PS 4 – Lecția 3b

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3, b

Cinci emoții tulburătoare și cinci concepții greșite

În lecția 1 am enumerat zece afecțiuni mentale.

Și am spus că:

Tawa

Tawa înseamnă concepție.

Tawa nga

Nga – cinci,
Tawa – concepție.

Deci, cele cinci concepții

Și am spus că dintre cele mai mari zece klesha, cinci sunt emoții tulburătoare, dintre care mândria este una. Și mai sunt încă cinci care sunt legate de concepția asupra lumii, care nu sunt chiar emoții. Deci, Tawa nga înseamnă cinci concepții greșite.

Tawa min nga

Acestea sunt cele cinci afecțiuni mentale care nu sunt concepții. Adică, există cinci care sunt concepții greșite și cinci care nu sunt concepții, ci mai degrabă emoții negative. Iar termenul „klesha” le include pe toate acestea.

Dar cel puțin jumătate din problemele noastre, nu sunt cauzate de emoțiile negative, ci de concepțiile greșite. De modul în care percepem lucrurile, de felul în care privim lucrurile.

Așadar, este foarte important pe calea noastră de ieșire din casa de nebuni, să începem să analizăm cum percepem lucrurile, cum le privim. Și acest lucru este poate cel mai important în lupta noastră împotriva afecțiunilor mentale.

Pentru că dacă am putea opri cele cinci concepții greșite, atunci și cele cinci emoții negative vor dispărea automat, de la sine.

Deci, munca noastră va fi asupra concepției noastre asupra lumii, asupra modului în care ne percepem lumea.

Concepția arogantă

Ce înseamnă concepție arogantă?

Să presupunem că eu cred că înțeleg bine budismul. Am o anumită mândrie legată de cunoștințele mele despre budism.

Și intru într-o conversație cu cineva și încep să mă laud cu cunoștințele mele, iar acel om își demonstrează în liniște și modestie cunoștințele, care le întrec pe ale mele. După ce terminăm conversația, îmi este foarte clar că cunoștințele lui le depășesc pe ale mele și totuși îmi spun: „Dar eu am mai multe cunoștințe despre budism ca el.”

Deci ce s-a întâmplat? Am o anumită concepție/opinie despre mine, am o anumită percepție despre mine. În urma acestei întâlniri, am văzut că ea este greșită, dar continui să o susțin; continui să-mi susțin această percepție a mea, pentru că așa mă gândesc la mine, așa sunt eu. Deci, nu mai am un motiv întemeiat să mai cred așa despre mine, pentru că cineva mi-a demonstrat deja că asta nu este adevărat, dar pentru că așa sunt obișnuit să mă gândesc la mine, continui să-mi susțin această percepție despre mine.

Când mă comport așa, îmi dovedesc de fapt că nu sunt dedicat adevărului. Pentru că apare o situație care îmi dovedește că nu sunt un expert atât de mare și o ignor pentru că nu se potrivește cu părerea pe care o am despre mine. Așa că pur și simplu ignor, o resping și continui să pledez niște absurdități.

Și cât de des ni se întâmplă asta?

Exemplul 1

Cu toții știm proverbul: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Cu toții suntem de acord cu asta, acceptăm asta. Și cu toții suntem de acord că nu vrem să fim într-o țară sub ocupația unei puteri străine și opresive.

Dar asta facem altora. Deci, suntem de acord

– „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

– Nu ne place, urâm să fim sub ocupație străină.

– Dar noi ocupăm.

Asta nu se aliniază cu adevărul.

Exemplul 2

– Urăsc să mi se fure.

– Dar descarc software/programe ilegale de pe internet sau muzică ilegală sau filme ilegale. Fur drepturile de autor ale altor persoane, nu le plătesc compensații pentru munca lor.

Asta nu funcționează.

Poate ați făcut astfel de lucruri, ați descărcat programe pe calculatorul vostru și poate v-ați gândit: „Asta nu este nimic grav, ce mare lucru”. Dar când cineva vine și îți spune:

– Nu-ți place când oamenii îți fac asta,

– Ceea ce faci se va întoarce la tine.

Accepți ambele argumente.

• • • Ceea ce ție nu-ți place, nu-i face prietenului tău, asta accepți.
    • Ceea ce faci prietenului tău se va întoarce asupra ta, asta accepți.
    • Descarci software ilegal? Da, asta fac.

Dacă le punem pe toate trei laolaltă, ce înseamnă asta?

Că lucrurile se vor întoarce asupra noastră, vom avea lipsuri, alții ne vor fura, drepturile noastre nu vor fi respectate. Toate astea vor trebui să se întâmple.

Și cu toate acestea, chiar dacă cineva ne-a luat de mână și ne-a arătat logica situației, în continuare spunem: „E în regulă, nu-i nimic rău să mai fur câteodată”. Dacă spunem asta, nu putem fi ajutați pentru că nu suntem dedicați adevărului.

