Cursul 4
Dovada vieților viitoare
Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 10 – a doua parte
Cum poate pofta (dorința) care vine din
ignoranță să ne ducă la nașterea următoare?
Demonstrația masterului Dharmakirti.
Vom da în continuare demonstrația principală a vieților viitoare a maestrului Dharmakirti, un mare logician. Ca orice demonstrație logică, ea are trei părți principale.
1. Prima parte este subiectul, care este în cazul nostru este mintea unei persoane obișnuite în momentul morții.
tamelpay chikay rikpa chuchen
Tamel pa = om/persoană obișnuită.
Chi = moarte.
Chi ka = momentul morții.
Rikpa = minte sau conștiință.
Chu chen = să considerăm.
Subiectul: Să considerăm mintea unui om obișnuit în momentul morții.
2. A doua parte este afirmația.
rikpa chimar tsam jor te
Rikpa = minte.
Chima = viitoare.
Tsam = limită.
Jor te = a traversa.
Afirmația: Această minte va traversa linia spre mintea viitoare, care de asemenea, este normală/obișnuită.
3. A treia parte este argumentul. Argumentul pe care ni-l dă maestrul Dharmakirti este următorul:
chakchen gyi rikpa yinpay chir
Chak = poftă/dorință.
Chak chen = cel care dorește.
Rikpa = minte.
Yinpay chir = deoarece/pentru că.
Argumentul: deoarece această minte este posedată de poftă/dorință.
Maestrul Dharmakirti susține că, în momentul morții, mintea unei persoane obișnuite trebuie să traverseze linia spre o minte viitoare care și ea va fi una obișnuită, deoarece este posedată de dorință.
Pentru a înțelege mai bine, ar fi util, să înțelegem ce înseamnă această dorință. Iar în acest scop vom reveni la roata vieții. În roata vieții, pofta și lăcomia sunt descrise în secțiunile 8 și 9 și acesta va fi subiectul nostru în această lecție. Deci, vom merge să aprofundăm înțelegerea secțiunii nr. 8.
De ce?
Deoarece Maestrul Dharmakirti ne spune că, dacă învățăm să ne eliberăm de poftă, atunci ne putem elibera nu numai din suferință, dar putem scăpa și de moarte. Acesta este și motivul pentru care această reprezentare a roții vieții este expusă lângă ușa de intrare a fiecărei mănăstiri budiste. Aceasta a fost dispoziția lui Buddha.
Secțiunea 8 – pofta (omul care se ospătează)
Sepa
Există trei tipuri de Sepa – pofte.
1. Primul tip se numește Dope Sepa, sau pofta/dorința care nu vrea să se despartă de un obiect atrăgător.
Do Se
Ce fac tibetanii, renunță la silabe și spun “Do Se”. Dacă citiți texte tibetane, există multe silabe lipsă. Deci, brusc traducerea este mult mai lungă decât sursa, deoarece în original există doar fragmente de cuvinte.
Do = a dori.
Se, Sepa = poftă.
Deci a pofti/a râvni la lucrurile atractive pe care le dorim.
Definiția lui: Este acea dorință care nu vrea să se despartă de obiectul atrăgător.
2. Al doilea tip – dorința de a scăpa de lucrurile respingătoare
Jik Se
Jik este prescurtarea cuvântului Jikpa sepa, și înseamnă frică.
Jik Se însemnă frica de poftă: pofta care dorește să evite obiectele neplăcute.
Deci pofta, are două fețe între timp:
-
-
- Râvnesc să am ce-mi place.
- Sunt foarte nerăbdător să scap de ceea ce nu-mi place.
-
Cuvântul frică aici, are sensul de ezitare, reținere, evitare, frica de lucruri insuportabile.Când facem asta? Când vrem să ne debarasăm de ceea ce nu ne place. Nu înțelegem de unde provin, așa că vrem să scăpăm de ele.
3. Al treilea tip – pofta de viață sau de existență.
Si Se
Si = viață.
Se = poftă.
Deci, Si Se înseamnă dorința de viață, dorința de existență, dorință de a fi.
