Cursul 4
Dovada vieților viitoare
Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 10 – prima parte
Un scurt rezumat al argumentelor de până acum.
În lecția trecută au fost aduse o serie de demonstrații a căror scop este să ne aducă cumva la concluzia că nu este posibil ca mintea să înceapă odată cu corpul. Aceasta fiind părerea vechii școli indiene Charvaka. Aceste concepții sunt folosite adesea în scopul de a le dezbate, pentru că ele reprezintă și părerile noastre greșite.
În primul rând, am vorbit despre ce este mintea. Am spus că mintea este ceva clar și știe sau ceva clar și conștient. După cum observăm, mintea nu are nimic fizic. Nu are greutate, dimensiune, volum, formă, culoare. Nu are niciun aspect care să poată fi măsurat sau tratat fizic. Nu poate fi limitat în timp și spațiu, spre deosebire de corpul fizic care este limitat.
Mintea nu poate fi:
– rănită,
– tăiată,
– atinsă,
– prinsă,
– și nici întemnițată.
A presupune că mintea nu a încetat, atunci când vedem un corp fizic care a încetat să mai respire și să mai funcționeze, este un mare pas. Și, chiar dacă mai sunt persoane printre voi care poate nu s-au convins de continuitatea conștiinței, nu pot dovedi contrariul.
Am discutat de asemenea despre cauza materială, despre faptul că orice lucru schimbător are o cauză. Am căutat care poate fi cauza materială a minții. Pentru aceasta au fost prezentate mai multe demonstrații. În lecția nr. 7 a fost dată demonstrația prin eliminare. Am eliminat posibilitățile că mintea poate veni: din lumea schimbătoare, sau din lumea neschimbătoare sau din lumea materială. Lumea materială am împărțit-o în lucrurile interioare corpului fizic și cele exterioare corpului fizic. Am analizat toate aceste aspecte, ajungând la concluzia precum ,cauza materială a minții vine numai din mintea însăși.
După aceea, ne-am pus întrebarea din mintea cui vine cauza materială: din mintea mea sau din mintea celorlalți? Am demonstrat că ea vine numai din mintea mea.
Apoi am mers în primul moment al conceperii fătului în uterul mamei, și am spus că primul moment al minții fătului are o cauză, iar această cauză trebuie să fie în mintea acestuia.
În lecția 8-9 au fost prezentate o serie de demonstrații care ne-au adus la concluzia faptului că ar trebui să existe o clipă a minții, anterioară clipei minții fătului în momentul fertilizării. De unde a apărut clipa anterioară? Nu din această viață. Cauza minții din primul moment de concepere trebuie să fie în același curent de conștiință a fătului. De aici, a fost trasă concluzia că a existat un moment anterior al minții înainte ca această viață să înceapă.
Și, dacă a existat un moment anterior, atunci vor exista un număr infinit de momente anterioare. Din momentul în care a existat o clipă, iar alta a precedat-o și așa mai departe, atunci nu va exista nici un început. Și dacă nu există un început, nu va exista nici un sfârșit. După cum am văzut, mintea are proprietatea de a trece linia.
Ce se întâmplă în momentul morții? Ce se întâmplă cu mintea în ultima clipă dinaintea morții? Există karma proiectoare. Dacă orice lucru are o cauză, atunci va fi și un rezultat. Cauza nu poate să dispară brusc. Rezultatul va fi atunci când mintea va trece linia spre viața viitoare.
Așa cum mintea noastră astăzi a traversat linia dintr-o formă anterioară de existență la forma actuală pe care o avem, va veni clipa când mintea noastră în momentul morții va continua spre viața următoare.
Cum este determinată viitoarea viață?
În cursul 5, s-a discutat despre karma proiectoare. Înainte vă voi povesti o istorioară.
