Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 7 – A doua parte
Gândire extremă: exagerare și reducere
B. Conform școlii Numai Minte,
Am vorbit despre Drondok și Kurndep din perspectiva școlii Căii de Mijloc. Drondok – exagerare, iar Kurndep – reducere.
Exagerarea conform școlii de gândire Numai Minte
Am spus că Drondok vede ceva care de fapt nu este acolo. Acum lăsăm deoparte școala Căii de Mijloc și mergem la școala Numai Minte.
Când spun că acest cilindru de plastic este un pix conform școlii Numai Minte, inventez, spun o poveste?
Nu, deloc, pentru că shenwang-ul există prin definiție. El există de la sine.
Deci, dacă pentru școala Căii de Mijloc era o exagerare sau ficțiune, aici nu este. Deci, aici nu pot vorbi pe această limbă.
Dar și școala Numai Minte are Drondok. Pentru ce îl folosesc? Pentru concepte, noțiuni.
Când școala vorbește de Drondok, vorbește doar despre concepte. De ce? Pentru că celelalte două atribute există prin definiție. Deci, Drondok este atunci când iau un concept sau o construcție sau un kuntak care nu este corect și cred că este corect.
Să dăm un exemplu de kuntak incorect: atunci când cred că eticheta de șef rău este pusă în mod natural pe șeful meu. Că șeful meu este un șef rău din natura lui și toată lumea știe asta. Și cred că acest concept pe care o am despre șeful meu există de la sine. El își merită pe deplin această etichetă. Ea este exactă, îl descrie cu acuratețe. Acesta este Drondok.
Care este diferența între kuntak și proiecții?
Care este diferența dintre conceptele/construcțiile despre care vorbește școala Numai Minte și proiecții? Nu este prea mare diferență. Ideea este că școala Numai Minte limitează problema „fructului imaginației” doar la anumite lucruri, pe când școala Căii de Mijloc spune: totul este o proiecție.
Deci, să vedem: șeful din școala Numai Minte este un șef rău? De la sine?
Unde este exagerarea?
Nu când spun că este un „șef rău”. Faptul că am creat o astfel de construcție/concept, încă nu am exagerat.
Să luăm copilul Tashi.
Dacă cred că „Tashi” este numele natural al acestui copil, și că toată lumea îl vede că este „Tashi”, exagerez, pentru că nu este așa.
Copilul poate fi numit altfel. Deci, când îi spun „Tashi”, nu greșesc. Dar când cred că Tashi este numele lui de drept, este dreptul lui natural de a fi numit așa, atunci greșesc.
Atunci când cred că sunt Gabriela prin natura mea, merit acest nume, este natural acest nume, trebuie să fiu numită Gabriela, greșesc.
Ar fi foarte bine dacă ne-am slăbi atașamentul față de nume. Pentru că ne mai scutură de identitățile, atașamentele și ideile noastre despre cine suntem. Și asta ca să putem urca mai târziu pe calea vacuității.
Exagerarea în școala Numai Minte
se referă doar la construcții/concepte
Deci, când vorbim despre exagerare în școala Numai Minte, atunci vorbim doar despre kuntak.
Școala Numai Minte va limita problema exagerării doar la concepte, la construcții, la ideile pe care le avem despre lucruri, la imaginile mentale pe care le avem și așa mai departe.
Dacă vă întreb „V-ați supărat azi?” sau „V-ați supărat ieri?” și dacă vă amintiți
– că v-ați supărat sau
– că ați fost indignați sau
– că ceva nu vi s-a părut în regulă sau
– că v-ați plâns
acesta este semn că v-ați atașat de ceva care nu este corect.
Conform școlii Numai Minte acesta este un semn că a apărut ceva în realitatea voastră și ați pus o etichetă pe el și credeți că această etichetă este exact lucrul care a apărut. Ați schimbat lucrurile între ele. Iar asta duce la afecțiuni mentale, la suferință.
Mirosul trandafirului
Shakespeare a spus:
A rose by any other name would smell the same
În traducere liberă ar fi „Chiar dacă este numit cu alt nume, parfumul trandafirului nu se schimbă”.