La o persoană obișnuită, atunci când se află în pragul morții, se trezește în ea o frică extraordinară că va înceta să mai existe. Ce cauzează această frică?
Frica este cauzată de atașamentul de sine. Acest atașament de sine ne face să ne fie frică de moarte. Ne este teamă să ne oprim. Frica de oprire, este de a nu mai continua să fim ceea ce suntem. Și exact asta ne ține în suferință. Și ce se va întâmpla după aceea?
Această frică îl va expedia din nou în Samsara.
Marele truc este acela de a scăpa de acest atașament personal, înainte de a ajunge la moarte. Și atunci moartea nu va mai exista. Este ceea ce ne-a învățat Buddha.
Secțiunea 9 – lăcomia sau atașamentul de sine.
Am spus că în limba tibetană se numește Lenpa. Dacă secțiunea 8 a fost despre poftă, în această etapă, pofta se intensifică și ajunge la lăcomie.
În dexonline scrie:
Lăcomia – 1. Poftă nemăsurată de a mânca sau de a bea. 2 Cu aviditate. 3 Sete de avuție sau de câștig. 4 Imbold nepotolit de a acapara sau de a aduna bunuri materiale, proprietăți, bani etc. 5. (Fig) Dorință nestăpânită de a-și satisface o poftă, o pasiune etc.
Pofta, pofte, s. f. 1. Dorință puternică de a face sau de a obține ceva; năzuință, dispoziție, chef, plăcere. ♦ Dorință, impuls sexual;
Ceea ce dorim, este să clarificăm relația dintre Marikpa (secțiunea 1 –ignoranța) și Si Se.
Si Se este conectat la ignoranță. Ignoranța este neînțelegerea realității în care mă aflu și mă atașez de mine însumi. O mare parte din ignoranță este atașamentul de sine,este gândul că acest “eu” are o existență proprie de sine și că “lucrurile mele” au și ele existență proprie de sine. Iar când spun “lucrurile mele” nu mă refer neapărat la paharul sau hainele mele, ci la trupul meu, la conștiința mea și la diversele aspecte ale conștiinței mele ( adică cele cinci agregate). Toate acestea au un nume: ”Eu” și ”al meu”.
Concepția perisabilă
Jik Tsok Ta
Jik = perisabil/ supus dispariției.
Tsok = adunare/ansamblu.
Ten = bază.
Ta = concepție.
Cuvântul în limba tibetană pentru lume este Jikten – baza supusă dispariției.
Jik Tsok Ta înseamnă concepția care se atașează de un ansamblu de obiecte perisabile.
Cu alte cuvinte, Jik Tsok Ta este concepția asupra lumii sau concepția lumească sau concepția perisabilă. Ce înseamnă acest ansamblu de obiecte? El este format din “eu” și din “al meu”. Iar când spunem “al meu” ne referim la trupul, conștiința, și aspectele conștiinței noastre.
Jik Tsok Ta este un alt mod de a spune “ignoranță“. De ce? Pentru că ignoranța este exact același lucru, de a fi atașat de lucruri perisabile, crezând că ele mă vor salva. Și tocmai datorită faptului că orice lucru lumesc este perisabil, nu avem cum să le menținem. Va trebui să ne luăm rămas bun, de la fiecare dintre lucrurile pe care le avem:
– copii noștri,
– meseria/cariera noastră,
– fizionomia noastră.
Nu există nici o modalitate de a le menține. De ce? Pentru că ele provin din karma, iar tot ce provine din karma este un rezultat. Orice rezultat devine o cauză nouă care va da la rândul ei un alt rezultat.
Totul se schimbă. Tot ceea ce există, se află într-un proces nesfârșit al schimbărilor. Un proces neîntrerupt. Energiile trec permanent de la o formă la alta.
– astăzi avem prieten, mâine nu-l mai avem,
– astăzi avem partener de viață, mâine nu-l mai avem,
– astăzi avem copii acasă, mâine ei vor pleca de a casă,
– astăzi ne iubesc, mâine nu ne mai iubesc,
– astăzi avem această viață, mâine nu o mai avem.
Aceasta este Samsara. Samsara este o curgere permanentă a karmei.
