Category: ACI 5

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4, prima parte

 

 

Al patrulea capitol din Abhidharmakosha este plin de liste și clasificări ale diverselor aspecte ale karmei. În acest curs veți primi doar o parte din aceste liste, numai pe acelea care sunt relevante în viața noastră şi al căror scop este de a fi aplicate imediat în lumea samsarică.

Cartea Abhidharmakosha cât şi comentariile asupra ei sunt foarte greu de înțeles. Spre marele nostru noroc, maestrul Je Tsongkapa a strâns învățăturile expuse în sutrele lui Buddha şi în vechile manuscrise, şi le-a pus sub o formă clară şi accesibilă în Lam Rim Chemo. Vom trece la Je Tsongkapa puțin mai târziu.

În această lecţie vom discuta despre rezultatele (consecințele) karmice. Prima clasificare a karmei peste care vom trece, va fi în funcție de momentul de timp în care vom experimenta rezultatele karmice.

Karma este împărțită în trei tipuri, și anume:

 

1. 1. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în această viață.

Acest tip de karma este destul de rară. Puține rezultate vom putea vedea în această viață. De aceea se spune că dacă vrem să vedem rezultate, karmele vor trebui să fie extrem de intense, adică karma va trebui să fie executată cu o forță extraordinară.

Nu putem trece mai departe fără a nu ne referi la Tantra. Ideea în Tantra este de a lua calea Mahayana şi de a o face suficient de puternică astfel încât să dea deja rezultate în această viață.

Deci, toată ideea în tantra se bazează pe modul în care trebuie efectuate cele mai intense karme, pentru a avea șansa să experimentăm rezultatele lor chiar în această viață. Ne vom întoarce la acest tip de karma puțin mai târziu.

 

1. 2. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în viața imediat următoare.

Al doilea tip de karma este cea a cărei rezultate le vom vedea în viața imediat următoare. Trebuie să menționez că nu ne referim aici la Bardo, adică la lumea tranzitorie dintre această viață şi următoarea. Conform budismului, după ce omul moare, el se naște şi moare în Bardo, adică el va exista o perioadă scurtă de timp în această lume, după care se va reîncarna în viaţa următoare. Deci atunci când spunem „viața viitoare” nu ne referim la Bardo.

 

1. 3. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în viețile de după viața imediat următoare.

Trebuie să subliniem faptul că aceste lucruri nu le putem ști sau vedea, pentru că nu am ajuns încă la un nivel atât de profund de înțelegere al dharmei, de aceea trebuie să ne bazăm pe Buddha. Această cunoaștere ține de o realitate care este ascunsă de noi, tainică. Chiar şi cel care a ajuns la nivele destul de înalte, nu poate să vadă toate acestea.

Multora dintre noi, le este greu sa creadă în ceva ce nu pot vedea, de aceea este nevoie de cineva pe care să ne sprijinim. Toată concepția budistă este construită pe continuitatea existenței noastre, continuitate care depinde de karma pe care am acumulat-o, iar aceste lucruri sunt exact cele pe care nu le putem vedea.

Pentru a putea da crezare spuselor lui Buddha, va trebui mai întâi să verificăm dacă el este cu adevărat o autoritate pe care ne putem baza.

Acest lucru îl putem face cu ajutorul logicii noastre, până când vom fi convinși că Buddha într-adevăr știe bine ceea ce spune și că nu are nici cel mai mic interes să ascundă adevărul.

Cursul nr. 4 se ocupă de logica budistă.

În continuare vom trece pe scurt asupra a trei moduri de examinare a veridicității spuselor lui Buddha sau a oricărui învățător:

 

1. Primul examen este de a compara spusele învățătorului cu experiența noastră de viață, adică vom verifica dacă există ceva în experiența noastră de viață care să contrazică ceea ce ni se spune.

De exemplu: dacă cineva vine și îmi spune că soarele este albastru, din capul locului nu-l voi crede, pentru că din experiența mea directă eu văd că nu este albastru. Deci, în mod firesc reacția mea va fi de a elimina lucrurile care mi se spun, pentru că ele vin în contradicție cu experiența mea directă de viață.

 

2. Al doilea examen este de a verifica dacă lucrurile spuse de învățător sunt compatibile cu cele la care putem ajunge în mod logic.

De exemplu, dacă văd undeva fum, voi trage concluzia că acolo este un foc care arde. Dacă va veni cineva și îmi va spune că fumul vine din mintea mea, bineînțeles că logica mea îi va anula spusele, și asta datorită faptului că logica mea deductivă se bazează pe experiența de viață. Deci, chiar dacă nu văd focul în mod direct, pot, în mod sigur, să trag concluzia că acolo unde este fum este și foc. Dacă cineva îmi va spune că nu există foc, voi tinde să nu-l cred.

Deci primul examen constă în a verifica cum se potrivesc lucrurile care mi se spun în funcție de experiența mea de viață, iar al doilea, cum se potrivesc lucrurile în funcție de logica mea.

Până acum am acoperit două verificări:

a. Verificarea lucrurilor pe care le pot vedea eu însumi și apoi le compar cu spusele celui care-mi vorbește despre ele.

b. Verificarea lucrurilor pe care nu le pot vedea, dar pe care le pot experimenta în mod indirect, folosindu-mă de propria mea logică și comparând apoi cu ceea ce mi se spune.

Examenul al treilea se folosește în cazul în care există lucruri pe care nu le pot vedea și nici nu pot ajunge la ele prin logică, cum ar fi de exemplu legile karmice.

 

3. Al treilea examen este de a verifica consecvența spuselor învățătorului.

Oare ceea ce mi-a spus profesorul acum este în contradicție cu ceea ce mi-a spus în trecut?

Este oare el consecvent în ceea ce îmi prezintă?

Budismul ne încurajează în permanență să folosim aceste moduri de examinare și să punem întrebări, pentru că dacă nu vom întreba şi nu ne vom convinge că sursa care ne învață  este o sursă demnă de încredere, nu vom putea parcurge acest drum și nici nu vom putea vedea rezultate.

Bineînțeles că oamenii pot avea îndoieli cu privire la ceea ce li se spune.

Putem vorbi de două tipuri de îndoieli:

– un tip de îndoială este cea care spune: “nu știu ce se întâmplă acolo, dar nici nu voi merge să mă lămuresc”, tendința fiind de a renunța din capul locului.

Acest tip de îndoială tinde într-o direcție negativă, care nu ne servește în dharma.

– un alt tip de îndoială este cea care tinde într-o direcție pozitivă, care spune:
“Nu știu ce se întâmplă aici, nu înțeleg totul, dar voi continua să mă lămuresc, voi continua să învăț, și voi continua să pun întrebări cu scopul de a-mi clarifica îndoielile pe care le am.”

Acest tip de îndoială este exact tipul pe care budismul îl încurajează, pentru că el joacă un rol important în evoluția noastră.

Concepția noastră convențională asupra lumii în care trăim, lumea samsarică, nu cuprinde descrieri detaliate ale karmei, de aceea va trebui să ne bazăm pe Buddha.

Şi tot ceea ce v-am spus despre examinările logice, ele nu ne pot ajuta să decodificăm legile karmice deoarece acestea sunt considerate ca fiind un adevăr ascuns.

Ca să pot verifica corectitudinea acestor legi, mă voi folosi de logica mea pentru a verifica adevărul spuselor învățătorului. Și cum fac asta? Mă voi uita la alte lucruri despre care el îmi vorbește şi verific dacă se potrivesc experienței mele de viață. De exemplu: învățătorul îmi vorbește despre adevărul suferinței.

Acesta se potrivește în viața mea? Suferința pe care o văd în viață se potrivește cu descrierile lui Buddha? Buddha a descris cu toată atenția tipurile de suferință, intrând în orice arie a vieții noastre. Oare experiența mea concordă cu descrierile lui?

În concluzie vom verifica dacă învățătorul nostru este consecvent în ceea ce ne transmite, și dacă vom găsi că el este statornic, atunci îi vom acorda încredere în ceea ce spune și mai ales despre subiectele pe care nu le putem atinge deocamdată.

 

Noțiunea de “karma” în literatura budistă.

Noțiunea de karma se referă la latura negativă a ei, cu toate că legile karmice pe care le vom descrie mai departe nu țin numai de partea negativă ci și de cea pozitivă. Dar în general numele de karma se referă la ceea ce noi numim karma impură, necurată. Atunci când karma este pură, scripturile folosesc alți termeni, și anume virtute sau merit. Deja nu se mai vorbește de karmă.

Atunci când scrierile budiste se referă la karma, ele de fapt vorbesc de samsara, vorbesc de această calitate care se schimbă în permanență, care urcă şi coboară.

Doresc să vă spun că atunci când ne referim la karma faptelor pe care le facem în gând, vorbă și acțiune, ne referim la faptul că fiecare acțiune plantează o sămânță. Pentru ca sămânța să germineze și apoi să dea roade sunt necesare condiții de sprijin, cum ar fi: sol fertil, soare, umiditatea necesară. Aceasta este analogia care se folosește în karma.

Întotdeauna este nevoie de o cauză principală, aceasta fiind sămânța depusă ca rezultat a ceea ce am făcut, și de condițiile de sprijin.

 

Cele patru tipuri de karma care trebuie să rodească.

Înainte de a intra în detalii, se pune întrebarea dacă celelalte tipuri de karma care nu sunt cuprinse în lista pe care am să o prezint în continuare, nu „dau roade”, adică [dacă] semințele lor dispar. Nu. Buddha afirmă că semințele karmice nu vor dispare niciodată, dar pot exista circumstanțe ca ele să nu fie fertile, să nu dea roade. În continuare vom denumi tipurile de karma care vor da cu siguranță roade.

 

1. Fapta comisă cu emoție sau cu intenție foarte puternică.

Primul tip este fapta comisă cu o emoție foarte puternică sau cu intenție foarte puternică sau dintr-o motivație intensă.

Shuk drak po

Shuk         ̶̶   forță
Drakpo    ̶̶   feroce, puternică, înverșunare

Un exemplu al acestui tip de faptă este cea făcută cu multă ură.

Amprenta pe bandă de înregistrare karmică, pe care o lasă omorul săvârșit din ură imensă este atât de puternică încât ea va trebui sa dea roade. Efectele ei vor fi suferințe mari în viitor. Aceasta este latura negativă.

Din punct de vedere pozitiv, un act efectuat dintr-o imensă iubire față de Lama, dintr-un adânc devotament față de Lama, va trebui să dea roade chiar în această viață. De aceea, o mare parte din practica spirituală se bazează pe consolidarea relațiilor cu cel care ne învăță și dezvoltarea iubirii față de el. Acesta este modul care face ca lucrurile să devină mult mai puternice.

În această categorie putem să introducem și acțiunile făcute dintr-o ignoranță crasă, adică făcute dintr-o concepție a lumii care spune: „Nimic nu contează! Pot să fac ceea ce vreau! Nu există reguli de moralitate, nu există karma, nu există vacuitate. Toate astea sunt numai prostii!”. Astfel de acte vor avea de asemenea consecințe dure – și ele vor trebui să rodească.

 

2. Fapta comisă față de un obiect sfânt.

Al doilea tip este:

Yunten gyi shi

Yonten   ̶̶   calitate personală bună sau realizare spirituală sau virtute.
Gyi           ̶̶   cuvânt de legătură
Shi           ̶̶   bază

Deci bază a calităților spirituale.

Acest lucru se referă la Cele Trei Diamante, adică Buddha, Dharma și Sangha.

Aceste trei obiecte sunt considerate ca fiind extrem de importante pe scala binelui, a binefacerii. De aceea karma efectuată față de acestea va trebui să rodească.

Întrebarea este: care este motivul pentru care aceste trei diamante, Buddha, Dharma şi Sangha sunt atât de înalte?

– Buddha este exemplu al unei persoane care a ajuns la înțelepciunea profundă, a realizat calea şi a ajuns la iluminare.
– Dharma este înțelepciunea, este împlinirea, realizarea, este calea.
– Sangha se referă la toți cei care au perceput vacuitatea în mod direct, la cei care sunt Arya, persoane care sunt considerate ființe superioare, datorită faptului că au practicat calea într-o asemenea măsură, încât ne pot ajuta şi îndruma pe calea noastră.

Deoarece cele trei obiecte ne ajută să ne apropriem de iluminare, karma acumulată prin acțiunile noastre față de ele este foarte puternică.

Orice lucru, învățătură, persoană care ne aproprie de iluminare este cel mai important obiect din punct de vedere al acțiunii karmice, iar acțiunea făcută în raport cu un astfel de obiect este cea mai intensă.

Și de ce așa? Deoarece cu cât ne vom apropia mai mult de iluminare, abilitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți va crește foarte rapid. Pe măsură ce progresăm pe un drum spiritual, acțiunile noastre vor avea un impact cu mult mai mare asupra lumii.

Datorită bunătății inimii noastre, vom putea influența oamenii, iar înțelepciunea şi iubirea noastră va crește din ce în ce mai mult. În acest fel vom putea ajunge la un număr mult mai mare de oameni pentru a-i scoate din suferință.

De aceea orice lucru care sprijină progresul spre iluminare, este obiectul cel mai înalt față de care va trebui să acționăm. Acesta este motivul pentru care karmele acumulate sunt atât de intense.

 

3. Fapta comisă în repetate rânduri (de nenumărate ori).

Al treilea tip de karma care rodește este:

Gyun chak su

Tot aceste cuvinte împreună înseamnă iar și iar, având sensul de fapta pe care o comitem în repetate rânduri.

Dacă ne comportăm la fel de nenumărate ori, în fiecare zi sau destul de des, obiceiul nostru va lăsa o amprentă puternică pe banda de înregistrare karmică, și de aceea ea va rodi repede.

Motivul pentru care se pune atât de mult accent pe ceea ce facem în această viață, este că, desigur, cu cât ne vom obișnui mai mult de a face aceleași lucruri, de a gândi și de a vorbi, cu atât mai mult există șansa ca ele să dea mai repede roade și să ne influențeze viața următoare.

Și dacă fapta va fi comisă și cu intenție puternică, efectul ei îl vom resimți chiar în această viață.

De aceea învățătura despre karma este atât de importantă:

– ne obișnuiește cu lucrurile, care ne servesc pentru a ieși din suferință;
– și invers: ne dezrădăcinează obiceiurile care ne provoacă suferință.

Dacă vă întrebați dacă aveți un astfel de obicei, faptul că ne aflăm în lumea dorințelor demonstrează că fiecare dintre noi are cel puțin un obicei. Deci, avem ce munci în acest domeniu.

Avem obiceiuri care ne fac să ne naștem într-o lume plină de suferință, într-o lume în care va trebui să ne despărțim de tot ceea ce avem, într-o lume în care suntem constrânși să îmbătrânim, să ne îmbolnăvim și să murim, și asta pentru că avem Gyun chak su, obiceiuri care nu sunt corecte și care nu funcționează.

 

4. Uciderea părinților.

Ultimul tip de karma este:

Pa Ma Sopa

Pa        ̶̶   tatăl
Ma       ̶̶   mama
Sopa    ̶̶   a ucide, a omorî

Deci a omorî părinții.

Uciderea părinților este o faptă atât de grea încât ea va trebui să dea roade. Este practic imposibil să fugi de rezultatele ei.

Când spunem “va trebui sa dea roade”, nu ne referim la faptul că va da roade în această viață, ci la faptul că actul de omor va da roade în viața imediat următoare; cel care a comis crima după moartea lui va merge direct în infern.

 

Omorul din milă.

În Abhidharmakosha, scrie explicit că în situația în care vrem să ne ajutăm părinții să nu mai sufere, fapta de a le lua viața este atât de grea încât vom fi nevoiți să suferim de pe urmele ei, și să nu mai vorbim de faptul că nu ne este deloc clar dacă le oprim suferința cu adevărat.

Motivul este că nu putem vedea, nu putem ști ce se întâmplă în partea cealaltă.

Din dorința de a ajuta, de a grăbi moartea cuiva datorită imensei lui suferințe, putem cădea foarte ușor în capcană.

Lama Dvora povestește despre mama ei care se afla în comă la reanimare, legată de aparatele de respirație artificială. Văzând suferința mamei, se gândea cum să o ajute să nu mai sufere și credea că dacă ar decupla-o de la aparate, nu ar mai suferi.

Lama povestește că a rugat medicul să o deconecteze pe mama ei de la aparate, dar spre norocul ei acesta a refuzat-o. În acele momente, Lama Dvora spune că a fost foarte supărată pe medic, dar că și-a dat seama ce karmă grea ar fi acumulat.

Dorința noastră de a ajuta în aceste situații se bazează pe ignoranță, deoarece credem că dacă cel suferind va muri, durerile lui vor dispare; în mod firesc facem distincție între corpul fizic care devine inert, şi mintea care nu mai funcționează.

Nu avem nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplă cu mintea după aceea. Tot ceea ce vedem este că organismul fizic încetează orice activitate, este tot ceea ce putem să măsurăm cu aparatele.

Nu avem cum să știm încotro pleacă mintea. Iar noi în loc să spunem: „Nu știu unde se duce mintea.”, spunem: „Dacă nu văd înseamnă că în mod sigur mintea a încetat să mai funcționeze”.

Acest mod de gândire este total greșit. Nu avem nicio certitudine. Conform budismului, este foarte probabil ca ei să sufere cu mult mai mult în locurile unde se duc, de aceea este de datoria noastră să nu-i grăbim într-acolo.

Se pune întrebarea: De ce karma de a ucide părinții este cu mult mai grea decât karma de a ucide o persoană oarecare?

Răspunsul este că părinții noștri ne-au dăruit acest corp. Fără de el nu avem nici o cale de a ajunge la iluminare. Pentru cel care intră în Tantra, corpul este o unealtă foarte importantă pentru a ajunge la iluminare. El, în sine nu este important pentru că îmbătrânește şi moare, dar datorită faptului că numai prin el se poate ajunge la iluminare, este de o mare valoare.

De aceea părinții, din punct de vedere karmic sunt obiecte esențiale, și la bine și la rău. Deci, karma de a face rău părinților este foarte grea, și invers: îngrijirea, asigurarea bunăstării și fericirii lor acumulează karma extrem de bună.

În cazul în care dorim să ușurăm durerile celui suferind, putem să-i oferim medicamente pentru ameliorarea și scăderea intensității lor, dar în nici un caz, nu ne grăbim să îi punem capăt vieții lui. Este foarte clar că a lua cuiva viața ne va aduce mari suferințe și necazuri în viitor, și mai mult, nu avem nici o idee dacă fapta noastră [într-adevăr] le va opri suferința.

Chiar și în situația în care cel suferind cere să-l ajutăm să moară mai repede, vom face tot posibilul să-i ușurăm durerile, dar sub nici o formă nu vom accepta să-i întrerupem viața.

În scrierile budiste scrie că dacă cineva reușește să neutralizeze energiile acumulate după un act de omor al unuia dintre părinți, el va trebui să meargă după moartea lui în infern, chiar și numai pentru o clipă, deoarece karma trebuie să rodească. Chiar dacă se purifică karma, dar datorită gravității faptei de a omorî părinții, ea va trebui să dea rezultate chiar și într-o formă ușoară.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3, a doua parte

 

Patru tipuri de fapte bune

1. Primul tip

Dundam gewa

 Dundam    — ultim, suprem
Gewa          — faptă bună, binefacere
Deci dundam gewa înseamnă fapta bună supremă, ultima.

