Category: Cursuri

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

 

 

Definiții și lucrurile pe care le definesc

Lecția 8 vorbește despre „definiții” și despre lucrurile pe care le definesc.

Tsen tsun

Cum se spune la definiție?

Tsennyi

Tsen, este prima silabă a lui Tsennyi și Tsun, este prima silabă a lui

Tsunja

Tsunja înseamnă un lucru definit prin definiție.

Se pare că nu totul poate fi o definiție și că există anumite reguli pe care  trebuie să le îndeplinească o definiție, pentru ca ea să fie corectă. Trebuie să existe trei calități, care trebuie să fie îndeplinite în definiție.

 

Lucruri materiale și lucruri conceptuale

Înainte de a ajunge la asta, trebuie să vă explic două noțiuni. Prima este:

Dze yu

Și a doua este:

Tak yu

Dze yu și Tak yu sunt două noțiuni foarte importante, asupra cărora școlile budiste au idei diferite.

Dze – material.
Yu – a fi existent.

Deci, Dze yu este ceva care este material, și Tak yu este ceva este nominal, ceva care este conceptualizat, un concept.

Din nou, Dze yu este ceva care există de fapt – desigur că școala Prasangika va intra în dispută cu asta, dar suntem în școala de logică – a Sutriștilor – așa că Dze yu este ceva care există de fapt, în timp ce Tak yu este un concept sau un nume pe care îl dăm lucrurilor.

Conform școlii de logică, lucrurile care au o existență materială pot fi percepute fără a le construi mai întâi din diferitele lor părți și apoi a conceptualiza întregul.

Exemplu de Dze yu – obiectele simțurilor

De exemplu, obiectele celor cinci simțuri, cum ar fi culorile și formele, sau mintea însăși, percepții simple. Acesta sunt Dze yu.
Desigur, că Madhyamika  nu va fi de acord cu acest lucru, dar rămânem în școala de logică pentru moment.

Deci, școala de logică spune că lucruri precum culorile, sunetele sau lucrurile pe care le percepem prin cele cinci simțuri, acestea sunt Dze yu. Acestea sunt lucruri reale. Inclusiv mintea însăși, care este conștientă de aceste lucruri și există cu adevărat.

Un exemplu de Tak yu – concepte și nume

Tak yu este orice lucru la care mai întâi ne uităm la diferitele părțile ale sale și apoi să le punem împreună și îi dăm un nume.

Școala de logică ar spune că pentru a percepe lucrurile care au existență nominală trebuie mai întâi să percepem diferitele părți și apoi să le punem împreună.

Am vorbit mai devreme de conștiința și de curentul de conștiință. Deci, ce este curentul de conștiință? Va fi Tak yu; luăm momentele de conștiință, le punem împreună, și avem un curent de conștiință și asta va fi un concept. Va fi Tak yu. Spre deosebire de momentele de conștiință, care sunt Dze yu, în această școală.

Un alt exemplu de Tak yu este mașina. Ce este o mașină? Este un cumul  de piese: roți, ușă, capotă, motor, volan, și așa mai departe. Le adunăm pe toate împreună și dăm un nume „mașină”.

Omul, este Tak yu, este un concept. Luăm un grup de părți: mâini, picioare și așa mai departe, și îi dăm un nume – om și apoi va fi Tak yu.

De exemplu, cum o percep pe Livia? Mă uit la trupul Liviei care stă în fața mea, care după această școală de gândire il percep direct, și este Dze yu, este ceva material, real, pentru că o percep cu simțul văzului chiar acum; Eu, trag concluzia datorită comportamentul ei că are minte; leg corpul și mintea, pe care nu le percep direct cu simțurile mele, dar ajung la concluzia că are o minte, din comportamentul ei, și împreună spun: „Aceasta este Livia”. Deci, Livia va fi tak yu, va fi un concept, va fi ceva care există prin conceptualizare.

Deci, ceva ce există prin intermediul unui concept pe care l-am pus pe o colecție de părți, dintre care cel puțin una, conform acestei școli, ar fi Dze yu, este ceva ce există.

Întrebare: Când văd corpul unei persoane, mă refer la el ca Dze yu?

Răspuns: Conform acestei școli, corpul unei persoane va fi Dze yu, deoarece este perceput de simțurile mele. Școala spune: lucru perceput de cele cinci simțuri, este perceput direct, el există acolo, și nu trebuie să conceptualizez.
Dacă vreau să trec dincolo de corp, dacă vreau să văd că nu există numai un corp, ci că există o persoană acolo, atunci îmi spun: „Bine, ea scrie, uneori este mulțumită, uneori nu, asta înseamnă ca are minte. Deci există un corp, există o minte, bineînțeles, ea este o ființă umană. Atunci  ființa umană va fi Tak yu. Ființa umană va fi un concept, o idee generală.

Școala Prasangika va spune că și corpul este un concept, dar acum nu trebuie să spunem asta.

Trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Dze yu chusum tsangwa

Sum – trei,
Chu – calitate sau lucru,
Tsangwa – complet.

Dze yu chusum tsangwa înseamnă trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Acum vom numi care sunt aceste trei calități.

1. În general vorbind, este o definiție.

Chir tsennyi yinpa

Cuvântul Chir l-am văzut în dezbatere. El înseamnă „Pentru că…” Când dăm argumentul 3 din silogism, spunem: „Pentru că...” . În tibetană,

acest cuvânt va veni la sfârșit. Noi spunem la început „Pentru că este albastru”, „Pentru că este roșu”. Yin pa e chir – pentru că este.

Yin pa e Chir

Cuvântul Chir din prima frază, are o ortografie diferită și are un alt înțeles.
Chir înseamnă în general.
Tsennyi – definiție,
Yinpa – este.

Yin

Când spunem Yinpe chir, cuvântul Yinpa înseamnă a fi.

Deci, prima proprietate a unei definiții este ca, în general, ar trebui să sune ca o definiție. Sau în general vorbind, este o definiție.

Exemplu:

Un exemplu de definiție ar fi definiția focului. Cum definim focul? „Ceva care este fierbinte și arde”. Sună ca o definiție. Asta ar spune tibetanii.

Dar încă nu este suficient. Chiar dacă în general sună ca o definiție, tot nu este o definiție corectă.

2. Definiția ar trebui să se aplice perfect exemplului clasic

 Rang gi tsen shyi tengdu druppa

Tsenshyi – exemplu clasic, sau reprezentativ, sau un exemplu important sau ceva care ne ajută să definim.
Tengdu – deasupra,
Drupa – există.

Rang gi tsen shyi tengdu druppa înseamnă definiția pe care o dăm, ar trebui să se aplice unui fel de exemplu clasic, unui caz reprezentativ.

Exemplu – lucrul care funcționează

Dacă vă mai amintiți am dat definiția lui Ngupo – lucrul care funcționează.  Ce este un lucrul care funcționează? Este ceva care face ceva.
Deci ar trebui să se aplice unui exemplu clasic. Exemplul clasic este ulciorul de apă. Ce face ulciorul de apă ? El ține apa.

Definițiile sunt foarte importante pentru că ele definesc lucrurile care există în lumea noastră.

3. Definiția definește doar ceea ce ar trebui să definească și nimic altceva

Shen gyi tsennyi mayinpa

 Shen – alt lucru,
Gyi– al,
Tsennyi– definiție,
Mayinpa – nu este.

Adică, nu poate fi o definiție pentru orice altceva. Ea trebuie să fie precisă și să se aplice numai la lucrul definit.

Deci,

• • Definiția ar trebui, în general, să sune ca o definiție,
  • Ar trebui să se aplice exemplelor tipice, și
  • Ea nu definește altceva, adică este precisă.

Dacă vreau o definiție a lucrurilor care funcționează, atunci definiția nu va permite să mă strecor în lucruri care nu funcționează. Definiția trebuie să definească exact ceea ce ar trebui să definească, și nimic mai mult.

Deci, acestea sunt cele trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Trei calități conceptuale ale lucrului definit

Acum vom vorbi despre trei calități ale lui Tsunja – lucrul definit, lucrul pe care căutăm să îl definim.

1. În mod general, lucrul definit ar trebui să fie ceva care poate fi definit. Ce înseamnă asta? Că el trebuie să fie existent.

2. Ar trebui să se aplice unui exemplu tipic, unei funcții tipice. Cuvintele „lucru care funcționează” ar trebui să se aplice unui ulcior de apă.

3. Lucrul definit nu mai trebuie definit prin nicio altă definiție. Cu alte cuvinte, nu permitem două definiții pentru același lucru.

Trebuie să existe o corespondență unu-la-unu între definiții și lucrurile pe care le definesc

• • Definiția ar trebui să definească exact ceea ce ar trebui să definească și nimic mai mult.
  • Și pe de altă parte, lucrul care este definit, să nu mai aibă și o altă definiție.

Proprietățile materiale și proprietățile conceptuale ale unei definiții

În definiția unei definiții bune (mai sus), aceste trei calități sunt numite cele trei calități materiale. În definiția a ceva de definit, ele sunt numite cele trei calități conceptuale.

Motivul pentru aceasta poate fi că lucrul pe care îl definim, de exemplu, „foc”, este un lucru conceptual, în timp ce definiția, „fierbinte și arde” este mai mult un lucru material tangibil.

Lucrul pe care îl alegem, ca exemplu clasic ar trebui să combine calitățile atât ale definiției, cât și ale lucrului definit într-un singur obiect. De exemplu, un ulcior de apă ar trebui să fie atât un lucru care funcționează (lucru definit), cât și un lucru care îndeplinește o funcție (definiția).

Ken Rinpoche spunea: „Nu este clar de ce”. Dar aceasta este obiceiul în literatură. Faptul că vi le dăm este să vă permită să citiți literatură avansată, într-o zi în viitor.

Exemple reprezentative

 Am vorbit despre exemple clasice, reprezentative. Aceste exemple ar trebui să fie ceea ce se numește:

Shitun

Shintun înseamnă că există o bază armonică.

În mod normal, exemplul ar trebui să fie Shitun, adică ar trebui să existe un numitor comun între calitățile definiției și lucrul definit. Cele trei calități materiale și cele trei calități conceptuale ar trebui să se aplice exemplului.

Exemplu: Definiția percepției directe valide

Sardu miluway shepa gang shik tokdrel matrulway shepa

Aceasta este o definiția lui Tsema – percepția validă.

Vom trece peste definiție și vom face legătura cu ceea ce am spus înainte. Avem aici un exemplu de definiție importantă.

Sardu – proaspăt,
Miluway – infailibil,
Shepa – starea minții,
Tok – concept,
Tokdrel – liber de concept, lipsit de conceptualizare,
Matrulway – infailibil, fără greșeală,
Gang shik  – și A și B.

Definiția percepției directe valide este o stare a minții proaspătă, infailibilă, care este lipsită de conceptualizare și fără greșeală.

Vă voi explica ce înseamnă. Să începem de la sfârșit.

• • Matrulway, este o stare a minții infailibile, care nu greșește, adică nu este sub influența drogurilor, alcoolului, geloziei sau uri. Este starea minții normale, a unui om normal.
  • Tokdrel înseamnă că atunci când vorbim despre o percepție validă, nu trecem printr-un proces de conceptualizare. În această școală, percepția validă nu este că eu am făcut Tak yu. Adică spunem: „O, aici este un corp, trebuie să aibă minte, trebuie să fie o ființă umană …” Nu, nu, nu. Pentru ca ea să fie o percepție validă, ea nu trece printr-un proces de conceptualizare.
  • Sardu miluway shepa este o percepție proaspătă și infailibilă. Ce înseamnă proaspătă? Spre deosebire de ceva ce vine din memorie. În această școală, ceea ce vine din memorie nu este considerat o percepție validă.
  • Aceasta nu este o simplă definiție a unei percepții valide pentru că nu am permis conceptualizarea aici. Deci, aceasta este o percepție validă directă.

Deci, definiția percepției directe valide este percepția proaspătă, infailibilă, care nu conceptualizează, într-o stare a minții care nu greșește.

Definițiile exacte ajută la obținerea unei înțelegeri exacte

De ce trebuie să trecem peste toate aceste definiții și noțiuni?

Pentru ce avem nevoie de definiții? Pentru că vrem să ajungem la o înțelegere exactă a vacuității, a iluminării, a lui Buddha, a Nirvanei.

1. O definiție bună elimină concepțiile greșite

Scopul acestor definiții este să elimine ideile greșite despre lucrul definit. Acești termeni se adresează percepțiilor greșite comune despre lucrul definit.

Loktok selwa

Selwa – a elimina,
Lok – nu este corect.

Loktok selwa înseamnă că nu permite idei greșite despre ceea ce este percepția directă validă.

De exemplu, în definiția de mai sus a unei „percepții valide directe:”

• Termenul „nu greșește” elimină ideea greșită că „percepțiile directe sunt întotdeauna corecte” (unii oameni au considerat orice percepție directă ca fiind corectă chiar dacă a fost distorsionată).
• Termenul „liber de conceptualizare” elimină, de asemenea, ideea greșită că „percepțiile cu conceptualizare ar putea fi directe”.

Am dat exemplul Nirvanei. Și am spus că în școlile inferioare, când cineva ajunge la Nirvana, totul încetează: mintea încetează, corpul încetează. O definiție bună a Nirvanei nu va permite să se ajungă la asemenea concluzii.

În cursul 2, am dat definiția Nirvanei – „Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție”.

Fiecare detaliu al definiției are scopul să nu permită o înțelegere greșită. Să definească exact ce este Nirvana.

Sau, când vorbim despre vacuitate, vrem să infirmăm ideea pe care o au oamenii despre vacuitate, adică să-și golească capul de gânduri. Când vorbim de vacuitatea, vorbim despre lipsa existenței de sine a lucrurilor.

2. O definiție bună va exclude lucruri care sunt diferite de lucrul definit.

O altă calitate pe care trebuie să o aibă definiția, este să excludă lucruri care sunt diferite de lucrul definit.

Rik mitun selwa

Mitun – diferit,
Rik – tip,
Selwa – a elimina.

Deci, definiția bună elimină lucrurile care sunt diferite de lucrul definit.

De exemplu, în cazul definiției pe care am dat-o percepții valide directe, nu permite percepții care sunt deductive, Jepak tsema, nu permite percepții care nu sunt valide, în general lucruri care nu ar trebui să fie în definiție. Definiția trebuie să fie precisă.

Exemplu: percepție directă validă

Când spunem că percepția este proaspătă și infailibilă:

• • Am eliminat lucrurile care veneau din memorie, pentru că acum este o percepție directă validă.

• • Am eliminat stările minții care sunt greșite, care sunt sub influența alcoolului și așa mai departe.

• • Am eliminat Jepak tsema care este legată de gândire și conceptualizare. Ea nu este permisă aici, pentru că este Ngunsum tsema, percepție directă validă.

Deci, toate părțile acestei definiții ne dau înțelegerea exactă a percepției directe valide.

Nu toate școlile budismului definesc percepția validă în acest fel. Dar în școala de logică aceasta este definiția exactă a percepției directe valide.

Întrebare: De ce este important să „nu trecem prin procesul de conceptualizare”?

Răspuns: Pentru că vrem să definim o percepție directă validă. Definiția pe care am dat-o aici este a percepției directe valide. Dacă nu scriem în definiție că nu există un proces de conceptualizare, atunci această definiție se va aplica și unei percepții valide care nu este directă, care, de exemplu, se realizează prin deducție. Și nu vrem asta.

Ceea ce dorim aici nu este doar să învățăm definiția unei percepții directe valide în momentul de față, ci să înțelegem nevoia de precizie în definiții. Ar trebui să definească exact ceea ce spun și să nu permită lucruri care sunt în afara definiției.
De exemplu, în cursul 2, într-una dintre lecții, există definiția lungă a bodhicittei. Fiecare detaliu al ei este: să includă tot ce ar trebui inclus și să nu includă tot ce nu ar trebui inclus. Și să nu permită idei greșite despre ce este bodhicitta.

Deci, uneori, aceste definiții devin foarte complexe și lungi și spunem  „dar de ce trebuie să ne complicăm atât? Fiecare detaliu are un scop anume. În dezbateri trebuie să fim preciși când definim, astfel încât să nu permitem un argument greșit”.

Întrebare: Când intră spermatozoizii în ovul, momentele de tranziție? Nu înțeleg când intră.

Răspuns: Când am desenat spermatozoizii și ovulul și așa mai departe, acest lucru nu aparține școlii Sutriștilor. Ea nu neagă că lucrurile au început. Ea vorbește despre cauze și efecte și despre început-mijloc-sfârșit. Ceea ce v-am spus este punctul de vedere al școlii Madhyamika Prasangika asupra vacuității, concepția lui Arya Nagarjuna despre vacuitate, iar el nu aparține de această școală. Aceasta este explicația ultimă de care avem nevoie.

Această școală de gândire nu ne poate elibera de samsara, dar ne poate ajuta să ne rafinăm suficient logica, astfel încât mai târziu să putem naviga cu ajutorul ei. Și acesta este rolul ei.

Când spunem că lucrurile nu încep și nu se termină, nu este unul, nu sunt multe, nu ține de această școală de logică. Această școală vorbește despre Dze yu, lucrurile pe care le percep cu ajutorul celor cinci simțuri, școala le acceptă ca fiind existente. Vedem un corp acolo, așa că corpul există pentru ea. Fapt care pentru școala Parasangika Madhyamika nu este corect.

De aceea, Dze yu și Tak yu sunt importanți pentru această școală. În cursul 15 vom intra mai profund în ea.

 

 

 

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7c

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Vom dezbate acum ce am învățat în lecția anterioară și vom vedea cât de bine ați înțeles.

Atacantul: Nu există diferite tipuri de contradicții.

Apărătorul: Chi chir – de ce spui asta?

Atacantul: Eu am vrut să-mi spună Tak madrup.
Acum trebuie dat un argument. Putem schimba propoziția și să o facem să fie argument.

Pentru că nu există diferite tipuri de contradicții.

Putem începe așa, pentru că vreau să-l fac pe adversar să spună „nu este adevărat”.
Am voie să sar peste subiect. Îi dau un argument și adversarul va decide dacă el este corect sau nu.
Nu vom întreba „care este subiectul?”, pentru că o astfel de întrebare nu există în lexicul dezbaterii. Putem spune doar „argumentul este greșit” sau, dacă nu i-am dat un argument, el va spune „de ce spui asta? Argumentează-mi.
Deci voi spune: Pentru că nu există diferite tipuri de contradicții.

Apărătorul: Tak madrup, nu este corect.

Atacantul: Deci vrei să-mi spui că există diferite tipuri de contradicții?

Apărătorul: Du.

Atacantul: Cred că nu poți să-mi spui care sunt diferitele tipuri de contradicții.

Apărătorul: Tak madrup.

Atacantul: Ah, deci poți să-mi spui diferitele tipuri de contradicții?

Apărătorul: Du.

Atacantul: Sho! te rog, dă-mi diferitele tipuri de contradicții.

Apărătorul: Contradicții care se exclud reciproc și contradicții diametral opuse.

Atacantul: Îmi spui că acestea sunt cele două contradicții?

Apărătorul: Da, astea sunt.

Deci, acesta este o modalitate de a repeta ceea ce am învățat la lecție. Începem cu negația, începem cu provocarea. Începem dezbaterea, cu provocarea. „Nu poți să-mi spui” sau „Nu există tipuri diferite”. Cu toate că noi știm că există, pornim de la „Nu”. Așa că el spune: „De ce spui asta?” sau „Nu este corect”.

Greșelile ajută adversarul

În curtea de dezbateri toți vorbesc împreună, lumea din jurul nostru țipă și dansează și trebuie să ne concentrăm pe adversar pentru a dezbate.
Este foarte important să dezvoltăm această concentrare și această abilitate și  sa ne ajutăm partenerul să-și dezvolte concentrarea. Cum? Încurcându-l. În dezbatere vrem uneori să câștigăm timp, așa că îl încurcăm, dar, numai dacă motivația noastră este plină de compasiune, și vrem să-l ajutăm să-și dezvolte concentrarea. Acestea subt tacticile în dezbatere. Putem face greșeli.

Reacții diferite în dezbatere

 Există mai multe reacții decât cele spuse de noi.

• • De exemplu, dacă nu ați auzit bine ceea ce a spus, îi spuneți „Nu am auzit, poți să repeți?” Poate că ați auzit, dar aveți nevoie de ceva timp pentru a vă gândi la următorul răspuns. Deci tibetanii spun „Ah?”, „Ah?”, sau Acestea două sunt pentru: „Poți să mai spui o dată?” sau „Ce-mi spui acolo?”
  • Sho ați auzit deja.
  • Dacă adversarul trebuie să dea răspunsul și stă și se gândește, puteți să-i spuneți: Doooooooochir! Adică „Haide, spune-mi ceva (da-mi deja un răspuns!) Este o modalitate de a-i stimula. Doooo este „Hai odată”.
  • altă reacție este Ngooooooootsa!, adică „Să-ți fie rușine” sau „Ar trebui să-ți fie rușine (de acest răspuns)! Și îi dăm o palmă în cap.

Ngotsa: Să-ți fie rușine, „cum de ai dat un argument greșit”.

Alte reacții:

• Uneori, dacă se opresc, putem spune „Spune ceva!” (nu mai sta). Tibetanii spun

• altă reacție pe care am întâlnit-o deja este Kordhi korsum

 

De exemplu, dacă îi spun adversarului:

Să considerăm sunetul,
Sunetul este un lucru schimbător,
Pentru că a fost produs.

Și nu este de acord cu mine. Așa că acum, să presupunem că îl fac să fie de acord că sunetul este un lucru schimbător. Și să spunem că este de acord cu mine că orice lucru care se schimbă trebuie să fie un lucru produs; Să zicem că și el a fost de acord cu mine în privința asta.

 Și acum îi spun:

Sunetul este un lucru schimbător?
Da.
Bine. Tot ce se schimbă este un lucru produs?
Da.
Deci sunetul este un lucru produs?
Spune: Nu.

Deci aici, nu mai am nimic de făcut. Dacă refuză să accepte că sunetul este un lucru schimbător. Trebuie să fie nebun! Aceasta este Kordhi kor sum

Cu alte cuvinte: „Nu dezbat cu un nebun”. Am ajuns în impas.
Deci logica nu mai merge.

 

*******

 

Structura formală a logicii budiste

Argument general și argument corect

Am vorbit mai înainte de Tak yangdak.

Tak – argument,
Yangdak – corect.
Tak yangdak – un argument corect.

Am spus că argumentul poate fi orice. Orice dă ceva ca argument este un argument.

Ce este un argument corect? Asta e altă poveste, el trebuie să îndeplinească trei condiții.

Trei tipuri de argumente corecte

Dacă vă mai amintiți am vorbit în lecțiile anterioare de cele trei tipuri de argumente:

1. Argumentul care implică un rezultat,
2. Argumentul care implică o natură,
3. Argumentul care implică o absență.

Un argument corect pentru a demonstra o absență

Există un tip specific de argumente corecte, pe care le dăm lucrurilor care sunt Mamikpay, adică care nu sunt percepute, lucruri pe care nu le putem percepe.

Așa că acum vom spune câteva cuvinte despre argumentele legate de absență.

Mamikpay tak yangdak

Mamikpa – absența a ceva.
Mikpa înseamnă ceva ce percepem și Mamikpa înseamnă absență, lipsă.

Deci, Mamikpay tak yangdak înseamnă argument corect care implică o absență.

Acestea sunt, de fapt, cele mai importante argumente pentru noi, pentru că vrem să demonstrăm vacuitatea, iar vacuitatea este o absență. Deci, Mamikpa este ceva pe care nu-l pot percepe, ceva care nu poate fi perceput.

Două tipuri de lucruri care nu sunt percepute

 1. Lucruri pe care în prezent nu le putem percepe

Minangwa mamikpay tak yangdak

Mamikpay tak yangdak înseamnă un argument corect pentru ceva care nu poate fi perceput.
Mi – nu,
Nangwa – perceput.
Minangwa – imperceptibil, ascuns.

Aici vorbim despre cum să dăm un argument corect pentru a demonstra absența a ceva ce este greu de perceput de celălalt. Este ceva imperceptibil pentru adversar.

Și mai exact vorbim despre vacuitate, despre lucruri pe care nu le știm despre iluminare, lucruri pe care nu știm despre Buddha, lucruri care sunt greu de înțeles, pentru că nu le putem percepe direct.

Exemplu

Deci, să începem cu un silogism logic:

1. Să considerăm persoana care stă în fața mea la coadă la casă dintr-un supermarket.
2. El nu este Buddha.
3. Pentru că nu văd în el un Buddha.

Așadar, vine cineva și dă un argument care implică o absență. Argumentul „Pentru că nu văd în el un Buddha”, este corect?
Asta înseamnă că nu este Buddha? Nu, Nu demonstrează nimic.

În special, trebuie să învățăm cum să dăm argumente care implică lucruri pe care nu le putem percepe și mai ales cum argumentăm absența lucrurilor pe care nu le putem percepe.

De exemplu, „El nu este un Buddha pentru că nu văd în el un Buddha”. Demonstrează asta că nu este Buddha?

Aceasta este cea mai mare greșeală logică pe care o facem cu toții. „Dacă nu văd, atunci nu există”.

Și unul dintre cele mai importante motive pentru care am început să studiem acest curs, motivul de a trece prin toate aceste definiții și reguli și așa mai departe, este să înțelegem că ceea ce nu vedem ,nu înseamnă că nu există.
Să vedem cât de puțin știm cu adevărat despre ceilalți.

Eu nu știu cine sunt ei cu adevărat. Nu am de unde să știu cine sunt ei până când eu însumi nu voi deveni un Buddha sau nu voi fi aproape de starea lui Buddha.

Nu pot să le citesc gândurile, nu știu de ce au stat în fața mea la coadă sau s-au băgat în fața mea la coadă – nu știu. Poate ei sunt Buddha care s-au băgat în fața mea la coadă pentru a-mi dezvolta răbdarea, sau pentru a mă împiedica să ies pe stradă, unde o mașină în care se afla o bombă va exploda în curând.

Nu știu cine sunt ei. Cu cât practicăm mai mult logica cu toate regulile, și veți ajunge la discuții pentru a demonstra absența a ceva, veți spune deodată: „Nu am de unde să știu asta”.

Și dacă ne uităm atent, multe dintre deciziile pe care le luăm se bazează pe presupunerile și judecățile  pe care le facem despre alți oameni, de care n-avem habar cine sunt.

Și apoi acumulăm karma negativă, gândindu-ne și tratându-i pe ceilalți rău, pe baza percepțiilor noastre care nu sunt valide.

Deci, acesta este unul dintre motivele principale pentru a învăța aceste lucruri.

Acesta a fost primul tip de mamikpay tak yangdak, adică argumente corecte ce implică lucruri pe care adversarul nostru nu le poate percepe.

2. Argumentul corect pentru a demonstra absența a ceva pe care cealaltă persoană îl poate percepe

Nangrung mamikpay tak yangdak

Tak yangdak – argument corect,
Mamikpay este ceva ce nu poate fi perceput
Nangrung – aparent.
Deci, argumentul corect pentru a demonstra absența a ceva pe care cealaltă persoană îl poate percepe.

Adică, aici vrem să demonstrăm absența a ceva, pe care în principiu suntem capabili să-l percepem, dar vrem să arătăm că a dispărut.

Exemplul 1: Mașina deasupra capacului pixului

Să privim la capacul acestui pix.
Nu există nicio mașină Mazda deasupra
Pentru că nu este nicio mașină aici.

Așadar, vrem să demonstrăm absența, a ceva care nu există, dar pe care l-am putea percepe, dacă ar fi existat. Știm cum arată o mașină, așa că ne uităm: este acolo o mașină sau nu.

Exemplul 2: Fumul de pe suprafața oceanului într-o noapte întunecată

Exemplul clasic pe care îl dau în literatura budistă, legat de Nangrung Mamikpay Tak Yangdak, este „Să ne uităm la suprafața oceanului noaptea”.

Să considerăm suprafața unui ocean într-o noapte întunecată.
Nu este fum,
Pentru că acolo nu este foc.

„Nu este fum pentru că nu este foc ”. Deci, cum am argumentat că nu este fum acolo? Cum arăt că ceva a dispărut? Cum demonstrez că nu există nimic?

Mă folosesc de argumentul lui și îi spun: „Pentru ca să fie fum, trebuie să fie foc. Dar nu este foc în ocean, nu este foc în apă”. Mă folosesc de argument pentru a demonstra ceva ce nu pot percepe, care este absent.

