Retreat: meditația: Sutra inimii
Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3, a
Vreau să ne obișnuim să citim limba tibetană datorită marii binecuvântări pe care o are. Vom citi acum sutra.
Notă: Formularea prezentată aici se bazează pe izvoare străvechi, după cercetări aprofundate, și este puțin diferită de formularea acceptată la Mănăstirea Sera Mey, pe care o citim la clasă. Ușoarele modificări ale formulării nu afectează semnificațiile transmise de sutră.
Sutra inimii
Pakpa chomdendema sherab kyi paroltu chinpey nyingpo
Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.
În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.
Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa.
Așa am auzit odată această învățătură.
Cândva stătea Buddha pe muntele Piscul Vulturului, în casa regelui și împreună cu el o mare și sfântă comunitate de călugări și o mare și sfântă comunitate de Bodhisattva.
La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura dharma drept “conștientizarea profundă”. Tot în acel moment se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelep-ciunii și văzu perfect că cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.
Apoi, prin puterea lui Buddha, tânărul călugăr pe nume Shari Putra se îndreptă spre Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, și îl întrebă așa: “Care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii care doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”
Și astfel îi răspunse Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, tânărului călugăr Shari Putra:
”Oh, Shari Putra, fiul sau fiica nobilei familii, care doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii, vor trebui mai întâi să perceapă perfect că toate cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.
Forma este goală, vacuitatea este formă. Vacuitatea nu este separată de formă și forma nu este separată de vacuitate.
La fel și sentimentele, abilitatea de a discerne, factorii mentali și conștiența pe care le deții: ele sunt toate goale.
Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol, lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește.
Și astfel, Shari Putra, putem spune că în vacuitate nu există formă, nu există sentimente, nu există abilitatea de a discerne, nu există factori mentali, nu există conștiență.
Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte; nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și niciun fenomen.
Acolo nu există nici o componentă care să vadă și nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede; și tot așa până la lipsa componentei conștiinței și lipsa componentei conștientizării conștiinței.
Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții şi a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.
Acolo nu există suferință, nici sursă a suferinței; nici încetare a suferinței; și nici cale de încetare a suferinței.
Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat și nimic de nerealizat.
Și dacă nu este nimic de realizat, Shari Putra, atunci toți Bodhisattva sunt capabili să practice perfecțiunea înțelepciunii și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică. Ei abandonează complet orice concepție greșită și ajung la scopul final al Nirvanei.
La fel și toți Buddha, din trecut, prezent și viitor, bazându-se pe aceeași perfecțiune a înțelepciunii, ajung la iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha.
Aceasta este mantra înțelepciunii perfecte, mantra înaltei conștiințe; mantra care transcende totul; mantra egală cu cel de neegalat; mantra ce pune capăt oricărei forme de suferință; mantra știută ca adevăr, căci ea nu dezamăgește; acestea sunt cuvintele mantrei înțelepciunii perfecte:
Tadyatha. Gate gate paragate parasamgate, Bodhi svaha.
Oh, Shari Putra, acesta este modul în care marele Bodhisattva trebuie să practice perfecțiunea înțelepciunii profunde.”
Apoi, Buddha se trezi din starea lui profundă de meditație și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, și îi binecuvântă spusele:
„Adevărat este.”
„Adevărat este.” spuse el,
„Adevărat este.” spuse din nou.
„Oh, fiu al nobilei familii, așa este! Într-adevăr așa este! Exact așa cum ai indicat va trebui să fie practicată perfecțiunea înțelepciunii profunde. Fiecare dintre Cei Astfel Ajunși, și ei se bucură de cuvintele tale ca și mine.”
Și după ce Buddha a vorbit așa, tânărul călugăr Shari Putra şi marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli, s-au bucurat cu toții în inimile lor. Lumea întreagă ̶̶̶ zeii, oamenii, semi-zeii și spiritele ̶ la fel s-au bucurat. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit.
Și astfel se sfârșește sutra Mahayanei, cunoscută sub numele de Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.
Traducere în limba română de Gabriela Bălan
*******
În continuare voi prezenta întrebările publicului și răspunsurile date de către Lama Dvora Hla.
Întrebare: Dacă totul este gol, atunci dacă planeta conține toate elementele sale, are sens?
Răspuns: Despre ce planetă vorbim? Ne întoarcem la aceeași întrebare iar și iar: „Dacă un copac cade în pădure unde nu este nimeni, face zgomot sau nu face zgomot?” Despre ce copac vorbim?
Vom vorbi despre cele cinci agregate în curând. Una dintre ele este conștiința. Totul este cufundat în conștiința noastră. Întreaga noastră lume este cufundată în această conștiință care este transparentă, atotcuprinzătoare și știe. Aceasta este mintea: transparentă, atotcuprinzătoare și știe. Ea este cea care cunoaște fenomenele și totul este cufundat în ea.
Este ca peștele care înoată în apă și nu știe că este în apă. Suntem cufundați în conștiință și când vorbim despre pământ, despre ce fel de pământ vorbim? Putem vorbi doar despre acela care este proiecția noastră mentală, iar dacă această proiecție se duce, atunci despre ce planetă voi vorbi? Dacă proiecția mea care provine din karme grele din trecut, îmi aduce un corp care îmbătrânește și moare, dacă eu convertesc aceste karme, ca urmare, această proiecție se va transforma, și atunci care corp va mai muri ? Oamenii mă întreabă: „Vrei să te iluminezi în acest corp sau fără acest corp sau îl lași în urmă?” Acest fapt dă o existență de sine a corpului, dar el nu are nicio existență proprie de sine. Nu are nicio singură fărâmă de existență proprie de sine, în afară de proiecția mea.
Atunci veți spune: „Încă cineva te proiectează aici ca femeie muritoare”. Bine! Dacă altcineva mă proiectează ca femeie muritoare, și el este cufundat tot în conștiința mea. Gândiți-vă o clipă la peștele din apă care nu înțelege că este în apă. Până când va ieși din apă, și atunci își va da seama că celălalt lipsește. Totul este cufundat în conștiința voastră.