Este cu adevărat un trandafir prin definiție, cu propria sa existență unică, propriul său parfum unic. Cu toate că îl putem numi altfel, el va fi tot un trandafir în esența lui. Asta spune școala Numai Minte.
Ea spune că faptul că se numește „trandafir”, nu există prin definiție. Kuntak-ul „trandafir” nu există prin definiție. Îi putem numi și altfel. Dar gândul că el trebuie numit „trandafir”, asta este o greșeală, asta va fi Gakja conform acestei școli. Și una dintre fațetele vacuității după această școală, este că trandafirul este gol de a fi numit „trandafir” de la sine.
Aproape Madhyamika
Și asta este foarte aproape de Madhyamika, de faptul că: lucrul nu există separat de proiecția pe care o proiectăm.
Această distincție pe care Buddha a făcut-o între kuntak și shenwang-ul de sub el, și relația dintre ele, este acea părticică din școala Numai Minte care ne aruncă în școala Căii de Mijloc. Această părticică este foarte aproape de Calea de Mijloc.
Dacă vă mai amintiți, în unele cursuri a fost descris Chuchok.
Chuchok
Este cel mai înalt lucru pe Calea Pregătirii. Înainte de a percepe direct vacuitatea, practicantul, care este deja foarte avansat pe cale, percepe cum comută între imagine și lucrul pe care îl vede.
Când ne uităm la oala de pe aragaz, vedem mânerul negru și luciul metalic și partea rotunjită și automat spunem: „asta este o oală”. Ne surprindem cum luăm o colecție de date și punem pe ele o imagine mică a unei oale pe care o avem în minte și spunem că ea este o oală. Dar nu vedem o oală, pentru că ochiul nu vede o oală, ochiul vede doar forme și culori. Mâna nu ține o oală, mâna ține doar obiecte dure. Deci, dacă mâna nu ține o oală și nici ochiul nu vede o oală, atunci cum este ea o oală? Ce face să fie o oală?
Proiectez pe o colecție de date brute – forme, culori, texturi – o imagine mentală.
Exagerarea nu este în kuntak-ul în sine…
În lecția 4, am descris cum atribuim un kuntak unui shenwang, iar acest shenwang primește imaginea. Este foarte aproape de această descriere din Chuchok, cum Arya în clipa următoare se surprinde făcând acest proces. Acest lucru îl facem foarte repede tot timpul în viața noastră, fără să ne dăm seama.
Când ni se spune: „Dă-mi oala!” sau „Dă-mi pixul!” apucăm bucata de plastic și suntem siguri că am dat un pix. Dar tot acest proces l-am făcut foarte repede, în care luăm o imagine pe care o aveam în minte pe care o proiectăm pe un shenwang – conform acestei școli de gândire – spunem: „Ah, acesta este un pix. I-am dat pixul și chiar s-a bucurat de el”.
Drondok este atunci când exagerăm și credem că lucrul în sine este cu adevărat numele pe care i l-am dat.
Și în majoritatea cazurilor din viață este neutru. Așa funcționăm, așa facem ceaiul, dar în multe cazuri ne provoacă multă suferință. Cum ar fi:
⇒ cu șeful furios când greșesc,
⇒ cu orice fenomen de lipsă de răbdare, când cred că lucrurile sunt așa cum cred eu că sunt.
⇒ cu țara în care trăiesc, care mi-a fost dată în mod natural, am dreptul la acest pământ și sunt gata să ucid oameni pentru acest drept,
⇒ pentru că lucrurile sunt așa cum le etichetez, așa cum le numesc, așa cum le înțeleg
⇒ Cu kuntak-urile mele.
Și apoi, datorită acestei confuzii, îmi creez suferință, plantez cauzele ca suferința să se întoarcă la mine.
Orice lipsă de răbdare este atunci când cred că opiniile mele, ideile mele, numele pe care le dau sunt corecte, sunt o reprezentare corectă a unei realități care se află sub ele, pe când toate acestea sunt doar nume, porecle, concepte, idei și imagini mentale care sunt rezultatul karmei mele, sau al educației mele și nu există nicio legătură/alipire naturală între ele și shenwang-uri. Conform școlii Numai Minte.
