Cursul 9: Viața etică
Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1 – prima parte
Prosternarea
Fiecare lecție de Dharma o începem prin a face prosternări, iar pentru noii veniți, acest lucru poate să li se pară puțin ciudat și diferit. Dar cu timpul se vor obișnui. Pentru cei din Occident, fie că este evreu sau creștin, prosternările nu există în cultura lor.
Trebuie să ne obișnuim cu prosternările și să înțelegem că deși vedem statui și imagini pe altar, nu ne prosternăm în fața lor, ci la ceea ce reprezintă ele pentru noi.
Prosternarea este un act fizic, care vine să întărească și să aprofundeze legătura noastră cu lucrurile pe care le reprezintă Buddha, profesorii și toate obiectele de pe altar. Toate acestea reprezintă, de fapt compasiunea și înțelepciunea pe care vrem să o dezvoltăm în inima noastră.
Datorită faptului că viața noastră este plină de suferință, războaie și boli, care își au originea în ignoranța noastră, în neînțelegerea noastră, ceea ce dorim să facem este de a întări semințele din inima noastră, astfel încât atunci când vor rodi să avem inteligența, înțelepciunea, compasiunea și capacitatea de a crea o lume fără suferință. Să trăim într-o lume fără suferință.
Deci, prosternarea o facem cu corpul, vorba și cu gândul.
Prosternarea fizică este foarte puternică, deoarece creează tipare în mintea noastră. De fiecare dată când ne prosternăm, întărim această cale a înțelepciunii pe care ne-o prezintă Buddha.
Ne prosternăm înaintea calităților sublime pe care Buddha le reprezintă pentru noi și pe care vrem să le realizăm în inima noastră. Principalul lucru care însoțește toate aceste lucruri este gândul și intenția.
Explicația rugăciunilor
Avem două rugăciuni care de obicei deschid lecția:
Prima – este rugăciunea numită Mandala prin care ne exprimăm recunoștința și respectul față de învățătură, față de profesorii care ne transmit învățătura și față de linia pe care vin.
A doua – este Refugiul, pe care o spunem de trei ori.
Aceasta este o rugăciune în care omul își spune:
„Îmi pun toată speranța pe calea spirituală. Am obosit să tot fug după lucrurile materiale pe care nu le pot ține. Îmi pun încrederea:
– în ființele iluminate care au realizat calea,
– în cei care au parcurs deja o cale lungă, care este Sangha, care mă pot ghida pe cale și,
– în conștientizările pe care le voi dobândi într-o bună zi, iar atunci voi putea să ies din suferință și să ating fericirea și, de asemenea, să-i călăuzesc și pe alții să iasă din suferință și să-i aduc la fericire.
Mă refugiez în această înțelepciune, pe care dacă o voi realiza, ea va fi cea care mă va proteja, pentru că atunci voi ști ce-mi provoacă suferința și ce-mi aduce fericirea, și atunci jocul s-a terminat”.
Deci, acestea sunt cele două rugăciuni ale noastre, și să începem cu prima: Mandala ∞ Refugiul
Motivația corectă de a studia moralitatea – a ajunge la Nirvana
Înainte de a intra în această învățătură este important să vorbim despre motivația de a studia moralitatea. De ce să dedicăm timp acestui subiect?
Singurul motiv pentru a ne dedica timpul acestui subiect, de a-l aprofunda și de a învăța cum să-l aplicăm în viața noastră, este să ajungem la Nirvana.
Deci, acesta este primul gând care ar trebui să se trezească în persoana care vine să învețe despre etica budistă.
Cauza pentru care:
– au fost stabilite regulile,
– s-au creat jurămintele și
– a fost construită întreaga structură despre care vom vorbi mai târziu în curs,
este pentru că există o cale care aduce oamenii la Nirvana.
În primul rând, trebuie să știm ce este Nirvana!
Deci, întrebarea este: Ce este Nirvana?
Și dacă întrebăm oamenii ce este Nirvana, vom primi răspunsuri diferite.
Ce înseamnă acest obiectiv atât de râvnit? Pe scurt: Nirvana înseamnă a scăpa de Samsara.
Dar asta nu ne-a rezolvat problema, nu-i așa? Acum, ce este Samsara?
