Lectia 8b – Aci 15

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 8 – Partea a doua

 

De ce se numește școala Numai Minte?

 

Există o realitate care ne este exterioară?

Așa că trecem la întrebarea „Ce este exterior și ce nu este, în școala Numai Minte?”.

Există lucruri în afara noastră sau nu există?

Acesta este subiectul nostru acum.

Je Tsongkapa, în cartea sa, face o lungă discuție peste care o să sărim, iar o parte a discuției se bazează pe un comentariu pe care l-a găsit. El arată că acest comentariu este greșit, comentariu care se presupune că ar fi fost scris de Maestrul Asanga, dar el îl menționează pe Dharmakirti, care a trăit trei sute de ani după Maestrul Asanga. Dar în acest comentariu se spune că școala Numai Minte crede că există obiecte exterioare. Deci Je Tsongkapa abordează această problemă.

Ne întoarcem la întrebarea: De ce școala Numai Minte este numită așa? Chiar și printre gânditorii tibetani și în diferitele comentarii ale tibetanilor există multe neînțelegeri cu privire la acest subiect. Deci, să dăm o mică explicație…

Explicația pe care o vom da acum este o învățătură transmisă de Geshe Tupten Rinchen, care cunoaște bine literatura comentatorilor pe tema școlii Numai Minte. El a crezut că este important, așa că vom intra în această explicație.

 

Cele patru mari școli ale budismului indian antic

Înainte de a face asta, vom reveni asupra celor patru mari școli ale budismului antic, care au fost transmise de Buddha. Despre ele am vorbit în cursul 12, lecția 2.

Poate că vă este greu să apreciați ce vi se transmite, dar pe tot parcursul discuției din acest curs ne ocupăm de probleme care sunt de fapt foarte complexe. Este adevărat că sărim peste unele detalii, dar în mare măsură este mulțumită lui Geshe Michael care a muncit foarte mult să o aducă într-o formă simplă, și Lama Dvora Hla care a muncit la fel de mult să o prezinte într-o formă simplă.

Geshe Michael a primit învățătura de la Geshe Tupten Rinchen numai pe această temă. Toate celelalte subiecte din cursurile ACI, au fost transmise de Ken Rinpoche.

Ken Rinpoche i-a predat lui Geshe Michael, iar Geshe Michael a organizat  subiectele în cursurile ACI, pe care le traducem, le aranjăm puțin, le prezentăm într-un mod care ni se potrivește, dar sunt aceleași învățături transmise. Cu această ocazie mulțumim liniei de maeștri prin care ne-au venit învățăturile.

Lama Dvora spune că a primit învățăturile prin Geshe Michael în cursurile ACI, iar altele le-a primit direct de la Ken Rinpoche, dar toată învățătura cu excepția acestui subiect, a venit de la Ken Rinpoche.

 

Cele patru școli de gândire

1.   Prima școală este „Școala Abhidharma”.

Este o diferență între Abhidharma și Abhidharma Kosha. Abhidharma Kosha este unul dintre cele mai cunoscute texte ale școlii Abhidharma, dar există și alte texte în cadrul acestei școlii Abhidharma.

Școala „Abhidharma” se mai numește și „Vaibhașika”, [cuvânt ce se traduce] în română ca Școala Detailiștilor. Ea se numește așa pentru că se baza pe un text antic numit „Explicația detaliată”.

Ea face parte din Hinayana, școala inferioară, deoarece explică vacuitatea parțial.

Cursul 5 și 8 sunt din Abhidharma.

2.   A doua școală: „Sutriștii”.

În sanscrită se numește  „Sautrantika”. Este de la cuvântul „sutra” – Sautrantika.

De ce se numește așa?

Pentru că celor din această școală le plăcea să citeze anumite sutre ale lui Buddha. Erau fideli sutrelor. Școala mai este numită și școala logicii și a teoriei percepției.

Cursurile 4 și 11 ​​sunt din această școală.

Ea este, de asemenea, Hinayana, datorită modului în care explică vacuitatea.

Acum trecem la Mahayana.

3.   A treia școală: Numai Minte

Acum există doar o școală de gândire.

Școala Numai Minte se numește în sanscrită Chittamatra, numită și „Yoga Chara”. Traducerea ei literală este Practica profundă.