Exemplul 3: Ienuperii de pe un versant de munte stâncos

Un alt exemplu, din nou din literatura tibetană.

Să considerăm un versant de munte stâncos.
Nu sunt acolo ienuperi,
Pentru că acolo nu există vegetație.

Afirmația dată este de fapt argumentul. Pentru ca să fie ienuperi, ar trebui să existe vegetație. Ienuperii sunt un caz special de vegetație, așa că dacă acolo nu există vegetație, cu siguranță nu există nici ienuperi acolo.

Deci, atât focul și fumul, cât și ienuperii, sunt lucruri care ar putea fi percepute dacă ar fi acolo.

În aceste cazuri, lucrurile folosite ca argument (foc sau vegetație) sunt, în mod normal, cauza calității de dovedit (fum sau ienupăr), așa că demonstrăm absența rezultatului prin demonstrarea absenței cauzei lui. Fără foc, nu poate exista fum; și fără nici un fel de vegetație, nu pot exista ienuperi. Fumul și ienupărul sunt ușor perceptibili de oamenii normali.

Deci, diferența dintre ele este.

• • Nangrung mamikpay tak yangdak, este ceva care ar fi putut fi perceput, dar lipsește acum.
  • Și mai interesant, este desigur, Minangwa mamikpay tak yangdak, este atunci când lucrul care lipsește nici măcar nu știm cum să-l percepem, ne este greu să-l percepem. Și aici este pericolul, să luăm decizii cu privire la aceste lucruri, pe care de fapt nu le știm.

 

Practica dezbaterii budiste

Alegeți-vă partenerul și timp de 10 minute dezbateți un subiect de pe lista de mai jos, și apoi vă schimbați rolurile. Atacatul alege o dezbatere de pe listă.
În fiecare caz, răspundeți la următoarele întrebări (cât de multe puteți în 10 minute): Care este subiectul? Care este afirmația? Care este argumentul? Care sunt răspunsurile posibile? Care este răspunsul corect? Dacă mai rămâne timp treceți la o altă dezbatere.

I.     1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El este un lucru neschimbător,
3. Pentru că există.

II.    1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El este un lucru schimbător,
3. Pentru că este ceva care există doar pentru o clipă.

III.   1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El există,
3. Pentru că este perceput de o percepție validă.

IV.   1. Să considerăm vacuitatea.
2. Ea este un lucru care funcționează,
3. Pentru că este un lucru existent.

V.     1. Să considerăm vacuitatea.
2. Ea nu este un lucru care funcționează,
3. Pentru că este un lucru existent.

VI.   1. Să considerăm vacuitatea.
2. Ea nu este un lucru care funcționează,
3. Pentru că este un lucru care nu există.

VII.    1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El este ceva ce poate fi cunoscut,
3. Pentru că el există

VIII.  1. Mă consider pe mine,
2. Sunt un lucru care există,
3. Pentru că sunt gol.

 

https://www.youtube.com/watch?v=eZVqER2XFOQ

 

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7b

 

 

Relații

Dacă până acum am vorbit despre contradicții, vom vorbi în continuare despre relații.

Două tipuri de relații

Există două tipuri de relații.

1. Relația de identitate

Dakchik gi drelwa

Dak        – sine, eu,
Chik       – unul,
Drelwa – relație.

Dakchik gi drelwa este relația de a fi același lucru, sau a fi un lucru înseamnă a fi automat celălalt lucru. Adică este o relație de identitate.

O relație de identitate poate fi unidirecțională sau bidirecțională

Relația poate merge într-o direcție sau în ambele direcții. La ce mă refer?

Exemplul 1: Fiecare Peugeot este o mașină, dar nu invers.

De exemplu, dacă spun că un Peugeot este o mașină, atunci este o relație de identitate, în sensul că dacă ceva este un Peugeot, este automat o mașină.

Deci este o relație de identitate, dar merge doar într-o singură direcție, pentru că nu tot ce este o mașină este o mașină Peugeot. Și asta am avut deja într-un alt context.

Exemplul 2: Orice lucru produs este un lucru schimbător. Și invers este, de asemenea, adevărat.

Un alt exemplu: un lucru schimbător și un lucru produs. Spunem că dacă un lucru se schimbă, este automat un lucru produs. Și invers, orice lucru produs este automat ceva care se schimbă. Deci este o relație de identitate care merge în ambele sensuri. Aceasta înseamnă că de fapt descriem exact același grup: grupul de lucruri schimbătoare este exact același cu grupul de lucruri produse, în timp ce grupul de mașini Peugeot nu este același cu grupul de mașini, dar a fi o mașină Peugeot trebuie să fie o mașină.

 

Trei criterii pentru a verifica dacă există o relație de identitate

Dacă cineva vă oferă două lucruri și susține că există o relație de identitate între ele – trebuie să putem verifica când există într-adevăr o relație de identitate între două lucruri. Pentru asta există trei criterii pentru a verifica dacă există o relație de identitate.

 

a. A fi un lucru înseamnă a fi automat celălalt lucru. Sunt același lucru din punct de vedere material sau ontologic.

Daknyi chikpa

Dak – eu însumi,
Daknyi – esența.
Chikpa – unul.

Daknyi chikpa înseamnă să ai aceeași esență.

Deci primul criteriu, pentru ca noi să avem o legătură de identitate, este Daknyi chikpa. Aceasta înseamnă că cele două lucruri au aceeași identitate, sau aceeași esență.

 

b. Cele două trebuie să fie lucruri separate din punct de vedere conceptual.

Tade

Tade înseamnă separat.

Pentru a avea o relație trebuie să am două lucruri separate.

 

c. Dacă un lucru încetează să mai existe, și celălalt ar trebui să înceteze să mai existe.

Cho de me na kyu me gu

Cho – Dharma sau lucru, sau fenomen.
Cho De – acest lucru,
Me – nu.
Ne – este un cuvânt care desparte părți ale unei propoziții și putem spune că este dacă. În română se pune pe primul loc.
Cho de me na – dacă un lucru nu este sau încetează să mai existe.
Kyu me gu – al doilea lucru trebuie să dispară.

Asta înseamnă că dacă eliminăm un lucru, celălalt lucru trebuie să dispară.

În concluzie, avem trei condiții care examinează dacă o anumită relație este o relație de identitate:

a. Cele două lucruri ar trebui să aibă aceeași esență.
b. Să fie separate.
c. Dacă elimin unul dintre ele, celălalt dispare automat.

Exemplu: o mașină Peugeot și o mașină în general

Exemplul care se dă este „mașina Peugeot” și „mașina”,

• • Mașina Peugeot este o mașină, așa că au aceeași esență, au aceiași identitate,
  • Două lucruri separate: o mașină în general și o mașină Peugeot nu sunt la fel, sunt două lucruri separate.
  • Dacă mașinile încetează să mai existe, automat și toate mașinile Peugeot încetează să mai existe

Dacă l-am eliminat pe primul, acesta este De, automat Kyo, al doilea, a dispărut. Dar nu și invers, da. Deci merge într-o singură direcție, este o relație unidirecțională.

Dacă aplicăm același exercițiu pentru lucruri schimbătoare și lucruri produse vom vedea că există între ele o legătură de identitate, care va merge în ambele sensuri.

• • lucrurile schimbătoare și cele produse au aceiași identitate – sunt lucruri identice
  • Sunt două lucruri separate conceptual,
  • Dacă lucrurile schimbătoare încetează să mai existe, automat cele produse/create încetează să mai existe)

 

Și toate acestea pentru vacuitate

Deci acestea sunt criteriile de verificare. Și poate ni se pare foarte simplu când vorbim despre mașini, dar când vorbim despre lucruri pe care nu le putem percepe direct, cum ar fi vacuitatea, atunci ne este greu să intuim.

Când subiectele sunt lucruri pe care nu le putem percepe în mod direct, atunci este important să ne amintim de aceste definiții și să le aplicăm, astfel încât să putem vedea dacă vacuitatea este una sau alta.

Cineva vă spune: „Vacuitatea este așa și așa”. Va trebui să verificați dacă sunt îndeplinite condițiile relației de identitate.

Dacă cineva spune că vacuitatea este strălucirea minții, atunci trebuie să verificăm dacă sunt îndeplinite trei condiții.
Să vedem dacă sunt îndeplinite trei condiții.

• • Aceste două lucruri sunt separate? Da. Vorbim despre vacuitate și vorbim despre strălucirea din minte. Deci a doua condiție este îndeplinită.
  • Sunt la fel? Au aceași esență? Nu. Pentru că vacuitatea este absența, iar o strălucire din minte este ceva pozitiv, este un fenomen.

Deci, am terminat. Nu putem spune că este la fel. Este foarte important să eliminăm concepțiile greșite, despre, ce este vacuitatea, de exemplu. Acest test, care pare banal și de la sine înțeles atunci când vorbim despre mașini, este de mare ajutor atunci când vrem să înlăturăm concepțiile greșite despre vacuitate.

 

2. Relația cauză – efect

Dejung gi Drelwa

Drelwa – relație,
Jung – vine din.

Vă amintiți de cele patru adevăruri ale lui Buddha? Al doilea adevăr este adevărul sursei suferinței, în tibetană se spune Kunjung Gi Denpa.

 Același Jung îl regăsim și în Kunjung, adică de unde vine suferința.

Dejung Gi Drelwa înseamnă relație dintre cauză și efect. Adică, este o relație între un lucru și lucrul care vine din el.

Trebuie să fim atenți la faptul că tibetani merg înapoi și spun: „Lucrul și lucrul care vine din el”. Și nu spun: „Lucru care va veni din el”. Chiar dacă are sens, putem spune că este același lucru. Și de ce ei nu spun așa? Pentru că lucrul care va veni nu este încă aici, nu există încă și pentru a exista o relație avem nevoie de ambele lucruri pentru a exista.

Putem spune că mai există și o altă problemă, pentru că lucrul din care vine alt lucru nici el nu există. De fapt, problema nu a fost ocolită, dar asta fac ei, în această școală de logică. Și întotdeauna când vorbim despre relația dintre cauză și efect, trebuie să vorbim despre timp, deoarece, cauza și efectul nu pot exista în același timp.

Exemplu: relația dintre un lucru și lucrul din momentul următor

Exemplul care ni se dă este:

Ngupoy chi lok su jungwa

Ngupo – lucru care funcționează,
Chi – după sau ulterior.
Acesta este unul dintre semnificațiile lui Chi, are mai multe semnificații.
Chi lok su jungwa – lucrul care urmează,

Ngupö Chi lok Su Jungwa înseamnă un lucru care funcționează, așa cum va exista în clipa următoare.

Pixul în acest moment, are o relație Dejung gi drelwa cu pixul din momentul următor. Dar nu pot spune că pixul din clipa următoare are o relație Dejung gi drelwa cu pixul din acest moment – este o relație unidirecțională, deoarece pixul din acest moment nu vine din pixul din momentul următor.

Ambele lucruri trebuie să existe pentru a exista o relație între ele. Noi nu putem vorbi cu adevărat despre relația dintre pixul din acest moment și pixul din momentul următor, pentru că pixul din clipa următoare nu există încă, și cu toate aceste școala de logică vorbește despre asta.

Ea este de acord să-l pună în cealaltă parte a relației, și nu pe prima parte a relației. Așa că ei spun: „Pixul, are legătura doar cu pixul din clipa următoare”. Dar nu vor vorbi despre pixul din clipa următoare și despre relația lui cu pixul din acest moment, pentru că el nu există încă.

Deci, spunem: cauza pixului din acest moment, este momentul anterior al acestui pix. Aceasta este cauza materială a pixului. Aceasta nu este singura dificultate cu această școală de logică, dar așa o definesc ei.

Întrebare: Curentul de conștiință versus conștiință, de ce categorie aparține?

Răspuns: Am spus că sunt lucruri care există și care nu se schimbă, și cele care nu se schimbă ,nici ele nu au fost create. Pentru că tot ceea ce este creat/produs este schimbător.

Putem spune că, conștiința este un lucru existent care nu a fost creat?
Este conștiința schimbătoare? Da.

Deci am terminat, așa că ea nu poate fi ceva care nu a fost creat. Deci ea a fost creată. Din ce a fost creată? Acest moment al conștiinței este creat din momentul anterior al conștiinței.

Următoarea întrebare este curentul de conștiință. Fluxul de conștiință este o colecție de momente de conștiință pe linia timpului. Aceasta este conștiința Gabrielei, de exemplu, de când era copilă și până astăzi. Și poate chiar înainte de a fi copil, înainte de a fi numită Gabriela, într-o altă încarnare. Acesta este curentul de conștiință.

Dar hai să mai vedem, este un lucru în schimbare? Da, se adaugă ceva tot timpul. Tot timpul fluxul crește cu lucruri noi.

Este curentul de conștiință un lucru fizic? Nu. Este un lucru mental? Curentul de conștiință este un nume, o etichetă, pe care o atașez unei colecții de momente de conștiință.

Deci, ca concept, aparține categoriei nici fizice și nici mentale
Deci se schimbă? Adevărurile sunt în categoria vacuității, a spațiului gol, sunt lucruri care nu se schimbă. Deci, dacă curentul de conștiință ca noțiune/concept, dacă nu se schimbă, atunci nu este creat.

Deci, nici vacuitatea nu a fost creată și nici spațiul gol nu a fost creat.

În această școală lucrurile neschimbătoare sunt: vacuitatea, spațiul gol, adevărurile

 

Dezbaterea trebuie să fie în concordanță cu școala aleasă

O regulă importantă, atunci când dezbatem este de a nu schimba pălăriile. Adică, dacă purtăm pălăria unei anumite școli, atunci dezbaterea va fi în cadrul acelei școli. Pentru că atunci când schimbi pălăriile, atunci nici o dezbatere nu va reuși. Așa că trebuie să rămânem în aceeași școală budistă.

Este adevărat că Buddha ne ajută în fiecare moment să ajungem la iluminare?

Întrebare: Cum vom demonstra că Buddha ne ajută să ajungem la iluminare, că aceasta există?

Să formulăm un silogism.

Atacantul:
1. Să-l considerăm pe Buddha.
2. El nu se odihnește nicio clipă și încearcă să ne aducă la iluminare,
3. Pentru că și-a dezvoltat compasiunea la maximum.

Apărătorul: Nu sunt de acord, Tak Madrup.

Atacantul: Nu se spune că nu sunt de acord, vrei să spui că argumentul nu este corect. Ești de acord cu argumentul pe care l-am dat că Buddha și-a dezvoltat compasiunea la maximum?

Apărătorul: Sunt de acord.

Atacantul: Deci poate vrei să spui că nu ți-am demonstrat asta.
Vrei să-mi spui Kyappa Majung.
Deci, ești de acord cu mine că Buddha și-a dezvoltat compasiunea la maximum, dar asta încă nu dovedește că el încearcă tot timpul să mă ajute să ajung la iluminare.

Adică, susții că Buddha și-a dezvoltat compasiunea la maximum, și nu încearcă neapărat să mă aducă la iluminare. Asta spui?

Apărătorul: Este adevărat. Eu spun că ne lasă treaba în seama noastră, nu ne ajută.

Atacantul: Adică, vrei să spui că Buddha și-a dezvoltat într-adevăr compasiunea la maximum, dar nu se străduiește tot timpul să mă aducă la iluminare.

Ok, asta înseamnă ar putea exista momente în care m-a uitat cu totul, sau nu-i pasă, că sufăr în samsara. Adică, sunt momente când mă vede  suferind în samsara și spune: „Suferă”. Adică, există Buddha, care și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, extraordinar și sunt momente în care este indiferent față de suferința mea.

Apărătorul: Corect. Uneori sufăr.

Atacantul: Uneori suferi și Buddha, care are compasiune supremă, ceea ce este imposibil mai mult decât atât, mă vede suferind și nu mă ajută.

Apărătorul: Da. Continui să sufăr.

Atacantul: Asta înseamnă că poate exista situația în care cineva are compasiune maximă și nu este desăvârșită, lipsește ceva. Are momente în care nu are compasiune pentru mine. Ești de acord cu ce am spus?

1. Să-l considerăm pe Buddha,
2. El și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, dar acest nivel nu este perfect
3. Pentru că are momente în care nu îi este milă de mine.

Apărătorul: Sunt de acord că Buddha are o compasiune perfectă

Atacantul: Stai, maximă sau desăvârșită?

Apărătorul: Maximă.

Dar nu mi-ai dovedit că, compasiunea maximă ne ajută întotdeauna, în orice clipă.

Atacantul: Asta înseamnă că nu este perfect. Adică, are compasiune maximă, dar nu este perfect. Pentru că, dacă ar fi fost perfect, ar fi avut compasiune pentru mine tot timpul și ar căutat constant să mă ajute.
Asta spui?

Apărătorul: Nu, pentru că s-ar putea să aibă compasiune maximă – și este și compasiunea ca eu voi suferi .Este, de asemenea, o formă de compasiune.

Atacantul: Adică îi este milă de tine, moare de nerăbdare să te scoată din suferință și spune: „Voi face asta lăsând-o să sufere puțin”.

Apărătorul: Da.

Atacantul: Spun că avem o contradicție aici. Îi este milă de mine, moare de nerăbdare să mă scoată din suferință și apoi spune: „Bine, modalitatea de a o scoate din suferință este să o lăsăm să sufere”?

Apărătorul: Nu. Logica mea spune că mă lasă să sufăr, nu pentru că nu are compasiune maximă. Pentru că trebuie să sufăr pentru a ajunge la iluminare.

Atacantul: Deci, Buddha, are compasiune maximă, nu doar maximă, ci perfectă. Asta înseamnă că nu are niciun defect. Asta înseamnă că în fiecare moment Buddha face tot ce îi stă în putință pentru a mă ajuta – și totuși eu sufăr. Înseamnă asta că nu face eforturi în fiecare moment să mă ajute?

Apărătorul: Nu știu.

Atacantul: Să ne întoarcem. Compasiunea nu este doar maximă, adică este imposibil să ai mai multă compasiune decât atât, dar și perfectă, nu există niciun defect în ea. Deci asta înseamnă: că nu există niciun moment care să nu fie un moment de compasiune. Fiecare moment a lui Buddha este un moment de compasiune perfectă care vrea să mă vadă cât mai fericit posibil chiar acum. Și totuși sufăr, în acest moment.
Înseamnă asta că nu încearcă să mă ajute în fiecare moment?

Apărătorul: Trebuie să accept că Buddha este cu mine în fiecare moment.

Atacantul: Și încearcă să te ajute în fiecare moment, pentru că compasiunea lui este perfectă.

Apărătorul: Dacă accept că el este cu mine în fiecare clipă, accept că încearcă să mă ajute în fiecare moment. Dacă nu accept că el este cu mine în fiecare clipă, inseamna că sunt momente când mă părăsește. Deci, în aceste momente nu primesc ajutor.

Atacantul: Deci spunem: „Compasiunea lui este perfectă”. Dacă este perfecta, atunci nu există nici un moment în care să nu fie plin de compasiune. Nu există un moment în care să nu fie plin de compasiune pentru toate ființele. Nu există nici un moment în care să nu fie plin de compasiune față de mine – pentru că eu sunt una dintre ființe. Deci, în fiecare moment, Buddha face tot ce poate pentru a mă aduce la iluminare. Ca să nu sufăr. Și totuși sunt momente de suferință în viața mea.
Infirmă acest lucru compasiunea lui Buddha? Nu.
Ce înseamnă asta? Că el nu este omnipotent.

Buddha are iubire perfectă, compasiune perfectă – el nu pot face treaba pentru mine. Numai eu o pot face. Dacă ar fi putut – deoarece este o fiinta  de compasiune perfectă – mi-ar fi îndepărtat toată suferința cu mult timp în urmă. El nu poate suporta nici un moment din suferința mea, pentru că compasiunea lui este perfectă. Este gata să facă orice ca să nu sufăr nici măcar un moment.

Dacă încă sufăr, înseamnă că nu este omnipotent. El este omniscient – știe exact ce se întâmplă cu mine și de ce am nevoie și încearcă din toate puterile să mă ajute și, într-adevăr, mă ajută tot timpul. Dar el nu poate face treaba pentru mine. Eu sunt cel care trebuie să-mi curăț karma. Numai eu o pot face. El mă ajută tot timpul să fac asta.

Îmi trimite profesori să mă învețe, îmi trimite oameni, îmi apasă pe butoane, trimite oameni să mă insulte, ca să încep să mă uit la cine este cea care s-a ofensat. El trimite oameni care mă trădează, astfel încât să încep să mă uit de unde vine suferința mea și să încep să descopăr adevărul despre adevărata sursă a suferinței mele, care nu vine de la cei care mă părăsesc și așa mai departe.

Asta nu înseamnă că compasiunea lui nu este perfectă. Ea este perfectă. În fiecare moment, el încearcă să mă aducă la iluminare, iar eu trebuie să-mi fac treaba. Și trebuie să mă deschid pentru a auzi mesajele; Trebuie să învăț să ascult. Învățătura există tot timpul.

Tot timpul, în fiecare clipă, Buddha,  încearcă să mă învețe pe mine și pe fiecare dintre noi. Trebuie doar să învăț să aud mesajele.

 

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7a

 

Importanța studierii logicii budiste

• • Să ne ajute să înțelegem vacuitatea.

Acest studiu, de fapt este destinat perceperii directe a vacuității. Și pentru asta este nevoie de mult studiu, de multă meditație, tot ce învățăm.
Această parte este pentru a ajunge la o înțelegere intelectuală mai profundă a vacuității.

• • Să ne ofere instrumentele necesare pentru a-i înțelege pe marii comentatori tibetani.

Fără a înțelege logica budistă, nu putem citi cu adevărat scripturile madhyamika sau scripturi serioase despre vacuitate. Textele sunt foarte  serioase și profunde, și de asemenea, și comentariile sunt profunde. Dacă ne uităm la felul în care sunt scrise – ele sunt scrise în acest limbaj al logicii budiste. Sunt scrise în limbaj de dezbatere.

Deci, trebuie să cunoaștem tot materialul acestui curs, pentru a înțelege acele scrieri.
Deci acesta este un studiu foarte, foarte important.

• • Acest studiu este foarte rar în Occident.

De fapt, nu știu de unde ați mai putea obține ceea ce primiți aici.
Pentru că tot ceea ce se învață în mănăstire timp de opt ani, și toate cărțile din Dura, sunt concentrate aici într-un singur curs. Desigur, toate acestea nu înlocuiesc dezbaterile, trebuie să câștigăm experiență și să învățăm.

Dar cei dintre voi care citiți engleză, aveți lectura cursului. Geshe Michael a făcut un efort extraordinar, fantastic, de a traduce acest material pe parcursul unui singur curs și nu i-a fost de ajuns. Lipsește un capitol. Și n-a mai apucat să revină asupra lui, pentru că aleargă într-un ritm nebun cu restul materialelor, cu tantra și cu toate proiectele lui.

 

Structura textelor logicii budiste

Am spus că textele sunt împărțite în trei; Fiecare capitol este format din trei părți:

1. În prima parte sunt aduse părerile incorecte ale „părții adverse” pe care le dezbatem și le anulăm. Demonstrăm greșeala lor.

În tibetană se spune:

Shenluk

Luk – metodă sau opinie,
Shen – altul,
Deci, Shenluk – opinia altuia.

2. A doua parte:

Rangluk

Este metoda noastră. Înseamnă prezentarea corectă a vacuității.

3. Și apoi adversarul se întoarce încă o dată, încercând să dezbată cu celălalt.

Veți vedea, că lectura cursului este foarte mare și nu este ușor de citit. Dacă nu aveți mult timp, citiți Rangluk, partea de mijloc a fiecărui capitol. Chiar și în Rangluk există ceea ce se numește Kachikma. Kachikma este argument scurt. Fiecare asemenea argument vine să clarifice o anumită parte a concepției corecte. Fiecare kachikma are un punct foarte important de făcut și ne clarifică propria poziție corectă. Niciunul dintre ele nu este prost sau banal.
Și unele dintre ele ni se pot părea simple. Dacă ne uităm, niciunul dintre ele nu este simplu. Nu există nimic acolo care să fie adus fără motiv.

Fiecare ne va oferi o perspectivă profundă asupra unui punct important dacă ne facem timp să intrăm în el. Ar trebui să aveți o relație de viață cu acest material. Este bine să memorăm părți din el și apoi să-l dezbatem cu alte persoane.

Lama Dvora Hla povestește: „În mănăstire, călugării dezbat mulți ani. Avem o prietenă americancă, care a fost eleva lui Geshe Michael, apoi a devenit eleva foarte devotată al lui Ken Rinpoche, până când acesta a murit.

Pe parcurs ea a devenit călugăriță – iar după ce el a murit a mers la Sera May. Acum, Sera May este un loc pentru călugări, acolo nu sunt călugărițe, dar ea fiind din Vest, era într-o altă categorie. Așa că a trebuit să locuiască într-o pensiune, dar învăța cu aceiași profesori.

 Am întrebat-o: „Cu cine dezbați?” Ea îmi spune: „Cu profesorii mei”. Ea nu putea să fie pe terenul de dezbateri pentru că era femeie. Am întrebat-o: „Înveți de la Madhyamika?” Ea spune: „Cum aș putea? Nu am terminat încă Dura”. Și aceasta este o fată foarte educată, care a studiat mult Dharma. Ea îmi spune: „Nu am terminat încă Dura, așa că nu pot să înțeleg literatura Madhyamika așa cum trebuie”.

 Deci, acesta este un studiu foarte important și foarte rar. Sunt puțini oameni în Occident,  care dacă nu au trecut prin sistemul monahal, sunt capabili să înțeleagă scripturile mai profunde. Cele mai multe dintre ele nu sunt traduse deloc în engleză, din acest motiv – pentru că nu sunt simple, și intră foarte adânc în lucruri. Tot ceea ce am spus este pentru a aprecia valoarea învățăturilor de aici și să aveți mai multă răbdare în locurile dificile.

*******

 

Contradicție și relație

Această lecție va fi despre:

Gelndrel

 Este prescurtarea cuvintelor

Gelwa

Și

Drelwa

 

Gelwa înseamnă contradicție. Și Drelwa înseamnă relație sau legătură.

Această lecție este dedicată studierii relațiilor dintre obiecte. Când există contradicție între obiecte și când există legătură între ele. Și acesta este un subiect foarte important pentru înțelegerea vacuității și înțelegerea existenței dependente, sau condiționate.

 

Contradicția

Vom începe cu contradicția, Gelwa.

Definiția contradicției

 Pentru a exista o contradicție, trebuie să existe două lucruri.

1. Lucrurile sunt separate unele de altele

Lucrurile trebuie să fie separate între ele. În tibetană se spune:

Tade

Tade – separat, distinct. Cele două lucruri trebuie să fie două lucruri separate și trebuie să existe ambele separate. Niciun lucru nu poate fi inexistent, pentru că nu putem discuta despre contradicția dintre un lucru care există și altul care nu există, pentru că există un singur lucru acolo.

Exemple

 a. De exemplu, dacă spun „Gabriela” și dacă spun „Bălan” – înseamnă același lucru. Deci, nu sunt două lucruri separate. Dacă este vorba de două porecle pentru aceeași persoană, acestea nu vor fi considerate ca două lucruri separate. Sunt cuvinte diferite, dar înseamnă același lucru, deci nu sunt două lucruri separate. Nu sunt identități diferite.

b. Dar dacă spun „Gabriela” și spun „pix”, atunci acestea sunt două lucruri separate. Deci, pentru a exista o contradicție, lucrurile trebuie să fie separate.

Pentru ca două lucruri să fie separate, trebuie să mai existe o condiție.
Poate să vă pară simplu, dar adversarul poate veni din spate și să vă atace brusc, de aceea trebuie să fiți pregătiți. El poate construi o întreagă demonstrație care la prima vedere este foarte logică, dar ceva îi lipsește.
Pentru ca eu să am două lucruri separate, ele trebuie să existe mai întâi.
Nu putem vorbi despre o contradicție, când ceva nu există deloc. De exemplu, ce ar putea contrazice coarnele iepurelui? Nu are sens.

Dacă cineva, într-o dezbatere încearcă să ne contrazică și ne aduce coarnele iepurelui ca o contradicție, atunci vom spune: „Oh, stai așa, asta nu este o contradicție, nu există așa ceva”. Sau floarea care crește în aer, sau ceva de genul ăsta.

Deci, aceasta este prima condiție, ca lucrurile să fie separate.