Deci, ca să înțelegem ce este Nirvana, trebuie de fapt să înțelegem ce este Samsara și atunci vom înțelege ce înseamnă opusul ei.
Natura Samsarei
Înțelegerea samsarei nu este ceva simplu, pentru că dacă oamenii ar fi înțeles bine esența Samsarei, ar fi făcut deja calea cu mult timp în urmă. Ei nu ar mai fi venit la aceste cursuri și să-și aducă și prietenii și pe cei dragi pentru a ieși din Samsara.
Majoritatea oamenilor nu înțeleg cu adevărat ce este samsara și nu înțeleg ce este în neregulă cu ea. Oamenii spun: „Nu totul este atât de rău. De ce să ne concentrăm pe suferință? Nu este chiar atât de rău”.
Când oamenii aud: „Ieși din Samsara!”, imediat își imaginează că Samsara este într-un anume loc și vor merge într-un alt loc; poate în Paradis, unde vom sta în tăcere, cu picioarele încrucișate, și asta e Nirvana.
Nu asta înseamnă de a ieși din Samsara, nu este o astfel de tranziție.
În continuare vom detalia pe scurt ce este Samsara, pentru că este un subiect amplu și larg, și asta doar ca motivație.
Ce înseamnă că ne aflăm în Samsara?
Când spunem: „Suntem în Samsara”, mai întâi de toate trebuie să decidem cine suntem „noi”. Cine sunt „eu”. Așa că una dintre modalitățile de a privi cine sunt „eu” – este trupul și sufletul. Latura mea fizică și latura mea mentală. Trup și spirit, dacă vreți.
Corpul
Să începem cu corpul.
– Corpul are cauze.
Corpul este un lucru în schimbare. Nu există nicio îndoială în acest sens. Orice lucru care se schimbă, vine din cauze; O cauză care duce la un efect. Rezultatul devine cauza următorului rezultat, și astfel există un lanț nesfârșit de cauze și efecte.
A – cauza devine efect B 
B – devine cauza pentru C
Și așa mai departe…
Deci, corpul meu este un lucru în schimbare și are cauze. Și dacă vreți, putem spune, cauzele pentru corpul meu sunt spermatozoizii și ovulul care s-au întâlnit, după care corpul a început să se dezvolte. Dar ceea ce ne interesează acum este că trupul fizic nu este un lucru pur.
– Corpul meu nu este un lucru pur.
Corpul meu, prin însăși esența sa, este ceva care se degradează, se uzează și moare.
Chiar dacă îi dăm corpului numai hrană organică, în cantitatea necesară și la timpul potrivit, și îi dăm exact vitaminele care îi trebuie, și vom face gimnastică, vom dormi cât trebuie, trăim fără stres, fără griji legate de trai, trăim într-un mediu perfect – acest corp tot va muri. Totuși, acest corp se va sinucide.
Chiar dacă facem totul corect, perfect, acest corp se va autodistruge.
Potrivit medicinei tibetane, și poate nu numai, există o competiție între organele corpului nostru. De exemplu, plămânii sunt în competiție cu stomacul, stomacul încălzește corpul și plămânii răcesc corpul. Deci, trebuie să existe un echilibru între stomac și plămâni, de exemplu, pentru a menține sănătatea. Dacă unul slăbește în putere și celălalt crește, atunci facem ori febră, ori răcim, ori pneumonie. Când echilibrul dintre organele corpului este perturbat, conform medicinei tibetane, apar bolile.
Șansa de a avea această stare de echilibru dintre organele corpului, care este starea de sănătate, este foarte mică. Există multe organe în corp și toate trebuie să fie în echilibrul corect. Iar acest echilibru este foarte ușor de perturbat, și acestea sunt bolile. Atunci când un organ devine dominant în detrimentul altui organ, acest echilibrul începe să se strice, celălalt organ nu mai funcționează și ucide corpul.
Chiar dacă îi satisfacem corpului toate nevoile, până la urmă el se va dezechilibra și va muri; nu este nevoie de un accident de mașină ca el să moară, nu este nevoie de cineva care să ne împuște, nu este nevoie de dușmani din afară.
Acest corp de care avem atâta grijă – este cel care ne va ucide.
