Lectia 1b – ACI 4

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – a doua parte

 

Lista textelor pe care le vom folosi în acest curs

În acest curs, ne vom baza pe texte budiste foarte importante, care sunt baza învățăturii budiste. Această lecție este o lecție introductivă în care vom prezenta care sunt textele, comentariile și autorii lor.

De ce este important să cunoaștem aceste texte?

a. Pentru a menține linia de transmisie pură.
Toată învățătura vine pe o linie neîntreruptă și pură.

b. Și dacă într-o bună zi, Dalai Lama va veni aici și îi veți spune cu multă bucurie că învățați Dharma și vă întreabă ce învățați, va trebui să știți ce să-i răspundeți.

Desigur, că toată învățătura se bazează pe ceea ce ne-a transmis Buddha. Buddha după ce s-a iluminat , primii lui discipoli l-au rugat: “Învățați-ne“. La început, Buddha a refuzat să-i învețe. Povestea spune, că la șase săptămâni după iluminare, Buddha nu dorea să vorbească. El își spunea: “Am văzut lucruri atât de profunde, încât nu știu cum le voi putea transmite vreodată oamenilor. Nu cred că ei mă vor putea înțelege“. Se spune că primii lui cinci discipoli, fuseseră într-o viață anterioară, tigroaica cu cei patru pui, cu care avusese legături karmice foarte puternice. Ei i-au spus: “Ești plin de strălucire. Spune-ne, ce ți s-a întâmplat?”.

Apoi Buddha a început să vorbească despre cele patru adevăruri și de multe altele. Timp de 45 de ani a vorbit și nu a scris nimic. El a vorbit mulțimii care era în fața lui și își spunea: “Trebuie să aduc oamenii la iluminare”. Și, astfel Buddha a început să-și transmită învățăturile în funcție de nivelul celor care se aflau în fața lui în acele momente. Și, pentru că mergea din loc în loc și preda, de fiecare dată avea alți auditori.

 

“Foile de ceapă” a învățăturilor budiste

Scrierile vechilor gânditori au fost destinate unui public cu mult mai avansat spiritual decât noi. Discipolii lui Buddha au auzit doar o singură dată învățătura și au reținut-o pe dinafară, după care au scris toate sutrele. Au auzit o singură dată despre vacuitate, și au perceput vacuitatea. Cu cât generațiile s-au îndepărtat de Buddha, ele s-au degradat din ce în ce. Învățăturile sunt mult prea concise și de aceea sunt greu de înțeles și nu le putem citi fără ajutor, fără interpretări, fără explicații. Veți vedea asta când vom da citate din ele, cât de greu sunt de înțeles.

• • Inima cepei este Buddha.
  • Apoi, vechii înțelepți indieni, maestrul Dignaga fiind unul dintre ei.
  • Spre sfârșitul primului mileniu e.n., au urmat Maestrul Shantideva și Arya Nagarjuna. După ei, budismul în India s-a întrerupt, datorită invaziilor musulmane, care au distrus mănăstirile și bibliotecile.
  • Apoi, în jurul anului 1000 e.n., budismul a trecut în țările alăturate, Tibetul fiind una dintre ele. Iar aici avem foile de ceapă ale comentatorilor, a marilor înțelepți tibetani. Printre primii înțelepți tibetani, a fost Lordul Atisha și cei ai curentului Kadampa. De exemplu, învățătura Lo Jong vine de la cei mai vechi înțelepți tibetani.
  • După care a urmat marele Je Tsongkapa și fiii lui, în perioada de mijloc al budismului.
  • În secolulal XVII-lea și al XVIII, au apărut înțelepții tibetani, care au trăit în perioada în care tradiția budistă luase amploare în Tibet. Datorită faptului că mănăstirile se dezvoltau și înfloreau tot mai mult, a apărut nevoia de a scrie manuale pentru călugări. Marii Lama au început să pună cap la cap învățăturile, să le detalieze și să scrie comentarii asupra lor.
  • În zilele noastre încă mai există maeștrii, dar foarte puțini.

Acest curs, se bazează pe învățătura unuia dintre marii înțelepți tibetani, și anume Geshe Yeshe Wangchuk (1928 – 1997).