2. A doua condiție în tibetană este:

Shitun mepa

Așa cum este scris Shi, înseamnă bază, fundație.
Tun am avut, în cuvintele Tunchok și Mitunchok, înseamnă potrivit sau armonios.
Shitun înseamnă bază comună.
Mepa – nu este, nu există.

Deci , Shintun mepa înseamnă nu există o bază comună sau niciun lucru nu poate fi ambele lucruri în același timp. Shitunpa înseamnă un lucru care este și A și B.

Deci, sensul unei contradicții între două obiecte este că:

a. Ambele obiecte trebuie să fie distincte unul de celălalt și,
b. Nu există o bază comună, adică nu există alt lucru care să poată fi ambele obiecte în același timp.2

Exemplu

Deci, dacă spunem „schimbător” și „neschimbător”, acestea sunt lucruri care se contrazic. Și nu există nimic care să fie și una și alta asta. Nu există așa ceva, ca un obiect să fie atât schimbător, cât și neschimbător. Și, ambele trebuie să existe pentru a exista o contradicție.

Două tipuri de contradicții

Mai întâi am definit cum există o contradicție între lucruri. Acum vom vorbi de tipuri de contradicții.

1. Lucruri care se exclud reciproc

Pentsun panggel

Gel de la sfârșit, înseamnă contradicție.
Pentsun înseamnă reciproc.
Și Pang înseamnă a elimina.

Deci, Pentsun panggel este o contradicție în care două lucruri se exclud reciproc, nu pot exista în același timp, unul nu îl permite pe celălalt.

Exemple

a. Întunericul și lumina. Nu există nimic care să poată fi ambele. Ori e întuneric, ori e lumină.

b. Și exemplul pe care l-am dat mai înainte este bun aici. Lucruri schimbătoare și lucruri neschimbătoare. Unul îl exclude pe celălalt. Deci, când spunem „lucruri schimbătoare” și „lucruri neschimbătoare”, nu există Shitunpa, nu există nici un numitor comun.

c. Un alt exemplu care este dat în lectura cursului, este Bumpa – ulciorul de apă.

Bumpay dokpa

Bumpay dokpa – ceea ce nu este.
Dokpa este opus. Orice este opusul ulciorului.

Profesorul stă și spune elevilor: „Să vă dau un exemplu”, și nu sunt multe lucruri în cameră, este doar un ulcior și un stâlp. Dar „ulciorul” și „tot ceea ce nu este ulcior” nu se contrazic neapărat unul pe altul, nu în acest sens, deci ce va face profesorul?

• • În primul rând acestea sunt două lucruri separate nu-i așa? Bumpa și Bumpay Dokpa sunt două lucruri separate,
  • Ele există? Da. Ulciorul există și orice ce nu este ulcior există.
  • Sunt două lucruri separate. Ele diferă prin modul în care le percepem.

Deci ulciorul este în contradicție cu tot ceea ce nu este ulcior, pentru că orice ce nu este ulcior nu permite ulciorul. Ulciorul și tot ceea ce nu este ulcior, se exclud reciproc.

Totul în lume este fie acest pix, fie tot ceea ce nu este acest pix. Împreună, am inclus tot ce există. Acest exemplu de contradicție care se exclude reciproc cuprinde totul în univers.

d. Un alt exemplu dat este căldura și frigul. Și nu ne referim la temperatură, ci la concept, la Dunchi pe care îl proiectați la un moment dat. Nu contează dacă vouă vă este cald și celuilalt rece. Voi nu puteți avea senzația de cald și rece în același timp. Acesta este exemplul pe care îl dau.
Și aici vorbim de căldură și frigul, spre deosebire de cald și rece. Căldura și frigul, ca lucruri absolute. Niciun lucru nu poate fi ambele, deci aceasta este o excludere reciprocă. Ori este căldură, ori este frig.

e. Un alt exemplu:

Ngupo

Adică, lucrul care funcționează.

Ngume

Lucrul care nu funcționează.

Deci, avem Ngupo și Ngume, acestea sunt două lucruri opuse, două lucruri care se exclud reciproc. Unul este funcțional, iar celălalt nu.
Deci, acesta este primul tip de contradicție, când cele două lucruri se contrazic reciproc, sau unul îl exclude pe celălalt.

Subdiviziune: contradicție directă și indirectă

În cadrul acesteia există o altă subdiviziune: contradicția poate fi directă și poate fi indirectă.

a. Contradicția directă

• • De exemplu: pixul și tot ceea ce nu este acest pix. Deci, dacă pe de o parte pun acest pix și, pe de altă parte, pun tot ce este în lume care nu este acest pix, atunci se contrazic reciproc. Și aceasta este o contradicție directă.
  • Un alt exemplu: lucruri schimbătoare și lucruri neschimbătoare. Este un exemplu de excludere reciprocă directă, pentru că un lucru îl exclude total și direct pe celălalt.

b. Contradicția indirectă

Dar dacă spun „lucruri neschimbătoare și lucruri produse”, există o contradicție? Da, pentru că tot ce este produs este un lucru schimbător. Este un exemplu de excludere reciprocă, dar indirectă. Trebuie să facem încă un pas logic pentru a ajunge la o contradicție. Deci aceasta este o contradicție indirectă.

Dacă dezbatem și susținem că ceva este neschimbător și adversarul ne arată că el este produs, ne-a învins (să zicem că a avut dreptate)? Da, a câștigat, dar puteți stărui să mai facă un pas în plus care să ducă la contradicție directă.

Utilizarea negației duble

Am de gând să vă încurc puțin.
Conform școlii de logică budistă, cum percep pixul?
Am spus în lecțiile anterioare cum identific pixul. Elimin tot ce nu este pix din cameră și spun „uite am rămas cu pixul”. Așa că pot spune că pixul este opusul a tot ceea ce nu este pix.

Acum, ca să vă complic, voi spune din nou dar altfel.

În loc să spun „acest pix”, voi spune „opusul a tot ceea ce este opusul acestui pix” care este acest pix. Ca în matematică, minus-minus va fi plus. Ne ajută să înțelegem logica, dar este mai important pentru noi să vedem cum percepe mintea noastră lucrurile.

• • Deci, un mod este să spunem: „Acest pix”.
  • Acum voi spune: „Opusul opusului acestui pix”. „Am eliminat tot ce nu era pix și acum există pix”. Este același lucru; mă refer în continuare la pix, dar mintea trece printr-un proces diferit.
  • Percepția, Dunchi – imaginea mentală care se trezește să vadă acest pix, este un Dunchi.
  • Iar Dunchi care ia tot ce nu este acest pix, este un alt Dunchi. Acesta este un Dunchi care trece printr-un proces de eliminare.

Trebuie să ne obișnuim cu această dublă negație dublu negativ, pentru că în căutarea vacuității, folosim adesea propoziții cu dublă negație. Sunt puțin grele la început, este cam neobișnuit. De ce să nu spunem simplu „pixul” în loc de „opusul opusului”?

Cum caut ceva care nu exista? Mă voi uita peste tot. Asta nu este ce caut, asta nu, asta nu, nu, nu, nu. Acum trebuie să inversez.

Trebuie să ne obișnuim cu aceste două minusuri. Ni se pare complicat de spus și complicat din punct de vedere logic, dar acesta este procesul prin care găsim vacuitatea.

Acei doi Dunchi despre care am vorbit se exclud reciproc?

• • Unul este tot ceea ce nu este pix,
  • Și al doilea – tot ceea ce este opusul a tot ceea ce nu este pix.

Sunt ele contradictorii? Desigur. Tot ceea ce nu este pix este un Dunchi. Mă uit prin cameră, include tot ce nu este pix.

Acum spun: „Tot ceea ce este opusul a tot ceea ce nu este pix”. Trebuie să inversez o mulțime de lucruri, în loc să iau doar pixul. Iau tot ce nu este pixul, acum trebuie să-l întorc. Ca și cum am completa întregul.

Matematica este simplă, dar logica din spatele ei merge spre modul în care percepem existența condiționată.
Deci, acesta a fost primul tip de contradicție – lucrurile care se exclud reciproc nu pot exista împreună.

2. Lucruri care sunt diametral opuse.

Al doilea tip de contradicție în tibetană:

Hlenchik mi-ne gel

Hlenchik înseamnă a sta împreună,
Mi-ne – nu pot,
Gel – contradicție.

O contradicție în care cele două lucruri nu pot sta împreună în același loc, sau o contradicție în care două lucruri sunt diametral opuse. Ele sunt în conflict între ele, astfel încât unul lucrează pentru a-l elimina pe celălalt.

Exemple

a. Exemplul dat în literatură este bufnița și cioara. Se pare că nu le place să fie împreună. Deci contradicția este bufnița și cioara care nu au stat niciodată împreună pe aceeași creangă.
Nu este un exemplu atât de interesant pentru noi, ci doar pentru a ilustra conceptul.

b. O calitate negativă și corectarea acesteia

Un exemplu mai interesant pentru noi, este:

Nyenpo

Nyenpo înseamnă antidot, ca de exemplu atunci când facem purificare și aplicăm antidot, corectare sau ispășire. Acesta este Nyenpo.

Și mai jos este scris:

Pangja

Deci, Nyenpo este antidot și Pangja este o calitate negativă.

• • Lenea spirituală și remediul ei: meditația asupra morții

De exemplu, lenea. Cineva e leneș. Vrea să scape de lenea lui spirituală, că nu stă să mediteze.

Deci, Pangja este calitatea negativă pe care vrem să o corectăm, iar Nyenpo va fi corecția.
Deci, Nyenpo elimină Pangja, Nyenpo îl corectează pe Pangja. Dimpotrivă, Pangja îl elimină pe Nyenpo. Deci sunt o contradicție, în sensul că nu există împreună, se opun.

De exemplu: lenea de a medita. „Vreau, dar, nu am niciodată timp să meditez”, ce înseamnă Nyenpo pentru asta? Antidotul – Nyenpo este meditația asupra morții.

Nyenpo pentru lenea spirituală în sensul că nu suntem disponibili pentru a practica, este să ne amintim despre moartea noastră și despre faptul că poate veni în orice moment, că va veni cu siguranță, și nu știm când va veni și când se va întâmpla, și atunci nimic nu ne va ajuta în afară de practica mea spirituală. Dacă facem asta o dată – nu se va întâmpla nimic. Dar când facem meditația asupra morții în fiecare zi, atunci Lelo  va fi eliminată. Deci, meditația morții va elimina în cele din urmă lenea. Ele nu pot fi împreună în același loc. Un lucru acționează împotriva existenței continue a celuilalt lucru. Acesta a fost un exemplu de calitate negativă – Pangja care este Lelo (lenea).

• • Dorința samsarică și corectarea ei: meditația asupra repulsiei.

Un alt exemplu de Pangja este dorința. În tibetană:

Chakpa

Chakpa – atașament, dorință puternică.

Care este antidotul pentru cineva care are dorințe puternice și îi tulbură practica, care fuge tot timpul după lucruri samsarice, fuge după Samsara?

Mindukpey gompa

Mindukpey gompa – meditația asupra repulsiei. Meditația într-un cimitir. Da, de multe ori, practicanții merg în cimitir și meditează asupra  scheletelor de acolo. Există o meditație foarte detaliată. În primul rând, se începe cu un cadavru de o zi și se descrie în detaliu: culoarea, mirosul, forma. Se stă și se meditează asupra lui. Apoi  se trece la un cadavru de două zile: culoare, miros. Și se continuă în felul acesta.

Dacă, cineva este afectat de dorințe puternice care nu îi permit să practice, și moartea îl va ajunge din urmă, înainte ca el să ajungă la realizări spirituale,  în acest caz meditația asupra morții este foarte importantă. Ea trebuie făcută până când va corecta Pangja.

Este adevărat că morții se pun în sicriu și sunt îngropați. Deci avem o problemă. Dar, oricine are această problemă – să meargă în India.

Corecția necesită timp

Contradicția despre care am vorbit acum a fost contradicția dintre două lucruri diametral opuse.

Spre deosebire de prima contradicție și anume lucrurile care se exclud reciproc, nu pot exista în același timp, aici vorbim de un proces. Nyenpo are nevoie de timp pentru a corecta Pangja. Corecția necesită timp.

Meditația asupra morții trebuie făcută câteva luni de zile. Am predat-o în seminarul Moartea și sfârșitul morții.

 Trebuie să ne dezvoltăm conștientizarea morții în așa fel încât în fiecare moment să facem numai ce are sens, ce este de folos și este o binecuvântare pentru toți ceilalți. Pentru că viața se termină repede.

Lama Dvora Hla spunea: „Am fost, astăzi, într-un spital de boli mintale. Dacă nu ați făcut-o deja, duceți-vă. Ar trebui mers măcar o dată să vedeți. Sunt și tineri acolo, a căror karma i-a smuls de mici și gata, s-a terminat. Ei nu mai sunt capabili să facă o muncă spirituală. Se poate întâmpla oricui dintre noi. Să nu credeți că puteți să vă ascundeți în spatele vârstei. Acesta este un studiu foarte important.

 Mergeți la casele de bătrâni, mergeți la spitalele de reabilitare, unde oamenii sunt victime ale accidentelor. S-a terminat. Dacă accidentul este destul de grav, s-a terminat. Putem fi loviți în orice moment. Karma rodește și este extrem de crudă. Nu știm ce karma purtăm cu noi. Karma nu se șterge singură. Ea așteaptă timp de milioane de ani și poate rodi acum. De aceea este foarte important să facem aceste meditații, ca să ne grăbim și să intrăm în practică mai profund acum.”

Deci, dacă prima contradicție a fost imediată, a doua contradicție este un proces.

c.Ignoranța și înțelepciunea

Un alt exemplu: mintea care percepe lucrurile ca existente în sine, este mintea unui om obișnuit de pe stradă, care nu a învățat nimic despre vacuitate. Oamenii obișnuiți cred că lucrurile vin de la sine, au existența de sine. Aceasta este o stare a minții. A doua stare a minții este cea conștientă de vacuitatea lucrurilor.
Noi spunem că există o contradicție între ele.

Starea de ignoranță și starea de înțelepciune se exclud reciproc, ele nu pot exista într-o singură minte în același moment. Nu pot în același timp să fiu și conștient de vacuitatea lucrurilor, și că ele vin de la sine.

Pot să-mi amintesc de vacuitate la un moment dat, iar în momentul următor, cineva mi-a spus ceva neplăcut, am uitat complet de vacuitate și îi spun „ești un idiot”. Deci este posibil ca momentele să se schimbe, dar la un moment dat, fie îmi amintesc de vacuitate, fie nu îmi amintesc de ea.

Deci, ce fel de contradicție este aceasta? Ea este prima contradicție de primul fel – Pentsun panggel .

Dar, dacă ne uităm la studiul înțelepciunii, la studiul vacuității este un proces care elimină ignoranța. Deci, dacă ne uităm la timp, atunci ele sunt diametral opuse (hlenchik mine gel) în sensul că dezvoltând înțelegerea vacuității va înlătura în cele din urmă credința în existența de sine.

Unul constituie Nyenpo pentru celălalt. Studiul înțelepciunii și al vacuitatii corectează marele Pangja al ignoranței.

d. Am dat exemplu despre despre căldură și frig. Căldura și frigul, sunt o contradicție de primul tip, se exclud reciproc. Dar dacă continuăm să încălzim camera, treptat frigul va dispărea și atunci va fi o contradicție de al doilea tip, că unul îl corectează pe celălalt.

e. Lumină și întuneric

Când strălucește lumina, întunericul se risipește. Deci sunt două lucruri opuse și unul îl elimină, cu timpul, pe celălalt.

3. Contradicția dintre un grup și subgrupul său

 Deci, până acum am enumerat două tipuri de contradicții:

• • Pentsun pangyel , lucruri care se exclud reciproc, și
  • Hlenchik mine gel, lucruri care sunt diametral opuse.

În logica budistă este descris și un alt tip de contradicție,

• • Contradicția dintre un grup și subgrupul său.

Exemplu: lucrurile care există și lucrurile schimbătoare

Yupa mitakpa danggel

Yupa – lucruri existente.
Mitakpa – lucrurile schimbătoare.

Deci aici Yupa înseamnă lucruri existente sau un lucru existent, (aici nu se separă între singular și plural). Și vedeți cât de dificil este de tradus din tibetană. Trebuie să decidem ce este, singular sau plural.
Gel – contradicție.
Dang  – și.

Când două lucruri se contrazic, în română voi spune: A este în contradicție cu B. Deci voi avea A pe o parte, „contradicție” în mijloc și B pe cealaltă. Tibetanii vor spune: A, B și o contradicție.

Deci, Yupa mitakpa danggel înseamnă că a fi un lucru existent este în contradicție cu un lucru în schimbare.
Este oare adevărat că orice lucru existent este neapărat și schimbător? Nu. Cu siguranță există lucruri existente care nu se schimbă.

De fapt, nu am numi-o contradicție, dar pentru că sunt lucruri care nu se schimbă și există, atunci nu pot spune că acesta este același grup, nu este același grup: grupul tuturor lucrurilor care există, nu este același cu grupul tuturor lucrurilor schimbătoare.

Tibetanii vor spune că acesta este un fel de contradicție. Deci, modul în care tibetanii folosesc cuvântul „contradicție” este diferit de cum îl folosim noi.

Și este important să înțelegeți aceste lucruri când citiți scrierile mai avansate, pentru că acolo veți vedea astfel de propoziții, iar dacă nu înțelegeți despre ce contradicție vorbesc, nu veți putea înțelege ce este scris acolo. Deci acesta este un exemplu.

Două remarci

1. Contradicția necesită întotdeauna două lucruri separate, Tade.

2. Orice lucru care există poate fi implicat într-o contradicție. Putem  construi o propoziție logică în care să fie în contradicție cu un lucru existent.

 

Întrebare:

a. Fiecare obiect vine, de fapt, cu vacuitatea lui?
b. Deci, practic, atunci când vorbim despre un obiect, vorbim despre un obiect și vacuitatea lui, sunt lucruri separate sau nu?
c. Tot ceea ce nu este un obiect, include vacuitatea obiectului?
d. Tot ceea ce nu este obiect include vacuitatea non-obiectului?

Deci sunt patru lucruri.

Răspuns:

Obiectul și vacuitatea lui, se contrazic unul pe altul?

Să trecem la definiție. Obiectul și vacuitatea lui sunt două lucruri separate?

Obiectul este același cu vacuitatea obiectului? Nu. Deci sunt două lucruri separate.

Amândouă există? Da, vacuitatea există.

Deci, până acum, avem prima condiție – că ambele există  și sunt separate

Apoi, a doua condiție era să nu aibă o bază comună. Adică când unul există celălalt trebuie să părăsească camera. Dar nu este cazul nostru.

Deci, ele nu sunt contradictorii. Ele se află la diferite niveluri de adevăr, dar nu există o contradicție prin definiție.

A doua întrebare a fost: Un obiect, în comparație cu tot ceea ce nu este obiectul, sunt aceste lucruri contradictorii? Da. Am dat un exemplu Obiectul exclude tot ceea ce nu este obiectul. Deci acestea sunt cu siguranță o contradicție.

Și acum relația dintre vacuitatea obiectului și vacuitatea a ceea ce nu este un obiect?

Deci, am spus că obiectul contrazice ceea ce nu este obiectul. Dar vacuitatea obiectului în raport cu vacuitatea a ceea ce nu este obiectul?

Vom merge după definiție.

• • Sunt ele două lucruri separate? Da. Vacuitatea pixului este diferită de vacuitatea a ceea ce nu este pix. Ce spune vacuitatea pixului? Că pixul nu există de la sine. Vacuitatea restului înseamnă că restul nu există de la sine. Sunt două lucruri diferite. Deci, prima condiție există.
  • A doua condiție este dacă au o bază comună. Putem spune că vacuitatea pixului nu permite vacuitatea a ceea ce nu este pix? Permite. (Sau vacuitatea pixului poate fi și vacuitatea a ceea ce nu este pix)

Deci, nu există nicio contradicție.

Ne-am uitat la relația dintre pix și vacuitatea pixului. Acestea se exclud reciproc? Și ne-am uitat la definiție. Ele sunt separate. Iar a doua condiție a fost Shitun Mepa – bază comună.

Ele nu au nicio bază comună. Acest lucru nu se întâmplă. Vacuitatea permite de fapt pixul. Iar pixul permite vacuitatea lui. Deci nu există nicio contradicție între pix și vacuitatea lui. Acest lucru nu se potrivește cu definiția unei contradicții.

Apoi am luat pixul și ceea ce nu este pixul, și este clar că se contrazic unul pe celălalt.

Apoi am luat vacuitatea pixului și vacuitatea a ceea ce este pix. Există contradicție între ele? Din nou am mers după definiție.
Sunt două lucruri separate? Da.
Sunt două lucruri care există? Da.
Pot să spune că unul nu-l permite pe celălalt? Nu pot spune asta. Faptul că pixul este gol nu împiedică restul să fie gol. Deci nu există nicio contradicție aici.

 

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

 

Negativ și pozitiv

 În lecția 5 am vorbit despre Yul și Yulchen – subiect și obiect. Acum vom trece la lucruri pozitive și negative.

 Gak                                        Drup

Gak înseamnă negativ și Drup înseamnă pozitiv.

Acest subiect, care se concentrează pe negativ, este foarte important pentru studiul vacuității. Pentru că dacă vrem să demonstrăm  vacuitatea trebuie să negăm ceea ce nu există cu adevărat.

Negarea ideilor greșite despre vacuitate.

 Au apărut multe idei greșite despre vacuitate, și de aceea trebuie să învățam să le excludem. Ele sunt în cadrul lui Gak. Trebuie să dovedim logic altora că aceste idei nu sunt adevărate.

• ca, de exemplu, vacuitatea este să stai și să te uiți la un perete alb.
• sau să medităm numai asupra respirației sau să ne observăm gândurile
• sau să încercăm să ne curățăm mintea de gânduri în meditație.
• sau că vacuitatea este conștientizarea luminoasă a minții noastre. Strălucirea minții nu poate fi vacuitate, pentru că strălucirea minții este un fenomen în schimbare. Vacuitatea este absența.
• sau cei care vorbesc despre strălucirea minții, spun că faptul că ești conștient, este cumva vacuitate. Nu este vacuitatea. Este altceva. Este unul dintre agregate.

Asta nu înseamnă că meditatorii avansați nu ajung la experiența strălucirii minții. Dar asta nu este experiența vacuității. Este altceva. Și nu trebuie să fim atât de avansați pentru a ajunge la acest nivel.

Definiția lui Gakpa

Gakpa este Gak la care se adaugă Pa.

Gakpa

 Gakpa este ceva ce negăm. Ceva ce căutăm să excludem.

 Iată definiția lui Gakpa în tibetană:

rang ngu su tokpay lu rang gi gakja ngu su che ne tok gupay chu 

Rang ngu su tokpa  – percepție directă
Lu – starea minții
Rang gi gakja ngu su che ne – după eliminarea directă a tot ceea ce neagă
Tok gopay – trebuie perceput,
Chu – lucru.

Iată definiția în română: definiția unui lucru negativ sau ceva pe care căutăm să-l excludem,
„Definiția unui lucru negativ este un lucru care trebuie perceput de o stare a minții care îl percepe direct printr-un proces de eliminare directă, a ceea ce neagă”.

Un exemplu ar fi vacuitatea.
Gakpa este ceva negativ.

Pentru ca mintea să perceapă un lucru negativ, cum ar fi vacuitatea, ea trebuie mai întâi să nege ceea ce neagă vacuitatea, adică lucrurile care există în sine.

Trebuie să negăm existența de sine a lucrurilor.

Deci, scopul acestei lecții este de a înțelege că vacuitatea este absența a ceva. Ea este ceva negativ.

De aceea vacuitatea nu poate fi zidul alb; prin urmare, nu poate fi o minte care este goală de gânduri. Mintea care este goală de gânduri nu este vacuitate, pentru că mintea este ceva care se schimbă, vacuitatea – ceva neschimbător. Mintea este un lucru care există, vacuitatea este absența.

Pentru ca mintea să perceapă un lucru negativ, cum ar fi vacuitatea, ea trebuie mai întâi să excludă sau să taie direct existența a ceva – un lucru care există în sine în acest caz. Mintea poate percepe vacuitatea cu acuratețe doar eliminând ceva; mai întâi trebuie să ne concentrăm pe absența unui lucru care există în sine. Vacuitatea nu este un lucru pozitiv, cum ar fi conștientizarea minții tale. Vacuitatea este absența a ceva. Așadar, pentru a percepe vacuitatea în mod direct sau intelectual, trebuie mai întâi să eliminăm ceea ce vacuitatea neagă: un obiect existent în sine. Acesta este motivul pentru care vacuitatea este ceva negativ.

Care este diferența dintre Gakpa și Gakja?
Vacuitatea este Gakpa, este absența și nu este Gakja.
Gakja – este lucrul pe care căutăm să-l negăm, care nu există și nu poate exista.

Exemple de Gakpa

1. Natura fenomenelor

Acum suntem în școala Sutriștilor. Școala nu vorbește de vacuitate așa cum suntem obișnuiți. Ea vorbește de Chunyi.

Chu nyi

Chu – Dharma. Dharma înseamnă și fenomene.
Nyi înseamnă însăși Dharma.

Chu nyi înseamnă natura însăși a fenomenelor sau natura reală a lucrurilor.

Uneori traducem prin „astfel”.

Deci, Chu nyi, ar însemna natura realității sau astfel, modul în care există lucrurile sau lipsa de sine.

Acesta este termenul școlii de logică pentru vacuitate. El este Gakpa. Nu este Gakja, este Gakpa. Natura reală a lucrurilor este un lucru negativ, deoarece dacă vrem să o percepem, trebuie mai întâi să eliminăm toate lucrurile care nu sunt. (Rețineți că acest proces de excludere mentală este diferit de descrierea școlii de logică a modului în care percepem ceva printr-o imagine mentală sau dun chi -eliminând tot ceea ce nu este lucrul)

Dacă vă amintiți am vorbit despre cum percepem pixul, conform școlii de logică, a Sutriștilor. Am eliminat tot ceea ce nu este pix, și ce va rămâne va fi pixul. Deci, este și un proces de eliminare, dar nu despre asta vorbim aici.

 Pentru că pixul este ceva care există, un fenomen care există. Aici vorbim despre perceperea acestui „astfel”, sau a acestui tip de vacuitate, sau lipsă de sine. Deci, aici este un proces conștient prin care trecem și eliminăm tot ceea ce trebuie negat pentru a ajunge la experiența lui „astfel”.

Acesta a fost un exemplu important de Gakpa în această școală, poate cel mai important. Chu nyi, natura reală a lucrurilor, „astfel” care înseamnă, de fapt, că lucrurile sunt lipsite de orice natură proprie de sine. Deci, „astfel” înseamnă lipsa oricărei naturi de sine.

2. Spațiul gol

Namka

Namka înseamnă cer. De asemenea, mai înseamnă și spațiu. Aici cuvântul spațiu se referă la spațiul pe care îl ocupă pixul. Spațiul în care se află acest pix.
Când obiectul ocupă spațiul gol, spațiul în sine este încă gol, motiv pentru care este capabil să țină obiectul; iar când obiectul este scos din spațiu, spațiul este evident încă gol. Locul pe care îl ocupă obiectul este întotdeauna acolo, așa că spațiul gol nu se schimbă niciodată.

Este spațiul gol un lucru schimbător?

1. Să considerăm spațiul gol,
2. El este un lucru schimbător,
3. Pentru că uneori este acolo, alteori nu.

Ce spunem? Tak madrup

Se schimbă când pixul umple acel spațiu? Nu, am spus că nu. Spațiul rămâne acolo chiar și atunci când pixul îl umple.

Este spațiul gol un lucru care funcționează?

Deci spunem că nu se schimbă?
Atunci nu este un lucru care funcționează?
Deci nu ține pixul în el?

Dar pixul trebuie să aibă un loc în care să fie, nu-i așa? Ocupă un loc în spațiu. Deci spațiul îl ține acolo.

Acum vom merge mai adânc în definiția „funcționării”.
Am nevoie de mâna mea să țin pixul, mâna nu face niciun efort. Nu funcționează, nu face nimic. Spațiul nu face nimic pentru ca pixul să fie în el. El face loc pentru pix, dar nu face nimic pentru asta. Atunci putem spune că spațiul îi permite pixului să fie acolo, dar el nu funcționează.

Ce este spațiul gol?
Trebuie să definim ce este acest spațiu despre care vorbim.
Spațiul gol este definit ca simpla absență a oricărui obstacol fizic.