Întreaga cale spirituală este o cale de căutare a adevărului Dacă nu suntem dedicați acestui lucru la nivel de zi cu zi, ce șanse mai avem să ajungem  vreodată la adevărul suprem? Nu avem nicio șansă.

Concepția arogantă creează un obstacol imens pe calea noastră spirituală

Așadar, concepția arogantă poate părea inocentă și nu chiar atât de îngrozitoare, dar ea este îngrozitoare. Concepția arogantă deține opiniile și obiceiurile mele pur și simplu pentru că sunt ale mele, pentru că sunt obișnuit cu ele. Pentru că în sinea mea gândesc: „Nu-i nimic rău dacă fur ceva de pe internet, nimeni nu observă, nimeni nu știe.”

Nu, asta este groaznic! Pentru că eu sunt martor la asta și dacă fac așa ceva știind că încalc drepturile altcuiva, lucrurile se vor întoarce asupra mea. Dacă fac asta oricum, atunci nimeni nu mă poate ajuta. Nu pot fi ajutat, pentru că oricât de mult mi s-ar arăta adevărul, nu voi putea să-l văd.

Deci, aceasta este esența concepției arogante. Ea deține opiniile, pentru că sunt obișnuit să le am. Pentru că sunt ale mele, și pentru că așa mi-a spus mama.

Acesta nu este un motiv bun. Nu pot ajunge la adevăr așa.

Importanța învățăturii și a aplicării logicii

În mănăstirile tibetane, copiii vin la mănăstire la vârsta de șapte ani. Știți care sunt criteriile pentru a intra într-o mănăstire? Conform Vinaya, care este codul monastic, o persoană poate deveni călugăr abia la vârsta de 20 de ani. Persoana când își ia jurămintele monastice, trebuie să le ia cu mintea clară. Și totuși, există copii de șapte ani care intră în mănăstire. Ei încă nu sunt călugări cu adevărat, dar poartă robe roșii. Singurul criteriu este dacă pot arunca cu o piatră și speria un stol de corbi de la 50 metri distanță. Deci atunci sunt eligibili să intre în mănăstire.

Copii intră la vârsta de 7 ani intră într-o mănăstire. Ce sunt învățați în mănăstire la vârsta de șapte, opt ani? Ei învață despre înțelepciune? Nu. Ei învață despre compasiune? Nu. Ei învață logica. Timp de opt ani, poate mai mult timp, li se dezvoltă logica astfel încât ei să își poată folosi rațiunea pentru a examina învățătura care le va fi dată mai târziu, pentru a o examina și a-i testa adevărurile.

Exemplul lui Gandhi

Un exemplu minunat de persoană care a fost foarte fidelă adevărului, este Gandhi. Ceea ce a fost impresionant la el și ceea ce i-a dat multă putere, a fost faptul că odată ce s-a convins de adevărul a ceva, prin logica sa – indiferent de opiniile sale anterioare, de tradiția sa anterioară, de religia sa anterioară –  odată ce s-a convins, a rămas consecvent cu înțelegerea sa.

Angajamentul față de adevăr și de logică bună sunt antidotul concepției arogante

În concepția arogantă ne ținem strâns de opinia noastră doar pentru că este a noastră și nu pentru că există adevăr în ea.

Mijloacele de a depăși această concepție este prin logică, prin rațiune.

Oamenilor nu le prea place să studieze logica. Sunt reticenți în a studia. Logica li se pare ceva sec, dificil, prea formal. Dar ea este, de fapt, singura cale de a începe să examinăm toate aceste concepții greșite care ne trec prin cap și care ne împiedică să atingem Nirvana, să ne eliberăm.

Pentru că, dacă vom continua să ne ținem strâns de păreri

– Doar pentru că suntem obișnuiți cu ele

– Sau pentru că așa ne spune tradiția noastră,

– Sau pentru că așa ne-au spus părinții noștri,

– Sau pentru că așa a spus învățătoarea din clasa întâi,

– Sau pentru că ne simțim în largul nostru să ne gândim așa la noi,

Nu vom putea progresa, nu vom putea merge mai departe. Cel care este serios pe cale și se dedică adevărului trebuie să fie dispus să examineze totul în lumina rațiunii.

Așadar, un antidot la această klesha, este să ne dedicăm adevărului.

Când cineva ne ajută să vedem adevărul, trebuie să fim dispuși să-l privim.

Nu trebuie să fim de acord, dar când cineva ne ajută, ar trebui să ne uităm la ceea ce ne propune. Să verificăm: „Este adevărat acest lucru pentru mine?”

De exemplu: Spun: „Când cineva are probleme, eu îl susțin.” Dar nu-l susțin când sunt obosit, sau am minus în bancă și când plec în străinătate. „Da, sigur te susțin dar nu acum”. Deci, am părerea că susțin oamenii.

Dar asta rezistă testului realității?