4.   A patra școală: „Madhyamika”

Madhyamika este împărțită în două:

4a. Calea de Mijloc – Svatantrika, numită și Școala Independenților. Ea crede într-o abordare logică care are un fel de eficiență independentă, pe care Școala Consecințelor nu o acceptă.

4b. Calea de Mijloc – Prasangika pe care am numit-o Școala Consecințelor. Este numită „consecință” sau „consecința absurdă”, deoarece dezbate în așa fel încât să aducă adversarii la o înțelegere corectă prin evidențierea consecințelor absurde ale opiniilor lor greșite.

De ce este numită Școala Consecințelor – Prasangika?

De fapt, „consecință” nu este o traducere atât de bună.

În tibetană Prasangika se spune:

Telngyur

Telngyur se referă la sarcasmul pe care îl folosește școala.

Ea crede că, folosind sarcasmul poate ajuta oamenii să înțeleagă vacuitatea, să înțeleagă adevărul, așa că dezbaterile sunt întotdeauna sarcastice. De exemplu: „Deci spui că toate fructele sunt roșii, nu-i așa? Ah! Atunci spui că și portocalele sunt roșii?”

Acesta este sarcasm: când cineva are o părere greșită, iar tu îi vezi greșeala iar în loc să îi explici, îl conduci printr-o serie de întrebări sub formă de dezbatere, astfel încât să ajungă la contradicție, la o reducere la absurd. Dacă el își vede greșeala, acesta va merge singur mai departe.

De ce Svatantrika este numită școala „Independenților”?

În tibetană:

Rang gyu pa

Ea este numită așa datorită unui anumit tip de argument care vorbește despre o funcție independentă, iar acest argument nu este acceptat de cei din Prasangika. De fapt, deși este considerată „calea de mijloc inferioară” iar Prasangika „superioară”, ea s-a desprins de Prasangika.

Cei din școala Svatantrika, au fost împărțiți în două:

4a – 1. Cei care tind spre școala Numai Minte,

4a – 2. Cei care tind spre Sautrantika.

Primii, care tind spre școala Numai Minte se numesc:

nelnjor chupay uma rang-gyupa

Nelnjor chupa      − Yogachara,
Uma rang gyupa − Svatantrika Madhyamika.

Iar cei care tind spre Sautrantika, se numesc:

Do de chupay uma rang gyupa

Do de chupa − cei care tind spre sutriști,
Uma                 − Calea de mijloc,
Rang gyu pa − Independenții.

Adică, cei din școala Independenților a Căii de Mijloc care tind spre sutriști.

 

Poziția diferitelor școli de gândire
cu privire la existența obiectelor exterioare

Există obiecte exterioare?

⇒   Ce spune Prasangika?

Ce va crede Prasangika că acest pix este în exteriorul meu sau nu?

Școala Prasangika va spune că este exterior.

O deranjează să fie o proiecție? Nu! Ea spune: „Îl proiectezi în exterior, deci este exterior”.

Dacă el nu este în interiorul sacului meu de piele, sau nu este un factor mental în mintea mea, atunci el este exterior. Ea spune foarte simplu: „El este proiecția mea. Dacă l-am pus acolo în exterior, atunci el este exterior. Dacă proiectezi celelalte lucruri ca fiind interioare, atunci vor fi interioare”.

⇒   Dar școala Hinayana, va crede că pixul este exterior?

Da, desigur!  El există chiar și prin definiție.

Deci avem un fel de situație aici în care școala Madhyamika Prasangika este de fapt de acord cu Hinayana în această problemă, practic ambele școli sunt de acord că acest obiect este exterior. Singura care are o problemă cu asta este școala Numai Minte. Vom vorbi imediat despre asta.

4b va fi de acord cu 1 și 2, dar într-un mod complet diferit. Raționamentul pe care îl vor da va fi complet diferit.

⇒   Dar școala Numai Minte?

Ea va accepta existența obiectelor exterioare?

Răspunsul este nu.

Dar asta nu înseamnă că ea crede că acest pix este minte. Ea nu spune asta și există multe neînțelegeri în această privință.