Doi regi și tabloul
Povestea este despre doi regi, Bimbisara și Udiana. Se spune că pe vremea lor exista obiceiul ca regii să trimită daruri unul altuia. Fiecare rege care primea cadou, trebuia să trimită un dar și mai mare și mai frumos decât cel pe care-l primise. Puteți înțelege că acest obicei a ajuns să devină o problemă. Regele Bimbisara, era un om pios și un adept înflăcărat a lui Buddha, deja trimisese cadouri multe și frumoase regelui Udiana și nu mai avea nici o idee ce să-i mai trimită. Așa că își trimise mesageri la Buddha, care locuia în grădinile lui ce se aflau pe marginea râului, pentru a-i cere sfatul.
Mesagerii se întorc și îi spun regelui cuvintele lui Buddha: “Trimite-i regelui Udiana portretul meu.” Regele Bimbisara își spuse: “Minunat, ce idee frumoasă, un astfel de cadou regele Udiana, nu a primit încă.” Bimbisara dădu ordin pictorilor săi să-i facă portretul lui Buddha. Pictorii curții regale se duc la locul de reședință al lui Buddha și primesc două săptămâni pentru a-l picta. După două săptămâni, regele își trimite mesagerii pentru a vedea cum progresează lucrarea. Când revin la rege, ei îi spun: ”Nimic nu se întâmplă, nu au făcut nimic”. Pictorii erau atât de impresionați de farmecul, frumusețea și strălucirea lui Buddha încât nu-l puteau picta. Regele le spuse: ”Eu am nevoie de tablou, vă plătesc pentru asta!”.
Buddha îi spune regelui: “Te sfătuiesc să pui o perdea în fața mea și în spatele ei o lumină, astfel încât pictorii să poată vedea numai silueta mea și nu vor mai vedea strălucirea corpului meu și în acest fel mă vor putea picta”. Sfatul este primit, pictorii se apucară din noul de lucru și în cele din urmă reușiră să termine de desenat pe Buddha. Apoi Buddha ieși din spatele perdelei și le spuse: “Voi adăuga acum tabloului voastre doar câteva linii, și imaginea va fi gata”. Buddha completă lucrarea cu roata vieții.
Povestea continuă, cum tabloul lui Buddha ajunge la regele Udiana, iar când acesta privește imaginea lui Buddha, deveni imediat Arhat. Regele Udiana își dădu seama că Buddha i-a trimis un mesaj de iluminare și ajunge imediat în Arhat.
Ce a desenat Buddha în roata vieții? Putem vedea o dihanie cu colți rânjiți, care are trei ochi și 5 cranii pe cap. Această dihanie este Lordul morții – Yama. El ține în ghearele lui toate lumile existente din Samsara. Dacă ne uităm mai îndeaproape, putem vedea că el poartă bijuterii, cercei și brățări. Dacă îl comparați cu figurile celeste din picturile budiste, veți observa ca acestea au aceleași bijuterii și aceleași cranii. Dacă vom practica, același Lord al morții se va transforma. Atâta timp cât ne aflăm în întunericul ignoranței noastre, îl vom vedea ca moartea obișnuită, dar când vom da jos voalurile ignoranței, el va fi o figură celestă atunci când îl vom întâlni. El ne va apărea ca Tara sau ca un Buddha.
Este o expresie a acestei idei că lumea este proiectată din conștiința noastră. În măsura în care mintea noastră este pură și lumea va fi pură, dar dacă mintea noastră este impură atunci vom vedea moartea ca pe un monstru.
Buddha a spus că moartea nu este necesară. În partea de sus a imaginii roții vieții, în colțul din stânga al tabloului, Buddha ne arată cu degetul paradisul lui. În paradis se află ființe celeste, iar lângă paradis este desenată luna. În tabloul standard ar trebui să existe luna cu o inscripție lângă, iar Buddha indică cu degetul spre luna și această inscripție pe care scrie: ”Dacă veți merge pe calea mea, îl veți putea învinge pe Lordul morții și veți ieși din roată”.
