Lectia 1b – Aci 9 - Dharmakaya

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – a doua parte

Prosternarea

Fiecare lecție de Dharma o începem prin a face prosternări, iar pentru noii veniți, acest lucru poate să li se pară puțin ciudat și diferit. Dar cu timpul se vor obișnui. Pentru cei din Occident, fie că este evreu sau creștin, prosternările nu există în cultura lor.

Lama Dvora Hla spune: „Este foarte important să ne dezvoltăm o atitudine de recunoștință, pentru ca practica noastră să reușească, iar ea este foarte dezvoltată în rândul tibetanilor. Este minunat să stai în locuri unde se dezvoltă această tradiție.

Am fost odată la studiile lui Lama Zopa Rinpoche în California. La Lama Zopa Rinpoche se fac treizeci de minute de rugăciuni, iar eu, care venisem dintr-un alt loc – făceam rugăciunea doar un minut și jumătate, îmi spun: „Ei bine, acum rugăciunea se va termina. Acum Lama va începe lecția. Nu! Acum este o altă rugăciune… „Încă puțin și va începe lecția”. Nu ! Încă o rugăciune. După ce am terminat să mai aștept ca Lama să înceapă cursul, m-am dedicat acestor rugăciuni, și a fost atât de bine. Dintr-o dată te conectezi la acel loc profund din inimă prin recunoștința și iubirea ta profundă, și prin aprecierea profundă pentru învățătura pe care o primești, iar aceasta deschide inima și numai atunci învățătura pătrunde. Este ceva minunat.

La sfârșitul lecției se fac din nou rugăciuni. E deja 04:00 dimineața, pentru că Lama Zopa începe când începe și termină când termină. Și toți sunt deja obosiți și apoi încep rugăciunile de încheiere, și asta mai durează o jumătate de oră. Mi-a lăsat o impresie atât de profundă încât am tradus aceste rugăciuni când m-am întors de acolo și au fost puse pe site”.

*******

În lecția anterioară am vorbit despre cele trei antrenamente extraordinare, al căror scop este extraordinar – de a ne elibera de orice suferință. Acestea sunt:

- Etica morală.
- Meditația.
- Dobândirea înțelepciunii

Oamenii, după ce li se explică puțin, acceptă legătura dintre meditație și realizarea înțelepciunii. Dar primul și al doilea antrenament trebuie explicate mai mult, pentru că oamenii au uitat.

Je Tsongkapa – o sursă importantă a învățăturii

Je Tsongkapa

Je Tsongkapa a trăit în Tibet între anii 1357-1419. Este considerat cel mai mare înțelept al Tibetului, care a trăit vreodată pe această planetă.

Budismul a ajuns în Tibet aproximativ între anii 800 și 1200 – relativ târziu în istoria budismului, pentru că Buddha a predat acum 2.500 de ani, ceea ce înseamnă cam acum o mie de ani. Și au practicat și tantra.

Așa cum se întâmplă în orice tradiție, treptat încep să apară distorsionări. Oamenii și-au introdus ideile în învățături, iar cu timpul învățătura nu mai era aceeași și nimeni nu mai ajungea la iluminare pentru că învățătura era deja altceva, nu mai era un instrument eliberator.

De aceea, la fiecare câteva sute de ani apărea un mare înțelept care curăța distorsiunile, interpretările greșite ale învățăturilor. Până la venirea lui, se crease multă confuzie, oamenii nu mai respectau atât de mult etica morală și, în general, uitaseră de monahie și spuneau: „Noi practicăm Tantra. Vrem să percepem vacuitatea. Orice altceva nu este atât de important. Să ne concentrăm pe ce este principal”.

Nu! Este imposibil de perceput vacuitatea în acest fel. Tantra nu va reuși fără etapele primare, fără respectarea strictă a vieții morale. Pur și simplu asta nu se va întâmpla. După cum am spus: cele trei antrenamente sunt construite unul peste altul.

Je Tsongkapa a avut discipoli excepționali, printre care Primul Dalai Lama – Gedun Drupa, Gyaltsab Je și Khedrup Je care au fost principalii săi discipoli. Fiecare dintre ei este considerat un mare maestru spiritual.

Je Tsongkapa este reprezentat mereu alături de cei doi. Khedrup Je a fost un mare tantrika și Gyaltsab Je un mare logician, dar ambii știau de fapt totul și, cu siguranță, Je Tsongkapa.

Epistola despre viața morală

Je Tsongkapa a redat monahiei respectul cuvenit și întregului subiect al eticii budiste și al păstrării moralității.

Unul dintre discipolii săi, în afară de cei trei pe care i-am amintit a fost:

Ngawang Drakpa

Cei care au învățat cursul numărul 1 i-au auzit numele. A fost unul dintre cei mai iubiți discipoli ai lui Je Tsongkapa. Între ei, a existat o legătură foarte puternică. El și-a iubit profesorul foarte mult și profesorul l-a iubit foarte mult, iar povestea spune despre Ngawang Drakpa că la un moment dat profesorul i-a spus: „Te-am învățat tot ce-am știut. Acum du-te în Tibetul de Est (care este zona de unde venise Je Tsongkapa) și ridică acolo o sută opt mănăstiri. Conferă celor de acolo jurămintele monastice și apoi întoarce-te”.