⇒   Școala Svatantrika

Cei din Svatantrika, i-am împărțit în două:

–   Cei care tind spre școala Numai Minte și,
–   Cei care tind spre Sautrantika.

Deci acum:

–   Cei care tind spre Sautrantika cred în obiectele exterioare –
–   Cei care tind spre Chittamatra – școala Numai Minte nu acceptă existența obiectelor exterioare. Ea spune că obiectele exterioare nu există.

 

Cum definesc diferite școli de gândire „obiectele exterioare”?

Acum, pentru a înțelege argumentele tuturor acestor școli de gândire cu privire la obiectele exterioare, trebuie să definim mai întâi ce sunt „obiecte exterioare”.

Așa că vom trece acum peste ce înseamnă „a fi un obiect exterior” în funcție de fiecare dintre aceste școli, pentru că fiecare dintre ele va defini obiectul exterior diferit. Explicațiile vor fi diferite. De ce? Pentru că au o înțelegere diferită a modului în care există lucrurile.

⇒   Să începem cu școlile din Hinayana:

Ambele școli din Hinayana – Detailiștii și Sutriștii –, vor fi complet de acord cu această problemă, vor spune același lucru.

Ambele școli din Hinayana ar spune că un obiect este exterior dacă este format din atomi.

Un obiect este exterior dacă este compus din atomi, dar nu atomii despre care am învățat la fizică, ci la particule infinit de mici care nu se mai pot diviza. Deci, în acest sens, le-am putea considera particule atomice.

(Numele „Atom” are origini în limba greacă, derivând din cuvântul „atomos” care înseamnă „indivizibil” sau „ceea ce nu poate fi tăiat”. În filosofia greacă antică, atomul era considerat cea mai mică unitate indivizibilă a materiei. Această noțiune a fost introdusă de filozoful Leucip din Milet și de elevul său, Democrit. Semnificația numelui „Atom” poate fi interpretată ca fiind legată de ideea de indivizibilitate, de esență pură și fundamentală.)

Deci, aceste școli spun că un obiect este exterior dacă este format din particule atomice indivizibile.

Acest lucru ne spune despre modul în care percep ele materia: „Materia exterioară este formată din particule atomice indivizibile. Ele sunt atât de mici încât nu mai au alte părți.”

Atunci când vorbim despre părți, spunem: „Chiar și un lucru mic are părți; are partea de sus sau de jos, are o parte dreaptă, o parte stângă”. Aceste școli spun: „Particulele sunt atât de mici încât nu poți distinge partea dreaptă de partea stângă”. Ca și cum n-ar avea lățime, sunt infime. Acesta este materialul din care este făcut totul în univers.”

Acestea au un nume.

Cha me kyi dul

Cha me kyi dul înseamnă particule indivizibile.

Școala Abhidharma va spune: „Acesta este lucrul suprem. Acest atom indivizibil, există în mod suprem, există în exterior, el este cărămida fundamentală din care este construită materia. Există particule minuscule indivizibile și sunt atât de mici încât nici măcar nu au lățime și nu poți face distincție între partea dreaptă și partea stângă.

Ea spune că, practic, întregul nostru univers este alcătuit din aceste lucruri, și că sunt elementele de bază ale întregului nostru univers.

În vremurile noastre fizicienii au spus: „Atomul poate fi de asemenea descompus, dar particulele subatomice nu pot fi descompuse”. Apoi au spus: „Și ele se pot divide”. (După cum știm oamenii de știință caută și astăzi particula elementară denumită “particula lui Dumnezeu”).

Acest lucru seamănă puțin cu abordarea științifică occidentală asupra lumii, abordare care dă lucrurilor existență de sine și dacă putem înțelege acest tip de realitate, ne putem manipula lumea, vom rezolva toate problemele umanității și ne va face fericiți.

Știința încă mai gândește așa. Dacă continuăm să lucrăm în laborator și să studiem suficient de bine, vom descoperi în cele din urmă secretul universului. Vom împărți din nou particula și vom face un accelerator mai mare care o va împărți și mai mult, iar la final vom rezolva enigma și atunci vom fi fericiți.

Deci aceasta este o abordare.

Deci, școala spune că dacă un lucru are aceste particule, atunci este real, atunci acel lucru există și există în mod suprem.

