Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 2 – a patra parte
Elementele de bază ale școlii Numai Minte – continuare
Un exemplu de explicație defectuasă a vacuității: curentul Jonangpa
Unul dintre lucrurile minunate pe care le-a făcut Je Tsongkapa, a fost să elimine distorsiunile care s-au strecurat de-a lungul anilor în înțelegerea cuvintelor lui Buddha. De fiecare dată când se ridica un nou profet și devia puțin, poate [doar] un milimetru în lateral, înțelegerea vacuității nu mai era bună, iar elevii nu mai înțelegeau.
Sunt atât de multe inexactități. Se întâmplă tot timpul, în toată lumea și cu profesori mari și buni. Je Tsongkapa, în cartea sa, ne arată greșeala din gândirea diferitelor curente din Tibet care existau în vremurile sale și care continuă până astăzi, și nici măcar nu știți asta. Profesorii vin și predau vacuitatea greșit.
Puteți spune: „Fiecare are propria părere” – dar nu când vine vorba despre vacuitate.
Dacă predați incorect vacuitatea, oamenii mor și nu se vor putea elibera. Deja acest lucru depășește diferențele filozofice și diferențele de opinie și democrație. Nu! Nu suntem democrați aici. Ori explicați corect, ori oamenii mor.
Je Tsongkapa nu a dat numele școlilor care vorbesc greșit. Dar comentatorii textului său și-au dat seama despre ce școli vorbește Je Tsongkapa.
În tema acestei lecții, apare o întrebare pusă de Geshe Hla despre o astfel de școală care nu mai există astăzi.
Această școală a existat pe timpul lui Je Tsongkapa în Tibet, condusă de Jonangpa. Era considerat un om deosebit de inteligent și cu o înțelegere foarte profundă. Iar aici a greșit.
Je Tsongkapa respinge ideea școlii tibetane a lui Jonangpa care susținea că totalitatea neschimbătoare, adică vacuitatea, este un obiect pozitiv și de sine stătător.
Deci, școala lui Jonangpa descrie vacuitatea în termeni pozitivi. Ea spune că vacuitatea este ceva asemănător cu lumina, un atribut al minții, o formă de gândire sau o aură, ceva ca un curcubeu.
(Întrebarea 5 – lecția 2
Descrie pe scurt cum respinge Je Tsongkapa ideea școlii Jonangpa din Tibet conform căreia totalitatea neschimbătoare, sau vacuitatea, este ceva care există de sine stătător, un obiect pozitiv.
Je Tsongkapa spune că ar fi total contrar să susții simultan următoarele două lucruri:
a. Cuvintele sutrei („Comentariul asupra adevăratei intenții”) ar trebui luate la propriu (Lordul Buddha spune în mai multe moduri că vacuitatea este o simplă absență a ceva care nu există.)
b. Vacuitatea nu este simpla excludere a ceea ce negăm atunci când vorbim despre „lipsa de sine”.)
Aceasta nu poate fi o descriere corectă. De ce? Pentru că este o descriere în termeni pozitivi, ca și cum vacuitatea ar fi ceva, pe când vacuitatea este o lipsă. Vacuitatea este întotdeauna descrisă ca lipsă. În cazul pixului, de exemplu, el este gol de existență proprie de sine sau lipsit de existență proprie. În școala „Căii de Mijloc”, pixul este gol de o existență care este indepen-dentă de proiecția mea.
Vacuitatea este întotdeauna o lipsă. Deci, când cineva compară vacuitatea cu ceva pozitiv, înseamnă că nu descrie corect vacuitatea și asta este foarte trist.
Există școli tibetane care vorbesc până în ziua de azi despre strălucirea minții ca vacuitate, despre o lumină aparte ca fiind vacuitatea. Nu aceasta este vacuitatea.
Ceea ce dorim este să ajungem la înțelegerea că nimic nu are existență proprie de sine în afară de ceea ce noi proiectăm. Aceasta este de fapt concepția supremă la care vrem să ajungem. Orice altă înțelegere nu ne poate elibera.