Pentru fiecare dintre noi, nu există altă lume decât cea pe care o proiectăm, inclusiv toate ființele care îl proiectează într-o formă similară sau diferită. Unii proiectează într-un mod similar, pentru că avem karma comună cu ei ca ființe umane, iar alții într-un mod diferit pentru că se află într-un existență diferită; În lumea animalelor sau în lumea spiritelor. Și nu există altă lume. Când o persoană moare, unul dintre lucrurile care i se întâmplă este că toate vânturile sau toate energiile, pătrund în chakra inimii înainte de a părăsi corpul, iar când se întâmplă asta, întreaga lui lume a dispărut. Pătrunde în interior, unde este recreată și din nou proiectată.
Întrebare: Maya – iluzie. Cum se potrivește acest concept cu vacuitatea budistă?
Răspuns: Se potrivesc întru-totul. Trebuie doar să înțelegi ce este o iluzie. Iluzia – nu înseamnă că nu există. Iluzia – înseamnă că totul este gol. Totul este proiecția mea și ea ca proiecție există și funcționează.
Mașina pe care o proiectez, îmi zdrobește picioarele pe care eu le proiectez, și sunt dusă la spitalul pe care eu îl proiectez, îmi vine plata pe care eu o proiectez și pe care trebuie să o plătesc din contul bancar care tot eu îl proiectez, și durerea pe care o simt tot eu o proiectez. Și toate acestea funcționează.
Trăim într-o lume care este o iluzie.
În ce sens este o iluzie? Că ea nu există așa cum cred eu că există. În acest sens este o iluzie. Este înșelăciunea minții. Acesta este Vriti despre care se vorbește în „Yoga Sutra” a maestrului Patanjali. Aceasta este distorsiunea pe care o facem.
Credem că lumea există acolo de la sine și nu există o astfel de lume. O astfel de lume nu există.
Există doar lumea pe care o proiectez. O numim „realitate convențională” sau „realitate relativă”. O numim, „realitate falsă”, în sensul de realitate înșelătoare, în sensul că ea nu există așa cum cred eu că există. Deci nu spunem că nu există un copac în grădină, dar nu este niciun copac care să existe așa cum credeam eu că există, independent de proiecția mea. Așa ceva nu există! Despre asta vorbim.
Întrebare: Dacă ceva este bun în lumea mea, prânzul a fost bun, este real?
Răspuns: Este ca orice iluzie. Ai avut o karmă minunată care ți-a oferit o masă gustoasă. Acum, ai consumat această karma. Dacă nu învățăm să o investim în Banca Karmică, îmbătrânim și murim. Venim cu karma care ne-a proiectat într-o existență relativ excelentă și consumăm acea existență. Ne bucurăm de ea. Practic, prin faptul că ne bucurăm, consumăm karma.
Deci ce-i de făcut? Să nu ne bucurăm? Nu! Bucurați-vă și investiți. Dedicați muncii voastre spirituale, astfel încât să puteți binecuvânta mai târziu toate ființele, iar apoi fiecare masă, fiecare lucru pe care-l faceți, fiecare respirație pe care o respirați va deveni o binecuvântare pentru toate ființele. Dacă învățați cum să investiți karma și cum să vă reînnoiți acumulările, atunci orice faceți poate fi un act al unui Bodhisattva. Pentru a ști cu adevărat cum să faceți asta, va trebui să înțelegeți vacuitatea, și vom vorbi în curând despre asta.
Întrebare: În vis permitem o altă karmă?
Răspuns: Și visul este tot o proiecție karmică. Este o stare diferită de conștiință. Uneori, ne scufundăm mai adânc în acest ocean al conștiinței noastre în vis, dar nu întotdeauna, dar și asta este tot o proiecție karmică.
Întrebare: Moartea pare sigură. Vacuitatea înseamnă că nu am nicio însușire a mea în sine. Este moartea o însușire pe care mi-o atribui?
Răspuns: Absolut. Asta înseamnă că acum pot decide să nu mor? Nu, ca orice proiecție, momentan nu am control asupra ei. De aceea suntem aici. Pentru a prelua controlul. Deocamdată sunt forțată să mă văd într-un corp care îmbătrânește și este pe cale să moară. De cine sunt forțată? De karma. Totul este un rezultat karmic. Dacă înțeleg bine vacuitatea și încep să-mi păstrez foarte atent moralitatea, karma va începe să se schimbe, iar atunci karma îmi va impune o altă proiecție.
Buddha este forțat să se vadă pe el însuși într-o continuă plăcere, înțelege cum să o producă. Nici nu mai poate să producă altceva. El își creează permanent plăcerea lui sublimă.
Faptul că moartea este o proiecție, nu înseamnă că am control asupra ei, dar tocmai că ea este o proiecție, pot câștiga controlul asupra ei. Acesta este ideea.
Întrebare: Dacă ajung la Nirvana în meditație și Nirvana este lipsită de suferință, când voi ieși din meditație, voi reveni din nou la suferință?
Răspuns: Nirvana este o stare de încetare ireversibilă. Suferința încetează ireversibil. Aceasta este o situație extraordinară. Adică din meditația în care se trece la Nirvana nu se mai revine la suferință. Aceasta este o încetare ireversibilă. Cursul nostru nr.2, care se află pe site, intră în detaliile acestui subiect.
Întrebare: Buddha și-a eliminat doar suferința lui?
Răspuns: Aceasta este o întrebare foarte cunoscută și necesită multă contemplare. Buddha și-a eliminat suferința eliminând și suferința noastră, deci cum se face că încă mai suferim? Este nevoie să reflectăm asupra acestui lucru, dar răspunsul este că Buddha și-a eliminat și suferința lui și suferința noastră. Dacă încă mă văd suferind, asta nu înseamnă că el mă vede suferind, dar înțelege că mă văd suferind așa că el continuă să mă învețe.
Buddha nu este atotputernic, dar compasiunea lui este infinită. El mă vede cum mă văd suferind, așa că dacă ar fi putut să-mi ia suferința, ar fi făcut-o de mult. Aceasta este dovada că el nu este atotputernic. Numai eu pot să-mi elimin suferința pe care numai eu o proiectez, pentru că această suferință nu există de la sine. Nu există o suferință obiectivă care să poată fi înlăturată. Ea asta karma mea. Buddha nu poate să-mi ia suferința fără să mă ia și pe mine. El mă poate învăța cum să-mi transform mintea astfel încât să nu mă mai proiectez suferind. Și el face asta în fiecare moment.