Înțelegerea ne va elibera treptat de suferință
Cred că este important să facem distincția între durerea care apare în viața noastră în prezent și modul în care semănăm cauzele durerii care ne vor apărea în viitor.
Să începem cu durerea viitoare.
Durerea viitoare este cauzată de greșeala pe care o facem atunci când înlocuim conceptul/ construcția/kuntak cu shenwang, în școala Numai Minte. În școala Căii de Mijloc, durerea este cauzată de faptul că noi credem că un lucru există separat de proiecția mea.
Această greșeală este cea care ne provoacă suferință viitoare, și nu conceptul/kuntak în sine.
Nu putem evita conceptele în viața de zi cu zi. Așa funcționăm. Ele își au rolul lor.
N-am putea funcționa altfel, nu ne-am putea face ceai. Trebuie să înțeleg că am nevoie de un ibric, să aprind aragazul și așa mai departe. Nu pot funcționa fără concepte.
Deci, nu conceptele/etichetele în sine ne provoacă suferință. Ceea ce provoacă suferință sunt conceptele greșite pe care le alipesc și cred în mod natural că lucrul ăsta trebuie să se numească pix sau acest șef este un șef rău.
Lucrul de care lipesc eticheta – kuntak-ul, este un fenomen schimbător, este un shenwang. El există prin definiție.
Datorită confuziei noastre dintre kuntak și shenwang, suntem convinși că lucrurile sunt într-adevăr așa cum le percepem, așa cum le etichetăm și reacționăm la ele în consecință. Datorită ignoranței noastre, reacția noastră ne rănește și pe noi și pe ceilalți, și seamănă semințele suferinței noastre viitoare: prin faptul că vom lipi încă o dată o etichetă de suferință unui shenwang oarecare.
Să trecem la durerea pe care o trăim în prezent
Ambele școli vor spune că durerea este o proiecție karmică, pentru că am rănit intenționat pe alții în trecut. Deci am un istoric de a provoca durere și asta mi se întoarce.
Școala Numai Minte va spune că datorită greșelii pe care am făcut-o în trecut de a confunda shenwang-ul cu kuntak – eticheta pe care i-am lipit-o, prin aceea că i-am atribuit lui kuntak o natură proprie pe care nu o are, și apoi am reacționat față de el, am plantat în acest fel semințele suferinței viitoare.
Iar aceste semințe rodesc acum sub forma durerii mele actuale. Chiar și atunci când înțeleg, tot doare.
De ce doare? Pentru că mi s-a întors karma vătămării. Nu există alt loc din care să vină. Deci, când interpretez ca durere pentru mine, aceasta este proiecția mea pentru că i-am rănit pe alții în trecut. Ce mai pot face cu trecutul? Nimic. Nu pot face nimic, acuma mă doare.
Dacă mă relaționez la această situație din această înțelegere, cu înțelepciune, trag aer în piept, înțeleg că nu am pe cine învinui, ci doar să-mi regret prostia din trecut. Nici pe mine nu mă pot învinui pentru că acest eu nu există de fel. Trebuie doar să regret prostia mea din trecut și să fac purificarea:
-
- Să-mi amintesc din nou de înțelepciune, să mă refugiez în înțelepciune și în cele Trei Diamante,
- Să regret prostia mea,
- Să decid de a opri orice act care rănește pentru a opri suferința în viitor,
- Să fac antidot, de exemplu, să-i ajut pe cei care suferă de dureri similare.
Dacă voi face asta suficient de mult timp și aprofundez înțelepciunea, treptat aceste lucruri vor dispare.
Ceea ce mai trebuie să rodească, va rodi sau poate reușesc să-l purific înainte de a mai da rod, dar nu mai semăn altele noi, și asta este un proces.
N-am cum să știu dacă lovitura sau boala pe care ar fi trebuit să le primesc, nu le mai primesc, pentru că nu am cu ce să compar. Dar cu în timpul voi vedea că mă aflu în alt loc în viața mea și nu mai pot opri asta.