Dacă învățătura nu descrie vacuitatea la nivelul Prasangika Madhyamika ca fiind „lipsa oricărei existențe de sine”, [atunci] nu ne putem transforma lumea noastră, oricât de mult am practica, pentru că nu avem înțelegere.
Deci Je Tsongkapa ne spune că dacă o persoană se referă la vacuitate ca la ceva pozitiv, [atunci] nu poate să susțină că acceptă în același timp și cuvintele sutrei ale școlii Numai Minte. Cu alte cuvinte, ea este de acord cu sutra și apoi vorbește despre vacuitate ca fiind ceva pozitiv.
Je Tsongkapa spune:
„Dacă tu îmi spui că ești de acord cu școala Numai Minte, atunci nu poți vorbi despre vacuitate ca fiind ceva pozitiv. Pentru că școala Numai Minte spune că toate lucrurile sunt goale. Ea vorbește despre totalitate. Toate lucrurile au yongdrup, orice lucru este lipsit de existență de sine.”
Deci cele două lucruri nu pot exista în același timp. Acesta este răspunsul la întrebare. De aceea Geshe Hla a ales să-l includă în teme, pentru că este esențial. Acest lucru depășește discuțiile filozofice interesante.
Adesea se folosește cuvântul „sferă de lumină”, sau „strălucitor”, sau ceva de genul acesta. Și asta pentru că în literatura budistă uneori vacuitatea este numită și „lumina clară”. Dar când spunem lumina clară, în tibetană
Ö sel
nu are nimic de-a face cu lumina așa cum ne gândim la lumină. Vorbim despre vacuitate, despre lipsă.
Este aceeași vacuitate, și orice altă descriere a ei este ca o condamnare la moarte pentru cineva. Scopul nostru este să ajungem la fericirea supremă. Iar dacă vorbim puțin diferit despre vacuitate, nu vom putea ajunge în acest loc. Este imposibil.
Exemple ale diferitelor tipuri de lipsă de natură proprie
După ce Buddha a definit cele trei categorii, cele trei atribute: concepte, lucruri dependente și totale, el ne dă și un exemplu pentru fiecare dintre ele care să ne ajute să înțelegem care sunt diferențele dintre ele.
1. Exemplu de ilustrare a totalității: spațiu gol
Voi începe cu al treilea grup, iar această ordine este ordinea în care Buddha a prezentat lucrurile în sutra.
El spune:
Yongdrup namka dang dra
Yongdrup înseamnă vacuitate în această școală.
El vrea să ne dea un exemplu de vacuitate pentru a ne ajuta să ne gândim la ea, iar exemplul pe care ni-l dă este Namka.
Namka înseamnă spațiu gol. Namka mai înseamnă și cer, firmament, paradis, eter.
Dra – similar; același; similitudine; asemănare; ca.
Dang dra – la fel ca.
Vacuitatea este similară cu spațiul gol.
Vacuitatea nu este un spațiu gol, este doar asemănător cu el. Este la fel ca spațiul gol.
Acesta este un exemplu care ne ajută cu adevărat să ne gândim la vacuitate, dar asta nu înseamnă că spațiul gol este vacuitatea.
Trebuie înțeles la ce ne referim atunci când spunem spațiu gol. El nu este spațiul dintre stele, nu este spațiul dintre degetele mele. Când vorbesc despre spațiu, vorbesc despre spațiul pe care îl ocupă degetul meu. Lucrul care îmi susține degetul, îi permite să fie, acesta este spațiul. Am nevoie de un spațiu în care să-mi pun degetul, altfel nu pot exista deloc. Dar asta nu înseamnă că degetul meu împinge puțin spațiu deoparte. Nu trebuie împins nimic. Spațiul este acolo chiar și atunci când degetul este acolo.
Aceasta înseamnă că acest spațiu este neschimbător. Când îmi pun degetul în spațiul gol, spațiul gol este încă acolo.
– Orice lucru se află în acest spațiu gol, deci în acest sens, este similar cu vacuitatea: orice lucru are vacuitate.