Dacă cineva îmi spune: „Asta crezi tu despre tine, dar uite, în situațiile astea și astea tu nu susții”. Atunci pot vedea că nu prea susțin oamenii. Și am această părere despre mine pentru că chiar vreau să susțin oamenii.

Deci, dacă asta este ceea ce vrei, atunci hai, fă-o acum.

Introspecție și onestitate interioară…

Nu pot să-mi țin părerea că eu susțin oamenii, când nu o fac.

Așadar, trebuie să fiu dispus să accept ceea ce îmi arată un profesor sau un tovarăș de drum, pentru a depăși părerile sau convingerile pe care le am despre mine, care nu-mi servesc la nimic și care mă și țin pe loc.

Când ajungem în acest punct de completă onestitate față de noi înșine, vom fi dispuși să renunțăm la orice idee pe care o avem despre noi, indiferent cât timp am fost atașați de ea.

– Originea mea este așa,

– Familia mea e așa,

– Banii mei sunt așa,

– Talentele mele sunt așa,

– Calitățile mele sunt așa,

Rezistă asta testului realității sau nu? Este adevărat sau nu este adevărat?

Când cineva nu este dispus să renunțe la aceste identități și la aceste percepții pe care le are, acesta este cel mai mare dușman al său pe calea spirituală.

Este foarte important să ne ocupăm de ideea că „opiniile mele sunt corecte pur și simplu pentru că sunt opiniile mele”. Asta nu le face să fie corecte. Trebuie să fim pregătiți să renunțăm la astfel de atitudini. Să fim un pic ca și Gandhi.

…asta va duce inevitabil la eliberarea de atașamentul pe care îl avem față de diversele noastre identități…

Și este greu. Aceasta este una dintre afecțiunile mentale la care este foarte greu să renunțăm pentru că suntem foarte atașați de identitățile noastre. Faptul că începem deodată să le observăm și să le examinăm este ceva care ne sperie. Atunci cine sunt eu? Ce mai rămâne?

Toate acestea ne împing la întrebarea importantă: cine sunt eu? Fără a-l examina nu ne putem elibera.

…și ne vom elibera și de toate celelalte klesha

Și un alt lucru frumos legat de această klesha este că, dacă ne eliberăm de ea, ne vom elibera și de toate celelalte klesha.

Când devenim complet onești cu noi înșine, celelalte klesha nu vor putea supraviețui, deoarece toate sunt legate de minciună.

Partenerul nostru ne pot ajuta mult să ne eliminăm concepția arogantă și să descoperim adevărul

Partenerul nostru poate fi un ajutor extraordinar în a ne ajuta să ne eliminăm această klesha, pentru că el vede unde ne-am blocat. Și nu ne va fi plăcut să-l auzim când ne va ajuta cu asta, dar dacă suntem dedicați adevărului, atunci îl vom asculta.

Principala problemă este că, de obicei, nici măcar nu ne uităm la identitățile noastre. Acționăm din ele fără să le privim și avem nevoie cu adevărat de ajutor pentru a le vedea, pentru că nu suntem obișnuiți să le privim și nu ne place să le privim.

Identificarea afecțiunii mentale ne ajută să o eliminăm

Vreau să mai adaug încă ceva. Dacă cineva a ajuns să fie dispus să-și identifice klesha pe care o are, este deja foarte aproape de a o elimina.

Dacă o negăm, o ascundem, nu ne place să spunem adevărul despre ea, klesha va rămâne în noi și va continua să ne conducă din culise.

Încă un sfat. Când o persoană este dispusă să se uite la toate opiniile pe care le are despre sine și la toate identitățile pe care le deține, este foarte aproape de a renunța la identitățile false și de a progresa spre adevăr.

 

Îndoielile leneșe

Vom trece la îndoielile leneșe.

Imaginați-vă o situație în care vă aflați în viață,

• • Să presupunem că ați absolvit facultatea și nu sunteți siguri spre ce să vă îndreptați. Poate să vă găsiți un loc de muncă, sau să plecați în străinătate. Dar în ce țară? Ce slujbă? Ce vreau de fapt să fac cu viața mea?
  • Să presupunem că sunteți în locul de muncă, este oare munca potrivită pentru mine? Poate ar trebui să-mi schimb locul de muncă? Poate ar trebui să-mi schimb cariera?
  • Sau sunteți cu un partener, oare este potrivit pentru mine? Pe de o parte mi-e comod cu el, dar pe de alta, nu este amuzant. Ce trebuie să fac? Să fiu cu el? Să nu fiu cu el? Ar trebui să mai caut afară și să văd dacă găsesc pe cineva care mi se potrivește mai bine?

Această stare de îndoială și ezitare se poate transforma ușor într-un obicei…

Acolo unde ne aflăm în viața noastră, nu suntem siguri dacă este bine să fim în acest loc de muncă, cu acest partener, cu acest profesor, cu acest studiu. Nu suntem siguri. Scepticismul poate deveni cu ușurință un obicei.

