În budism, samsara (sanscrită: saṃsāra, tibetană: འཁོར་བ་, khor ba, korwa – roată sau samsara) reprezintă ciclul nesfârșit al nașterii, vieții, morții și renașterii, un proces considerat a fi o sursă de suferință. Ființele sunt prinse în acest ciclu din cauza ignoranței, a atașamentelor sau aversiunii (cele „trei otrăvuri”), care generează karma și duc la existența în diverse tărâmuri (sau lumi ale existenței), precum cele ale zeilor, oamenilor, animalelor, spiritelor flămânde sau infernului.
Dacă vrem să ieșim din samsara va trebui să știm de unde vrem să ieșim și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să înțelegem bine situația în care ne aflăm și pe care dorim să o părăsim. Scopul budismului (în Hinayana) este atingerea Nirvana, starea de eliberare de suferință și de ciclul samsarei. În budismul Mahayana scopul este atingerea iluminării complete și totale, a deveni un Buddha, pentru beneficiul fiecărei ființe.
Definiția samsarei este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflam într-un curent de părți impure. Samsara (tib. Korwa, „roată”) este ciclul existenței condiționate, marcat de naștere, moarte și renaștere, unde corpul și mintea sunt supuse impermanenței și forțelor karmice. Ea se manifestă prin suferință structurală: tot ce obținem se degradează sau dispare, iar viața rămâne lipsită de siguranță și control. „Ieșirea din samsara” înseamnă transcenderea acestui ciclu și atingerea Nirvanei.

Natura samsarei
Înțelegerea samsarei nu este ceva simplu, pentru că dacă oamenii ar fi înțeles bine esența samsarei, ar fi făcut deja calea cu mult timp în urmă. Ei nu ar mai fi venit la aceste cursuri și să-și aducă și prietenii și pe cei dragi pentru a ieși din samsara. Majoritatea oamenilor nu înțeleg cu adevărat ce este samsara și nu înțeleg ce este în neregulă cu ea. Oamenii spun: „Nu totul este atât de rău. De ce să ne concentrăm pe suferință? Nu este chiar atât de rău”.
Când oamenii aud: „Ieși din Samsara!”, imediat își imaginează că Samsara este într-un anume loc și vor merge întru-alt loc; poate în paradis, unde vom sta în tăcere, cu picioarele încrucișate, și asta e nirvana. Nu asta înseamnă de a ieși din samsara, nu este o astfel de tranziție. În continuare vom detalia pe scurt ce este samsara, pentru că este un subiect amplu și larg, și asta doar ca motivație.
Ce înseamnă că ne aflăm în samsara?
Când spunem: „Suntem în Samsara”, mai întâi de toate trebuie să decidem cine suntem „noi”. Cine sunt „eu”. Așa că una dintre modalitățile de a privi cine sunt „eu” – este trupul și sufletul. Latura mea fizică și latura mea mentală. Trup și spirit, dacă vreți.
Corpul în Samsara
Să începem cu corpul. Corpul are cauze. Corpul este un lucru în schimbare. Nu există nicio îndoială în acest sens. Orice lucru care se schimbă, vine din cauze; O cauză care duce la un efect. Rezultatul devine cauza următorului rezultat, și astfel există un lanț nesfârșit de cauze și efecte.
A – cauza devine efect B, iar B – devine cauza pentru C. Și așa mai departe.
Deci, corpul meu este un lucru în schimbare și are cauze. Și dacă vreți, putem spune, cauzele pentru corpul meu sunt spermatozoizii și ovulul care s-au întâlnit, după care corpul a început să se dezvolte. Dar ceea ce ne interesează acum este că trupul fizic nu este un lucru pur.
Corpul meu nu este un lucru pur.
Corpul meu, prin însăși esența sa, este ceva care se degradează, se uzează și moare. Chiar dacă îi dăm corpului numai hrană organică, în cantitatea necesară și la timpul potrivit, și îi dăm exact vitaminele care îi trebuie, și vom face gimnastică, vom dormi cât trebuie, trăim fără stres, fără griji legate de trai, trăim într-un mediu perfect – acest corp tot va muri. Totuși, acest corp se va sinucide. Chiar dacă facem totul corect, perfect, acest corp se va autodistruge.