Ken Rinpoche spunea: fără blocaje.

El a vrut să ne ajute să ne imaginăm cum ar fi să percepem direct vacuitatea golul direct. El spunea: „Uitați-vă. Totul este liber. Curat, curat, limpede, clar, clar, fără blocări. Nici măcar un fir de praf. Limpede, clar, clar”.

Desigur, că nu asta este vacuitatea. De ce? Pentru că claritatea este ceva ce vine din simțuri, ceva ce pot descrie în cuvinte, în gând, în imaginație. Vacuitatea nu este așa. Este doar o încercare de a-mi descrie ceva în termenii pe care îi pot înțelege, ceva care nu poate fi descris în cuvinte și gândire. Dar asta ajută.

Uneori, vacuitatea este numită „lumina clară”. Ei spun „lumina clară”, dar nu este o lumină fizică clară. Tot ce credeam că este acolo – nu este!

Deci acest spațiu, este pur și simplu absența oricărui obstacol. El este mereu acolo, nu se schimbă niciodată. Uneori este ocupat, alteori nu este ocupat, dar nu se schimbă.

Așadar, pentru a ne putea gândi la acest spațiu, trebuie să excludem lucrurile care ar putea să-l blocheze sau să-l umple, sau să nu-l permită.

Când îți spun „gândește-te la acest spațiu gol”. Cum te-ai gândi la un spațiu gol? Îndepărtăm din el ceea ce poate împiedica să fie un spațiu gol. Deci este un proces de eliminare. Trebuie să trecem printr-un proces de eliminare: spunem „nu e asta, nu e asta… e gol”.

Deci, spațiul nu înseamnă spațiul dintre doi pereți, nu asta se înțelege. Este spațiul pe care îl ocupă obiectele.

Încercați să nu confundați spațiul gol cu vacuitatea. Pentru că spațiul este un lucru geografic, dacă vreți, are un loc – pe când vacuitatea, nu are loc. Nu este un lucru geografic, nu este un lucru fizic. Vacuitatea nu se află nicăieri. Spre deosebire de spațiul gol, care are o locație.

Întrebare: De ce spațiul este gol chiar și atunci când pixul este în el? Este greu să înțeleg cum ceva este gol când există ceva în el.

Răspuns: Pixul este în spațiul gol. Unde este acest pix, acolo este și spațiul gol. Și acest spațiu gol este acolo și când pixul nu mai este și este încă acolo și când pixul este. Pixul se află în spațiul gol. Pixul este scufundat în spațiul gol.

Nu este ca apa, de exemplu. Pentru că atunci când pun pixul în apă, el elimină apa care era acolo înainte. Nici nu este ca aerul, pentru că, acolo unde este pixul, moleculele de aer nu pot fi. Deci acesta este spațiul în care se află aerul, în care se află pixul.

3. Un lucru negativ care implică altceva

Un al treilea exemplu pentru Gakpa, va fi puțin lung.

Hle jin tsunpo nyinpar se misawa

Primele două silabe sunt nume.
Hla – înger. În sanscrită – Deva
Jin înseamnă „a da” în tibetană, Jinpa înseamnă a da. În sanscrită – Data.
Devadata este tradus în tibetană Hle jin. În engleză au spus John Smith.
Tsunpo – gras, dolofan,
Nyinpar – în timpul zilei,
Se – mâncare,
Mi – nu,
Sawa – a mânca,
Se misawa – nu mănâncă mâncare.

John Smith, cel gras, care nu mănâncă niciodată în timpul zilei.

Aceasta este o glumă care se referă la un călugăr dolofan care nu mănâncă niciodată în timpul zilei; faptul că nu mănâncă în timpul zilei este negația — absența mâncatului. Cu toate acestea, implică faptul că el mănâncă pe furiș noaptea, pentru că asta îl face să fie dolofan.

Este un fel de Gakpa, care implică altceva. Sugerează că se întâmplă altceva, poate mănâncă noaptea. Și asta se numește în tibetană:

Chu shen penpa

Chu – lucru,
Shen – altul.
Penpa – sugerează sau implică.
Spunând că dolofanul John Smith nu mănâncă niciodată în timpul zilei, sugerăm că există altceva care nu este scris aici. Și celălalt lucru este Gakpa, neaga celălalt lucru.

Două tipuri de lucruri negative

1. Un lucru negativ care este absența a ceva

Me gak

Gak – negație, ceva ce negăm.
Me – nu este,
Me gak – ceva care nu este, o absență a ceva.

De exemplu, un lucru care are existență de sine. Acesta este Me gak. Nu există așa ceva.
Me gak este ceva care nu este. Ceva care lipsește, este Me gak.

Exemple de lucru negativ care este absența, Me gak

a. Vacuitatea (lipsa de sine)

Tongpa Nyi

Vacuitatea este Me gak

De ce anume este goală vacuitatea? De un lucru care există de la sine.
Vacuitatea este simpla absență a unui lucru care există în sine, un lucru care nu depinde de karma ta.

Nu putem descrie cu adevărat un lucru care există în sine. De ce? – pentru că nu există așa ceva! Dar putem descrie cum gândesc oamenii despre un lucru care există în sine, pentru că există așa ceva. Oamenii percep lucrurile ca existând de la sine.

De exemplu, cum pot să vă descriu ceva care există de la sine? Soțul meu care mă enervează, nu există așa ceva! Chiar dacă ar fi vrut să mă enerveze, nu ar putea, pentru că nu există cineva care să mă poată enerva. Dacă eu cred că soțul meu mă enervează, atunci eu îi dau existență proprie de sine. Dar nu există nimeni în afară care să mă poată enerva. Imposibil. Vine doar din karma mea. Dar dacă mă enervez pe el, indică faptul că îl consider ca existând în sine. Acest lucru indică faptul că nu îi înțeleg vacuitatea lui.

Așadar, cum să-ți descriu pe cineva care există în sine când nu există? Îți voi descrie pe cineva care mă enervează. Deci, data viitoare când spuneți că cineva vă enervează, atunci vorbiți despre ceva care nu a existat niciodată. Așa ne irosim vorbele. Discutăm fără rost, în loc să facem ceva util.

Așa că de fiecare dată când credem că cei care ne enervează nu vin din noi, vorbim despre Gakpa.
Chiar mai rău. Vorbim despre Gakja. Vorbind despre un lucru care nu există.
Și ceea ce îl face Gakja – este faptul că nu numai că nu poate exista, ci nu a existat și nu va exista niciodată. Cel cu existență de sine care mă enervează- nu există.

A crede că cineva este prost este un altfel de Gakja. Gradul în care sunteți supărați pe cineva, indică cât de mult ați înțeles sau nu vacuitatea. Sau, hai să spunem altfel, că ați înțeles aceste lucruri la lecție, dar întrebarea este cât de mult le-ați integrat, cât de mult le trăiți în viață? Pentru că afecțiunile mentale sunt cele care hrănesc ignoranța noastră.

O afecțiune mentală găsește întotdeauna un obiect pe care să fie supărat, pe care să-l critice, pe care să-l judece, și asta ne hrănește ignoranța, care dă o anumită existență de sine acelui lucru, care de fapt este doar proiecția mea și nimic mai mult.
De fiecare dată când mintea mea este tulburată, într-un fel, de o problemă sau de o persoană – le fac să existe de la sine. De fiecare dată, fără excepție.
Uneori oamenii, spun „Ok, ok, am auzit, dar… și încep să spună o poveste.

Aici este munca noastră – povestea pe care ne-o spunem. Dacă se întâmplă ceva neplăcut în viața noastră, apare cineva supărat sau s-a întâmplat ceva trist, asta poate aduce tristețe. Dar este diferit de a fi supărat pe cineva care mi-a făcut ceva sau pentru că mi s-a întâmplat ceva. Este karma noastră care ne-a provocat asta.
Cu toate că ne putem simți triști, nu vom mai spune „cum se poate întâmpla asta!”, de parcă ceva nu este în regulă. Totul se întâmplă perfect, conform karmei. Și când ne dăm seama că totul se întâmplă perfect, atunci alături de tristețea care poate însoți evenimentul, sau pierderea, sau orice altceva, va fi „oh, ok, karma funcționează, lucrurile funcționează”. Lucrurile funcționează, așa că le pot schimba.

Un alt test despre cât de mult înțelegem vacuitatea, este

• • Cât de bine ne putem păstra bucuria în diferite situații.
  • Cât de dispuși suntem să rănim pe cineva pentru a obține ceea ce ne dorim. Acesta este un alt test al înțelegerii vacuității.

Dacă suntem dispuși să rănim pe cineva, sau să luăm de la cineva, sau să mințim pe cineva, sau să pretindem de la cineva, sau să fim agresivi față de cineva pentru a le obține pe ale noastre – atunci nu am înțeles de unde vin lucrurile în viața noastră. Nu înțelegem vacuitatea lor.

b. Un al doilea exemplu de Me gak – este spațiul gol

Namka

Spațiul gol este, de asemenea, un lucru negativ care este de tip absență.

2. Un lucru negativ care implică altceva

Mayin gak

Yin – a fi, este
Mayin – a nu fi, nu este.
Mayin gak este negația a ceea ce nu este.

Exemple de lucru negativ care este altceva

1. John Smith, cel gras, care nu mănâncă niciodată în timpul zilei.
Acesta este Mayin gak. Implică altceva.

Pentru că nu este adevărat că nu mănâncă. Dacă nu mănâncă în timpul zilei, înseamnă că trebuie să mănânce noaptea.
Deci, este un caz de negație. Cuvintele pe care le folosim pentru a exprima negația, implică altceva.
Mai înainte am spus Chu shen penpa – implică altceva.

Deci, John Smith, cel gras, care nu mănâncă ziua, nu este cineva care  nu mănâncă deloc. Implică altceva care nu a fost menționat în propoziție.

Întrebare: De ce nu spunem că mănâncă noaptea și am terminat?

Răspuns: Pentru că vrem să ajungem la conceptul de vacuitate, care nu este ceva, este absența a ceva. Trebuie să ne obișnuim să lucrăm cu negația.

2. Al doilea exemplu – sunetul este un lucru schimbător

Dra mitakpa

Acesta este, de asemenea, mayin gak, în sensul că dacă sunetul se schimbă implică faptul că sunetul nu este neschimbător.

Întrebare: Care este diferența dintre Megak și Gakja și Gakpa?.

Gakpa este ceva ce negăm. Ar putea fi ceva ce negăm, care nu este aici, chiar acum, în cameră. Vreau să arăt că în prezent nu există niciun elefant în cameră. Mă uit, verific, am o idee despre cum arată un elefant, mă uit și spun: „Nu există”. Deci el este Gakpa. Este ceva ce am negat. Mă uit și verific. Elefant? Elefant? Elefant? Elefant? Nu, nu există elefant.
Dar ce spunem de elefantul roz cu două capete care alergă prin cameră chiar acum? Acesta este Gakja. Care este diferența? Așa nu poate există. Nu a existat și nici nu va exista vreodată. Deci, aceasta este diferența.

Megak – este negarea unui lucru care nu există. O absență. El poate fi ceva care nu este, care poate, să existe în alt loc, în alt timp, sau poate fi Gakja care nu poate exista niciodată. Și am dat ca exemplu spațiul gol și vacuitatea.

Cuvântul negativ nu este întotdeauna folosit

Gakpa poate fi și o propoziție pozitivă, care sugerează o absență, a ceva negativ. Am văzut mai devreme două exemple în acest sens – spațiul gol și natura lucrurilor, namka și chu nyi. Ambele sunt lucruri negative de tip Megak, dar în ambele cazuri nu folosim cuvântul negație.
Gakpa poate fi, de asemenea, ceva care este exprimat negativ, dar implică ceva pozitiv care nu este spus.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

Am vorbit ca argumentul să fie corect trebuie să îndeplinească trei condiții:

a. Argumentul să fie legat de subiect. Am numit Chok chu. Deci a fost unul, că argumentul se aplica subiectului.

b. Trebuie să existe o relație necesară pozitivă între argument și afirmație, adică din 3 rezultă 2

c. Trebuie să existe o relație necesară negativă între afirmație și argument

Dacă afirmația nu este adevărată, atunci nici argumentul nu este adevărat.
Și aici trebuie să mai adăugăm un comentariu, care este:

d. Pentru ca argumentul să fie bun, nu este suficient să îndeplinească aceste trei condiții, trebuie să existe și el. Să fie un lucru care există.

Nu vom folosi ca argument coarnele iepurelui, pentru că nu este ceva care există. Deci, trebuie să dăm un argument care este un lucru existent. Și ce este un lucru existent? Un lucru care este perceput cu Tsema.

Marea importanță a unei bune afirmații

-Chiar dacă ceea ce am de spus este complet adevărat în opinia mea, este foarte important să mă pot exprima prin afirmații care îndeplinesc cele trei condiții. Pentru că chiar dacă mă refer la cel mai adevărat lucru din lume, dacă nu sunt în stare să conving, dacă nu sunt în stare să-l exprim prin argument care îndeplinește cele trei condiții, nu ajut pe nimeni cu asta. Rămâne la mine.

– Și vă reamintesc din nou, că adevărul nu poate fi acceptat de cealaltă parte, dacă nu stăm mai întâi pe un teren comun, dacă nu plecăm din locul în care suntem amândoi de acord.

Cu alte cuvinte, un argument este corect atunci când adversarul este de acord:

• că argumentul este legat de subiect,
• că există o relație necesară pozitivă între argument și afirmație,
• și cu siguranță va fi de acord și cu relația necesară negativă deoarece derivă din pozitiv.

Un argument corect care implică o natură

Am vorbit despre trei tipuri de argumente, la sfârșitul lecției cinci:

1. Argumentul corect care implică un rezultat,
2. Argumentul corect care implică o natură,
3. Argumentul corect care implică o absență.
Am dat exemplul trecătorii de munte acoperite de un nor de fum.

1. Să considerăm o trecătoare de munte unde există un nor mare de fum.
2. Trebuie să fie acolo foc,
3. Pentru că există un nor mare de fum.

Vedem fumul și tragem concluzia că este acolo foc. Argumentul corect dat este legat de rezultat. Rezultatul în sine este argumentul.

Acum vom vorbi despre ce este un argument corect care implică o natură. Acest argument în tibetană:

Rangshin gyi tak yangdak

Rangshin – propria natură,
Gyi – al,
Tak – argument,
Yangdak – corect.

Aici cuvântul „natură” este puțin neclar. El se referă la relația Chi jedrak – general și specific, că un lucru este un alt lucru. Asta se înțelege prin „natura”. Natura sa este ca și natura a altceva.

Deci, din argument va rezulta automat afirmația dată.

Exemplu: ceva produs este de asemenea și schimbător

dra chuchen
mitak te
jepay chir

1. Să considerăm sunetul,
2. El este un lucru schimbător,
3. Pentru că este produs.

De fapt, grupul lucrurilor schimbătoare este și grupul lucrurilor care sunt produse. Acestea sunt sinonime. Nu există ceva care să se schimbe și să nu fie produs, și nu există nimic produs care să nu se schimbe. Sau un lucru produs înseamnă automat că este schimbător, și invers. Acestea sunt, de fapt, sinonime. Acesta este un argument legat de natură, pentru că natura lucrurilor produse, este că ele sunt schimbătoare. Deci, acesta este un exemplu pe care l-am dat care implică natura sau esența, sau calitatea. Deci asta este ceea ce se înțelege aici.

(Cu toate acestea, inversul nu este neapărat adevărat. De exemplu, să considerăm sunetul; este un lucru schimbător, pentru că îl putem auzi. Toate lucrurile pe care le putem auzi sunt automat schimbătoare, dar nu toate lucrurile schimbătoare sunt automat sunete. Această relație merge într-un singur sens)

 

Două tipuri de demonstrați în logica budistă

Vom vorbi despre două căi de a demonstra ceva. Și aceasta este din nou o clasificare a argumentelor corecte:

1. Un argument este corect atunci când se bazează pe o logică bună, pe o deducție bună, pe o relație de necesitate corectă.
Aceasta se numește:

Rik

Rik – demonstrație logică.

2. Un argument corect în logica budistă, este și cel care se bazează pe o autoritate incontestabilă, pe o autoritate pe care ambele părți o acceptă. Ambele părți trebuie să fie de acord cu autoritatea pentru ca demonstrația să fie bună. Dacă dezbat cu adversarul și amândoi îl acceptăm pe Buddha ca autoritate incontestabilă, iar el spune: „Stai așa, de ce spui asta…”, Și eu îi spun „ Dar Buddha a spus așa și așa” și îl citez pe Buddha. Acesta este un argument corect. Aceasta se numește:

Lung

Există un alt Lung, scris cu „R” deasupra. Când scrie Lung așa, înseamnă lucruri spuse de o ființă iluminată, sau de o autoritate, sau lucruri scrise într-o sursă autentică.

În aceste cursuri ne bazăm doar pe surse autentice, nu învățăm lucruri care nu au venit dintr-o tradiție autentică, care nu au venit de la ființe iluminate. Și acest lucru dă puterea celor predate. Noi nu inventăm Dharma, nu inovăm Dharma.
Acestea sunt cele două căi în logica budistă, ambele considerate ca demonstrații corecte – Lung rik.

*******

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Cum continuăm după ce ni s-a dat răspunsul Ma kyap sau Kyappa majung?

Cum continuăm dezbaterea, când adversarul ne-a răspuns cu Ma kyap sau Kyappa majung, adică „ Din argumentul pe care l-ai dat nu rezultă afirmația”. Ce facem într-un astfel de caz? Cum procedăm? Să dăm un exemplu:

1. Să considerăm Parlamentul,
2. El se află în România,
3. Pentru că se află în București.

Dhiiii jitar chu chen
Chu Chen, adică să considerăm Parlamentul
Parlamentul se află în România

Adversarul: Chi chir.

Atacantul: Parlamentul se află în România
Pentru că se află în București.

Adversarul: Kyappa majung. Nu rezultă. Nu mi-ai demonstrat.

Deci, atacantul mi-a dat drept argument „pentru că Parlamentul se află în București” și i-am spus „nu ai dovedit asta”. Deci, acum, ce lipsește?
Că Bucureștiul se află în România. Deci, acum trebuie să demonstreze că Bucureștiul se află în România.

Cum continuăm?

Atacanul:

1. Să considerăm ceva ce se află în București,
2. El se află în România,
3. Pentru că Bucureștiul se află în România.

Adversarul: Du.

Deci, cum s-a procedat: Am luat argumentul și l-am pus ca subiect. Afirmația a rămas aceeași, după care dăm un nou argument.

Deci, am început:

1. Să considerăm Parlamentul,
2. El se află în România
3. Pentru că se află în București.

Iar apoi am schimbat:

1. Să considerăm ceva ce se află în București,
2. El se află în România,
3. Pentru că Bucureștiul se află în România.

Deci ceea ce a fost 3 înainte, acum devine 1. Și 2 rămâne 2, iar acum trebuie să găsesc un 3 nou.

 

Argument circular

Ultimul lucru care ne rămâne de făcut este un argument circular. Ce vrem să spunem?

Pe parcursul dezbaterii, adversarul se împotrivește. Vin și îi dau un argument. Și la un moment dat, mai târziu, revin și dau același argument pentru aceeași afirmație.
Am plecat de la anumite 1, 2, 3, am făcut tot felul de modificări, la un moment dat pe parcurs, m-am întors și am ajuns din nou la același 1, 2, 3

Dacă ar fi să ne imaginăm niște grafice ale dezbaterii, atunci am vedea că s-a format brusc un cerc, ne-am întors în același loc în care eram înainte.
Deci, în această situație, adversarul îmi poate spune: „Ai făcut un cerc. Nu poți să dai din nou același argument. Trebuie să-mi dai altceva aici, pentru că nu putem continua așa, vom repeta toată povestea pe care am făcut-o înainte.
Acest lucru se numește în tibetană:

Kor sum

Sau se mai spune:

Kordhi kor sum

 

Video despre dezbateri:

https://www.google.com/search?q=debate+buddhist+in+monastery&oq=debate+buddhist+in+mona&aqs=chrome.1.69i57j33i160l5.20187j0j15&sourceid=chrome&ie=UTF-8#fpstate=ive&vld=cid:85f2baea,vid:Fm6WGE_efHw

https://www.youtube.com/watch?v=VQv3u1tb1rw

 

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5b

 

 

Clasificarea lucrurilor mentale

Toate lucrurile schimbătoare le-am clasificat în lucruri mentale, lucruri fizice și lucruri care nu sunt nici una, nici alta. Ne vom ocupa acum de  lucrurile care sunt mentale.

Shepa

În prima lecție am spus că Shepa înseamnă lucruri mentale.
Și vom vorbi despre ele conform școlii de logică – școala Sutriștilor.

Prima diviziune a lucrurilor mentale: lucruri mentale care sunt conștiente de sine și lucruri mentale care sunt conștiente de altceva decât de ele însele.

 Conform școlii de logică, există două tipuri de lucruri mentale.

rangrik

shenrik

Rik – a ști, a conștientiza, conștientizare,
Rang – eu, eu însumi.
Deci, Rangrik este conștientizarea de sine.
Și Shen rik, este o conștientizare a altceva.

Sutriști cred că există o parte a minții care este conștientă de sine și o altă parte care este conștientă de restul.

Iar ei nu sunt singurii care cred asta. Și școala „Numai Minte” crede că există o parte a minții care examinează tot timpul restul minții (martor,observator). În schimb, Prasangika nu este de acord cu această idee.

Sutriștii cred că, în timp ce mi se întâmplă ceva, există o parte a minții care este conștientă de ceea ce mi se întâmplă.
Prasangika nu este de acord. Înseamnă asta că ei cred că nu suntem conștienți de ceea ce ni se întâmplă? Ei nu spun asta. Ei doar spun că nu se întâmplă instantaneu. Ei spun că se va întâmpla o clipă mai târziu. Altă dată.

De exemplu, experimentez pixul și conștientizez că experimentez pixul. Prasangika va spune că momentul de conștientizare a faptului că experimentez pixul va veni o secundă mai târziu. Și va fi întotdeauna deductiv, este întotdeauna o concluzie logică. Sau că nu pot să percep un obiect în același timp în care mă percep pe mine însumi având acea percepție a obiectului, deoarece mintea nu poate ține simultan două obiecte diferite (de exemplu, eu și obiectul pe care îl percep).

În cursul 12 există o poveste despre un urs care hiberna într-o peșteră pe timp de iarnă și, în timp ce dormea acolo, un șoarece a venit și l-a mușcat.
Dar șoarecele avea rabie.
Ursul nu a vrut să se trezească, așa că s-a întors pe partea cealaltă și continuă să doarmă.
Iarna a trecut, ursul se trezește din somn, vede mult puroi, o rană groaznică. Și își amintește: „Da, când dormeam a venit un șoarece și m-a mușcat. Și de aceea trebuie să am puroi”. Această poveste vine să ilustreze modul în care ne amintim.

Un alt exemplu este dat acolo de cum îmi amintesc că am mâncat pizza, ca o paralelă la povestea cu ursul și șoarecele.

Mușc din pizza – șoarecele a venit și a mușcat; Pizza coboară în stomac – este otrava șoarecelui care intră în corpul ursului.
Potrivit școlii Madhyamika Prasangika, mintea nu poate fi concentrată pe două lucruri în același timp.
Deci, când spun: „Mănânc pizza”, am spus deja trei lucruri: „eu, mănânc, pizza”.
Pentru a fi mai simplu, vom lăsa „mâncatul” pentru o clipă. Mintea nu poate gândi simultan: mănânc și pizza. Deci se concentrează pe pizza, sau se concentrează pe „mănânc”. Așa că atunci când spun „mănânc pizza”, în acel moment sunt de fapt concentrat pe pizza. Mai târziu, îmi simt stomacul plin.

Spun: “Ah! Acum sunt sătulă, probabil că am mâncat”. Așa că îmi amintesc gustul de pizza, iar asta îmi spune că probabil am mâncat pizza. Dar în acel moment în care eram concentrat pe pizza, nu puteam să mă concentrez și pe faptul că eu însumi mănânc.
Ceea ce spun ei, pe scurt, este că nu este același moment în timp. Experiența, amintirea mea de a mânca, nu s-a petrecut în momentul, în milisecunda, în care am mușcat din pizza. Sunt două momente consecutive în timp, deoarece mintea noastră este structurată în așa fel încât să nu poată fi concentrată asupra a două obiecte în același timp. Doar pe unul. Ea poate doar unul după altul cu mare viteză.

Prasangika Madhyamika spune că avem o iluzie a memoriei. Pentru că nu-mi amintesc experiența propriu-zisă de a mânca, îmi amintesc că era pizza și apoi îmi amintesc că stomacul meu este plin sau că am un gust bun în gură, și leg lucrurile și spun: „Oh, Mi-a plăcut pizza”.

Școala „Numai Minte” va spune: Aceasta este mintea mea și aici am martorul/observatorul și el se uită la ceea ce face restul minții mele.

Când trecem la Shenrik, la conștientizarea altor lucruri, el se exprimă prin Sem Jung – factori mentali. Am spus că există cincizeci și unu de factori mentali, iar alte școli vorbesc de patruzeci și șase.
Unii dintre acești factori mentali, sunt prezenți permanent, iar prin ei suntem conștienți de restul lumii. Deci aceasta este o diviziune a lucrurilor care sunt mentale: lucruri mentale care sunt conștiente de sine și lucruri mentale care sunt conștiente de altceva decât de ele însele.

A doua diviziune a lucrurilor mentale: percepții valide și percepții care nu sunt valide

O a doua diviziune a lucrurilor mentale este:

tsema,               tsemin gyi lo

Tsema – percepție validă.
Tsemin gyi lo – percepție care nu este validă,
Lo este un alt cuvânt pentru minte.
Gyi – prepoziție.
Min – nu.

Deci, Tsemin înseamnă ceea ce nu este Tsema. Adică, mintea care nu este o percepție validă.

Putem observa că nu fac separare între minte și percepția validă. Se spune Tsemin gyi lo, o minte care nu este o percepție validă.

În cursul 4 am vorbit despre Buddha care a devenit corect, care a devenit el însuși Tsema. În introducerea cărții scrise de Dignaga apare Tsemar gyurpa, „cel devenit corect”, cel care a devenit Tsema.

Nu spunem că Buddha ar avea Tsema – el însuși este Tsema. El însuși este iubire, el însuși este compasiune. Nu spunem că ar avea; el este realizarea compasiunii, este realizarea lui Tsema, a adevărului, el este adevărul.

Potrivit școlii Sutriștilor, marea majoritate, a percepțiilor noastre  obișnuite, sunt considerate valide.
Exemple de percepții care nu sunt valide: ceea ce vede cel băut, sau este sub influența drogurilor, sau este foarte furios sau emoțional; de asemenea, dacă ne aflăm într-o barcă în mișcare, iar copacii de pe țărm arată de parcă se mișcă. Toate acestea sunt percepții invalide.

Definiția lui Tsema

Definiția lui Tsema conform școlii Sutriștilor este următoarea:

Sardu miluway rikpa

Rikpa – percepție.
Sardu – proaspăt.
Miluway – infailibil, infailibil.
Deci, Tsema, conform acestei școli, este percepția proaspătă și infailibilă.

Infailibil în sensul că nu eram băuți și am confundat un șoarece cu o frunză care alergă pe drum.
De ce proaspătă? Pentru că ei exclud memoria. Dacă percep ceva din memorie, nu este considerată percepție validă. Ar trebui să fie o experiență proaspătă.
În cursul 4 s-a vorbit mai mult despre asta, așa că nu vom zăbovi acum asupra ei.

Două tipuri de percepție validă

1. Percepție validă directă

Ngunsum tsema

Ce este percepția directă validă?
Când mâncăm un morcov de exemplu. Când suntem conștienți de culoare sau gust. Este o percepție care este directă, care nu trece printr-un proces de conceptualizare. Gustul morcovului din gură va fi o percepție directă validă, o experiență directă.

2. Percepție validă care se bazează pe logică

Jepak tsema

Jepak tsema este o percepție care este conceptuală. Mai ales, dar nu numai, când există un proces de deducție logică. De obicei, când spunem Jepak tsema, ne referim: în urma unei concluzii logice.

Exemplu

Avem aici un pix.
Acum ascund pixul la spate
Mai există pix? Da.
Mai vedem pixul? Nu. Dar tot credem că există un pix. Tragem concluzia logică.

Ceea ce percepem prin Jepak tsema este la fel de valid ca percepția și directă – Ngunsum tsema.