Și care e problema? Aceasta este o klesha. Ați putea spune că nu e chiar atât de rea, nu este ca furia care distruge, iar eu vreau să-ți explic de ce această klesha, da, este rea.

Pentru că atunci când suntem în mod obișnuit în această situație, când îndoiala devine un obicei, atunci indiferent de ceea ce facem în momentul prezent, nu suntem sută la sută dedicați la ceea ce facem. Pentru că ne gândim mereu că poate n-ar trebui să facem asta.

• • Suntem la serviciu și ne facem treaba, dar nu punem suflet în asta. Pentru că ne gândim că poate jobul nu este chiar potrivit pentru noi, nu suntem siguri că el este cel potrivit, așa că facem ce este necesar, minimul de care este nevoie ca să nu ne dea afară, dar nu ne implicăm prea mult.
  • Și mai rău este când vine vorba despre relația de cuplu. Suntem într-o relație cu cineva, dar nu suntem siguri dacă trebuie să fim cu el și cât de bine ni se potrivește și așa mai departe. Nu suntem cu adevărat dedicați relației, nu ne dăruim relației 100%, ca ea să funcționeze. De ce? Pentru că păstrăm în noi opțiunea că poate dacă mai căutăm afară vom găsi pe altcineva mai bun.

Și cum rămâne cu partenerul/partenera? Cum s-ar simți ei într-un astfel de relație?

…și invită la eșec

Nu este corect față de ei, nu-i așa? Nu este corect nici față de șeful care ne-a angajat dacă tratăm munca în acest fel. Dar mult mai rău este ceea ce ne face nouă.

Ne irosește viața. Pentru că continuăm să batem pasul pe loc într-o situație pe care nu o trăim pe deplin, nu ne implicăm în ea. Nu evoluăm în această situație, nu aducem binecuvântare, nici altora și mai ales nouă.

Asta ne creează starea de a ne simți un eșec. Se creează condițiile sau circumstanțele care se vor transforma în sentimentul de eșec.

Sentimentul de eșec va apare pentru că nu ne-am asumat obligația. Pentru că rămânem în această situație și devine un obicei.

Sunt oameni care trăiesc în această stare de a nu fi nici încolo, nici încoace.

Nu ne obligăm/angajăm la nimic. Iar oamenii din jurul nostru simt asta.

Ne facem munca fără tragere de inimă și atunci nu vom progresa și apoi vom eșua în această muncă. Sau relația de cuplu care este jumi-juma și nu satisface pe niciunul, iar între timp viața trece.

Ea este o afecțiune mentală care ne paralizează și ne fură viața…

Îndoiala este în interior. Nu are legătură cu nimic exterior. Ne mănâncă din interior. Ne mănâncă viața, ne fură viața și se întâmplă în interior.

Oamenii se obișnuiesc cu asta și încep să se fixeze pe ea și să o discute.

Își sună prietenii și discută

• • dacă vrea să fie cu el sau nu,
  • au întâlnit pe cineva și nu știu dacă este alesul
  • el are asta, dar nu are cealaltă,

Toate aceste discuții îi fac să-și piardă timpul prețios și îi fixează și mai mult în starea de a nu se decide și de a nu se angaja/obliga.

Și, cel mai rău dintre toate, ne menține concentrați pe noi înșine. Despre cine vorbesc cu toată lumea la telefon? Despre mine, eu.

Le spun: „Nu știu ce să fac, să merg cu el sau nu. Nu știu ce ar fi mai bine pentru mine”. Despre asta vorbim aici, despre îndoielile leneșe.

De ce sunt numite „îndoieli leneșe”?

De ce sunt leneșe?

Pentru că îndoielile în sine nu sunt nici rele, nici bune, dar atunci când îmbracă această formă sunt groaznice, ne termină viața, creează eșec, nu permit satisfacție.

Dacă este o cale spirituală – nu știm, asta este calea, nu asta este calea. Acesta este profesorul, nu este el profesorul, nu suntem siguri.

Dacă rămân în această stare mult timp, va deveni un obicei, indiferent ce învățător spiritual găsesc, va deveni un obicei și nu vom reuși pe nicio cale spirituală.

Deci, aceasta este versiunea leneșă. Este leneșă prin faptul că nu mă obosesc să-mi clarific aceste îndoieli.

Este firesc să apară îndoieli, este în regulă. Întâlnesc un profesor, nu știu dacă merită să mă dedic lui sau nu, sau dacă merită să mă dedic acestei căii, sau întâlnesc un potențial partener. Trebuie să-l verific.

Dar dacă rămân în această stare tot timpul și nu-mi rezolv îndoielile, atunci ele vor deveni îndoieli leneșe și ele ne termină.