– Spațiul gol, de asemenea, este similar cu vacuitatea în sensul că nu se schimbă. Atunci când degetul meu se află în acest spațiu, spațiul nu se comprimă sau se mișcă, nu se schimbă. Nici vacuitatea nu se schimbă. În momentul în care pixul a luat ființă, el este deja gol, este lipsit de existență proprie de sine, de o existență independentă de semințele karmice. Atâta timp cât există, el este gol.
Asta înseamnă că atâta timp cât există pixul, el nu devine dintr-o dată existent de la sine. În limbajul școlii Numai Minte, pixul vine din sămânța karmică care m-a adus pe mine la el și pe el la mine – tot timpul.
Într-o zi acest pix se va distruge, se va topi, i se va întâmpla ceva și el nu va mai fi un pix. Ce se va întâmpla atunci cu vacuitatea lui?
Va dispare.
Deci, în momentul în care pixul este creat, atunci și vacuitatea [lui] este creată instantaneu. În momentul în care pixul dispare și vacuitatea dispare. Dar atâta timp cât pixul există, vacuitatea lui nu se schimbă. Pixul este permanent gol. Dacă mina pixului s-a consumat cu patruzeci la sută, nu înseamnă că pixul va fi cu patruzeci la sută gol. El va rămâne sută la sută gol atâta timp cât există.
Așadar, vacuitatea, ca și spațiul gol, este ceva care nu se schimbă. Dar ea nu este un lucru etern, nu este un lucru permanent. Este Takpa.
Takpa
Neschimbător
Mitakpa
Schimbător
Adesea vacuitatea este tradusă incorect ca permanentă sau eternă. Există o diferență între neschimbător și permanent. Atâta timp cât ea există, nu se schimbă, pentru că vacuitatea este lipsă/absență. Numai lucrul căruia îi aparține se schimbă. Shenwang-ul căruia îi aparține Yongdrup-ul se schimbă, dar Yongdrup-ul nu se schimbă. Vacuitatea nu se schimbă. Ea doar începe și dispare. Atunci când pixul nu există, nu pot vorbi despre vacuitatea lui.
Care este exemplul pe care Buddha îl dă pentru Yongdrup? Acesta este spațiul gol.
2. Exemplu de ilustrare a kuntak-ului: floarea care crește în aer
Kuntak namkay metok dang dra
Kuntak înseamnă conceptualizările noastre sau construcțiile mentale, rodul imaginației noastre.
Namka – spațiul gol,
Metok – floare.
Namkay metok înseamnă floarea care crește în aer.
Deci, ni se spune că, Kuntak–urile/construcțiile sunt la fel ca floarea care crește în aer, deoarece sunt doar lucruri imaginare inventate de mintea noastră.
- Floarea care crește în aer este un exemplu care este dat pentru două tipuri de kuntak:
-
- Obiectele la care se referă construcțiile pot să existe (precum Tashi), un nume care este atașat la ceva care există prin definiție conform acestei școli de gândire Numai Minte.
- Sau să nu existe (precum floarea care crește în aer). În ambele cazuri, construcția este tot inventată.
- Aici, floarea nu vine în sensul a ceva care nu există – ci în sensul că este o invenție a minții. Deci, când dăm exemplu de kuntak, accentul nu este pus pe faptul că el nu există, ci pe faptul că este ceva ce ne imaginăm.
Deci, acesta este exemplul pe care Buddha îl dă pentru kuntak – floarea [care] crește în aer. În scripturi sunt date și alte exemple precum: coarnele iepurelui, sau omul de pe lună, sau iepurele din lună.
3. Exemplu de ilustrare a lucrurilor dependente – Shenwang
Shenwang gyuma dang dra
Dang dra – la fel ca.
Shenwang – lucruri dependente. Sau putem spune lucrurile care provin din cauze și condiții. Buddha le compară cu Gyuma. (cursul 6)
Gyuma – iluzie.
Lucrurile dependente sunt la fel ca o iluzie.
