Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 2 – a treia parte
Elementele de bază ale școlii Numai Minte – continuare
Un scurt rezumat
- La propriu și la figurat
Atunci când Lordul Buddha a spus în a doua învârtire a roții Dharmei că nimic nu are natură proprie, a spus-o la propriu sau la figurat?
La această întrebare trebuie să adăugăm și școala de gândire.
Ce va răspunde școala Prasangika? La propriu. Nimic nu are natură proprie. Nimic nu există de la sine. Lucrurile sunt ca și un curcubeu.
Dar școala de gândire Numai Minte? La figurat.
Buddha a spus: „Nu am vrut să spun asta. Am vrut să spun că există trei tipuri: există „kuntak”, există „shenwang”, există „yongdrup”. Fiecare tip de „lipsă de natură proprie” are un înțeles ușor diferit.
Așa că acum trebuie să fim atenți tot timpul în ce școală ne poziționăm.
- Cele trei atribute
– Kuntak. Ce înseamnă kuntak în școala Numai Minte? El înseamnă un lucru imaginar sau o construcție a minții. Ce înseamnă că acestea nu au propria lor natură? Asta înseamnă că nu au existență prin definiție, că nu există cu adevărat, ele nu sunt realitate, sunt în capul nostru, sunt ficțiuni – plăsmuiri ale imaginației noastre.
– Shenwang. Lucrurile schimbătoare care ne înconjoară tot timpul, care suntem și noi înșine. Ce înseamnă că nu au propria lor natură? Ele depind de cauzele și condițiile lor.
– Yongdrup. Existența totală, sau totalitatea. Lucrurile nu au natură proprie de a fi supreme/ultime.
Deci, shenwang – lucrurile schimbătoare nu sunt supreme pentru că nu asta percepem în experiența vacuității în mod direct. Nu percepem că lucrurile se schimbă atunci când suntem în percepția directă a vacuității. De aceea shenwang-urile nu au natura de a fi supreme/ultime.
Dar kuntak-urile – conceptele, noțiunile? Ele nu au natura de a fi supreme pentru că acestea sunt lucruri pe care le inventăm. Deci, nici ele nu sunt supreme.
Existența prin definiție conform școlii Numai Minte
Ranggi tsennyi kyi druppa
Rang – propriu,
Ranggi – natură proprie,
Tsennyi – definiție,
Druppa – a exista.
Deci, există prin definiție. Ceva care are existență prin definiție.
Conform școlii Numai Minte, pixul are existență prin definiție?
Da. Pentru că altfel, aș putea lua un caiet și să cred că este pix. Pixul are existență prin definiție, este un pix, are natura de a fi pix, are propria sa existență unică. Acest pix are o altă existență decât a caietului.
Unul dintre lucrurile care caracterizează școala Numai Minte și școlile inferioare este ponderea mare pe care o acordă informațiilor pe care le percepem prin simțuri și că au tendința de a o accepta ca fiind adevărată.
Școala Calea de Mijloc pune la îndoială corectitudinea acestor informații și întâlnim asta într-o oarecare măsură chiar și în Svatantrika, partea inferioară a Căii de Mijloc.
Dacă vă amintiți, am spus în lecția unu că uneori, o mișcare anume ne poate deruta, ne poate înșela. Vedem o frunză zburând pe stradă și credem că este un șoarece.
Prasangika Madhyamika merge mult dincolo de acest lucru și neagă complet acest punct. Ea spune că nu putem accepta informațiile pe care le primim prin simțuri ca fiind corecte. Sutra Inimii este foarte puternică în exprimarea acestei idei.
Vă voi pune o întrebare: Din cele trei atribute: concepte, lucruri dependente și totale, câte dintre ele există prin definiție conform școlii Numai Minte?
– Kuntak-urile, există prin definiție? Nu, ele sunt imaginare. Ele nu au existență prin definiție, nu au o natură proprie.
Tsennyi ngowo nyi mepa
Ngowo nyi – natura sa proprie.
Ele nu au natură proprie.