Acesta este scopul pentru care Buddha a venit să ne învețe. Scopul lui suprem nu a fost ca noi să devenim calmi și liniștiți, cu toate că acestea vor fi efectele practicii, ci ca noi să ajungem la iluminare și să învingem orice formă de suferință, inclusiv bătrânețea și moartea.
În Sutra inimii scrie:
”Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.
În tibetană: “Gashi Me, Gashi Sepa Me“.
Ga = bătrânețe.
Shi = moarte.
Gashi me = eliminarea bătrâneții și a morții.
Aceasta este promisiunea lui Buddha: eliminarea ignoranței, a bătrâneții și a morții.
În Sutra inimii scrie că nici eliminarea bătrâneții și a morții nu există. De ce? Pentru că ele nu au o existență proprie de sine.
Cei trei generali sau cele trei otrăvuri din conștiința noastră
Cei trei generali sunt porcul, porumbelul și șarpele. Din gura porcului iese porumbelul și șarpele.
Porcul reprezintă ignoranța, porumbelul – dorința, iar șarpele – aversiunea.
Dorința și aversiunea vin din ignoranță.
Datorită faptului că mintea noastră este pătrunsă de ignoranță, nu putem înțelege realitatea în care trăim, în sensul că nu avem o percepție corectă a realității. Clipă de clipă, ne agățăm de sinele nostru și reacționăm la o realitate care este o fabricație a noastră, o invenție de a noastră. Datorită ignoranței, inventăm o realitate care nu există, credem în ea și reacționăm față de ea.
Cu mulți ani în urmă, se perinda gluma despre bărbatul care avea mulți copii, și care se întoarce acasă obosit de la muncă, iar copiii nu-l lasă să se odihnească. Ca să scape de ei, le spune: “Ce faceți aici? În piață, smochinele se dau gratuit“. Toți copiii aleargă spre piață să primească smochine. Bărbatul își spune ” Stai așa! Dar eu ce fac aici? Se împart smochine gratuit!”.
Cu toții fabricăm realitatea, realitate pe care noi o proiectăm din karma noastră, după care credem că ea este așa cum este, și față de care reacționam. Exact ca în povestea relatată.
În roata vieții sunt prezentate șase tărâmuri: tărâmul zeilor, al semizeilor, al oamenilor, al animalelor, al spiritelor și infernul.
Infernul este împărțit în infernul cald și infernul rece, iar în cadrul fiecăreia există opt compartimente. În total există 20 de tipuri de infern.
Marii Lama ne spun că infernul este tot atât de real cum este și camera în care ne aflăm acum. Exact la fel de reale sunt și creaturile care ard în infern. Ken Rinpoche spunea că nu există nici o experiență în existența umană, cât de grea ar fi ea, care să se poată apropia și de cea mai ușoară formă de suferință din infern.
Infernul nu este o metaforă. El este o existență reală. După cum am spus, clipa de conștiință în momentul morții va fi succedată de o alta, care va fi decisă de karma proiectoare. Ea este cea care ne va arunca în viața următoare. Karma proiectoare este întotdeauna legată de ceva foarte puternic pe care l-am făcut în această viață. Dacă am făcut ceva pozitiv, fiind puternic motivați, acest lucru va stabili ca existența noastră viitoare să fie una foarte bună. Dar dacă am făcut ceva îngrozitor. Atunci vom fi aruncați în infern.
Subiectul nostru următor este cele 12 secțiuni ale existenței dependente.
În imaginea roții vieții, se află desenat un inel concentric cu 12 secțiuni, care reprezintă existența dependentă sau condiționată.
În limba tibetană se spune existenței condiționate:
Ten Drel
Secțiunea 1 – ignoranța.
Dacă ne uităm la acest inel divizat ca un ceas, prima secțiune este între ora 13 și 14.
Marikpa
Marikpa = ignoranță.