Dacă ar veni cineva și ne-ar spune: „Vine dușmanul și te va ucide!”. Ne-am mai duce să-l hrănim, să investim bani în el, timp și tratamente și așa mai departe?
Cel mai mare dușman al meu, care mă va ucide cu siguranță – este corpul pe care îl hrănesc și îmi investesc tot timpul pentru el.
Aceasta este Samsara.
Avem un corp Samsaric. Natura lui este impură și de aceea el suferă de boli, îmbătrânește și moare. Și dacă nu este ceva care să-l omoare din exterior – el va muri singur.
Deci, aceasta este o parte a Samsarei – faptul că avem un corp Samsaric, un corp care suferă, într-un fel sau altul.
Mintea
A doua parte a Samsarei – este latura noastră mentală – mintea noastră.
Primul Panchen Lama, descrie diferitele forme în care mintea noastră suferă în Samsara. Descrierea este foarte frumoasă și foarte tristă și probabil că ați auzit puțin din ea.
Suferința mentală a oamenilor din Samsara
– Nu suntem niciodată mulțumiți
Primul aspect al minții umane este că ea nu poate fi satisfăcută. Ea este mereu nemulțumită. Muncim din greu ca să obținem ceva ce ne dorim, și după un timp, el nu mai este ceea ce am vrut, sau ne plictisim de el sau ne dorim altceva mai bun. Aceasta este natura minții noastre.
– Fiecare urcuș este însoțit de coborâș
Când este ales un președinte, electoratul izbucnește în urale, oamenii sar în sus de bucurie. Și ce se întâmplă la scurt timp după aceea?
Sondajele opiniei publice și statisticile încep să scadă, necazurile cresc și nu mai există atâta bucurie.
Și asta se întâmplă cu orice lucru din viața noastră. Orice lucru pentru care am muncit, în măsura în care am reușit să-l realizăm, mai devreme sau mai târziu, ni se va părea mai puțin dezirabil în ochii noștri sau ni se va lua cu forța.
Aceleași forțe karmice care ne aduc aceste lucruri, le vor lua de la noi. Deoarece natura karmei este de a urca și coborî: urcă, coboară, iar urcă și iar coboară.
Aceasta este natura noastră: suntem mereu nemulțumiți de ceea ce avem și căutăm să avem mai mult.
-
- Mi-a fost bine în pat. M-am trezit dimineața. Am dormit suficient iar acum vreau să mă scol din pat. Mi-a fost bine înainte, iar acum nu-mi mai este bine.
- Prăjitura care îmi place atât de mult – pot mânca una, două, cinci prăjituri. Dar dacă ar trebui să mănânc zece, cincisprezece, douăzeci, nu va mai fi așa de bine. Aceasta este natura noastră, prin definiție:
– Același lucru care ne aduce plăcere – ne va aduce mai târziu aversiune.
– Același lucru care ne aduce sănătate – ne va provoca boală.
– Același lucru care ne aduce o relație de dragoste – o va sabota.
Aceasta este samsara, o parte a ei.
– Suntem supuși forțelor karmice
Orice lucru din viața noastră, plăcut sau neplăcut, de dorit sau nedorit, provine din forțele karmice și, atâta timp cât suntem sub controlul forțelor karmice, din moment ce nu le înțelegem, ele ne controlează și ne conduc viața. Lucrurile vin – și nu pot garanta că vor rămâne. Nu pot garanta că o persoană dragă care intră în viața mea va rămâne.
Pierdem mereu oameni dragi; sau mor ei, sau pleacă, sau nu mai sunt interesați de noi, sau ei nu ne mai interesează.
– Nu există nimic sigur în samsara
Un alt aspect este faptul, că sprijinul oricărui lucru din samsara este precum trestia fragilă.
Să medităm puțin asupra acestui subiect.
Așezați-vă comod și închideți ochii. Concentrați-vă pe respirație.
Fiți atenți la trecerea aerului prin nări, la senzația pe care o aveți și încercați să rămâneți concentrați doar în acel punct de intrare în nări.
Și acum uitați-vă la viața voastră. Treceți pe scurt peste diferitele aspecte din viața voastră; fie la muncă, în familie, legate de sănătate, legate de bunuri, proprietăți, și încercați să vedeți dacă există vreo certitudine în vreunul dintre aceste aspecte.