Dar celelalte? Există prin definiție? Da, conform școlii Numai Minte, ultimele două există prin definiție.
– Orice lucru care se schimbă, orice astfel de obiect din lumea mea, orice fenomen din lumea mea care nu este o plăsmuire a imaginației mele, există prin definiție, are propria sa natură.
– Același lucru este valabil și pentru vacuitate, care este al treilea grup. Ea nu este invenția mea. Fiecare obiect are vacuitatea sa, iar această vacuitate are propriul său mod de a exista.
În școala Calea de Mijloc nimic nu există prin definiție!
Dacă ne întoarcem la școala Căii de Mijloc, pixul există prin definiție? Nu. Pisica nu vede un pix.
Conform școlii Căii de Mijloc, eu văd un pix pentru că-l proiectez. Datorită karmei, în mintea mea există o proiecție și atunci când văd acest obiect, automat îl identific ca pix. Proiectez pe el eticheta „pix”.
Această proiecție îmi este impusă. Nu pot decide că este un os de ros. Nu va funcționa ca os de ros pentru mine, nu mestec așa ceva. Asta înseamnă că natura de a scrie vine de la mine. Proiecția mea îmi este impusă de karma mea. Deci, noțiunea de pix vine de la mine și îl proiectez pe acest obiect. Câinele are o altă noțiune, pisica are o altă noțiune.
Să presupunem că printr-un mod miraculos am elimina toate aceste concepte pe care le avem despre acest obiect: eu, câinele și pisica, eliminăm aceste concepte. Ce rămâne? Oare mai pot găsi un pix dacă elimin conceptele?
N-am să mai pot vedea un pix. În școala Căii de Mijloc, dacă elimin toate aceste concepte n-am să mai pot vedea un pix.
Acest lucru deja vă este clar. Deja înțelegeți că dacă n-ați fi avut noțiunea de pix n-ați fi putut vedea un pix.
Și atunci ar mai exista pixuri în lumea voastră? Nu. Dacă nu puteți recunoaște un pix, atunci nu vor exista pixuri în lumea voastră. Veți trăi într-o lume fără pixuri.
Dacă nu veți mai avea supărare în voi, trăiți într-o lume fără supărare.
Aceasta este școala Calea de mijloc. Aplicând concepția școlii Prasangika Madhyamika, ne creăm paradisul.
Conform școlii Căii de Mijloc, faptul că nu găsesc un pix dacă nu am eticheta „pix” este dovada că pixul nu există prin definiție, că n-are natura proprie definită de a fi pix.
Nu este definit ca pix, pentru că nu îl găsesc fără mine. Fără mine pixul nu există.
Dacă nu aș avea noțiunea de pix, pot să mă uit la el mult și bine, și nu va începe să scrie. Iar acest lucru dovedește că pixul nu există prin definiție.
În școala Numai Minte pixul există prin definiție? Da, el este pix. El scrie, deci este un pix.
Și după școala Căii de Mijloc? Nu, el nu există prin definiție.
Conform școlii Căii de Mijloc, câte lucruri există prin definiție? Niciunul. Nici chiar vacuitatea.
Nu există nimic care să nu fie gol, inclusiv vacuitatea. Nu există nimic care să existe prin definiție în școala Căii de Mijloc.
Ce înseamnă acest lucru? Asta înseamnă că dacă nu am karma să văd ceva într-un anumit fel, atunci nu-l voi putea vedea.
El nu va apărea în lumea mea.
– Dacă nu am karma să văd îngerii, ei nu vor apărea în lumea mea, nu voi putea să-i percep.
– Dacă nu am karma să văd un șef supărat, șeful meu nu va fi niciodată supărat.
– Dacă nu am karma de a avea șef, nu voi avea șefi.
Karma nu doar colorează realitatea noastră și îi dă anumite calități, ci ne și creează realitatea.
Asta nu înseamnă că realitatea este acolo și noi doar o colorăm sau punem pe ea eticheta: „plăcut, neplăcut”. Karma creează fiecare moment, fiecare amănunt și fiecare aspect al realității mele, conform Căii de Mijloc.