Tot timpul facem diverse lucruri, ele lasă semințe în conștiința noastră, se coc, dau roade adică creează un rezultat, rezultatul devine o cauză și tot așa la nesfârșit. Aceasta este natura Samsarei. Dorim tot timpul să reparăm Samsara: “Nu este drept că m-a părăsit, am făcut totul pentru el/ea și uite acum m-a lăsat singur”. Aceasta este doar karma care a rodit.
Ken Rinpoche spunea: ”Așa este natura Samsarei. Nu-ți place, ieși din ea!”.
Nu avem cum să fixăm Samsara. Așa este natura ei. Energiile se schimbă permanent. Ni se spune: ”Pleacă de aici!” Elimină Marikpa și renunță la Jik Tsok Ta. Desprinde-te din atașamentele pe care le ai!”.
Maestrul Shantideva și el ne spune: ” Este ca și cum ai ține în mâini cărbuni încinși care îți ard mâinile, ” Aruncă-i odată!”.
Atâta timp cât vom fi atașați de “eu” și de ”al meu”, vom suferi. De ce? Pentru că suntem atașați de o concepție greșită. Pentru că acest ”eu” și ”al meu” nu a existat niciodată, ele sunt o iluzie de care ne agățăm și care ne aduc suferința.
Două nivele ale atașamentului de sine
În lectura cursului scrie:
Să presupunem că s-a eliberat de concepția perisabilă.
Și-a oprit el, oare renașterea de la începutul căii sale?
Cine este el? Este cel care a perceput vacuitatea. Dacă cineva s-a eliberat de concepția perisabilă, ce devine el? El va deveni un Arya. El nu poate deveni un Buddha, pentru că, concepția este ceva intelectual, o credință în existența de sine. Dar dacă a reușit să se elibereze de această concepție, înseamnă că el nu mai crede în existența proprie de sine a lucrurilor.
Deci, care este problema aici? Ni s-a spus că, ceea ce ne face să suferim în Samsara este Jik Tsok Ta, concepția perisabilă. Dacă acest lucru este adevărat, atunci să-l luăm pe Arya, care nu mai crede că lucrurile au o independență proprie de sine. Deci, el nu ar mai trebui să fie în Samsara. Dar el încă se mai află în Samsara, așa că ceva lipsește.
Ca și cum adversarul vine și spune: “Stai puțin! Ceea ce îmi spui este că dacă renunț la această concepție perisabilă, voi pune capăt suferinței. Dar uite-l pe Arya, el s-a eliberat de această concepție, ” și-a oprit el, oare renașterea de la începutul căii sale?”.
Maestrul Dharmakirti răspunde:
Dar el nu și-a eliminat-o pe cea înnăscută,
Cum ar putea renașterea să fie posibilă?
Maestrul Chandrakirti spune: “Stai așa! Arya încă se află în Samsara, asta înseamnă că încă nu și-a eliminat însușirea de renaștere”.
El ne spune: “Concepția lumească are mai multe nivele. Există nivelul credinței în existența de sine, și acesta este nivelul pe care Arya la eliminat. ”
Atunci când Arya, iese din meditație, în care a perceput vacuitatea în mod direct, știe că lucrurile sunt goale. Că el este gol în sine și că toate lucrurile sunt goale în sine. De ce anume sunt ele goale? Sunt goale de o existența proprie de sine.
Dar acum, că el a ieșit din meditație, lucrurile îi vor apărea din nou cu existență proprie de sine. Arya își spune: “Sunt din nou aici“. Din nou, lucrurile îi vor apărea ca și mai înainte, dar el știe deja că acest lucru este fals, că este o iluzie. Dar nu poate trece peste asta. Așa că vede lucrurile ca mai înainte și știe că este o iluzie. Chiar dacă șeful va veni să țipe la el, știe că l-a creat pe șef. Dacă noi putem înțelege acest lucru în mod intelectual, Arya a văzut în mod direct.
El a văzut “Cele Patru Adevăruri nobile” în mod direct. El înțelege nu numai suferința, ci și sursa suferinței. Știe în mod direct, că el este cel care l-a creat pe șeful care țipă. De aceea, el știe că șeful care intră și țipă, nu are o existență proprie de sine, dar încă îi mai apare așa.