Puteți garanta că partenerul sau partenera pe care îi aveți acum, va fi acolo mâine sau chiar peste o săptămână?
Există vreo certitudine că vor fi cu voi și peste o săptămână?
Dar munca? Puteți garanta că și peste o săptămână veți avea aceeași muncă?
Uitați-vă la toate aceste lucruri și căutați să vă răspundeți la aceste întrebări. Cu toate că întrebările sunt simple, de obicei nu ne gândim la aceste lucruri.
Dar sănătatea voastră? Vă puteți baza pe sănătatea voastră?
Vă puteți baza pe mintea voastră? Poți garanta că și mâine veți avea același grad de claritate a minții pe care îl aveți astăzi?
Puteți fi siguri că apartamentul sau casa în care stați va fi și peste o săptămână sau o lună?
Sau încă veți mai fi în acea casă?
Dar cămașa sau bluza de pe voi, sunteți siguri că va fi a voastră și peste o săptămână, sau va fi a altcuiva?
Dar corpul vostru?
Uitați-vă în continuare. Încercați să aflați dacă există ceva sau cineva de care sunteți siguri 100% că va rămâne cu voi?
Puteți deschide ochii.
– Viața noastră în Samsara este haotică.
Nu putem prezice
– În ce direcție va merge relația noastră,
– Ce va fi cu sănătatea noastră,
– Ce va fi cu corpul nostru,
– Unde vor pleca rudele noastre, prietenii noștri,
– Ce va fi cu inteligența noastră, înțelegerea noastră,
Nu avem nicio certitudine cu privire la nimic.
Aceasta este Samsara.
Natura vieții noastre, a corpului și a minții, este impermanența.
– Nu avem control asupra situației noastre
Totul este în continuă schimbare și nu înțelegem de ce și cum se schimbă lucrurile. Pentru că dacă am fi înțeles, nu ni s-ar mai fi întâmplat accidente, boli, războaie și toate lucrurile nedorite, nu-i așa? Nu știm cum să prevenim aceste lucruri pentru că nu știm exact de unde vin. Oamenii pe care îi iubim astăzi pot deveni cu ușurință în cei care ne urăsc mâine. Toate acestea se întâmplă tot timpul, dar și invers.
Ideea este că nu controlăm nici o situație. Situația ne controlează pe noi.
Nu știm de unde vin lucrurile și asta este suferință, pentru că nu putem fi siguri de nimic!
Aceasta este suferința Samsarică și ea este legată de conștiința noastră. Fiecare lucru bun pe care îl avem se uzează și ne va fi luat mai devreme sau mai târziu, dacă nu înainte de moarte, în momentul morții. Totul se schimbă, totul este precar, nu există nicio garanție pentru nimic.
Deci aceasta este natura Samsarei – nu putem garanta nimic, nu putem fi siguri de nimic.
– Titlurile pe care le avem, nu ne vor proteja
Lama Ken Rinpoche, obișnuia să râdă de cei care veneau la el și îi spuneau: „Sunt doctor”, „Sunt profesor”. „Asta îmi va garanta faima și reputația” – poate.
Lama Dvora Hla povestește despre un mare profesor cu care lucrase dânsa, un cunoscut matematician cu reputație și faimă și multă onoare, dar și cu multă aroganță, care devenise senil la patruzeci de ani. S-a îmbolnăvit de Alzheimer. Pentru că cu cât aroganța este mai mare, cu atât claritatea minții se pierde. Deci rangurile, titlurile nu pot garanta nimic. Profesorii mor.
– Asigurarea nu ne va proteja
Ken Rinpoche spunea: „Ah! Vă cumpărați certificat de asigurare. Asta este ceea ce vă va da siguranță”. Acesta este stratagema firmelor de asigurări. Ei iau bani și spun: „Acum vă dăm asigurare”. Așa ceva nu există în Samsara.
Muncim toată viața să ne plătim rata la casă. Și nu știm când vom muri sau copiii vor cheltui toți banii luați pe vânzarea casei. În două luni pot cheltui tot ceea ce am muncit o viață întreagă.
– Nu putem controla starea minții noastre.
Habar n-am cum mă voi simți mâine. Azi îmi este bine, dar nu știu dacă mâine nu voi fi deprimată.