În budism, este considerată calea cea mai de jos de a explica realitatea.

⇒   Și școala Sutriștilor va susține același lucru.

⇒   Ideea de atomi se aplică și lucrurilor mentale

Școlile Hinayana care vorbesc despre atomi includ și atomi mentali − particule mentale minuscule care nu se mai pot divide din punct de vedere al timpului – momente de timp care sunt infinit de scurte încât nu mai pot fi împărțite.

Școala Numai Minte crede că obiectele exterioare nu există ca fiind construite din particule atomice (care nu pot exista). Ea respinge ideea de particule atomice care nu mai pot fi divizate, dar nu crede că totul este mental. Ea nu compară lumea fizică cu lumea mentală. Ea nu spune că totul este mental.

Vom reveni la ea în curând.

⇒   Vom trece acum la Svatantrika, la școala „Independenților”.

Ea este împărțită în:

1. Svatantrika care tinde spre Sautrantika (sutriștii)

2. Svatantrika care tinde spre Yogachara (Numai Minte)

–   Cei care tind spre Sutriști – Sautrantika

Ei spun aproape ca și Sutriști, ei tind spre Sutriști. Ei spun că obiectele fizice externe sunt alcătuite din atomi, dar în loc de ceea ce spuneau primii, „Acești atomi nu au părți”, aceștia spun: „Nu au părți pe care le poți distinge!”– [adică] sunt atât de mici încât nu le poți percepe laturile, dar au laturi. Și asta e o mare diferență. Să nu uităm că ne ocupăm acum de Svatantrika, școala „Independenților”. În cursul 2, am vorbit despre cum există lucrurile pentru ea în lumea convențională.

Cum există pixul în această școală? Jumi-juma.

• • • Trebuie să fie ceva care să arate ca pix,
    • Dar trebuie să fiu și eu care să-l percep.

Deci ea subliniază că aceste părți trebuie să fie distinse, dă un rol minții.

Ea spune: „Acești atomi au lățime sau au laturi, dar sunt atât de mici încât nu le putem distinge”.

Și în această școală de gândire, aceste particule pe care nu le putem percepe sunt considerate a exista în mod suprem și, prin urmare, tot ceea ce este alcătuit din ele există în mod suprem.

Cei din școala Numai Minte resping această idee.

Cei din școala Numai Minte nu resping ideea particulelor atomice, ci nu sunt de acord că ele există în mod suprem.

Pentru că ceilalți au dat particulelor existență supremă, adică dacă un lucru are particule, atunci are existență supremă.

Deci, școala Numai Minte nu este de acord cu existența supremă a particulelor.

⇒   Cei care tind spre Numai Minte

Mergem la cei din școala „Independenților” care tind spre Numai Minte.

Argumentul lor pe această temă este similar cu cel al școlii Numai Minte.

Vom reveni la ei în curând.

⇒   Cei din Prasangika – ce spun ei despre obiectele exterioare?

Ele există. Dar școala nu vorbește despre atomi și particule, despre partea dreaptă și stângă.

Ea spune: „Dacă le proiectez ca exterioare, atunci ele există ca exterioare”.

Cu totul altceva.

De ce este numită școala Numai Minte?

De fapt, toată această discuție a fost pentru a răspunde la întrebarea: De ce i se spune școlii Numai Minte?

Numai minte se spune în tibetană:

Sem tsam

Sem    – minte,
Tsam – numai.

Ce spun cei din școala Numai Minte despre numele școlii?

Școala Numai Minte își trage numele de la o sutra numită Sutra celui de-al zecelea nivel Bodhisattva.

În tibetană:

Sa chupe do

Chu  – zece,
Sa     – pământ,

Sa chupa înseamnă al zecelea nivel Bodhisattva.

Aceasta este sutra despre al zecelea nivel al unui bodhisattva.

Această sutră afirmă că „Toate cele trei tărâmuri sunt numai minte.”

Care sunt cele trei tărâmuri?

→   Tărâmul dorințelor,
→   Tărâmul formei,
→   Tărâmul fără formă.

Deci sutra spune „Cele trei tărâmuri sunt numai minte!”, dar acestea sunt de fapt întreaga noastră lume. Deci ceea ce scrie este că întreaga noastră lume este „numai minte”.