În această secțiune este reprezentată o femeie bătrână și oarbă care merge cu bastonul. Ea este simbolul ignoranței din mintea noastră. Cu toții venim în această lume cu o înțelegere greșită a realității, venim cu tendințele de a nu înțelege corect realitatea. Noul născut vine pe lume cu această ignoranță. De unde o are? Din nenumăratele vieți anterioare. El vine cu o conștiință neiluminată.
Toate aceste secțiuni vin să ne descrie, cum intrăm în lume și cum ieșim din ea, continuând să ne rostogolim în Samsara, această roată pe care o căutăm să o distrugem.
Cum vom ieși din această roată? Unde este locul de breșă a ei? Breșa se află în prima secțiune. El este singurul loc pe care-l putem străpunge. Atâta timp cât nu vom face nimic pentru a ne elimina ignoranța, vom continua să ne învârtim în Samsara. Singura noastră speranță acum că suntem aici, este să profităm de această viață și să eradicăm ignoranța.
În lectura cursului este dată definiția ignoranței:
”Definiția ignoranței care constituie prima dintre cele douăsprezece legături din lanțul originii dependente este: “acea concepție lumească (concepția că “eu” sau “al meu” au o existență proprie de sine) care determină omul să comită noi acte care sunt în cadrul celei de-a doua diviziuni – aceea de creare a noii karme.“
Secțiunea 2 – crearea unei noi karme
Du Je Kyi Le
În a doua secțiune este desenat un olar care face căni.
Doresc să vă atrag atenția că există multe texte despre existența condiționată sau originea dependentă care prezintă acest aspect în moduri diferite, în funcție de curentul budist. Deci, veți întâlni multe descrieri despre aceste secțiuni puțin diferite una de cealaltă.
Noi vom merge pe urmele lui:
Kedrup Tenpa Dargye (1493-1568). El a trăit la aproape 150 de ani după Je Tsongkapa, în perioada în care curentul Gelukpa era destul de dezvoltat. Kedrup Tenpa Dargye este considerat un mare înțelept. El a scris multe manuale pentru studiile care se făceau în mânăstiri.
Kedrup Tenpa Dargye
În cursul ACI 2 este folosit textul lui “Investigarea perfecțiunii înțelepciunii“. În această lecție ne vom folosi de descrierile acestor secțiuni din textul lui pe nume, ” Prezentarea generală a originii dependente” , în care descrie modul în care dorința ce își are originea în ignoranță conduce la nașterea următoare.
Le = karma.
Du Je = a face sau a face din nou.
Je , scris singur înseamnă a face.
Du je kyi le = o nouă karma.
Ce înseamnă asta? Ne-am născut cu ignoranță. Șeful meu țipă la mine, neînțelegând de ce mi se întâmplă acest lucru, atunci țip și eu la el. Nu-mi place să fiu acuzată de lucrurile pe care nu le-am făcut și încep să mă justific și să mă cert cu el, pentru că nu înțeleg de ce el face asta. Dar atunci când reacționez, ce fac? Acumulez karma, plantez noi semințe karmice. De cum am terminat să mă cert cu șeful, conștiința mea a înregistrat fapta. În mintea mea a rămas o amprentă mentală sau noi semințe. Aceasta este noua karmă – Du je kyi le.
Vom sări acum la secțiunea 7 – sentimente/senzații.
Tsorwa
În desenul secțiunii 7 este reprezentat un om cu o săgeată înfiptă în ochi.
Această secțiune aparține sentimentelor sau senzațiilor, în sensul de plăcut sau neplăcut este în sensul plăcut – nu este plăcut. Faptul că omul stă cu săgeata înfiptă în ochi reprezintă o situație neplăcută, și indică faptul că nu înțelege de se întâmplă lucrurile, pe care le vede venind din afara lui.
Cei șase pași ai lui Maitreya
Vă amintiți de cei șase pași ai lui Maitreya? Aceștia sunt versiunea scurtă a celor 12 secțiuni. Vom trece pe scurt asupra lor .