Îndoieli sănătoase

Există o versiune a îndoielii care este sănătoasă. Buddha ne-a învățat-o și a recomandat-o cu căldură. El a spus: „Dacă întâlnești un învățător sau întâlnești o cale spirituală, îndoiește-te de asta”. Acesta este unul dintre lucrurile frumoase în budism.

Buddha a spus: „Nu lua lucrurile pe care le spun doar pentru că le-am spus. Nu crede orbește în ele. Du-te și verifică ceea ce îți spun”.

Cele trei teste

Buddha ne-a dat trei teste despre cum să verificăm. Și le-a comparat cu testele pe care le fac oamenii când cumpără aur.

• • • A topi aurul,
    • A-l tăia,
    • A-l freca cu o piatră de încercare.

Trei teste care probabil erau practicate atunci și poate că se practică și astăzi, pentru a verifica dacă aurul pe care îl cumperi este cu adevărat aur. Și acestea sunt o metaforă a trei teste pe care le folosim în examinarea învățătorului spiritual și a căi spirituale.

Iată cele trei teste:

1. Examinăm dacă lucrurile pe care le auzim de la profesor sau le citim într-o carte corespund experienței noastre personale, directe. Asta în cazul când este vorba de subiecte pe care le putem experimenta personal.

Din păcate, majoritatea lucrurilor pe care le auzim de la un învățător spiritual nu le-am experimentat încă, altfel nu am merge la acest învățător. Dar dacă este un domeniu pe care l-am experimentat deja personal și despre care avem deja cunoștințele noastre personale, atunci vom verifica dacă ceea ce spune el se potrivește cu cunoștințele noastre personale sau nu. Acesta este un test.

2. Oare lucrurile pe care le spune învățătorul trec de testul de logică sau nu? Este logic ceea ce spune sau nu?

Și aici ne referim la subiecte pe care încă nu le-am experimentat direct, dar ne putem folosi de logica noastră.

3. Al treilea domeniu este acela în care el vorbește despre lucruri pe care nu le-am experimentat încă direct și nici nu le-am înțeles încă logic. Altfel, ar fi fost ușor. Acestea sunt lucruri ascunse, lucruri care depășesc logica unui om obișnuit.

Deci, ce facem în acest caz? Îl vom compara cu cei pe care i-am acceptat ca autoritate. În această situație trebuie să mă bazez pe autoritate.

Și cum pot ști cine este o autoritate? Mă voi uita la profesorii pe care i-am întâlnit deja, care m-au impresionat, care mi-au câștigat deja încrederea și verific dacă există sau nu contradicții.

Îndemnul de a nu fi leneși și de a examina lucrurile

Buddha ne-a spus că fiecare dintre noi trebuie să examineze lucrurile cu aceste trei teste și să nu le accepte ad litteram doar pentru că cineva a spus asta.

Deci, îndemnul este să verificați. Faceți-vă treaba. Nu rămâneți în starea de lene, să spuneți: „Eh! nu știu dacă ce spune el este adevărat sau fals”. Rămânem în această stare, iar viața va trece și noi nu ne facem treaba. Mai mult de atât ne dezvoltăm obiceiul lenei spirituale de a nu examina lucrurile. Deci, verificați-vă îndoielile și nu leneviți.

Trei tipuri de îndoieli leneșe

Când se întâmplă îndoiala leneșă?

• • • Se prea poate că mi-am demonstrat ceva, dar concluzia nu este atât de comodă,
    • Acum trebuie să schimb lucruri în viața mea,
    • Să-mi schimb percepția pe care o am despre mine,
    • Sau să-mi schimb comportamentul
    • Sau poate să-mi schimb locul de muncă pentru că mi-am demonstrat că acest loc de muncă nu mi se potrivește, dar s-ar putea să rămân fără un mijloc de trai.

Ne este greu să acceptăm concluzia la care am ajuns și să fim consecvenți cu ea.

a. Deci, acesta este un tip de îndoială leneșă, pe care de fapt l-am cercetat, dar suntem leneși sau ne este teamă sau ignorăm sau ne este frică să urmăm calea.

b. Al doilea tip este că nu ne-am obosim să verificăm îndoiala. Nu verificăm dacă este adevărat, dacă nu este adevărat.

Deci prima situație este că am verificat, dar ne este teamă să mergem după concluzia pe care am tras-o, și a doua situație este că nu ne deranjăm s-o verificăm.

c. Al treilea tip este că nici măcar nu vrem să verificăm pentru că știm că nu vrem să acceptăm concluzia respectivă. Pentru că ne simțim bine așa.

Este posibil ca partenerul meu să fie o ființă iluminată?

Cum apare asta într-o relație? Și aceasta este problema care ne interesează,

Spunem că într-o relație de cuplu, partenerul poate fi persoana cea mai apropiată de noi, și, prin urmare, ne poate influența, în special la nivel spiritual, dar trebuie să-i dăm puterea ca să facă asta. Trebuie să ne dăruim lui.