Ngawang Drakpa a făcut ce i s-a spus. A mers și a întemeiat o sută opt mănăstiri, treabă care nu a fost deloc ușoară în acele vremuri în Tibet. Lui Ngawang Drakpa îi era foarte dor de profesorul său și îi scria mereu scrisori.

Una dintre epistolele lui Je Tsongkapa ca răspuns la scrisorile discipolului său a fost „Cele trei căi principale”. Epistola se găsește în cursul numărul 1.

Din lectura cursului:

„Această lectură conține textul integral al Epistolei lui Je Tsongkapa către Ngawang Drakpa cu ocazia ceremoniei de luare a jurămintelor primilor călugări din Gyalrong. Maestrul Ngawang Drakpa, cunoscut și sub numele de Tsako Wonpo („călugărul din descendența regilor din Tsako”), a fost unul dintre cei mai apropiați discipoli ai lui Je Tsongkapa. După ce l-a instruit în Dharma, Je Tsongkapa l-a trimis pe Ngawang Drakpa într-o regiune îndepărtată din estul Tibetului, însărcinându-l cu misiunea de a întemeia o serie de mănăstiri și de a forma călugări budiști.

Corespondența care a urmat între maestru și discipolul său îndepărtat, include câteva exemple clasice ale gândirii budiste, inclusiv rolul unei vieți etice în dezvoltarea capacității de a medita și de a percepe vacuitatea. O altă scrisoare a lui Je Tsongkapa către Ngawang Drakpa din această perioadă conține celebrul text „Cele trei căi principale”, care împreună cu comentariul lui Pabongka Rinpoche au fost traduse în cartea Principalele învățături ale budismului.

Introducerea la această carte conține, de asemenea, mai multe detalii despre viața maestrului Ngawang Drakpa și relația sa strânsă cu Je Tsongkapa.

Versiunea scrisorii tradusă aici conținea multe greșeli de tipar, care au fost corectate de traducătorul englez, Geshe Michael Roach”.

Deci, în acest curs avem o altă epistolă pe care a scris-o Je Tsongkpa aceluiași Ngawang Drakpa. Je Tsongkapa scrie:

„Întreaga învățătură a Învingătorilor se află în cele trei colecții de scripturi;”

Cele trei colecții de scripturi se numesc Tripitaka – iar una dintre cele trei colecții este despre etica morală. Și vom vorbi puțin mai târziu despre ele.

„Iar esența învățăturilor lor poate fi găsită în cele trei antrenamente”.

Cele trei antrenamente extraordinare

„Cele trei antrenamente extraordinare” sunt:

1. Antrenamentul într-o viață etică.
2. Antrenamentul în meditație.
3. Antrenamentul în înțelepciune.

Antrenamentul în moralitate

„Primul dintre aceste trei
este antrenamentul într-o viață etică,
Care se găsește, așa cum spuneau Buddha,
în învățătura despre disciplină”.

Cursul nostru este studiul asupra disciplinei. Cuvântul „Vinaya” este tradus aici ca „disciplină”.

„Acesta este și motivul pentru care o mare parte
din Dharma, atât de înaltă și pură,
A fost dedicată de Buddha
căii disciplinei”.

Je Tsongkapa ne spune acum de ce acest lucru este atât de important. Acesta este primul antrenament.

„Aceasta explică, de asemenea,
și de ce toți acei maeștri,
Care au înțeles corect ordinea
studierii subiectelor de învățat,
Au fost atât de încântați
de învățăturile asupra disciplinei.”

De ce este această învățătură atât de importantă și sunt atât de încântați de ea? Pentru că maeștri văd spre ce duce și, că le purifică mintea.

„Pentru ca cineva să-și poată dezvolta vreodată
înțelepciunea, adică concepția supremă,
Trebuie să se antreneze mai întâi
în concentrarea perfectă a liniștii.”

Despre asta am vorbit mai înainte. Je Tsongkapa continuă:

„Cu greu mai poate fi astăzi auzită
chiar și o urmă a acestui adevăr, și nici un cuvânt
Despre faptul că o bună concentrare nu poate veni
fără o pregătire prealabilă în etica morală.”

Je Tsongkapa se referă la faptul că, și pe vremea lui, acum 600 de ani, nimeni nu mai vorbea despre faptul că fără un antrenament în etica morală nu se poate ajunge la o concentrare bună, darămite la înțelepciune. Asta nu are cum să se întâmple.

„Sunt cei care au suficient curaj să se angajeze în acest antrenament, dar doar cu vorba,”

Adică, oamenii spun: „Bine. Îmi iau jurămintele”.

„Iar apoi își aruncă angajamentele ca pe un gunoi;”

Je Tsongkapa spune: „ei sunt cei mai de jos într-o lume decăzută”.

Pentru că vorba lor nu este vorbă. Dacă nu ne ținem de vorbă, este imposibil să progresăm. Totul se bazează pe vorbă.

„Calea celor sfinți este diferită;
ei nu vor pregeta niciun efort
Pentru a respecta perfect
jurămintele morale la care s-au angajat.”

Jurămintele sunt reguli de antrenament

Ce înseamnă să ne respectăm jurământul?