Întrebare: Dacă merg și investesc tot restul vieții mele pe calea Dharmei, ce se va întâmpla dacă nu ajung la iluminare?
Răspuns: Fiecare dintre noi este capabil să facă calea și trebuie depuse toate eforturile, dacă nu de dragul nostru, atunci de dragul celorlalți. Indiferent dacă reușim sau nu în această viață, asta va fi conform karmei pe care o avem, dar nimic nu se pierde. Nicio karma nu se șterge, nici cea bună, nici cea rea. Și în cele din urmă ea va da rod. Picătură cu picătură, butoiul se umple. Iată un mic test al credinței noastre. Dacă înțelegem cu adevărat continuitatea conștiinței, atunci dacă nu ajungem acum la iluminare, vom ajunge mai târziu. Continuați-vă practica. Practicanți foarte avansați dobândesc controlul asupra conștiinței lor și își pot prelungi viața dacă este necesar. Există multe astfel de povești, în care practicantul își prelungește viața pentru a finaliza calea, sau învață și să se mute într-un alt corp, mai tânăr, pentru a finaliza calea. Există lucruri de genul asta. Sperăm ca prin tantra să finalizăm calea în această viață.
Întrebare: Cum putem ști că există iluminare? Că există așa ceva?
Răspuns: Prin păstrarea carnețelului. Dacă ținem carnețelul de jurăminte, de șase ori pe zi, după un timp vor începe să apară schimbări. Vor începe să apară schimbări care sunt dincolo de cele obișnuite, de cele anticipate, iar atunci vom fi convinși că vacuitatea și karma funcționează și atunci nu va mai fi nicio limită la cât de departe se poate ajunge. Și veți ști asta numai dacă veți încerca.
Întrebare: Înțeleg că dacă un polițist mă oprește pentru că am trecut pe roșu pot să-i spun: „Asta este proiecția ta” și să-l invit cu mine la un curs de Dharma?
Răspuns: Da. Asta nu înseamnă că nu-ți va da amendă, bine? Conform karmei.
Întrebare: Care este legătura dintre legi și vacuitate?
Răspuns: Minunată întrebare. Pentru că totul este gol, ceea ce pot experimenta vreodată, este existența mea condiționată, sunt proiecțiile mele karmice și ele mi sunt impuse în măsura în care am respectat legile. Tocmai pentru că totul este gol, trebuie să păstrăm regulile. Am să vorbesc puțin despre asta.
Scopul învățăturii budiste este să învățăm cum să oprim durerea și suferința și dacă cineva respectă cu multă atenție legile și etica morală, nu mai are încotro și va produce o lume a plăcerii.
Dacă cineva păstrează moralitatea din alte motive, fără să înțeleagă karma și vacuitatea, și sunt astfel de persoane; Unii oameni păstrează regulile morale fără să fi învățat despre budism și să fi învățat despre vacuitate. Teoria noastră spune că există o linie/o limită peste care ei nu vor putea trece. Fără a înțelege vacuitatea, oamenii vor păstra moralitatea, până când se vor apropia de linie. Până când cineva vine să-i omoare, să zicem. Ce vor spune? „Pe ei avem voie să-i omorâm”. Dacă am voie să-i omor pe cei care vin să mă omoare, înseamnă că eu nu înțeleg vacuitatea, nu înțeleg de unde au venit și atunci vor continua să vină și eu voi continua să sufăr.
Și va veni ora de încercare pentru fiecare dintre noi. Va veni momentul de testare. Dacă vom rezista sau nu testului, depinde în totalitate de cât înțelegem vacuitatea. Dacă e vreo lege
-
-
- pe care a spus-o preotul,
- Sau guvernul,
- Sau profesorul,
-
atunci când îmi va fi foarte greu sau extrem de dureros, voi încălca această lege. Fie că este vorba de copiii mei sau de trupul meu, voi încălca această lege, pentru că există „eu” și există „al meu”. Dacă nu înțeleg de unde vine suferința, atunci voi încălca legea. Va veni încercarea, și voi eșua. Ca să pot face față încercărilor dure, trebuie să înțeleg cum împreună karma și vacuitatea îmi creează lumea clipă de clipă, oră de oră.
Pe de altă parte, dacă înțeleg bine aceste lucruri, și este nevoie de multe cursuri, de mult studiu și multă meditație pentru a le înțelege în profunzime, voi înțelege că nu există nimic în lumea mea pe care să nu-l fi creat cu propriile mele mâini prin faptele, vorbele și gândurile mele. Totul este în mâinile mele, sută la sută. Nu există nicio putere divină/supremă care să fi creat ceva în lumea voastră, în afară de ceea ce ați creat în această viață și în viețile anterioare și, din acest motiv, nu există nimic care nu poate fi transformat. Nu există suferință care să nu poată fi eliminată. Nu există așa ceva. Fiecare criminal va ajunge în cele din urmă la iluminare, întrebarea este cât timp îi va lua și cât de mult va suferi pe parcurs?
Nu există suferință care să nu poată fi transformată dacă înțelegem bine vacuitatea și karma. Putem spune în loc de vacuitate și karma „existență condiționată”. Acesta este un alt mod de a spune același lucru, iar Je Tsongkapa are o operă întreagă plină de slavă față de Buddha pentru că a predat existența condiționată – Ten Drel – originea dependentă, a învățat cum sunt create lucrurile ca rezultat al karmei. El spune: „Aceasta este mântuirea tuturor ființelor suferinde” și îl slăvește necontenit pe Buddha din această cauză.
Dacă, ca urmare a bunei înțelegeri a karmei și a vacuității, acționăm într-un mod pur și deliberat pentru a ne crea lumea, atunci vom putea să o creăm. Așa că începem să obținem controlul.
În prelegerea despre fericire am vorbit mult despre faptul că ne facem griji: „Ce va fi? Ce se va întâmpla?”. Dacă înțelegeți karma, nu trebuie să vă faceți griji pentru ce se va întâmpla. Acum știți ce se va întâmpla. Ce va fi – asta este ceea ce plantăm acum.
Puteți perfect să vă semănați viitorul. Dacă înțelegeți karma, puteți decide acum ce vreți, și să începeți să-l semănați, pentru că totul este gol.