1. Primul pas – am venit cu ignoranță.
Mai întâi am vorbit despre faptul că noul născut vine cu tendința de a nu înțelege corect lumea. El vine în această lume cu o conștiință care are deja ignoranță.
2. Al doilea pas – tendințele se intensifică și îmbracă forma de percepție greșită a fenomenelor.
Copilul se dezvoltă, crește. Ce se întâmplă cu tendințele lui? Se amplifică. El vede lumea și începe sa discerne lucrurile: este lung, este scurt, este bun, este rău. Copilul percepe lucrurile care vin spre el cu existență proprie de sine.
3. Al treilea pas – lucrurile par a fi plăcute sau nu.
Tendințele se intensifică și iau forma de concepții greșite. Lucrurile par a fi plăcute, neplăcute sau neutre în sine.
4. Al patrulea pas – Dorim lucrurile plăcute și le respingem pe cele neplăcute.
În această etapă reacționăm față de ceea ce ne apare. Ne dorim lucrurile plăcute sau dorim să ne debarasăm de cele neplăcute.
Vreau să vă atrag atenția asupra faptului că cineva poate veni să asculte o lecție de dharma și să spună: “Ah! În budism, nu trebuie să dorim”. Concluzie care este complet greșită.
Ceea ce dorim este să coborâm din dorința materială, dorința samsarică care vrea să obțină lucruri materiale, faima sau reputație sau să se simtă bine, numite “Cele opt gânduri lumești”. Da, este adevărat că dorim să ne debarasăm de toate acestea. Buddha s-a exprimat odată, că ele sunt ca trestia fragilă pe care nu ne putem baza.
Care este excepția? Iluminarea. Dorința de a ajunge la iluminare. Dacă nu ne dorim acest lucru foarte mult, cu siguranță nu vom ajunge acolo, pentru că drumul este lung și necesită mult efort.
În tibetană, cuvântul pentru dorință din definiției Bodhicittei este:
Jang Chub Do
Do este prescurtarea lui Do pa, ceea ce înseamnă dorință pozitivă, pasiune, dorința care aspiră spre iluminare.
În măsura în care dorim să ne iluminăm, această pasiune este minunată și va trebui consolidată, dar în măsura în care ea este îndreptată spre lucrurile materiale, și care ne face să suferim, va trebui să învățăm să o tratăm ca pe o trestie fragilă.
5. Al cincilea pas – acționăm încălcând etica și, prin urmare, acumulăm karma.
”Vecinul mă irită, comportamentul lui este de neacceptat, trebuie să scap de el”. Încep să acționez, încălcând jurămintele și în acest mod încep să acumulez karma negativă.
6. Al șaselea pas – învârtim din nou roata suferinței.
Acumulând karma, am închis cercul. De ce? Pentru că ne-am creat din nou cauze de a ne naște iar cu ignoranță. De fiecare dată când reacționăm din ignoranță, aceasta se întărește și în plus mai acumulăm și karma.De fiecare dată când ne comportăm mai ignorant, devenim și mai ignoranți, iar în acest fel închidem cercul, revenind din nou la 1.
Revenim la subiectul nostru anume cele 12 secțiuni ale existenței dependente
Secțiunea 7 – sentimente/senzații este pasul 3 a lui Maitreya, de care am vorbit deja.
Acum vom merge la secțiunea 8.
Secțiunea 8 – pofta (omul care se ospătează)
Sepa
În lectura cursului este dată definiția poftei.
Definiția poftei care constituie a opta secțiune din lanțul existenței dependente este: “O funcție mentală, bazată pe secțiunea sentimentelor, care dorește de la sine cu putere să nu fie separată de obiectul ei.”
În imaginea de aici se pot vedea două persoane: un bărbat care se ospătează și o femeie care-i toarnă vin în pahar. Acest tablou, simbolizează lucrurile bune samsarice pe care le poftim.