 

Cărțile și comentariile despre percepția corectă

1. Prima carte se numește:

Tsema Kuntu

Tsema  = percepție corectă.
Kuntu   = compendiu.

Tsema Kuntu înseamnă Compendiul privind percepția corectă. Această carte a fost scrisă de către Maestrul Dignaga ( 440 e.n.). În limba tibetană, numele lui este:

Loppun Choklang

Maestrul Dignaga a trăit în India și se estimează că a scris acest manuscris în jurul anului 440 e.n. și este considerat fondatorul logicii budiste. Datorită faptului că manuscrisul este scris foarte succint, avem nevoie de un comentariu asupra lui.

2. Deci primul comentariu a acestei lucrări se numește:

Tsema Namdrel

Namdrel înseamnă comentariu. Deci Tsema Namdrel înseamnă Comentariul asupra

percepției valide.

Acesta a fost scris de către Maestrul Dharmakirti. În limba tibetană se numește:

Loppun Chudrak

Ori de câte ori menționăm numele unui mare înțelept budist, în semn de respect, se adaugă înaintea numelui său cuvântul ”maestrul”. De aceea nu vom spune Dharmakirti, ci Maestrul Dharmakirti.

Se estimează că textul a fost scris în jurul anilor 630 e.n. Trebuie înțeles că aceste date sunt aproximative. Unii spun că Maestrul Dharmakirti a fost discipolul Maestrului Dignaga. Dacă ne luăm după diferența de ani, înseamnă că au existat două generații  între ei. Pe de altă parte se spune că maestrul Isvarasena a fost  profesorul direct al maestrului Dharmakirti și elevul maestrului Dignaga. Ceea ce este important este să avem o idee de perioada în care acești mari maeștri au trăit.

Comentariul scris de către maestrul Dharmakirti, asupra lucrării maestrului Dignaga are patru capitole. După cum veți vedea mai târziu chiar și citatele pe care le vom da din acest comentariu nu pot fi citite fără ajutor. Și cu toate acestea, maestrul Dharmakirti a făcut un mare pas înainte în comparație cu limbajul foarte criptic al Maestrului Dignaga.

Fiecare capitol este considerat o capodoperă filosofică în sine. Mai târziu, au apărut și alți comentatori care au scris comentarii asupra acestei cărți, care au fost predate ulterior în mănăstiri.

Pramana este doar unul din subiectele care se învață în mănăstiri. În cursurile anterioare am vorbit despre cele cinci mari cărți budiste care sunt studiate de către călugări, și anume:

1. Vinaya
2. Madhyamika
3. Pramana.
4. Prajna Paramita
5. Abidharma Kosha.
6. Lam Rim, care nu se învăță în mânăstiri. Noi învățăm.

Acestea sunt cele cinci. Călugării le studiază timp de 20-25 de ani. O parte din timpul studiilor, este dedicată subiectului Pramana. Și ceea ce se învață sunt doar primele două capitole ale cărții maestrului Dharmakirti. Fiind o carte complexă, foarte puțini sunt cei care continuă dincolo de aceste capitole.

3. Vom trece acum la autorii tibetani. Cărțile deja numai apar în limba sanscrită, pentru că ele au fost scrise deja în tibetană. Următorul comentariu se numește:

Tarlam Selje

Tar este prima silabă a cuvântului Tarpa, ceea ce înseamnă libertate sau Nirvana.

Lam   = cale sau calea spre iluminare.
Je        = a face.

Traducerea Tarlam Selje este ”Lumina pe calea spre libertate”. Autorul se numește:

 Gyaltsab Je

Gyaltsab Je a trăit între anii 1364-1432. Semnificația numelui său, în tibetană, este ”moștenitorul tronului”, pentru că el a fost succesorul lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a avut mari discipoli, pe Gyaltsab Je și Khedrup Je sau Khedrup Gelek Pelzang, considerat ca fiind primul Panchen Lama și Gedun Drupa – considerat post-mortem ca fiind primul Dalai Lama. Deci, Gyaltsab Je a scris comentariul asupra Maestrului Dharmakirti.

4. Și în final ne vom folosi de comentariul:

Tsema Gong Gyen

Gyen                                        = nestemată sau bijuterie.
Gong                                       = gândul sau intenția din spate.
Tsema                                    = percepție corectă sau validă.
Deci, Tsema Gong Gyen   înseamnă ”Bijuteria gândului corect”.