Procesul necesită timp. Și aici nu există remedii miraculoase.
Înțelepciunea este un antidot sută la sută sigur. Nu dezamăgește niciodată.
Cele trei diamante, care reprezintă această înțelepciune, nu dezamăgesc niciodată, dar este nevoie de timp.
Este un proces lent pentru majoritatea dintre noi, cu excepția cazului în care progresăm foarte, foarte repede cu înțelepciune și eliminăm ignoranța, atunci merge mai repede. Asta depinde de practica voastră, de respectarea jurămintelor, de câte binefaceri faceți în lume cu această înțelepciune.
Reducerea −Kurndep− conform școlii Numai Minte
După cum știm în școală Numai Minte trebuie să ne întoarcem la cele trei atribute.
Atunci când am vorbit despre exagerare – Drondok, am spus că se aplică doar kuntak-urilor pentru că sunt singurele care nu există prin definiție.
Ce este Kurndep – reducerea, în școala Numai Minte?
Extrema reducerii este de a crede că shenwang-urile −lucrurile dependente care există prin definiție, care au propria lor existență unică−, nu au o astfel de existență.
Deci, în această școală exagerarea se aplică doar conceptelor – kuntak, iar reducerea se aplică doar la shenwang și Yongdrup.
Yongdrup înseamnă totalitate, vacuitate.
De ce se numește totalitate? Pentru că de îndată ce un obiect ia ființă, el este imediat gol, iar acest lucru este valabil pentru toate obiectele. Toate obiectele odată ce intră în existență au vacuitatea lor, au Yongdrup-ul lor.
Care este vacuitatea lor? Vă amintiți? „Spațiul pe care îl ocupă” este un exemplu al vacuității lor, dar nu este vacuitatea lor.
Vacuitatea lor este că sunt goale de a fi eticheta pe care le-o dau. Aceasta este o fațetă a vacuității – alipirea. Cealaltă fațetă a vacuității lor este că nu este adevărat că eu și shenwang nu venim din aceeași sămânță karmică, venim din semințe diferite.
Deci, Yongdrup, totalitatea, înseamnă niciun lucru nu este identificat cu eticheta pe care i-o dau. El există prin definiție. Deci, când spun că nu există prin definiție, atunci spun: poate sunt unele lucruri care sunt identificate cu eticheta lor? Când spun asta, înseamnă extrema reducerii. Asta este cazul lui
În cazul shenwang-ilor, atunci când spun: poate că există excepții de la această regulă, poate că există unii care sunt chiar răi de la sine? Aceasta este eticheta lor, asta este ceea ce merită. Asta înseamnă Kurndep – exagerare.
Cine face exagerarea? Ignoranța
Cine este cel care exagerează?
În școala Căii de Mijloc am spus că ignoranța face asta. Ignoranța nu înțelege pixul sau nu înțelege șeful.
Cine este cel care exagerează în școala Numai Minte? Este tot ignoranța. Ea nu înțelege. Ea crede că lucrul trebuie numit așa cum îl numesc eu, și așa cum îl numesc – așa este și el.
Ignoranța spune: nu sunt responsabilă pentru felul în care se comportă acest șef, el n-are nicio legătură cu mine, el nu vine de la mine.
Deci, exagerarea o face ignoranța.
Cine sunt cei care fac reducerea? Conform școlii Numai Minte, aceștia sunt cei din școala Căii de Mijloc…
Cine face reducerea?
Ce este reducerea în acest caz? Este să credem că atributele shewang și yongdrup nu există prin definiție.
Cine face această reducere? Școala Căii de Mijloc.
…si prin urmare ei sunt nihiliști…
Cei din școala Numai Minte, consideră că cei din școala Căii de Mijloc sunt atașați de cele două concepții extreme, au căzut în prăpastie, sunt nihiliști.