Maestrul [Dharmakirti] ne spune: ”faptul că Arya încă mai vede în acest mod lucrurile, indică faptul că nu și-a eliminat complet Jik Tsok Ta. El a eliminat doar partea intelectuală, care implică credința că lucrurile există pe cont propriu”.
În următorul paragraf el spune: ”Să considerăm pe cineva care intrat în flux”.
Cine este cel care a intrat în flux? Arya. Cel care a perceput direct vacuitatea, primește imediat un nume nou Arya sau ”cel intrat în flux”. Ce înseamnă “că a intrat în flux”? Că el este deja pe calea spre ieșire.
În continuare, Dharmakirti spune: ”El nu a ajuns încă în punctul în care să nu mai trebuiască să treacă printr-o naștere viitoare, pentru că și-a eliminat concepția perisabilă”. El nu este încă în acea situație, în care cineva și-a eliminat concepția și, prin urmare, nu ar trebui să se mai nască. ”Și asta datorită faptului că el nu a și-a eliminat concepția perisabilă înnăscută”. Dacă și-ar fi eliminat concepția perisabilă, cu siguranță nu ar fi fost posibilă o naștere viitoare”.
Dacă ar fi renunțat complet la concepția perisabilă, atunci nu ar putea exista o nouă naștere pentru el. Cel “intrat în flux”, nu este încă iluminat, asta înseamnă că i-a mai rămas ceva. Acest ceva, este concepția înnăscută spre deosebire de cea intelectuală care a fost eliminată prin experimentarea vacuității.
Dharmakirti ne spune în următorul verset ce înseamnă concepția înnăscută:
Acea stare a minții în care o persoană se gândește la “eu”,
Și își dorește “Să fiu fericit”,
Sau “Să nu mai trec niciodată prin durere”,
Acest punct de vedere a persoanei este înnăscut.
El ne spune: “Nu trebuie să ai credință, nu este nevoie de multă filozofie, nu ai nevoie de nimic”. Este suficient ca cineva să spună: “Vreau să fiu fericit. Nu vreau durere “, ca să ne indice faptul că ea este atașată de concepția perisabilă înnăscută. Această concepție cu care Arya a venit în această lume, încă nu a eliminat-o.
Cu toate că percepția directă a vacuității nu ne scoate imediat din Samsara, ea ne asigură că vom ieși din ea într-un moment anume. Ceea ce ne spune maestrul Dharamkirti este că, în momentul morții, acest atașament de sine, această dorință de a fi fericit, este exact ceea ce va activa karma care să ne readucă în Samsara.
Patru moduri de percepție a sinelui:
1. ”Eu” fără analiză.
Ma Tak Ma Chepar
Primul tip, este ceea ce se numește Ma Tak Ma Chepar. Acesta este “eu-ul” înainte de analiză. Când spun, de exemplu, “te voi întâlni peste cinci ani”, nu încep să mă analizez unde sunt, unde este corpul meu, am corp, nu am corp.
Acest ”eu” fără a-l analiza, este “eu-l” care există și funcționează, iar el este important pentru că și Buddha îl are.
De unde știm? În lectura cursului ni se vorbește despre regulile călugărilor, de exemplu, printre altele este interzis să furi de la Buddha. Ce a fost Buddha? El a fost un călugăr, nu-i așa? Ce are un călugăr? Roba și bolul de mâncare. În sutra Diamond cutter scrie: “Buddha își puse deoparte bolul său”. Deci dacă există o lege care interzice să se fure de la Buddha, înseamnă că au existat lucruri care au aparținut lui Buddha. Buddha a spus: “Acestea sunt ale mele. Roba mea și bolul meu”. Deci, dacă aceste obiecte nu ar fi fost ale lui Buddha, atunci nu ar mai fi fost o încălcare a legii. În concluzie, Buddha are robă, pe care o definește drept “a mea”. Acest lucru înseamnă, că el are un “eu”, “eu-l“, care este fără analiză, dar care funcționează.