Așadar, când spunem „ieșirea din Samsara”, ne referim la faptul de a ieși din situațiile pe care le-am descris și sunt multe altele.
Asta înseamnă să ne părăsim locul în care locuim? Nu ! Nu înseamnă să ne schimbăm locul.
În prezent, nu avem control asupra naturii samsarice a minții noastre, pe când Nirvana este starea în care ieșim din această stare de lipsă de control. Aceasta este situația în care toate fenomenele pe care le-am descris nu mai există în viața noastră.
Avantajele de a scrie în tibetană
Pentru cei dintre voi care sunteți noi veniți la curs, veți vedea cuvinte și fraze în tibetană.
De ce alegem să facem asta? Ca să ne convingem că lucrurile provin dintr-o sursă autentică.
Învățătura a fost transmisă prin tibetani și de aceea este bine să învățăm conceptele pe care le-au folosit.
În cursurile mai avansate veți vedea că există moduri de gândire greu de transferat dintr-o limbă în alta, mai ales când se ajunge la filozofie și logică care sunt frumos construite în tibetană.
Mai există și un alt motiv, și acesta este că dorim să ajungem la iluminarea deplină a lui Buddha. În stadiile avansate, trebuie să ne bazăm pe o învățătură care nu a fost tradusă în alte limbi, care apare doar în tibetană. O parte din ea apare în sanscrită, sanscrita este, de asemenea, o limbă bună de învățat și cine știe când va fi tradusă? Ea nu este tradusă nici măcar în engleză, darămite în română. Facem eforturi pentru asta, și cine știe, poate că voi veți putea învăța tibetana și veți putea citi aceste scrieri și le veți traduce, astfel încât să le transmiteți mai departe.
Există mii și mii de scrieri și, cu toată bunăvoința, o persoană nu le poate transmite, nici două și nici zece persoane. Oamenii trebuie să dobândească aceste cunoștințe pentru a le putea transmite mai departe. Există oameni printre noi care traduc scripturile și își dedică viața transmiterii Dharmei și transmiterii acestor cunoștințe sfinte altora, astfel încât ei să poată ieși din suferință. Dar este mult de lucru, mai ales în stadiile avansate. Încercați să repetați după mine cuvintele și încetul cu încetul vă veți obișnui cu tibetana.
Definiția Nirvanei
Ce înseamnă această Nirvana spre care aspirăm, și care este opusul Samsarei?
Iată definiția Nirvanei.
Nyundrip ma lu par pang pey so sor tak gok
Nyundrip – obstacolele afecțiunilor mentale, Klesha în sanscrită. În pali: Klesa
Ma lu par – fără excepție,
Pangpa – eliminare,
So sor – individual,
Tak gok – este practic o combinație de două cuvinte, adică:
Tak – înseamnă analiză,
Gok – încetare.
Klesha – ne întunecă mintea. Adică, gândurile sau sentimentele care ne tulbură liniștea sufletească, precum ura, gelozia, supărarea, mândria. Câte sunt? 84.000.
În cursul 10 am vorbit despre 6 afecțiuni mentale principale, și am enumerat 20 secundare.
Pe scurt, iată definiția Nirvanei:
„Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție.”
Deci, Nirvana este starea în care toate emoțiile tulburătoare s-au oprit complet, fără excepție, în mod ireversibil.
Avem obiceiul de a ne enerva pentru moment și apoi ne liniștim în următorul. În Nirvana, a încetat chiar și capacitatea de a ne enerva. Nu mai putem fi enervați. S-ar putea să fim răniți fizic, dar liniștea noastră sufletească nu va mai fi tulburată, rămânem în pace.
Cei care ajung la Nirvana pot avea încă un corp, și s-ar putea să mai simtă dureri fizice, și sunt alții care ajung la nirvana fără să mai fie într-un corp fizic, dar mintea lor este complet în pace. Nu mai pot fi supărați. Nu mai văd nimic enervant, sunt perfect liniștiți. Este greu de imaginat o astfel de situație.
– Gelozia/invidia. De fiecare dată când cineva obține ceva bun și este fericit, și eu sunt la fel de fericită pentru el, ca atunci când obțin eu ceva bun, De fiecare dată când cineva este fericit de ceva, și eu sunt la fel de fericită.