Ce înseamnă o faptă bună supremă?

Țin să reamintesc că suntem în școala Vaibhashika, iar conform acestei școli fapta supremă este:

Tarpa

Tarpa înseamnă libertate, eliberare și este sinonim cuvântului Nirvana.

Cu siguranță veți întreba ce fel de faptă este aceasta?

Fapta bună supremă nu este o faptă ci o stare în care au încetat toate afecțiunile mentale din curentul nostru de conștiință.

Poate că vi se pare ciudat că o stare mentală să fie considerată ca fiind o binefacere sau ca fiind o faptă bună cu implicații karmice. Așa cum vom vedea în continuare, fiecare stare mentală are implicații karmice, așa cum orice vorbă și faptă au implicații karmice, sursa lor fiind în gândire, de aceea fiecare gând își are implicațiile lui.

Într-un sens mai larg, chiar și starea mentală în care este creat gândul are implicațiile ei. Sunt stări mai bune sau mai puțin bune.

Conform școlii Vaibhashika, cea mai înaltă stare este Nirvana.

Este cea mai înaltă binefacere. Problema este că noi nu putem face această binefacere atâta timp cât nu vom ajunge acolo.

Fiecare tip de faptă are o metaforă. Deci prima faptă care este cea mai înaltă, este comparată cu starea omului care este sănătos și zdravăn. Metafora este un om complet sănătos din punct de vedere fizic și psihic.

 

Faptele care sunt bune prin natura/esența lor

2. A doua faptă

Ngowo nyi kyi gewa

Gewa     — faptă bună, binefacere sau act de binefacere
Ngowo  — natură, esență
Kyi         — al
Nyi         — el însuși sau natura lui proprie

Traducerea este o faptă care este bună în esența ei, sau o faptă care este bună prin însăși natura sa.

Al doilea tip se împarte în cinci categorii: trei rădăcini ale virtuții/ale binefacerii și două tipuri de gânduri de virtute/binefacere.

 

Cele trei rădăcini ale virtuții/ binefacerii

a. Fapta lipsită de dorință, de poftă, de pasiune, de râvnire.

Duchak mepa

Cu toate că noțiunea pare ca fiind ceva negativ, ceva care lipsește, ea este de fapt activă şi nu pasivă. Atunci când ne referim la cele trei rădăcini, ne referim la faptul că ele sunt opusul celor trei otrăvuri.

Dacă prima otravă este dorința, atunci rădăcina binefacerii este lipsa dorinței, a poftei. Așa cum am spus, deși fapta are un nume negativ, ea în sine este pozitivă.

Ea este un factor mental care există și este activ în mintea celui care face acte de binefaceri.

Într-un anume sens acest factor este un antidot la otrava dorinței, a poftei. Și dacă dorința, pofta, patima, provin din ignoranța noastră, [adică] provin din neînțelegerea motivului pentru care dorim atât de mult un anume lucru, lipsa dorinței este o forță pozitivă care ne determină să acționăm spre binele altora.

De exemplu: dacă acționez din ignoranță, atunci când văd într-o vitrină ceva frumos, îmi voi spune ”… trebuie să-l cumpăr neapărat, musai să-l am în salon!”. Atunci voi încerca să fac totul ca să-l obțin, călcând peste etica morală, inclusiv taxele fiscale.

Toate aceste acțiuni provin din ignoranță şi demonstrează faptul că nu înțelegem care este sursa obiectului.

Nu înțelegem că singura cale de a întâlni un obiect frumos în viața noastră este datorat faptului că am făcut acte de generozitate în trecut, că am fost generoşi față de alții.

Este singura modalitate în care atunci când asemenea semințe vor rodi, roadele vor fi sub forma a ceva atractiv, de dorit. Faptul că noi facem ceva negativ pentru a obține lucrul dorit, demonstrează că nu înțelegem sursa din care provine, credința noastră că el nu depinde de noi, că vine din afara noastră.

Cu cât ignoranța noastră se va diminua, [cu atât] dorința provenită din ignoranță se va micșora, şi totodată [cu atât] lipsa dorinței se va amplifica, crescând înțelepciunea noastră. În consecință, vom sădi semințe pozitive și astfel ne acumulăm karma pozitivă.

 

b. Fapta lipsită de ură, lipsită de aversiune.

Shedang mepa

A doua otravă care ne activează este ura, aversiunea, repulsia, dușmănia, dezgustul.

Cu alte cuvinte putem spune că a doua otravă ar fi aversiunea noastră față de lucrurile neplăcute, urâte, sâcâitoare, care ne enervează.

Multe lucruri facem în viața noastră ca să ne debarasăm de lucrurile neplăcute. Aproape tot ceea ce se scrie în ziare sunt fapte ale celor care s-au debarasat de lucrurile care nu le conveneau.

Lama Dvora pomenește un caz petrecut în Statele Unite care apăruse în ziarul New York Times. Un bărbat își omorâse soția gravidă pentru că el avea relații cu altă femeie. Acesta a fost modul în care s-a debarasat de nevastă-sa pentru că îl încurca pentru a trăi cu altcineva. Aceasta este otravă.

Acest lucru demonstrează neînțelegerea provenienței rezultatelor nedorite în viață. Datorită înțelegerii greșite a realității noastre, acționăm împotriva unui obiect care este înșelător, fals, ce există în afara noastră. Și ca rezultat, acumulăm karmă negativă care ne va aduce numai suferință în viitor.

Bineînțeles că reacția naturală a noastră este de a-l condamna pe criminal.

Conform budismului, din locul în care ne aflăm nu trebuie să condamnăm sau să judecăm pe cineva după faptele lui, pentru că nu știm ce l-a determinat să le facă. Dar da, putem să-i judecăm acțiunile după înțelegerea noastră a legilor karmice.

Buddha a spus următoarele: “Atâta timp cât nu ești ca mine, nu ai voie să judeci pe nimeni, pentru că vei da complet greș.“. El se referă la faptul că atât timp cât nu avem putința de a citi gândurile celuilalt, nu avem nici cea mai mică idee despre ce îl determină să facă ceea ce face.

Deci nu vom condamna pe nimeni. Ne dăm seama că această persoană care a luat viața unei femei și a fătului ei, îi va aduce multă suferință în viitor. Ceea ce putem face și este de datoria noastră, este să oprim pe cineva atunci când îl vedem că încearcă să comită ceva rău.

Putem condamna o faptă rea în funcție de înțelegerea legilor karmice, dar nu-l vom condamna pe cel care o face, și ne vom păstra compasiunea pentru acesta pentru că știm că va suferi din greu.

Întrebarea este dacă un stat are dreptul să pedepsească, conform budismului.

Răspunsul este că existența legilor ne protejează de situații barbare. Ce fel de pedeapsă trebuie dată?

Răspunsul are două laturi. Dacă pedeapsa este de a împiedica un criminal să mai ucidă, atunci va fi nevoie de ea. Dar dacă pedeapsa este condamnarea la moarte, aceasta este karma negativă pe care statul o acumulează. În budism nu este acceptată condamnarea la moarte.

Asta este în teorie, în realitate cel care a comis o crimă poate fi prins și pedepsit sau prins și să nu primească pedeapsă sau să nu fie prins și deci să nu fie pedepsit.

Ceea ce se va întâmpla cu un criminal depinde numai de karma lui. Statul și sistemul lui de legi vor face ce vor face, dar în final, totul stă în karma făptașului care îl va constrânge să facă pușcărie sau nu. Pot fi situații în care cineva poate fi încarcerat pentru fapte care nu le-a comis, și acest lucru este o karmă care rodește.

Opusul urii sau al aversiunii, este lipsa urii / aversiunii. Este acea stare în care înțelegem că orice situație neplăcută care ni se întâmplă în realitatea noastră este rezultat al semințelor negative sădite în trecut. De aceea reacția noastră în fața unei situații nedorite nu va fi aversiunea / repulsia / ura.

Este oare un fel de sadism în toate acestea?  Nu, desigur că nu, nimeni nu vrea să sufere.

Budiștii practică tocmai pentru a ieși din suferință. Este foarte important să avem o atitudine corectă și înțelepciune față de suferință și să înțelegem că suferința provine numai și numai din acțiunile noastre trecute, iar atunci când suntem puși în fața unor situații neplăcute, nu vom mai reacționa cu ură, repulsie, dușmănie sau aversiune față de cel din fața noastră sau la fenomenele ivite.

Dacă nu am reușit să ne purificăm fapta negativă, va trebui să suportăm între timp consecințele ei. Și față de tot ceea ce apare în prezent nu mai avem ce face.

Este extrem de important de a nu mai reacționa în mod agresiv, cu ură, cu aversiune.

În literatura budistă există multe istorioare. Una dintre ele este despre regele Kalinga.

Se spune că soția lui, regina a plecat într-o dimineață să se plimbe prin pădure fiind însoțită de servitorii ei. Cum mergeau ei prin pădure, întâlniră un călugăr budist.

Deoarece regina era foarte interesată de budism, îngenunche în fața lui și îl rugă să-i dea o lecție de dharma.

Puteți să vă imaginați scena în care regina stă îngenunchiată, cu capul plecat în fața călugărului și în aceeași clipă apare regele călare, care vede acest tablou, nu-l înțelege corect şi poruncește soldaților săi să-l rănească pe călugăr.

Povestea spune cum soldații îi taie călugărului rând pe rând organele. Călugărul întins pe jos şi cu corpul ciopârțit, cu toate că era în chinurile durerii, nu-l condamnă și nu-l urî pe rege, pentru că înțelegea de unde îi vine suferința.

De unde știm noi ce gândea acel călugăr în clipele durerii? Știm acest lucru pentru că povestea a fost zisă de Buddha. El a spus: “Acel călugăr am fost eu într-o viață anterioară”.

Desigur că în această poveste călugărul era foarte înaintat spiritual, deoarece știa foarte bine că unicul motiv în care o asemenea suferință putea să se abată asupra lui, era că a semănat în trecut sămânța acestei suferințe.

 

c. A treia faptă este lipsa ignoranței.

Timuk mepa

Lipsa ignoranței este de fapt înțelepciunea, deci înțelepciunea este antidotul ignoranței.

Să revenim puțin asupra celor trei otrăvuri care sunt reprezentate în roata vieții sub formă de animale.

– ignoranța este prezentată sub forma unui porc, și se află exact în mijlocul tabloului.
– ura este reprezentată sub formă de șarpe,
– iar dorința este sub formă de cocoș sau de porumbel.

Șarpele și porumbelul sunt desenați ca ieșind din gura porcului, adică otrava dorinței și a urii, [întrucât] ambele provin din otrava ignoranței. Deci lipsa dorinței și a urii își au sursa în lipsa de ignoranță, adică în înțelepciune.

Oare nu trebuie să ne dorim nimic? Înseamnă oare că ceea ce vreau nu este bun? Oare este bine să nu vrem nimic? Sau poate nu este bine să nu ne dorim nimic?

Este foarte important ca lucrurile să fie clare și să nu rămână confuze.

Oamenii cred că a nu dori înseamnă să nu vrem nimic. Nu este acesta sensul.

Este foarte clar că nu dorim să suferim și nici [nu vrem] ca alții să sufere. Noi, dimpotrivă, dorim să fim fericiți și să-i facem și pe ceilalți fericiți. Trebuie să facem diferența între dorința ce provine din ignoranță şi dorința ce provine din înțelepciune.

Cum putem să diferențiem una de alta? Dorința provenită din ignoranță mă va face să comit infracțiuni, mă va împinge să fac fapte negative pentru a obține ceea ce vreau.

Dorința care provine din înțelepciune, niciodată nu mă va împinge să fac ceva rău, pentru că îmi dau seama că nu-mi aduc nici mie și nici celorlalți fericirea.

Același lucru este valabil și pentru aversiune, repulsie sau ură. Ura care provine din ignoranță mă va împinge la omor.

Aversiunea care vine din înțelepciune va spune: am să fac tot ceea ce am să pot ca să evit suferința prin înțelegerea înțelepciuni și prin compasiune.

 

Respectul de sine și respectul față de alții.

Vom trece acum la cele două gânduri de binefacere. Acestea se află în mintea noastră de fiecare dată când dorim să facem un act de binefacere.

d. Rușinea

ngotsa

Traducerea cuvântului este: rușinea.

Lama Dvora a preferat să traducă respectul de sine.

Ngotsa este un factor prezent în mintea noastră care mă împiedică să fac o faptă negativă datorită respectului de sine, chiar dacă cineva mă vede sau nu mă vede.

Adică nu-mi voi permite să fur ceva dintr-un magazin, de exemplu, chiar și dacă nu mă va prinde cineva. Și asta datorită și a respectului de sine, dar și pentru că știu bine că această faptă va semăna obstacole pe drumul iluminării și îmi va provoca suferință.

e. Atitudinea față de ceilalți sau respectul față de ceilalți.

Trelyu

Același lucru ca și mai înainte, numai că de data asta ne vom referi la ceilalți.

Trelyu este un factor în mintea noastră care ne împiedică să facem o faptă negativă, datorită respectului nostru față de ceilalți sau datorită grijii noastre pentru ceilalți.

Dacă mă vede cineva că fac ceva rău și el știe că eu sunt budistă și că mă ocup de dharma atunci el se va îndepărta de dharma. În acest caz voi fi foarte atent cum voi apărea în ochii celorlalți, ce impresie fac altora.

Dacă primul factor a fost să evit de a face ceva negativ pentru că îmi este rușine de mine, al doilea este că îmi este rușine de ceilalți în sensul pozitiv al cuvântului, datorită respectului față de mine însămi și datorită respectului meu față de alții.

Dacă vom deveni mai conștienți față de cei doi factori, vom realiza ce rol important joacă acestea în deciziile noastre de a acționa într-un fel sau altul.

Ceea ce dorim este să le consolidăm prin practică. Și în cele din urmă, acest lucru va duce la schimbarea comportamentului nostru, a caracterului nostru, apropiindu-ne tot mai mult de iluminare.

Una dintre cele mai bune fapte pe care le putem face din punct de vedere karmic este aceea în care suntem pe punctul de a comite un lucru negativ, [cum ar fi] de a denigra pe cineva în fața altora, de exemplu, și ne abținem să facem acest lucru.

A ne stăpâni pornirile de a acționa în detrimentul celorlalți este o faptă deosebit de puternică din punct de vedere karmic. În felul acesta ne amplificăm în conștiința noastră actele de binefacere.

Am vorbit înainte despre faptul că fiecare tip de faptă are câte o metaforă.

Dacă fapta bună supremă, Nirvana, a fost comparată cu un om sănătos și viguros, fapta bună prin însăși natura ei este comparată cu plantele medicinale, care prin natura lor sunt o binecuvântare şi sunt folositoare sănătății.

 

Un mediu bun mintal

Trecem acum să vorbim despre al treilea tip de faptă bună.

3. Fapta care este bună datorită circumstanțelor mentale.

Tsug den

Vom vedea în continuare cum nivelul faptelor bune începe să scadă. Dacă am început să vorbim despre fapta bună supremă și am continuat cu fapta care este bună prin însăși natura ei, acum vom începe să ne îndepărtăm puțin și vom discuta despre faptele care sunt bune datorită circum-stanțelor mentale.

Ce înseamnă asta?

Am să vă dau un exemplu:  Am de gând să construiesc un spital, iar pentru acest lucru voi începe să plănuiesc cum am să fac asta. Mă voi gândi cum să strâng fondurile necesare, cum voi executa etapele proiectului și în același timp îmi voi aminti permanent motivele pentru care fac asta: doresc să ușurez suferința celor bolnavi.

Pe toată perioada în care voi acționa în această direcție, corpul și mintea mea vor trece prin tot felul de stări afective: mi-e bine, nu mi-e bine, mi-e frig, mi-e cald, voi câștiga mai multă experi-ență şi cunoaștere, voi înțelege mult mai multe lucruri în urma reflectării asupra lor.

Toate acestea sunt factori mentali care se vor petrece în mintea mea în timpul organizării proiectului.

Noi spunem că toți acești factori care îmi însoțesc mintea, vor primi nuanța intenției mele bune de a face ceea ce fac.

Ca şi când ele ar primi culoarea faptei.

Deci vom spune că acești factori sunt factori însoțitori, care există tot timpul în mintea mea, dar care datorită faptului că sunt preocupat în mod conștient de plănuirea și organizarea unei acțiuni de caritate, acest lucru va nuanța toți acești factori.

De aceea spunem că acești factori sunt fapte bune datorită circumstanțelor; nu ele în sine ci datorită circumstanțelor, a faptului că ele coexistă în aceeași minte în care se află acum o intenție atât de pozitivă.

Metafora faptei care este bună datorită circumstanțelor este a apei folosite în prepararea amestecului de plante medicinale.

Acest lucru vine puțin din medicina tibetană. Medicamentele pe care le primește pacientul sunt pastile făcute din plante medicinale, care sunt zdrobite și amestecate în apa caldă.

Acestea se lasă un timp să se dizolve în apă caldă după care se bea apa. Deci fapta care este bună datorită circumstanțelor este ca apa în care s-au amestecat plantele medicinale.

 

Intenţia

4. Fapta care este bună datorită intenției.

Kun long

Acest cuvânt înseamnă intenție, cuvânt care este foarte important în budism.

Și de ce este important cuvântul? Pentru că intenția este foarte importantă. Intenția are un rol foarte important în tot ceea ce este legat de karma.

La ce ne referim? Ne referim la orice act de acțiune și de exprimare. Toate faptele și modurile de exprimare sunt bune datorită intenției implicate.

Este oare vorbirea o faptă bună? Vorbirea este un fenomen fizic, în care se scot sunete care provin din vibrația coardelor vocale. Sunetele nu sunt nici bune şi nici rele, în sine. Ceea ce face ca vorba să fie bună este numai intenția care o însoțește.

Sunt situații în care pot spune ceva cu intențiile cele mai bune și cel de lângă mine să se simtă jignit de ceea ce i-am spus.

Ce demonstrează acest lucru? Demonstrează faptul că nu avem nici un control asupra rezultatului sau a efectului creat.

Sigurul control pe care îl deținem este numai asupra intenției noastre, iar rezultatul faptei va fi conform karmei celui ce aude ceea ce am spus.

Dacă el a avut karma care să rodească într-un mod neplăcut, atunci indiferent de ceea ce îi spun, el va auzi ceva neplăcut. Deci o faptă este bună dacă intenția cu care o fac este bună.

Vă voi povesti ceva din folclorul budist. Budismul a ajuns la noi din ţări în care vânturile sunt puternice – musoni și cu ploi torențiale.

Se spune că o dată un călugăr mergea pe drum și zări o statuie a lui Buddha ce fusese ridicată pe marginea drumului.

Cum ploua torențial, călugărul își spuse: „O, stă aici Buddha și este tot ud de ploaie”. Datorită respectului lui față de Buddha, și datorită respectului față de orice reprezentare a lui Buddha își spuse: „Trebuie să-l protejez”. Dar cum nu avea nimic pe el în afara robei de călugăr, pe care nu o putea da jos datorită legilor de călugăr și sandalele uzate pe care le avea în picioare, își scoase sandalele și acoperii [cu ele] capul lui Buddha.