Și de unde știți că acest lucru este adevărat? Începeți să țineți carnețelul. Începeți să vă păstrați jurămintele cu grijă! Și atunci lumea voastră se va schimba de la un cap la altul. Și este nevoie de timp. Este un proces treptat, pentru că între timp, rodesc karmele pe care le-ați plantat de mult, și nici măcar nu v-ați dat seama de asta. Va fi o perioadă de tranziție în care noul drum nu a acumulat încă energie, iar cea veche se manifestă în continuare.
Va veni timpul când echilibrul va tinde spre locul în care controlăm, pe care l-am plantat în mod deliberat acolo, și este incredibil când se întâmplă asta. Pentru că atunci veți avea sentimentul că nu mai sunteți o victimă în mâinile nimănui. Nu va mai exista nicio forță în lume care să vă poată controla, pentru că voi vă controlați soarta! Deci, karma este același lucru. Este lucrul pe care până când îl înțelegem, este ca o soartă crudă care ne conduce. Dar când cineva înțelege karma și vacuitatea, totul se întoarce cu susul în jos și veți deveni Wangchuk. Wangchuk este stăpânul Chenrezik. Veți deveni complet stăpâni pe destinului vostru.
Avem nevoie de toate elementele care vor fi pe calea noastră spirituală. Trebuie să fie acest element de înțelepciune, de înțelegere a vacuității, de înțelegere a modului în care karma și vacuitatea funcționează împreună. Fără ea, calea are lipsuri, chiar dacă este dulce, frumoasă, plină de simbolism, plină de legende frumoase, este plină de caritate și acte de bunătate. Nu este de ajuns. Pe de altă parte, nici înțelegerea vacuității și a înțelepciunii nu sunt suficiente. Avem nevoie și de actele de bunătate pentru că de fapt este imposibil să spunem că am înțeles vacuitatea dacă nu facem acte de bunătate. Pentru că dacă înțelegem vacuitatea, în mod automat ne menținem moralitatea, pentru că asta va determina acum lumea noastră. În sutra scrie despre asta.
Întrebare: Poți clarifica problema legăturii dintre duritatea pietrei și forma acesteia?
Răspuns: Acesta a fost scopul meditației, de a descoperi acest lucru. La urma urmei, acestea sunt două lucruri diferite. Duritatea pe care o simt este prin simțul tactil și se duce într-un loc în creier. Ceea ce văd merge în altă parte a creierului. Cum se face că am luat cele două tipuri complet diferite de input și cumva în mintea mea le asociez aceluiași obiect, piatra? Cum se întâmplă acest lucru și cine creează această conexiune și oare pot omite această conexiune? Există și o altă conexiune? Acesta a fost exact scopul meditației. De aceea este bine să continuați să reflectați asupra acestor lucruri, pentru că ar putea veni înțelegerea vacuității.
Întrebare: De ce este posibil să treci printr-un zid de piatră?
Răspuns: Chiar și în biblie se scrie despre miracole. Moise a scos apă din stâncă, Isus a mers pe apă. Există astfel de acte. Cum de nu ne întâlnim cu acești oameni? Cum se face că este scris undeva și nu se întâmplă în viața noastră?
Dacă este adevărat că totul este gol, și totul este proiecție, „duritatea” este o proiecție, „moliciunea” este o proiecție, „apa” este o proiecție, „stânca” este o proiecție, atunci în anumite etape de concentrare meditativă foarte profundă, omul poate începe să-și dezvolte controlul asupra elementelor naturii. Iar atunci Isus poate merge cu adevărat pe apă.
Dacă Isus merge pe apă în lumea mea, asta este proiecția mea, bine? Dacă am karma să proiectez pe cineva făcând miracole, asta înseamnă că sunt aproape de a face eu însumi minuni. Iar dacă sunt suficient de aproape, dar încă nu am karma, atunci în lumea mea nu vor apărea astfel de oameni, sau poate că ei vor apărea, și exact când se produce miracolul, voi privi în altă parte. Deci, nu presupuneți că, dacă nu vi s-a întâmplat asta în viața voastră, nu există în lume. E o prostie.
Cum puteți ști cât de aproape sunteți de iluminare? Pe măsură ce o persoană începe să se apropie de iluminare, sau de realizările spirituale, întâlnește tot mai mult oameni și profesori spirituali, sau profesorul său i se pare iluminat.
Dacă vreți să știți cât de aproape sunteți, dacă vreți să măsurați progresul vostru spiritual, verificați cât de mult învățătorul vostru arată ca un Buddha.
Întrebare: Suferința este goală în sine și, prin urmare, nu există suferință?
Răspuns: Atenție! Suferința nu înseamnă suferință în sine. Asta nu înseamnă că ea nu există. Suferim cu adevărat. Ne doare cu adevărat. Nu mergem la cineva care suferă și îi spunem: „Tu nu suferi”. Nu! El cu adevărat suferă. Chiar este chinuit acum. Are karma care-l proiectează să fie chinuit de dureri. El strigă să-l mângâiem, să-l ajutăm, să facem ceea ce este necesar pentru a-i alina durerile. Nu înseamnă că suferința nu există, dar înseamnă că ea poate fi transformată dacă facem lucrurile corect.
Întrebare: Pentru tibetani, canonul are trei părți. Așa am învățat. Ai menționat prima parte – Kangyur. Care sunt celelalte două părți?
Răspuns: Am început să vorbesc despre canonul tibetan și am spus că are trei părți și am încetat să mai vorbesc după prima, așa că voi completa acum.
Am vorbit despre Kangyur . Kangyur, care este aceea parte a canonului tibetan care este cuvântul lui Buddha. Lucrurile spuse de Buddha, care sunt Sutrele.
A doua parte a canonului tibetan se numește Tengyur. Ten provine din cuvântul a învăța. Tengyur – Sunt interpretările comentatorilor budiști care au trăit în India antică după Buddha și au scris în sanscrită. Ei sunt Arya Nagarjuna, maestrul Chandrakirti, maestrul Shantideva, maestrul Dharmakirti, maestrul Haribhadra, maestrul Asanga. Toate scrierile acestor mari înțelepți au fost traduse în tibetană și introduse în Tengyur.