Jepak tsema nu este la fel de puternică, ca atunci când vedem pixul în fața noastră. Bănuim că pixul este acolo.

Dar când ajungem la o concluzie legată de vacuitate bazată pe logică, chiar dacă nu este la fel ca și perceperea directă a vacuității, nu la fel de puternică, cu toate acestea ea este foarte utilă și valabilă.

Am spus mai devreme că un subiect percepe obiectul cu Tsema, deci acum specificăm. Percepția poate fi ori Ngunsum tsema – directă, ori Jepak tsema – conceptuală.

Văd fum și chiar dacă nu văd focul în sine, trag concluzia că trebuie să fie foc acolo. Acesta este Jepak tsema și este corectă. Putem chema pompierii pe baza faptului că vedem fum. Și invers – nu trebuie să mergem în locul în care este fum pentru că poate fi acolo foc.

Trei tipuri de Jepak tsema.

Jepak tsema, are trei tipuri și este important să le știm.

1. Percepție conceptuală validă bazată pe deducție

Ngutop jepak

Ngutop jepak înseamnă percepție deductivă. Sau care se bazează pe deducție logică.

De exemplu, percepția deductivă că pixul din spatele meu este într-adevăr acolo.

2. Percepție conceptuală validă bazată pe convenție, consens sau acord.

Al doilea tip este:

Drakpay jepak

Vă amintiți de Je Tsongkapa? El se numește și Lobsang Drakpa. Drakpa înseamnă faimos, renumit.

Aici înseamnă bine cunoscut, sau conform convenției. De multe ori, în tibetană, același cuvânt în contextul logicii, are un înțeles ușor diferit față de alt context.

Drakpay jepak este o concluzie la care ajungem, o percepție pe care o avem în urma unei convenții.

De exemplu, dacă unui american i se spune Unchiul Sam, el va înțelege că se referă la guvernul american, sau la Serviciul fiscal al SUA, care îi ia banii. El nu va crede că este vorba de unchi, deși apare Unchiul Sam, ci înțelege, pentru că așa s-a convenit.

El a ajuns la concluzia corectă că era vorba de autoritățile fiscale, datorită unei convenții.
Exemplul pe care îl dau tibetani este casa iepurelui. Conform tradiției tibetane, atunci când privim luna, forma pe care o vedem este de iepure. Deci, atunci când tibetanii spun „casa iepurelui” se referă de fapt la lună, pentru că aceasta este convenția lor.

Trebuie înțeles că aici folosirea „convenției” este puțin diferită, este „de comun acord”, „conform celor acceptate”, „în consens”. Asta nu înseamnă că susținem că ele sunt în mod necesar adevărate. Dar că înțelegerea noastră corespunde cu ceea ce am vrut să spunem.
Este ca o convenție a limbii sau a practicii locale. Adică, mi-au spus unchiul Sam și am înțeles despre ce vorbeau. Percepția mea a fost corectă, deși nu este vorba de nici un unchi.

Sau cei cu „guler alb”, ceea ce înseamnă lucrătorii englezi de inginerie și tehnică angajați de birou și de bancă. Deci când spunem guler alb, nu înseamnă că poartă alb, ci că sunt muncitori dintr-o anume categorie.
Sau guler albastru, care înseamnă muncitori cu înaltă calificare.

3. Percepție conceptuală validă bazată pe credința rațională.

Yiche jepak

Yiche înseamnă credință rațională.

Vorbim despre Tsema, despre un concept valid, care este deductiv și care se bazează nu tocmai pe logica mea, ci pe o autoritate pe care o accept. Așa că aici mă bazez pe lucruri pe care le-a spus cineva, dar această persoană va fi o autoritate incontestabilă, în care se poate avea încredere totală, că ceea ce spune este adevărat. Cum ar fi, de exemplu, Buddha.

Deci, înainte de a putea fi Yiche jepak, trebuie să verific că ceea ce spune această autoritate este adevărat și apoi îi iau lucrurile ca adevăr. Deci, pentru ca Buddha să fie o asemenea autoritate pentru mine, trebuie să fiu mai întâi convins că tot ceea ce spune Buddha este adevărat, că nu minte niciodată, ca nu ar putea pretinde niciodată că a văzut ceva ce nu a văzut de fapt. Atunci, dacă mă bazez pe o astfel de autoritate, va fi un tip de Tsema.

În logica budistă spunem că acest lucru este valid. Dacă vreau să dau un argument adversarului meu, mă pot baza pe autoritate. O autoritate care pentru mine nu minte.

Cum pot ști că Buddha este o autoritate? Trei teste

Buddha ne-a învățat cum să verificăm un profesor. Cum să-l testăm.
Există trei teste; În cursul 4 am trecut peste ele în detaliu.

De exemplu, Buddha ne-a învățat despre suferință. Nimeni nu a mai predat vreodată atât de clar și detaliat, adevărul suferinței, într-un mod pe care îl putem verifica cu propria noastră experiență. Când verificăm lucrurile din propria noastră experiență, și vedem că descrierea lui este atât de precisă și de detaliată, vom spune „Ia uite! El nu minte”. Acest lucru ne dă șansa să credem în lucruri pe care nu le putem verifica prin propria experiență.

Dacă înainte am putut verifica direct că Buddha nu a mințit, și nu numai că nu a mințit, dar a descris adevărul în detaliu, mă face să cred că ar putea avea dreptate. Deci, mă voi duce să ascult ceea ce el mă învață despre vacuitate, cu toate că nu am perceput direct vacuitatea.

Jepak Tsema are o mare importanță în calea noastră

 Acum pot cu Jepak tsema să confirm lucrurile. Folosindu-mă de logică, voi confirma lucrurile. Așa cum facem cu pixul, de exemplu. Îmi oferă ocazia să percep cu Jepak tsema – percepție conceptuală, lucruri pe care momentan nu sunt încă capabil să le percep direct.

Și mergem mai departe, pentru că sunt lucruri pe care nici prin Jepak tsema nu le voi percepe. Nici prin logică nu voi percepe, cum ar fi, de exemplu, mecanismul subtil al karmei despre care vorbește Buddha, pe care nici prin logică nu îl putem percepe. Dar după ce am dobândit suficientă încredere în această autoritate, voi putea să ascult această învățătură, să ascult despre legile karmei, să lucrez cu carnețelul și apoi să demonstrez că funcționează.

S-ar putea să nu înțeleg neapărat, cu logica mea, că momentul critic din căsnicia mea este legată de faptul că am mințit acum zece ani.
Dar dacă mă expun cunoștințelor, în urma faptului că am dobândit mai întâi un anumit grad de încredere în acest profesor, și apoi încep să lucrez cu carnețelul – în cele din urmă pot ajunge direct la aceste cunoștințe. Dar va lua ceva timp.

Deci, acesta este Yiche jepak – o percepție indirectă, care se bazează pe o autoritate incontestabilă pentru mine.

Pentru ca acesta să fie Jepak tsema, această autoritate trebuie să fie de necontestat pentru mine. Trebuie să o verific mai întâi, altfel nu voi putea spune că e Tsema, că este o percepție validă, pentru mine. Și aceasta este o parte foarte importantă a învățării budiste.

Când Buddha a spus: „Trebuie să adeveriți totul prin rațiune, nu luați asta doar pentru că am spus-o”, el s-a referit la: „Du-te, dezvoltă-ți logica și aplică-o pe aceste lucruri”.

 

Arta de a interpreta cuvintele lui Buddha

 De multe ori însă, Buddha a simplificat lucrurile. Pentru că mulți nu erau pregătiți pentru explicația completă a vacuității, pentru că este o explicație care necesită multe binefaceri. Ea poate speria oamenii care nu sunt pregătiți să o primească, poate să-i descurajeze, și îi pot da înapoi. Deci Buddha a simplificat lucrurile. Buddha a predat școli despre  vacuitate care nu sunt în întregime corecte.

Dacă Buddha este o autoritate de necontestat și el însuși spune lucruri care nu sunt în întregime adevărate sau care par a fi contradictorii? Ce ar trebui sa facem?
Ca, de exemplu, faimosul exemplu în care Buddha spune „Omoară-ți tatăl și mama”. Iar în alt loc el spune că este cea mai grea faptă care poate fi săvârșită, sau cel mai mare păcat. Atunci ce facem? Unii oameni citesc și înțeleg așa. Și este foarte trist.

Lama Dvora Hla spune: „Am citit odată o poveste foarte tristă, despre un mare înțelept zen din Japonia, care era starețul unei mănăstiri mărețe, iar bătrâna lui mamă a venit și a bătut în poarta mănăstirii; cerând să fie lăsată să intre și să fie ajutată, pentru că nu are din ce trăi. Și călugării au vrut să o lase și să aibă grijă de ea, iar maestrul le-a spus: „Lăsați-o în pace, acum stați și meditați”.

Nu trebuie să luăm spusele la propriu, pentru că nu asta a vrut să spună Buddha, ci la figurat, în sensul că, dacă nu ești capabil să practici viața spirituală bine trăind acasă cu părinții tăi, atunci mută-te pe cont propriu.

Cu siguranță că nici maestrul zen nu a avut intenția să nu-și ajute mama care venise la mânăstire.

Deci, trebuie să știm cum să-l interpretăm pe Buddha. Drange, este studiul modului de a interpreta când ar trebui să luăm cuvintele lui Buddha la propriu și când la figurat.

Drange

Vom intra puțin în acest studiu  în cursul 15.

 

Structura formală a logicii budiste

Vom face acum o mică dezbatere.

Atacantul: Presupun că nu poți să-mi dai definiția argumentului.

Apărătorul: Tak madrup (adică nu este corect).

Atacantul: Ah! Deci, poți să-mi dai definiția argumentului?

Apărătorul: Du (adică da)

Atacantul: Sho!

Apărătorul: Orice dat ca argument este un argument.

Atacantul: Deci, spui că „Un argument este orice dat de cineva drept argument”.  Atunci orice este un argument bun!

Apărătorul: Chi chir. De ce spui asta? Pe ce te bazezi când spui asta?

Mulțumesc.

Acesta este răspunsul corect. Nu orice argument este bun. Deci orice poate fi un argument, dar nu orice argument este un argument bun.

Reacții diferite în dezbatere

 – Un tip de argumente sunt cele care sunt corecte. Deci, dacă dau un argument corect, reacția va fi Du.

–  Un al doilea tip de argumente sunt cele incorecte, iar adversarul îmi va răspunde: Tak madrup – nu este corect.

• • Sau pot să spun, așa cum am făcut înainte, răspunsul: Chi chir. Adică „Pe ce bază spui asta? Vrei să spui că orice argument este bun?
    Deci acesta este un al treilea răspuns.
  • Sau pot să dau un argument, de care adversarul să nu-și dea seama că demonstrează ceea ce am vrut să demonstrez. Deci, va spune…Ma kyap sau Kyappa majung.

• • Sau poate merge în direcția sarcasmului și poate spune: Vrei să spui că…
  • Sau va cere să mă întorc.

Deci, acestea sunt opțiunile la care avem de a reacționa. Când cineva vă dă un argument într-o dezbatere, aveți cinci opțiuni, pe care le-am spus mai înainte:

1. Ori sunteți de acord și spuneți Du.

2. Ori credeți că argumentul este greșit.

3. Ori că raționamentul nu este bun pentru acest argument, și spuneți: „Pe ce bază spui asta”?

4. Ori spuneți: „Nu mi-ai demonstrat, nu rezultă”

5. Ori sunteți sarcastici. Dar, atenție, trebuie să fiți siguri că celălalt greșește astfel încât să-și găsească greșeala.

Se întâmplă ca eu să zăbovesc. Îi spun: „Adică vrei să-mi spui că toate argumentele sunt bune”? Și deodată adversarul este nesigur de el – nu este cazul aici – și începe să zăbovească.

6. Așa că spun „Owwwwww” (tonul urcă și sus) pentru ca al stânjeni pe adversar.

7. Și dacă l-am încurcat, și i-am arătat greșeala, putem să-i spunem: Tsa!!, adică „să-ți fie rușine”.

Trei tipuri de argumente corecte

Tak yangdak

Tak – argument,
Yangdak – corect.
Deci, Tak yangdak înseamnă argument corect.

Și acum vorbim despre trei tipuri de argumente corecte.

1. Argumentul corect care implică un rezultat.

Dre tak yangdak

Dre – rezultat,
Tak – argument,
Yangdak – corect.

Deci, Dre tak yangdak înseamnă argument corect care implică un rezultat.

Exemplu: o trecătoare de munte acoperită de un nor de fum

Exemplul care ni se dă este luat din textele tibetane. Textele tibetane au fost scrise în Tibet, așa că se folosesc de ceea ce se întâmplă în Tibet. Iar Tibetul este o țară muntoasă și oamenii merg din loc în loc, și trebuie să străbată trecători de munte pentru a ajunge la destinație. Ei se apropie de o astfel de trecătoare, și văd fum. Așa că ei spun:

duden gyi la la chuchen
meyu de
duwa yupay chir

Duwa – fum,
Me – foc,

1. Să considerăm o trecătoare de munte unde există un nor mare de fum.
2. Trebuie să fie acolo foc,
3. Pentru că există un nor mare de fum.

Acesta este un exemplu de argument care este legat de rezultat. Ei văd norul de fum, și presupun că este rezultatul focului care este acolo. Deci, argumentul este corect, pentru că folosește rezultatul pe care îl văd. Ei văd fumul peste trecătoarea de munte și, prin urmare, trag concluzia că este acolo foc.

De ce vorbim despre tipurile de argumente corecte?

Amintiți-vă că toată această artă a gândirii logice și a dezbaterilor a fost dezvoltată pentru a ne ajuta să percepem vacuitatea în mod direct. Înainte de a putea percepe direct vacuitatea, trebuie să fim capabili să o demonstrăm logic, prin Jepak tsema.

Mai întâi trebuie să înțelegem vacuitatea prin logică înainte de a o percepe direct. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să ne demonstrăm nouă înșine în mii de moduri diferite.

2. Argumentul corect care implică o natură.

 Rangshin gyi tak yangdak

Tak yangdak – argument corect,
Rangshin – natură.

Deci, Rangshin gyi tak yangdak înseamnă argument corect care implică o natură.
Vom vorbi despre asta în lecția următoare.

3. Argumentul corect care implică o absență

Mamikpay tak yangdak

Mamikpa – absența a ceva.
Mikpa înseamnă ceva ce percepem și Mamikpa înseamnă absență, lipsă.

Deci, Mamikpay tak yangdak înseamnă argument corect care implică o absență.
Acest tip de argument este deosebit de interesant pentru că este legat de demonstrațiile vacuității, deoarece vacuitatea este pur și simplu absența unui lucru care n-ar putea exista niciodată – un lucru care există în sine. Vacuitatea este lipsa sau absența unui lucru care există în sine. Vom vorbi mai târziu despre asta.

Cum continuăm dezbaterea după ce ai primit răspunsul.

Atacați, ați spus ceva și apărătorul vi-a răspuns Tak madrup – nu este adevărat.
Să presupunem că vreți să-i demonstrați că argumentul pe care i l-ați dat este într-adevăr corect. Pentru că Tak madrup înseamnă „nu este adevărat ceea ce ai spus, din argumentul tău nu rezultă afirmația”.

Deci ceea ce facem într-o astfel de situație este că acum dovedim ceva nou.

De exemplu, Dra chu chen.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Dra este subiectul. Sunetul este subiectul. Deci, „sunetul este un lucru schimbător, pentru că este produs”.
Dacă adversarul ne-a răspuns Tak madrup ne spune că: „Sunetul nu este un lucru produs”. Așa că acum va trebui să-i demonstrăm că sunetul este un lucru produs.

Acum vom da o nouă demonstrație a faptului că acel sunet este un lucru produs. În această situație, subiectul va rămâne același, „sunetul” iar afirmația va fi argumentul pe care l-am dat înainte.

1 Să considerăm sunetul
2. El este un lucru produs,
3. Pentru că…

Acum dau un nou argument „Sunetul este ceva produs, pentru că fără a fi produs, atunci n-ar fi vibrații”.

Acesta este modul în care continuăm dezbaterea: luăm argumentul pe care l-am dat  care va deveni noua afirmație, după care dăm un nou argument.

Continuăm așa până reușim să-l convingem că sunetul este într-adevăr un lucru produs. Dacă adversarul acceptă ceea ce cred eu, atunci sunetul este un lucru schimbător. Pentru că dacă este un lucru produs, atunci este un lucru schimbător.

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5a

 

Subiect și obiect

Până acum, am clasificat fenomenele, am vorbit despre Chi jedrak, despre imagini mentale. Am vorbit despre cauze și efecte.
Următorul nostru subiect:

Yul,        Yulchen

Yul înseamnă obiect,
Chen – a poseda.
Yulchen – cel care posedă obiectul.

Cine posedă obiectul? Subiectul.
Deci, Yulchen este subiectul, care posedă obiectul.

Aplicație: respingerea concepțiilor greșite despre vacuitate

Vom intra acum să vedem cum știm ceea ce știm. Acesta este un subiect foarte important în psihologia budistă și în budism în general, pentru că este important să ne surprindem greșind, astfel încât să putem ajunge la adevărul suprem. Și pentru asta este important să vedem cum mintea noastră percepe obiectele.

Și mai important este să vedem cum mintea noastră percepe vacuitatea, obiectele vacuității.

Dacă studiem bine acest subiect, vom putea clarifica explicațiile incorecte ale vacuității.

De exemplu, una dintre explicațiile pe care le auziți este: „Obiectul și subiectul se unesc”, „Ele se unesc”, „Ne contopim cu vacuitatea atunci când suntem în meditația asupra vacuității”.

Este posibil să ne contopim cu vacuitatea?

Hai să vedem. Mintea noastră se schimbă sau nu? Da, se schimbă.
Vacuitatea se schimbă sau nu? Nu se schimbă.
Deci, cum poate ceva care se schimbă, să se contopească cu ceva care nu se schimbă?! Imposibil.

• Mintea noastră este realitate relativă, falsă, este un lucru în schimbare. Vacuitatea este realitatea supremă
• Mintea noastră este un lucru pozitiv, există. Vacuitatea este o absență, este neschimbătoare.

Ele nu pot fuziona. Și iată că am infirmat deja concepția greșită despre ceea ce se numește a percepe direct vacuitatea. Nu înseamnă că ne contopim cu vacuitatea. Nu ne golim brusc.

Yul și Yulchen, subiectul și obiectul, sunt întotdeauna separate. În Sutra inimii am spus „ca apa în apă”? Este doar ca. Când ieșim din meditație, experiența poate fi ca apa în apă, dar, nu ne contopim niciodată cu vacuitatea.

Definiția obiectului – Yul

tseme shelwar jawa,                 yul gyi tsennyi

Să ne uităm în partea dreaptă

yul gyi tsennyi

Tsennyi – definiție.
Yul – obiect.
Yul gyi tsennyi – definiția unui obiect.

Și care este definiția?

tseme shelwar jawa,

Tsema – percepție validă.
Shelwar – a lua considera, a evalua sau a examina.
Shelwar jawa este obiectul perceput.

Deci, definiția unui obiect este „un lucru perceput prin percepție validă”.

Conform școlii de logică, aproape toate percepțiile noastre sunt valide, cu excepția cazului în care mintea se află sub influența alcoolului, a drogurilor, depășită de emoție etc.

Sinonime pentru obiect

Yul dang yupa dang shelja nam dunchik

 

Yul – obiect,
Dang – și.
Yupa este un sinonim pentru Yul.
Dang – și,
Shelja – obiect perceput de minte
Nam este un cuvânt pentru plural.
Dun – sens,
Chik – unu,
Dunchil – un singur sens. Adică ele sunt sinonime.

Deci avem trei cuvinte care sunt sinonime: Yul, Yupa și Shelja.

Yul – obiect.
Yupa – obiect existent,
Yu – a exista,
Shelja – orice obiect perceput de minte.

Am spus mai devreme, că obiectul este ceva perceput cu Tsema – prin percepție validă.
Yul este un sinonim pentru Yupa – orice lucru existent.

Deci, „Obiectele” și „obiectele existente” și „obiectele percepute de minte” sunt sinonime.

Tot ceea ce există este un obiect. Oare orice lucru care există îl percep cu mintea mea? Nu neaparat. Pot fi lucruri pe care nu le-am întâlnit încă în viața mea. Dar, dacă există astfel de lucruri, atunci cineva le-a întâlnit. Adică, pentru ca un lucru să fie existent, cineva trebuie să-l știe, să-l perceapa. Deci, nu este neapărat din mintea mea – există un fel de minte care știe acest lucru și îl transformă într-un obiect.

Fiecare lucru existent în univers este un obiect al minții cuiva. Fiecare obiect care există este perceput de percepția validă a cuiva. Un Buddha poate vedea tot praful cosmic plutind în jurul universului, deci există.

Două tipuri de obiecte

Ngupo dang takpa nyi

Nyi – doi,
Dang – și,
Ngupo – lucruri care funcționează,
Takpa – lucruri neschimbătoare.
Două tipuri de obiecte.

1. Lucruri care funcționează

Ngupo înseamnă lucru care funcționează

• orice lucru care efectuează ceva. Face o acțiune,
• orice lucru schimbător este Ngupo,
• orice lucru produs este
• orice lucru cauzat este Ngupo,

Toate acestea sunt sinonime pentru lucrurile schimbătoare – Mitakpa.

2. Obiecte neschimbătoare

Al doilea tip de obiecte sunt Takpa, adică neschimbătoare.
Ce obiecte sunt neschimbătoare? Vacuitatea, spațiul și adevărurile.

Deci, acestea sunt cele două tipuri de obiecte.

Împărțirea lucrurilor care funcționează

Ne vom concentra acum asupra tuturor obiectelor Ngupo, care funcționează, care se schimbă, care sunt produse și care sunt cauzate din lumea în care trăim.

Lumea care ne cuprinde și pe noi înșine. Pentru că și noi suntem un lucru în schimbare, suntem un lucru creat, suntem cauzat.

 

Cele cinci agregate

Conform Abhidharmei Kosha – toate lucrurile care funcționează, pot fi împărțite în cinci agregate.

Pungpo nga

Pungpo înseamnă grămadă, morman, dar este tradus agregat.
Nga – cinci.
Pungpo nga – cinci agregate. În sanscrită skandha.

Fiecare persoană este alcătuită din cinci părți sau grămezi diferite. Dar aici spunem mai mult decât atât. Aici spunem că orice lucru schimbător are cinci agregate. Deci, fiecare obiect existent în univers poate fi împărțit în cele cinci agregate.

1. Agregatul fizic sau agregatul formei

Suk kyi pungpo

Pungpo – agregat,
Kyi – prepoziție,
Suk – formă sau corp.
Suk kyi pungpo este agregatul fizic a lucrurilor. Acesta este aspectul fizic al lucrurilor.
Am vorbit despre lucruri fizice versus lucruri mentale. Care este definiția unui lucru fizic? Orice lucru care poate fi arătat cuiva ca fizic, cum ar fi culorile și formele pe care le vedem cu ochii.
Dacă pot să arăt, să indic, să ilustrez sau să explic ceva cuiva, sau să măsor, atunci se numește fizic.

Definiția în tibetană este Suk su rungwa.

Suk su rungwa – Suk kyi tsennyi. Ceea ce poate fi prezentat ca formă este definiția formei sau a unui corp.

De exemplu, un obiect al ochiului. Ceva ce vede ochiul.
Aici, suk este de obicei tradus ca formă și înseamnă materie fizică într-un sens mai general. Deci, primul agregat se referă la toată materia fizică, care poate fi împărțită în două.

Împărțirea lucrurilor fizice în exterioare și interioare

a. Lucruri fizice exterioare

Chiy suk

 b. Lucruri fizice interioare

Nang gi suk

Chi, nu este același Chi despre care am vorbit mai înainte. El era scris cu Sa. Cele două cuvinte sunt scrise diferit dar se pronunță la fel.  Aceasta este dificultatea în tibetană. Trebuie să studiem ortografia serios pentru că nu facem diferența.

Deci, aici Chiy înseamnă exterior. Deci, formă exterioară.
Și Nang este interior. Formă interioară.

Deci, lucruri fizice exterioare și lucruri fizice interioare.

Ce înseamnă ele?

Chiy suk sunt lucrurile care pot fi percepute prin cele cinci simțuri. Deci aceasta este forma exterioară. Aici este un obiect, ochiul meu îl percepe, deci este Chiy suk – obiectul exterior.

După ce ochiul a perceput, informația este transferată la nervul optic, nervul optic transferă la creier și el începe să o prelucreze. Se creează o imagine mică în interior care se potrivește cu acel lucru și pe care creierul meu îl recunoaște. Și el spune: „Oh! Pix”. Acesta este Nang gi suk. Este ceea ce mintea mea a tradus din obiectul exterior.

Există obiectul exterior și există ceea ce mi-am tradus prin puterea vederii, simțul văzului. Deci acesta este Nang gi suk, obiectul interior.

Ce este interior și ce este exterior?

În Abhidharma Kosha nu se vorbește de nervul optic, ci spune „există obiectul exterior și există ceea ce ochiul, care este organul de simț, face din el”. Și acesta este obiectul interior. Lucrul interior este ceva pe care „parcă” îl pot simți prin simț. Dacă nu a-și avea simțul văzului, atunci nu a-și avea reprezentarea interioară. Deci ar exista doar lucrul exterior.

Aici intrăm în întrebarea ce este interior și ce este exterior.

Exemplul pe care l-am dat este relativ simplu, dar ne putem încurca cu ușurință. Și asta este frumusețea dezbaterilor. Deci asta înseamnă că trebuie să putem simți prin unul dintre simțuri pentru a avea Nang gi suk  – forma interioară. Ea vine prin simțuri.

Hai să vedem. Am corpul meu. Corpul meu exterior, este cel pe care îl pot vedea și este cel pe care îl pot simți, să zicem, prin simțul tactil. Tibetanii nu spun simțul tactil, ci „simțul corpului” meu. Ce pot experimenta cu corpul meu.
Dar unghiile mele? Nu le simt. Ele nu fac parte din corpul meu? Deci, se intră în astfel de aspecte.
Când respir aer, atunci aerul este exterior și îl inspir. În ce moment devine interior? Când anume a devenit din exterior în interior? Oare chiar a devenit interior? A fost el vreodată în exterior?

Acest zid este în afara mea sau nu? Pot să-l văd, organele mele de simț îl percep. Este el interior, sau este exterior?

Rămâneți o clipă cu aceste întrebări. Ele nu sunt deloc triviale. Pentru că ele merg direct la cel pe care-l definesc a fi „eu”.

• Când aerul pe care l-am respirat a devenit parte din mine? În ce etapă?
• A devenit vreodată parte din mine?
• Parte din cine a devenit?
• Mai este ceva care nu face parte din mine?
• Oare zidul este? Voi sunteți parte din mine sau nu sunteți parte din mine? Pentru că vă percep cu simțurile mele.

O bună înțelegere a celor cinci agregate este esențială pentru a percepe direct vacuitatea

Deci, trebuie să învățăm bine despre cele cinci agregate. De ce trebuie să facem asta?
Pentru că am văzut deja că am intrat în lucruri care nu sunt deloc ușoare. Și pentru a percepe direct vacuitatea, trebuie în primul rând să ne vedem vacuitatea noastră.

Procesul de a percepe vacuitatea se face prin analiză. Caut unde sunt „eu”, să mă conving că eu, care cred că exist, nu exist. Eu-l de care sunt atașată și se ofensează când îi spun „idiot” – trebuie să se convingă că nu a existat niciodată, și astfel să înceteze în sfârșit să se mai ofenseze. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să fiu convinsă că eu-l nu există.

Cum mă conving că nu există? Trebuie să-l caut și să nu-l găsesc. Aceasta este experiența vacuității.
Trebuie să ajungem la  experiența interioară, la conștientizarea interioară profundă că nu există cel pe care-l credeam că există. Abia atunci, poate, nu mă mai voi simți ofensată. Așa că pentru asta trebuie să încep să-l caut. Va trebui să înțeleg foarte bine cele cinci agregate ale mele. Să înțeleg bine din ce sunt făcută. Acest lucru trebuie să-l fac eu însumi.
În Sutra Inimii scrie cum Avalokiteshvara stă și vede că toate cele cinci agregate sunt goale de orice natură proprie. El se caută în toate cele cinci agregate și nu a găsit niciun sine acolo. Abia atunci se poate ajunge la concluzia că nu există un „eu”.