Datorită intenției lui de a-l proteja pe Buddha, fapta lui a fost bună. După câteva zile, ploaia s-a terminat și un alt călugăr trece pe drum, vede statuia lui Buddha și spune: „Cine o fi fost idiotul care să pună sandale uzate pe statuia lui Buddha?”

După care dădu sandalele jos. Desigur că și fapta acestui călugăr este o faptă bună. Acțiunea de a pune sau de a coborî este goală în sine, şi numai intenția o va face să fie bună sau nu.

Metafora faptei care este bună datorită intenției este următoarea: o mamă bea apă cu amestecul de plante medicinale, după care își alăptează copilul.

Laptele care este sub efectul tămăduitor al plantelor medicinale este comparat cu fapta care este bună datorită intenției.                                                                                                    

La ce ne referim? Ne referim aici la faptul că spusele şi faptele sunt la capătul mai îndepărtat al unei fapte bune, ele sunt un rezultat.

După ce am numit toți factorii unei fapte bune care se află în conștiința noastră: lipsa dorinței, lipsa urii, lipsa ignoranței, respectul față de mine însumi, respectul față de ceilalți, circumstanțele pozitive ale minții noastre, în final ne formăm intenția care va conduce la efectuarea faptei.

Deci fapta se află în capătul cel mai îndepărtat în această progresie karmică. Ea este ca și laptele care curge din pieptul mamei care a băut amestecul de plante medicinale.

 

Care este cel mai mare rău/necaz?
Este de a rămâne prinși în samsara.

Tot ceea ce am spus legat de faptele bune este similar cu ceea ce este legat de faptele rele, negative. Nu vom intra în detalii pentru că puteți și singuri să le completați.

Mă voi referi la un singur lucru și anume la opusul faptei supreme. Fapta negativă ultima, supremă, este de a rămâne în samsara.

Ceea ce vrem să spunem este următoarea: datorită faptului că trăim cu toții în samsara, viața pe care o ducem este fapta rea supremă.

De ce viața în sine este o faptă negativă supremă? Deoarece atunci când ne ducem existența în samsara, toate înțelegerile noastre sunt greșite; toate faptele noastre își au sursa în ignorantă, semănând semințele suferinței.

În fiecare clipă în care continuăm să trăim în samsara, semănăm semințele prelungirii samsarei, şi prin urmare acest fapt este faptul cel mai rău.

Încă o dată, noi spunem că această faptă nu este una în sensul întreg al cuvântului, ci figurează nominal. Similar cu ceea am spus despre Nirvana, dorința noastră, bineînțeles, este de a ieși din samsara. De aceea orice acțiune în acest sens este o faptă pozitivă, o faptă bună.

Comparațiile faptelor rele de orice tip sunt aceleași cu cele pe care le-am descris pentru faptele bune, numai că în loc de plante medicinale se vor folosi plantele otrăvitoare.

Cum putem acumula karma bună şi cum să evităm karma suferinței?

Atunci când vorbim despre karma, despre fapte rele sau bune, se pune întrebarea ce acțiuni duc la acumularea karmei pozitive şi care sunt cele care acumulează karma negativă?

Conform maestrului Vasubandhu, în curentul nostru de conștiință există 84000 de fapte negative pe care le putem face.

Dintre acestea, zece sunt cele mai importante. De ce sunt atât de importante?

Pentru că ele se regăsesc în fiecare dintre noi. Cu toții le avem într-o formă sau alta. Și dacă nu le avem sub o formă activă, atunci ele există sub formă de semințe pe care le purtăm în curentul nostru de conștiință.

Acestea sunt cele zece precepte: trei legate de corp, patru de vorbire și trei legate de minte.

Este deosebit de important să le cunoaștem pentru a evita să le facem.

În continuare le vom denumi pe scurt, iar în lecția viitoare vom vorbi despre implicațiile lor, și ce suferințe vom îndura ca rezultat al acestora.

 

Cele zece precepte de eliberare

Primele trei sunt legate de corp:

 

1. Crima, omorul

Sok chu

Prima faptă este de a ucide. A ucide orice ființă vie, inclusiv sinuciderea și avortul.

Conform budismului fătul/embrionul, intră în categoria de ființă vie care are potențialul de a ajunge la iluminare. De aceea avortul este considerat ca o faptă foarte gravă.

Plantele nu intră în această categorie, cu toate că sunt o formă de viață, deoarece nu dețin mintea pe care o au ființele vii in sensul liberului arbitru și în sensul incapacității lor de a ajunge la iluminare.

Aici intră și discuția pe care am avut-o în legătură cu întreruperea vieții datorită compasiunii. Orice act de a ucide are karma de a aduce suferință. Opusul uciderii este apărarea vieții.

 

2. Furtul

Majin len

Cuvântul înseamnă a lua ceea ce nu este permis.

Aceasta este o categorie foarte largă, în care intră: a lua ceva care nu este dat în mod liber, a lua ceva care nu este dat în mod clar sau a lua ceva fără să primim permisiunea celuilalt.

Ngotsa, respectul de sine, joacă aici un rol foarte important, adică nu-mi voi permite sub nici o formă de a lua ceva ce nu este al meu pentru că știu că acest lucru îmi va aduce numai suferință și mă va îndepărta de iluminare.

 

3. Comportament sexual neadecvat:

Lokyem

Este vorba în principiu de adulter, adică a întreține relații sexuale cu persoane care sunt implicate în alte relații sau a întreține relații sexuale cu altcineva atunci când eu deja am relații cu cineva.

Și nu este nevoie neapărat de un contract de căsătorie.

Sunt multe lucruri care intră în această categorie cum ar fi: întreținerea de relații sexuale cu rude, cu minori, relații sexuale în prezența unei reprezentări a lui Buddha, și încă multe altele.

Următoarele patru precepte sunt legate de vorbire.

 

4. Minciuna

Dzun ma

A minți înseamnă: orice situație în care lăsăm în mod conștient o impresie falsă, incorectă.

Dacă în mod conștient lăsăm impresie greșită chiar și atunci când nu am spus cuvinte greșite, asta înseamnă minciuna.

Dacă, de exemplu, exagerăm când ne scriem CV-ul, acest fapt intră în categoria minciunilor. În măsura în care deținem controlul, înțelegerea și conștientizarea, va trebui să evităm de a lăsa impresii false, fie în mod direct sau fie în mod indirect.

 

5. Vorbirea care dezbină

Trama

Sau vorbirea în care separăm oamenii.

Aceasta este o formă negativă de comportament pe care o avem cu toții.

De exemplu, când vorbim cu cineva, discuția începe să alunece spre o terță persoană. Prietenul meu îmi spune: „… știi că, el are idei originale…”, iar eu îi răspund: „Da, dar…”.

Acest «dar» deja va trebui să aprindă beculeţul roșu dând o impresie puțin negativă, care să-l îndepărteze ușor pe prietenul meu de a treia persoană.

Deci vom trebui sa fim atenți la discuțiile pe care le facem cu alții pentru că foarte ușor alunecăm pe panta de a dezbina.

 

6. Vorbirea aspră, dură, necuviincioasă, fără bun simț, țipete, mustrări.

Tsik tsub

Vorbirea nu trebuie sa fie neapărat pe un ton ridicat, și poate chiar spunem lucrurile care trebuie dar cu intenții negative, iar cine aude, aude.

 

7. Vorbirea inutilă, fără sens.

Tsik kyel

În această categorie intră discuțiile inutile, despre sport, politică, despre subiecte care nu ne aduc nici un beneficiu, în care nu avem nici o influenta asupra lor.

Una dintre formele grave ale acestui tip de vorbire este de a spune rugăciunile fără nici o intenție, doar a mormăi cuvintele.

Următoarele trei precepte sunt legate de minte şi anume:

 

8. A râvni, lăcomia

Nabsem

Dacă cineva are ceva frumos, atunci îl vreau și eu. Dacă cineva a fost promovat în muncă, mă întreb de ce nu am fost eu promovat. Ca rezultat al acestor gânduri voi acționa în sensul că ceilalți să nu reușească.

 

9. Rea voință, intenție ostilă

Nu sem

 Nu sem are două componente și anume:

1. 1. Primul este a te bucura de răul altuia – când cineva s-a lovit sau când cineva suferă sau nu reușește în ceva [şi] ne bucurăm de necazul lui.
   2. A doua componentă este invidia – când cineva a reușit să facă în sfârșit ceva, noi în loc să-l încurajăm, nu ne bucurăm de succesul lui.

 

10. Concepția greșită

Lokta

Sensul acestei noțiuni, în principal este a nu crede în legile karmice, a nu crede că există vreo legătură între ceea ce facem și realitatea noastră, a nu crede în cauzalitate în mod corect și a nu crede în existența vieților viitoare.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3 – prima parte

 

 

Ce înseamnă o faptă bună și ce înseamnă o faptă rea din punct de vedere karmic

Vom începe cu noțiunea de faptă bună.

Gewa

Gewa înseamnă faptă bună sau binefacere.

Mi gewa

Mi gewa înseamnă fapta care nu este bună, o faptă rea.

Definițiile pe care le vom da pentru fapta bună și faptă rea sunt luate de la marele comentator tibetan

Chim Jampel Yang

El a trăit în secolul al 13–lea şi a fost printre puținii comentatori ai Abhidharmakosha, carte care este greu de înțeles.

 

Rezultat karmic

Vom începe cu noțiunea

Nammin

Min înseamnă a rezulta, a rodi.
Deci Nammin înseamnă rezultat karmic sau factor care rodește.

Fiecare rezultat karmic are natura lui nammin, adică are acest aspect al seminței plantate, care are o durată de germinare și după care încolțește. Așa și rezultatul karmic va apărea întotdeauna după o anumită perioadă de timp.

Nagarjuna, un mare înțelept budist ce a trăit în secolul al patrulea, considerat ca fiind al doilea Buddha, s-a referit la nammin ca fiind o mare tragedie.

Tragedia fiind existența acestui proces de maturizare, rezultatul venind la un interval de timp [decalaj] față de cauză. Această diferență de timp dintre cauză și efect poate fi foarte mare, uneori trecând pragul acestei vieți.

Noi nu vedem rezultatele, de aceea ne provocăm suferință prin faptul că plantăm cauze care ne vor aduce suferință în viitor.

Deci aspectul lui nammin este legat de scurgerea timpului dintre cauză și efect/rezultat

 

Definiția faptei bune

Reshik nammin yi-ong dang ten du dukngel kyobpay le ni gewa

Reshik            — pe termen scurt
Nammin         — rezultat karmic
Yi – ong          — plăcut
Dang                — și
Ten du            — pe termen lung
Dukngel         — suferință
Kyobpay         — protecție
Ni                      — cuvânt de legătură
Gewa               — faptă bună, binefacere, virtute

 

Definiția este următoarea: fapta bună este cea [fapta] care ne aduce pe termen scurt un rezultat plăcut, un rezultat karmic dorit și pe termen lung ne protejează de suferință, aducându-ne astfel la Nirvana.

Deci o faptă bună înseamnă o experiență plăcută nouă. Cine spune că ea este plăcută? Eu spun că este plăcută. Şi dacă este așa, înseamnă că experiența mea este pozitivă, este ceva ce mi-am dorit şi am primit.

 

Cele trei categorii de rezultate karmice

Vom vorbi în continuare despre trei tipuri de fapte bune. De fapt clasificarea pe care o vom prezenta se aplică și faptelor care nu sunt bune, se aplică tuturor rezultatelor karmice.

1. Prima categorie este aceea a rezultatelor karmice ale faptelor pe care le facem – prin gând, vorbă și acțiuni pe care le vom experimenta în viața de acum.

Lucrurile la care ne referim aici sunt cele la care ne gândim, facem și spunem, a căror rezultate karmice vor da rod în viața pe care o ducem acum.

Ce fel de lucruri trebuie să fie acestea? Ele trebuie să fie neobișnuite, ieșite din comun. Fapta trebuie să fie de o calitate excepțională, care să aibă o energie deosebită. În lecțiile următoare le vom discuta pe larg.

Unul dintre motivele esențiale ale predării acestui curs este de a cunoaște exact care sunt acele fapte puternice şi ieșite din comun pe care trebuie să le facem care să ne conducă la Nirvana chiar în această viață.

Va trebui mai întâi să învățăm şi să înțelegem aceste lucruri înainte de a ne putea ocupa de ele. În tantra, practicantul se ocupă de cele mai puternice lucruri posibile, pe baza cunoașterii şi a înțelegerii profunde a karmei şi a vacuității, în scopul de a ajunge la iluminare în această viață. Şi dacă nu în această viață atunci [va fi] în viața imediat următoare.

2. A doua categorie a rezultatelor karmice sunt cele care vor rodi în viața imediat următoare.

3. A treia categorie sunt rezultatele karmice care vor rodi cu mult mai târziu, în viețile ce vor urma după viața imediat următoare.

Despre toate acestea vom vorbi mai târziu.

Rezultatele karmice care vor rodi imediat după această viață, depind de starea în care se află mintea noastră în clipa morții. Adică ce fel de minte vom avea în momentul morții. Ce abilități ne-am dezvoltat în această viață, pe care să le putem folosi în momentele extrem de dificile și confuze ale morții? Toate acestea vor stabili în mare măsură ce se va întâmpla cu noi în viața viitoare.

Desigur că viața următoare mai depinde şi de ceea ce am făcut în această viață, inclusiv practica şi controlul pe care l-am obținut asupra minții, de karma acumulată, de karma bună care ne va proiecta/ trimite în viața următoare.

Este bine de știut că aceeași karmă care ne-a adus în această viață pe care o trăim, se dezintegrează. Energia cu care am venit în această lume se anihilează. Cu fiecare clipă trăită, ne consumăm această karmă.

Va trebui să învățăm acum să ne reînnoim karma bună, cum să o intensificăm pentru ca ea să ne ridice la următorul nivel. Fără de asta, karma bună se va termina, iar buzunarele adânci pe care le avem pline de karmă rea vor prelua controlul după moarte.

Vom vorbi acum despre a doua parte a definiției faptei bune și anume, că ea ne va conduce spre Nirvana.

Se pune întrebarea dacă orice faptă bună în mod necesar ne conduce spre Nirvana.

Fiți atenți că ne referim aici la Nirvana pentru că suntem în școala Detailiștilor, Vaibhashika. În această școală, Nirvana este considerată ca fiind nivelul cel mai înalt la care se poate ajunge.

Desigur că noi ținem de Mahayana, de Calea de Mijloc, de școala cea mai înaltă a căii de mijloc și anume Prasangika Madhyamika.

Să revenim la întrebarea pusă: Oare orice faptă bună ne conduce la Nirvana?

Răspunsul este: Nu.

Datorită faptului că trăim în samsara, având o minte îmbibată de ignoranță, adică nu înțelegem corect realitatea, chiar și faptele bune pe care le facem sunt impure, sunt pătate. De aceea se spune că aceste fapte nu au destulă putere să ne conducă la Nirvana.

Ele sunt complet nerelevante? Răspunsul este: „Desigur că nu.”. Fiecare faptă bună este importantă, ea nu se pierde pentru că rămâne înregistrată pe banda karmică, de aceea fiecare faptă bună este relevantă. Orice faptă este o sămânță și în același timp, cauza viitorului rezultat karmic.

În cazul în care facem multe fapte bune, ne vom amplifica energia pozitivă şi pe măsura ce acest proces va spori, ele ne vor scoate în final din samsara.

Deci nu este corect să spunem că faptele bune nu contribuie la progresul nostru spre Nirvana, dar atâta timp cât mintea noastră va fi [este] plină de ignoranță, puterea lor va fi de mică intensitate.

Ele într-adevăr se acumulează în timp dar într-un ritm foarte lent. De aceea se spune că drumul sutrei nu este destul de puternic. Când mă refer la calea sutrei, mă refer în sensul „sutra spre deosebire de tantra”, sau studiile deschise spre deosebire de cele secrete.

Calea deschisă reprezintă de fapt o bază a căii secrete. Este foarte important să înțelegem calea deschisă, să o controlăm, să o asimilăm bine, pentru că fără ea căile tantrice nu vor funcționa.

Calea deschisă, în sine nu este suficient de intensă, și nu pentru că ea nu funcționează, ci pentru că ea durează mult timp.  Ea funcționează pentru că Buddha a transmis-o ca fiind un mijloc de a ajunge la Nirvana, de a ajunge la iluminare. Această cale poate să dureze trei Kalpa. Kalpa înseamnă eon sau eră, şi reprezintă  de ani.

Se spune că lui Buddha i-au trebuit trei eoni ca să ajungă la iluminare. Și dacă acest lucru ia trei eoni, din punctul meu de vedere este ceva care nu merge, pentru că nu am timp să aștept atât de multă vreme, şi bineînțeles nici cei care doresc să ajungă la iluminare nu au timp de așteptat.

 

Cum ne putem amplifica karma?

Există două moduri de a ne amplifica karma, despre care vom vorbi mai târziu pe larg. Acestea sunt:

1. Primul lucru la care deja ne-am referit, care diminuează forța unei binefaceri este faptul că mintea noastră este plină de ignoranță — nu ne înțelegem realitatea.

De aceea, cu cât se va aprofunda înțelegerea realității noastre, cu cât vom învăța mai mult, cu atât ne vom dezvolta înțelepciunea (sherab) care va fi antidotul ignoranței. Cu cât va crește înțelepciunea, ignoranța se va diminua, iar puterea binefacerilor noastre făcute din înțelepciune se va amplifica.

Deci primul mod este de a învăța, de a aprofunda și de a intensifica viziunea corectă a realității, înțelegerea vacuității. Bineînțeles că școala Abhidharmakosha, ce face parte din Hinayana, nu vorbește de vacuitate ci de realizarea lipsei de sine.

Noțiunea de vacuitate este folosită numai de către școlile care fac parte din Mahayana.

 

Vacuitatea celor trei sfere

Atunci când faceți o faptă bună, de exemplu dăruiți ceva sau faceți fapte de caritate, este foarte important să vă amintiți de vacuitatea implicată în acțiunea efectuată, în sensul că cel care dăruiește, cel care primește şi fapta în sine sunt goale de orice natură de sine, sunt goale de orice existență proprie de sine.

Dacă eu dau o carte cuiva, ce am făcut?

Am luat un obiect care a fost lângă mine și l-am dat celuilalt. Deci deplasarea acestui obiect se numește faptă bună.

Dacă voi face invers, voi lua cartea de pe masa cuiva și nu l-am anunțat, nu i-am spus lui nimic și am pus-o pe masa mea, ce am făcut în această situație? Am furat.

În ambele situații nu am făcut altceva decât să deplasez un obiect dintr-un loc în altul.

Prima faptă a fost considerată ca una bună iar a doua ca una rea. Care este diferența?

În ambele fapte a fost implicată mutarea. Vă voi lăsa pe voi să vă gândiți şi să găsiți răspunsul, şi vă voi da un indiciu: ambele fapte sunt goale de orice existență proprie de sine.