 

Explicația lui Je Tsongkapa: „nimic altceva decât minte”

Într-o altă carte importantă a lui Je Tsongkapa numită:

Gongpa rab sel

Gongpa   −   gând sau intenție,
Sel             −   a clarifica,
Rab sel    −   a lumina bine sau a lămuri bine.

În română am tradus: Iluminarea adevăratei intenții.

Acesta este un text foarte important în tradiția Madhyamika și explică un alt text important scris cu aproximativ 800 de ani mai devreme de înțeleptul indian Chandrakirti, [text] numit Poarta spre Calea de Mijloc. Acest text constituie, de asemenea, un comentariu la textul precedent, al înțeleptului indian Nagarjuna, intitulat Tratatul despre Calea de mijloc.

Un text foarte important despre vacuitate, iar în mijlocul acestui text, Je Tsongkapa nu s-a mai descurcat, a lăsat textul deoparte și a scris Drange lekshe nyingpo – Esența elocvenței despre arta interpretării, și abia mai târziu s-a întors la text. (Dranye)

Deci, în cartea lui Je Tsongkapa, Gongpa rab sel, acesta spune că numele „Numai Minte” nu înseamnă că întreaga lume este „numai minte”. Acest lucru nu trebuie luat la propriu.

El citează din „Sutra la cererea lui Upali”, care este inclusă în materiale cursului 5.

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc –
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată,
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.

Despre ce se vorbește în acest verset? Despre paradis. Despre palatele de aur și florile din paradis. Cine a creat paradisul?

El spune: „noțiuni și etichete”. Paradisul este o proiecție.

Există și un alt verset al Maestrului Shantideva care vorbește despre infern:

Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minții păcătoase.

Cine a creat infernul? Același lucru, toate acestea sunt create prin puterea karmei.

Je Tsongkapa citează aceste versete când vorbește despre școala Numai Minte,

Școala Numai Minte spune: „Toate sunt kuntak-uri, doar etichete.”

Paradisul și infernul, florile frumoase, palatele de aur din paradis și temelia de fier încins din infern acestea sunt toate etichetele, conceptele, toate kuntak-urile create de karma voastră. Ele sunt create doar de mintea voastră pentru că ați rănit alți oameni sau ați fost buni cu alții. Așa vă creați lumea.

Asta ne spune Je Tsongkapa în contextul Numai Minte.

 

„În principal mintea.”

Je Tsongkapa spune că școala Numai Minte  ar trebui să se numească școala „Numai mintea este principalul lucru”, sau școala „În principal mintea”.

Adică, numai mintea este principalul creator al acestei lumi și el citează aceste versete despre paradis și infern.

Și acest nume Numai Minte a derutat multe generații de gânditori, chiar și pe tibetani, și există multe explicații care spun că pixul este doar în capul meu, dar nu asta spun ei.

Ea spune că lumea mea există în principal din mintea mea, dar nu este în mintea mea. Este produsă de proiecțiile mele.

Așadar, când școala Numai Minte spune că „mintea este principalul lucru”, ce încearcă ea să spună?

Ea nu este de acord că lumea fizică este formată din atomi și că acești atomi sunt supremi. Ea spune: „Numai mintea este principalul lucru”.

În acest sens, ea spune aproape același lucru ca și școala Căii de Mijloc.

 

Două semnificații ale „numai mintea este principalul lucru”

1.   „Experimentăm lumea prin conceptele noastre”

Să nu uităm că școala Numai Minte vorbește despre shenwang-uri – lucrurile dependente, lucruri care vin din cauze. Ea crede că lucrurile exterioare există, dar nu în modul în care cred școlile inferioare; doar că ele provin în principal din percepțiile noastre. Ea spune că modul în care lucrurile sunt percepute de noi va fi în principal din kuntak-uri.

Deci, ea nu neagă existența obiectelor exterioare, care sunt shenwang, dar spune: „Experimen-tăm lumea prin construcțiile/conceptele noastre”.

Aceasta este prima semnificație la care se referă atunci când spun „în principal mintea”. Și a doua semnificație este

2.   Lumea este proiectată din mintea noastră, contrar ideii de Creator.

Je Tsongkapa spune că atunci când școala se folosește de cuvântul „numai” este pentru a nega ideea unui Dumnezeu sau a unui creator al lumii.