Secțiunea 9 – lăcomia.
Lenpa
Lenpa = lăcomia.
Ea este definită ca ”imbold nepotolit de a acapara sau de a aduna bunuri materiale, proprietăți, bani etc”.
În secțiunea 9, este reprezentată o femeie care adună fructe roșii din copac. Uneori este reprezentată o maimuță care culege fructe roșii.
Definiția lăcomiei care constituie a noua secțiune din lanțul existenței dependente este: “Dorința puternică care provine din amplificarea la maximum a poftei din secțiunea anterioară”.
Secțiunea 9 mai are și alt nume:
Do Chak
Do înseamnă a vrea, a dori. Do Pa înseamnă a aspira spre, în sens pozitiv. Pe când Do chak are sensul de însetat, avid, acaparator (de a lua totul pentru sine), dorința de a obține lucruri samsarice.
Care este diferența dintre 8 și 9? 8 și 9 sunt același factor mintal, dar diferite în măsură. Pofta din secțiunea 8 este ajunsă la maxim în secțiunea 9. Iar aceste două secțiuni sunt pasul patru dintre cei șase a lui Maitreya.
Secțiunea 10 – experiența (karma matură care este pe cale să rodească).
În această secțiune, uneori este reprezentată o femeie gravidă sau un/o femeie și un bărbat întinși în pat.
Sipa
Cuvântul Sipa are și sensul de viață, existență sau a fi creat. Datorită faptului că acest cuvânt are multe interpretări, Geshe Michael a ales karma matură.
”Definiția karmei mature sau experiența, care constituie a zecea secțiune a existenței dependente este: “o mișcare a minții care este în esență o maturare impură a karmei devenită extrem de puternică datorită declanșării secțiunilor privitoare la poftă și lăcomie”.
Este foarte important să învățăm care sunt diferențele dintre secțiunea 2 și 10. Amândouă reprezintă karma. Secțiunea 2 reprezintă karma nouă pe care o acumulăm atunci când reacționăm din ignoranță. Secțiunea 10 reprezintă aceeași karma după ce a ajuns la maturitate sau după ce a rodit. Ce a determinat rodirea ei? Pofta și lăcomia din secțiunile 8 și 9. Cu alte cuvinte:
-
- Am făcut ceva,
- A fost lăsată o amprentă mentală,
- Ea rămâne în incubator o vreme sau pe pista de lansare,
- Iar acum o hrănim cu ajutorul celor trei otrăvuri.
Dorința, aversiunea și ignoranța hrănesc karmele pe care le acumulăm până când ele vor da roade.
Secțiunea 11 – nașterea.
Kyewa
În această secțiune, este reprezentată o femeie care naște.
Karma rodește și dă rezultat. Nașterea are sensul că ceva nou a apărut în viața noastră. Maestrul Dharamkirti ne spune: “Dacă vom învăța să oprim 8 și 9, vom putea ieși din suferință”. El nu se referă la secțiunea 1, așa cum am vorbit mai înainte.
Secțiunea 2 se referă la karma acumulată imediat după ce am terminat o acțiune: faptă, gând sau vorbă. Ea este sămânța plantată care are nevoie de timp pentru a rodi. Secțiunea 10 este karma care a acumulat deja energie și stă să rodească.
Secțiunea 12 – bătrânețea, boala și moartea.
Ga Shi
Imaginea din această secțiune reprezintă un bărbat care duce un sac în spate. Dacă privim mai de aproape vom vedea că în sac se află un corp de om neînsuflețit.
La tibetani, morții sunt puși într-un sac și azvârliți de pe stâncă, corpul lor fiind devorat de păsările de pradă. Acest lucru nu se întâmplă și cu marii Lama. Trupurile lor sunt incinerate.
Ce determină timpul de maturare a karmei?