Ea încearcă să spună că școala Căii de Mijloc crede că nimic nu există, deoarece spune că lucrurile dependente și vacuitatea nu există prin definiție. Școala Numai Minte spune: „Dacă voi, cei din Calea de mijloc, credeți că totul este o proiecție și că pixul nu există de la sine, atunci pe ce proiectați? Ce numiți voi pix? Dacă nu există niciun pix acolo, atunci pe ce vă puneți proiecția? Voi nu trebuie să credeți în cauză și efect, pentru că voi credeți că nimic nu există.” Acesta este modul în care Școala Numai Minte încearcă să-i convingă pe oamenii Căii de Mijloc că fac abstracție de lucruri care chiar există: lucrurile dependente și vacuitatea care există prin definiție. Școala Căii de Mijloc ar răspunde: „Nu am spus niciodată că pixul nu există. Am spus doar că nu există prin definiție”.
Dezbaterea dintre Calea de Mijloc
și școala Numai Minte
Vom face o dezbatere în care atacantul este școala Căii de Mijloc iar adversarul reprezintă școala Numai Minte.
Atacantul: Acest pix există?
Adversarul: Da, există.
Atacantul: Acest pix există de la sine?
Adversarul: Nu.
Atacantul: Dacă nu există de la sine, atunci cum există?
Adversarul: Există o proiecție a minții mele.
Atacantul: Adică ai o idee în minte și o proiectezi pe ceva și apoi ai un pix.
Adversarul: Nu.
Atacantul: Nu. Ok. Atunci cum există acest pix?
Adversarul: Acest pix există aici, faptul că scriu cu el, faptul că trimit un text, toate acestea există ca o proiecție a minții mele.
Atacantul: Pe ce proiectezi?
Adversarul: Pe mintea mea.
Atacantul: Deci scrii cu mintea ta?
Adversarul: Nu, scriu cu pixul.
Atacantul: Scrii cu pixul. Deci există un pix.
Adversarul: Există pixul.
Atacantul: Ce pix este acolo?
Adversarul: Există un pix albastru cu alb, dar nu există de la sine.
Atacantul: Ah, deci iei albastrul cu alb și îi spui pix.
Adversarul: Da, asta fac.
Atacantul: Deci iei eticheta de „pix” și îl proiectezi pe un băț albastru cu alb.
Adversarul: Da.
Atacantul: Până aici este corect?
Adversarul: Da.
Atacantul: Dar bățul albastru cu alb?
Adversarul: Nici el nu există de la sine
Atacantul: Nici el nu există. Deci, cum poate exista pixul dacă îl proiectezi pe ceva care nu există? Prin urmare, ești nihilist, nimic nu există.
Adversarul: Nu, nu asta spun.
Atacantul: Sunt și alți oameni aici, cine nu este de acord că este un pix? Cu toții văd un pix, numai tu vezi un băț albastru cu alb. Pentru că pixul nu vine de la tine, este un pix de la sine. Vedem că este un pix, putem scrie cu el, se comportă ca un pix, scrie ca un pix.
Școala Numai Minte spune dacă omul proiectează un „pix” pe un cilindru albastru cu alb, și apoi spune că nici cilindrul nu există, atunci dacă pixul depinde de proiecția lui pe cilindru și nici cilindrul nu există, atunci pixul nu există deloc! … deci el este nihilist.
Este exact ceea ce spune școala Numai Minte despre cei din școala Căii de Mijloc.
Ea spune: „Voi spuneți că nimic nu există, [că] totul sunt doar proiecții, atunci sunteți nihiliști. Așa că în curând veți înceta să mai credeți în karma și să vă mai păstrați moralitatea. Sunteți periculoși.”
Ea spune școlii Căii de Mijloc: „Oh, dacă nu există așa cum credem, atunci nu există deloc!”. Dar școala Căii de Mijloc nu a spus că „nu există deloc”, ci „nu de la sine”.
Atunci când școala Numai Minte se opune școlii Căii de Mijloc, se repede și se agață de o jumătate de poveste.