Doar mintea este principalul creator al acestei lumi. Soarele care răsare și apune este o proiecție a karmei individuale a fiecărei persoane din faptele sale din trecut.

Ea pune accentul pe minte. Accentul este pus pe proiecțiile karmice și, în acest sens, ea nu este diferită de școala Căii de Mijloc.

Școala spune: „Noi ne proiectăm lumea”.

 

Întrebare: Dacă școala spune „în principal”, mai este și altceva în afară de principal?

Răspuns: Shenwang. 99.99% din lumea noastră. Dar ea mai spune: „Noi nu vorbim niciodată cu shenwang-urile, ci prin kuntak-urile noastre. Nu le putem atinge cu adevărat. Trăim tot timpul în lumea propriilor noastre concepte.

De aceea, „în principal mintea” este în sensul de cum îmi creez lumea: prin kuntak-uri.

 

Întrebare: S-a spus că obiectele, lucrurile schimbătoare nu provin din semințele karmice conform școlii Numai Minte, ele există de la sine?

Răspuns: Nu, ea nu spune asta. Ea vorbește despre proiecții karmice.

În școala Numai Minte, dacă dăm la o parte kuntak-ul, ce rămâne? Rămâne shenwang, adică un fenomen schimbător. Șeful este un fenomen schimbător și este creat tot de karma noastră..

Deci, din acest punct de vedere, școlile de gândire sunt foarte apropiate. Școala Numai Minte vorbește despre proiecții karmice, dar ea dă obiectului care provine din această proiecție propria sa natură.

 

Aceeași sămânță karmică

suk dang sukdzin gyi tsema dzeshen gyi tongpa

Suk         –   formă, corp, materie. Aici ne referim la materie fizică.
Tsema    –   percepție,
Suk dzin gyi tsema   –   ceea ce percepe materia,
Suk dang suk dzin gyi tsema dze   –   materia și percepția care percepe materia,
Dze          –   făcute,
Shen        –   altul,
Tongpa   –   gol.

Deci, materia fizică și percepția care percepe materia fizică sunt goale de a fi făcute din lucruri diferite. Sau cu alte cuvinte: nu sunt făcute din lucruri diferite. Cuvântul „gol” nu are sensul de vacuitate, ci „nu sunt”.

Adică, materia fizică și percepția care percepe materia fizică nu sunt făcute din materie diferită.

Percepția este un lucru mental. Materia fizică este materie fizică. Și aici se spune că sunt făcute din aceeași materie.

Acest lucru nu înseamnă că materia fizică este de fapt materie mentală.

Atunci când se spune că materia fizică și percepția care percepe materia fizică nu sunt făcute din materie diferită, asta înseamnă că nu provin dintr-o sămânță karmică diferită. Cu alte cuvinte, ele provin din aceea sămânță karmică.

 

Kunshi

În cursul 5, s-a învățat despre

Kunshi

Școala Numai Minte, vorbește despre un loc în mintea noastră în care sunt stocate semințele karmice și ele ne proiectează lumea. Ea dă existență de sine minții.

 

Poziția școlii Prasangika

Cum se raportează școala Căii de Mijloc la ideea că obiectul pe care îl percep și mintea care îl percepe provin din aceeași sămânță karmică?

Școala nu are nicio problemă cu asta, dar va dezbate ideea de kunshi, despre locul în care se află aceste semințe.

Prasangika va dezbate cu Citta Matra − școala Numai Minte − pe tema acestui loc în care se află semințele și despre vacuitatea lor. Pentru că Citta Matra le conferă existență de sine.

Ce spune școala Căii de Mijloc despre minte? Ea este tot o proiecție. Nu există nimic care să nu fie o proiecție, „doar noțiuni și etichete”.

Vom vorbi mai multe despre asta în ultima lecție.

 

Un scurt rezumat despre percepția lumii exterioare

Să rezumăm ideile pe care le-am prezentat:

1.   Potrivit lui Je Tsongkapa, școala Numai Minte ar trebui de numită școala „Numai mintea este principalul lucru”, sau școala „În principal mintea”.

