Fericirea este o stare de liniște profundă și împlinire. Este o stare care pătrunde în tot ceea ce ni se întâmplă și stă la baza tuturor stărilor emoționale și a tuturor bucuriilor și tristeților pe care le putem simți – Matthieu Ricard, Ted Talk 2004 și aici un articol în format pdf.
Între fericire și plăcere este o mare diferență. Ele sunt două lucruri total diferite.
Plăcerea minții și a trupului este trecătoare. Ea depinde de timp, de obiectul său, de loc, se schimbă din clipă în clipă și depinde de factori. Pe când starea de fericire despre care vorbim, este ceva cu mult mai profund decât plăcerea.
Ce este plăcerea?
Plăcerea este o trăire a unei stări mentale (sau mai multe) pe care oamenii și alte animale conștiente le experimentează ca fiind pozitive, plăcute sau care merită căutate. Plăcerea include stări mentale mai specifice, cum ar fi fericirea, divertismentul, distracția, extazul și euforia. Conceptul psihologic al plăcerii, principiul plăcerii, îl descrie ca un mecanism de feedback pozitiv care motivează organismul să recreeze situația pe care tocmai a găsit-o plăcută și să evite situațiile din trecut care au provocat durere (opusul plăcerii). Plăcerea este prin definiție temporară.
Fericirea se află la un nivel foarte profund.
Fericirea nu este o stare internă temporară.
Dalai Lama spunea despre fericire: “Este ca și cum am fi la zece metri sub ocean. Liniștea care este acolo, iar lucrurile care ni se întâmplă, bune sau rele, experiențele prin care trecem sunt ca valurile de la suprafața oceanului. Omul care și-a găsit fericirea, în adâncul lui, este ca și când ar sta la zece metri sub apă. Lucrurile vin, lucrurile pleacă, nimic nu-l poate îndepărta de liniștea și fericirea lui.”
Deși cu toții dorim fericirea, puțini dintre noi pot spune cu certitudine că sunt pe deplin fericiți. Cu toate că dorim să fim fericiți, suferim în mod constant. Budismul susține că ne creăm această suferință cu propriile noastre mâini. Ne dorim atât de mult fericirea, și producem exact opusul.
Fericirea nu înseamnă a obține ceea ce ne dorim și a evita ceea ce nu dorim. Fericirea nu constă în a obține ceva. Budismul ne îndrumă să privim spre interior. Spunem că fericirea este o stare internă, iar atunci când este reală, este complet independentă de ceea ce este în jurul nostru.
Grijile cotidiene
Dacă ne uităm la gândurile care ne preocupă în cea mai mare parte a zilei, ele sunt legate ori de trecut ori pentru grija de viitor. Aproape tot timpul:
- Ori ne preocupăm, sau procesăm lucrurile care s-au întâmplat și în general de cele neplăcute sau dificile, care nu au depășit mânia și resentimentele.
- Ori ne facem griji pentru ce va fi.
Unde este timpul trecut? El nu mai este. El se află doar în memorie. Este ceva imaginar.
Unde e viitorul? El încă nu sa întâmplat. Așa că ne petrecem aproape tot timpul în fantezii, și nu suntem deloc în realitate.
Singurul mod în care putem fi fericiți este să învățăm să fim în momentul prezent.
Nivelurile de Fericire
1 – Santosha (sanscrită) – înseamnă ”satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Acesta este primul nivel al fericirii. Starea Santosha este de a fi mai întâi mulțumiți cu ceea cu ceea ce avem, de a fi bucuroși. Încă nu este fericirea deplină, dar suntem pe direcția cea bună.
1a – Primul nivel de Santosha este să nu mai credem că avem nevoie de încă alte lucruri pentru a fi satisfăcuți sau pentru a ne fi bine, să nu mai căutăm în exterior mulțumirea.
1b – Al doilea nivel de Santosha spune ca nu avem nevoie de nimic pentru a fi mulțumiți acum. Putem defini starea Santosha: să fim mulțumiți. Nu avem nevoie de nimic, doar trebuie să vedem ca avem suficient. Asta este tot.
Santosha implică renunțarea, cu alte cuvinte, a înceta de a mai spera că fericirea vine de la lucrurile materiale sau de la lucrurile exterioare, de la oameni, de la bani, pentru că nu vine din ele.
2 – Sukha (sanscrită) – este fericirea la nivelul la care nu numai că nu ne mai tulbură nimic, nu numai că suntem satisfăcuți cu ceea ce avem, dar suntem pe deplin mulțumiți. Sukha înseamnă o stare de fericire autentică care este de durată, în care suntem pe deplin mulțumiți.
Atunci când păstrăm în noi resentimentele, ranchiuna, față de cei care ne-au rănit sau cu care nu ne-am închis conturile, ne tulbură liniștea sufletească și Sukha clipă de clipă, oră de oră, zi de zi. Nu putem fi mulțumiți cu adevărat, deoarece ne amintim de aceste lucruri. Ura este distrugătorul numărul unu a liniștii noastre sufletești. Ea este obstacolul numărul unu pentru Sukha
3 – Mudita (sanscrită) – înseamnă a fi bucuros. Deci, am trecut de la nivelul de a fi pe deplin mulțumiți la cel de a fi bucuroși.