Am promis să nu mint, dar am obiceiuri. Uneori, îmi este ușor să spun o minciună albă, pentru că uneori mă scoate din situații incomode. Și ar putea exista situația în care, deși mi-am luat angajamentul, tot îmi iese pe gură o minciunică. Sau poate nu spun minciuni, dar știu că am lăsat o impresie greșită cuiva și nu mă ostenesc să corectez impresia. Adică n-am mințit, dar știu că celălalt m-a înțeles greșit și am lăsat-o așa. Și asta este, de asemenea, o formă de minciună. Aceste lucruri se pot întâmpla chiar și după ce mi-am luat jurământul. Dar asta nu înseamnă: „Asta este! Acum nu voi ajunge niciodată la iluminare. Nu!

Jurămintele sunt reguli de antrenament. Jurămintele sunt reguli la care m-am angajat să le păstrez, și cu siguranță voi mai face greșeli pe parcursul căii, pentru că altfel aș fi fost deja un Buddha.

Așa că:

a. Voi încerca să-mi păstrez angajamentele luate,
b. Dacă mi se întâmplă să cad – există o serie întreagă de reguli despre ce să fac când cad și cum să mă relaționez față de aceste situații, ca să mă pot redresa.

Și toți cad. Cine nu mai cade, nu mai are nevoie de jurăminte, a desăvârșit deja calea.

Așadar, acestea sunt reguli de antrenament pentru cei care încă au nevoie de ele, sunt ca niște cârje de care ne sprijinim, până când vom ajunge să fim cu adevărat puri în interior. Deci, chiar dacă am căzut, ne ridicăm și ne continuăm calea. Dar nu trebuie să pregetăm niciun efort de a ne respecta jurămintele și de a ne corecta atunci când am căzut.

„Calea celor sfinți este diferită;
ei nu vor pregeta niciun efort
Pentru a respecta perfect
jurămintele morale la care s-au angajat.”

Vigilență și conștientizare

Și după ce dobândim această perspectivă, trebuie să ne dezvoltăm vigilența și conștientizarea, să ne verificăm în mod constant acțiunile, vorba și gândurile noastre, pentru a nu reveni

„Odată ce ai realizat acest fapt,
trebuie să te bazezi pe vigilență și conștientizare;
Să verifici constant toate
cele trei porți pentru orice fapte greșite,”

Cele trei porți sunt fapta, vorba și gândul.

Vă mai amintiți cum se spune vigilența și conștientizarea în tibetană?

She Shin și Drenpa, care se folosesc de asemenea si în afara meditației.

She Shin – vigilența, ea este câinele de pază care urmărește ceea ce se întâmplă, ceea ce fac.

Drenpa – spune: „Aha! Ai deviat, te-ai abătut, fă bine și respectă-ți jurământul. Aceasta este regula la care te-ai angajat”. Deci, mă verific tot timpul să-mi respect jurămintele. Respectarea jurămintelor dezvoltă acest câine de pază. Mă supraveghez; mă uit la ce spun, la ce fac și la ce gândesc, iar dacă mă abat, atunci câinele de pază începe să latre și apoi vine Drenpa. Adică, îmi amintesc: „Stai așa! La ce m-am angajat? Ah! Am promis să nu vorbesc nepoliticos cu ceilalți. Bine, acum voi cere scuze și voi încerca să-mi respect jurământul”.

Respectul de sine și considerația

Deci ce zice?

„Odată ce ai realizat acest fapt,
trebuie să te bazezi pe vigilență și conștientizare;
Să verifici constant toate
cele trei porți pentru orice fapte greșite,
Bazându-te, de asemenea,
pe simțul grijii și al proprietății.”

Termenii în tibetană sunt Ngotsa și Trelyu.

Ngotsa – înseamnă rușinea față de mine. A face ceva contrar a ceea ce cred eu.

Trelyu – înseamnă rușinea față de alții, că mă văd făcând așa ceva. Acești doi factori mă ajută foarte mult să-mi țin jurămintele.

„Bazându-te, de asemenea,
pe simțul grijii și al proprietății
Pentru a controla cu toată puterea
calul sălbatic al simțurilor.
Încearcă să împiedici acest armăsar
să te ducă pe o cale care conduce la eroare.”

Calul sălbatic al simțurilor

Ce este „calul sălbatic al simțurilor”?

El este mintea noastră, conștiința noastră, care este purtată de simțuri.

Dorim tot timpul să avem sentimente plăcute: să mă simt bine, să gust lucruri bune, să aud sunete plăcute, să văd lucruri frumoase. Și pentru că sunt atât de interesată de toate aceste lucruri ale simțurilor, pot comite infracțiuni/delicte. Deci acesta este „calul sălbatic al simțurilor”.

„Încearcă să împiedici acest armăsar
să te ducă pe o cale care duce la eroare.”

Și dacă îmi place obiectul ăsta? „Nu este al tău! Nu-l poți lua!”

Cu această stare a minții vei fi capabil
să-ți menții perfect concentrarea,
Fixată pe orice obiect virtuos,
pe care îl alegi.
Și de aceea viața etică este recomandată
pentru a obține concentrarea perfectă.

La ce se referă Je Tsongkapa? Dacă mi-am luat jurămintele, și încerc să le respect, și de fiecare dată când „calul sălbatic al simțurilor” mă poartă unde vrea el, îl strunesc și îl direcționez spre ce m-am obligat, încetul cu încetul îmi dezvolt sheshin și drenpa ― vigilența și reamintirea. Aceștia sunt exact cei doi factori care mă ajută să-mi dezvolt concentrarea maximă, care mă ajută să-mi mențin mintea în meditație, astfel încât să pot ajunge la acea minte netulburată și clară ca apa nemișcată și cristalină dintr-un iaz, în care să se poată reflecta vacuitatea.