– Bucuria de răul altuia. Să luăm situația inversă. Când cineva face o prostie sau greșește sau i se întâmplă ceva rău, dacă este cineva apropiat, s-ar putea să ne pară rău. Dar când auzim la știri de alții sus puși, s-ar putea să nu ne pare rău. Ce spunem? „Așa îi trebuie!”. Nu ne întristează necazul lor. În sinea noastră poate ne bucurăm de răul lor.
Și acum să ne gândim la mintea care nu are acest lucru în ea. Mintea care nu se mai poate bucura când cuiva îi merge rău. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de minte, pentru că nu suntem așa.
– Mândria. „Sunt mai citit”, „Sunt mai bun”, „Sunt mai inteligent”, „Sunt mai talentat”, „Sunt mai spiritual”, „Am multe conștientizări”.
Gândiți-vă la o situație în care cineva vă spune ceva, și nu contează cine este, și la ce nivel este, și de unde provine, îl vedeți ca pe cineva care vă învață, un cadou pe care vi-l oferă. Nu contează cine este și cât de mult știe și dacă este pe o poziție mai înaltă ca voi sau sub voi. Toată această comparație nu mai există, nu mai este relevantă.
Natura Nirvanei
Orice lucru care ne tulbură, care ne face să ne simțim triști, deprimați, descumpăniți, invidioși, furioși, iritați, nemulțumiți – toate acestea nu mai există în nirvana.
Dacă cineva este foarte aproape de un mare Lama, uneori Lama îl poate face să simtă gustul ei, iar odată ce a dat de gust, nu va mai fi atras niciodată de samsara, pentru că orice altceva este lipsit de sens.
Orice plăcere samsarică este nimic în comparație cu plăcerea Nirvanei.
Shiwa
Shiwa înseamnă pace, liniște.
Această stare în care toate afecțiunile mentale și toate semințele lor au încetat complet, chiar și potențialul de a deveni furios sau gelos a dispărut, este o stare de pace deplină. O pace care este greu de descris. Aceasta este Nirvana.
Cum se ajunge la Nirvana?
Dacă desenăm axa dintre samsara și iluminare, ea ar arăta așa:
Undeva de-a lungul acestei axe, există o etapă foarte importantă numită „perceperea directă a vacuității” – o experiență care se petrece numai în meditație foarte profundă, în care cineva vede direct ceea ce numim „vacuitatea”. După această experiență mai este nevoie de încă multa munca pentru a ajunge la iluminare. Dar ca să ieșim din samsara și să trecem în nirvana, este esențial să trecem prin această etapă.
Perceperea directă a vacuității
Înainte de a avea loc această experiență directă, este nevoie de mult studiu pentru a o înțelege bine din punct de vedere intelectual. Toate aceste cursuri sunt predate ca oamenii sa ajungă la o înțelegere destul de bună a vacuității, dar ca să o perceapă direct este mai rar. Nu este imposibil. Dacă ar fi fost imposibil – n-ar fi avut niciun sens să vorbim despre ea. Sunt necesare condiții pentru ca acest lucru să se întâmple, iar acestea există pentru noi. Vom vorbi despre asta mai târziu.
Cele trei antrenamente extraordinare
Vom vorbi în continuare despre cele trei antrenamente extraordinare. De ce extraordinare? Pentru că scopul lor este extraordinar: eliberarea de orice suferință. Și vom merge trei, doi, unu.
3. Antrenamentul extraordinar în înțelepciune
Când cineva percepe direct vacuitatea, el dobândește ceea ce numim „înțelepciune”.
Sherab
Sherab înseamnă înțelepciune – unul dintre cuvintele pentru înțelepciune; Tibetanii au multe cuvinte [cu sensul] de înțelepciune.
Deci, ca să ajungem la Nirvana trebuie să dobândim această înțelepciune. Acest antrenament este numit „antrenamentul în înțelepciune”. Și nu este orice antrenament, ci este un antrenament extraordinar.
De ce este extraordinar? Pentru că putem practica tot felul de lucruri. Putem exersa la pian, putem practica călăria sau putem practica sport.
Ceea ce face ca practica să fie extraordinară, este obiectul său. Obiectul său este nirvana și iluminarea. Este ceea ce ne scoate din sclavie spre libertate.