Pentru asta îi acordăm statutul de ființă iluminată; Spunem că el/ea este o  ființă iluminată.

Ce este o ființă iluminată?

Am spus despre nirvana că ea nu este iluminare completă, ci un tip de iluminare în care o persoană și-a eliminat toate afecțiunile mentale din mintea sa.  Ați putea spune: „N-am întâlnit niciodată astfel de om”, dar puteți înțelege despre ce vorbesc. Ipotetic.

Ipotetic, putem înțelege – și în meditația pe care am făcut-o ne-am imaginat cum ar fi să fim o astfel de persoană care și-a eliminat toate aceste klesha.

Este în pace deplină, în fericire deplină. Și se află permanent într-o mare plăcere. O ființă care are înțelepciune infinită.

Mă auziți acum spunându-vă: „Soțul/soția ta este un Buddha”. Dar tu spui: De unde știu eu că este adevărat? De ce este adevărat acest lucru?

Așadar, vreau să vă ofer o modalitate de a vă clarifica aceste îndoieli aici și acum.

Hai să vedem ce veți face cu ele. Ori le lăsați aici pentru că vă veți spune: „Eh! Asta este a patra prelegere despre relațiile spirituale. Le-am auzit de patru ori până acum, și încă mai țip la el. El nu poate fi Buddha. Nu se poate, Buddha nu spală chiuveta.

Aceste îndoieli nerezolvate ne paralizează și ne lasă în această stare în care nu ne angajăm, și nu progresăm.

Deci, în acest caz, va trebui să venim cu argumente logice și să ne demonstrăm nouă că el/ea este o ființă iluminată. Dacă nu facem asta, atunci vom rămân cu aceste îndoieli leneșe care nu clarifică problema.

Vă voi da două argumente logice.

1. 1. Oare există ființe iluminate?

Chiar credeți că există ființe iluminate, că există Buddha în lume? Pentru că dacă credeți că nu există, nu mai are niciun rost să continuăm să vorbim.

Deci, există oare ființe iluminate în lume? Este posibil acest lucru? Mai întâi, trebuie să investigăm asta.

Iată o modalitate de a afla mai întâi dacă există ființe iluminate în lume.

Voi sunteți aici și auziți diverse lucruri. Și sper să plecați de aici ceva mai deștepți decât ați venit, altfel ne pierdem timpul împreună.

Făcând meditațiile pe care le predăm, poate inima voastră s-a deschis puțin, poate compasiunea și iubirea voastră s-au mai mărit.

Așadar, fiecare dintre noi poate să vadă astăzi că din punct de vedere spiritual, în ceea ce privește înțelepciunea, compasiunea, iubirea, se află într-un loc puțin mai bun decât acum un an. Deci putem spune: „Da, este adevărat că am făcut niște progrese, am lucrat cu mine și astăzi nu mai reacționez așa cum reacționam în trecut”.

Și atunci ne putem gândi: „Dacă pot face asta puțin, înseamnă că dacă continui să practic, să învăț și să ascult, voi ajunge la un nivel puțin mai înalt, sau poate cu mult mai înalt. Și dacă pot progresa din ce în ce mai mult, poate că pot să desăvârșesc calea și să ating perfecțiunea. De ce nu? Dacă pot merge puțin, pot merge și mai mult. De ce nu?

Și poate că mai sunt și alții care au făcut asta deja. Îi văd pe unii care sunt mai avansați decât mine la nivel spiritual, și atunci îmi spun: „Bine, dacă calea se poate face, atunci ea se poate face până la capăt? Deci, cel puțin teoretic, este posibil ca cineva să parcurgă toată calea”

 – Ce caracterizează o ființă iluminată?

Ce înseamnă desăvârșirea căii?

• • Asta înseamnă că ea și-a dezvoltat înțelepciunea la maximum. Asta înseamnă că nu mai există nimic ascuns de el. Are înțelegerea completă a realității. Este capabilă să citească fiecare gând, știe tot ce se întâmplă în univers, știe perfect cum să ne ajute pe fiecare dintre noi. Are înțelepciunea perfectă, omnisciență.
  • Nu numai că și-a dezvoltat atotcunoașterea, dar și-a dezvoltat și compasiunea. Nu puțin, ci complet, perfect. Ea are compasiunea necondiționată pentru toate ființele. Nu suportă să ne vadă suferind.
  • Nu numai că și-a dezvoltat compasiunea la maximum, ci și-a dezvoltat și iubirea la maximum. Iubirea ei întrece orice iubire pe care o cunoaștem la nivel normal. Iubire necondiționată, fără discriminare, iubire absolută pentru toate ființele.

Cel puțin teoretic putem crede că cineva a ajuns la o astfel de stare. Iar cel care și-a dezvoltat o astfel de stare este un Buddha. Spunem că este o ființă iluminată.