Este foarte important atunci când faceți un lucru bun, pozitiv, să vă amintiți de vacuitatea celui care dă, a celui care primește şi a obiectului în sine. Desigur că această înțelegere nu se aplică numai unei fapte de generozitate, ci se aplică tuturor faptelor.

Orice lucru pe care îl veți face, chiar dacă vă păstrați o conduită morală, sau dacă evitați să vă enervați sau dacă veți spune vorbe bune cuiva, acesta va fi gol de orice natură.

În budism, cel care dă, cel care primește şi fapta săvârșită se numesc cele trei sfere ale faptei. Cu cât ne vom reaminti mai mult vacuitatea celor trei sfere, cu atât se va amplifica karma faptei.

 

Dedicarea

2. Al doilea aspect care amplifică fapta, care o face să fie pozitivă, mai intensă, este dedicarea.

Dacă vom face o faptă bună și cu asta am terminat, energia ei se va diminua și se va disipa. Ceea ce noi dorim este de a ne crea obișnuința de a dedica faptele bune pe care le-am făcut, iluminării noastre și a celorlalți.

După cum știți, la sfârșitul fiecărei lecții spunem:

gewa di kyewo kun

Gewa înseamnă fapta bună, pe care o dedicăm.

Datorită faptei mele bune
Pe care am făcut-o chiar acum,

Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și înțelepciune.

Și astfel, să dobândească
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

Cui dedicăm fapta? Atunci când spunem „Și astfel, să dobândească, cele două corpuri sublime…” intenționăm ca toate ființele să ajungă la iluminarea lui Buddha.

Această dedicație, fie în cuvinte, fie în gând, va trebui să însoțească orice binefacere pe care o facem.

• • dacă veniți la o lecție de dharma şi vă petreceți timpul ascultând – la sfârșitul acesteia o vom dedica.
  • dacă vă faceți temele – dedicați.
  • dacă traduceți un material din engleză cuiva care nu înțelege bine aceasta limbă– dedicați.
  • dacă ajutați pe cineva să-şi facă temele – dedicați
  • dacă ajutați pe cineva să corecteze lecțiile și textele – dedicați
  • orice faptă bună, chiar dacă nu este legată de dharma – dedicați fapta iluminării voastre, a bunăstării și iluminării celui căruia îi dedicați.

Este foarte important să dedicați fapta scopului suprem.

Dacă spunem : „Fie ca datorită faptului că te-am ajutat, să nu mai știu de lipsuri“, în termenii unui practicant dharma, este o dedicație pentru un scop mărunt.

Deci nu voi trăi în lipsuri, și ce va fi după aceea? Și cum rămâne cu celelalte feluri de suferințe ale mele şi a celuilalt?

Noi dorim să mergem la scopurile cele mai înalte, pentru că dacă le vom realiza, toate celelalte se vor rezolva de la sine. În lumea lui Buddha nu există lipsuri.

Ceea ce dorim este să începem să dedicăm în mod permanent fiecare faptă pe care o facem în scopul iluminării noastre și a celuilalt.

Poate că la început când facem binefaceri nu ne vom aminti să le dedicăm, dar dacă ne vom antrena, încet, încet, dedicația va veni automat. Cu cât procesul se va accelera, rezultatele vor începe să curgă în viața noastră.

 

Definiția faptei negative, rele

nammin yi mi-ongway le ni mi-gewa

Nammin         — rezultat karmic
Yi mi-ongwa — neplăcut, nedorit.
Le                      — faptă, karma
Ni                      — cuvânt de legătură
Mi gewa          — faptă rea

Definiția este următoarea: o faptă negativă sau o faptă rea este cea care va da un rezultat karmic neplăcut și de nedorit.

Ceea ce este interesant în cele două definiții, este că nu există nici un fel de critică. Nu vine nimeni să spună: asta ai făcut bine și asta nu ai făcut bine. Nu există cineva din afara noastră care să ne critice.

Criteriul a ceea ce este bun și a ceea ce este rău depinde numai de noi, nu există nimic în afară de noi. Binele ne va aduce binecuvântarea și nouă şi celorlalți, iar răul va provoca suferința noastră, și suferință celorlalți.

 

Întrebare despre eutanasie

Întrebarea este dacă cineva care suferă, este în chinurile bolii şi ne roagă să-i punem capăt zilelor, iar noi din dorința de a-l ajuta îi îndeplinim ruga. Acest fapt este bun sau rău?

După definiția dată, fapta bună sau rea este determinată de rezultatul care va veni. Dacă vom omorî pe cineva, chiar dacă intențiile noastre sunt bune, acest lucru ne va aduce în viitor suferință, ori în această viață, ori în următoarea, ori în alte vieți.

Problema noastră este că avem vederi înguste. Deoarece trăim în samsara suntem limitați, nu putem vedea întregul tablou.

Legile karmice fac parte din realitatea foarte ascunsă (ascunsă foarte adânc). Le vom dezbate pe larg în cursul 4 [cursul ACI 4].

Există trei tipuri de realități: realitatea evidentă, ascunsă și foarte ascunsă. Numai Buddha poate să înțeleagă mecanismul karmei și să vadă simultan aceste realități.

De aceea înțelegerea noastră depinde de ceea ce Buddha ne-a învățat. Dacă el a spus că orice omor ne aduce suferință, va trebui să ne bazăm pe spusele lui.

Poate că noi nu vedem aceste lucruri, dar asta nu înseamnă că nu sunt corecte. Un iluminat vede absolut totul, vede simultan toate cele trei realități, de aceea tot ceea ce este legat de realitatea foarte ascunsă, vom trebui să ne bazăm pe autoritate.

Întrebarea se pune: pe cine ne putem baza și pe cine nu ne putem baza? Cine deține autoritatea și cine nu?

Buddha vine și ne spune : „Eutanasia vă va aduce suferință”.

De ce să-l credem, dacă simțim altfel? În acest caz, vom verifica dacă alte lucruri pe care Buddha le-a susținut sunt adevărate, cum ar fi descrierea suferinței.

Oare aceasta se aplică în viața noastră? Experiența noastră de viață confirmă această descriere?

Putem continua să ne uităm și la alte lucruri pe care le putem vedea, pe care le experimentăm și care țin de realitatea evidentă, și să le comparăm cu ceea ce Buddha a afirmat. Oare spusele lui sunt consistente? Sunt logice?

Și dacă spusele lui sunt valabile în majoritatea cazurilor, atunci și încrederea noastră va crește și în final se va ajunge la încrederea absolută.

Desigur că acest proces nu se întâmplă automat, ia timp și ar trebui să fie treptat, și în care va trebui să verificăm cu multă atenție corectitudinea căii, şi să nu credem orbește.

O altă întrebare se pune despre ce se va întâmpla cu cel suferind care a cerut să i se pună capăt zilelor?

Se vor întâmpla două lucruri:

1. Primul lucru este ca rugămintea celui suferind îmi va aduce suferință, şi în același timp cel care suferă își acumulează karma negativă pentru că mă face să cad în păcat.

2. În al doilea rând, dorința suferindului de a se sinucide este o karmă foarte grea, deoarece cât timp trăim o viață de om:

a) speranța de a ajunge la iluminare nu s-a stins

b) iar omul când suferă, își consumă karma negativă, se curăță de ea. Și mai mult, este foarte posibil ca suferința lui să fie ultimul lucru de care să se curețe în această viață și prin moartea lui să treacă într-o lume și mai bună. Prin întreruperea vieții, mai mult ca sigur va exista și mai multă suferință în cealaltă parte.

Bineînțeles că toate acestea nu avem cum să le vedem. Dar din motivele de mai sus, spunem că a lua viața cuiva din milă pentru suferința lui și dorința în sine de a fi omorât datorită chinurilor fizice, este o karmă negativă.

 

Cum se poate curăța karma negativă?

Există două moduri de a curăța karma negativă:

1. 1. Ori prin a suferi
   2. Ori prin a o purifica și a nu-i permite să se maturizeze.

A suferi este o cale automată. Dacă nu vom învăța cum să purificăm karma negativă, vom suferi.

Suferința curăță karma. Desigur că nu este recomandată o astfel de cale pentru că este foarte grea. Ceea ce se recomandă este de a învăța cum să neutralizăm semințele care stau în conștiința noastră, pentru ca ele să nu mai poată rodi.

Dacă ne întoarcem la situația în care vedem pe cineva care suferă, care se chinuie în dureri, atunci va trebui să căutăm să-i alinăm durerile pe orice cale care este legală și morală. Dacă voi reuși să-l ajut sau nu, este complet în afara controlului meu.

Dacă persoana are acea karmă de a suferi, indiferent de ce voi face, el va continua să sufere. Dacă karma lui negativă stă să se consume, atunci ajutorul meu va fi modul în care ea se va consuma.

Dacă karma cuiva de a fi sărac, de exemplu, stă să se termine, atunci banii pe care îi dau, va fi modul în care ea se va termina […în care va scăpa de sărăcie…]. Dacă nu i se va termina karma de a trăi în lipsuri, nu contează câți bani îi voi da, nu va ieși din starea lui.

De aceea spunem că nu deținem controlul. Singurul lucru pe care pot să-l fac este atunci când este nevoie să ajut, voi merge și voi ajuta.

Dacă ne întoarcem din nou la definițiile faptelor bune și rele, binele și răul sunt determinate de rezultatele pe care ele ni le aduc.

Atunci când se spune în literatura budistă: „fă așa și nu așa” nu se referă la faptul că:

Buddha a spus
Lama a spus
Așa scrie în carte

sau pentru că așa ne-a spus Biblia, ci pentru că dacă voi face într-un fel voi suferi și în alt fel nu voi suferi. Deci a face sau a nu face, sunt legate complet de rezultate.

Problema este că nu vedem întotdeauna rezultatele acțiunilor noastre. Și exemple evidente ale neînțelegerii şi ale ignoranței noastre sunt modul în care ne referim la cauze şi efect.

1. De exemplu îmi pun nemulțumirea pe seama cuiva care m-a mințit sau pe seama taxelor mari. Cu alte cuvinte ne aruncăm nemulțumirea pe spatele a ceva exterior nouă.

2. Un alt mod în care ne demonstrăm neînțelegerea este că uităm de nammin, adică uităm de timpul care trebuie să treacă de la cauză până la rezultat. De exemplu, dacă voi face o declarație falsă la impozite voi rămâne cu mai mulți bani. Această gândire este complet greșită, pentru că banii vin întotdeauna din semințele generozității, pe care le-am plantat în trecut, pe când declarația falsă plantează semințele lipsei, adică în viitor voi trăi în lipsuri.

3. O altă modalitate este atunci când facem lucrurile cu jumătate de inimă. Dacă ne dorim rezultate bune va trebui să plantăm semințele bune pe parcursul întregului drum. Atunci când va trebui să îndeplinim o anume faptă, va trebui să acționăm cu toată inima, cu toată intenția și realizarea ei să fie cât mai perfectă.

Dacă vom face lucrurile pe jumătate, Lama Khen Rinpoche spunea:

            Vrei rezultate neplăcute?  Plantează cauze neplăcute.

 Vreți ca rezultat eliminarea suferinței? Plantați semințele perfecte. Dacă o dată veniți la lecții de dharma și altă dată nu veniți, sau dacă veți face numai o parte din temele date și rezultatele vor fi conform cauzelor. Acesta este modul în care karma funcționează.

 

Karma neutră

Yi-ong yi mi-ong le shenpay le ni lungmaten

Yi – ong           — plăcut
Yi mi ong        — neplăcut
Le                      — fapta
Shenpay le     — diferită de celelalte
Ni                       — cuvânt de legătură, care
Lung ma ten  — faptă neutră

Definiția este: Karma neutră este fapta diferită de cele două, care dau un rezultat dorit sau nedorit.

Exemple de karma neutră:

• • când vin acasă obosit, și vreau să mă odihnesc, să mă liniștesc deschid televizorul și urmăresc o emisiune care nu este violentă dar nici stimulatoare. Acest lucru nu este nici rău nici bun, este neutru
  • când proiectăm ceva
  • sau când ne gândim la lucruri care nu au aspectul nici de bun, nici de rău. Gândurile neutre reprezintă majoritatea.

Atunci când facem fapte neutre, suntem adânc scufundați în ignoranță.

Pentru cel care a ieșit din ea nu mai există fapte neutre, ci numai fapte de binefacere, fapte pozitive. În tot acest timp în care facem lucruri neutre, suntem scufundați într-un fel de somn adânc, al ignoranței.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Subiectul cursului nostru este capitolul patru al textului Abhidharmakosha, capitol dedicat în întregime karmei.

Acest text începe cu următoarea frază:

Le le jikten natsok kye

Primul Le înseamnă karma. Sensul cuvântului karma este fapte. Când ne referim aici la fapte ne referim la gând, vorbă şi acțiune. Al doilea le, chiar dacă este scris ca şi primul în limba tibetană are cu totul alt sens şi anume din. Traducerea cuvintelor Le le este: din karma.

Întrebarea următoare este: Care este sensul cuvântului lume?

Cuvântul jikten este format din două silabe şi anume jik şi ten
Jik înseamnă a distruge, iar
Ten înseamnă bază.

Care este legătura dintre lume, bază şi a distruge?

Dacă țineți minte, primul capitol din Abhidharmakosha se referă la cine sunt cei care suferă, unde suferă şi cum suferă, iar capitolul patru se ocupă în întregime de lumea suferinței. Lumea suferinței este o lume care merge spre distrugere, o lume care se ridică şi apoi se ruinează, şi din nou se ridică şi din nou se ruinează. Cu alte cuvinte lumea fenomenelor este tranzitorie. Cuvântul lume în limba tibetană exprimă această însușire a ei, în care totul este trecător.

Cuvântul natsok este format din două silabe, na şi tsok şi înseamnă varietate sau diversitate.
Kye înseamnă creat sau născut.

Fraza este tradusă Diversitatea lumilor se naște din karma, cu sensul de lumi suferinde. Deci putem spune că toată lumea în care trăim şi tot ceea ce este în ea vine din karma.

Când ne referim aici la lumea noastră, nu ne referim numai la lumea pe care o experimentăm ci la toate formele de existență, descrise de Buddha, pe care în mod normal nu le percepem.

Capitolele unu, doi şi trei ne descriu diverse forme de existență: cele din infern, spiritele flămânde, zeii şi semizeii. Ele ne descriu și lumile de pe miliarde de planete, iar capitolul patru începe cu fraza : „Toate aceste lumi de existență, fără excepție, vin din karma”.

Maestrul Vasubandhu a ales să înceapă acest capitol din mai multe motive, unul dintre ele fiind de a dezbate și alte concepții asupra lumii care existau la vremea respectivă în India, concepții care făceau parte din hinduism. Deoarece textul a fost transmis de entități iluminate, bineînțeles că el nu a fost destinat numai publicului indian.

Maestrul Vasubandhu a fost un iluminat, el putea să vadă pe fiecare dintre noi, de aceea scopul acestei fraze este să răspundă necesităților noastre, necesităților fiecărui elev dharma din orice moment.

Fiecare dintre noi am crescut în diverse idei, pe care le-am adoptat. În mare măsură am asimilat diverse idei şi opinii în legătura cu creația lumii.

În cultura noastră, Biblia ocupă un loc important. Ea ne explică cum s-a format lumea. Vom vedea mai târziu cum maestrul Vasubandhu aduce argumente solide contra acestei teorii, purtând dispute cu cele trei concepții asupra lumii care erau răspândite pe vremea lui, dar pe care le avem și noi astăzi.

 

Cele trei concepții asupra lumii

 

1. Prima concepție

Gyu Takpa

Gyu înseamnă cauză.
Takpa înseamnă invariabil.

În limba tibetană când dorim să negăm ceva adăugăm cuvântul mi.   Takpa înseamnă constant, permanent, care nu se schimbă.  Deci Mitakpa înseamnă variabil, temporar.

Gyu Takpa împreună înseamnă cauza originală, cauza invariabilă.

Această concepție asupra lumii este asemănătoare concepției științifice de astăzi. Se știe că astrofizicienii au dezvoltat teoria Big Bang, care susține că a existat o explozie primordială, ea fiind cauza formării lumii noastre.

Când un budist aude acest lucru, va întreba imediat ce a determinat această explozie.

Deoarece din punctul lor de vedere acest lucru nu se poate întâmpla. Este imposibil ca ceva invariabil să creeze totul și să nu fie cauzată de nimic. Această teorie a Big Bang-lui a început să fie modificată cu timpul, spunându-se că de fapt au existat o serie infinită de explozii.

 

2. A doua concepție:

Tsowo

Cuvântul Tsowo înseamnă primar. Sensul acestui cuvânt este de energie primordială, sau o forță primordială care a creat lumea.

 

3. A treia concepție:

Wangchuk

Acest cuvânt înseamnă Dumnezeu, Creator, Entitate creatoare.

Cuvântul Wangchuk este traducerea în limba tibetană a numelui Ishvara sau Indra.

În vechea Indie, Indra sau Ishvara era considerat ca fiind zeul suprem sau Dumnezeu.

Acestea sunt cele trei concepții asupra lumii sau cauzele care au determinat apariția lumii, concepții cu care maestrul Vasubandhu se află în dispută.

—————-

Cele trei concepții se pot împărți în două categorii:

1. Prima şi a doua concepție, gyutakpa şi tsowo, fac parte din categoria care consideră că apariția lumii se datorează unei cauze invariabile.

2. A treia concepție, wangchuk consideră că formarea lumii se datorează unui creator, o ființă care se schimbă, care reacționează la ceea ce se întâmplă și care se schimbă odată cu timpul.

Deci creatorul apare în a treia concepție, cauzele primelor două concepții sunt legate mai mult de energii.

Care sunt argumentele contra primelor două concepții asupra lumii?

Dacă vom considera prima categorie ce atribuie formării lumii o cauză fixă, invariabilă, vom putea spune logic că dacă lumea ar putea fi creată într-o clipă dintr-o energie primordială, atunci nu vor putea exista schimbări în timp. Totul este creat într-un moment.

După cum știm, în viața noastră lucrurile se schimbă în permanență, ele se desfășoară într-un proces continuu, există cauze, există rezultate. Dacă atribuim lucrurilor o cauză care este invariabilă, fixă, atunci tot sensul timpului va dispărea. Sensul unui proces treptat sau a etapelor progresive, dispare. De aceea nu este logic sa spunem că formarea lumii se datorează unei cauze fixe, acest lucru nu corespunde experiențelor noastre de viață.

Dacă observăm lumea în care trăim, din experiențele şi impresiile noastre știm deja că există în permanență fluctuații în lume – sunt urcușuri și coborâșuri, progres și declin, lucrurile se nasc şi apoi mor, există lucruri care determină alte lucruri. Întrebarea este: De ce toate acestea se întâmplă? De ce trebuie să îmbătrânim, de ex.? De ce vorbim despre vârstă şi de ce există în această lume îmbătrânirea şi moartea?

Cauza acestor lucruri este energia cu care ne-am început această viață, energie care este perisabilă și care se epuizează în timp. În viața noastră energiile sunt în permanentă schimbare și ele se exprimă, de exemplu, prin faptul că noi îmbătrânim.