„O astfel de stare a minții este complet lipsită
de murdăria moralității încălcate
Și nu este niciodată tulburată
sau distrasă de obiectul bunătății pe care îl alegi;
Prin urmare, lipsa de sine
este perfect clară pentru ea,
La fel ca reflexia lunii în oglinda
apei liniștite și cristaline.

O înțelegere perfectă a tuturor punctelor
esențiale ca acestea,
În cadrul căii celor trei antrenamente,
depinde tocmai de înțelegerea
Tuturor celor trei colecții de scripturi budiste;
Și, prin urmare, ar trebui să te duci la un maestru
și să te antrenezi în cele trei colecții.

Scopul antrenamentului

Cei mai mari învățători din toate timpurile
au spus, de fiecare dată,
Că atingerea unor realizări reale
este scopul principal al antrenamentelor.

Ce ne spune maestrul? Scopul principal nu este să dobândim multe cunoștințe, încă un curs și încă unul.

Scopul suprem este să percepem vacuitatea și să ajungem la iluminare. Trebuie să ajungem la conștientizări profunde și să dobândim înțelepciunea.

Maestrul subliniază acest lucru, pentru că mulți oameni par a fi serioși în practica lor, dar tot ce fac ei este să adune mai multă cunoaștere și să recite texte, dar nu ajung la nicio conștientizare, nu se produce nicio schimbare, nicio eliberare, așa că el spune:

Cei mai mari învățători din toate timpurile
au spus, de fiecare dată,
Că atingerea unor realizări reale
este scopul principal al antrenamentelor.
Deci, ia orice cantitate de învățături
pe care ai înțeles-o până acum și,
Pune-o în aplicare în viața ta, rapid, și fără amânare.

Epistola continuă mai departe, dar nu o vom citi momentan. Voi citi ultimul verset în care maestrul îl laudă pe Ngawang Drakpa:

Respectul tău pentru cuvântul Celor la Extaz Plecați este perfect,
Iar puterea intelectului tău este impunătoare;
Calcă pe urmele ființelor mărețe
Cu înțelepciune, al meu Ngawang Drakpa.

Vino acum și urmează lucrurile pe care te-am învățat,
Fă ca în viețile tale faptele și rugăciunile să fie la fel ca ale mele,
Iar în ziua iluminării noastre
Îți voi da prima înghițitură de nemurire.

„Cei la Extaz Plecați” – sunt Buddha. Ei au ajuns la plăcerea maximă.

La sfârșit, Je Tsongkapa spune: „Să bem împreună din cupa nemuririi”.

Acum vreau să vorbesc puțin despre câteva aspecte pe care le-a menționat aici.

Avem nevoie de un maestru care să ne arate calea

În penultima strofă el spune:

Maestrul ne spune „Trebuie să mergi la profesor, trebuie să te antrenezi”.

El se referă aici la un profesor iluminat, un profesor iluminat ca Buddha. De ce trebuie să mergem la un profesor? De ce trebuie să ne bazăm pe cuvintele unei ființe iluminate?

Trei niveluri ale realității

Există trei niveluri ale realității:

1. Primul nivel: realitatea vizibilă/evidentă – Ngun gyur.

Acesta este un nivel al realității pe care îl putem percepe direct, de exemplu cu simțurile. Acesta include percepția culorilor, a formelor etc. De asemenea, ne putem percepe direct gândurile, ca atunci când ne gândim la ceva direct și nefolosind un proces de raționament. Realitatea evidentă nu este aceeași pentru toată lumea. De exemplu, atunci când cineva este daltonist.

2. Al doilea nivel: realitate ascunsă/subtilă – Kok gyur.

Este o realitate pe care nu o putem percepe prin simțurile noastre. Nu o putem vedea cu ochii, urechile, nasul sau mâinile. Ea există, dar este ascunsă pentru noi. De exemplu, vacuitatea. Suntem scufundați în ea. Ea însoțește fiecare lucru, fiecare faptă, fiecare obiect, fiecare gând, fiecare lege. Nu o putem percepe pentru că nu am dobândit încă înțelepciune. Dar putem s-o înțelegem prin mijloace logice, printr-un proces de raționament logic

Deci, vacuitatea este o realitate ascunsă pe o putem înțelege prin logică, deoarece nu este un obiect al simțurilor. În Sutra Inimii, scrie:

În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.
Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa.

Ea nu poate fi spusă, nu poate fi descrisă, și nici măcar nu ne putem gândi la ea cu gândirea noastră conceptuală obișnuită.

Vacuitatea – nu este ceva care se poate descrie în cuvinte, pentru că a o descrie în cuvinte, înseamnă că este un obiect al gândurilor. Dar ea nu este un obiect al gândiri. Nu ne putem gândi la ea cu gândurile noastre normale, pentru că este ceva care este dincolo de conceptualizarea noastră, deci este înțelepciunea transcendentală.

Prajna paramita

Prajna – înțelepciune,
Paramita – transcendent.

Dacă ar fi fost ușor, cu toții am fi perceput vacuitatea, ne-am fi eliberat și nu am mai fi suferit.

Dar, pe de altă parte vă pot explica că pixul nu există de la sine, nu are natura să existe de la sine, pentru că dacă vine un câine aici, nu va vedea un pix. Dacă ar fi fost un pix de la sine, atunci orice ființă din univers l-ar fi văzut pix. Deci folosindu-mă de două propoziții de logică, v-am dat de înțeles vacuitatea.