2.   Această școală nu acceptă existența obiectelor exterioare așa cum le explică Hinayana.

3.   Ea spune că obiectele exterioare și percepția noastră a lor, provin din aceeași sămânță karmică. Lumea exterioară și percepția noastră a ei provin din aceeași sămânță karmică. Asta este tot. Așa explică școala Numai Minte lumea exterioară.

 

Chiar și în budismul tibetan de astăzi
există diverse descrieri ale vacuității

Până acum am vorbit despre școlile de gândire ale budismului antic, școli care nu mai există astăzi. Sunt doar școli filozofice care de fapt ne ajută să înțelegem vacuitatea. Vom vedea în lecția următoare cât de frumos aranjează Buddha aceste școli.

Astăzi există patru curente în budismul tibetan. Le putem numi tot „școli”, dar într-un sens complet diferit.

Toate aceste curente din budismul tibetan acceptă Kangyur și Tengyur.

⇒   Ce este Kangyur? Este învățătura pe care Buddha a transmis-o direct, care apare în Canonul Tibetan, este tradusă în tibetană.

⇒  Toate acceptă Tengyur, învățătură transmisă de către comentatorii indieni, cuprinzând și comentarii ale comentariilor. Ele sunt traduse în tibetană și se află în Canonul tibetan. Aceasta cuprinde Nagarjuna, Dharmakirti, Chandrakirti.

Toate aceste curente acceptă descrierile acestor comentatori, dar nu toate vor descrie vacuitatea în același mod.

Școlile budismului tibetan de astăzi nu vor descrie vacuitatea în același mod:

• • Unele, cum am spus despre școala lui Jonangpa, descriu vacuitatea în termeni pozitivi. Ea spune că vacuitatea este ceva asemănător cu lumina, un atribut al minții, o formă de gândire sau o aură, ceva ca un curcubeu. Și asta pentru că în literatura budistă uneori vacuitatea este numită și „lumina clară”.
    Am vorbit puțin despre asta în lecția 2.

• • Există astăzi unele care spun că vacuitatea pixului este opusul a tot ceea ce nu este pix, iar aceasta este o descriere a vacuității pe care evident nu o acceptăm. Adică noi, cei care îl urmăm pe Je Tsongkapa.
  • Și există altele care, până în ziua de azi, iau la propriu cele trei învârtiri ale roții Dharmei.
  • Iar altele care spun chiar și astăzi că natura lui Buddha este ceva care există, că avem în noi un mic Buddha.

Toate acestea le veți auzi în diferite locuri și astăzi.

Je Tsongkapa a muncit foarte mult în cărțile sale pentru a ne aduce la o înțelegere corectă a vacuității, iar acesta este punctul forte ale învățăturii pe care o primim, care s-a dezvoltat de la Je Tsongkapa.

Așa cum știm, multe distorsiuni s-au strecurat în învățături, de-a lungul generațiilor. Cineva explică vacuitatea puțin pe dea lături, dar genial în toate celelalte privințe, așa că nu există niciun motiv ca lumea să nu-l creadă, iar oamenii nu ajung la iluminare după aceea.

Je Tsongkapa și-a dat toată osteneala să scrie într-o formă bine argumentată și detaliată. El nu a aruncat simple idei. El a dezbătut toate aceste opinii și ne-a adus la o înțelegere foarte precisă a vacuității.

 

Rezumatul discuției despre școala Numai Minte

Lordul Buddha a predat această școală, pentru a-i ajuta pe cei care aveau dificultăți în înțelegerea vacuității pe care a prezentat-o, de exemplu în „Sutra inimii”.

Școala Numai Minte vorbește și ea despre proiecții, despre karma, iar înțelegerea vacuității este cu mult mai aproape de cea a școlii Căii de Mijloc, decât a școlilor Hinayana. Este un pas important pe cale, iar în lecția următoare vom vedea cum Buddha construiește treptat descrierea vacuității în diferitele școli.

Va accepta școala Căii de Mijloc această împărțire în trei atribute?  Da.  Nu o neagă, ci doar le va explica altfel.  Ea va spune: „Da! Puteți împărți lucrurile așa”, dar ce există prin definiție și ce nu, școala va explica diferit.