Deci, shenwang sunt lucrurile
– Dependente,
– Trec printr-un proces de schimbare,
– Sunt cauzate,
– Nu sunt permanente,
– Funcționează,
– Sunt controlate de cauzele și condițiile lor.
„Shenwang” mai înseamnă și „controlate de altceva”. De ce anume sunt controlate? De cauze și condiții. Și dacă suntem în Madhyamika, lucrurile sunt controlate de karma noastră. Iar în școala Numai Minte sămânța karmică este cea care le aduce.
De exemplu: suferința noastră. Suferința noastră este produsă și întreținută de ignoranța noastră. Și ne ucide.
Deci, suferința noastră se află și ea în categoria Shenwang. Dacă lucrurile dependente sunt la fel ca o iluzie, atunci și suferința este ca o iluzie, ca un film.
Shenwang-urile ni se par ca și cum ar exista de la sine, separate, independente de noi, pe când școala Numai Minte spune: „Ele provin din aceeași sămânță karmică care ne-a adus pe noi la ele”. Noi le-am creat și pe ele și pe noi înșine din aceeași sămânță karmică.
Ele vin de la ea și, în măsura în care situația continuă, ea este menținută de acea karmă; Atâta timp cât situația există, aceeași sămânță karmică este încă activă, până când se degradează, până când suferă o schimbare.
Natura iluziei în școala Numai Minte
Pixul pare separat de mine, pare separat de ochiul meu, el nu este legat de ochiul meu. Ochiul meu vine de la mama și de la tata. Dar aceasta este o iluzie. Pixul și ochiul meu provin din aceeași sămânță karmică pe care am plantat-o și care acum mă face să experimentez un pix, sau să experimentez un dușman, sau să experimentez tristețe, sau să experimentez bucurie.
Obiectele ni se par ca fiind în exteriorul nostru, nelegate de noi. În timp ce noi spunem: „Nu, ele vin de fapt din aceeași sămânță karmică. [Din] Ceva ce am făcut în trecut”.
Deci, în școala Numai Minte, a crede că lucrul este separat, că n-are nimic de-a face cu mine, că nu vine din karma mea – asta este ignoranță. Asta înseamnă că shenwang, care reprezintă în esență toate fenomenele în schimbare din lumea noastră, ne minte tot timpul. Deci, în acest sens, conform acestei școli de gândire, trăim în minciună permanent, pentru că credem că sunt separate.
Este ca și cum pixul mi-ar spune: „Eu sunt aici și nu vin din aceeași karmă din care vii tu. Sunt separat de tine”. Sau șeful îmi spune: „Ai muncit bine, iar eu doar am venit să țip la tine”. Acesta este shenwang.
Ce înseamnă iluzie în școala Căii de Mijloc? Că lucrurile există independent de proiecțiile mele.
În școala Căii de Mijloc, când spune „iluzie”, se referă la Arya care iese din meditația vacuității. În meditație, el percepe direct vacuitatea și înțelege realitatea supremă, se află în realitatea supremă.
După ce iese din meditație, lucrurile îi apar din nou ca fiind separate, ca venind din afară lui. Dar Arya înțelege că este o iluzie pentru că a perceput deja altfel. Dar nu poate evita iluzia. El înțelege că ceea ce percepe și experimentează este greșit, și nu poate controla nimic până la data următoare când va intra din nou în meditația vacuității, iar asta poate dura uneori mulți ani, în funcție de nivelul de Bodhisattva la care se află. Dar între o experiență directă a vacuității și alta, el trăiește într-o iluzie.
Deci ceea ce spune școala Numai Minte este
– Că mintea care percepe lucrurile,
– Și lucrurile pe care le percepe
vin din aceeași sămânță karmică. Sau ea spune că sunt din același material.
Și asta ajută foarte mult, mai ales când apare ceva neplăcut. Și spun: „Sunt eu, sunt eu, sunt eu!”. Este aceeași substanță, aceeași sămânță karmică.
Și este adevărat că această sămânță a fost plantată în trecut. Dar mă ajută să îmi asum responsabilitatea, mă ajută să lucrez cu ea fără să mă las doborâtă.
Grup Facebook