Ce anume ar putea accelera rodirea karmei? Dacă vrem să ne creăm o lume mai bună, vrem să face asta cât mai repede. Factorii care grăbesc karma să dea rod sunt:
1. Primul factor este obiectul. Obiectul față de care acționăm are foarte multă putere. Care este obiectul cel mai puternic? El este Lama, acea persoană care ne învață dharma, deoarece Dharma mă poate scoate pe mine din suferință și apoi îi pot învăța și pe alții să iasă și ei din suferință. Este ca și cum aș arunca o piatră în apă și toate undele apei se extind la infinit. Acumulez pe dată multă karma pozitivă.
Al doilea obiect important sunt părinții noștri, pentru că ne-au ajutat. Orice persoană care ne-a ajutat să ne învețe, chiar și profesorul din școală care ne-a învățat să citim și să scriem, este de asemenea un obiect important. El ne-a dezvoltat abilitățile de a învăța, fără de care nu am putea ajunge la iluminare. Deci, profesorul este foarte important, și în special cel ce ne predă dharma.
Un alt obiect important sunt Cele trei Diamante.
2. Al doilea factor este intenția sau motivația. Deși sunt două lucruri distincte, în acest caz le vom pune la un loc. Deci, cu cât intenția noastră este mai pură, cu atât vom acumula mai multă karma bună.
3. Intensitatea emoției – cu cât emoția care însoțește fapta este mai puternică, cu atât karma este mai puternică.
4. A executa fapta până la sfârșit. Cu toate intențiile mele bune, nu am reușit să duc până la capăt fapta pe care mi-am propus-o.
5. A-ți asuma răspunderea față de faptă.
6. Bucuria. Bucuria pentru faptele bune pe care le-am făcut și bucuria pentru faptele bune ale altora, este cea mai ușoară modalitate de a acumula karmă pozitivă. Ne putem uita și bucura de fapta bună a altuia, și deja strângem karma fără a face ceva.
Iar acest lucru este o modalitate minunată de a vă scula dimineața din pat. Înainte de a vă da jos din pat, stați pentru o clipă și gândiți-vă la ceea ce ați făcut bun ieri, dacă ați găsit ceva, ați gândit, spus sau ați făcut ceva, bucurați-vă. Asumați-vă răspunderea și bucurați-vă. Poate ați văzut un Lama că a făcut ceva bun, bucurați-vă pentru asta.
A dedica fapta.
Oare putem opri secțiunile 8 și 9?
Maestrul Dharmakirti ne spune că, dacă vom înțelege bine secțiunile 8 și 9 și dacă vom reuși cumva să le oprim înainte de moarte, nu va mai trebui să experimentăm moartea. El ne spune, că acesta este modul în care ne putem învinge moartea. Cu alte cuvinte, maestrul Dharmakirti ne spune că, dacă înțelegem bine mecanismul lor și dacă reușim în această viață să le oprim, atunci nu va mai trebui să mai trecem prin procesul dureros al morții.
Cu toții vom trebui să părăsim acest corp, dar foarte puțini cunosc ce înseamnă această moarte. A părăsi corpul și moartea sunt două lucruri distincte. Și Buddha și-a părăsit corpul, dar nu a murit.
În procesul morții, toate elementele se descompun, mintea noastră va trece prin halucinații îngrozitoare și mari dureri, după care vom fi târâți de forțele karmice și aruncați spre tărâmurile inferioare. Dar dacă vom obține controlul asupra minții, vom putea controla acest proces. El va fi cu totul altceva. Un proces uimitor. Toate acestea nu se vor întâmpla dacă nu vom înțelege secțiunile 8 și 9.
Ceea ce este trist, este faptul că atunci când o persoană moare deja, dacă nu a practicat toată viața, nu va putea controla acest proces. Iar șansele ca să-i fie activată karma bună, sunt extrem de mici. De aceea este bine să începem să practicăm imediat, pentru că de asta suntem aici.
Grup Facebook