Folosirea sarcasmului
Dezbaterea pe care am făcut-o nu a fost chiar o dezbatere, ci o discuție sarcastică. Este ceea ce fac cei din Prasangika – școala Consecințelor. Ei se folosesc de sarcasm în dezbaterile lor ca să-l determine pe adversar să vadă contradicția din cuvintele lui, să-și dea seama de greșeala pe care o face.
Dezbaterea pe care am făcut-o a fost din punctul de vedere al școlii Numai Minte. Am încercat să arăt adversarului că opiniile lui duc la nihilism și sunt periculoase. Dar am făcut o mică greșeală. M-am repezit și am spus: „Ah, tu spui că totul este o proiecție, atunci nu există deloc!”. Dar adversarul nu a spus asta, ci a spus „Nu am spus că nu există!”, el a încercat să se lupte cu mine.
Oamenii din Calea de Mijloc nu spun că nu există. Ei spun că „nu există de la sine” sau „nu există prin definiție”.
Și nu este același lucru cu „nu există”.
Și asta este ceea ce școala Numai Minte nu înțelege despre cei din școala Căii de Mijloc și, prin urmare, îi numește nihiliști.
Nu majoritatea decide
În dezbatere am încercat să-i mobilizez pe cei prezenți de partea mea. Am spus că nu se poate ca toți acești oameni să proiecteze un pix întâmplător, ca șase miliarde de oameni să proiecteze soarele, ca șase milioane de oameni să treacă prin holocaust sau ca o populație să treacă prin război. Dacă există astfel de grupuri mari, atunci trebuie să fie ceva în neregulă cu această concepție.
Dar noi spunem că cifrele nu dovedesc nimic.
S-ar putea ca toți cei care se află în această încăpere să aibă percepții similare, să audă aceleași lucruri. Este adevărat că fiecare aude, înțelege, integrează dintr-un unghi ușor diferit, dar sunt diferiți de cei care sunt acum afară și fac altceva.
S-ar putea foarte bine ca un grup mare de oameni să facă aceeași karma împreună. Fiecare o face separat, dar o face în grup, ca acum. Stăm împreună ca grup și ascultăm aceleași lucruri și învățăm aceleași lucruri. Când ea va rodi, ne vom regăsi ca grup, sau făcând o mare binefacere sau bucurându-ne de o mare binecuvântare.
Există o țară prosperă în care este abundență și alta săracă, în care este multă sărăcie. Ce le diferențiază? Celor din țara bogată le-a rodit karma similară atunci când ca grup au făcut mult bine altora, iar celorlalți din țara săracă, le-au rodit karma plantată atunci când ca grup au făcut fapte rele, au jefuit, au înșelat. Așa se formează țările, așa există grupuri, așa funcționează karma și doar așa sunt definite țările, doar așa există prosperitate și doar așa există războaie.
Și dacă o țară este în război cu o națiune vecină, nu contează dacă persoana este în armată sau nu, dacă deține armă sau nu. Conform budismului, fiecare persoană care plătește taxe care susțin acest război acumulează aceeași karmă. Prin urmare, într-o zi, cine știe când, toți aceștia a căror karmă este comună vor trece prin același holocaust împreună. Și așa se întâmplă holocausturile.
Și invers, când grupul împreună experimentează prosperitate, înseamnă că au plantat împreună semințele prosperității.
Definiția exagerării conform școlii Numai Minte
Am spus că exagerarea în școala Numai Minte este atunci când credem că eticheta merge împreună cu shenwang-ul de care l-am atașat și că este natural acelui shenwang, și că acest lucru este așa cum îl etichetez. Aceasta este exagerarea sau Drondok: eticheta nu merge automat cu shenwang, iar cine crede asta face Drondok în școala Numai Minte.
Kuntak ranggi tsennyi kyi yupar dzinpa
Dzinpa – ține, a crede,
Ranggi tsennyi kyi yupa – există prin definiție,
Asta înseamnă: a crede că kuntak-urile există prin definiție.
În școala Numai Minte asta înseamnă că facem Drondok, exagerăm: să credem că kuntak-urile există prin definiție.
Și am spus deja de ce este important acest lucru pentru că atunci când cădem în această extremă, suferim.