Apoi există o colecție uriașă de scrieri care au fost deja scrise în tibetană de către maeștrii tibetani, adică nu în sanscrită. Iar ea este a treia colecție – Sungbum.
Întrebare: Cum se face că pixul arată la fel pentru toată lumea?
Răspuns: Am vorbit despre asta. Dacă aduci o sută de câini în camera asta, pixul nu va arăta așa cum arată singurului om din cameră.
Întrebare: Cum se face că pentru toți oamenii el arată ca pix?
Răspuns: Nici acest lucru nu este în totalitate corect. Dacă aduceți pe cineva care a crescut ca sălbatic în pădure, nu va ști că este un pix până când nu va fi învățat să scrie. Dar este mai ușor să-l înveți pe el să scrie decât un câine, pentru că el are karma de a fi ființă umană, și toți care suntem oameni, avem o karmă similară. Avem o existență asemănătoare. Avem similitudini în karma noastră. Avem karma umană, de aceea pentru noi pixul arată la fel, dar asta nu înseamnă că este un pix în sine. Asta nu înseamnă că aici, câinii nu sunt de acord cu noi și că există drepturi egale pentru câini.
Întrebare: Cum putem ști că la cinci secunde după moarte, întreaga lume își pierde sensul. Cum știm asta și cum să credem în asta?
Răspuns: Primul lucru nu este atât de greu de știut pentru că există oameni care, chiar înainte de moarte pierd orice semnificație a lucrurilor din lumea lor. Oamenii senili sau care au Alzheimer, încetează să mai recunoască lucrurile chiar înainte de moarte. Ei nu-și mai amintesc de nimic. Mama mea, înainte de a muri, a avut Alzheimer. Nu și-a recunoscut copiii. Nu mai putea face diferența dintre un ceainic și un radio. Unii oameni pierd astfel de lucruri chiar înainte de moarte, și cu siguranță după moarte.
Mintea care știe matematică, care înțelege limbi străine, această minte în cea mai mare parte se duce. Rămân amprentele mentale și tendințele, dar copilul trebuie să învețe din nou aritmetica. Totul trebuie reînvățat. Sunt unii care asimilează mai repede, alții mai încet, în funcție de tendințele pe care le au din viețile anterioare, și asta este relativ ușor.
Întrebare: Cum putem ști că lucrurile spirituale rămân cu noi?
Răspuns: Acest lucru este mai greu de știut, pentru că nu ne amintim de viețile anterioare. Și totuși, într-o oarecare măsură credem în amprentele din conștiința noastră. Ne trimitem copiii la școală pentru că sperăm că în clasa a II-a își vor aminti de ce au învățat în clasa întâi. Deci, credem că există amprente în conștiință care rămân. Dar trebuie înțeles, că aceste amprente dobândite în clasa I și a II-a, sunt relativ superficiale și ele se șterg odată cu moartea. În schimb, dacă ajungeți la realizări spirituale profunde, dacă sunt suficient de adânci, ele rămân întipărite în conștiința voastră și vor trece cu voi de la o viață la alta.
De unde știm asta? Este greu de știut, dacă nu ne amintim de viețile trecute. Dar putem vedea copiii cum vin cu tendințe diferite în lume. Unii copii sunt generoși și alții care țin totul pentru ei. Putem vedea asta. Oamenii vin cu tendințe, deci care este diferența? Aceeași părinți, pot avea copii care sunt într-un fel și alții în alt fel. Deci, asta nu a venit de la părinți. A venit cumva dintr-un alt curent de conștiință pe care l-au adus cu ei din altă parte. Despre asta vorbește logica, bine? Cum vom ști asta? Numai prin experiență directă? Abia după ce percepem vacuitatea.
Întrebare: În temele lecției 3, întrebarea 5 este: Care este scopul pentru care a fost scrisă „Sutra inimii”? Ar trebui să fie considerată la propriu sau la figurat?
Răspuns: Să luăm, de exemplu versetul din Sutra:
„ Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.
Și mai târziu scrie:
„Bodhisattva sunt capabil să practice perfecțiunea înțelepciunii, și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică. Ei abandonează complet orice concepție greșită; și ajung la scopul final al Nirvanei”.
Adevăratul scop al budismului este de a opri procesul de boală, îmbătrânire și de moarte, prin oprirea ignoranței, prin eliminarea ignoranței. Și sutra spune: „Nu există ignoranță”. Ce înseamnă „fără ignoranță”? Este adevărat că nu există ignoranță? Continuăm să spunem că avem ignoranță, continuăm să spunem că toate gândurile noastre sunt greșite. Deci, de ce se spune „fără ignoranță” acolo? Ignoranța există, dar nu de la sine. Este o proiecție a minții și, din această cauză, mintea se poate schimba. Oriunde se spune „nu există”, ar trebui adăugate cuvintele „nu există ignoranță care să existe de la sine”.
Sutra mai spune: „Nu există eliminarea ignoranței”, Pentru a elimina ignoranța, asta înseamnă că trebuie să existe ceva acolo. Nu există eliminare care să existe de la sine.
Nu există de la sine. Nu înseamnă că este ignoranță, iar acum voi face ceva cu ignoranța și dispare. Trebuie să înțelegeți cum karma se reflectă în oglinda vacuității și, dacă plantez semințe, cum ar fi predarea acestui material altora, pe care vi-l recomand cu căldură să-l practicați, aceasta plantează semințele pentru a vă vedea cu înțelepciune. Îi ajutați pe alții să dobândească înțelepciunea, iar apoi vă veți vedea dobândind înțelepciune, adică doar prin rodire karmică. Niciodată nu funcționează în prezent. Nu putem ucide ignoranța în prezent. Putem doar să plantăm semințe, să căutăm o modalitate de a le intensifica și să așteptăm ca ele să se coacă.
Există multe neînțelegeri cu privire la scopul budismului, la ce vine budismul să predea. Mai ales în Occident, dar nu numai în Occident, există multe neînțelegeri. Fraza:
„ Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.
trebuie luată la propriu! Literalmente! Ca toate celelalte propoziții din această secțiune a sutrei, la fel de simple! Este exact ceea ce a vrut să spună Buddha. Exact asta a venit să predea. Acesta este studiul „Prajnei Paramita”, al „Perfecțiunii Înțelepciunii”, și nu este un studiu ușor. Deoarece, pe vremea lui Buddha, foarte puțini erau pregătiți pentru un asemenea nivel de studiu, el a fost abandonat. A fost dat doar unui grup mic de oameni și apoi a fost lăsat la o parte. Abia mai târziu, a venit Arya Nagarjuna și l-a scos la lumină și l-a explicat.