Un lucru stabil, invariabil, care nu fluctuează, nu poate fi cauza unui lucru variabil. Dacă eu însumi sunt un fenomen care se schimbă permanent de-a lungul vremii, cauza datorită căruia sunt ceea ce sunt în această clipă se află în ceea ce am fost în clipa anterioară, iar cauza a ceea ce am fost în clipa anterioară se afla in clipa anterioară acesteia. Deci cauza însăși se schimbă, și [totodată] rezultatul se schimbă.

Putem spune și altfel: rezultatul are o natură variabilă deoarece cauza care o determină este variabilă, și mai mult, rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei. Din experiența vieții noastre putem înțelege că explicația cum că ar exista o cauză invariabilă care determină o lume schimbătoare nu este logică, nu este posibilă.

Khen Rinpoche spunea că după ce am ascultat toate acestea, va trebui sa reflectăm, să medităm, să vedem în ce fel se petrec lucrurile în lumea noastră, și dacă este posibil cumva ca ceva imuabil [fix] în timp și spațiu să creeze o lume în care nu există nici o stabilitate, o lume în permanentă schimbare în timp și în spațiu.

În budism, se folosește foarte mult cuvântul dripa care înseamnă obscur. Dripa este ceva care obstrucționează înțelegerea noastră spirituală sau este un obstacol pe calea înțelegerii noastre.

Conform budismului, mintea noastră este plină de obscurități, este lipsită de claritate datorită întregului sistem de credințe pe care le-am asimilat în copilărie de la părinții noștri, de la societatea în care trăim, din mediul înconjurător; mulți dintre noi am preluat ideile care ne spun de unde provine lumea noastră, idei pe care le-am împărțit mai înainte în două categorii. Chiar și aceia dintre noi care nu sunt religioși, avem deseori în subconștient credința într-o putere supremă, credința în ceva exterior nouă care are grijă de noi.

Maestrul Vasubandhu deschide capitolul cu fraza : „Diversitatea lumilor vine din karma”. El dorește să renunțăm la prejudecățile noastre care s-au înrădăcinat în mintea noastră. De ce?

Pentru că atâta timp cât vom mai avea şi cea mai mică fărâmă de credință, că există ceva exterior nouă care a creat această lume, nu ne vom putea elibera din suferință. Nu vom avea nicio șansă de eliberare.

Unica cale de eliberare din suferință este dacă vom înțelege în modul cel mai profund și absolut faptul că această lume în care trăim, cu toate fenomenele ce se petrec, şi toate celelalte lumi care există dar pe care nu le putem percepe, toate provin din karma noastră. Un alt cuvânt pentru karma este acțiuni, adică toate aceste lumi provin din acțiunile noastre. Mai târziu vom specifica faptul că acțiunile provin în special din gândurile noastre.

Motivul pentru care maestrul Vasubandhu a ales să înceapă primul capitol cu această frază este ca să ne zdruncine puțin, să ne observăm modul în care credem, de unde credem că provine lumea noastră.

El ne spune că: cele două concepții care ne spun că lumea a fost creată ori de către o ființă supremă ori de către o energie primordială, invariabilă (acestea fiind îmbrățișate și de religie şi de știință), îl vor împiedica pe cel care crede în ele să se elibereze din suferință. De aceea este foarte important să înțelegem cum a fost creată această lume din karma noastră.

Această concepție asupra lumii ne spune:

Absolut tot ce apare în această clipă în viața mea, provine din ceea ce am făcut, spus sau gândit în trecut. Și dacă acest fapt este corect, atunci orice lucru care va exista în viitorul meu, în lumea mea viitoare, va proveni din ceea ce gândesc, spun și fac acum.

Cu alte cuvinte : eu însumi, prin faptele mele, mi-am creat în trecut lumea așa cum este ea acum. Este exact ceea ce am făcut deja în trecut. Acum nu mai am ce face.

Dacă această lege este corectă, atunci tot ceea ce fac, spun și gândesc acum, îmi va crea lumea viitoare. De aceea am puterea de a-mi crea o lume lipsită de suferință, pentru că totul depinde numai de mine.

Nu există nici cel mai mărunt lucru în lumea mea care să depindă de ceva exterior mie, [care] să depindă de vreo ființă sau de o energie din afara mea.

Tot ceea ce a făcut maestrul Vasubandhu, tot ceea ce a făcut Buddha, și orice alt maestru este de a aduce oamenii la iluminare. Maestrul Vasubandhu ne vorbește de lucruri ieșite din comun pentru a ne ajuta să ajungem la iluminare, iar ca să ajungem acolo va trebui să ne uităm la toate prejudecățile întipărite în mintea noastră, conștientă sau subconștientă, pentru a renunța la ele. Să ajungem la înțelegerea faptului că noi ne-am creat această lume și de aceea avem puterea să ne creăm lumea noastră viitoare.

Concluzia ce rezultă din prezentarea celor trei concepții este că în general suntem înclinați să acceptăm ori viziunea științifică (cu toate că tot timpul ea este îmbunătățită), ori a treia concepție care susține existența unei ființe dumnezeiești care a creat lumea.

 

Definiția Karmei

Sempa  

Sem înseamnă minte.
Sempa înseamnă mișcarea minții. Ce înseamnă mișcarea minții? Înseamnă gândul.

Următoarea frază în limba tibetană definește noțiunea karmei:

De ni sempa dang de je

Karma este mișcarea minții (sau gând) şi consecințele ei.

Tot ceea ce spunem și facem este determinat în primul rând de gând. Deci karma este mișcarea minții sau gândul şi tot ce pune acesta în mișcare în fapte şi vorbe.

Această definiție spune că în clipa în care aveți un gând, acumulați karma imediat. Deci cu alte cuvinte gândul în sine este karma, iar acest lucru este forța concepției budiste asupra lumii.

Nu este suficient numai să facem faptele potrivite și să spunem ceea ce este corect, ci și mai important este să gândim la lucrurile corecte.

Chiar și atunci când gândim în sinea noastră, singuri în cameră, când nimeni nu ne vede și aude, noi înșine ne auzim, înregistrăm și acumulăm karmă.

Dacă această karmă va determina apoi vorbe și fapte, ea va duce la finalizarea acțiunii. Chiar și dacă ea nu va conduce la vorbe și fapte, faptul că am avut gânduri negative, sau am criticat numai în gând pe cineva, am acumulat karma.

De aceea budismul este radical, merge în profunzime. El ne spune că dacă dorim să ieșim din suferință va trebui să ne cunoaștem gândurile, să le curmăm pe cele care ne provoacă suferință și să începem să cultivăm gânduri de compasiune, de iubire și de ajutorare.

Este foarte important să înțelegem, că orice mișcare a minții, cât de minoră ar fi ea și urmările ei, este karma.

Am vorbit până acum despre faptul:

1. Că fiecare faptă începe cu gândul, și prin urmare cea mai importantă karmă se înfăptuiește în gândire.

2. Majoritatea timpului ni-l petrecem mai mult gândind decât acționând. Chiar dacă nu spunem sau facem ceva, gândurile fug în permanență în mintea noastră. În democrația iluminării gândurile dețin majoritatea, de aceea sunt atât de importante.

Unul dintre aspectele karmei este acela că, chiar și atunci când nu avem gânduri foarte rele, cum ar fi a omorî sau a jefui, în permanență avem multe alte gânduri de supărare, de lipsa de răbdare, de critică și așa mai departe.

Curentul gândurilor este imens și îl putem compara cu radiația radioactivă de mică intensitate. Cu toate că radiația este mică, ea se acumulează în timp și ne va omorî. Motivul pentru care ne omoară este faptul că fiecare gând de acest fel plantează câte o sămânță karmică, iar rezultatul unui gând impur va fi un alt gând care nu va fi bun.

Întrebarea este de unde provine o minte care se plânge, este nemulțumită, care critică mereu și este plină de suferință? De unde provine o minte nefericită?

Dacă suntem de acord cu premisa că lumea provine din karma, o astfel de minte provine numai din gânduri impure. Și majoritatea lor sunt de acest fel și de intensitate mică. Ele chiar dacă nu sunt neapărat dăunătoare sau negative, ele se acumulează. De aceea se pune atât de mult accent pe ele.

Vom trece acum să vorbim despre două tipuri de karmă: Karma care pune în mișcare (care motivează) și ceea ce este mișcată de ea (karma motivată).

În limba tibetană cele două tipuri de karma se numesc:

1. Yi kyi le
2. Sempe jepa

Primul tip:

Yi kyi le

Yi     înseamnă minte. Un alt cuvânt pentru minte.
Kyi  înseamnă al
Le    — karma.

Traducerea  Yi kyi le  este karma minții sau karma care este în gând sau acele lucruri pe care ne gândim să le facem sau ceea ce pune în mișcare (ce motivează).

Al doilea tip:

Sempe jepa

Sem înseamnă minte
Jepa înseamnă ceea ce mintea a pus în mișcare.
Traducerea lui Sempe jepa este ceea ce este mișcat de gând.

Acestea sunt cele două tipuri de karma: karma ce mișcă/activează/motivează și, respectiv, karma mișcată/activată/motivată.

Atunci când spunem karma ce mișcă ne referim la gândurile pe care le avem şi care conduc într-un final la vorbe şi fapte. Vorbele şi faptele reprezintă karma mișcată. Ceea ce ne mișcă (ne face) să spunem sau să facem ceva este gândul.

În budism se spune că întotdeauna am trăit în ignoranță şi în neînțelegerea realității. Acest proces nu are un început. Nu se poate spune că există un loc de început.

Dacă am spune că există un asemenea loc am cădea imediat în una dintre cele trei concepții pe care le-am prezentat înainte.

Budismul ne spune că nici una dintre ele nu este logică și nu este posibilă din punct de vedere al înțelegerii realității.

Şi dacă nu a existat nici un început, asta înseamnă că fiecare moment în care mintea noastră este lipsită de înțelegerea realității provine din momentul precedent în care mintea noastră a fost plină de neînțelegeri, şi la rândul lui acest moment provine din momentul precedent lui, şi tot așa la infinit. Acest proces niciodată nu a început.

Și cu toate acestea, budismul spune că acest proces poate lua sfârșit. Întrebarea este cât timp poate lua până să ajungem la sfârșit?

Dacă nu vom face nimic, sau vom merge încet, plini de îndoieli şi cu inima pe jumătate, procesul poate dura o veșnicie.

 

Cele trei tipuri de karmă: a gândirii, a vorbirii şi a faptei

Există încă o clasificare a karmei, şi anume: karma gândirii, a vorbirii şi a faptei.

Care sunt de fapt implicațiile lor? Dacă vrem cu adevărat să ajungem la iluminare va trebui să acționăm pe trei fronturi:

1. 1. Asupra gândurilor – să fim atenți la ce ne trece prin cap. Bineînțeles că acest lucru este ușor de spus dar mai greu de făcut.
   2. Să fim atenți la ce ne iese pe gură.
   3. Să fim atenți la ceea ce facem, cum ne comportăm cu ceilalți.

Există două aspecte atunci când ne referim la a fi atenți cum ne comportăm, la ceea ce spunem și la ceea ce gândim, și anume:

1. 1. Ce ne aduce în viața noastră, în lumea noastră din punct de vedere karmic.
   2. Cum ne putem mobiliza gândirea, vorbirea și acțiunile noastre pentru a ajunge la iluminare.

Dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să acumulăm cele mai puternice karme, karmă pozitivă, atât în corp cât și în vorbă și în gând. Fără a renunța la nici una dintre ele.

Pentru a începe să pășim pe drumul iluminării va trebui să învățăm cum putem acumula acea karmă pozitivă, curată. Bineînțeles că atunci când ne referim la comportamentul nostru şi la modul de a vorbi, ne referim la preceptele morale.

Va trebui să acumulăm nu numai cauze care să ne elimine suferința ci și cauzele care să ne conducă la iluminare. Toate aceste cauze sunt cauze karmice şi ele se află în ceea ce spunem, facem și gândim în momentul de față.

De exemplu, dacă doresc să ajung la iluminare, atunci voi face lucruri care să mă conducă acolo sau voi spune ceea ce trebuie şi voi gândi la acele lucruri care să mă aducă la iluminare.
Întrebarea este: ce mă poate apropia de energia iluminării și ce mă îndepărtează de energia zilnică, de ignoranță?

• • de exemplu, îmi voi face un altar, unde voi depune ofrandă. Cui dăruiesc ofranda? O dăruiesc lui Buddha, Dharma şi Sangha. Toate aceste obiecte reprezintă pentru mine înțelepciunea supremă, compasiunea infinită, iubirea necondiționată. Atunci când dăruiesc celor trei ofranda mea, nu fac decât să-mi reamintesc mereu încotro mă îndrept și ceea ce doresc. Cu toate că ele sunt numai simboluri exterioare, mă ajută să revin la acele gânduri şi vorbe care plantează semințele de a ajunge la iluminare. În acest mod ne exprimăm prin comportament.
  • un alt mod de comportament este prosternarea – atunci când ne prosternăm la simbolurile compasiunii, iubirii și înțelepciunii, vom acumula cu ajutorul corpului karma care mă va conduce la iluminare. Acesta este și motivul pentru care începem fiecare lecție cu trei prosternări. Bineînțeles că cel care nu este gata să fac acest lucru, nu este obligat să-l facă. Trebuie să înțelegem că orice ritual religios este doar o unealtă exterioară prin care corpul acumulează karma care ne face să înaintăm în direcția dorită.
  • atunci când rostim rugăciunile la începutul fiecărei lecții, scopul este de a acumula karma legată de vorbire. Rugăciunea ne ajută să ne direcționăm energia, gândul, atenția spre iluminare.
  • bineînțeles când facem meditație sau reflectăm asupra compasiunii, cu siguranță [acest fapt] ne consolidează karma gândului care duce spre iluminare.

 

Karma comunicării şi a necomunicării

Vom face o altă clasificare a karmei, dar de această dată ne vom referi numai la karma vorbei şi a faptei, pe care le vom împărții în două categorii.

 

1. Prima categorie este karma comunicării

Nampar rikje

Ce înseamnă karma comunicării?

De exemplu, vedem pe cineva care stă în genunchi și cu palmele lipite de rugăciune și murmurând ceva.

Concluzia pe care o tragem este că acesta se roagă. Deci poziția corpului și a vorbirii lui ne comunică o anume stare. Deci karma comunicării înseamnă tragerea unor concluzii referitor la intenția celui care face ceva după poziția corpului și a vorbirii lui.

 

2. A doua categorie este karma necomunicării.

Nampar rikje ma-yinpa

Ma yinpa înseamnă nu. Deci karma care nu comunică / necomunicării.

Ce înseamnă această karmă? Această noțiune este specifică primei şcoli budiste, Abhidharma-kosha, noțiune care nu este acceptată de nici una dintre celelalte scoli.

Karma comunicării este ceva ce se află în faptele sau în vorbele unei persoane, sursa ei este în aceste lucruri dar nu și esența ei.

Acest lucru se aseamănă puțin cu ceea ce denumim noi aură. În urma unei fapte săvârșite de om, în jurul lui se formează un fel de aură care îl înconjoară. Este ca și când toată vecinătatea lui este îmbibată de această aură. Acest lucru este comparat cu sămânța de susan îmbibată de uleiul ei.

Ce vrea să însemne?

De exemplu, cineva își ia anumite jurăminte, aceasta fiind karma comunicării: omul îngenun-chează și jură. Deci există poziția corpului și a vorbirii. În urma acestui fapt, școala Abhidharma kosha spune că se formează o aură în jurul lui şi că această aură va rămâne cu el atâta timp cât își păstrează jurămintele, atâta timp cât este sub influența lor.

În momentul în care acesta va renunța la jurăminte – aura va dispărea. Aura nu este materie și nu se poate vedea.

În textul de care ne ocupăm nu se vorbește despre aură ci de karma necomunicării. Dar ca să înțelegem mai bine ne vom folosi în continuare de această noțiune.

În continuare textul prezintă cele cinci calități ale aurei.

Dacă ne vom referi din nou la exemplul în care o persoană se obligă în fața lamei să respecte cele zece percepte de eliberare sau primește jurămintele de călugăr, sau jurămintele unui Bodhisattva sau jurămintele tantrice, școala Abhidharma susține că datorită obligațiilor pe care această persoană și le ia, se va forma în jurul ei o aură. Iar această aură are cinci calități.

1. Prima calitate: aura rămâne chiar și atunci când mintea este distrasă

Sem Yengpa

Sem           — minte, conștiință
Yengpa    — distras

Prima calitate spune chiar dacă mintea celui care și-a luat jurămintele este distrasă, se gândește la altceva decât la jurămintele luate, aura nu dispare ci rămâne cu el. Cu alte cuvinte atâta timp cât persoana este sub influența acestui act de luare a jurămintelor, aura rămâne.

2. A doua calitate

Sem mepa

Sem      — minte
Mepa   — nu este

Traducerea este chiar și când mintea nu este. Ce înseamnă asta?

În procesul meditativ se poate ajunge la stări meditative profunde, în care se poate spune că mintea aproape că nu mai există, sau că aproape nu mai există nici un gând.

Deci chiar dacă cel care este sub influența jurămintelor și care se află în aceste stadii meditative avansate, cum ar fi de exemplu percepția vacuității în mod direct sau starea meditativă a lui Buddha în care nu mai există vreo mișcare a minții, aura se păstrează.

Deci a doua calitate am putea-o rezuma astfel : aura rămâne chiar și în situația când aproape că nu mai există vreo mișcare a minții, sau aproape că nu mai există nici un gând.

3. A treia proprietate a aurei este că ea are o componentă etică, morală

Ge dang mi ge

Ge        — binefacere
Dang   înseamnă și
Mi ge   — ceea ce nu este binefacere

Adică aura poate fi pozitivă sau negativă din punct de vedere moral.

• • un exemplu pozitiv este cel pe care l-am dat înainte, a omului care primește jurămintele, sau se angajează să-și trăiască viața după o conduită morală înaltă.
  • un exemplu negativ este atunci când omul învață să fie măcelar, preocuparea lui fiind să ia viața.
  • un alt exemplu negativ, care are o componentă morală negativă, este omul care decide să fie în armată, omul care se angajează într-o meserie legată de luarea vieții.

Atunci când persoana renunță la preocupările negative, sau la jurămintele pe care le-a luat, aura va dispărea. Putem spune că aura rămâne în jurul lui atâta timp cât este sub efectul deciziei pe care a luat-o.

4. A patra calitate a aurei este că ea continuă precum un curent de apă.

Jedrel

Jedrel înseamnă urmează persoana.

Sensul aici este că aura este o continuitate, ea continuă precum curentul de apă în timp și spațiu. Prin faptul că omul și-a luat jurămintele, se creează acea aură care va rămâne și va continua cu el. Ea va exista în permanență în jurul lui până în momentul în care acesta va renunța la ele. Această aură nu va trece în viețile următoare.

5. A cincea calitate este aceea că ea are aspect fizic

Jungwa che nam gyur jepa

Jungwa     — elemente
Che nam   — mari
Gyur jepa — determinat

Adică ea este determinată de elementele mari.
În budism, se vorbește de patru elemente, și anume: pământ, apă, foc și aer.