Și dacă vom face cele trei antrenamente, într-o zi vom experimenta direct vacuitatea în meditație; iar atunci nu vom mai avea nevoie de niciun argument logic. O vom cunoaște direct.

Și aceasta este transformarea mult așteptată; tot ceea ce a fost înainte de perceperea vacuității nu va mai fi la fel după ea.

Asta este ceea ce diferențiază „pruncii” de „adulți” în Dharma; Între cei care au perceput vacuitatea și cei care nu au perceput-o.

3. Al treilea nivel: realitatea cea mai ascunsă sau extrem de subtilă – Shintu kok gyur.

Această realitate nu o putem vedea direct și nici nu o putem accesa logic. Este o realitate pe care nici cel care a perceput vacuitatea, nu o poate vedea, până când nu va ajunge la iluminarea deplină.

De exemplu, cea mai subtilă funcționare a karmei și a consecințelor sale: legăturile reale dintre ceea ce gândim, spunem și facem și ceea ce ni se întâmplă ca rezultat. Astăzi ați avut zeci de mii de gânduri distincte și fiecare dintre ele va avea propriul său rezultat discret. Fiecare gând contribuie la realitatea voastră viitoare și la realitatea care vă înconjoară acum, care constă în milioane de obiecte diferite, toate fiind create de diferite karme discrete. Numai o ființă omniscientă poate vedea legăturile dintre acțiunile corpului, ale vorbirii și ale minții și consecințele acestora.

Spunem că nimic nu se întâmplă fără o cauză, iar cauzele sunt de obicei ascunse. Putem vorbi despre legile karmei și despre cum o faptă bună duce la un rezultat bun și cum o faptă rea duce la un rezultat negativ, dar de ce tocmai acum m-a lovit mașina? Care a fost exact fapta pe care am făcut-o acum douăzeci de ani sau poate într-o viață anterioară, care a provocat acest rezultat acum? Acest lucru este ascuns pentru mine. De ce am exact această formă a corpului, și părinții pe care îi am? De ce am casa pe care o am? Ce anume cauzează totul? Nu știu.

Datorită faptului că aceste subiecte sunt ascunse, am nevoie de o persoană iluminată care să vină să mă învețe legile karmei.

Eu nu le pot accede, ele sunt foarte ascunse, de aceea trebuie să mă bazez pe cineva iluminat.

Trebuie să mă bazez pe Buddha care să vină să mă învețe. De aceea Je Tsongkapa se adresează învățătorilor în poemul său.

Ce ar trebui să se întâmple
pentru ca noi să ne dorim un profesor spiritual

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca noi să ne bazăm pe un profesor?

1. Mai întâi trebuie să existe un grad profund de recunoaștere a suferinței noastre, că această viață, samsara, nu funcționează. Acest lucru este necesar pentru a ne dezvolta aversiunea profundă față de samsara. Altfel vom spune: „Acum mi-e bine. Ce este rău în samsara?” Iar o astfel de gândire ne va împiedica să ieșim din samsara. Deci, acesta este primul lucru care trebuie să se întâmple.

2. Al doilea lucru care trebuie să se întâmple – este că în momentul în care avem dorința de a ieși, vom începe să căutăm calea de ieșire. Și atunci vom ajunge să știm că sunt lucruri pe care le putem înțelege, și sunt lucruri pe trebuie să ne bazăm pe cineva care le înțelege mai bine decât noi. Pentru că există o limită a ceea ce poate realiza conștiința umană normală în acest moment. Dacă nu ar fi existat această limită, nu am mai fi fost în Samsara. Faptul că suntem în samsara indică existența acestei limite și de aceea avem nevoie de ajutor.

3. Și odată cu acestea apare modestia, smerenia. De ce? Pentru că îmi dau seama că cineva trebuie să-mi se arate calea, iar fără această modestie atunci nu voi lăsa pe nimeni să-mi arate calea, și atunci voi rămâne înlănțuită în Samsara.

Deci există o legătură strânsă între toate aceste căi.

Acesta este motivul pentru care Buddha
a pus accentul pe studiul moralității

Ceea ce vede Buddha este această cauzalitate profundă, pe care oamenii obișnuiți nu o pot vedea, și acest lucru l-a determinat să predea despre moralitate.

Jumătate din învățătura lui Buddha este despre moralitate

Buddha a predat aproximativ patruzeci și cinci de ani. Jumătate din ceea ce a predat, a predat despre moralitate. De ce ? Pentru că este important.

Buddha, a avut mulți discipoli și mulți oameni au venit la el cu multe întrebări. Au fost anumite întrebări la care Buddha a refuzat să răspundă. Ei l-au întrebat: „De ce nu răspunzi”?

Și atunci Buddha le-a răspuns: „Tot ceea ce vă învăț, vă va scoate din suferință. Orice altă cunoaștere este irelevantă.”

„Tot ceea ce vă învăț, este ce anume provoacă suferința, ce înlătură suferința și cum încetează suferința. Asta este tot ce vin să vă învăț.”

Și Buddha a decis să-și petreacă jumătate din viață predând despre moralitate, pentru că înlătură suferința! De aceea este important!

Cele trei colecții de scripturi din canonul Tibetan

În tradiția tibetană, învățătura lui Buddha apare în trei colecții.