Și, din păcate, în majoritatea învățăturilor budiste care sunt primite în Occident, aceste studii lipsesc. Chiar și în Orient sunt locuri în care ele nu au ajuns, iar unul dintre motive este că oamenii nu au karma.
Am vorbit despre faptul că nu auzim nimic care să vină de la el însuși. Noi îi dăm sens. Auzim sunete care vin la urechile noastre și le dăm sens. Vă amintesc ceva ce știți deja, și anume că aveți acum karma să vă conectați din nou la înțelepciune prin auz, prin învățare, și asta este o karma extraordinară, pe care foarte puțini o au în această lume.
Aceste lucruri nu au ajuns în multe locuri din lume, ceea ce nu înseamnă că ele nu sunt corecte. Este exact ca în cazul celor o sută de câini care nu pot atesta faptul că nu există pix în lumea mea și ei nu mint! În lumea lor nu există pix. Ei nu mint.
Dacă în lumea cuiva nu există miracole, asta nu dovedește că nu există miracole în lumea altcuiva. Și dacă se scrie despre asta în tot felul de locuri și în toate religiile se vorbește despre miracole, asta înseamnă că nu trebuie să le excludem din capul locului, ci să verificăm.
Cum verificăm? Nu puteți aduce înapoi trecutul și să stați pe Muntele Sinai sau lucruri de genul acesta. Nu puteți face asta, dar puteți încerca să vă păstrați moralitatea și veți vedea ce se întâmplă. Intrați în Tantra și vedeți ce se întâmplă. Se întâmplă miracole, dar este nevoie de multe binefaceri. Aveți nevoie de o colecție de binefaceri. Toate lucrurile pe care le-am enumerat trebuie făcute, altfel lucrurile nu se vor întâmpla. Deci acesta este răspunsul.
**********
Dacă vă mai amintiți am vorbit despre copac. Am vorbit despre cum există și cum nu există. Cum nu există? Cum poate copacul să nu existe? Copacul nu există în sine. Nu există copac în grădină care să nu aibă legătură cu mine. Nu e niciun copac în pădure până nu văd pădurea. Pentru că atunci despre ce copac vorbesc? Nu există o lume obiectivă independentă de mine. Nu există așa ceva. Aceasta este cheia.
Pe de altă parte, nu înseamnă că lucrurile nu există, pentru că oamenii încep să audă explicații despre vacuitate și să spună: „Aha! Nu există așa cum credeam că există, atunci nu există deloc. Totul este o iluzie”. NU! Aceasta este o extremă foarte periculoasă. Nu spunem asta. Noi suntem pe „Calea de mijloc”. Ea înseamnă: că lucrurile există dar nu există de la sine. Dacă ele ar exista în sine, atunci nu avem nicio șansă de a le schimba, pentru că sunt deja așa cum sunt.
Nu înseamnă că lucrurile nu există deloc, bine? Lucrurile există. Acesta este calea de mijloc. Ele există, dar nu de la sine, ci depind de proiecția mea. Este existența condiționată sau existența dependentă. Deci, copacul nu există în sine, ci el există pentru că eu îl proiectez ca un copac, pentru că am în minte o imagine mică a unui copac și îl proiectez pe o colecție de date brute, și atunci există un copac.
Întrebare: Referitor la exemplul copacului: Am spus că nu există copac în sine și singurul copac care există este cel pe care îl proiectez. Am mai spus că proiectez ceea ce percep ca un copac pe o colecție de texturi și culori dar proiectez și această colecție?
Răspuns: Da, colecția de date brute este, de asemenea, o proiecție și vom medita asupra ei. Nici ea nu există în sine.
Întrebare: Care este diferența dintre „Svatantrika” și „Prasangika Madhyamika”?
Răspuns: „Svatantrika” este școala inferioară a „Căii de mijloc”, care prezintă existența dependentă ca jumi – juma. Avem un plastic, avem un bețișor și la capăt este ascuțit. Deci există indicii că avem un pix. Ele sunt datele brute care mă fac să proiectez pe ele un pix. Școala încă nu spune că este un pix în sine. Ea spune: „Este ceva acolo. Este un bețișor de plastic acolo, de exemplu, eu am conceptul de scris și iau conceptul de pix și îl proiectez pe ceva ce îmi apare. Îmi apare ceva în față și proiectez conceptul pe el. Așa descrie această școală existența dependentă. Pentru ea vacuitatea este diferită de cum o descriem noi. Pentru această școală, vacuitatea înseamnă, că nu există niciun pix care să fie independent de proiecția mea și se oprește aici. Ea se oprește la acest nivel în care există ceva acolo care nu va fi pix până când nu-l voi numi pix. Și acest lucru nu este greșit, dar nu este complet.
Este adevărat că este nevoie de mine pentru a numi obiectul pix, dar acest „ceva” pe care îl numesc pix nu există în sine, pentru că proiectez și plasticul.
Ca să am un cilindru de plastic aici, el depinde de părțile lui, trebuie să aibă o latură dreaptă și una stângă, pentru ca să fie un cilindru aici. Deci, pentru a avea un cilindru am nevoie de o parte dreaptă și una din stânga, așa că am nevoie de o parte stângă. Pentru a avea o parte stângă, atunci el trebuie să aibă o parte stângă și una dreaptă, altfel nu va mai fi partea stângă. Dacă încep să caut cilindrul de plastic, nu o să-l găsesc! Deci la primul nivel caut: Unde este pixul? Unde este pixul care există în sine? Și văd că nu există alt pix decât cel pe care îl proiectez. Când caut pixul, mă uit și spun: „Eu proiectez natura de a scrie. Ea vine de la mine”. Pentru că altfel și câinele ar fi proiectat pixul, așa că scrisul vine de la mine, dar eu îl proiectez pe acest cilindru de plastic, pe care o numesc o colecție de date brute – forme și culori. Când m-am oprit la nivelul pixului, nivelul de sub acesta este cilindrul de plastic. Sunt formele și culorile și apar ca fiind existente.