Deci, cum obținem înțelepciunea? Cum percepem direct vacuitatea?
2. Antrenamentul extraordinar de concentrare
Datorită faptului că perceperea directă a vacuității se petrece doar în meditație profundă, trebuie mai întâi să ne dezvoltăm meditația.
Aceasta înseamnă să ajungem la concentrare meditativă care are capacitatea de a ne menține mintea fixată pe un obiect sfânt. Meditația perfectă este ca apa dintr-un iaz care este complet nemișcată, fără valuri, fără mișcare.
Ting Nge Dzin
Ting Nge Dzin – înseamnă concentrarea perfectă pe singur punct.
Această capacitate de concentrare în care avem controlul deplin asupra minții, concentrarea pe un singur punct, se numește „al doilea antrenament extraordinar”.
Când am început meditația astăzi, v-am spus: „Concentrați-vă pe respirație, și fiți atenți la trecerea aerului prin nări”. Probabil că ați observat că în momentul în care v-ați concentrat, v-au apărut deja gânduri care v-au distras atenția, nu-i așa? Cu cât vom practica mai mult, cu atât vom reuși să ne stăpânim mai mult mintea. [Scopul nostru este] Să stăpânim noi mintea și să nu dăm voie gândurilor să o stăpânească.
Uneori mintea este comparată cu un elefant sălbatic, care merge în toate direcțiile. În meditație dorim să îmblânzim acest elefant, adică mintea noastră, dându-i un obiect care să-l țină fixat.
De exemplu, concentrarea asupra respirației este una dintre modalitățile de fixare a minții.
Ting Nge Dzin – este concentrarea maximă. La acest nivel, mintea este perfect fixată pe obiect. Îi spunem: „Acum stai! Concentrează-te pe obiect! Iar mintea nu mai pleacă de la obiect.
Iazul liniștit și limpede
Uneori se spune despre perceperea directă a vacuității, dobândirea înțelepciunii, că înțelepciunea s-ar reflecta în mintea mea, sau mintea mea reflectă înțelepciunea.
Mintea este ca apa dintr-un iaz. Atunci când apa unui iaz este perfect limpede și complet nemișcată, luna se poate reflecta foarte bine pe apă. Pentru ca acel lucru numit vacuitate să se reflecte pe suprafața minții, mintea trebuie să fie complet liniștită și nemișcată. Dacă sunt valuri, reflexia lunii va apărea distorsionată. Așa este și mintea noastră. Atâta timp cât nu a învățat să stea nemișcată și liniștită, nu putem reflecta în el un obiect atât de subtil precum vacuitatea.
Deci primul lucru pe care trebuie să-l învățăm este antrenamentul meditativ, pentru a liniști complet apa din iaz. Mintea trebuie să devină nemișcată, fără valuri. Mulți oameni spun: „Dacă sunt norocos, iluminarea va veni la mine. Conștientizările vor veni la mine”. Aceste lucruri nu se întâmplă de la sine. Mai întâi trebuie să muncim ca să le obținem.
Pentru a putea atinge o stare profundă de meditație, care este necesară pentru perceperea directă a vacuității, conștiința trebuie să fie curată.
Pentru a ajunge la nirvana trebuie să percepem direct vacuitatea.
Pentru a percepe direct vacuitatea trebuie să ajungem la un nivel înalt de meditație.
Pentru a ajunge la un nivel înalt de meditație aveți nevoie de un mod de viață etic.
1. Antrenamentul extraordinar în moralitate
Mulți oameni meditează mulți ani și nu reușesc în antrenamentul lor meditativ. Pentru că mai este nevoie de încă un lucru, și acesta este primul antrenament extraordinar în moralitate.
Tsul Trim
Tsul Trim – moralitate. În sanscrită – Shila.
Pentru a ajunge la Ting Nge Dzin, nu trebuie să fim budiști.
Oamenii ajung la concentrare fără să fie într-o tradiție anume. Putem vedea sportivi buni, care și-au dezvoltat o concentrare incredibilă. Putem vedea la jucătorii de baseball uneori. Când jucătorul este excelent, capacitatea lui de a se concentra asupra mingii este atât de mare, încât se poate vedea fizic cum i se dilată pupilele. El nu vede mulțimea, nu miroase nimic, nu aude voci – este concentrat numai pe minge, ca să o bage în plasă. Acesta este Ting Nge Dzin – concentrarea.