4 – Ananda (sanscrită) – al patrulea nivel, care înseamnă plăcerea divină, plăcerea paradisiacă.
Această stare de plăcere divină există, și ea este legată de modul în care sunt structurate energiile în corpul nostru. Printr-o practică serioasă și profundă, cu multă dăruire, o persoană poate ajunge în situația de a-și controla energiile corpului său și de a-și controla mintea, iar atunci se va afla într-o plăcere permanentă, se va afla în extaz.
Principalul obstacol în calea fericirii – ura, furia, mânia, resentimentul
Maestrul Shantideva spune că nu există un obstacol mai mare decât ura, mânia sau resentimentul și așa mai departe în calea fericirii noastre:
“În mintea mea pacea nu va domni
Dacă gândurile dureroase de ură le voi slobozi.
Nici bucuria, nici fericirea, nu le voi găsi
Nu voi putea dormi, și neliniștit voi fi.
Orice astfel de necaz – din furie vine,
Acest dușman ce împrăștie durere.
Dar cel ce-l învinge cu asiduitate
Își va găsi fericirea în viața prezentă și viitoare.”
A renunța la resentimente înseamnă să iertăm.
Să-i iertăm pe cei care ne-au rănit.
Pe unii ne este ușor să-i iertăm, și pe alții ne este greu să-i iertăm. Munca grea este tocmai de a-i ierta pe cei care ne-au făcut rău cu adevărat. Maestrul Shantideva, într-un alt verset, compară supărarea pe care o avem față de cineva, cu cărbunele încins pe care îl ținem în mâini și ne arde și spunem „doare, doare, doare!”. Maestrul Shantideva ne spune: Aruncă-l odată, nu-l mai ține atâta!
Supărarea, mânia, sau resentimentul adânc are în ea un aspect al obsesiei. Este ca o otravă ce ne otrăvește mintea
Să începem să iertăm
Următorul verset al Maestrului Shantideva ne ajută să începem să iertăm, să ne eliberam de cărbuni aprinși din mâinile noastre.
“Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.”
Atunci când trecem printr-un eveniment dificil în viața noastră, pe care nimeni nu-l invită, sau îl dorește, experimentăm personal o durere pe care nu am mai avut-o până acum. Cunoaștem durerea acum nu din povești, sau din filme, ci pe propria noastră piele.
Nu este ca și cum am citi despre suferință– ci gustăm suferința. Știm bine ce înseamnă să pierdem pe cineva drag, știm ce înseamnă să fim în suferință, știm ce înseamnă să fim trădați, pentru că am fost trădați. Acum știm cum se simt și toți ceilalți când trec prin necazuri și suferință.
Toate aceste lucruri îngrozitoare se întâmplă multora, dar nu știam cum se simte. Acum știm, și putem să ne deschidem inima în fața suferinței lor. Ni s-a dat șansa de a ne crea fericirea. Și fără o experiență dificilă, oportunitatea nu se deschide.
Cum este iertarea?
Iertarea este unilaterală, și nu depinde de ce fac ei și de ce cred ei, și dacă au venit sau nu să-și ceară scuze. Ei nu trebuie să facă nimic pentru asta.
Facem asta datorită faptului, că atâta timp cât ținem în noi resentimentele, vom suferi, ne va durea. Ei nu trebuie să ne ceară iertare. O facem unilateral.
Este bine să mergem la ei personal și să le cerem iertare? Posibil. Nu este necesar. Este adevărat că este bine să mergem la ei și să le vorbim personal, dar uneori este prea greu de făcut asta, și chiar pot fi situații în care acest lucru îi pot enerva și mai tare.
Deci, nu este cazul să facem asta. Alteori, persoanele nu mai sunt în viață. Deci, faceți asta între voi și voi, într-un dialog intern. Cu cât vom practica mai mult iertarea, cu atât vom căpăta mai multă experiență, ne va fi mult mai ușor, iar viața noastră se va îndrepta tot mai mult spre Sukha.
Cum depășim obstacolele din calea fericirii?
a. Trebuie să ne amintim de scopul ultim, fericirea completă, Ananda
b. Să dorim cu adevărat de a ajunge la acest scop.
c. Să fim obsedați de a ajunge acolo, la fericirea ultimă.
d. Dacă aceasta este obsesia noastră, va trebui să ne schimbăm prioritățile în viață. Cu alte cuvinte vom fugi mai puțin după lucrurile temporare și vom depune mai mult efort pentru a ajunge la fericirea supremă.
e. Lucrați cu prioritate la resentimentele voastre. Renunțați, iertați.
f. Și cel mai important lucru care vă va da puterea să o faceți: faceți-o pentru alții, și nu doar pentru voi. Dacă veți face asta, îi veți putea învăța pe alții să nu mai sufere și să obțină fericirea.
Informații despre acest subiect pe site
În conferința aceasta, introductivă, despre fericire veți găsi informații detaliate despre subiectul acesta. În ACI 1 vom vorbi cele trei căi principale pentru atingerea fericirii, iar în ACI 5 vom arata care sunt mecanismele subtile ale plantarii semintelor fericirii ultime.