Autorul acestui comentariu se numește:

Geshe Yeshe Wangchuk

Geshe Yeshe Wangchuk a trăit în Tibet între anii 1928 – 1997. Se spune că în timpul ocupației chineze a fost trimis în lagărul de muncă forțată, unde a suferit foarte mult. În 1977, a fost numit să lucreze în Biroul de Conservare Culturală unde s-a dedicat cercetării antichităților scrise. El a primit titlul de profesor de filozofie budistă la universitatea din Beijing. Se spune că a fost un student strălucit, cu o minte ascuțită și ieșită din comun.

Geshe Yeshe Wangchuk a scris comentariul asupra lucrării maestrului Dharmakirti, folosindu-se de toate textele explicative scrise înaintea lui, și a reușit să explice toate cele patru capitole a cărții maestrului Dharmakirti. Este greu să apreciem acest lucru, pentru că nu avem perspectiva necesară, dar este considerată o realizare exemplară. Doar pentru a vă da un exemplu, chiar însuși maestrul Dharmakirti a încercat să explice propria sa carte. El și-a dat seama că lucrarea lui este foarte concisă și a scris o interpretare a cărții lui, lucru des întâlnit în budism.

 

Este posibilă finalizarea căii fără a învăța, și în special fără logica budistă?

 Am vorbit mai devreme, despre importanța deosebită a dezvoltării gândirii logice budiste. Există curente în budism, unde această tradiție s-a stins. Poate veți întâlni persoane care vin din aceste curente, care nu au învățat logica budistă și o să vă spună nu este nevoie de această logică. Sunt unii care spun: “Nu este nevoie de atâta filosofie. Așază-te și meditează, asta e tot ce ai nevoie”. Problema este că oamenii stau și meditează și nu ajung nicăieri!

Je Tsongkapa, în binecunoscuta lui carte Lam Rim Chen Mo, Marea expunere asupra etapelor căii spre iluminare, a intrat în polemică cu astfel de oameni. În capitolul despre meditație, el se dispută cu adversarul care îi spune: “Stai jos, nu te gândi la nimic și vei ajunge la iluminare“. Și asta datorită faptului că Je Tsongkapa a introdus puternic meditația analitică, adică a sta și a gândi asupra lucrurilor.

El spunea: “Adevărat este că va veni o etapă în care vei dori să percepi vacuitatea, iar atunci nu va mai exista nici un gând conceptual. Însă această etapă nu va veni fără toate etapele Lam Rim-ului, calea treptată către iluminare. Nu se poate ajunge la iluminare fără a ne dezvolta renunțarea, bodhicitta, fără a ne dezvolta concepția corectă, fără să înțelegem ce este vacuitatea, fără să înțelegem cum trebuie făcută meditația asupra vacuității. Fără toate acestea, acest miracol nu se va întâmpla”.

Ken Rinpoche stătea întotdeauna pe scaunul său și susținea prelegeri. El arăta cu degetul spre fereastră, unde se afla o grădină frumoasă, și spunea: “Oh, am mulți prieteni buni în grădină“, el se referea la veverițele și iepurii care zburdau de colo în colo. “Ele stau și meditează foarte frumos, pot sta în meditație și o mie de ani și nu vor ajunge la nimic, pentru că nu au Lam Rim, nu au etapele căii și conștientizările căii, care sunt dobândite prin meditația analitică; iar această meditație analitică se bazează pe toate învățăturile maestrului Dharmakirti și ale maestrului Chandrakirti”.

Doar stând și meditând, fără dobândirea acestei cunoașteri, este practic imposibil de ajuns la iluminare. Iar dacă se întâmplă așa ceva, este pentru că au fost dobândite toate aceste cunoștințe în viețile anterioare. De multe ori, o astfel de persoană nu este capabilă să-și exprime conștientizările la care a ajuns și să le transmită mai departe.