Cât de mult poate să fie în această stare, este o altă poveste. Ideea este că nu este de ajuns de a ajunge la această stare, ci trebuie să și o mențin mult timp. Oamenii își pot dezvolta concentrarea chiar și fără pregătire budistă.
Dar ca să ajungem la un nivel înalt de concentrare în care ne stăpânim mintea ca mai târziu să dobândim înțelepciunea, trebuie să avem conștiința curată.
Dacă luăm iazul ca metaforă, nu este suficient ca apa să fie să fie liniștită, nemișcată, ci ea trebuie să fie și curată, să fie complet limpede pentru a reflecta acel obiect delicat și subtil al vacuității, și asta nu se va întâmpla fără respectarea unui mod etic de viață.
Trebuie să respectăm moralitatea sau un cod moral, pentru a evita acumulările de semințe negative care să ne împovăreze conștiința mai târziu, și care pot rămâne în minte vieți după vieți.
Sunt oameni care atunci când aud de „cod moral” sau „moralitate”, se gândesc la călugări care le sunt interzise multe lucruri și nu sunt niciodată fericiți. Nu este așa. Dimpotrivă, respectarea moralității este o cale de a ajunge la libertate, la fericirea sublimă a nirvanei și, în cele din urmă, la iluminare.
Matthieu Ricard spunea: „Acest cod moral, jurămintele pe care o persoană le ia și începe să le respecte, sunt ca aripile pe care Buddha i le-a dat ca să zboare spre libertate.”
Sunt oameni care meditează mulți ani și nu au succes în meditație. Principalul factor al lipsei de succes, este că meditația nu se bazează pe primul antrenament de respectare a moralității.
Există și alți factori. De exemplu, meditația începe cu cele șapte preliminarii care creează condițiile propice meditației; acumulăm energii pozitive și le eliminăm pe cele negative (acestea sunt prezentate în lecția 2 – cursul 3).
Una dintre cele șapte preliminarii este confesiunea. Mărturisim fapta care ne stă pe conștiință în acel moment. Dar cu toate acestea, trebuie să evităm lucrurile care ne pot încărca conștiința, de aceea acest curs este foarte important.
Etica morală ca o condiție pentru eliberare
Etica morală este foarte importantă. Nu pentru că Buddha ne-a spus: „Așa ar trebui să trăim”, ci pentru că fără moralitate nu ne putem elibera. Fără ea vom continua să suferim.
Și nu doar Buddha a vorbit de moralitate. Maestrul Patanjali în Yoga Sutra începe de la Yama Niyama, versetul 29, capitolul 2. De asemenea, Yogi Swami Swatmarama în Hatha Yoga Pradipika vorbește despre Yama, Niyama și extinde lista de la zece la douăzeci.
Pe măsură ce progresăm, lista crește. Orice tradiție respectabilă are un cod moral.
Dacă tradiția nu are un cod moral, nu este demnă de respect, pentru că nu are ca scop dobândirea unei minți pure, curate, care nu este contaminată.
Importanța practicii regulate
Pentru a ajunge la acest nivel de liniște, calm al minții necesar dobândirii înțelepciunii, trebuie să practicăm meditația în fiecare zi.
Pentru cei care nu sunt obișnuiți să mediteze, este bine să înceapă cu 15 minute, și încet, încet se mărește timpul de meditație. Ne antrenăm mintea să revină la un anumit obiect, cum ar fi respirația, așa cum am făcut cu puțin timp în urmă. Accentul în acest curs nu este meditația, de aceea nu voi intra în acest subiect.
Trebuie ajuns la o oră, o oră și jumătate de meditație bună. O meditație în care suntem concentrați, nu agitați, nu somnolenți, ci atenți ca și cum am sta să vizionăm un film bun cu suspans timp de o oră. Trebuie să fim tot timpul interesați de obiect și concentrați asupra lui, fără să ne mișcăm la stânga sau la dreapta.
Pentru a atinge o astfel de stare în care corpul și mintea ni se supun, trebuie să practicăm moralitatea. Trebuie să ducem un mod de viață etic.
Grup Facebook