Toate aceste lucruri trebuie să le experimentăm noi înșine pentru a înțelege cine suntem și de a ne convinge că atunci când vorbim despre cele cinci agregate, ele includ fiecare aspect al nostru. Și apoi în meditație vom căuta unde suntem și bineînțeles că nu ne vom găsi.

Trebuie să ne convingem noi singuri și nu că ne-a spus cineva. Abia atunci poate vom avea șansa să ne eliberăm de atașamentul pe care îl avem față de „eu”. Acesta este învățătura.

Este diferență între descrierea obiectivă a celor cinci agregate și ceea ce simt că sunt, pentru că am un sentiment despre cine sunt eu, care este foarte subiectiv.
Dar dacă încep să-l examinez, cum ar fi, de exemplu, ce se întâmplă cu aerul, despre mâncarea pe care o mănânc, când devine o parte din mine, cum rămâne cu secrețiile pe care le secret, când nu mai fac parte din mine și așa mai departe, atunci se pare că ceea ce simt intuitiv ca a fi „eu”nu trece testul acestei examinări.

De aceea este bine să ne căutăm pe noi înșine cu multă atenție și să vedem că suntem într-adevăr o colecție de cinci lucruri.

Trăim în interiorul acestui corp și în interiorul acestei minți din timpuri imemoriale. Adică, am avut un alt corp, dar întotdeauna am avut un corp și întotdeauna am avut o minte, am trăit întotdeauna în interiorul unui corp și a unei minți și ne-am obișnuit să ne gândim la aceste lucruri ca find „eu”. Nu doar în această viață, ci din totdeauna.

Avem un ego foarte puternic, și l-am avut mereu. Pentru că ne-am identificat cu cele cinci agregate. Credem că „acesta sunt eu”, iar dacă acesta este atacat, atunci ne ofensăm.

Lama Art Engle, cu mulți ani în urmă și-a făcut doctoratul în filozofia Madhyamika. Apoi l-a aruncat. El a spus: „N-am știut atunci ce fac”. Și mai târziu, mult mai târziu, a început să predea Madhyamika. „Înainte de a avea vreo șansă de a înțelege Madhyamika”, spunea el, „trebuie studiate cele cinci agregate câțiva ani buni”. Câțiva ani! Și a scris o carte întreagă numai despre asta.

2. Agregatul sentimentelor

Tsorway pungpo

Tsorway înseamnă sentimente.

Și aici sentimentele pot fi fizice sau mentale.

Clasificarea sentimentelor

În general sunt trei feluri de sentimente:

• • bune,
  • rele,
  • și neutre.

Unii le împart după cele șase simțuri. În Abhidharma Kosha există șase simțuri. Mintea este considerată ca fiind al șaselea simț. Conștientizarea gândului este, de asemenea, considerat un simț.

Sentimentele pot fi împărțite în 18 feluri: a te simți bine, rău și neutru în legătură cu fiecare dintre cele șase obiecte senzoriale (lucrurile pe care le vedem, auzim, mirosim, gustăm, atingem și gândim).

 

Definiția sentimentului

Care este definiția lui Tsorwa?

Tsorwa este abilitatea de a experimenta obiecte sau abilitatea de a experimenta conținutul unui obiect sau abilitatea de a experimenta bine, rău sau neutru; să ne simțim bine, rău sau neutru. Acesta este Tsorwa.

 

Conștiență și factori mentali: Sem și Sem jung.

Conform Abhidharmei Kosha, avem ceea ce se numește Sem și Sem jung.

Sem sem jung

Sem înseamnă minte în general. Uneori este folosit și ca gând, dar aici este minte, conștiință. Care este diferența dintre Sem și Sem Jung? Sem Jung este factor mental.

Sem este mintea principală, conștiența noastră.
Și Sem jung sunt factorii mentali care stau în conștiența noastră.

De exemplu iubirea, mânia, discernământul, sentimentul sunt factori mentali. Conform Abhidharmei Kosha, avem cincizeci și unu de factori mentali. Tsorwa este unul dintre ele.

Sem este conștiența. Este „Mintea cea mare” în interiorul căreia se află toate acestea.

Potrivit lui Abhidharmei Kosha, unii factori Sem jung sunt întotdeauna prezenți. Ei sunt mereu acolo. Chiar dacă cineva ne-a dat un pumn și am leșinat, unii factori mentali sunt întotdeauna activi, iar alții nu. Nu suntem întotdeauna supărați, deci supărarea este latentă. Nu iubim întotdeauna, ea poate fi latentă. Dar sentimentele sunt mereu acolo.

Într-un fel sau altul nu încetăm niciodată să simțim fizic sau mental.

 Și făptura Bardo are Tsorwa. Fătul are Tsorwa. Și Buddha are Tsorwa.

De ce sentimentele au primit propriul agregat separat?

Dacă sunt 51 de factori, de ce au fost izolate de sentimente –Tsorwa? De ce ele formează un agregat? Răspunsul este că Tsorwa ne complică viața.

Tsorwa ne ține în samsara.

Orice ni se întâmplă, orice trăim, îl catalogăm imediat ca fiind plăcut, neplăcut sau neutru. Dacă ceva îmi place – vreau să-l am. Dacă nu îmi place – vreau să scap de el. Și pentru asta sunt dispusă să fac infracțiuni, să-mi încalc jurămintele. Toate acestea ne determină să rămânem captivi în samsara.

Ne atașăm de sentimente, și apoi facem infracțiuni

Oare ar trebui să nu mă mai simt plăcut? Nu.

Scopul budismului este să ne aducă la fericirea sublimă a lui Buddha.

Dacă avem sentimente plăcute pe cale, am vrea să le intensificăm.

Care este problema? Problema este că ne atașăm de ele.
Problema este că pentru a obține lucrul plăcut sau pentru a-l păstra, suntem gata să facem karma negativă.

• • Îmi place atât de mult, nu vreau să-l pierd, sunt în stare să fac și un păcat pentru asta.
  • Doresc atât de mult să am acea persoană, încât sunt dispus s-o despart de partenerul ei, sau
  • Ca să țin pentru mine, sunt gata să mint și așa mai departe.

Problema nu este legată de plăcut sau neplăcut. Și aici intrăm într-o neînțelegere adâncă care există în budism până astăzi, și anume că lipsa de atașament înseamnă să renunțăm de a ne mai simți plăcut/neplăcut.

Scopul budismului nu este să ne transforme într-o vegetală care nu simte nimic. Vrem să învățăm cum să simțim plăcerea tot timpul. Și asta este foarte important. Budismul spune că, dacă vrem să avem succes pe calea spirituală, trebuie să învățăm să nu mai acumulăm karma negativă pentru a obține un sentiment bun; a face acest lucru ar fi ignorant și nu ar funcționa pentru că a face fapte rele nu ne poate aduce niciodată un sentiment bun

3. Agregatul discernământului

Dushe kyi pungpo

Pungpo – agregat,
Dushe – discernământ sau puterea de discernământ.

Discernământul este, de asemenea, un factor mental, unul dintre cei cincizeci și unu care și-a primit propriul agregat. Deoarece și Dushe și Tsorwa, ne complică viața, ne fac probleme.

Tsorwa spune: „Am un sentiment; Dushe spune: „Este plăcut”. Dushe face deosebirea „plăcut”. Este capacitatea de a discerne. Spunem: „Oh, cât este de plăcut, mă face să mă simt bine” și încercăm să punem mâna pe ce ne face plăcere pe căi necinstite.
Pe de altă parte nu înseamnă că ar trebui să ignorăm că ceva este al meu și ceva este al tău sau să ignorăm deosebirea dintre ceea ce ne doare și ceea ce este bine pentru noi. Toate ființele vii, inclusiv Buddha, au discernământ. Discernământul este dăunător atunci când spunem „Acest lucru este numai al meu și nu-l împart cu tine”.

4. Agregatul factorilor mentali

Duje kyi pungpo

Duje kyi pungpo – ceilalți factori.

Adică ceilalți factori, cu excepția celor doi despre care am vorbit mai înainte. Cincizeci și unu minus doi. Deci, conform Abhidharmei Kosha, există patruzeci și nouă de factori aici. În alte cărți numerele sunt diferite.

5. Agregatul conștientizării, a conștienței

Namshe kyi pungpo

 

Namshe înseamnă conștientizare sau conștiență.
Unde este această conștientizare? În minte. Unde este mintea? Ea nu este în creier.
Conștientizarea noastră nu este egală cu creierul nostru. Conștientizarea noastră nu are o locație fizica. Există șase tipuri: conștientizarea legată de ochi, urechi, nas, limbă, corp și de a ne auzi gândurile în mintea noastră.
De ce nu suntem ca un obiect neînsuflețit? Ca o piatră? Care este diferența dintre mine și o piatră? Conștientizarea.

Tibetanii numesc ființele:

Semchen

Chen – posesor,
Sem – conștiință, conștiență.
Sem chen înseamnă posesor de conștiință.

Întrebare: Care este diferența dintre minte și conștiență?

Răspuns: Conștiența este unul din cele patru agregate, cu excepția primului – agregatul fizic. Toate cele patru sunt agregate legate de minte, sunt mentale. Vom intra în curând în definiții și vei primi răspunsul.

Întrebare: S-a spus că puterea de discernământ vine după sentimente. Dar ea nu poate fi înaintea sentimentelor? Pentru că ar trebui să identific ceva înainte de a mă simți plăcut sau nu?

Răspuns: Poți distinge lucruri care nu sunt legate de sentimente. Distingem între scaun și masă. Ceea ce nu este neapărat legat de plăcut și neplăcut. Deci această ordine dintre ele este relevantă atunci când ajungem la discuția despre modul în care ne complicăm în samsara din cauza acestor două. Dincolo de asta, ordinea nu este neapărat importantă.

Definiția subiectului – Yulchen

rang yul la jukpay chu,                             yulchen gyi tsen

Chu – Dharma sau fenomen sau lucru. Aici are sensul de ceva care există,
Yul – obiect,
Rang – al lui, propriu,
Rang yul la – în propriul obiect,
Jukpa – angajat.

Deci, care este definiția unui subiect? Orice lucru existent care se angajează în obiectul său, sau preocupat de obiectul său sau ține obiectul său.

Trei tipuri de subiecte

Vom face acum o mică dezbatere:

Atacantul: Să considerăm toate lucrurile schimbătoare

Nu există nicio diviziune între ele.

Apărătorul: Chi chir, dă-mi un argument.

Atacantul: Pentru că există un singur tip de lucruri schimbătoare

Apărătorul: Tak ma drup, nu este adevărat.

Atacantul: Vrei să-mi spui că există o diviziune între lucrurile schimbătoare?

Apărătorul: Du, da.

Atacantul: Vrei să spui că există mai mult de un tip de lucruri schimbătoare?

Apărătorul: Du, da.

Atacantul: Sho! Explică-mi, te rog.

Apărătorul: Există lucruri schimbătoare care sunt fizice, există lucruri schimbătoare care sunt mentale și există lucruri schimbătoare care nu sunt nici una, nici alta asta.

Atacantul: Renunț, ai câștigat. Mulțumesc foarte mult.

Asta înseamnă că există subiecte care sunt fizice, subiecte care sunt mentale și subiecte care nu sunt nici una, nici alta.

Înainte de a verifica acest lucru, le vom da numele lor în tibetană și câteva exemple.

 

a. Stări mentale care funcționează ca subiecte

Subiectele care sunt mentale, se numesc în tibetană:

Shepar gyur pay yulchen

Shepar – ceva mental,
Shepar gyur pay yulchen – subiect care este mental.

De exemplu:

Trak dok

Trak dok înseamnă gelozie.
Subiectul este starea mentală de gelozie. Care este obiectul? Persoana pe care suntem geloși.

 

b. Tipuri de materie fizică care acționează ca subiecte

Suk su gyur pay yulchen

Suk su gyur pay yulchen înseamnă subiect care este fizic.

De exemplu:

Mik gi wangpo

Mik gi wangpo înseamnă puterea simțului vederii.

De exemplu: retina ochiului care primește razele de lumină. Deci subiectul este ochiul sau retina ochiului, iar obiectul este obiectul pe care îl percepe.

 

c. Lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale, care funcționează ca subiecte

Denmin du je du gyur pay yulchen

Denmin du je du gyur pay yulchen înseamnă subiect care nu este nici fizic, nici mental.

De exemplu

Kang sak

Kang sak înseamnă persoană, om.

Persoana nu este fizică, nu este mentală. Este un concept. De exemplu – Lucica. Lucica nu este nici fizic, nici mental.

Deci poate fi ea un subiect? Da, de exemplu, ea poate decide să meargă la cumpărături. Apoi cumpără și sunt obiectele ei. Deci, Lucica, se pare că ar putea fi un subiect.

– Deci Lucica, care este un concept, nu este nici fizic, nici mental, este o etichetă pe care am lipit-o de o colecție de părți fizice și mentale, poate merge la cumpărături. Și cumpărăturile vor fi obiectele sale.

– Dar corpul lui Lucica? Corpul lui Lucica poate fi subiect? Ar putea fi Yulchen? Ea poate, de exemplu, să simtă obiecte. Ea simte ceva în mână.

– Cu siguranță, mintea lui Lucica poate fi un subiect, ea poate ține obiecte în mintea ei, sau este preocupată de obiectele ei.

Deci, toate cele trei diviziuni ale lucrurilor schimbătoare pot fi subiecte.

Dar de fapt, subiectul pare să fie mental

Hai, să vedem. Este adevărat acest lucru?
Să ne uităm la definiție. Rang yul la jukpay chu este definiția lui Yulchen.

Deci, subiectul este preocupat de obiectul său existent. Și aici trebuie să fim atenți. Ce înseamnă un lucru existent? Orice ce poate fi perceput printr-o percepție validă.

Corpul lui Lucica are percepție validă? Nu. Numai mintea ei poate percepe lucrurile cu o percepție validă. Numai mintea poate percepe ceva.
Deci, corpul lui Lucica nu are o percepție validă a pixului. Deci pixul nu este un obiect pentru corpul ei.
El nu este un obiect existent pentru corpul ei, deoarece corpul ei nu-l poate percepe în mod valid. Numai mintea poate.
Un lucru care este fizic sau un lucru care nu este nici fizic, nici mental, precum un concept, nu are Tsema.

Pentru conceptul „Lucica” cumpărăturile nu sunt ceva care există.

Am început prin a împărți toate lucrurile schimbătoare în mentale, fizice și lucruri care nu sunt nici una, nici alta. Și acum am spus că vrem „să verificăm dacă fiecare dintre aceste lucruri poate fi un subiect”.
Apoi am spus: „Aparent, așa pare să fie”, și am dat exemple, de subiecte din cele trei tipuri.

Dar, când ne-am uitat mai precis, am văzut că obiectul – Yul al subiectului – Yulchen , trebuie să fie un lucru existent, adică trebuie să fie perceput de o percepție validă. Și el nu poate fi un lucru existent, decât pentru un subiect care este mental, pentru că doar un subiect mental poate avea Tsema, poate avea o percepție validă.
În ultimă analiză, numai lucrurile mentale pot fi subiecte, deoarece numai lucrurile mentale pot avea o percepție valabilă a unui obiect

Nu orice contact între două lucruri este un contact între obiect și subiect

Nu orice contact este un contact între subiect și obiect.
Dacă o piatră atinge o altă piatră, asta nu înseamnă că una dintre ele este un subiect care percepe obiectul, pentru că nu există minte care să perceapă obiectul.

Deci, pe scurt, subiectul este un lucru mental. Și va fi întotdeauna un lucru mental. El este întotdeauna mintea care percepe ceva. Acesta a fost concluzia discuției noastre.

Potrivit budismului, o plantă nu poate fi subiect

1. Să considerăm copacul.
2. Copacul este un subiect.
3. Pentru că, atunci când vine noaptea, frunzele se îndoaie puțin. În întuneric frunzele se îndoaie puțin.

Kyappa majung

Deci, nu sunteți de acord cu mine că argumentul pe care l-am dat dovedește că arborele este un subiect.

Adică îmi spuneți că nu rezultă neapărat că arborele este un subiect.

În budism spunem că plantele nu au minte. Nu că nu simt , dar nu au o minte care să perceapă un obiect. În acest sens, nu.

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4b

 

 

Structura formală a logicii budiste

Argumentul în demonstrația logică

Aceasta este a doua parte care se ocupă de logica formală. Și am început să vorbim despre                                                                    

Tak

Tak înseamnă argument.

Diferite utilizări ale cuvântului Tak

În lecția 3 am dat exemplul de silogism sau enunț logic:

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”, „un lucru care este produs”.

Deci, argumentul pe care l-am dat – Tak – a fost „pentru că a fost produs”.
Deci,

• • Cuvântul Tak – este a treia parte a demonstrației logice.
  • Uneori Tak, înseamnă toate cele trei părți împreună.
  • Și, alteori, Tak, se referă la partea principală a demonstrației,  în cazul nostru, „pentru că sunetul a fost produs…”. Deci partea principală este cuvântul „produs”. „Produs” este cuvântul cheie. Datorită faptului că a fost produs, se schimbă.

Acestea sunt cele trei forme de folosire a cuvântului Tak.

Care este argumentul corect într-o demonstrație logică?

În prima lecție am spus ce înseamnă un argument. Orice poate fi un argument. Orice este prezentat ca argument este un argument. Dar, bineânțeles, că nu orice argument dat ne va convinge. Iar voi, ca profesori veți dori să oferiți un argument corect care să-l convingă pe celălalt.

Tak yangdak

Yangdak – corect, sau uneori se spune perfect.
Tak yangdak însemnă argument corect.

Teoria logicii ne ajută să străpungem vălurile ignoranței

În seminarul „Guru-yoga”, există o rugăciune în care cerem Lamei înțelepciune:

De-aș putea să-mi dezvolt înțelepciunea învățării, reflecția și meditația,
De-aș putea să-mi sporesc abilitățile de a preda teoriile, de a le clarifica și înțelesurile lor de a le explica.

Tot acest curs este de „a clarifica”ceea ce nu înțelegem.
În acest studiu ne-am folosit de Manjushri. El ține o carte în mâna stângă și o sabie în flăcări în cealaltă. Rolul acestei săbii este de a străpunge straturile groase ale ignoranței, și a salva oamenii din suferință și de la moarte.
Acesta nu este un lucru ușor, pentru că ignoranța este adâncă. Cu toți suntem învăluiți în vălurile groase ale ignoranței.

Toată teoria logicii vine să ne ajute să clarificăm lucrurile, să le lămurim, și în acest fel, să înlăturăm treptat unul câte unul toate vălurile ignoranței.

Cineva a întrebat odată „Pot folosi idei care nu sunt corecte pentru a ajuta pe cineva să străpungă vacuitatea?”
Răspunsul este că acest lucru îl facem tot timpul. Predăm o versiune parțială a vacuității care nu este în întregime adevărată, și asta ne ajută să străpungem vălurile ignoranței.

Trebuie să pornim de la un numitor comun

Așa cum am spus, cei doi care dezbat trebuie să fie de comun acord cu subiectul. Amândoi înțeleg, când spun „pix”, despre ce vorbim, iar apoi se merge mai departe.

Dacă nu există un numitor comun, atunci discuția nu îi va duce nicăieri. Nu voi fi eficientă în încercarea mea de a explica Dharma. S-ar putea ca adversarul meu – să aibă o concepție foarte departe de concepția ultimă corectă. Trebuie să-l întâlnesc acolo unde este, ca să-l ajut să urce. Altfel nu mă va asculta deloc.

Dacă încep să-i vorbesc despre infern, înainte de a-i demonstra existența vieților trecute și că există chiar și o existență după această viață, atunci îmi va spune: „Ei bine, acum nu sunt în infern”. Dacă nu știe că va mai fi și o altă viață, atunci cum a-și putea să-i vorbesc despre toate tipurile de infern – el nu mă va asculta, va pleca. N-am realizat nimic. Ne-am pierdut timpul amândoi. Și îl pot îndepărta, pentru că îi par puțin ciudată. Este foarte important să plecăm din același loc.

Acest lucru l-a făcut Buddha. O parte din abilitățile noastre ca profesori este să învățăm cum să facem acest lucru treptat.
Și uneori le prezentăm o idee parțială de vacuitate. Și chiar și atunci când vorbim de pix – este, de asemenea, o idee parțială a vacuități. Nu este înțelegerea deplină a vacuității.

Toate drumurile duc la Tantra

Iată un citat de la Dalai Lama. El a spus că toate căile spirituale – nu le-a redus numai la budism – toate căile spirituale duc în cele din urmă la Tantra.

Vajrayana este Tantra.

Dacă facem bine o cale spirituală, automat ni se vor crea condițiile sau semințele care ne vor deschide calea și atunci vom întâlni profesori de tantra buni, pricepuți, și putem continua.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să înțelegem vacuitatea, legătura dintre vacuitate și karma. Și toate căile spirituale din lume, există pentru că aduc oameni în acest loc. Pentru unii dintre ei, concepția lor asupra lumii nu este în întregime corectă. Ea este parțială. Poate că ei predau bunătatea, dar nu vacuitatea, de exemplu.

Și este în regulă. Cel care este atras de o cale spirituală anume este ceea ce are acum nevoie pentru a se dezvolta, și îi va permite mai târziu să continue să ajungă la cunoașterea vacuității. Și asta îi va permite să găsească mai târziu profesorii de Tantra care îl vor aduce la capătul căii.

De aceea, nu trebuie să subestimăm căile care par parțiale, pentru că ne ridicăm obstacole pe calea noastră spirituală. Dacă există o astfel de cale care îi ajută pe unii, trebuie să respectăm și calea și pe cei care o urmează.

Definiția argumentului corect

Să vedem care este definiția argumentului corect.                                                                                                               

Tak yangdak gi tsennyi

Înseamnă „definiția argumentului corect este”

Tsulsum yinpa

Yinpa – a fi,
Sum – trei,
Tsul – mod.
Adică, argumentul corect îndeplinește cele trei moduri sau argumentul corect trebuie să îndeplinească trei relații/condiții.
Dacă argumentul este corect, aceste trei condiții trebuie să fie adevărate.

Cele trei relații

a. Trebuie să existe o relație între argument și subiect.

Chok chu

Chok chu înseamnă că trebuie să existe o relație între argumentul pe care îl dăm și subiect.
Chu vine de la Chuchen 

Dra chuchen

Dra – sunet,
Chu chen – să considerăm.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Acesta este exemplul cu care lucrăm. „Sunetele sunt lucruri schimbătoare pentru că sunt lucruri produse”.

Pentru ca adversarul meu să mă asculte, el trebuie să fie de acord cu mine, că 3 este legat cumva de 1. Adică, să fie de acord cu mine că sunetul este un lucru produs. Dacă nu este de acord, atunci argumentul pe care i-l voi da nu-l va accepta. Dacă nu este de acord că sunetul este ceva care trebuie produs și îi voi spune „pentru că a fost produs”, atunci el îmi va spune: „Stai așa, cine a spus că sunetele sunt produse”?
Deci, dacă nu există această legătură între 3 și 1, atunci el va spune: „Tak madrup”, pentru că pentru el acest argument este incorect.

Deci, prima dintre cele trei condiții ca argumentul să fie corect, este ca el să fie legat de subiect.

Exemplul 1: Sunetele care sunt produse

Sunetele care sunt produse în tibetană:                                 

                    Dra jepa 

Jepa – produs,
Dra – sunet.
Deci, adversarul trebuie să fie de acord cu Dra jepa, că sunetul este un lucru produs, care trebuie produs.

Deci Dra jepa este un exemplul pentru Chok chu.

Exemplul 2: Cerul este albastru

Să luăm un alt exemplu:

1. Să considerăm cerul,
2. Este o mâncare delicioasă,
3. Pentru că este albastru.

Există Chok Chu? Da, este adevărat că cerul este albastru. În schimb afirmația este ciudată. Dar în acest caz prima legătură există.

Ok, dar deocamdată nu sunt convins. Ne dorim un argument corect care să convingă adversarul, de aceea este necesară și o altă condiție.

b. Trebuie să existe o relație necesară pozitivă între argument și afirmație                                                       

Je kyab

Je kyab este relația necesară pozitivă dintre argument și afirmație.

Exemplu

În cazul nostru, din Dra jepa – sunetul este produs rezultă Mitakpa – schimbător.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Pentru ca demonstrația să fie bună, ar trebui să existe o relație necesară între produs și schimbător, adică

produs  ⇒ schimbător

Dacă este produs rezultă că este schimbător.

Dacă adversarul nu este de acord cu această legătură logică, nu i-am demonstrat nimic. Deci, ce îmi va răspunde? Kyappa majung – nu rezultă.

Pentru ca eu să-l conving, am nevoie să fie și el de acord

a. că argumentul este corect,
b. și de asemenea să fie de acord că el demonstrează afirmația.

După cum am văzut, nu a fost deajuns ca argumentul să fie corect, pentru că cerul este într-adevăr albastru – dar nu este o mâncare delicioasă.
Deci, ca argumentul să fie corect, ar trebui să atragă după sine ceea ce trebuie demonstrat. Faptul că cerul este albastru nu implică că este o mâncare gustoasă.

Rezumatul primelor două relații

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Prima relație care este Chok chu, înseamnă ca 3 să fie legat de 1. Iar a doua relație Je kyab este ca din 3 să rezulte 2, sau dacă 3 este adevărat atunci și 2 trebuie să fie adevărat.

         3  ⇒  2

Kyab înseamnă a rezulta. Din argumentul pe care l-am dat rezultă ceea ce am vrut să demonstrez.
Aceasta se numește necesitate pozitivă, adică din 3 trebuie să rezulte 2. Aceasta este o relație pozitivă, trebuie să se întâmple.
În cazul nostru, dacă ceva este produs, el trebuie să fie un lucru schimbător.

c. Trebuie să existe o relație necesară negativă între afirmație și argument

Această relație este opțională. Nu trebuie să o verificăm, pentru că veți vedea în curând, că dacă a doua relație este adevărată, atunci întotdeauna relația a treia este adevărată. Maeștri au ales să o precizeze separat, așa că le vom urma și noi exemplul.

  Dok kyab

Dok kyab înseamnă relație necesară negativă

Asta înseamnă dacă negăm 2 rezultă 3 negat.
Sau din nu 2 rezultă nu 3.

  ~ 2   ⇒   ~ 3

 Deci, dacă din 3 rezultă 2, atunci din nu 2 rezultă nu 3.

În exemplul nostru:

2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Dacă ceva produs trebuie să fie un lucru schimbător, atunci un lucru neschimbător, nu poate fi un lucru produs.

Deci, a treia relație Dok kyab se întâmplă oricum. Se va întâmpla mereu.

Să luăm un alt exemplu:
„Dacă este ploaie, atunci sunt nori”. Deci, ploaia este 3, norii sunt 2. Dacă este ploaie, sunt nori.
Ce ne spune relația a treia – Dok kyab? Dacă nu sunt nori, nu este ploaie, nu-i așa? Nici nu trebuie să spun asta, automat este adevărat.              

                                           Je na mitakpe kyab

Je – produs.
Cuvântul Na, tibetanii îl folosesc uneori ca semn de punctuație. Aici Na înseamnă „dacă”. Alteori are sensul de „atunci când”.

Mitakpe – schimbător,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă este produs, rezultă că este schimbător. Acesta este a doua relație de necesitate pozitivă.

A treia relație de necesitate negativă în tibetană:

Tak na ma jepe kyab

Tak – neschimbător,
Tak na – dacă este neschimbător,
Ma jepe – nu poate fi produs, nu poate fi ceva produs,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă lucrul este neschimbător rezultă că el nu poate fi ceva produs.
Deci, pentru ca argumentul meu să fie acceptat de adversar, trebuie să îndeplinească toate cele trei condiții. 

 

Arta logicii

Să facem asta cu pixul. Ei spun:

1. Să considerăm pixul (toată lumea trebuie să știe ce este un pix),
2. El nu este un pix în sine,
3. Pentru că câinele nu vede un pix.

Cu toții suntem de acord că un câine nu poate vedea un pix, suntem de acord că un câine nu poate scrie. Deci, adversarul este de acord că argumentul dat este legat de subiect – de pix. Deci prima relație este îndeplinită.

Acum, pentru ca el să accepte afirmația că pixul nu există în sine, trebuie să înțeleagă logica că dacă câinele nu poate vedea un pix, atunci (implică faptul) pixul nu poate fi un pix în sine.
Aceasta este partea care îi lipsește de obicei adversarului, îi lipsește această implicație.

Dacă adversarul acceptă deja toate aceste elemente ale demonstrației, și îi adaug implicația, el va spune: „Aha!”, adică „Ah, am înțeles!”.