Mintea în Samsara
A doua parte a samsarei – este latura noastră mentală – mintea noastră. Primul Panchen Lama, descrie diferitele forme în care mintea noastră suferă în samsara. Descrierea este foarte frumoasă și foarte tristă și probabil că ați auzit puțin din ea.
Suferința mentală a oamenilor din samsara
(1) nu suntem niciodată mulțumiți
Primul aspect al minții umane este că nu poate fi satisfăcută. Ea este mereu nemulțumită. Muncim din greu ca să obținem ceva ce ne dorim, și după un timp, el nu mai este ceea ce am vrut, sau ne plictisim de el sau ne dorim altceva mai bun. Aceasta este natura minții noastre.
(2) Fiecare urcuș este însoțit de coborâș
Când este ales un președinte, electoratul izbucnește în urale, oamenii sar în sus de bucurie. Și ce se întâmplă la scurt timp după aceea? Sondajele opiniei publice și statisticile încep să scadă, necazurile cresc și nu mai există atâta bucurie. Și asta se întâmplă cu orice lucru din viața noastră. Orice lucru pentru care am muncit, în măsura în care am reușit să-l realizăm, mai devreme sau mai târziu, ni se va părea mai puțin dezirabil în ochii noștri sau ni se va lua cu forța.
Aceleași forțe karmice care ne aduc aceste lucruri, le vor lua de la noi. Deoarece natura karmei este de a urca și coborî: urcă, coboară, iar urcă și iar coboară.
Aceasta este natura noastră – suntem mereu nemulțumiți de ceea ce avem, și căutăm să avem mai mult.
- Mi-a fost bine în pat. M-am trezit dimineața. Am dormit suficient iar acum vreau să mă scol din pat. Mi-a fost bine înainte, iar acum nu-mi mai este bine.
- Prăjitura care îmi place atât de mult – pot mânca una, două, cinci prăjituri. Dar dacă ar trebui să mănânc zece, cincisprezece, douăzeci, nu va mai fi așa de bine.
Aceasta este natura noastră, prin definiție:
- Același lucru care ne aduce plăcere – ne va aduce mai târziu aversiune.
- Același lucru care ne aduce sănătate – ne va provoca boală.
- Același lucru care ne aduce o relație de dragoste – o va sabota.
Aceasta este samsara, o parte a ei.
(3) Suntem supuși forțelor karmice
Orice lucru din viața noastră, plăcut sau neplăcut, de dorit sau nedorit, provine din forțele karmice și, atâta timp cât suntem sub controlul forțelor karmice, din moment ce nu le înțelegem, ele ne controlează și ne conduc viața. Lucrurile vin – și nu pot garanta că vor rămâne. Nu pot garanta că o persoană dragă care intră în viața mea va rămâne.
Pierdem mereu oameni dragi; sau mor ei, sau pleacă, sau nu mai sunt interesați de noi, sau ei nu ne mai interesează.
(4) Nu există nimic sigur în samsara
Un alt aspect este faptul, că sprijinul oricărui lucru din samsara este precum trestia fragilă.
(5) Viața noastră în Samsara este haotică.
Nu putem prezice
- În ce direcție va merge relația noastră,
- Ce va fi cu sănătatea noastră,
- Ce va fi cu corpul nostru,
- Unde vor pleca rudele noastre, prietenii noștri,
- Ce va fi cu inteligența noastră, înțelegerea noastră,
Nu avem nicio certitudine cu privire la nimic. Aceasta este samsara. Natura vieții noastre, a corpului și a minții este impermanența.
(6) Nu avem control asupra situației noastre
Totul este în continuă schimbare și nu înțelegem de ce și cum se schimbă lucrurile. Pentru că dacă am fi înțeles, nu ni s-ar mai fi întâmplat accidente, boli, războaie și toate lucrurile nedorite, nu-i așa? Nu știm cum să prevenim aceste lucruri pentru că nu știm exact de unde vin? Oamenii pe care îi iubim astăzi pot deveni cu ușurință în cei care ne urăsc mâine. Toate acestea se întâmplă tot timpul, dar și invers.