În budism aceștia sunt numiți “Cei deveniți singuri Buddha“. Aceștia sunt cei care au ajuns singuri la iluminare, datorită karmei extraordinare pe care o au, și pe care au acumulat-o în urma învățăturilor pe care le-au primit, a serviciilor aduse învățătorilor, și tot ceea ce îşi doresc este să stea în peșteră și să mediteze. Ei nu ajung la iluminarea completă, dar pot ajunge la Nirvana. A ajunge la Nirvana nu este un miracol, și nici nu se întâmplă “brusc” în această viață.  Mintea, după cum am mai spus și în alte cursuri, nu a început în această viață, iar aceste persoane au acumulat cauzele karmice în multe vieți anterioare, pentru ca acest lucru să se întâmple.

Ceea ce este minunat în această tradiție, este faptul că ne oferă îndrumările necesare de la A la Z. Desigur, că avem nevoie de karmă pentru a putea ajunge să auzim aceste învățături, pentru a fi interesați de ele, pentru a avea dorința de a practica, și de a ne organiza viața astfel încât să putem practica.

Pe scurt, scopul acestor cursuri este de a ne oferi baza pentru a ajunge la iluminare și, indirect, ele ne pregătesc pentru calea tantrică care ne va permite să facem acest lucru chiar în această viață. Dar pentru asta este nevoie de multă pregătire. Acesta  este motivul pentru care suntem aici, și pentru care ne facem temele.

 

Textele principale utilizate în mănăstirile tibetane
pentru studiul elementar al percepției corecte

În mănăstirile curentului Gelugkpa, se folosesc două texte principale în studiul logicii:

1. Primul text se numește:

Dura

Du       = colecție, culegere.
Dura  înseamnă Culegere de subiecte.

Aceasta este o colecție de 15 subiecte care sunt toate legate de dezvoltarea logicii. Vom da doar trei dintre subiectele importante care sunt incluse în acest text, iar peste o parte dintre ele vor trece în acest curs.

a. Primul subiect se numește Tsen – sun, este legat de regula de a defini ceva. Cum să definim? Ce reprezintă o definiție și ce nu este o definiție? (Tsema nu a fost încă definită, a fost dată doar definiția existenței).

b. Shi – drup, acest subiect ne va da o schemă a tuturor lucrurilor existente.

c. Chi jedrag, studiul clasificărilor și subclasificărilor: categorii generale și specifice. Acest subiect va explora modul în care percepem ceea ce percepem; a imaginilor mentale, modul în care mintea noastră cataloghează, modul în care gândim. Acest subiect poate fi numit și Studiul amprentelor mentale, iar studierea lui poate duce la perceperea directă a vacuității.

Chi jedrag

Dura, este o carte pentru copii, o carte de liceu, ce se învață în mănăstire.

2. Al doilea text se numește:

Tak Rik

Rik           = cunoaștere.
Tak          = cauză sau raționament logic.
Tak rik   înseamnă Studiul logicii formale și a raționamentului sau Teoria logicii.

Ce înseamnă acest studiu? El ne învață cum să demonstrăm, adică:

– Ce este o demonstrație corectă, ce este o demonstrație incorectă?
– Ce este un argument corect, și ce este un argument incorect?
– Cum se face o demonstrație prin deducție?
– Cum se face o demonstrație prin reducere la absurd?

 

Ce a spus însuși Buddha despre scopul logicii budiste?

În ultima parte a acestei introduceri, ne vom întoarce din nou la Buddha. De ce avem nevoie de studiul logicii? Ce a spus însuși Buddha despre scopul logicii budiste?

nga-am nga dang drawe gangsak gi tsu sung gi, gangsak gi gangsak gi tsu
misung te, nyampar gyur ta re

Buddha a spus următoarele:

“Eu sau oricine ca mine, putem judeca un om,dar nici o persoană obișnuită n-ar trebui să-l judece pe altul, pentru că el sau ea va cădea”.

Nga                   = eu.
Drawe              = cineva ca mine sau asemenea mie, similar.
Gangsak         = om.
Tsu sung gi     = a judeca.

Ce ne spune Buddha?

 “Dacă sunteți ca mine”, adică sunteți un Buddha sau sunteți o ființă iluminată, sau asemănător lui, atunci sunteți foarte avansați. Ce înseamnă foarte avansați? Adică, puteți citi mintea altcuiva, aveți suficiente cunoștințe și aveți pramana. Numai atunci veți știi ce se întâmplă cu această persoană.