De ce suferim? Pentru că sunt sigur că șeful este rău de la sine, că șeful este ca eticheta pe care i-o dau și reacționez față de el și plantez să-l revăd pe șef supărat, și îmi perpetuez suferința.
Rezumatul procesului de exagerare
În școala Căii de Mijloc, greșeala ar fi că eu cred că lucrurile există de la sine și uit că eu sunt cel care le-a proiectat.
În școala Numai Minte greșeala este atunci când cred că lucrurile sunt identice ca eticheta pe care le-o atașez. Confund între shenwang și kuntak și acesta este Gakja în această școală.
Cum vor ajuta cei din școala Numai Minte pe cei care, după părerea lor, au căzut în exagerare?
Dacă suntem în școala Numai Minte, cum putem ajuta pe cineva care a căzut în extrema Drondok? Adică cineva care crede că eticheta „rău” pe care o pune pe șef este corectă.
Cum ajutăm această persoană?
Vom merge pe urmele lui Buddha. O să-i spunem:
„Uite, există kuntak – eticheta pe care o pui pe șef și shenwang – șeful în sine.
Este adevărat că există un șef, dar tu ești cel care îl numești „șef rău”. Asta nu înseamnă că este un șef rău de le sine. El este într-adevăr șef, conduce un birou mare. Dar asta nu îl face un șef rău de la sine.
Tu spui “șef rău”, asta e eticheta ta. Acea etichetă nu are existență de sine. Dovadă că colegul tău nu crede că este un șef rău.”
Începem să-i arătăm această separare, așa cum Buddha ne ajută să ne eliberăm de Drondok dacă suntem școala Numai Minte.
Deci îi spunem: „Șeful este gol de a fi eticheta pe care i-ai lipit-o”, iar asta îl va ajuta.
Cine face Drondok în școala Numai Minte? Ignoranța.
Ignoranța se uită la pix și crede „dintotdeauna a fost pix, va fi mereu pix, trebuie să se numească pix, este un instrument de scris și nimic altceva”. „Șeful ăsta e rău, toată lumea știe asta”.
Va accepta această descriere școala Calea de Mijloc? Va accepta că acest mod de a gândi este ignoranță? Da, în mod sigur. În acest context, ambele școli sunt de acord. Descrierea vacuității a școlii Căii de Mijloc este diferită.
Definiția reducerii, conform școlii Numai Minte
Acum vom face același proces în ceea ce privește reducerea conform școlii Numai Minte.
Shenwang yongdrup ranggi tsennyi kyi madruppa
Shenwang – lucru dependent,
Yongdrup – vacuitate,
Ranggi tsennyi kyi – prin definiție,
Madruppa – nu există.
Deci, lucrurile dependente și vacuitatea nu există prin definiție.
Ce este reducerea? A spune că shenwang și yongdrup nu există prin definiție.
Cine este prostul să spună astfel de lucruri? Arya Nagarjuna, Je Tsongkapa, Dalai Lama, Ken Rinpoche. Ei îndrăznesc să spună că shenwang-urile nu există prin definiție, că sunt un fel de proiecție, că vin din minte.
Conform școlii Numai Minte, cei din școala Căii de Mijloc fac Kurndep.
Je Tsongkapa citează din cartea Maestrului Asanga, «Nivelurile unui bodhisattva»:
„Adevărat, din punctul de vedere al celor din Numai Minte, oamenii din Calea de Mijloc cad în nihilism”. (Este exercițiul pe care l-am făcut înainte).
Cum vor ajuta cei din școala Numai Minte pe cei care, după părerea lor, au căzut în reducere și nihilism?
Dacă suntem în școala Numai Minte, cum putem ajuta pe cineva care este nihilist, precum cei din Calea de Mijloc? Vrem să-i ajutăm, vrem să-i aducem la iluminare. Vrem să-i scoatem din greșeala pe care o fac atunci când spun că shenwang și yongdrup de asemenea, nu au existență proprie?