Ideea este că nu controlăm nicio situație. Situația ne controlează pe noi. Nu știm de unde vin lucrurile și asta este suferință, pentru că nu putem fi siguri de nimic!
Aceasta este suferința samsarică și ea este legată de conștiința noastră. Fiecare lucru bun pe care îl avem se uzează și ne va fi luat mai devreme sau mai târziu, dacă nu înainte de moarte, în momentul morții. Totul se schimbă, totul este precar, nu există nicio garanție pentru nimic. Deci aceasta este natura samsarei – nu putem garanta nimic, nu putem fi siguri de nimic.
(7) Titlurile pe care le avem, nu ne vor proteja
Asigurarea nu ne va proteja. Muncim toată viața să ne plătim rata la casă. Și nu știm când vom muri sau copiii vor cheltui toți banii luați pe vânzarea casei. În două luni pot cheltui tot ceea ce am muncit o viață întreagă.
(8) Nu putem controla starea minții noaste
Habar n-am cum mă voi simți mâine. Azi îmi este bine, dar nu știu dacă mâine nu voi fi deprimat(ă).
Așadar, când spunem „ieșirea din samsara”, ne referim la faptul de a ieși din situațiile pe care le-am descris și sunt multe altele.
Asta înseamnă să ne părăsim locul în care locuim? Nu ! Nu înseamnă să ne schimbăm locul. În prezent, nu avem control asupra naturii samsarice a minții noastre, pe când Nirvana este starea în care ieșim din această stare de lipsă de control. Aceasta este situația în care toate fenomenele pe care le-am descris nu mai există în viața noastră.
Informații despre acest subiect pe site
În cursul ACI 9 – despre viata etica, vom vorbi mai mult despre Samsara si Renunțare în lecția 5 – https://dharmakaya.ro/lectia-5-aci-1/.
FAQ – întrebări frecvente:
- Ce este samsara?
Samsara (sanscrită: saṃsāra, tibetană: khorwa) este ciclul nesfârșit al nașterii, morții și renașterii. Este o existență condiționată de ignoranță, atașament și aversiune, unde corpul și mintea sunt supuse impermanenței și forțelor karmice.
- De ce este considerată samsara o sursă de suferință?
Pentru că nimic nu este stabil sau sigur: tot ceea ce avem se degradează, dispare sau ne este luat. Relațiile, sănătatea, bunurile și chiar stările mentale sunt marcate de schimbare și lipsă de control.
- Este samsara un loc anume?
Nu. Samsara nu este un spațiu geografic sau un „loc” din care pleci într-un alt loc. Este o condiție existențială a corpului și a minții, caracterizată de impermanență, nemulțumire și subjugarea față de karma.
- Cum se manifestă samsara la nivelul corpului?
Corpul este supus degradării și morții indiferent cât de bine este îngrijit. El este impurețea prin excelență și nu poate oferi siguranță sau stabilitate pe termen lung.
- Cum se manifestă samsara la nivelul minții?
Mintea nu este niciodată satisfăcută, trece continuu prin urcușuri și coborâșuri, este controlată de karma și nu are stabilitate. Plăcerea se transformă în aversiune, iubirea în pierdere, iar siguranța în nesiguranță.
- Care sunt caracteristicile principale ale samsarei?
-
-
Nemulțumirea permanentă.
-
Dualitatea urcuș-coborâș (plăcere urmată de durere).
-
Subjugarea de către karma.
-
Lipsa oricărei certitudini.
-
Haos și imprevizibilitate.
-
Lipsă de control real asupra situației.
- Care este scopul budismului în raport cu samsara?
-
-
În tradiția Hinayana: atingerea Nirvanei, adică eliberarea din samsara și din suferință.
-
În tradiția Mahayana: atingerea iluminării complete (starea de Buddha), pentru a elibera toate ființele din samsara.
- Cum se iese din samsara?
Nu prin mutarea într-un „alt loc”, ci prin transformarea minții și înțelegerea naturii realității. Ieșirea din samsara înseamnă transcenderea suferinței și a ciclului condiționat, prin înțelepciune și practică spirituală.