Înțelegerea acestui lucru este esențială pentru succesul căii noastre
Chiar și atunci când mă văd îmbătrânind, este o proiecție.
Nu există corp care să îmbătrânească de la sine, pentru că nici măcar corpul nu există de la sine.
Acest lucru este valabil și pentru moarte.
Atunci când omul experimentează procesul morții, acesta este proiecția sa și fără ea n-ar putea experimenta moartea.
Când această karmă este curățată, purificată, nu se mai poate muri și nu se mai poate îmbătrâni. Este în puterea noastră să schimbăm această karmă.
Odată ce înțelegem Calea de Mijloc,
– Că totul este proiecția noastră,
– Proiecție care vine, nu [vine] în mod arbitrar, ci din karma,
– Și nici karma nu vine în mod arbitrar, iar acest lucru este foarte important de înțeles pentru că uneori oamenii identifică karma cu soarta. Ea nu este soarta. Și karma tot noi am semănat-o.
Dacă înțelegem că noi suntem cei care semănăm, atunci ne putem schimba karma. Putem semăna o altă karma și o putem purifica pe cea veche.
Însăși înțelegerea începe procesul de purificare.
Iar apoi toate întrebările grele pe care le pun oamenii care nu au auzit niciodată asemenea lucruri și spun: „Dacă cineva îți îndreaptă pistolul spre tine, nu-l ucizi mai întâi?”
Ce a răspuns Dalai Lama? „Vă spun când ajung acolo.”
Nu va trebui să facem față situației, pentru că ea nu va apărea în primul rând. Afacerea noastră este de a elimina problemele înainte ca ele să apară.
Întrebare: De ce există atât de multă preocupare pentru moarte?
Răspuns: Pentru că nu ne place acest proces. Este un proces foarte dureros, dificil și traumatic.
Se întâmplă tuturor?
Soarele strălucește pentru toată lumea?
Pentru majoritatea dintre noi soarele răsare în fiecare dimineață.
Dar sunt orbii care n-au karma de a vedea răsăritul. Sunt alții care putrezesc în temnițe, nici ei n-au karma de a vedea răsăritul. Sunt și cei care locuiesc la Polul Nord care trăiesc jumătate de an în întuneric. Sau murim și atunci ni se termină karma de a vedea soarele.
Acest lucru este doar temporar. Numărul tuturor ființelor din lume este cu mult mai mare de opt miliarde, și majoritatea dintre ele nu au karma să vadă soarele.
Să nu uităm că ne folosim de limbajul școlii Madhyamika, și soarele este tot o proiecție a noastră. Faptul că el strălucește și asta este tot o proiecție.
Pixul este o proiecție, nu-i așa? Și scrisul este tot o proiecție, pentru că ce fac când scriu cu pixul? Ating această suprafață cu acest băț și îl mișc puțin dintr-o parte în alta. Am scris? Am frecat un obiect de un alt obiect. Este complet gol.
Ce îl face să fie scris? Eu. Proiecția mea. Altfel, și un câine ar putea să frece suprafața cu ceva și să lase o dâră, dar el nu-ar spune scris. Pentru că nu are conceptul de a scrie, nu are karma să înțeleagă că este scris. Totul este gol.
Karma de a vedea soarele este o proiecție pe care o avem chiar acum, și ea este temporară.
Karma noastră de a fi într-o lume în care oamenii mor este, de asemenea, o proiecție. Chiar și ea poate fi transformată.
Aceasta este Calea de Mijloc. De aceea, subliniem atât de mult importanța înțelegerii Căii de Mijloc. Pentru că dacă credem că moartea este moarte prin definiție, pixul este un pix prin definiție, atunci n-am avea nicio șansă să ne schimbăm. Nu ne vom putea transforma, pentru că nu vom face ceea ce este necesar, pentru că nu credem în asta.
De ce nu credem în asta? Pentru că nu am trecut prin procesul logic de testare, de învățare, să înțelegem de ce este cu adevărat posibil să ne transformăm. Și fără asta n-are rost să mai continuăm.