Acum, când spun că adversarul trebuie să fie de acord cu mine în ceea ce privește elementele de bază ale demonstrației și adaug implicația, vreau să spun că adversarul are conceptul de pix, are conceptul de câine, și conceptul de „cum văd câinii pixul”.

Dar de unde știu cum văd câinii obiectele? Eu nu știu ce gândește un câine. Deci, aici fac o presupunere. Am un concept indirect – din câte am citit despre câini, din câte am înțeles despre câini – mi-am format o idee indirectă și asta e în regulă.
În demonstrația noastră, pentru ca ea să fie validă, am spus că primele două relații trebuie să fie îndeplinite. S-ar putea să fie de acord cu mine că 3 este legat de 1, chiar dacă nu îl experimentează în mod direct. Dar indirect, prin logica lui, el este de acord cu asta.

De exemplu, dacă cineva este de acord că există reîncarnări și a auzit despre infern, și este de acord în principiu că ele pot exista, chiar dacă momentan nu are o experiență directă a infernului, dar dacă prin logică  cineva a reușit să-l convingă că există reîncarnări, deci există posibilitatea ca cineva să ajungă în infern – atunci se poate vorbi cu el despre tipurile de infern și el va asculta; chiar și dacă nu are o percepție directă a infernului.

Și aici este toată frumusețea, de a lua lucrurile pe care oamenii le știu deja, de a le pune cap la cap pentru a le mări cunoașterea. Și aceasta este esența predării. Numai așa putem învăța pe cineva, și așa clarificăm lucrurile.

Bineînțeles că nu întotdeauna este ușor să facem asta. Oamenii vor pune întrebări dificile. Ele nu sunt dificile în sine, ci sunt dificile doar pentru că logica noastră nu este suficient de dezvoltată. Dacă ea ar fi suficient de dezvoltată și ceilalți sunt interesați de discuție, ea poate fi foarte fructuoasă.
Dar dacă ei vor să înțeleagă și nu le putem explica – nu este vina lor. Logica noastră nu este bună, arta logicii nu este dezvoltată.

Trebuie să facem câțiva pași înapoi pentru a găsi numitorul comun, să găsim argumentul și subiectul și să le găsești pe 3 și pe 1 și să le dăm implicația. Iar apoi construim pe ea următoarea etapă și următoarea etapă. Acesta este rolul nostru.

În acest fel se poate demonstra karma, se poate demonstra concepția asupra lumii, se poate demonstra că „nu poate exista o entitate exterioară neschimbătoare care să producă lumea”.
Să vedem, este posibil să existe o entitate externă permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil? Să vedem, avem deja toate instrumentele aici.

Hai să vedem, dacă este posibil să existe o entitate exterioară permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil?

Dacă el este neschimbător și dacă a creat lumea, atunci s-a schimbat. De unde știm că s-a schimbat? „Ah! El percepe lumea’, nu-i așa? Mintea i s-a schimbat. Mai întâi a perceput „nimic”, iar acum percepe „există”. Așa că el s-a schimbat Deci, cum poate exista o ființă neschimbătoare care a creat lumea? Imposibil.

Atenție. Datorită faptului că oamenii sunt plini de prejudecăți și credințe – trebuie făcut asta cu multă grijă și blândețe.

Dificultăți în discuția logică

Dacă nu am reușit să convingem cealaltă parte, există mai multe opțiuni, de cum să lucrăm cu ei în dezbatere.

1. Adversarul refuză să creadă propria sa logică

Prima posibilitate este că adversarul este atât de înrădăcinat în credința lui încât nu poate gândi logic. De exemplu, îi explicăm: „Dacă a existat o creație, atunci a existat o schimbare în lumea acelui creator, așa că acum el percepe o altă lume, deci mintea lui s-a schimbat în acel moment, nu-i așa?”

Adversarul poate că a fost de acord cu noi cu privire la toate etapele, și se întoarce înapoi și spune „Creatorul există”. „Nu, nu, nu, nu, nu, există un creator, există un creator”. Deci, cu logica am reușit, dar el nu se mișcă de pe poziția lui.

În acest caz nu se mai poate face nimic. Persoana nu merge cu procesul logic, nu este pregătită să accepte verdictul logicii sale. Deci nu este nimic de făcut aici. Cu o astfel de persoană nu se mai poate merge logic.

Când sunteți deja într-o dezbatere logică budistă, s-ar putea ca adversarul să fie deschis la minte și să fie dispus să se uite logic și să accepte concluziile acesteia. Dacă toate cele trei condiții au fost îndeplinite și el fost de acord cu voi că ele sunt îndeplinite și totuși aderă la o poziție incorectă, atunci spuneți: „Cu nebunul ăsta nu mai dezbat”. Nebun în sensul că nu este dispus să meargă logic.

Deci, dacă nu acceptă calea logicii, spunem că are o credință „oarbă”. Cu asta nu putem dezbate. Ea nu este rațională. Dacă îi argumentez logic adversarului, și el nu se dezlipește de ceva care este ilogic, nu se poate face nimic.

2. Argumentele noastre nu sunt bine construite

Sau nu le-am împărțit în secțiuni mici de trei rânduri și cu ele să fim de acord. Nu este întotdeauna ușor asta.

 

Primii pași în dezbatere

1. Valoarea formulării precise

2. Importanța găsirii unui numitor comun

Cineva spune: Chiar și Dumnezeu însuși face o schimbare. El se reduce pentru a crea lumea.

Lama Dvora: Despre cine vorbim?

Persoana: Creatorul, în Cabala, se reduce pe sine, pentru a crea lumea. A avut loc o schimbare în el, astfel încât să creeze lumea.

Lama Dvora: Avem un exemplu despre importanța unui bun punct de plecare. În acest caz se pare că celălalt vrea să-mi transmită o idee pe care o are despre lume, o concepție asupra lumii pe care o are. Și cu siguranță ar putea fi ceva valoros, să mă învețe. Dar pentru a da o șansă mesajului, este important să găsim mai întâi un numitor comun.

de exemplu:

• • Dacă subiectul este „Dumnezeu”, atunci trebuie să știm mai întâi că ambele părți din dezbatere sunt de acord cu existența și esența acestuia.
  • Dacă vorbim despre un „proces de reducere” – și acest lucru trebuie clarificat mai întâi.

Dacă el vorbește din propria lui lume, fără să se obosească mai întâi să găsească un punct în care să mă poată întâlni și asupra căruia amândoi suntem de acord – atunci fiecare rămâne în propria lui lume și nu există progres. O astfel de discuție nu este utilă și putem spune că nici măcar nu a început.

3. Un exemplu de dezbatere care ne ajută să ne clarificăm înțelegerea

Elevul: Să considerăm mintea.

Lama Dvora Hla: Ce vrei să demonstrezi?

Elevul: Are un început și un sfârșit.

Pentru că a fost produsă.

Lama Dvora Hla: Te-ai convins?

Elevul: Nu.

Lama Dvora Hla: Ce facem dacă nu suntem convinși? Spunem Ma kyap – nu rezultă.
Ce facem în cazul când vine cineva și spune Ma kyap – nu rezultă neapărat?
Care este relația necesară dintre argument și afirmație? Din faptul că mintea a fost produsă rezultă că are un început și un sfârșit. Iar noi am spus Ma kyap – nu rezultă sau nu mi-ai demonstrat.

Lama Dvora Hla: Înainte de a merge mai departe trebuie să verificăm ce a spus celălalt: „Deci vrei să-mi spui că dacă ceva este produs, atunci are un început și un sfârșit”. Acum inversează:

Elevul: „Există ceva care este produs și totuși nu are început și nu are sfârșit.”

Lama Dvora Hla: Eu îți spun „Da”. În tibetană Du. Iar acum trebuie să spui „Sho – dă-mi un exemplu”.

Elevul: Ok, deci din punct de vedere al structurii am înțeles, mulțumesc.
Dar în ceea ce privește demonstrația – spunem că mintea a existat și va exista întotdeauna,

Lama Dvora Hla: Ce vrei să spui prin cuvântul minte?

Elevul: Mă refer la curentul de conștiință. Deci, curentul de conștiință a existat întotdeauna și va exista întotdeauna, și totuși este creat.

Lama Deborah-Hela: Dacă el a existat întotdeauna, atunci cum a apărut?

Elevul: Dar ieri am spus că a fost creat de karma. Îmi pare rău dar cred  am făcut totul salată.

Lama Dvora Hla: Acesta este un exemplu grozav. Problema este că există inexactitate. Ca să putem ieși din încurcătură trebuie să fim preciși. De aceea avem nevoie de toate definițiile în acest curs.

În acest caz, este important să se facă distincția între „curentul de conștiință” – care într-adevăr nu are început și sfârșit și care nu a fost niciodată creat și între un „moment al conștiinței” creat (conform școlii Sutriștilor) de momentul anterior al conștiinței.

După cum vedeți, întrebările pe care le aveți trebuie să le formulați ca propoziții logice. Acesta este rolul dezbaterii. Acesta este rolul logicii. De a clarifica ce este, și ce nu este.

 

1. Să considerăm mintea
2. Ea este produsă
3. Argument nou

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere

Un silogism logic are în general patru părți. Până acum am spus doar trei. La exemplul pe care l-am dat vom adăuga și a patra parte.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.
4. De exemplu ulciorul de apă.

Deci, am adăugat un alt exemplu la sfârșit. Acest exemplu este opțional. Dar uneori când vreau să explic cuiva mai clar despre ce vorbesc, atunci îi dau și un exemplu.
Deci, a patra parte, este un exemplu care arată la ce mă refer în argumentul pe care îi dau.

Reacții diferite în timpul unei dezbateri

Dezbaterea se desfășoară fără cărți, totul din memorie. Acesta este motivul pentru care tibetanii obișnuiesc să învețe cărți întregi pe de rost, pentru că în dezbateri nu pot fi aduse cărți.

Deci, începem dezbaterea cu Dhiiii jitar chu chen, adică „Hai să dezbatem”.

Apoi atacantul spune subiectul – Dra chuchen „Să considerăm sunetul, este un lucru schimbător”.

– Dacă sunt de acord că este un lucru schimbător, atunci voi spune: Du, adică „da”.
Atunci când spunem Du, dezbaterea s-a terminat și trebuie să începem alta.

– Dacă nu sunt de acord că sunetul este un lucru schimbător, atunci voi spune: „De ce”. „De ce spui că este un lucru schimbător”?
În tibetană se spune Chi chir, adică „De ce”.
De ce spui că este un lucru schimbător? Apoi el trebuie să-mi dea un argument.

Deci, adversarul îmi argumentează și eu trebuie să reacționez față de argumentul dat.

Care sunt aceste reacții? Vă mai amintiți?

1. Pot să spun: „Da, m-ai convins” – Du,și trecem la o nouă dezbatere.
2. Sau pot să-i spun că nu accept și pot spune asta în două moduri diferite:

a. Prima modalitate este să-i spun: „Argumentul nu este corect”. În tibetană Tak madrup.  După care adversarul va încerca să-mi demonstreze că argumentul este într-adevăr corect sau îmi dă alt argument.

b. Dacă decid că argumentul este într-adevăr corect, ca în silogismul pe care l-am dat legat de cer, adică sunt de acord cu argumentul că cerul este da albastru, dar asta nu înseamnă că el este gustos, atunci voi spune Ma kyab sau Kyappa majung – adicănu rezultă.  

Apoi adversarul va căuta să mă convingă că există relația de necesitate.

Metoda absurdului – folosirea sarcasmului

Deci cum va face asta? Unul dintre lucrurile pe care le poate face este să folosească de Tel’n’gyur.
Este încercarea de a-mi arăta că nu văd ce este în fața ochilor mei.

Adversarul îmi va spune: „Vrei să-mi spui că există ceva produs care nu se schimbă?”

Apoi mă voi gândi o clipă și voi vedea că are dreptate. Așa că voi spune: „Nu, nu, nu”, și adversarul a câștigat dezbaterea sau pot spune „Da, chiar asta vreau să spun”.

Deci, Teln gyur este o încercare de a-i arăta celuilalt că ceea ce spune este ceva absurd. Și uneori nu vede că este absurd, așa că trebuie să-i dau ceva care dovedește că este absurd.

1. Să considerăm sunetul,
2. Este un lucru schimbător,
3. Pentru că este un lucru care există.

Acest argument nu este adevărat „Faptul că un lucru există, nu înseamnă că este un lucru schimbător”.
Care este exemplul  de ceva care există și nu se schimbă? Vacuitatea.
Așa că îi voi spune: „Deci, vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
Iar el va spune: „Nu, de ce spui asta?”
Atunci eu îi răspund: „Pentru că vacuitatea este un lucru care există!”

În acest fel îi arăt că ceea ce spune este absurd. Acest mod de a răspunde, care evidențiază eroarea în gândirea adversarului, se numește Teln-gyur sau Prasangika – adică absurd, iar adversarul poate fi condus la o înțelegere corectă a vacuității prin auzirea acestui tip de răspuns sarcastic.

Deci aceasta este metoda absurdului care este Prasangika Madhiamika. Acesta este numele metodei

 

Tel’n’gyur

Pe parcursul dezbaterii se folosește expresia:                               

                                  Yinpa tal

Litera „l” de la sfârșitul cuvântului nu se aude.

Tu vrei să-mi spui că, dacă un lucru există, el trebuie să fie schimbător?
Deci folosim sarcasmul.
Sarcasmul este o parte importantă a acestei metode de dezbatere. E șah înainte de șah-mat. Vedem deja absurdul.
Poate că el nu a văzut că s-a încurcat. Așa că-i spunem: „Pentru că din ceea ce spui, rezultă că vacuitatea este un lucru schimbător”.

Uneori, pot sări peste câțiva pași.

Adversarul spune „un lucru existent este schimbător”,
Așa că îi spun: „Tu vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
El spune: „Nu, nu, nu. Vacuitatea nu este un lucru schimbător.
Eu spun: „Deci ești de acord cu mine că vacuitatea este un lucru existent?
„Da, sigur, vacuitatea este un lucru existent”.
„Dar tu ai spus că un lucru existent este un lucru schimbător

Deci aceasta este metoda absurdului – Prasangika.

Dacă arătăm cuiva absurditatea a ceea ce spune, atunci îl putem scoate din greșeală.
Deci aceasta este calea.

Să vedem un exemplu pe care îl auzim mult:

1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Nu sunt convins că ele există, așa că nu mi se aplică.

Cum începe dezbaterea, atacantul îngenunchează în fața partenerului de dezbateri și îi spune: „Dhiiiii jitar chu chen”. Îl invită politicos la dezbatere.

Lama Dvora Hla:
1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Adversarul: „Nu rezultă”

Lama Dvora Hla: „Deci vrei să-mi spui că din faptul că nu sunt convins că ele există, nu rezultă că ele nu se aplică pe mine?

Adversarul: „Du”

Lama Dvora Hla: „Acum o voi spune invers: Adică vrei să-mi spui că  legile karmei mi se aplică chiar dacă nu sunt convins de existența lor?

Adversarul: „Du”

Lama Dvora Hla: „Sho! Te rog, dovedește-mi”
Acum ne putem schimba. Acum trebuie să-mi explici. Dacă vrei, poți să te ridici și să mă ataci.

Adversarul: „Pot să-ți dovedesc că sunt lucruri care există chiar dacă nu ești convins de ele” sau „Există lucruri care ți se aplică chiar dacă nu ești convins de ele.”

Lama Dvora Hla: „Ai un exemplu?”

Adversarul: Da

Lama Dvora Hla: „Sho!”

Adversarul: „Gravitația. Dacă stai pe o clădire înaltă și sari și nu crezi că vei cădea și te vei lovi de pământ, chiar nu vei cădea și te vei lovi de pământ?”

Lama Dvora Hla: Perfect! Ai învins.

Uneori se dă ca exemplu copilul mic, care chiar dacă nu a auzit de legea gravitației va cădea de pe acoperiș.

Poate că dezbaterea ni se pare un joc distractiv, dar salvează vieți. Capacitatea noastră de a salva vieți depinde în mare măsură de abilitatea de a convinge. Și depinde în mare măsură de abilitatea noastră de a-l ajuta pe adversar să-și detalieze argumentul astfel încât să ajungem la un numitor comun și de acolo, să-l ridicăm.
Și aceasta este responsabilitatea noastră și nu a lor.

Și ceea ce face posibil acest lucru este că mintea noastră – funcționează ca limba vorbită. Limba noastră respectă regulile gramaticale, deoarece gramatica este ceva care exprimă modul în care funcționează mintea noastră, în orice limbă. Fiecare limbă are gramatica ei, iar gramatica are logică și această logică exprimă modul în care funcționează mintea.
Gândim în mod logic, vorbim în mod logic, care se potrivește regulilor gramaticale, și de aceea puteți înțelege ce vă spun, cu toate că auziți  doar sunete. Pentru că aveți aceeași structură de limbaj, iar cuvintele mele se așează pe structura pe care o aveți deja.
Această utilizare a logicii duce la iluminare.

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4a

 

 

Cauze și rezultate

Gyu Dre     

Gyu – cauze,
Dre – rezultate.

Gyu dre înseamnă cauze și rezultate.

Și în tibetană există douăzeci de moduri de a scrie cuvântul Gyu și același sunet va avea semnificații diferite în funcție de ortografie.
De exemplu, cuvântul pentru Tantra este tot Gyu, dar este scris puțin diferit. Și în curând veți vedea încă un Gyu.

În literatura de logică Dura, există două prezentări diferite ale acestui subiect, dar vom studia doar cea mai scurtă și mai ușoară dintre cele două prezentări.

Definiţia cauzei

Vom începe cu definiția cauzei:

Gyu – cauză. Acest uy, este „a”, a cauzei,
Tsen nyi – definiție.

Kyeje

Kye – a determina ceva,
Je – a face. Este un verb auxiliar.  A face să determine ceva, sau a provoca.
Kyeje înseamnă a provoca/a cauza.

Deci, definiția unei cauze este orice ce provoacă altceva.

Sinonime pentru „cauză”

Următoarele trei cuvinte sunt sinonime:

1. Rezultat – Drebu

Drebu

Drebu înseamnă rezultat, de asemenea, orez sau fructe, care este un rezultat pe care îl așteptăm.
Dre este prescurtarea lui Drebu, de fapt. Deci, Drebu este rezultat.

Deci spunem că rezultatul este sinonim cu cauza. Care a fost definiția cauzei? Ceva care provoacă altceva.

Spunem: Orice lucru care face ca altceva să se întâmple este automat și un rezultat. Sau orice face ceva este automat o cauză; orice ce este o cauză este automat un rezultat.

Dacă un lucru determină să se întâmple altceva, atunci și el este cauzat  de ceva. El nu poate fi cauza fără a fi cauzat. Nu există așa ceva.

Această discuție este importantă, pentru a vedea că nu există nicio divinitate fixă, neschimbătoare care cauzează ceva. Deci, Drebu, rezultat, este sinonim cu cauza.

2. Ngupo– lucru care funcționează

Al doilea sinonim este Ngupo:

Ngupo

Tot ceea ce funcționează face ceva, deci este o cauză. Orice lucru care îndeplinește o funcție trebuie să fie atât un rezultat, cât și o cauză.

3. Gyu – cauză

Fiecare cauză trebuie să fie un lucru care funcționează și un rezultat.

Deci, cele trei sinonime sunt: cauză, rezultat și lucru care funcționează.

Exemplu: flacăra lumânării în acest moment

Să ne uităm la flacăra lumânării a unei lămpi de unt, în acest moment, este ea un rezultat? Da.
De unde vine? Din clipa de dinainte. Din momentul precedent al flăcării. Este el o cauză? Da.
Ce va face acest moment? Va produce următorul moment al flăcării. Deci, el este și o cauză.

Prima clasificare a cauzelor: cauze directe și indirecte

Avem două tipuri de cauze:

• • primul tip este Ngu Gyu

Ngu Gyu           

• • al doilea tip este Gyu Gyu

Gyu Gyu

Primul Gyu este pronunțat cu un sunet puțin mai scurt: Gyu Gyu

Ngu înseamnă direct.
Ngu Gyu – cauză directă,
Gyu Gyu – cauză indirectă.

Exemplu

Care este cauza directă a acestui pix în acest moment? Pixul din momentul precedent. Acesta este cauza directă a pixului în acest moment.
Care este cauza indirectă a pixului în acest moment? Înființarea statului. Înființarea statului este o cauză indirectă. Pentru că a fost necesar să se înființeze statul, să se construiască această clădire, să mi se dea o educație și toate astea, ca să pot ține acest pix aici și voi să vedeți un pix.
Deci, există nenumărate cauze indirecte care ne-au determinat să vedem acest pix aici.

 

Acțiunile lui Buddha

Cauzele indirecte sunt aproape totul. Dacă vă uitați ce anume a făcut posibilă venirea voastră astăzi aici, veți vedea că nenumărate lucruri au făcut asta.
De exemplu, dacă aveți toaletă acasă, ea v-a permis să vă simțiți bine când stați aici. Cineva a construit toaleta. Cineva v-a dat posibilitatea să cumpărați casa în care locuiți sau să plătiți chiria.

Nenumărați oameni și factori au contribuit pentru ca voi să ajungeți astăzi aici. Trebuie să fiți recunoscători nenumăraților oameni și factori.
Cu cât meditați mai mult, cu atât veți fi mai conștienți de toate acestea. Veți fi uimiți să vedeți cum lumea vă sprijină tot timpul ca să ajungeți la iluminare.
Și aceasta este munca tuturor Buddha. Ei vă susțin tot timpul să ajungeți la iluminare.

 

Cauzele gândurilor noastre

Va veni timpul când vă veți adânci în meditație, dacă o practicați în mod regulat, și veți putea vedea și ce anume provoacă gândurile voastre. Pentru că și gândurile sunt rezultate. Ele sunt rezultate din gândurile anterioare care au fost cauzele acestora.

Dacă am o clipă de bucurie – care este cauza bucuriei? Puteți spune: „S-a întâmplat asta și asta” și „am auzit o veste bună care m-a bucurat”, dar dacă în acel moment cineva vă calcă pe picior, și auziți vestea bună, nu veți mai fi bucuroși. Deci, nu se poate ca ceva din exterior să-mi fi adus bucuria. Doar mi pare. Este o iluzie.

Cauza karmică a clipei de bucurie este clipa anterioară de bucurie. De aceea nu ar trebui să fim triști pentru că o clipă de tristețe este cauza karmică pentru o altă clipă de tristețe.

Când începeți să meditați mai mult, veți putea vedea cum un gând vine din alt gând și începeți să vedeți cum realitatea voastră se formează din karma voastră.
Și asta se întâmplă cu mult înainte de a percepe direct vacuitatea, când sunteți pe Calea pregătirii. Adică mai întâi ați ajuns la Renunțare, ați început să practicați și să studiați serios și apoi veți începe să vedeți. Veți putea vedea chiar cu zeci de ani în urmă, cum au evoluat aceste gânduri pentru a ajunge aici. Și asta este ceva extraordinar.

Care este concluzia a ceea ce am spus? Trebuie să practicați serios, să ajungeți la trei sferturi de oră – o oră pe zi de meditație. Nu începeți cu trei sferturi de oră pe zi, ci cu zece minute pe zi, dar bune.
Și treptat treptat vă creșteți timpul de meditație.

 

Vom trece acum la o altă clasificare a cauzelor.

Cauze materiale și factori de sprijin/contributivi

Nyerlen Gyi Gyu

Ultimul Gyu este cauza.
Gyi este o prepoziție, al.
Nyerlen Gyi Gyu înseamnă cauza materială.
Când spunem „cauză materială” nu ne referim la ceva material. Putem spune cauza principală.

De exemplu, cauza materială a unui copac este sămânța din care a crescut copacul.

Dar sămânța nu este suficientă pentru a face un copac; mai este nevoie de soare, apă și sol bun. Aceștia sunt factori de sprijin/contributivi, dar nu sunt cauza primară. Fără sămânță nu va exista copac, chiar dacă este soare, apă și toate celelalte. Deci, cauza materială a copacului este sămânța și are nevoie și de condiții de sprijin.

Hlenchik Jekyen

Kyen – condiție, factor,
Je – a face,
Hlenchik – în același timp.

Hlenchik Jekyen, înseamnă condiție de sprijin sau factor contributiv. Ceva ce s-a întâmplat în același timp cu cauza materială.
A fost sămânța și în același timp au existat și condițiile de sprijin care au făcut posibil copacul.

Exemplul 1: Flacăra lumânări în acest moment

Să ne uităm din nou la flacăra lumânării în acest moment. Ea este o cauză? Da.
Este o cauză materială? Da. Este cauza materială al flăcării din momentul următor.

Exemplul 2: Cauza materială și factorii de sprijin ai minții din această viață

Această discuție despre cauza materială și factorii de sprijin am purtat-o și în cursul 4. În acest curs au fost aduse dovezile existenței vieții trecute și viitoare.

Care este cauza materială a momentului prezent al minții mele? De unde vine el? Din momentul precedent al minții mele.
Cauza materială a momentului prezent al minții mele vine din momentul anterior al minții mele. Și nu poate exista un moment al minții, fără un moment anterior al minții.
Dacă consider primul meu moment din această viață, în pântecele mamei mele, prima mea clipă din această viață, spunem că trebuie să fi existat un moment anterior lui și el a fost în Bardo. Ultimul moment din Bardo, a precedat primul meu moment ca făt în această viață. În meditațiile profunde oamenii pot să urmărească aceste momente așa cum urmăresc gândurile.

Pentru noi este greu să ne amintim de prima clipă din pântecele mamei noastre. Ea este un fel de gând foarte vag, poate un disconfort, dar mintea există acolo. Chiar și embrionul din prima clipă simte ceva, mintea există acolo. În starea noastră normală, nu ne mai amintim de ea, dar sunt persoane care își amintesc. Și de acolo se întorc în urmă și își amintesc de ultimul moment în Bardo și își amintesc de momentul precedent în Bardo. Și, prin urmare, cunoștințele noastre despre Bardo, despre ceea ce se întâmplă între moarte și naștere, se bazează pe ceea ce ne-au lăsat acești înțelepți. Deci, dacă cauza materială a momentului prezent al minții este momentul anterior al minții, atunci trebuie să existe vieți anterioare. Iar dacă au fost anterioare, vor fi și viitoare.

Care sunt factorii de sprijin pentru primul moment al minții mele din această viață? Părinții mei, da? Dar ei nu sunt cauza materială. Ei sunt cauza materială a corpului meu, dar nu și a minții mele. Cum știm asta? Dacă ei ar fi  fost cauza materială a minții mele, atunci eu ar trebui să fiu sută la sută ca părinții mei. Dar eu nu sunt ca ei.

Exemplul 3: Cauza materială și factorii de sprijin al ulciorului de apă.

Poate un om să facă un ulcior de apă? Da. Deci, dacă fac un ulcior de apă, se poate spune că eu sunt cauza ulciorului de apă? Da, eu îl produc.

Care este definiția cauzei? Ceva care determină/provoacă altceva. Eu determin ulciorul de apă.

Sunt eu cauza materială a ulciorului? Nu. Am nevoie de lut.

Poate fi ceva o cauză dar fără să fie o cauză materială? Da, factorul de de sprijin.

Eu sunt factorul de sprijin sau contributiv. Factorii de sprijin sau contributivi sunt necesari, pentru că fără mine nu va exista ulciorul. Nu este suficient ca lutul să fie acolo. El nu va deveni ulcior, dacă cineva nu face din el ulcior. Eu sunt un factor de sprijin, și nu sunt cauza materială.

Deci, olarul este factorul de sprijin/contributiv pentru ulciorul de apă, și lutul este cauza materială, lucrul care se transformă în ulcior de apă.

Definiţia cauzei materiale

Definiția cauzei materiale este următoarea:

Rang gi dzegyun du tsowor kyeje

Dze înseamnă materie, dar aici el poate fi mental.
Gyun – flux, curent în sensul de continuitate,
Dzegyun – curgere a materiei.
Rang Gi – al lui,
Tsowor – în principal, în primul rând,
Kyeje – a provoca.

Deci, orice lucru care provoacă apariția un lucru funcțional, în primul rând ca o continuare a aceluiași material. Aceasta este definiția lui Nyerlen Gyi Gyu, a cauzei materiale.

Exemple

Exemplele de cauze materiale:

• • Lutul – este cauza materială a ulciorului,
  • Sămânța – cauza materială a copacului.
  • Momentul prezent al minții determină următorul moment al minții.
  • Ultimul moment al minții în Bardo este cauza materială a primului moment al minții embrionului în această viață.