1. Kangyur

Kangyur

Ka – cuvânt,
Gyur – tradus.

Deci, Kangyur este o colecție de 1.108 cărți cu învățăturile lui Buddha.

Kangyur constă din:

(a) Vinaya, sau colecția de învățături despre moralitatea jurământului,
(b) Prajnaparamita, sau învățăturile despre perfecțiunea înțelepciunii, sau vacuitate,
(c) Trei secțiuni de sutre, care sunt învățături deschise (adică nu secrete),
și
(d) Tantrele, sau învățăturile secrete

Cele trei coșuri

1. Kangyur constă din Tripitaka – cele „trei coșuri” și tantrele, sau învățăturile secrete.

Care sunt cele „trei coșuri”?

a. Colecția de sutre, care sunt învățăturile deschise transmise de Buddha. Două dintre aceste sutre sunt traduse în limba română:

- - „Sutra inimii” – este cea mai scurtă sutra, dintre sutrele Mahayana.
  - „Sutra Tăietorul de Diamant” – care este mai lungă.
    „Sutra inimii” este cea mai scurtă dintre sutrele Mahayanei, dar există o sutră care are doar un cuvânt „Om”. Există o astfel de sutră.

Care este cea mai lungă sutra? Este sutra de o sută de mii de versete.

b. Vinayasau colecția de învățături privind jurămintele de moralitate.

c. Abhidharma – studiul înțelepciunii, ce cuprinde Abhidharma Kosha şi alte învățături despre perfecțiunea înțelepciunii, sau vacuitatea.

2. Tengyur

Tengyur

Ten – cuvinte rostite de un om,
Gyur – tradus.

Tengyur constă în comentariile maeștrilor indieni asupra textelor din Kangyur, constând în 3.400 de tratate. Așa-numita „interpretare clasică”. Acestea conțin comentarii despre tantra, perfecțiunea înțelepciunii, Calea de Mijloc (madhyamika), Sutre, școala Numai Minte, Abhidharma, Vinaya, poveștile Jataka („poveștile nașterii” despre viețile anterioare ale lui Buddha) și epistole, sau scrisori, logică și percepție, precum și “științe minore”, cum ar fi sanscrita, scripturile medicale, artele frumoase etc. Comentatorii indieni au trăit la începutul primului mileniu, aproximativ până în anul 800 ―1.000 în perioada de glorie a budismului din India − după care budismul s-a stins în India − este reprezentata de maestrii cum ar fi Chandrakirti, Dharmakirti, Nagarjuna, Maestrul Shantideva, Bhavaviveka, Maestrul Asanga.

3. Sungbum

Sungbum

A treia colecție de scrieri Sungbum, cuprinde scrieri ale comentatorilor tibetani care au scris în tibetana și nu în limba sanscrită Și aceștia sunt comentatorii tibetani care au scris deja în tibetană. Dacă colecția Tengyur cuprinde scrieri traduse din sanscrită, Sungbum cuprinde manuscrise în tibetană. Numărul scrierilor este în continuă creștere pentru că sunt încă mulți Lama care mai adaugă în continuare texte. De exemplu, scrierile lui Je Tsongkapa aparțin colecției Sungbum.

Deci,

– În Kangyur există aproximativ o mie de scrieri.
– În Tengyur există aproximativ trei mii cinci sute de scrieri, și
– În Sungbum – există cu mult mai mult.

Toate acestea au fost păstrate în mănăstirile din Tibet, dar datorită invaziei chineze, mănăstirile au fost distruse, multe scripturi au ars, iar altele pur și simplu au dispărut.

Se spune că a existat o colecție întreagă de texte scrise de Choney Lama Drakpa Shedrup, unul dintre cei mai marii maeștri tibetani – care a ars complet.

Când Geshe Michael a început să studieze în mănăstirea tibetană, nu existau texte scrise. Profesorii știau pe dinafară textele. Nici hârtie nu era pe care să se scrie.

Mai târziu, toate scrierile lui Choney Lama au fost găsite în Sankt Petersburg. Se pare că scrierile tibetane au fost păstrate aici, iar după prăbușirea Rusiei comuniste, Geshe Michael împreună cu alții au ajuns în Sankt Petersburg și au fotografiat aceste scrieri, după care le-au introdus pe calculator.

Vinaya – învățătura despre disciplină

După cum am menționat, există o întreagă colecție de scrieri legate de moralitate, numită Vinaya, în sanscrită.

Numele colecției în tibetană:

Dulwa

Dulwa înseamnă disciplină sau antrenament sau îmblânzire.

De ce îmblânzire? Pentru că scopul tuturor jurămintelor pe care Buddha le-a predat prin Vinaya este de a ne îmblânzi mintea. Aceasta este pregătirea pentru antrenamentul în meditație. Trebuie să ne disciplinăm mintea. Prin respectarea jurămintelor, ne dezvoltăm disciplina, atât exterioară, cât și interioară.

Esența respectării jurămintelor este dezvoltarea acestei discipline; de a fi disciplinat cu mintea, corpul și vorba.