Studiul vacuității este, de asemenea, esențial. Practica avansată a Tantrei depinde în întregime de înțelegerea de aici. Fără asta, ea nu va reuși. Chiar și dacă faceți practici secrete, exotice și incitante, Tantra nu va funcționa fără această înțelegere. Ne vom entuziasma puțin, și asta este tot. Și vom muri.
Dacă înțelegem că moartea este o proiecție, acesta este biletul nostru de ieșire de aici. Fără această înțelegere este ca și cum am fi renunțat la bilet.
Trebuie să înțelegem că școala Numai Minte vorbește despre „moarte prin definiție”. Discuția noastră despre moarte a fost conform școlii Madhyamika. Ea nu folosește termenul „există prin definiție”. Dar asta e doar semantică.
Dar atunci când spunem „Este posibil să ne învingem moartea, este posibil să nu murim.” spunem asta ca metaforă sau la propriu?
Întrebarea imediată va fi: „Conform cărei școli?”
Școala Calea de Mijloc vorbește la propriu. Moartea nu este un joc, nu este o metaforă. Eu sunt cea care îmi proiectez întreaga lume și pe mine însumi, din karma mea. Karma care este determinată în întregime de semințele mele pe care le-am plantat prin acțiuni, vorbe și gânduri. Dacă reușesc să transform această karmă – care mă forțează să mă văd acum într-un corp uman – atunci voi fi forțată să mă văd într-un corp de înger nemuritor. Asta nu va fi un joc. Voi trăi într-o lume în care nu există cuvântul moarte.
Acest punct este foarte important.
Când spunem: a învinge moartea, nu vorbim de metafore. Unii oameni au făcut asta. Puteți spune: „N-am întâlnit pe nimeni așa. Oricine moare”.
Da, oricine moare dacă aceasta este lumea pe care eu o proiectez. Câinele, nu poate vedea un pix, oricât de mult i l-am flutura și am scrie lângă el. Câinele se va uita la pix și poate îl va linge, dar nu va scrie cu el, pentru că nu există pix în lumea lui. Nu vede un pix.
Sau ca și cum am explica culorile unui orb. El nu poate înțelege culoarea, pentru că nu a văzut niciodată așa ceva, este daltonist/orb de la naștere.
Dacă aceasta este lumea pe care o proiectez, atunci toți trebuie să moară, nu e nimic de făcut, așa stau lucrurile. De aceea Buddha a venit și a spus:
„Asta nu este tot! Se întâmplă așa acum pentru că ai karma care te face să proiectezi.
Lumea ta este complet goală, un ecran gol, iar karma te obligă să proiectezi o lume care are moarte, boală, bătrânețe, războaie și foamete. Dacă vei învăța să cureți asta, filmul care se va derula pe ecran va fi paradisul.”
Cum ne putem demonstra nouă?
Este ușor de făcut asta? Nu! Este posibil acest lucru? Da! Oamenii au făcut asta? Da! Au făcut-o. De unde știm asta?
Întrebarea este similară cu: „De unde știm că există ființe iluminate? N-am întâlnit niciodată vreuna.”
Poate că ele sunt peste tot în jurul nostru, dar nu le putem recunoaște pentru că încă nu avem karma.
Poate că tot ceea ce ni se întâmplă este un act al unei ființe iluminate care încearcă să ne împingă să ieșim din suferință.
Karma de a-i putea vedea pe cei care au învins moartea este aproape aceeași ca și karma de a învinge noi înșine moartea.
Când se apropie momentul, dintr-o dată va apare un înger și un alt înger, și un alt înger, deja vom fi foarte aproape ca noi să devenim așa.
Încercăm să facem imposibilul. Încercăm să-i facem pe oameni să înțeleagă că această situație este posibilă. În mintea lor moartea există. Oamenii se nasc într-o lume a morții pentru că vânturile lor nu curg corespunzător, pentru că canalele lor și canalul central sunt obstrucționate și nu pot experimenta acest lucru. Încercăm să vorbim oamenilor într-o limbă nouă.