Deja, am renunțat la ideea că pixul există în sine. Acum mă uit dacă cilindrul există în sine. Încep sa caut cilindrul de plastic, și nu-l găsesc, dar sub el apare un alt nivel; Sunt culori și sunt forme. „Albul” există în sine? „Rotund” există în sine? Școala „Prasangika Madhyamika”, „școala consecințelor” a „căii de mijloc” – va spune că de fiecare dată când caut un obiect, nu-l voi găsi. Dacă caut pixul, nu-l găsesc.
-
-
- Dacă-l caut acolo afară, ca existând în sine, nu-l pot găsi. Va apărea un cilindru de plastic pe care proiectez un pix.
- Dacă încep să caut cilindrul de plastic, nici pe el nu-l o voi găsi.
- Dacă încep să caut „alb”, nici pe el nu-l voi găsi, și așa mai departe.
-
Pe scurt, ceea ce se spune, este că odată ce mă duc să caut obiectul pe care l-am etichetat în mintea mea, i-am pus eticheta, nu-l voi găsi. La orice nivel la care mă opresc, va exista un alt nivel sub el, pe care încă nu l-am explorat, și care îmi apare ca existent și așa pot merge la infinit. Asta va spune „Prasangika Madhyamika”.
„Svatantrika” va spune „aici este un cilindru rotund de plastic și este „scrisul” care vin de la mine. Jumi — Juma.
Ceva îmi apare în față și pe el proiectez o idee”. Deci, jumi-juma. În „Prasangika” nici măcar nu poți spune: „proiectez”, pentru că proiectez pe ce?
Proiectez pe un lucru, care dacă încep să-l caut, nu-l voi găsi și așa mai departe până la infinit.
Deci „Prasangika Madhyamika” va spune simplu „tu proiectezi”, „îți proiectezi realitatea”, și asta este greu de înțeles.
**********
Să revenim la sutra, și să mai înaintăm un pic. După ce Avalokiteshvara i-a explicat lui Shari Putra care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii, el spune:
„ei vor trebui mai întâi să perceapă perfect că toate cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie”
Primul agregat este agregatul fizic, agregatul formei, agregatul „corpului”. Forma și corpul sunt același cuvânt în tibetană. În sutra se folosește cuvântul formă, dar de fapt se referă la ceva fizic. Deci, când scrie „Forma este goală” se poate traduce „Corpul este gol” și nu va fi greșit.
Când spune „formă”, înseamnă nu numai formă, ci tot ceea ce este fizic.
Cele patru declarații profunde:
-
-
- „Forma este goală”.
- „Vacuitatea este formă”.
- „Vacuitatea nu este separată de formă”.
- „Și forma nu este separată de vacuitate”.
-
1. Suk tongpa wo = forma este goală.
Suk = formă, corp, formă vizibilă,
Tongpa wo = gol, gol de, vacuitate.
2. Tongpa nyi suk so = vacuitatea este formă.
Tongpa nyi = vacuitate.
3. Suk le tongpa nyi shen ma yin = Vacuitatea nu este separată de formă.
May in = nu este,
Shen = diferit, altfel, altceva.
4. Tongpa nyi le suk shen ma yin no = forma nu este separată de vacuitate.
No = particulă care indică sfârșitul unei declarații.
Acestea sunt principiile faimoase ale sutrei. Aceasta este una dintre cele mai faimoase părți ale sutrei.
Sunt multe de explicat aici, așa că vom începe cu prima declarație:
„Forma este goală” – sau copacul este gol. Ce înseamnă că copacul este gol?
Asta nu înseamnă că el nu există. Nu înseamnă că el nu funcționează ca copac. Pot să atârn de el un leagăn dacă copacul este suficient de mare. Asta înseamnă că el este gol de o existență proprie de sine, independent de proiecția mea, proiecție care îmi este impusă de karma mea, acumulată de acțiunile mele din trecut. Aceasta este „Prasangika Madhyamika”. Nu există un astfel de copac, așa că copacul este gol de ceea ce cred că este el. Copacul este lipsit de existență proprie de sine și am vorbit deja despre asta, așa că nu mă voi extinde acest subiect. Aceasta este prima afirmație: „Forma este goală”.
În a doua afirmație, sutra spune: „Vacuitatea este formă”, și aici este o problemă. Ce am spus că este vacuitatea? Ce înseamnă că copacul este gol sau pixul este gol? Că ele sunt lipsite de existență proprie de sine. Vacuitatea este o lipsă. Vacuitatea este întotdeauna un lucru negativ. Deci, cum poate ea să spună că vacuitatea este formă? Forma este un lucru existent, pozitiv. Vacuitatea este ceva care nu există, este negativ, așa că aici trebuie luate lucrurile la figurat. Vacuitatea și forma sunt două lucruri diferite din punct de vedere logic. Este ceva ce există și ceva care nu este, așa că ele nu pot fi același lucru! A doua declarație vorbește despre cum există copacul.
Prima ne-a spus cum nu există copacul. El nu există independent de proiecția mea, aceasta este vacuitatea lui. A doua declarație vorbește despre cum da, există. Tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, pot proiecta pe ele un copac. Dacă karma mea s-a maturizat pentru a proiecta un copac, atunci voi proiecta un copac, iar dacă nu am karma pentru a proiecta un copac, atunci nu contează câți copaci proiectează altcineva. Eu nu am această karma. Aici ni se vorbește despre existența dependentă și despre asta am vorbit deja.
Problema noastră este că le schimbăm între ele. Suferința noastră provine din credința că lucrurile există diferit de modul în care ele există cu adevărat. Vorbim despre Gak Ja.
Vorbim mult despre asta în cursurile noastre. Vom învăța cursul 12, care se bazează pe capitol despre înțelepciune al Maestrului Shantideva. Și am vorbit deja despre asta și în cursurile anterioare; Cursul nr. 2, Cursul nr. 6.
Deci, Gak Ja – este elefantul roz cu două capete. Este acel lucru care nu a existat, care nu există, și care nu va putea exista vreodată, dar de care ne agățăm ca și cum ar exista. Este acel „eu”, care nu a existat și nu va putea exista vreodată, dar credem în el. Cum știm asta? Dacă cineva ne insultă, să vedem cât de jigniți ne simțim. Dacă cineva mă vorbește de rău și mă calomniază, dacă mă voi simți jignită, acesta este indicația că, cred într-un „eu” care nu există. Acesta este Gak Ja.