1. 1. Elementul pământ este aspectul solid, al greutății.
   2. Elementul apă este aspectul umed, lichid, a curgerii dintr-un loc în altul. Ceva care ține lucrurile unite, care le unește să nu se destrame.
   3. Elementul foc este aspectul căldurii, al energiei.
   4. Elementul aer este aspectul mișcării energiei.

Ca o paranteză, în medicina tibetană, se pune mult accent pe menținerea echilibrului dintre aceste elemente. Medicii explică boala ca fiind un dezechilibru dintre elemente, pe când o stare de sănătate bună înseamnă un echilibru perfect al elementelor, echilibru la care se ajunge cu greu şi care este foarte rar.

De exemplu, în medicina tibetană plămânii au rolul de răcire a corpului, stomacul și intestinele încălzesc corpul. Atunci când există un dezechilibru între aer și foc, adică atunci când este prea mult aer facem pneumonie, sau dacă este prea mult foc vom avea afecțiuni gastrointestinale.

Să ne întoarcem la aură. Textul spune că aura are aspect fizic deoarece este formată din cele patru elemente pe care le-am denumit. Ea are un aspect fizic subtil, de aceea nu o putem vedea, sau să o atingem.

La sfârșitul acestei expuneri Maestrul Vasubandhu scrie: “Așa spun ei”.  Această afirmație ne indică faptul că școlile mai înalte nu acceptă această noțiune a karmei necomunicării. Și deoarece toate școlile budiste sunt atribuite lui Buddha, de dragul perfecțiunii, maestrul a ales să menționeze „Aşa spun ei.”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

 

 

Această lecție este o lecție introductivă care cuprinde foarte multe detalii și vă va da o idee despre ce cuprinde acest curs. Cursul face parte din tradiția scolastică a cursurilor ACI. Unul dintre scopurile acestora este să vă ofere cunoștințele necesare pentru a putea să le transmiteți mai departe. În afară de idei filozofice, acest curs mai cuprinde și puțină istorie, bibliografie, cunoștințe generale.

 

Lucrarea de bază și autorul ei

Prima frază care apare în textul despre care vom vorbi este:

chu ngunpa dzu

Chu         înseamnă dharma.
Ngunpa înseamnă până la sau până aici.
Dzu         înseamnă tezaur.

Deci traducerea chu ngunpa dzu  este  tezaurul lucrurilor ce conduc până la dharma. Aceasta este interpretarea literală, dar nu exprimă adevăratul sens al frazei.
În limba sanscrită se spune :

Abhidharmakosha

अभिधर्मकोशकारिका

Abhidharmakośakārikā

Abhi         înseamnă până aici.
Dharma  ― tot ceea ce există
Kosha      ― tezaur

Ce înseamnă a deține (dhr)? A deține propria identitate. Adică orice lucru care deține o identitate înseamnă Dharma. Un alt sens al Dharmei este că ne ajută să nu cădem într-o existență inferioară, o existență de suferință, şi în același timp ne sprijină să ajungem în locurile superioare.

Care este cel mai înalt loc? Iluminarea. Țin să subliniez că acest studiu face parte din școala Hinayana, de aceea locul suprem în Hinayana este considerat ca fiind Nirvana.

Abhidharmakosha ne ajută să nu cădem in tărâmurile inferioare și să ne aducă la Nirvana.

Abhidharma înseamnă până la Nirvana, sau mai poate fi interpretat ca lucrul ce aduce Nirvana la noi. Care este acel lucru care ne va duce la Nirvana sau va aduce Nirvana la noi ?  Este înțelepciunea, cunoașterea vacuității. În școala Abhidharma, una dintre cele mai vechi scoli budiste, nu se vorbește de vacuitate, ci de lipsa de sine.

Scopul acestui text este să ne dea înțelepciune pentru a ajunge la Nirvana.

Kosha înseamnă tezaur sau trezorerie.

În mănăstiri se obișnuiește ca în loc de chu ngunpa dzu sau abhidharmakosha, să se spună simplu dzu.

Acest text face parte din calea Hinayana, calea practicanților cu scopul îngust.

Trebuie înţeles că înțelepciunea acestei căi nu este deloc îngustă ci scopul practicantului este îngust. Scopul îngust sau larg, ține de persoană şi nu de învățăturile acestei căi.

Câteodată Hinayana este folosită ca sinonim pentru Theravada. Theravada este învățătura budistă ce este larg răspândită în sud-estul Asiei, în ţări cum ar fi Burma (Myanmar), Thailanda, Sri Lanka, Ceylon.

Calea Mahayana pune mult accent pe învățăturile Hinayana, cu alte cuvinte atunci când se învață Mahayana, Hinayana nu este dată la o parte. Dimpotrivă, Mahayana se sprijină foarte mult pe Hinayana.

Hinayana este foarte importantă în dezvoltarea noastră ca budiști, de aceea se dedică timp învățăturilor Abhidharmakosha.

Cine a scris Abhidharmakosha?

Scriitorul se numește:

Maestrul Vasubandhu
sau
Lopun Yiknyen

Lopun Yiknyen

Cele trei coșuri

În țările asiatice cum ar fi Thailanda, Bhurma, Sri Lanka şi altele, învățăturile budiste sunt adunate în trei cărți principale:

1. 1. Abhidharma
      este învățătura principală a școlii Theravada.
   2. Vinaya
      sunt studii legate de jurămintele budiste. Toate jurămintele budiste, ale călugărilor, vin din Hinayana. Hinayana este scopul îngust. Țin să subliniez că acest scop îngust ține de scopul practicantului. Înțelepciunea acestei căi nu este de loc îngustă, pe ea bazându-se şi linia Mahayana din budismul tibetan.
   3. Sutra
      Toate ideile care sunt prezentate în Abhidharma vin de fapt din sutre. Sutra înseamnă învățătura predată de însuși Buddha. Buddha a predat aproape 50 de ani, în diferite locuri din India. Datorită publicului divers, Buddha a trebuit să predea în moduri diferite, în funcție de capacitățile de înțelegere ale acestuia. De aceea învățăturile lui sunt răspândite în numeroase sutre. Abhidharmakosha a strâns aceste învățături care au fost predate în mod direct de Buddha și le-a ordonat într-o singură carte.

Programul de studii, care se predă în mănăstirea Sera May, cuprinde cinci sau șase cărți budiste principale, Abhidharmakosha fiind una dintre ele. Toate cursurile ACI se bazează pe cele șase cărți, acest curs fiind primul care vine din Abhidharmakosha.

 

Şcolile budiste din vechea Indie

Abhidharmakosha face parte din școala Vaibhashika. Câteodată ea este denumită școala Detailiștilor sau Marea Expunere sau Expunerea Detailată. Vom vedea mai târziu de ce i se spune detailată.

Când ne referim la școlile budiste, nu ne referim la cele din budismul tibetan ci la școlile timpurii din vechea Indie. Deci:

1. 1. Vaibhashika
   2. Sautrantika
   3.  Citta matra sau Mind Only School
   4.  Madhyamika – înseamnă Calea de Mijloc.

Primele două şcoli sunt Hinayana şi ultimele două fac parte din Mahayana.

Acest curs se concentrează pe prima școală, Vaibhashika. În ultimele lecții vom intra puțin şi în școala Citta Matra.

Marele maestru Changkya Rolpey Dorje, a descris pe larg aceste patru mari școli. Pabonka Rinpoche este considerat ca fiind reîncarnarea lui Changkya.

Ceea ce este important de subliniat este faptul că primele trei scoli şi jumătate din școala a patra sunt considerate ca fiind corecte dar nu în totalitate.

Marii maeștri spun că dacă dorim să ajungem la iluminarea completă va trebui să înțelegem foarte bine cealaltă jumătate a școlii Madhyamika, școala budistă cea mai înaltă: Prasangika Madhyamika, a Căii de mijloc.

Şi cu toate acestea, toate așa zisele şcoli de jos/inferioare sunt foarte importante în dezvoltarea educației noastre budiste, pentru că ele ne ajută să ne dezvoltăm înțelegerea de a ajunge la iluminare şi de aceea vom acorda timpul necesar acestor studii.

Este foarte important să nu desconsiderăm Hinayana, pentru că ea a fost predată de Buddha și scopul ei este de a ne conduce spre iluminare. Și în plus, printre jurămintele Bodhisattva există jurământul de a nu desconsidera sau minimaliza Hinayana. Deci cei care şi-au luat jurămintele unui Bodhisattva, trebuie să fie foarte atenți să nu-l încalce.

 

Comentariul de care ne vom folosi

Abhidharmakosha este o carte concisă, deoarece a fost scrisă de către persoane cu capacități mentale ieșite din comun, iar conținutul ei este expus sub forma unui cuprins foarte detailat. De aceea, ea este şi foarte greu de înțeles. Este ca și când am citi cuprinsul unei cărți și numai din cuprinsul ei, să înțelegem întregul sens. De aceea este nevoie de comentatori, de maeștri care să ne explice semnificațiile lucrurilor prezentate.

Comentariul de care ne vom folosi se numește:

Tarlam selje

Dzutik

Dzu înseamnă tezaur.
Dzu este traducerea cuvântului kosha.
Tik  înseamnă colecție.

Atunci când ne referim la numele comentariului, de multe ori se omit aceste două cuvinte şi în locul lor se spune:

Tarlam selje

Tar     vine din cuvântul Tarpa ceea ce înseamnă libertate.
Lam   ― drum, cale.
Tarlam înseamnă calea spre libertate
Sel înseamnă a clarifica
Je înseamnă a face,
Selje   ― înseamnă a face clar sau a ilumina.

Traducerea acestui nume fiind „Iluminarea căii spre libertate”.

Acest comentariu a fost scris de către Primul Dalai Lama, sau

Gyelwa Gendun Drup

El a trăit între anii 1391 – 1474.
Gyelwa înseamnă învingător sau rege.

Atunci când ne referim la un mare maestru budist, adăugăm numelui său un titlu de onoare. În acest caz a fost adăugat titlul de Gyelwa.

Ce anume a învins? A învins samsara, şi-a învins ignoranța. Primul Dalai Lama a fost elevul lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a mai avut şi alți doi discipoli străluciți şi anume Khedrub Je şi Gyaltsab Je.

 

Două tipuri de înțelepciuni/cunoașteri

Abhidharma conține înțelepciunea sau știința a cărui scop este de a ne duce la iluminare.

1. Primul tip de înțelepciune este:

Sherab

Ceea ce înseamnă înțelepciunea înaltă.

La ce se referă? În cariera spirituală a fiecărui om există cinci etape principale:

– Calea acumulării
– Calea pregătirii
– Calea percepției directe
– Calea practicii, a meditației
– Calea în care nu mai este nimic de învațat, adică iluminarea.

Calea percepției directe, ce se numește Tong Lam, este etapa în care se percepe în mod direct vacuitatea. Înțelepciunea care se dobândește în această etapă este denumită înțelepciunea înaltă. Până la această fază, înțelepciunea nu se poate spune că este înaltă.

Cuvântul Sherab se referă la înțelepciunea înaltă dobândită în procesul de percepție directă a vacuității. De fapt expresia care se folosește este Sherab drime.

Sherab drime

 Ceea ce înseamnă înțelepciunea pură.

 

2. Al doilea tip de înțelepciune este:

Jedrang

(Acest cuvânt se citește Jendrang. Litera “n” deși nu este scrisă, ea se aude).

Sensul cuvântului este înțelepciunea care ne însoțește sau [înțelepciunea] însoțitoare.

Această înțelepciune este cea pe care o dobândim cu timpul, sau se mai poate spune știința acumulată ca rezultat al procesului învățării, lecturii, audierii şi al meditației.

Cu alte cuvinte, sensul cuvântului Jedrang este tot procesul de dezvoltare spirituală, de învățare şi dezvoltare a concepției asupra lumii până la momentul perceperii vacuității.

Aceste două tipuri de înțelepciuni sunt prezentate pe scurt în următoarea frază în limba tibetană:

chu ngun sherab drime jedrang che

Ceea ce înseamnă adevărata cunoaștere este înțelepciunea pură și ceea ce o însoțește.

 

Înţelepciunea Abhidharmei

Cartea în sine nu este Abhidharma, chiar dacă ea se numește Abhidharma. Ea nu este înțelepciunea, este o carte care ne dezvoltă înțelepciunea. Același lucru este valabil și pentru toate scrierile budiste.

Ele nu sunt de fapt Dharma; ele sunt doar o reprezentare nominală a dharmei, dar numai datorită lor ne putem dezvolta înțelepciunea.

Se spune că ne aflăm într-o prezentă stare de ignoranță şi că dorim să ajungem la înțelepciune. Învățăturile budiste, în schimb ne atrag atenția că ignoranța şi înțelepciunea nu pot coexista în mintea noastră.

Mintea nu poate ține mai mult de un obiect într-un moment dat. Ea poate să schimbe foarte repede obiectul, dar în fiecare clipă dată, ea poate să fie cu un singur obiect.

De aceea mintea noastră nu poate să fie în același timp şi ignorantă şi înțeleaptă. Cu cât se va intensifica înțelegerea înțelepciunii – ignoranța va dispare.

Abhidharma se referă de fapt la înțelepciunea analitică.

De ce dorim această înțelepciune? Deoarece dorim să ne dezvoltăm abilitățile de concentrare, și numai din această stare de concentrare vom putea percepe vacuitatea în mod direct. Trebuie din nou specificat că în Abhidharma nu se vorbește despre vacuitate ci despre lipsa de sine.

Deci, numai datorită înțelepciunii analitice se poate ajunge la perceperea lipsei existenței de sine a lucrurilor.

 

Cele opt capitole ale Abhidharmakosha

Vom continua să prezentăm diversele capitole ale acestei cărți, și de asemenea ne va fi mai clar de ce școala Abhidharma se mai numește şi școala detailiștilor.

După cum am spus, Abhidharmakosha este scrisă de maestrul Vasubandhu, şi ea este o colecție de manuscrise ale discipolilor lui Buddha.

1. Primul capitol – Categorii de existență

Kam Tenpa

Acest capitol are doar câteva pagini, și prezintă toate lucrurile existente.
Sunt prezentate două categorii de bază:

a. lucruri pure
b. lucruri impure

Drime    şi     Dri

În limba tibetană au sensul de pătat sau nepătat.
Ce înseamnă pur şi impur?
Fenomenul impur înseamnă:

– orice aspect care reprezintă gânduri rele.
– orice lucru care provoacă asemenea gânduri.
– și tot ceea ce aceste gânduri provoacă.

(lucrurile impure sunt: gândul rău, lucrul ce duce la acesta și ce provoacă acest gând)

Ce înseamnă gând rău?
Gând rău înseamnă orice gând care vine din ignoranță şi nu din înțelepciune.

Dacă acceptăm ideea că până vom ajunge la calea percepției directe, mintea noastră este cufundată în ignoranță, atunci vom putea spune că orice gând pe care îl avem face parte din categoria gândurilor rele. Chiar și gândurile noastre bune sunt de fapt rele.

De ce gândurile noastre sunt rele? Atâta timp cât curentul meu de conștiință nu a perceput în mod direct vacuitatea sau mai bine zis, lipsa existenței de sine, orice gând bun cum ar fi: a da ajutor cuiva sau a da binecuvântare sau a face pace în lume este de fapt un gând rău sau mai bine zis impur.

Atâta timp cât nu am experimentat vacuitatea, orice aspect din viața mea, este determinat de gânduri impure:

– sursa lor este suferința
– ele însele sunt suferință
– şi ele provoacă suferință.

Sensul de gând impur sau rău este cu mult mai larg decât suntem noi obișnuiți să credem. El este de fapt, tot ceea ce deținem, până când vom ajunge la etapa perceperii vacuității în mod direct sau a lipsei de sine.

 

Cele trei otrăvuri ale conștiinței

În curentul nostru de conștiință, înainte de a ajunge la iluminare, există trei tipuri de otrăvuri dominante.

1. 1. 1. Primul dintre ele este ignoranța, ceea ce înseamnă neînțelegerea realității. Din el derivă următoarele două otrăvuri principale.
      2. A doua otravă este dorința sau pasiunea sau atașamentul. Ne atașăm de lucruri, de noțiuni, de idei, de ego, de gândirea dualistă, de o gândire care divide.
      3. A treia otravă este aversiunea sau ura. Împărțim lumea după cum sunt lucrurile, sunt bune sau sunt rele, lucruri pe care le dorim sau pe care nu le dorim, lucruri corecte sau incorecte.

Toate aceste împărțiri au ca sursă ignoranța. Ignoranța este cea care ne creează dorința pentru lucruri plăcute, care ne fac plăcere, și tot ea ne creează aversiunea sau dorința de a ne îndepărta de lucrurile dezagreabile, nedorite, și care ne provoacă durere.

Întreaga noastră lume este influențată de aceste trei otrăvuri care sunt impregnate adânc în curentul nostru de conștiință. Față de orice lucru care se petrece, reacționăm imediat: este bun, este rău, este de dorit, este de nedorit.

După care ori îl vrem ori nu-l vrem. Numai în acest fel ne creăm lumea noastră, iar această lume împreună cu toate fenomenele care decurg din ea, sunt impure.

 

1. Primul capitol din Abhidharmakosha, împarte lumea în lucruri pure și impure.

Aproape tot ceea ce cunoaștem este partea impură.

Întrebarea este: Ce este pur în lumea noastră?

Ceea ce este pur, ține de partea necunoscută nouă, și la acest lucru dorește Abhidharma să ne aducă.

Partea necunoscută nouă este înțelepciunea, acea parte legată de lipsa de sine, acea lume care apare în fața ochilor celui care percepe în mod direct vacuitatea.

În acest capitol există și alte diviziuni, dar nu intrăm în ele în acest curs.

 

2. Capitolul doi se numește : Puterile

Wangpo Tenpa

Sunt enumerate 21 de puteri. Ca de ex. simțurile noastre. Fiecare simț este considerat o putere.

Este adevărat că nu suntem obișnuiți să atribuim simțului nostru cuvântul putere. A fi masculin sau feminin, abilitatea vizuală, sunt considerate de asemenea puteri.

Acest capitol se mai ocupă şi de afecțiunile mentale. Se intră în multe detalii ale diverselor puteri. Se intră mai adânc în felul în care lucrurile condiționate / care au o cauză, se întâmplă. Există un subcapitol ce se ocupă de psihologia budistă.

Capitolul doi cuprinde prezentarea detailată a primului capitol. Dacă primul capitol ne prezintă categorii și subcategorii, capitolul doi intră mai în amănunt asupra factorilor ce influențează cauza și efectul.

 

3. Capitolul trei se numește Lumea suferinței.

Jikten Tenpa

Acest capitol descrie toate formele de existență, toate lumile existente și ființele care trăiesc acolo. Se poate spune că acest capitol descrie pe cel care suferă și modul în care suferă.

Ca și primele două capitole, acesta se focalizează pe lumea impură şi pe toate formele de existență suferinde.

Este descrisă de asemenea istoria lumii și cum au arătat ființele preistorice. Când ne referim aici la etapele preistorice nu ne referim la cele pe care le cunoaștem, ci la nenumărați eoni în urmă.