Scopul învățăturii și al ființelor iluminate este să ne facă să înțelegem acest lucru și să-l realizăm.
Pentru că potențialul se află în noi toți.
Natura lui Buddha este vacuitatea noastră. Nu suntem condamnați de o soartă crudă să fim într-un fel sau altul, ci de karma pe care noi înșine am plantat-o. Și tocmai datorită faptului că oricine poate face asta, suntem aici. Altfel, n-ar fi avut niciun rost să vorbim despre asta. Am fi spus: „Hai să mâncăm și să bem pentru că mâine tot murim!”.
Corespondența dintre cele trei atribute și
diferitele tipuri de lipsă de natură proprie
După cum am spus avem trei atribute. Ele au apărut atunci când Buddha a început să-i explice lui bodhisattva: „Stai puțin, când am spus că nimic nu are nicio natura proprie, de fapt mă refeream la trei tipuri de lipsă a naturii proprii”. Și Buddha începe să-i explice…
1. Kuntak – o construcție a minții sau lucru imaginar. Kuntak este definit ca fiind lipsit de natura proprie, în sensul că nu există prin definiție.
De ce kuntak-urile nu au o natură proprie care să existe prin definiție? Pentru că ele nu există cu adevărat, în această școală de gândire. Sunt o plăsmuire a imaginației, noi le-am inventat.
2. Shenwang. Atunci când Buddha a vorbit despre lipsa naturii proprii a lucrurilor dependente, s-a referit la faptul că ele n-au natura proprie de a crește de la sine. Ele vin din cauze și condiții, ele nu se schimbă de la sine.
De ce pixul n-are natura proprie de a se schimba? Pentru că el nu se poate schimba fără cauzele și condițiile care să aducă schimbarea, iar acesta este procesul karmic.
Practic, Buddha face distincție între cele două grupuri. El spune, că primul grup vine din mintea noastră. Este o plăsmuire a imaginației noastre.
Pe când lucrurile din al doilea grup există cumva, acolo afară, de la sine, în școala Numai Minte.
3. Yongdrup – vacuitatea, ea este supremă, dar n-are natura de a fi supremă.
Pixul n-are natura proprie de a fi suprem. De ce n-are natura proprie de a fi suprem? Pentru că nu este un obiect pe care îl percepem atunci când ne aflăm în percepția directă a vacuității. Când cineva percepe direct vacuitatea, nu percepe pixuri. Acesta ar fi răspunsul școlii Numai Minte. Aceasta face parte din definiția a ceea ce înseamnă a fi suprem în această școală. A fi suprem are două părți. Unul este: este suprem dacă este perceput în percepția directă a vacuității.
Pixul are existență de sine în școala Numai Minte?
Nu, pentru că este gol. Și în această școală totul este gol, doar că vacuitatea este definită diferit.
Deci, în această școală se va face diferența, între „există de la sine” și „există prin definiție”.
Vom vorbi despre asta în lecțiile următoare.
De ce a fost dat numele Numai Minte?
Școala Numai Minte spune ceva foarte interesant și anume: că eu însumi și lucrul pe care îl percep provenim din aceeași sămânță karmică.
Adică, șeful care intră pe ușă și începe să țipe la mine, iar eu, care aud țipetele, venim din aceeași sămânță. Aceeași sămânță karmică îl creează pe el țipând și pe mine auzind țipetele.
Ce spune Madhyamika? Că eu proiectez pe o colecție de culori, forme, țipete un șef rău. Care este diferența? Aceasta este tema voastră de gândire.
Această concepție a școlii Numai Minte este foarte utilă.
Eu, care percep lumea, și lumea pe care o percep, spune ea, sunt făcute din aceeași materie, în sensul că venim din aceeași sămânță karmică.
Aceeași karmă m-a adus în această cameră și mi-a adus această cameră.
Este exact aceeași karmă.
Acest lucru este foarte util atunci când șeful țipă. Ne ajută să ne închidem gura și să nu țipăm înapoi.