 – Putem confirma existența ființelor iluminate examinând scripturile

Deci, cel puțin teoretic, există astfel de ființe. Putem spune că nu am întâlnit o astfel de ființă. Dar, pe de altă parte este foarte posibil să nu știm dacă am întâlnit sau nu o astfel de persoană, pentru că nu l-ai observat.

Deci nu suntem siguri că există ființe iluminate, dar ne putem imagina că există.

Scripturile budiste, descriu modalități de a ne confirma existența lor.

De ce ar trebui să cred ce spun scripturile? Buddha a spus: „Verifică”

Iată prima modalitate – de a verifica.

Primul test a fost experiența personală. Cum pot experimenta eu personal?

Iluminarea nu o cunosc încă, nu am pus-o încă acolo. Dar știu că atunci când mă doare, este o experiență personală:

Știu că atunci când mi se rupe piciorul, simt durerea la nivel personal.

Știu cât de dureros este atunci când partenerul mă ​​părăsește.

Știu cât mă doare când nu am bani să-mi cumpăr pâine.

Știu cum este să fiu lovit de alții.

Înțeleg suferința la nivelul experienței mele directe, înțeleg asta.

Buddha, ne-a descris nu doar aceste niveluri clare și distincte de suferință, de boală și durere fizică și așa mai departe, ci și niveluri din ce în ce mai rafinate de suferință, care sunt toate suferință.

Buddha oferă descrieri foarte detaliate și foarte precise, iar dacă le citesc cu atenție, le privesc, le observ și le compar cu propria mea experiență personală, le pot confirma.

Durează ceva timp, necesită muncă. Dacă trecem dincolo de nivelul evident al suferinței, există niveluri cu mult mai subtile de suferință. Chiar și suferința schimbării, despre care am putea spune că nu este suferință, ea este suferință.

Avem în permanență nevoie de lucruri. Am mâncat odată, după câteva ore trebuie să mai mâncăm odată. Ne-am golit vezica urinară, după câteva ore este nevoie iar. Există permanent această neliniște în viața noastră samsarică.

Buddha a descris toate aceste niveluri, în detaliu și într-un mod foarte fidel, într-un mod în care nimeni altcineva nu mai făcuse.

De ce a intrat în toate aceste detalii? Să mă ducă spre locul în care pot verifica pe baza experienței mele personale.

Puțin dintr-o cale spirituală o pot verifica prin experiența mea personală, deoarece eu însumi nu am parcurs încă toată calea. N-am ajuns încă în toate locurile sublime ale lui Buddha. Dar pot verifica asta.

Așa că Buddha spune: „Ascultă această descriere și, dacă o poți verifica, îți va da încredere și în restul lucrurilor pe care le-am spus”.

Buddha a descris exact, el nu minte, iar distincțiile lui au fost perfecte.

Iar eu îmi zic: „Uau! asta este adevărată înțelepciune. Apoi mă uit și găsesc alte părți ale descrierii sale, care nu se referă doar la cum sufăr, ci descriu și cum pot înceta să mai sufăr. El spune:

• • • Există suferință
    • Există o sursă a suferinței
    • Există eliminarea suferinței
    • Și există calea de a elimina suferința. Acesta este al patrulea adevăr nobil.

Și atunci îmi spun: „Dacă este adevărat ceea ce a spus Buddha în descrierea suferinței, atunci este foarte posibil ca și lucrurile pe care le-a spus mai târziu să fie, de asemenea, adevărate.”

În acest fel, am primit o doză de încredere de a merge și în direcția pe care nu am experimentat-o ​​încă personal și la care nu pot ajunge nici prin logica mea. Pentru că dacă logica mea m-ar fi putut duce la iluminare, aș fi fost acolo deja. Așadar, trebuie să mă bazez pe o ființă iluminată și să-i urmez îndrumările.

Aceasta a fost lucrurile pe tema, dacă există ființe iluminate.

 – Buddha ne propune o cale de a ne elibera de suferință

Cum știu dacă calea este cea bună? Este greu de știut, pentru că nu am făcut-o încă. Dar Buddha știe totul, nu-i așa? El înțelege că și în legătură cu asta voi avea îndoieli, așa că mă ajută și aici.

Atunci, Buddha îmi descrie legile karmei. El îmi dă corelațiile karmice.

Am muncit ca să primiți corelațiile karmice în Lo Jong 4. Ele sunt lucruri care au fost spuse de o ființă iluminată și pe care le puteți verifica.

• • • Oare generozitatea aduce cu adevărat abundență? Cei dintre voi care aveți abundență în viață, puteți verifica asta. Dacă sunteți în lipsuri și Buddha spune; „Dezvoltă-ți generozitatea, și vei ieși din suferință”. El spune asta. Și puteți verifica singuri acest lucru într-un timp relativ scurt.
    • În domeniul sănătății,
    • În zona deficitului,
    • În domeniul relațiilor

Puteți lua un domeniu care încă vă deranjează. Uitați-vă la corelație, începeți să activați antidotul care este scris acolo și începeți să vă folosiți de carnețel.