Sunt prezentate, de asemenea diferitele dimensiuni ale universului, de la cele mai mici particule subatomice până la dimensiuni astronomice uriașe, până la

Sunt expuse în detaliu modurile de formare a planetelor și cum se distrug. Trebuie subliniat faptul că toate aceste detalii, toată această știință, sunt de pe vremea lui Buddha. În plus este descrisă Bardo, lumea dintre moarte şi viața următoare şi ființele care-l populează.

În cursul ACI 8 se învață despre toate acestea.

Capitolul trei analizează mai profund subiectele din primele două capitole. De aici provine şi numele școlii Abhidharma – școala detailiștilor.

 

4. Capitolul patru: Karma

le tenpa

Cursul nostru se bazează aproape în întregime pe acest capitol, care ne explică în ce fel este creată lumea suferinței.

Datorită faptului că în capitolul trei sunt descrise toate formele de suferință, toate lumile în care există suferință, infernul, paradisul, omul ar putea crede că cineva le-a creat.

Scopul acestui capitol este de a ne explica cum a fost creată lumea și să infirme ideea că această lume a fost creată de către o putere externă, de către o entitate externă. Acest capitol fascinant, ne spune că tot ceea ce există vine din karma.

Forța lui rezidă din faptul că dacă vom înțelege modul în care funcționează mecanismul karmic, vom înțelege cum ne creăm noi lumea în care trăim. Vom începe să înțelegem cum am creat toată suferința existentă.

Și după ce am înțeles aceste lucruri numai atunci vom putea să ne construim o altă lume, fără suferință. Această înțelegere ne dă în mâini puterea imensă de a începe să ne schimbăm realitatea înconjurătoare și pe cei din jurul nostru.

 

5. Capitolul cinci – Afecțiuni mentale

Tragye tenpa

În acest capitol vor fi prezentate toate cauzele suferinței şi afecțiunilor mentale.

Dacă până la capitolul cinci învățăturile sunt legate de lumea suferinței, începând cu capitolul șase se trece la lumea pură, la lumea fenomenelor pure. Capitolul șase va expune în detaliu calea spre iluminare.

 

6. Capitolul șase – Studiul asupra omului și a căii, sau cum se ajunge la înțelegerea a ceea ce înseamnă lipsa de sine.

Kang sak dang lam tenpa

„Calea” în budism mai are printre altele și sensul de realizări spirituale. În acest capitol, atunci când se vorbește despre cale se vorbește de fapt despre înțelepciune sau despre un stadiu de dezvoltare foarte avansat, în care a fost dobândită înțelepciunea care înțelege ce înseamnă lipsa de sine.

 

7. Capitolul șapte – înțelepciunea

Yeshe Tenpa

Acest capitol intră în amănunt asupra diverselor forme de înțelepciune.

Dacă înainte am folosit cuvântul sherab pentru înțelepciune, aici ne vom folosi de un alt cuvânt pentru înțelepciune şi anume yeshe. Aici sunt expuse diversele forme de înțelepciune pe care omul le dobândește pe calea spre iluminare, și mai mult, domeniul acestui capitol este domeniul gândurilor pure.

 

8. Capitolul opt – Meditația echilibrată

Nyompar Jukpa Tenpa

Acest capitol expune înțelepciunea şi abilitățile lui Buddha și de asemenea intră mai în adânc în studiile capitolului șapte. Geshe Michael a dat acestui ultim capitol numele de meditația echilibrată.

 

Meditația echilibrată

Ce înseamnă meditație echilibrată?

Orice persoană care a început să mediteze s-a împiedicat de două probleme grele, care sunt de fapt problemele principale într-o meditație.

1. 1. Prima problemă este tendința de a adormi, sau a de a fi somnoros deoarece mintea nu este centrată, este neclară, nu se poate concentra pe un obiect.
   2. A doua problemă este agitația minții, tendința ei de a sări din loc în loc şi de a nu reuși să rămână liniștită pe obiectul pe care vrem să ne concentrăm.

Acestea sunt cele două probleme majore care apar în procesul de meditație. Bineînțeles că există şi altele minore.

Și pentru a ajunge la cele mai înalte nivele de concentrare va trebui să învățăm să echilibrăm acești doi factori, cu alte cuvinte va trebui să ne echilibrăm mintea care se află ori într-o stare de agitație, fugind în toate direcțiile, ori într-o stare de somnolență, letargie sau de plictiseală. Va trebui sa ajungem la o stabilitate a minții pentru a putea ajunge la rezultate semnificative în meditație.

Întrebarea [care] se pune [este]: De ce ne ocupăm de subiectul meditație, când capitolul opt se ocupă de înțelepciunea lui Buddha?

Răspunsul este că toată înțelepciunea înaltă, toată cunoașterea profundă la care dorim să ajungem, nu poate fi percepută prin cele cinci simțuri pe care le avem ci poate fi percepută numai în stări meditative profunde. De aceea este atât de important să ne dezvoltăm capacitatea de a medita.

Buddha se află într-o stare permanentă de înțelepciune adâncă, sau mai bine zis, se află permanent în meditație. Numai din această stare meditativă el poate percepe înțelepciunea.

Oricine a ajuns să fie Buddha, va putea percepe simultan cele doua realități: cea convențională pe care o percepem noi şi cea supremă. Până nu vom ajunge la iluminare, nu vom putea vedea simultan aceste realități.

Atunci când capitolul opt se referă la înțelepciunea înaltă a lui Buddha, se referă de fapt la starea meditativă care este perfect echilibrată. Numai din această stare de echilibru se poate ajunge la concentrarea intensă, ce va face posibilă percepția înțelepciunii, și mai mult de atât, de a rămâne în continuare în această stare de înțelepciune profundă.

Acestea sunt pe scurt capitolele Abhidharmei kosha. După cum am spus, acest curs se bazează pe capitolul patru – karma.

 

Care este textul care merită atenția şi timpul nostru?

În această lecție vom discuta despre încă un subiect care nu ține direct de Abhidharmakosha, dar care este inclus în comentariul Tarlam Selje scris de către Primul Dalai Lama, comentariu care însoțește acest curs.

El pune accent pe patru cerințe necesare ce trebuie să le îndeplinească un text care să merite să fie cu adevărat studiat.

El ne oferă câteva criterii cu care să putem evalua calitatea unui text care ne pică în mână.

Aceste criterii se pot aplica oricăror învățături merituoase, scopul lor fiind de a verifica dacă ele sunt demne de a fi studiate și dacă ne ajută cu adevărat să progresăm pe drumul spiritual. Primul Dalai Lama le aplică în mod special pe Abhidharmakosha.

 

Cele patru criterii de verificare a unui text

1. Subiectul – trebuie să fie semnificativ.

Juja

Subiectele Abhidharmei sunt fenomenele pure şi impure, lumea suferinței şi lumea iluminată.

 

2. Scopul – scopul trebuie sa fie important

Gupa

Care este scopul Abhidharmei? Scopul ei este de a planta semințele înțelepciunii, semințele înțelegerii pentru a putea discerne între pur și impur, între lumea suferindă și lumea iluminată.

Primul Dalai Lama a spus ca ar fi păcat să ne pierdem timpul cu un subiect care nu este semnificativ și care nu are rolul de a ne ajuta în evoluție.

 

3. Scopul final

Nyigu

Nyigu înseamnă scopul final sau ultima destinație. Cu ce diferă de criteriul doi?

Al doilea este ceea ce cartea pretinde să se realizeze în cititor, pe când al treilea este unde va trebui să ajungă cititorul. Cu alte cuvinte scopul final în Abhidharmakosha este de a ajunge la Nirvana.

 

4. Relația

Drelwa

Drelwa înseamnă relația dintre primele trei criterii.

Pentru a înțelege relațiile dintre ele vom merge de la ultima la prima.

1. 1. Ținta noastră finală este Nirvana,
   2. Pentru a ajunge la Nirvana va trebui să dobândim înțelepciunea,
   3. Şi pentru a dobândi înțelepciunea va trebui sa studiem subiectul.

Comentatorul nostru, Gyelwa Gendun Drup ne spune că viața noastră este atât de rară si scurtă, încât orice carte pe care o vom citi va trebui să merite timpul pe care-l investim.

Orice clipă prețioasă pe care o trăim se scurge repede. Sănătatea, judecata noastră clară, contactul cu dharma şi cu profesorii care transmit dharma vor trece într-o clipă.

De aceea este atât de necesar să ne investim timpul în studii esențiale, ce au ca scop eliminarea suferinței noastre şi a celorlalți precum și progresul nostru spre iluminare.

Comentatorul nostru, care a practicat mult meditația, şi în special meditația asupra morții, şi care și-a dezvoltat înțelepciunea, renunțarea, Bodhicitta, compasiunea profundă pentru noi toți ne spune:

“Timpul vostru este atât de scurt, de prețios şi de rar. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți în activități esențiale care să vă scoată din suferință și care să vă conducă spre iluminare. Iar cu voi sunt şi toți ceilalți.”

 

Câteva cuvinte suplimentare despre școala Vaibhasika

După cum am mai spus, majoritatea cursului se bazează pe școala Vaibhasika sau școala Detailiștilor. Voi explica acum sensul celui de-al doilea nume.

1. 1. 1. Fiecare capitol descrie mai pe larg pe cel precedent. Primele cinci capitole intră din ce în ce în și mai multe detalii, iar ultimele trei încep de la capăt, intrând în alte detalii.
      2. Acestei scoli i se mai spune și Marea prezentare, pentru că ea prezintă în detalii toată materia.

 

Celelalte școli

Când ne referim în general la cele patru şcoli, ne referim la școlile budiste din vechea Indie, din perioada lui Buddha şi imediat după Buddha.

O altă modalitate de a înțelege aceste școli nu este numai aspectul lor istoric ci aspectul lor filozofic, concepția asupra lumii pe care o prezintă fiecare școală.

Viziunea fiecărei şcoli reprezintă de fapt viziunea diferitelor grupuri de elevi dharma. Dacă vom fi luat pe toți cei care învață dharma, din toate generațiile, nu numai din vechea Indie, chiar și de astăzi, putem spune că ei sunt reprezentați de cele patru școli.

Sunt oameni care înclină spre o anume concepție asupra lumii a uneia dintre cele patru școli și sunt alții care înclină spre alta.

Mai mult de atât, dacă ne uităm cu atenție la felul în care ne înțelegem realitatea, vom găsi ecouri ale fiecăreia dintre cele patru. Pe de o parte noi spunem că fiecare școală se află pe o altă treaptă de înțelegere a vacuității, iar pe de alta că numai școala denumită Calea de mijloc sau Prasangika Madhyamika are înțelegerea completă a vacuității.

Deoarece cu toții deținem aspecte ale tuturor școlilor, este foarte important să trecem prin toate, pentru a depista în noi înșine modul în care înclinăm să tindem spre o anume concepție de viață, astfel încât să ne îmbunătățim şi să ne rafinăm înțelegerea noastră care să ne conducă în final la percepția vacuității în mod direct.

 

Cursul 5

Cum funcționează karma

Conform învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

 

 

Subiectul cursului nostru este capitolul patru al textului Abhidharmakosha, capitol dedicat în întregime karmei.

Acest text începe cu următoarea frază:

Le le jikten natsok kye

Primul Le înseamnă karma. Sensul cuvântului karma este fapte. Când ne referim aici la fapte ne referim la gând, vorbă şi acțiune. Al doilea le, chiar dacă este scris ca şi primul în limba tibetană are cu totul alt sens şi anume din. Traducerea cuvintelor Le le este: din karma.

Întrebarea următoare este: Care este sensul cuvântului lume?

Cuvântul jikten este format din două silabe şi anume jik şi ten
Jik înseamnă a distruge, iar
Ten înseamnă baza.

Care este legătura dintre lume, bază şi a distruge?

Dacă țineți minte, primul capitol din Abhidharmakosha se referă la cine sunt cei care suferă, unde suferă şi cum suferă, iar capitolul patru se ocupă în întregime de lumea suferinței. Lumea suferinței este o lume care merge spre distrugere, o lume care se ridică şi apoi se ruinează, şi din nou se ridică şi din nou se ruinează. Cu alte cuvinte lumea fenomenelor este tranzitorie. Cuvântul lume în limba tibetană exprimă această însușire a ei, în care totul este trecător.

Cuvântul natsok este format din două silabe, na şi tsok şi înseamnă varietate sau diversitate.
Kye înseamnă creat sau născut.

Fraza este tradusă Diversitatea lumilor se naște din karma, cu sensul de lumi suferinde. Deci putem spune că toată lumea în care trăim şi tot ceea ce este în ea vine din karma.

Când ne referim aici la lumea noastră, nu ne referim numai la lumea pe care o experimentăm ci la toate formele de existență, descrise de Buddha, pe care în mod normal nu le percepem.

Capitolele unu, doi şi trei ne descriu diverse forme de existență: cele din infern, spiritele flămânde, zeii şi semizeii. Ele ne descriu și lumile de pe miliarde de planete, iar capitolul patru începe cu fraza : „Toate aceste lumi de existență, fără excepție, vin din karma”.

Maestrul Vasubandhu a ales să înceapă acest capitol din mai multe motive, unul dintre ele fiind de a dezbate şi alte concepții asupra lumii care existau la vremea respectivă în India, concepții care făceau parte din hinduism. Deoarece textul a fost transmis de entități iluminate, bineînțeles că el nu a fost destinat numai publicului indian.

Maestrul Vasubandhu a fost un iluminat, el putea să vadă pe fiecare dintre noi, de aceea scopul acestei fraze este să răspundă necesităților noastre, necesităților fiecărui elev dharma din orice moment.

Fiecare dintre noi am crescut în diverse idei, pe care le-am adoptat. În mare măsură am asimilat diverse idei şi opinii în legătura cu creația lumii.

În cultura noastră, Biblia ocupă un loc important. Ea ne explică cum s-a format lumea. Vom vedea mai târziu cum maestrul Vasubandhu aduce argumente solide contra acestei teorii, purtând dispute cu cele trei concepții asupra lumii care erau răspândite pe vremea lui, dar pe care le avem și noi astăzi.

 

Cele trei concepții asupra lumii

 

1. Prima concepţie

Gyu Takpa

Gyu înseamnă cauză.
Takpa înseamnă invariabil.

În limba tibetană când dorim să negăm ceva adăugăm cuvântul mi. Takpa înseamnă constant, permanent, care nu se schimbă.  Deci Mitakpa înseamnă variabil, temporar.

Gyu Takpa împreună înseamnă cauza originală, cauza invariabilă.

Această concepție asupra lumii este asemănătoare concepției științifice de astăzi. Se știe că astrofizicienii au dezvoltat teoria Big Bang, care susține că a existat o explozie primordială, ea fiind cauza formării lumii noastre.

Când un budist aude acest lucru, va întreba imediat ce a determinat această explozie.

Deoarece din punctul lor de vedere acest lucru nu se poate întâmpla. Este imposibil ca ceva invariabil să creeze totul și să nu fie cauzată de nimic. Această teorie a Big Bang-lui a început să fie modificată cu timpul, spunându-se că de fapt au existat o serie infinită de explozii.

 

2. A doua concepție:

Tsowo

Cuvântul [tsowo] înseamnă primar. Sensul acestui cuvânt este de energie primordială, sau o forță primordială care a creat lumea.

 

3. A treia concepție:

Wangchuk

Acest cuvânt înseamnă Dumnezeu, Creator, Entitate creatoare.

Cuvântul Wangchuk este traducerea în limba tibetană a numelui Ishvara sau Indra.

În vechea Indie, Indra sau Ishvara era considerat ca fiind zeul suprem sau Dumnezeu.

Acestea sunt cele trei concepții asupra lumii sau cauzele care au determinat apariția lumii, concepții cu care maestrul Vasubandhu se află în dispută.

—————-

Cele trei concepții se pot împărți în două categorii:

1. Prima şi a doua concepție, gyutakpa şi tsowo, fac parte din categoria care consideră că apariția lumii se datorează unei cauze invariabile.

2. A treia concepție, wangchuk consideră că formarea lumii se datorează unui creator, o ființă care se schimbă, care reacționează la ceea ce se întâmplă și care se schimbă odată cu timpul.

Deci creatorul apare în a treia concepție, cauzele primelor două concepții sunt legate mai mult de energii.

Care sunt argumentele contra primelor două concepții asupra lumii?

Dacă vom considera prima categorie ce atribuie formării lumii o cauză fixă, invariabilă, vom putea spune logic că dacă lumea ar putea fi creată într-o clipă dintr-o energie primordială, atunci nu vor putea exista schimbări în timp. Totul este creat într-un moment.

După cum știm, în viața noastră lucrurile se schimbă în permanență, ele se desfășoară într-un proces continuu, există cauze, există rezultate. Dacă atribuim lucrurilor o cauză care este invariabilă, fixă, atunci tot sensul timpului va dispărea. Sensul unui proces treptat sau a etapelor progresive, dispare. De aceea nu este logic sa spunem că formarea lumii se datorează unei cauze fixe, acest lucru nu corespunde experiențelor noastre de viață.

Dacă observăm lumea în care trăim, din experiențele şi impresiile noastre știm deja că există în permanență fluctuații în lume – sunt urcușuri şi coborâșuri, progres şi declin, lucrurile se nasc şi apoi mor, există lucruri care determină alte lucruri. Întrebarea este: De ce toate acestea se întâmplă? De ce trebuie să îmbătrânim, de ex.? De ce vorbim despre vârstă şi de ce există în această lume îmbătrânirea şi moartea?

Cauza acestor lucruri este energia cu care ne-am început această viață, energie care este perisabilă și care se epuizează în timp. În viața noastră energiile sunt în permanentă schimbare și ele se exprimă, de exemplu, prin faptul că noi îmbătrânim.

Un lucru stabil, invariabil, care nu fluctuează, nu poate fi cauza unui lucru variabil. Dacă eu însumi sunt un fenomen care se schimbă permanent de-a lungul vremii, cauza datorită căruia sunt ceea ce sunt în această clipă se află în ceea ce am fost în clipa anterioară, iar cauza a ceea ce am fost în clipa anterioară se afla in clipa anterioară acesteia. Deci cauza însăși se schimbă, și [totodată] rezultatul se schimbă.

Putem spune și altfel: rezultatul are o natură variabilă deoarece cauza care o determină este variabilă, și mai mult, rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei. Din experiența vieții noastre putem înțelege că explicația cum că ar exista o cauză invariabilă care determină o lume schimbătoare nu este logică, nu este posibilă.

Khen Rinpoche spunea că după ce am ascultat toate acestea, va trebui sa reflectăm, să medităm, să vedem în ce fel se petrec lucrurile în lumea noastră, și dacă este posibil cumva ca ceva imuabil [fix] în timp și spațiu să creeze o lume în care nu există nici o stabilitate, o lume în permanentă schimbare în timp și în spațiu.

În budism, se folosește foarte mult cuvântul dripa care înseamnă obscur. Dripa este ceva care obstrucționează înțelegerea noastră spirituală sau este un obstacol pe calea înțelegerii noastre.