Deci, cuvântul sanscrit pentru „disciplină budistă” este vinaya, iar cuvântul tibetan este dulwa. Așa cum am spus cuvântul înseamnă „a îmblânzi” sau „a disciplina” sau „a controla”. După cum subliniază Maestrul Ngulchu Dharma Bhadra, „Colecția de scripturi cunoscută sub numele de „disciplină budistă” (vinaya) este numită așa pentru că folosim ceea ce tratează ca subiect – adică comportamentul etic al abandonării celor șapte fapte rele, împreună cu grupul lor — pentru a îmblânzi afecțiunile mentale, precum și pentru a controla simțurile.”

Cuvintele lui Ngulchu Dharma Bhadra
cu privire la motivele studiului Vinaya

Geshe Michael povestește

că se afla în India, și stătea într-o gară de tren cu alți oameni și, dintr-o dată, cineva vine și spune: „Mentorul lui Dalai Lama este aici și așteaptă și el la tren”. Toată lumea este entuziasmată. Geshe Michael era la acea vreme un tânăr hippie care tocmai sosise în India. El și alții din grup s-au dus repede, și au cumpărat niște prăjituri pentru a-l servi pe mentorul lui Dalai Lama și să discute cu el. Geshe Hla abia știa câteva cuvinte în tibetană. Mentorul lui Dalai Lama îl întrebă: „Ce studiezi?” Geshe Michael începu să se bâlbâie. Nu-și amintea numele textului, iar Lama din spate încearcă să-i șoptească.

De atunci, Geshe Michael a decis ca elevii săi să cunoască numele maeștrilor și a scrierilor.

Ngulchu Dharmabhadra

A trăit între anii 1772 – 1851 în secolul al XIX-lea – adică nu cu mult timp în urmă, și a fost un geniu, atât în Sutra, cât și în Tantra. Când spun sutra și tantra aici, mă refer la scrierile deschise și secrete. Multe din scrierile sale sunt predate în Tantra.

Numele lui în sanscrită este Dharmabhadra. De obicei, numele lor sunt în tibetană. Este foarte rar că a primit un nume în sanscrită.

Ngulchu este un cuvânt tibetan, și înseamnă mercur. Este de fapt numele zonei din care provine.

De ce am ajuns la Ngulchu Dharmabhadra? Pentru că el ne explică de ce Vinaya se numește „Vinaya”. Adică, de unde vine disciplina? El spune :

dulway denu kyi juja pongdun korche kyi tsultrim kyi nyonmongpa dul
shing wangpo dulwar jepe na dulwa

„Pentru că iei subiectul care apare în întreaga colecție a scripturilor Vinaya – iei subiectul despre care se vorbește – și îl aplici minții pentru a-ți disciplina mintea, astfel încât să poți respecta moralitatea și să eviți cele „șapte fapte rele”, și în acest fel vei începe calea spre Nirvana.”

1. Primul motiv este să-ți îmblânzești mintea și să împiedici săvârșirea celor șapte fapte rele

Deci primul motiv pentru care Vinaya este numită „Vinaya”, adică disciplină – este că ne ajută să ne disciplinăm mintea, să ne îmblânzim mintea și să evităm cele „șapte fapte rele”.

Cele șapte fapte rele

Care sunt cele șapte fapte rele?

Aceia dintre voi care ați urmat și alte cursuri ați auzit despre cele „Zece precepte de eliberare”. Vom vorbi despre consecințele lor karmice într-un mod aprofundat, dar acum doar le menționăm.

Trei precepte legate de comportament:

1. Omorul – a omorî o ființă vie, inclusiv fătul.
2. Furtul – a lua ceva ce nu ne-a fost permis, și aici se spune: „A lua un lucru de valoare ce nu este dat”. Ce înseamnă „valoros”? Ceva valoros înseamnă, ca valoarea lui să depășească pe cea a unui bob de orez.
3. Comportament sexual inadecvat, care înseamnă în principal adulter, dar nu numai. Aici vorbim despre oameni care nu sunt călugări. Pentru călugări este abstinența de la contactul sexual.

Patru precepte legate de vorbire:

1. A nu spune adevărul. În general nu trebuie lăsată impresie greșită intenționat. Desigur, cineva poate lăsa o impresie greșită neintenționat, „Nu am vrut, și m-au înțeles greșit”. Asta nu este o minciună. Minciună este atunci când știu că m-au înțeles greșit și nu m-am obosit să le corectez impresia.
2. A nu dezbina. A dezbina nu înseamnă numai a bârfi sau a defăima, ci este suficient să insinuăm ceva și astfel am îndepărtat oamenii unii de alții.
  Când tu spui: „Da, dar” – este suficient. Deja le-a stricat impresia bună pe care o aveau și i-a înstrăinat puțin.
  Vom vorbi despre efectele dezbinării în viitor dacă o veți face, pentru că toate acestea au consecințe karmice.
  Toată suferința noastră vine din aceste lucruri, și pentru că ele sunt primele zece – sau primele șapte – este semn că le avem fiecare dintre noi. Altfel nu ar fi intrat în topul celor zece.

1. A vorbi dur, grosolan: țipete, înjurături.
2. A vorbi fără sens. Discuțiile care nu aduc nici o binecuvântare nimănui, sunt doar o pierdere de timp, energie și cuvinte, poate pentru a face o impresie asupra cuiva sau pentru a obține un beneficiu sau de a pierde timpul.
  Acest lucru are consecințe karmice care ne provoacă suferință; consecințe karmice la nivel personal, la nivel de mediu, la nivel de tendințe și la nivelul următoarelor vieți. De aceea este foarte important să cunoaștem acest subiect.