Credem că pomul există într-un mod în care nu poate exista, că există de la sine. Credem că eu exist cumva, că am un fel de existență independentă de sine, fără legătură cu proiecția mea karmică. Dacă înțeleg că percepția mea despre mine este și ea o proiecție karmică, în momentul când cineva va spune lucruri rele despre mine, voi înțelege vacuitatea spuselor lui. Spusele lui le aud răutăcioase, pentru că eu am spus lucruri răutăcioase despre alții în trecut. Îmi rodește karma, și nimic mai mult.
Vacuitatea celor cinci agregate înseamnă să ajungem la conștientizarea profundă că tot ceea ce suntem, este doar un proces karmic și nimic mai mult. Că nu există nimic care să aibă vreo oarecare existență proprie de sine. Nu există existență de sine în tot acest proces. Și ceea ce este trist este că, cu toate că existență de sine nu există în tot acest proces, ființele suferă. Nici măcar suferința nu există de la sine. Este scris în Sutra.
Deci, a doua declarație vorbește despre existența dependentă a lucrurilor; despre înțelegerea faptului că ceea ce credeam că există, nu poate exista și nu a existat vreodată.
A treia declarație – Suk le tongpa nyi shen ma yin – „Vacuitatea nu este separată de formă”. Și aici avem aceeași problemă logică pe care am menționat-o mai devreme, pentru că atunci când spunem „nu este separată”, înseamnă „nu diferă”, adică existența a ceva nu este aceeași cu vacuitatea lui. Vacuitatea este o lipsă și existența este ceva pozitiv.
A treia declarație se poate citi și altfel: vacuitatea și existența dependentă a unui lucru merg mereu mână în mână. Vacuitatea pixului și existența lui dependentă merg mână în mână tot timpul. Nu există nicăieri un pix care să existe prin sine însuși. Aceasta este vacuitatea lui, și de aceea este pixul pe care-l proiectez. De aceea pot proiecta acest pix.
Tocmai datorită faptului că pixul este complet gol, îl pot proiecta, conform karmei mele.
Acum puteți întreba ce vine mai întâi? Vacuitate pixului sau pixul?
Este exact la fel cu oul și găina. Pentru că nu putem vorbi despre vacuitate pixului fără a avea un pix, nu-i așa? Nu are rost să vorbim doar despre vacuitate. Vacuitatea ține de ceva. Vacuitatea este o lipsă a existenței de sine a ceva. Deci, avem nevoie de acel ceva. Văd un pix. El nu există așa cum cred eu că există. Și asta este vacuitatea lui. Este golul lui. Eu proiectez. Dar ce proiectez?
Geshe Michael, în cartea „Tăietorul de diamant” folosește cuvântul potențial în loc de vacuitate. El spune: „Totul este potențial. Totul este pur potențial”. Totul este pur potențial, așa că mă pot juca cu acest potențial. Deci, dacă înțeleg cum funcționează karma, îmi pot crea lumea și apoi pot crea o afacere de succes, și atunci Geshe Michael va face un curs pentru oamenii de afaceri. Puteți crea o relație de succes, așa că el face un curs despre relații. Puteți crea orice doriți. Ce vreți voi. Puteți crea iluminarea. Puteți crea un paradis. Tot ceea ce vreți.
Totul este pur potențial, dacă înțelegeți cum funcționează karma.
Trebuie să vă dezvoltați înțelegerea. Să deveniți un Maestru în Karma. Când veți obține un pic de control, sentimentul este uimitor. Veți fi deja pe culmile lumii.
Ați învățat să vă controlați o parte din viața voastră, cheile paradisului vor fi în mâinile voastre. Acum, știți că dețineți controlul. Ceea ce vă rămâne este de a vă continua munca și de a păstra și mai mult moralitatea.
Este un sentiment înălțător, cum scrie în sutra:
„Toți Bodhisattva sunt capabil să practice perfecțiunea înțelepciunii, și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică”.
Ei nu au nicio teamă. Ei știu să-și producă lumea. Nu mai există nimic de care să le fie frică. Nu mai există nimic în exterior de care să le fie frică.
Este doar o chestiune de timp și puțină muncă.
Deci, a treia declarație o citim: vacuitatea și existența dependentă merg mână în mână. Sunt două fațete ale aceleiași monede. Este imposibil să vorbim de unul fără să vorbim și de celălalt. Este imposibil să vorbim despre vacuitate fără să vorbim despre respectarea jurămintelor și a moralității. Ele merg împreună.
A patra declarație inversează și spune: „Este adevărat că merg mereu mână în mână, dar asta nu înseamnă că sunt la fel. Sunt două fațete ale aceleiași monede, dar sunt două fațete. Una este lipsa și alta este existența.
Aceasta este o discuție foarte importantă. Mii și mii de oameni au citit aceste versete și nu le-au înțeles, pentru că sunt scrise cifrat.
Scrie „Forma este goală. Vacuitatea este o formă”.
Putem înțelege că totul este gol. Totul este o iluzie. Totul este Maya. Totul este o gaură neagră. Totul este în ceață. Totul este un vis. Pot face ce vreau…
Dar nu asta scrie aici. Aici este cheia de cum creăm paradisul. Pentru aceasta este nevoie de a înțelege cum nu există lucrurile și cum există ele.
Ele nu există în sine, independente de proiecția mea, ci ele există în totalitate în funcție de proiecția mea. De aceea pot începe să creez. Iluzia înseamnă – că lucrurile nu există așa cum cred eu că există, dar asta nu înseamnă că ele nu există deloc. Aceasta este marea neînțelegere. Mii de oameni au înțeles sutra greșit și a fost nevoie ca un Arya să vină să o explice. Acesta a fost Arya Nagarjuna. Acum este Arya Geshe Michael care explică. Arya trebuie să vină și să ne explice, pentru că ușor putem cădea în capcană aici și asta este un dezastru. Când primim un astfel de instrument și nu îl înțelegem, este un mare dezastru pentru că putem cădea adânc în nihilism pentru mult timp. Deci nu aveți idee cât de norocoși sunteți.
Grup Facebook