Conform budismului, mintea noastră este plină de obscurități, este lipsită de claritate datorită întregului sistem de credințe pe care le-am asimilat în copilărie de la părinții noștri, de la societatea în care trăim, din mediul înconjurător; mulți dintre noi am preluat ideile care ne spun de unde provine lumea noastră, idei pe care le-am împărțit mai înainte în două categorii. Chiar și aceia dintre noi care nu sunt religioși, avem deseori în subconștient credința într-o putere supremă, credința în ceva exterior nouă care are grijă de noi.

Maestrul Vasubandhu deschide capitolul cu fraza : „Diversitatea lumilor vine din karma”. El dorește să renunțăm la prejudecățile noastre care s-au înrădăcinat în mintea noastră. De ce?

Pentru că atâta timp cât vom mai avea şi cea mai mică fărâmă de credință, că există ceva exterior nouă care a creat această lume, nu ne vom putea elibera din suferință. Nu vom avea nicio șansă de eliberare.

Unica cale de eliberare din suferință este dacă vom înțelege în modul cel mai profund și absolut faptul că această lume în care trăim, cu toate fenomenele ce se petrec, şi toate celelalte lumi care există dar pe care nu le putem percepe, toate provin din karma noastră. Un alt cuvânt pentru karma este acțiuni, adică toate aceste lumi provin din acțiunile noastre. Mai târziu vom specifica faptul că acțiunile provin în special din gândurile noastre.

Motivul pentru care maestrul Vasubandhu a ales să înceapă primul capitol cu această frază este ca să ne zdruncine puțin, să ne observăm modul în care credem, de unde credem că provine lumea noastră.

El ne spune că: cele două concepții care ne spun că lumea a fost creată ori de către o ființă supremă ori de către o energie primordială, invariabilă (acestea fiind îmbrățișate și de religie şi de știință), îl vor împiedica pe cel care crede în ele să se elibereze din suferință. De aceea este foarte important să înțelegem cum a fost creată această lume din karma noastră.

Această concepție asupra lumii ne spune:

Absolut tot ce apare în această clipă în viața mea, provine din ceea ce am făcut, spus sau gândit în trecut. Și dacă acest fapt este corect, atunci orice lucru care va exista în viitorul meu, în lumea mea viitoare, va proveni din ceea ce gândesc, spun și fac acum.

Cu alte cuvinte : eu însumi, prin faptele mele, mi-am creat în trecut lumea așa cum este ea acum. Este exact ceea ce am făcut deja în trecut. Acum nu mai am ce face.

Dacă această lege este corectă, atunci tot ceea ce fac, spun și gândesc acum, îmi va crea lumea viitoare. De aceea am puterea de a-mi crea o lume lipsită de suferință, pentru că totul depinde numai de mine.

Nu există nici cel mai mărunt lucru în lumea mea care să depindă de ceva exterior mie, [care] să depindă de vreo ființă sau de o energie din afara mea.

Tot ceea ce a făcut maestrul Vasubandhu, tot ceea ce a făcut Buddha, și orice alt maestru este de a aduce oamenii la iluminare. Maestrul Vasubandhu ne vorbește de lucruri ieșite din comun pentru a ne ajuta să ajungem la iluminare, iar ca să ajungem acolo va trebui să ne uităm la toate prejudecățile întipărite în mintea noastră, conștientă sau subconștientă, pentru a renunța la ele. Să ajungem la înțelegerea faptului că noi ne-am creat această lume și de aceea avem puterea să ne creăm lumea noastră viitoare.

Concluzia ce rezultă din prezentarea celor trei concepții este că în general suntem înclinați să acceptăm ori viziunea științifică (cu toate că tot timpul ea este îmbunătățită), ori a treia concepție care susține existența unei ființe dumnezeiești care a creat lumea.

 

Definiția Karmei

Sempa

Sem înseamnă minte.
Sempa înseamnă mișcarea minții. Ce înseamnă mișcarea minții? Înseamnă gândul.

Următoarea frază în limba tibetană definește noțiunea karmei:

De ni sempa dang de je

Karma este mișcarea minții (sau gând) şi consecințele ei.

 

Tot ceea ce spunem și facem este determinat în primul rând de gând. Deci karma este mișcarea minții sau gândul şi tot ce pune acesta în mișcare în fapte şi vorbe.

Această definiție spune că în clipa în care aveți un gând, acumulați karma imediat. Deci cu alte cuvinte gândul în sine este karma, iar acest lucru este forța concepției budiste asupra lumii.

Nu este suficient numai să facem faptele potrivite și să spunem ceea ce este corect, ci și mai important este să gândim la lucrurile corecte.

Chiar și atunci când gândim în sinea noastră, singuri în cameră, când nimeni nu ne vede și aude, noi înșine ne auzim, înregistrăm și acumulăm karmă.

Dacă această karmă va determina apoi vorbe și fapte, ea va duce la finalizarea acțiunii. Chiar și dacă ea nu va conduce la vorbe și fapte, faptul că am avut gânduri negative, sau am criticat numai în gând pe cineva, am acumulat karma.

De aceea budismul este radical, merge în profunzime. El ne spune că dacă dorim să ieșim din suferință va trebui să ne cunoaștem gândurile, să le curmăm pe cele care ne provoacă suferință și să începem să cultivăm gânduri de compasiune, de iubire și de ajutorare.

Este foarte important să înțelegem, că orice mișcare a minții, cât de minoră ar fi ea și urmările ei, este karma.

Am vorbit până acum despre faptul:

1. Că fiecare faptă începe cu gândul, și prin urmare cea mai importantă karmă se înfăptuiește în gândire.

2. Majoritatea timpului ni-l petrecem mai mult gândind decât acționând. Chiar dacă nu spunem sau facem ceva, gândurile fug în permanență în mintea noastră. În democrația iluminării gândurile dețin majoritatea, de aceea sunt atât de importante.

Unul dintre aspectele karmei este acela că, chiar și atunci când nu avem gânduri foarte rele, cum ar fi a omorî sau a jefui, în permanență avem multe alte gânduri de supărare, de lipsa de răbdare, de critică și așa mai departe.

Curentul gândurilor este imens și îl putem compara cu radiația radioactivă de mică intensitate. Cu toate că radiația este mică, ea se acumulează în timp și ne va omorî. Motivul pentru care ne omoară este faptul că fiecare gând de acest fel plantează câte o sămânță karmică, iar rezultatul unui gând impur va fi un alt gând care nu va fi bun.

Întrebarea este de unde provine o minte care se plânge, este nemulțumită, care critică mereu și este plină de suferință? De unde provine o minte nefericită?

Dacă suntem de acord cu premisa că lumea provine din karma, o astfel de minte provine numai din gânduri impure. Și majoritatea lor sunt de acest fel și de intensitate mică. Ele chiar dacă nu sunt neapărat dăunătoare sau negative, ele se acumulează. De aceea se pune atât de mult accent pe ele.

Vom trece acum să vorbim despre două tipuri de karmă: Karma care pune în mișcare (care motivează) și ceea ce este mișcată de ea (karma motivată).

În limba tibetană cele două tipuri de karma se numesc:

1. Yi kyi le
2. Sempe jepa

 

Primul tip:

Yi kyi le

Yi     înseamnă minte. Un alt cuvânt pentru minte.
Kyi  înseamnă al
Le    — karma.

Traducerea  Yi kyi le  este karma minții sau karma care este în gând sau acele lucruri pe care ne gândim să le facem sau ceea ce pune în mișcare (ce motivează).

 

Al doilea tip:

Sempe jepa

Sem înseamnă minte
Jepa înseamnă ceea ce mintea a pus în mișcare.
Traducerea lui Sempe jepa este ceea ce este mișcat de gând.

Acestea sunt cele două tipuri de karma: karma ce mișcă/activează/motivează și, respectiv, karma mișcată/activată/motivată.

Atunci când spunem karma ce mișcă ne referim la gândurile pe care le avem şi care conduc într-un final la vorbe şi fapte. Vorbele şi faptele reprezintă karma mișcată. Ceea ce ne mișcă (ne face) să spunem sau să facem ceva este gândul.

În budism se spune că întotdeauna am trăit în ignoranță şi în neînțelegerea realității. Acest proces nu are un început. Nu se poate spune că există un loc de început.

Dacă am spune că există un asemenea loc am cădea imediat în una dintre cele trei concepții pe care le-am prezentat înainte.

Budismul ne spune că nici una dintre ele nu este logică și nu este posibilă din punct de vedere al înțelegerii realității.

Şi dacă nu a existat nici un început, asta înseamnă că fiecare moment în care mintea noastră este lipsită de înțelegerea realității provine din momentul precedent în care mintea noastră a fost plină de neînțelegeri, şi la rândul lui acest moment provine din momentul precedent lui, şi tot așa la infinit. Acest proces niciodată nu a început.

Și cu toate acestea, budismul spune că acest proces poate lua sfârșit. Întrebarea este cât timp poate lua până să ajungem la sfârșit?

Dacă nu vom face nimic, sau vom merge încet, plini de îndoieli şi cu inima pe jumătate, procesul poate dura o veșnicie.

 

Cele trei tipuri de karmă: a gândirii, a vorbirii şi a faptei

Există încă o clasificare a karmei, şi anume: karma gândirii, a vorbirii şi a faptei.

Care sunt de fapt implicațiile lor? Dacă vrem cu adevărat să ajungem la iluminare va trebui să acționăm pe trei fronturi:

1. 1. Asupra gândurilor – să fim atenți la ce ne trece prin cap. Bineînțeles că acest lucru este ușor de spus dar mai greu de făcut.
   2. Să fim atenți la ce ne iese pe gură.
   3. Să fim atenți la ceea ce facem, cum ne comportăm cu ceilalți.

Există două aspecte atunci când ne referim la a fi atenți cum ne comportăm, la ceea ce spunem și la ceea ce gândim, și anume:

1. 1. Ce ne aduce în viața noastră, în lumea noastră din punct de vedere karmic.
   2. Cum ne putem mobiliza gândirea, vorbirea și acțiunile noastre pentru a ajunge la iluminare.

Dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să acumulăm cele mai puternice karme, karmă pozitivă, atât în corp cât și în vorbă și în gând. Fără a renunța la nici una dintre ele.

Pentru a începe să pășim pe drumul iluminării va trebui să învățăm cum putem acumula acea karmă pozitivă, curată. Bineînțeles că atunci când ne referim la comportamentul nostru şi la modul de a vorbi, ne referim la preceptele morale.

Va trebui să acumulăm nu numai cauze care să ne elimine suferința ci și cauzele care să ne conducă la iluminare. Toate aceste cauze sunt cauze karmice şi ele se află în ceea ce spunem, facem și gândim în momentul de față.

De exemplu, dacă doresc să ajung la iluminare, atunci voi face lucruri care să mă conducă acolo sau voi spune ceea ce trebuie şi voi gândi la acele lucruri care să mă aducă la iluminare.
Întrebarea este: ce mă poate apropia de energia iluminării și ce mă îndepărtează de energia zilnică, de ignoranță?

• • de exemplu, îmi voi face un altar, unde voi depune ofrandă. Cui dăruiesc ofranda? O dăruiesc lui Buddha, Dharma şi Sangha. Toate aceste obiecte reprezintă pentru mine înțelepciunea supremă, compasiunea infinită, iubirea necondiționată. Atunci când dăruiesc celor trei ofranda mea, nu fac decât să-mi reamintesc mereu încotro mă îndrept și ceea ce doresc. Cu toate că ele sunt numai simboluri exterioare, mă ajută să revin la acele gânduri şi vorbe care plantează semințele de a ajunge la iluminare. În acest mod ne exprimăm prin comportament.
  • un alt mod de comportament este prosternarea – atunci când ne prosternăm la simbolurile compasiunii, iubirii și înțelepciunii, vom acumula cu ajutorul corpului karma care mă va conduce la iluminare. Acesta este și motivul pentru care începem fiecare lecție cu trei prosternări. Bineînțeles că cel care nu este gata să fac acest lucru, nu este obligat să-l facă. Trebuie să înțelegem că orice ritual religios este doar o unealtă exterioară prin care corpul acumulează karma care ne face să înaintăm în direcția dorită.
  • atunci când rostim rugăciunile la începutul fiecărei lecții, scopul este de a acumula karma legată de vorbire. Rugăciunea ne ajută să ne direcționăm energia, gândul, atenția spre iluminare.
  • bineînțeles când facem meditație sau reflectăm asupra compasiunii, cu siguranță [acest fapt] ne consolidează karma gândului care duce spre iluminare.

 

Karma comunicării şi a necomunicării

Vom face o altă clasificare a karmei, dar de această dată ne vom referi numai la karma vorbei şi a faptei, pe care le vom împărții în două categorii.

 

1. Prima categorie este karma comunicării

Nampar rikje

Ce înseamnă karma comunicării?

De exemplu, vedem pe cineva care stă în genunchi și cu palmele lipite de rugăciune și murmurând ceva.

Concluzia pe care o tragem este că acesta se roagă. Deci poziția corpului și a vorbirii lui ne comunică o anume stare. Deci karma comunicării înseamnă tragerea unor concluzii referitor la intenția celui care face ceva după poziția corpului și a vorbirii lui.

 

2. A doua categorie este karma necomunicării.

Nampar rikje ma-yinpa

Ma yinpa înseamnă nu. Deci karma care nu comunică / necomunicării.

Ce înseamnă această karmă? Această noțiune este specifică primei şcoli budiste, Abhidharma-kosha, noțiune care nu este acceptată de nici una dintre celelalte scoli.

Karma comunicării este ceva ce se află în faptele sau în vorbele unei persoane, sursa ei este în aceste lucruri dar nu și esența ei.

Acest lucru se aseamănă puțin cu ceea ce denumim noi aură. În urma unei fapte săvârșite de om, în jurul lui se formează un fel de aură care îl înconjoară. Este ca și când toată vecinătatea lui este îmbibată de această aură. Acest lucru este comparat cu sămânța de susan îmbibată de uleiul ei.

Ce vrea să însemne?

De exemplu, cineva își ia anumite jurăminte, aceasta fiind karma comunicării: omul îngenun-chează și jură. Deci există poziția corpului și a vorbirii. În urma acestui fapt, școala Abhidharma kosha spune că se formează o aură în jurul lui şi că această aură va rămâne cu el atâta timp cât își păstrează jurămintele, atâta timp cât este sub influența lor.

În momentul în care acesta va renunța la jurăminte – aura va dispărea. Aura nu este materie și nu se poate vedea.

În textul de care ne ocupăm nu se vorbește despre aură ci de karma necomunicării. Dar ca să înțelegem mai bine ne vom folosi în continuare de această noțiune.

În continuare textul prezintă cele cinci calități ale aurei.

Dacă ne vom referi din nou la exemplul în care o persoană se obligă în fața lamei să respecte cele zece percepte de eliberare sau primește jurămintele de călugăr, sau jurămintele unui Bodhisattva sau jurămintele tantrice, școala Abhidharma susține că datorită obligațiilor pe care această persoană și le ia, se va forma în jurul ei o aură. Iar această aură are cinci calități.

 

1. Prima calitate: aura rămâne chiar și atunci când mintea este distrasă

Sem yengpa

Sem           — minte, conștiință
Yengpa    — distras

Prima calitate spune chiar dacă mintea celui care și-a luat jurămintele este distrasă, se gândește la altceva decât la jurămintele luate, aura nu dispare ci rămâne cu el. Cu alte cuvinte atâta timp cât persoana este sub influența acestui act de luare a jurămintelor, aura rămâne.

 

2. A doua calitate

Sem mepa

Sem      — minte
Mepa   — nu este

Traducerea este chiar și când mintea nu este. Ce înseamnă asta?

În procesul meditativ se poate ajunge la stări meditative profunde, în care se poate spune că mintea aproape că nu mai există, sau că aproape nu mai există nici un gând.

Deci chiar dacă cel care este sub influența jurămintelor și care se află în aceste stadii meditative avansate, cum ar fi de exemplu percepția vacuității în mod direct sau starea meditativă a lui Buddha în care nu mai există vreo mișcare a minții, aura se păstrează.

Deci a doua calitate am putea-o rezuma astfel : aura rămâne chiar și în situația când aproape că nu mai există vreo mișcare a minții, sau aproape că nu mai există nici un gând.

 

3. A treia proprietate a aurei este că ea are o componentă etică, morală

Ge dang mi ge

Ge        — binefacere
Dang   înseamnă și
Mi ge   — ceea ce nu este binefacere

Adică aura poate fi pozitivă sau negativă din punct de vedere moral.

• • un exemplu pozitiv este cel pe care l-am dat înaintea omului care primește jurămintele, sau se angajează să-și trăiască viața după o conduită morală înaltă.
  • un exemplu negativ este atunci când omul învață să fie măcelar, preocuparea lui fiind să ia viața.
  • un alt exemplu negativ, care are o componentă morală negativă, este omul care decide să fie în armată, omul care se angajează într-o meserie legată de luarea vieții.

Atunci când persoana renunță la preocupările negative, sau la jurămintele pe care le-a luat, aura va dispărea. Putem spune că aura rămâne în jurul lui atâta timp cât este sub efectul deciziei pe care a luat-o.

 

4. A patra calitate a aurei este că ea continuă precum un curent de apă.

Jedrel

Jedrel înseamnă urmează persoana.

Sensul aici este că aura este o continuitate, ea continuă precum curentul de apă în timp și spațiu. Prin faptul că omul și-a luat jurămintele, se creează acea aură care va rămâne și va continua cu el. Ea va exista în permanență în jurul lui până în momentul în care acesta va renunța la ele. Această aură nu va trece în viețile următoare.

 

5. A cincea calitate este aceea că ea are aspect fizic

Jungwa che nam gyur jepa

Jungwa     — elemente
Che nam   — mari
Gyur jepa — determinat

Adică ea este determinată de elementele mari.
În budism, se vorbește de patru elemente, și anume: pământ, apă, foc și aer.

1. Elementul pământ este aspectul solid, al greutății.
2. Elementul apă este aspectul umed, lichid, a curgerii dintr-un loc în altul.
Ceva care ţine lucrurile unite, care le unește să nu se destrame.
3. Elementul foc este aspectul căldurii, al energiei.
4. Elementul aer este aspectul mișcării energiei.

Ca o paranteză, în medicina tibetană, se pune mult accent pe menținerea echilibrului dintre aceste elemente. Medicii explică boala ca fiind un dezechilibru dintre elemente, pe când o stare de sănătate bună înseamnă un echilibru perfect al elementelor, echilibru la care se ajunge cu greu şi care este foarte rar.

De exemplu, în medicina tibetană plămânii au rolul de răcire a corpului, stomacul și intestinele încălzesc corpul. Atunci când există un dezechilibru între aer și foc, adică atunci când este prea mult aer facem pneumonie, sau dacă este prea mult foc vom avea afecțiuni gastrointestinale.

Să ne întoarcem la aură. Textul spune că aura are aspect fizic deoarece este formată din cele patru elemente pe care le-am denumit. Ea are un aspect fizic subtil, de aceea nu o putem vedea, sau să o atingem.

La sfârșitul acestei expuneri Maestrul Vasubandhu scrie: “Așa spun ei”.  Această afirmație ne indică faptul că școlile mai înalte nu acceptă această noțiune a karmei necomunicării. Și deoarece toate școlile budiste sunt atribuite lui Buddha, de dragul perfecțiunii, maestrul a ales să menționeze “Aşa spun ei.”