Trei precepte legate de minte:

1. A râvni la bunurile sau calitățile altora sau lăcomia. Este o rețetă sigură pentru nemulțumire. Pentru că de fiecare dată când cineva are ceva ce eu nu am, nemulțumirea mea se amplifică și invers; în cazul în care suntem mereu nemulțumiți, înseamnă că am făcut asta de foarte mult timp.
2. Rea voință. Aceasta include bucuria de răul altuia, invidia, a dori răul altuia. Asta înseamnă că nu ne bucurăm când cineva câștigă ceva, sau să nu ne întristăm când îi merge cuiva rău.
3. Concepția greșită. Ignoranța. A nu recunoaște legile karmei, a nega continuitatea conștiinței. A nu căuta să le înțelegem. A spune: „Mănânc și beau pentru că și așa mâine tot am să mor” Fără concepția corectă, tot sensul vieții morale este anulat.

Deci, acestea sunt cele zece.

Dulwa – Vinaya se ocupă în principal de primele șapte precepte. Se ocupă în principal de comportament și vorbire, în amănunt.

Deci primul obiectiv este de a ne disciplina mintea.

2. Al doilea motiv: a controla simțurile

Un al doilea motiv – pe care Ngulchu Dharmabhadra îl menționează în propoziția sa, este de a ajunge să ne controlăm simțurilor.

Am vorbit mai devreme despre calul sălbatic al simțurilor, faptul că suntem atrași de plăcerile simțurilor, iar asta ne provoacă multe necazuri. Deci această disciplină, printre altele, este folosită și pentru a îmblânzi acest cal sălbatic, pentru că simțurile ne vor atrage și ne vor pune în fața unor cerințe pe care nu le putem satisface cu adevărat.

– Cu cât încercăm mai mult, cu atât mai puțin vom ajunge la satisfacții, iar
– Tendința noastră de a fugi după ele va crește și ea.

Cu cât căutăm mai mult plăcerea, cu atât ne obișnuim mai mult să căutăm mai multă plăcere. Vrem ca lucrurile să fie și mai bune, și mai gustoase. Vrem mai mult, mai mult, mai mult,…fără limite, și asta va duce la stres.

În mod paradoxal – cu cât fug mai mult după plăcere, cu atât sunt mai stresat.

Pentru că dacă fug, înseamnă că nu am.

Deci, acesta este al doilea avantaj al dezvoltării Vinaya.

Deci, dacă rezumăm ceea ce ne spune Ngulchu Dharmabhadra, [ideea] este că dulwa (disciplina) ne ajută să neutralizăm afecțiunile noastre mentale și să ne disciplinăm simțurile.

De aceea numim vinaya „vinaya” și numim disciplina „disciplină” pentru a disciplina afecțiunile mentale și, de asemenea, pentru a disciplina organele noastre de simț.

Conform Vinaya nu este nevoie să învățăm regulile de călugăr. Cel care decide să urmeze o astfel de cale, numai atunci va fi învățat despre jurăminte, așa că în acest curs nu vom intra în jurămintele călugărilor. Vom aminti de jurămintele călugărilor într-un mod foarte general, fără să intrăm în amănunte Dar există un întreg aspect care se aplică oamenilor care nu sunt călugări, și de asta ne vom ocupa.

Importanța Vinaya pentru Buddha

Există un citat a lui Buddha foarte cunoscut:

Dulwa Ni Ton Dang Tonpa Ngo Yin

Dulwa    – Vinaya, disciplina,
Ton         – învățătura despre disciplină,
Tonpa    – profesorul, aici se referă la Buddha,
Ngo yin – a se găsi, a se afla.

Ce înseamnă?

Buddha spune: „În locul în care se studiază Vinaya, acolo mă aflu și eu.”

Pentru el, Vinaya este extrem de importantă, încât spune:

„Acesta sunt eu. Eu sunt Vinaya. Vinaya sunt eu. Ea mă reprezintă.”

De ce spune asta Buddha? Dacă avem Vinaya și studiem scripturile Vinaya, acest lucru face posibilă Dharma în lume. Fără ea nu există Dharma în lume.

Am spus că jumătate din învățătura lui Buddha este Vinaya. Fără ea nu există Dharma în lume, iar fără Dharma, oamenii nu ies din samsara. Buddha spune: „Vinaya reprezintă învățătura mea. Ea mă reprezintă pe mine.”

Tradiția de a da respect călugărilor și călugărițelor

De aceea există tradiția de a acorda mult respect călugărilor, de exemplu, și robei. Nu contează dacă călugărul este bun sau nu, dacă își ține jurămintele sau nu. Odată ce poartă roba, el reprezintă Vinaya și îl reprezintă pe Buddha. De aceea există regula de a respecta călugării.

Și asta nu pentru că au nevoie de respect, ci pentru că respectul nostru creează în mod karmic condițiile în care să fim un vas adecvat pentru Dharma, astfel încât să ne putem elibera.

Buddha spune: „Dacă există cineva care studiază Vinaya în lume, eu sunt în acea lume”.

În cursul 1, am învățat despre resurse și oportunități. Una dintre ele era că nu ne-am născut într-o țară barbară. Ce înseamnă „țară barbară”? Înseamnă că nu există lege și ordine, dar de fapt înseamnă că nu există în ea călugări. Nu există oameni în ea care să păstreze Vinaya.

Deci este foarte important să menținem Vinaya în lume.