”Dacă nu sunteți ca mine, nu-i judecați pe alții”. Oricine care nu știe direct și clar ce trece prin mintea celuilalt sau nu poate citi gândurile celuilalt, nu are ce judeca. Buddha ne spune: “Dacă încercați să-l judecați, veți cădea”, spune el. La ce se referă când spune “veți cădea”? El se referă la lumile inferioare. Fapta de a judeca pe altul este cea care ne va arunca în lumile inferioare. Buddha ne spune: ”Nu-l judecați sub nici o formă pe celălalt”.

Cum adică să nu judecăm? Se ridică imediat întrebarea: “Dacă văd pe cineva care fură, pe cineva care lovește pe altul, să nu intervin?” Bineînțeles că este de datoria mea să intervin. Dacă văd pe cineva care face rău și îl pot împiedica, este de datoria mea să intervin, dar nu-l voi judeca pe făptaș. Nu am nicio idee, de ce el face ceea ce face. În ceea ce mă privește, percep o nedreptate, iar ceea ce văd se datorește numai karmei mele care se manifestă în acest moment. Dar dacă sunt prezentă când se produce o nedreptate și nu vin în ajutorul persoanei vătămate, atunci acumulez karma de a nu ajuta pe celălalt la necaz.

Dacă apare o persoană rănită în fața mea, și am posibilitatea să-l ajut, va trebui să merg și să-l ajut. Dar, ceea ce trebuie să-mi amintesc, este faptul că atât timp cât nu am pramana – Tsema, atât timp cât nu am o înțelegere corectă a ceea ce se întâmplă, nu pot judeca făptașul. Îmi voi lăsa inima deschisă, voi rămâne iubitoare față de el, fără să-l condamn în inima mea și pe cât îmi stă în putere, voi încerca să-l opresc din faptă.

Rolul logicii budiste este de a ne ajuta treptat, treptat, să ne dezvoltăm pramana, adică percepția corectă exact față de acele lucruri pe care nu le putem percepe acum în mod corect.

De ce ne spune Buddha că vom cădea dacă judecăm? Datorită faptului, că nu înțelegem ce se întâmplă, reacționăm prin critică, acumulând în acest mod karma negativă care ne va conduce la mari suferințe. Dacă nu ne refugiem pe calea spirituală, vom cădea. Prin urmare, ceea ce ne spune indirect Buddha, este că studiul logicii budiste, care dezvoltă pramana, ne salvează să nu cădem în infern sau să ajungem într-una dintre formele de existență inferioară.

Într-un alt text, Buddha compară modul în care acționăm pe baza criticii noastre, fără să avem pramana, cu a celui care merge pe cărbuni încinși, fără să-i distingă datorită stratului subțire de cenușă care îi acoperă.

Maestrul Atisha, în studiile sale, se folosește de multe ori de acest citat ”Acela care acționează, neavând pramana, va călca permanent pe grămada de cărbuni încinși, acoperită de stratul subțire de cenușă“. Stratul subțire de cenușă este o exprimare alegorică a incapacității noastre de a percepe corect lucrurile.

Ceea ce se va întâmpla cu timpul, este că, cu cât veți învăța mai mult Dharma și cu cât veți practica mai mult Dharma, înțelegerea voastră vi se va adânci și vă veți apropia din ce în ce mai mult de pramana. Și cu cât vă apropiați de pramana și vă veți uita în urmă la ceea ce vi s-a întâmplat, veți începe să înțelegeți istoria voastră complet diferit, veți înțelege pe deplin rolul celor care au fost apropiați de voi, poate fi mama sau copilul vostru. Și atunci când vă veți uita înapoi cu ochii înțelepciunii care se deschid treptat, veți înțelege ce rol au jucat aceste persoane apropiate în viața voastră, cine au fost ele și de ce au acționat așa cum au acționat, mai ales când veți intra în tantra.