Începeți să vă urmăriți acțiunile, vorbele și gândurile legate de acest domeniu. Și veți vedea dacă după un timp, poate după câteva luni, s-a schimbat ceva sau nu.

Ați putea spune: „Dar tot timpul sunt schimbări în viață, lucrurile se schimbă mereu, de unde știu dacă schimbarea a venit din asta și nu din altceva?”

De aceea spunem, luați o problemă pe care nu ați rezolvat-o și care se repetă de mulți ani.

• • La locul de muncă, sunt oameni necinstiți,
  • Acolo unde lucrați, există un șef care este supărat pe voi tot timpul.

Sau altceva ce se repetă mereu în viața voastră și activați antidotul.

Și dacă vă veți convinge singuri de calea karmică, atunci veți avea încredere în ea. Iar atunci veți pune și restul căii în practică.

Deci există modalități de a ne convinge.

Așadar, putem spune că într-adevăr există o cale de a pune capăt suferinței și că sunt oameni care au făcut calea, care au desăvârșit-o și au ajuns la înțelepciunea supremă și la marea compasiune.

2. Dacă există Buddha, el trebuie să aibă grijă perfectă de mine.

 – Buddha mă iubește perfect.

Buddha mă iubește sau nu? Dacă el a atins perfecțiunea iubirii, există ceva ce nu iubește? Nu. El mă iubește, vrea ca eu să fiu fericită. Asta este iubirea. Buddha dorește să am parte de toată fericirea.

 – Din compasiunea lui perfectă, Buddha dorește să pună capăt suferinței mele.

Nu numai că Buddha vrea să fiu fericită, dar are și o compasiune infinită și de acea nu suportă să mă vadă suferind. Buddha urăsc să ne vadă suferind.

Și dacă există într-adevăr o astfel de ființă omniscientă, ea mă vede suferind. Ea nu suportă faptul că încă nu mă aflu în fericirea sublimă.

 – Așa că va face tot posibilul să mă ajute.

Oare o astfel de ființă nu ar face tot ce poate ca să mă ajute?

Ea mă iubește mai mult decât mă iubesc eu pe mine. Mai mult decât îmi iubesc singurul meu copil. Și ea știe asta, pentru că îmi poate citi gândurile.

 – Buddha are abilitatea să-ți trimită emanațiile lui/replicile lui.

(Emanațiile lui Buddha sunt manifestări separate ale unui Buddha adevărat)

Mai mult de atât, aceste ființe iluminate, datorită marii lor compasiuni, pot produce emanații infinite care pot apărea simultan în nenumărate lumi pentru a salva oamenii de acolo. Aceste ființe sunt desăvârșite.

 – Și fac asta chiar acum.

Pot presupune că ele nu fac asta chiar acum? Nu, pentru că este tot ceea ce fac ele. Au atins perfecțiunea iubirii, a compasiunii, a cunoașterii. Ele fac tot posibilul pentru mine chiar acum.

 – Și de aceea ele apar ca partenerul meu

Și dacă am un partener, poate că așa apar ele. Poate.

Deci, acesta este un argument logic. Poate că acum nu putem experimenta asta, dar ne putem gândi.

 – Pentru că el este gol de orice natură, partenerul meu poate fi într-adevăr o ființă iluminată

Un alt argument. Vorbim mult despre vacuitate. Spunem: „Eu sunt gol, partenerul meu este gol de orice natură.

Ce înseamnă că el este gol? El nu este într-un fel sau altul de la sine. El nu este nici Buddha de la sine, și nici om obișnuit de la sine.

Și asta este adevărat. Dar, dacă mă concentrez pe el ca la un om obișnuit, atunci voi trăi o viață obișnuită și știm cum este ea. Și dacă mă concentrez pe el  ca ființă iluminată, asta mă poate scoate din suferință. Deci, cum mă voi relaționa?

 – Klesha este în strânsă legătură cu corpul nostru energetic.

Toate aceste klesha sunt în strânsă legătură cu corpul nostru. Și această legătură este cu corpul nostru energetic. Canalele noastre, vânturile care curg prin aceste canale. Există o strânsă legătură între gânduri și vânturi. Între klesha și vânturi. Când mintea noastră este sub influența afecțiunilor mentale, acest lucru se manifestă în corp.

Într-un corp uman normal, vânturile nu curg corespunzător. Pentru Buddha care a atins perfecțiunea în ceea ce privește eliminarea tuturor klesha, aceasta se manifestă și în corpul său. Nu mai spunem corpul lui sau al ei, pentru că au ajuns la o uniune perfectă.

Corpurile lor sunt perfecte. Fluxul lor de energie este perfect. Canalele lor sunt aranjate perfect. Totul este perfect la ei. Și acest lucru se exprimă printr-un corp și minte perfectă.