2. Percepția “eu-lui” ca având o existență de sine stătătoare și crede că el este de sine stătător.
Al doilea mod, este de a mă percepe ca existând în sine și de a crede că așa sunt eu. Atunci când mă gândesc: “Nu-mi place aici”, înseamnă că am un “eu” care nu îi este plăcut. Deci, există două lucruri care se întâmplă atunci când mă gândesc la “Nu-mi place aici “, unul este ”eu-l” și al doilea este, că ”nu-i place”. Dacă aș căuta acest ”eu” care nu-i place, nu-l voi găsi. Dar el apare în mine și cred în el că există.
Atunci când spun: “Nu-mi place că aerul este închis, trebuie să deschid ferestrele”, Deci, există un astfel de “eu” care are grijă să se simtă bine și în care eu cred, chiar dacă el nu există deloc. El îmi pare a fi eu sau altcineva. Cine are acest tip de percepere? Fiecare dintre noi percepe în acest mod, în afară de Arya.
3. Percepția “eu-lui” ca având o existență de sine stătătoare, dar care nu mai crede că el este de sine stătător.
Cine are o astfel de percepție? Arya. Arya este cel care a perceput vacuitatea în mod direct. După ce el a ieșit din meditația vacuității, lucrurile vor continua să-i apară cu existență proprie de sine, dar el nu mai crede în asta. El știe deja că ceea ce vede, nu este ceea ce este.
4. Cineva care nu mai vede și nu mai crede în existența proprie de sine.
Acesta este un Arhat. Arhat nu se mai poate renaște. A părăsit complet Samsara. El este în Nirvana. El nu mai trece prin nici o suferință. Cel care se află pe calea Mahayana, nu este numit Arhat, ci Bodhisattva la nivelul 8, care alege să rămână în continuare în Samsara, deoarece vrea să ajute toate ființele și vrea să ajungă la iluminarea completă. Așa că, în mod deliberat, când intră în meditația care îl poate duce la Nirvana, își pune un paznic să-l scoată din această meditație, pentru că nu vrea să treacă pragul, înainte de a-i scoate pe toți din suferință. El își dorește iluminarea completă pentru toate făpturile. Cu toate că plăcerea este imensă și este foarte tentant, el preferă să nu ajungă în Nirvana.
Cu cât vom învăța să slăbim strânsoarea de acest eu, ne va fi cu mult mai ușor în viață, pentru că va fi bine și la rău și la bine. Atunci când Lama Yeshe a ajuns în Statele Unite, unul dintre primii Lama care a adus budismul în Occident, nu a început să le vorbească oamenilor imediat despre vacuitate, pentru că aceștia trăiau într-o lume complet diferită. El le-a vorbit despre fermitatea apariției pe care o descrie JeTsongkapa în Lam Rim.
Daca ai putea discerne că în interiorul și în afara roții
Legea cauzei și a afectului niciodată nu a eșuat
Și supusă ei este orice fenomen și obiect,
Cu timpul fermitatea apariției o vei contesta și va dispărea.
Atunci vei ști, că pe drumul ce-i face plăcere lui Buddha, tu pășești.
El spunea: “Lucrurile ne par a fi fixe, solide. Ele sunt bune sau rele”. Cu cât investim în lucruri mai multe emoții, acest lucru ne indică ,cât de atașați suntem de ele, și cât de mult mai avem de lucru. În schimb, putem vedea oameni care au practicat și au meditat mult asupra vacuității, cât de plăcuți sunt și câtă bucurie au în ei. Este frig sau cald, ei râd.
Concluzia
1. Ceea ce ni se spune, este că dacă trupul nu mai dă semne de viață, mintea nu a încetat, ea continuă.
2. Nu numai că mintea nu a încetat, dar atâta timp cât suntem atașați de sine, acest lucru ne va readuce în Samsara.
3. Iar calitatea vieții mele în Samsara va fi stabilită de karma pe care am acumulat-o. Ea vine cu mine.
Din acest moment, va trebui să fim atenți la ceea ce facem și ce karma acumulăm, pentru că în viitor vom culege roadele ei.
Grup Facebook