Vom face exact ce am făcut în dezbaterea cu adversarul. Atunci când el spune că totul este o proiecție, că pixul este de fapt o proiecție pe un cilindru și nici cilindrul nu există, pentru că și el este o proiecție, îi vom arăta că el cade în nihilism, și este periculos. Asta va face școala Numai Minte.
Oprirea roții suferinței: prin învățarea înțelepciunii
Cei care sunt în școala Căii de Mijloc și fac Drondok, ce spun ei despre șef? Ei spun că șeful este rău de la sine. Ei inventează un șef care există de la sine, spun o poveste despre el și cred în poveste și [asta] le provoacă suferință.
Vin acasă și spun cât de rău a fost șeful, apoi sună un prieten și îi povestesc cât de rău a fost șeful, apoi își plănuiesc răzbunarea, apoi se duc la birou, și nu-și fac treaba, apoi șeful le scade din salariu sau sunt concediați, și atunci șeful este și mai rău iar, între timp, se umplu de afecțiuni mentale și suferă îngrozitor.
Apoi șeful le dă referințe proaste despre muncă, și nu își mai găsesc un alt loc de muncă, și totul din cauza șefului rău. Aceasta este samsara.
Cum rupem acest ciclu teribil? Cu înțelepciune.
În momentul în care rup legătura dintre ceea ce apare și concepția mea despre ceea ce apare și spun: Ah, șeful îmi apare așa pentru că eu îl proiectez așa, pentru că am plantat semințele pentru asta și acum [decid să] încetez de a mai avea de-a face cu șeful, îl las în pace. El este doar un ecou a ceea ce am făcut, nu este el vinovat. El se sacrifică pentru mine ca să-mi închei această karma.
Îl voi lăsa în pace și voi avea acum grijă să elimin semințele din mine care mă fac să nu-mi placă ceea ce face. Încetez să mai fac ceea ce îmi face el acum și voi fi foarte atentă la modul în care vorbesc și gândesc [referitor] la acest șef și la oameni ca el”.
Treptat, aceste semințe sunt purificate și dispar.
Și funcționează.
Oamenii încearcă să scape de astfel de șefi, bârfindu-i, punându-le bețe în roate, creând opinie publică potrivnică lor. Nu asta trebuie să facem. Munca se face doar în interior, iar ei vor începe să dispară din viața noastră. Ori se mută, ori sunt promovați ori retrogradați.
Să ne aducem aminte de roata vieții cu cele 12 verigi, roata existenței condiționate.
Prima verigă este ignoranța. Orbul care merge cu bastonul. Este ignoranța, ea nu înțelege.
A doua verigă este acumularea karmei. Olarul care face oale de lut. Nu înțelegem șeful, țipăm la el sau nu ne facem treaba cum trebuie sau facem grevă și astfel acumulăm karma. Apoi ea va rodi și noi vom suferi. În acest fel perpetuăm acest ciclu al suferinței.
Dacă vreau să opresc roata aici, este prea târziu. De ce este prea târziu? Pentru că aici sunt deja sigur că șeful este rău și eu reacționez față de el.
În limbajul Numai Minte, am înlocuit kuntak cu shenwang. Sunt sigură că el este rău. El este așa cum cred eu.
În limbajul Căii de Mijloc, cred că ceea ce apare este ceea ce este și uit că vine de la mine. Sunt sigură că el vine din afara mea, că el este așa de la sine și nu că eu îl proiectez așa.
In ambele cazuri fac o greșeală gravă și acumulez karma.
Este prea târziu să opresc roata aici. O pot opri dacă îmi opresc greșeala. Dacă opresc concepția mea greșită despre șef, nu voi reacționa așa față de șef, voi opri această mașinărie a roții.
În veriga numărul doisprezece, apare un om purtând un sac în spate, iar în sac este trupul unui mort. Este moartea. Tibetanii aruncă morții de pe stâncă, să fie hrană pentru păsările de câmp, așa că iată moartea.
Începem cu ignoranță, roata se învârte și vine moartea.
Dacă oprim ignoranța, atunci verigile se vor opri și toată roata se va opri. De aceea învățăm toate aceste lucruri: pentru a opri toată această roată.
Grup Facebook