Și așa mai departe.

Încercați în meditație să vă urmăriți mintea până la primul moment al ei în această viață. Cum este astăzi, cum a fost acum un an, cum era acum cinci ani, când aveați cinci ani, un an, când aveați o lună, când ați intrat în pântecele mamei. Primul moment al embrionului este un tip vag de disconfort. Samsara nu este confortabilă.

Definiția unui rezultat

Drebu – rezultat,
Tsennyi – definiție.
Drebuy tsennyi înseamnă definiția unui rezultat.

Care este definiția unui rezultat? Kyeja înseamnă ceva cauzat/provocat. Ceva cauzat de altceva este definiția unui rezultat.

Așa cum am făcut cu cauzele, rezultatele pot fi, de asemenea, împărțite în rezultate directe sau indirecte, și de asemenea, pot fi împărțite în rezultate ale cauzelor materiale și rezultate ale factorilor de sprijin/contributivi.

Trei relații diferite între două lucruri diferite

Să luăm două obiecte oarecare, obiectul A și obiectul B. Între ele există trei tipuri de relații:

a. Nu există nicio legătură între ele. Nu sunt legate unul de altul.

b. Relația de identitate. Unul este identic cu celalalt. Este similar cu Chi – categorie generală/calitateși Jedrak – caz specific/caracteristică. Cu alte cuvinte este relația dintre calitate și caracteristică, între mașină și Peugeot. A fi un Peugeot înseamnă a fi o mașină

Aceasta se numește Ngowo Chikpay Drelwa, adică a fi unul înseamnă a fi automat și celălalt. Adică, Peugeot-ul are identitatea unei mașini, a categoriei generale de mașini.

c. Relația dintre cauză și efect. Unul îl determină pe celălalt.

Exemple de legături diferite

• • Categoria de mașini a determinat Peugeot-ul? Nu putem spune asta. Nu aceasta este legătura dintre un Peugeot și o mașină. Între Peugeot și o mașină există legătura de Chi Jedrak – legătura de identitate.
  • Între ulcior și lut există relația cauză-efect.
  • Nu există nicio legătură între ulcior și lampă.

Orice două obiecte pe care le alegem, legăturile dintre ele vor fi a, b sau c.

Cum putem stabili dacă există o relație de identitate? Dacă eliminăm un obiect și celălalt va dispărea. Sau dacă eliminăm Chi-ul, toate Jedrak ale lui sunt eliminate. Dacă am eliminat toate mașinile din lume, am eliminat automat toate Peugeot-urile. Deci Peugeot-ul împărtășește o relație de identitate cu mașina, dar mașina nu împărtășește o relație de identitate cu Peugeot-ul (dacă eliminăm toate Peugeot-urile, nu dispar toate mașinile). Deci aceasta este o relație unidirecțională.

Legături unidirecționale și bidirecționale

O legătură poate fi unidirecțională sau bidirecțională.
De exemplu,

– Legătura poate fi bidirecțională, adică merge în ambele direcții. Dacă spunem mașină și automobil, atunci automobilul este mașină și mașina este automobil.

– Legătura unidirecțională. Poate exista o mașină care nu este un Peugeot. Deci relația Peugeot și o mașină nu merge în ambele sensuri.
Un alt exemplu este sămânța și copacul. Sămânța produce copacul, dar nu și invers. Copacul produce sămânță nouă, dar nu este aceeași sămânță.
Deci, relația dintre cauză și efect este unidirecțională.

 

Ultimul moment al samsarei

Să ne întoarcem încă o dată la flacăra unei lumânări. Să spunem că această lumânare este aproape terminată. Care este ultimul moment al flăcării? Ce se întâmplă în ultimul moment?

Va scoate fum. Ne va determina să experimentăm altceva în momentul următor.
Mai este el cauza materială a momentului următor?
Este discutabil dacă mai poate fi numită cauză materială, pentru că rezultatul acum este altul, dar încă mai experimentăm acolo ceva, așa că putem spune că ultimul moment al flăcării este o cauză, materială sau nu.

Ceea ce ne interesează mai mult decât lumânarea, este ultimul moment al samsarei.
Ce se întâmplă după ultimul moment al samsarei? Imediat după samsara va veni Nirvana.

Definiția Nirvanei variază de la școală la școală

Ce este Nirvana, conform școlii Mahayna? Încetarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor, fără excepție. Le-am terminat pe toate – suntem automat în Nirvana. Nu trebuie să producem Nirvana. Trebuie doar să eliminăm obstacolul pentru Nirvana și suntem în Nirvana.

Potrivit școlii Hinayana,

• • Corpul încetează, pentru că corpul este samsaric, un corp care simte durere. În Nirvana nu există durere, de aceea corpul încetează.
  • Mintea care este plină de afecțiuni mentale, încetează și ea.

Cuvântul Nirvana în sanscrită nir van, are două părți, nir van și înseamnă a stinge lumânarea. Totul s-a stins. Nu mai există corp, nu mai există minte, totul s-a terminat. Aceasta este Nirvana pentru Hinayana. Totul încetează.

Deci, ultimul moment al samsarei poate provoca Nirvana?

Cine este cel care a ajuns în Nirvana? Dacă nu există corp, nici minte, despre ce vorbim? Unde este acest Arhat? Arătați-mi un Arhat.

Deci, aici explicarea acestui moment ca o cauză materială pentru momentul următor s-a împotmolit – pentru că rezultatul unei cauze materiale, sau a oricărei cauze, nu poate să fie nimic!

În Mahayana nu se acceptă această definiție a Nirvanei.
Nu spunem că mintea încetează, spunem că suferința minții încetează.

Suferința încetează, dar mintea continuă. Pentru că fiecare moment al minții, produce un alt moment al minții, este o cauză pentru următorul moment al minții și acest lucru nu poate fi oprit. Fiecare moment al minții va aduce un alt moment al minții, dar suferința se va opri, afecțiunile mentale se vor opri, dar asta nu înseamnă că încetăm să mai existăm când ajungem la Nirvana sau când ajungem la iluminare. Buddha există.

Școala Sutriștilor este de mare ajutor, pentru că ne ajută să fim mai preciși în gândirea noastră. Ea nu explică în mod ultim Samsara și Nirvana, dar ne ajută până la un punct. Nu putem înainta dacă logica noastră nu este bună.

 

Lucrurile nu au început niciodată…

Întrebare: Dacă Sautrāntika susține, cauza minții embrionului este momentul anterior din Bardo, atunci cum explică ea că există lucruri al căror moment anterior este în afara lor, cum ar fi copilul, care este creat la un moment dintr-un ovul și un spermatozoid, de exemplu?

Răspuns: Să începem să analizăm. Este corpul copilului – creat din ovul și sperma?
El nu este doar un ovul și un spermatozoid, ele trebuie să se întâlnească, nu-i așa?

Atunci haideți să găsim momentul întâlnirii. Căutăm momentul întâlnirii.

Deci aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă, nu-i așa?

Aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă.

 

Și acum se întâlnesc.

S-au întâlnit? Nu știm, pentru că această linie are o grosime.

Dar noi vrem acel moment in care spermatozoidul a intrat, pentru că atunci suntem pe drumul spre copil. Spermatozoidul tocmai începe să intre, există un mic contact.

Această linie are grosime. Este o crustă – are grosime. Deși este microscopică, poate fi tăiată? Voi tăia această linie în jumătate.

Acest proces poate fi continuat la infinit.
Dacă nu există nicio întâlnire, atunci de unde vine copilul?
Trebuie să găsim momentul întâlnirii. Căutăm primul moment în care spermatozoidul întâlnește ovulul. Ceea ce spunem este că nu-l putem găsi.

Dacă căutăm acest prim moment – nu îl vom găsi.

Pentru că fie poți împărți linia în două, fie timpul. Această milisecundă, această milionime de secundă, poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și fiecare parte a acesteia – poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și dacă vreau să surprind exact, exact, exact momentul în care s-au întâlnit – nu pot.
Observați dacă acest lucru este adevărat. Gândiți-vă că vă uitați printr-un microscop puternic, din ce în ce mai puternic. Putem oare surprinde primul moment în care cei doi s-au întâlnit?

Când ați început să priviți? Dacă aveți ideea că ați început atunci când s-au întâlnit ovulul și spermatozoidul, când s-au întâlnit cei doi? Încercați să coborâți din ceea ce ați învățat la lecțiile de biologie, de cum se fac copii, de cursurile de educație sexuală și așa mai departe, și uitați-vă: este oare posibil ca un copil să vină din întâlnirea dintre un ovul și un spermatozoid?

Dacă explicația pe care ați auzit-o la școală este adevărată, atunci ei ar trebui să se întâlnească, nu-i așa? Deci, a existat un prim moment de contact. Atunci, găsiți-l!
Vi se pare acest lucru că nu este logic, pentru că sunteți siguri că așa este conceput copilul. Dar acum lăsați deoparte lucrul de care sunteți siguri – pentru că adevărul este că nu știm.

Și dacă căutăm cu logica noastră primul moment, nu-l vom putea găsi, pentru că nu există.

Pentru că și acest moment poate fi împărțit în două, și chiar și în prima jumătate de moment încă nu s-a întâmplat. Și această primă jumătate poate fi împărțită în două.
Este un proces nesfârșit în care nu putem găsi niciodată exact acel punct în care se întâlnesc.

 

… ele sunt doar proiecții ale karmei…

Dar copilul există. El plânge.

Deci, dacă nu puteți găsi acel moment în care ați început, atunci de unde ați venit?

Aveți o proiecție a voastră, așa cum vă proiectați pe voi înșivă în acest moment. Ea vine dintr-un moment anterior al minții, care vine dintr-un moment anterior al minții și, în cele din urmă, se duce la karma. A existat o schimbare karmică.
Înainte nu a existat Gabriela și după aceea a existat Gabriela – sau, atunci nu se numea încă Gabriela, dar a fost cineva care avea să o numească Gabriela – dar ea nu vine din ovul și spermatozoid. Ea vine din spermatozoid și ovul doar dacă am această proiecție.

După cum vedeți am părăsit de mult școala Sutriștilor.

Eu exist doar ca proiecție. Dacă karma rodește și provoacă această proiecție, atunci există o Gabriela. Și dacă nu există o astfel de karmă, nu contează câte ovule și spermatozoizi vor circula pe acolo – nu va fi nici o Gabriela. Pentru că nu venim din spermatozoid și ovul. Este cum venim, atunci când karma rodește.

Este vacuitatea acestui corp. Acest corp există doar atâta timp cât am proiecția de a avea un astfel de corp. Și asta înseamnă că mă pot schimba. Pot schimba totul datorită mie.
Dacă înțeleg karma suficient de bine și înțeleg cum pot accelera karma, mă pot vedea într-un corp de înger și nu am nevoie de spermatozoid și ovul pentru asta.

Exact așa și murim. Când karma acestei proiecții se termină, atunci și această viață se termină. Și acesta este singurul mod de a muri.
Nimeni nu moare în urma unui accident de mașină, nimeni nu moare din cauza unui atac de cord. Oricine moare, moare pentru că karma lui de a se vedea în acel corp al lui, s-a terminat. Și asta este. Acum are o karmă diferită și nimic altceva.

 

… și prin urmare Samsara se va termina

Asta înseamnă că putem învinge moartea.

Moartea stă în interiorul nostru, în străfundul nostru, din momentul în care ne-am născut.
Dacă putem învăța aceste lucruri bine și meditam suficient de bine, putem ajunge acolo.
În filmul Matrix, Neo începe să învârtă butoanele. Pentru că acum înțelege cum funcționează. Deci, ce repară? Nu ovulele, ci proiecțiile. Karma.

Școala de logică nu explică cum să trecem de la Samsara la Nirvana. Cauza pentru care putem trece de la Samsara la Nirvana este pentru că proiecția se va schimba.

Putem lucra la cauze, să producem această proiecție. Și doar așa se va termina Samsara.

Mintea nu se termină, ci doar se va afla în mare plăcere, în loc de suferință. Și asta este tot.

Întrebare: Deci, practic, nu am venit din ovul și spermatozoid. Ci este cum am venit. Și, de fapt, nici asta nu este adevărat. Dacă nu a fost un moment de întâlnire, atunci nu a fost nici cum. Și atunci, de fapt, am karma să mă nasc doar dintr-un ou.

Răspuns: Nașterea lui Isus. Patanjali, s-a născut din apă – mama lui a luat apă în mâini și a venit un copil.
Dacă sunteți suficient de avansați în înțelegerea vacuității, puteți produce un copil din apă. Pentru că totul este gol. Și așa există minunile.
Dar hai să vedem mai întâi cum ne eliminăm supărarea.

Aceasta a fost una dintre cele cinci mari demonstrații ale vacuității. Există cinci demonstrații celebre în literatura budistă. Există multe demonstrații, dar cinci sunt celebre. Aceiași demonstrație se face cu sămânța și lăstarul, când sămânța devine lăstar? Nu putem găsi acel moment.

Distincția este între:

• • momentul care există de la sine, acel moment când am intrat în pântece
  • Și cel pe care îl proiectez.

Acel moment,care există de la sine, când a început totul – nu există, pentru că nu-l găsesc. Când mă proiectez în pântece – acest lucru există. De aceea suntem aici. Proiecția există și funcționează. Și de aceea vom muri dacă nu înțelegem aceste lucruri, pentru că și moartea este o proiecție.

Proiecțiile sunt reale. Proiecțiile ne omoară. Și numai ele ne omoară.
De aceea este foarte important să înțelegem aceste lucruri.

 

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3b

 

 

În general, acest curs ne oferă practic o imagine de ansamblu. Călugării în mânăstiri dezbat câteva luni subiectele din lecția 2, 3 pentru a înțelege toate conceptele, relațiile dintre ele, pentru a înțelege ce este un Jedrak al unui Chi. Ei lucrează strict cu definițiile, și încetul cu încetul, aceste relații și termeni încep să le devină mai clare, apoi încep să se relaționeze cu ceea ce se întâmplă în lumea lor și în experiența lor. Ei de asemenea și meditează.
Noi nu vom face asta. Dar vă dăm posibilitatea să vă gândiți asupra acestor lucruri în viitor. Ceea ce încearcă să facă Geshe Michael în acest curs este să parcurgă tot conținutul din Dura, toate subiectele pe care ar trebui să le știți, și când o să vină vremea să intrați în dezbateri.

 

Un exemplu clasic de argument logic: natura sunetului

 În tradiția hindusă se vorbește despre sunetul Om sau AUM, care are trei părți: A-U-M. Puteți citi diferite explicații despre el și sunt cei care spun:
„El este sunetul universului, sunetul primordial.” Și dacă este un sunet primordial, ei spun: „El nu este creat. Există un sunet, dar nu este creat”. Sau: „El nu se schimbă, este mereu acolo”.
Budiștii nu sunt de acord cu acest lucru. Ei spun că dacă există sunet, atunci acesta este creat. Ceva a produs sunetul. Și dacă este creat, atunci este Takpa sau Mitakpa? Mitakpa. El se schimbă.

Budiștii prezintă următorul argument:

1. Subiectul

Dra chuchen

Dra – sunet.
Chuchen – hai să considerăm.
Dra chuchen – să considerăm sunetul.

2. Afirmația

 Mitak te

Ce înseamnă Mitak te? Un lucru schimbător, un lucru în schimbare.
Deci, se afirmă – sunetul este un lucru schimbător.

Subiectul și afirmația, împreună se numesc Drupja, – afirmația noastră.
Și ea trebuie demonstrată.

3. Argumentul

Jepay chir

Jepa– a face,
Jepay – creat, produs, făcut.
Chir – pentru că, deoarece.

Jepay chir înseamnă pentru este produs.

Draaaa chuchen – să considerăm sunetul,
Mitak te – el este un lucru schimbător,
Jepay chir – pentru că este produs.

Așa că ei spun: „Sunetul se schimbă pentru că a fost produs și tot ceea ce este produs trebuie să se schimbe”. Există momentul producerii sunetului și momentul în care a încetat. Acesta este răspunsul celor care susțin că există un sunet primordial care nu a fost creat și care nu se schimbă.
Vom suna din clopoțel.

Să considerăm sunetul de clopoțel.
El se schimbă
Pentru că a fost produs.

Tot ce este creat este un lucru în schimbare. Tot ceea ce este creat are o energie care l-a pornit și această energie se va dezintegra. Tot ce este creat, se dezintegrează. Ne aflăm în samsara, și suntem supuși forțelor karmice. Ele se creează, acumulează energie și se dezintegrează.

Din acest motiv suntem nevoiți să pierdem tot ce avem în samsara. Fiecare lucru care este creat, are o cauză, există karma care îl determină să apară și suntem nevoiți să-l pierdem atunci când acea karma se dezintegrează. Atunci când energia lui s-a terminat, și el se termină, așa cum s-a terminat și sunetul.

 

Faptul că lucrurile care sunt create se schimbă, se schimbă?

 

Ceea ce am spus acum este ceva diferit, este un adevăr.
Acest fapt nu mai este un lucru care este creat și distrus. Este altceva. Adevărul aparține categoriei Takpa – lucruri neschimbătoare. El stă alături de spațiul gol, alături de vacuitate. Adevărurile fac parte din categoria Takpa. Faptul că lucrurile care sunt create se schimbă este un adevăr, este un adevăr axiomatic.

 

Dezbatere: Există vreun lucru schimbător care nu este creat?

Cineva spune: Tot ceea ce este creat se schimbă, dar nu tot ce se schimbă este creat. Exemplu: mintea.

Lama Dvora Hla: Deci spui că sunt lucruri care se schimbă și că nu există niciun cauză pentru ele, că nu au fost create.

Persoana: Adevărat.

Lama Dvora Hla: Există lucruri care se schimbă și care nu au fost create. Exemplul tău este bun. Dar nu sunt neapărat de acord cu afirmația ta. Hai să dezbatem.Începem prin a spune Diii jitar chu chen. Di trebuie să fie este lung, pentru că este sfârșitul mantrei lui Manjushri. Iar iii, sunetul iii, se presupune că ne ascuțim mintea.

Persoana:
Subiectul – să considerăm mintea.Afirmația – mintea se schimbă, dar nu este creată.

Lama Dvora Hla: de ce spui asta?

Persoana: Pentru că spunem că suntem în samsara și într-o zi vom la iluminare. Deci mintea se schimba. Dar nu a fost creată, pentru că spunem că mintea a existat dintotdeauna și va exista și după ce vom ajunge la iluminare.

Lama Dvora Hla: Tak madrup. Tak madrup, nu este adevărat. Nu sunt de acord cu argumentul dat.

Persoana: Ok, să luăm mintea. Mintea se schimbă și nu este creată. Lama Dvora Hla: Pentru că…

Persoana: Pentru că a existat dintotdeauna și va exista întotdeauna, chiar și atunci când ajungem la iluminare.

Lama Dvora Hla: Tak madrup, adică nu sunt de acord că mintea nu are nicio cauză. Deci să ne întoarcem la început.
Subiectul nostru este mintea,
Afirmația: ea nu a fost creată.

Persoana: Pentru că a existat întotdeauna.

Lama Dvora Hla: Aici trebuie să ne oprim, pentru că argumentul este identic cu afirmația – mintea nu a fost creată pentru că ea a existat dintotdeauna. Aceasta este o repetare a afirmației, sunt sinonime.

Persoana: Oh! Întreaga lume este creată de karma noastră. Deci, mintea a existat întotdeauna, dar ea a fost creată de karma noastră întotdeauna! Sunt mulțumită, te rog să-mi explici.

Lama Dvora Hla: Ceea ce spunem este că mintea din fiecare moment este cauza minții din momentul următor. A spune că „mintea a existat întotdeauna până acum” este incorect. Există mintea din acest moment. Și ea este cauza minții din momentul următor și așa mai departe.
Deci, când spunem: „mintea a existat dintotdeauna” ne referim la: „întotdeauna a existat un moment al minții”. Nu spunem că mintea nu a fost creată – ci că fiecare moment al minții a fost creat de mintea din momentul anterior.
Acum am amestecat puțin între școli, dar vom ajunge la subiectul legat de timp mai târziu.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

Vom vorbi în continuare despre structura logică formală.

Cazuri care sunt similare și cazuri care nu sunt similare

Tun chok

Mi Tun chok

Tun – a fi în armonie,
Chok – grup de obiecte,

Tun chok înseamnă lucruri care sunt similare. În logica budistă Tun chok înseamnă lucruri care sunt similare cu subiectul de care ne ocupăm.
Și Mitun Chok sunt lucruri care nu sunt similare cu cele de care ne ocupăm.

Când vorbim despre lucrurile schimbătoare – Mitakpa. Ce lucruri putem găsi similare cu Mitakpa? Putem spune, de exemplu: „Masa este asemenea, pentru că este în armonie cu…”. „Similar” nu este tocmai o traducere bună. Este în armonie, este asemenea cu masa.
Cu toate acestea vom spune masa este similară cu lucrurile care se schimbă.

Grupul de lucruri care nu sunt similare

Există trei tipuri de lucruri care sunt diferite de lucrurile schimbătoare. Acestea sunt lucruri pe care le știm intuitiv, dar aici le vom enumera în mod explicit.

1. Lucruri care nu există

Primul tip de lucruri:

Mepa mitun chok

Mepa – nu există,
Mitun chok – lucruri care nu sunt similare.

Vom căuta acum lucrurile care nu sunt similare celor schimbătoare. Primul tip este Mepa mitun chok, adică lucrurile care nu există.
Coarnele iepurelui, de exemplu, nu este un lucru schimbător pentru că el nu există. Sau floarea care crește în aer.

În literatura budistă, când vrem să vorbim despre lucruri care nu există, ne referim la coarnele iepurelui sau floarea care crește în aer. Ele nu sunt similare cu lucrurile schimbătoare.

Ri bong gi ra

Ceea ce înseamnă coarnele iepurelui.

2. Categoria a altceva mai mare

Al doilea tip de lucruri de lucruri care nu sunt similare este:

Shen pa mi tun chok

Shen pa – altceva diferit.

Sensul aici este de ceva care nu este similar pentru că este prea mare.

Deci, de exemplu, voi spune că lucrul care nu este similar cu lucrurile schimbătoare sunt toate lucrurile existente, sau cum le-am numit:

Sheja

Sheja – toate lucrurile care sunt cunoscute. Am mers prea departe. Am luat o categorie mult mai mare, pentru că ea conține chiar și lucruri schimbătoare.

Deci, Shen pa mi tun chok înseamnă că am mers prea departe. Am luat un lucru prea mare. Pentru că toate lucrurile existente conțin și lucruri schimbătoare.

3. Lucrurile contradictorii

 Gelwa mitun chok

Gelwa – contradictoriu,opus.

Gelwa mitun chok este ceva care nu este similar pentru că este complet contradictoriu.

Takpa

Aici se dă exemplul, Takpa a lucrurilor neschimbătoare.
Takpa nu este similar lucrurilor schimbătoare, deoarece este contrar lor.

Uneori în dezbateri trebuie să găsim ceva similar, iar uneori trebuie să găsim ceva care nu este similar. Doresc să subliniez faptul că există trei tipuri de „nu este similar”. Primele două tipuri nu ne sunt de prea mult folos în demonstrații. Deci, dacă vreau să găsesc ceva ce „nu este similar”, trebuie să merg la partea opusă.

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere?

Trebuie să începem din locul în care ambele părți sunt de acord

Dra chuchen
Mitak te
Jepay chir
Să considerăm sunetul, el se schimbă, pentru că este ceva produs.

Principiul aici este că trebuie să știm dinainte că dacă ceva este produs, atunci el este schimbător. Asupra acestui lucru trebuie să fim de acord în prealabil. Dacă eu spun acest lucru și adversarul îmi spune: „ de ce un lucru schimbător este un lucru produs?” Atunci trebuie să mă întorc și să demonstrez că ceva care este produs, este schimbător.

În acest mod, continuăm să dăm argumente. Presupunând că toate argumentele mele sunt corecte, la un moment dat voi ajunge într-un loc în care celălalt va fi de acord cu mine și de acolo mă întorc înapoi de unde am pornit, și iar cobor, să caut ceva cu care celălalt să fie de acord și de acolo – presupunând că toate argumentele mele sunt corecte – îl voi putea convinge că, până la urmă, sunetul este un lucru schimbător. Asta în primul rând.

Chir

În al doilea rând, ultimul cuvânt care apare în argument

Chir

Chir înseamnă pentru că. Acest cuvânt indică motivul.
În tibetană acest cuvânt apare la sfârșit și nu la început. Deci, ei spun „este produs pentru că” iar în română spunem întotdeauna mai întâi „pentru că” și apoi „produs”.

Utilizarea malei

Și în al treilea rând, în dezbatere se folosește mala. Când dau motivul/argumentul, în primul rând îmi pun mala pe mână. Și dacă sunt cineva căruia îi place să dezbată, atunci merg tot timpul cu mala afară ca ceilalți să știe că eu caut să dezbat, sunt gata de luptă.

Acum, punem mala.
Și o tragem la început în sus, în sensul că ne imaginăm că tragem toate ființele din abisul samsarei pentru a ajunge la iluminare. Îmi ridic piciorul, îl țin așa pentru că vreau să-mi enervez adversarul.

Asta face parte din tactică. În cele din urmă, majoritatea oamenilor vor să câștige dezbaterea, în căutarea adevărului.

Dansul dezbaterii

Cei care dezbat, dansează, sar și sunt plini de energie. Și, așa cum am spus, dacă cineva care urmărește dezbaterea și vede că atacantul nu dă argumente întemeiate, atunci îl împinge deoparte și îi ia locul și continuă el dezbaterea.
Și asta poate dura ore și ore. Dacă unul dintre cei doi adversari se oprește pentru un moment să gândească , nu i se dă voie. Trebuie să dea răspunsul imediat. Dacă cineva se oprește să se gândească pentru o clipă, atunci ceilalți îi strigă „rușine!”.

La sfârșit putem vedea un videoclip de cum dezbat călugării budiști.
https://www.youtube.com/watch?v=Fm6WGE_efHw

Diferite moduri de a nu fi de acord
Și acum vom repeta cele două răspunsuri în cazul în care nu sunt de acord:

1. Primul răspuns:

Tak madrup

Tak madrup înseamnă Nu! Argumentul tău nu este corect.

De exemplu, să luăm argumentul „pentru că a fost produs”. Să spunem că nu suntem de acord că sunetul este ceva produs, atunci vom spune Tak madrup. După care va trebui să începem să demonstrăm că sunetul este ceva produs.

2. Să presupunem că am fost deja de acord că sunetul este ceva produs, dar tot nu sunt de acord cu faptul că un lucru produs este schimbător. Deci, în acest caz, ce voi spune Kyappa Majung.

Kyappa majung

Aceasta înseamnă că argumentul dat este corect, dar el nu demonstrează afirmația.

Kyappa majung – Nu, nu este neapărat așa.

Un exemplu de silogism:

Subiectul: Să considerăm cerul,
Afirmația: este verde,
Argumentul: pentru că are o culoare.

Argumentul (pentru că are o culoare) este corect, dar nu dovedește afirmația (că cerul este verde).

 

Rezumat

În principiu avem trei reacții posibile la argumentele aduse, am putea spune chiar patru. Dar am vorbit până acum numai de două.

1. Tak madrup – nu suntem de acord cu argumentul adus.

Ce va face celălalt când va auzi așa ceva? El are câteva strategii pentru asta și vom face asta mai târziu:

• • El va încerca să demonstreze că argumentul său este corect,
  • Sau poate spune „dacă crezi contrariu, dovedește-mi”. El poate să ceară asta, dacă crede că argumentul lui este corect.

Să spunem că am dat argumentul „pentru că astăzi este joi”. Iar adversarul meu îmi spune Tak madrup.
Eu spun: „Ah! Asta înseamnă că tu crezi că azi nu este joi”. El îmi va spune „da”.

Și în acest moment îi voi spune: “Demonstrează-mi asta! Sho” . Mă bag sub nasul lui și îi spun: „Sho! Demonstrează-mi acum de ce nu este joi.”
El ar putea să-mi spună: „Pentru că azi este vineri”.

2. Kyappa majung– suntem de acord cu argumentul dar el nu demonstrează afirmația.

Uneori mai putem spune:

Ma kyab

Ma kyab – n-ai dovedit încă, nu este neapărat așa. Sau se spune Kyappa Majung.

Kyab înseamnă implica, pătrunde.
Jung – nu rezultă.