Dacă n-aș fi avut această karma, șeful n-ar fi putut să țipe la mine, pentru că n-aș fi fost acolo să-i aud țipetele. Faptul că el țipă și eu aud țipete se întâmplă în același timp. Este aceeași sămânță karmică care ne-a creat pe amândoi.
Școala spune: „Pixul și ochiul meu care vede pixul au venit din aceeași sămânță karmică. Puteți spune: „Stai așa, ochiul este țesut viu, iar pixul nu este”. Școala va răspunde: „Noi nu vorbim despre asta. Ele nu sunt din aceeași substanță fizică, ci vin din aceeași sămânță karmică.”
De aceea școala este numită Numai Minte.
Ea nu spune că pixul este un lucru mental. Așa pare, dar nu spune asta. Ea spune: „Este adevărat că pixul nu este un lucru mental și nici ochiul meu nu este un lucru mental, dar faptul că văd cu ochiul meu un pix acum, toate acestea provin din aceeași sămânță karmică”. Și unde este sămânța? În minte.
Pixul și ochiul vin din aceeași sămânță karmică, din același loc, din minte și de aceea școala este numită Numai Minte.
Întreaga mea lume și eu care o experimentez, cu toți suntem creați de aceeași karmă, de aceleași semințe karmice.
Școala spune: „Acțiunile, gândurile și cuvintele mele plantează o sămânță karmică, ea rămâne la incubat și când acumulează energie va da rod.”
Cum va rodi? Imaginați-vă că țineți palmele închise la piept și le deschideți ca o floare cu două petale, una simbolizându-vă pe voi, iar cealaltă lucrurile pe care le experimentați.
Ele par separate. Și asta e tragedia noastră, spune această școală.
Șeful pare separat de mine și spun: „Șeful țipă, este un om rău, trebuie să fac ceva cu el”, dar nu pot face nimic cu el fără să mă rănesc și pe mine, pentru că venim din aceeași sămânță. Dacă l-am rănit, mă rănesc pe mine.
El sunt eu. Asta spune școala.
De ce numele totalitate ?
De ce a fost dat numele de totalitate – yongdrup? Pentru că orice lucru este 100% gol prin definiția lor. Este gol de ce?
El este gol de a veni de la sine, fără a veni din aceeași sămânță karmică care m-a adus la el.
Vom vorbi despre asta în lecțiile viitoare.
Aceasta se numește totalitate, pentru că în momentul în care un obiect există, el este 100% gol.
În momentul în care pixul există, el imediat este gol. Este gol de a fi independent de această sămânță karmică. Imediat, sută la sută.
Vacuitatea și existența dependentă în școala Numai Minte
– Care este vacuitatea pixului în școala Căii de Mijloc?
Pixul care există indiferent de proiecția mea, pixul care este pix de la sine. În școala Căii de Mijloc – pixul care există de la sine, independent de proiecția mea – așa ceva nu există. Vacuitatea pixului înseamnă că pixul este gol de a fi pix fără ca eu să-l proiectez ca pix.
– În școala Căii de Mijloc, gakja este pixul care există de la sine.
– Ce înseamnă gakja în școala Numai Minte?
Pixul care există independent de sămânța care a l-a proiectat perceput de mine și pe mine percepându-l.
– Ce înseamnă existența dependentă în școala Numai Minte?
De unde vine pixul? Din sămânța karmică, și aceeași sămânță karmică care mi-a adus pixul, [care] m-a adus și pe mine la el.
Aceasta este existența dependentă a pixului în școala Numai Minte.
– Care este vacuitatea pixului în școala Numai Minte?
Există o sămânță karmică care îl aduce la mine și pe mine la el. El este gol de orice altă existență. Nu are altă existență decât cea pe care tocmai am descris-o.
Deci, în școala Numai Minte, pixul este gol de faptul că el și eu care îl percep, nu provenim din aceeași sămânță karmică. El are calitatea de a scrie, există prin definiție, dar vine din sămânța mea karmică care mi l-a adus la mine și pe mine la el.
Grup Facebook