Atunci veți înțelege semnificația acestor ființe și a faptului că neavând pramana nu ați avut nici o idee cine au fost. Acesta este motivul pentru care a venit Buddha, să ne spună că logica trebuie să fie învățată, pentru că nu avem  pramana, față de cei apropiați de noi, și chiar față de noi înșine. Vom începe să-i înțelegem diferit, mai ales pe cei care ne-au rănit, față de care  am fost atât de indignați de teribila nedreptate pe care ne-au făcut-o. Privind înapoi, prin prisma percepției corecte, lor le vom mulțumi cel mai mult. Când cineva ne-a împiedicat să primim slujba la care am râvnit atât de mult, ne-a stat în cale și dat-o altcuiva, de fapt ne-a deschis calea spre a ajunge în cu totul altă parte. Privind retrospectiv, putem spune că Buddha ne-a stat în cale și ne-a oprit să nu cădem. De cele mai multe ori, lucrurile semnificative care ni se întâmplă, vin tocmai de la cei care par să ne rănească, iar când privim din nou la ei înțelegem că ne-au făcut un mare bine.

 

Ce a spus Gyaltsab Je despre cea mai mare binefacere
pe care a făcut-o profesorul său, Je Tsongkapa, cu el ?

Voi încheia această lecție cu un citat de la Gyaltsab Je.

Gyaltsab Je a fost unul dintre cei mai mari discipoli pe care i-a avut JeTsongkapa. Je Tsongkapa a scris Lam Rim Chen Mo și multe alte texte despre sutre și tantra. El însuși a fost o ființă iluminată și este considerat a fi al 11-lea Buddha care va veni. Siddhārtha Gautama a fost al 4-lea Buddha. Reîncarnarea lui Je Tsongkapa va fi al 11-lea .El a predat elevilor săi întreaga cale budistă, toate sutrele, toată tantra, logica, și toate cele cinci mari cărți budiste. El a pus bazele sistemului monastic al curentului Gelugkpa. A fost un geniu spiritual de neegalat.

Dacă ne uităm la anii în care au trăit Je Tsongkapa ( 1357 – 1419 ) și Gyaltsab Je (1364 -1432) diferența de vârstă dintre ei este doar de 7 ani. Gyeltsab Je și Khedrup Je au fost la început elevii altui profesor ce făcea parte din curentul Kagyu. Ei au auzit că Je Tsongkapa este un mare profesor care predă logica, și au hotărât să meargă și să-l cunoască pe Je Tsongkapa. Se spune că cei doi au mers cale lungă pe jos până în locul în care trăia Je Tsongkapa. Când ajunseră în locul în care preda Je Tsongkapa, îl văzură pe marele maestru așezat pe un podium, înconjurat de călugării și elevii lui care îi ascultau învățăturile. Cei doi intrară cu întârziere la lecție. În budism există multe reguli de comportament etic față de un profesor, cum ar fi a nu întârzia la lecție, a nu te purta arogant cu profesorul, a nu pune întrebări în mijlocul lecției, a nu fi obraznic, a nu sta cu căciula pe cap la oră. A sta în fața unui Lama cu căciula pe cap, este considerat nepoliticos, deoarece pălăria simbolizează statul social.

Deci, cei doi se așezară cu pălăriile pe cap, și începură să-l provoace pe Je Tsongkapa, punându-i diverse întrebări. Je Tsongkapa șezu liniștit, răspunzând celor doi, cu amabilitate, fără supărare, fără să-i mustre. Se spune că cei doi care se așezaseră în capătul camerei, începură să se apropie, din ce în ce mai mult de profesor, își dădură încet căciula jos și se așezaseră lângă el. În finalul lecţiei se prosternară în fața lui Je Tsongkapa și deveniră discipolii lui. Trebuie înțeles că Gyeltsab Je și Khedrup Je erau deja mari oameni spirituali. Ei au crezut, la început că vor învinge intrând în polemică cu Je Tsongkapa, iar în loc de asta, ei deveniră elevii lui.

Deci, Gyeltsab Je, care a învățat atât de mult de la Je Tsongkapa, a spus: “Dintre toate lucrurile pe care le-am învățat de la Tsongkapa, cea mai mare binefacere pe care a făcut-o cu mine, a fost să mă învețe logica”.  Să nu uităm că Je Tsongkapa le-a predat Tantra. Tantra este cel mai rapid mod de a ajunge la iluminare. Ea este un studiu secret, de o profunzime, frumusețe și de o forță extraordinară. Și cu toate acestea Gyeltsab Je sa exprimat: “Cea mai mare binefacere pe care a făcut-o cu mine a fost să mă învețe logica“.