Lecția 5a – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – prima parte

 

Toată această lecție este dedicată noțiunii de renunțare.

Ce este renunțarea? Renunțarea este dorința de a ieși din samsara. Să vorbim mai întâi despre ce este samsara.

Korwa

Korwa  — roată sau samsara.

Dacă vrem să ieșim din samsara va trebui să știm de unde vrem să ieșim și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să înțelegem bine situația în care ne aflăm și pe care dorim să o părăsim.

Definiția samsarei este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflam într-un curent de părți impure.

Ce înseamnă părți impure? Vom vorbi în continuare despre “cele cinci agregate” – five heaps.

Pung Po Nga

Pung po  — morman sau agregat
Nga           — cinci

Deci cele cinci agregate. Fiecare dintre noi deține toate cele cinci agregate.

1. Primul agregat este agregatul fizic sau corpul fizic

Tibetanii folosesc câteodată pentru noțiunea de corp și noțiunea de formă, ce are ca sens tot ceea ce este fizic din punctul nostru de vedere. Când facem meditație asupra corpului fizic, începem să-l descompunem. Ne uităm la sânge, la limfă, la urină, la sistemele ce alcătuiesc corpul.

Primul aspect al corpului este: din ce este el alcătuit. Alt aspect impur al corpului fizic este că el îmbătrânește, se degradează, se îmbolnăvește și moare. Se spune că din momentul în care bebelușul se naște și până la vârsta de 16 ani corpul se dezvoltă după care începe să regreseze.

Întotdeauna dăm atenție corpului nostru, ne îngrijim de el, îl spălam, îl îmbrăcăm.

Din punct de vedere dharmic, corpul are un singur lucru bun și anume el ne permite să ajungem la iluminare.

Faptul că ne-am născut în corp uman, înseamnă că am primit o șansă de a ajunge la iluminare. Dacă ne-am fi născut în orice altă formă nu am fi avut nici o șansă. Am trăit de nenumărate ori în toate formele de existenţă, chiar și ca oameni. Faptul că suntem încă aici dovedește că nu am ajuns la iluminare. Asta înseamnă că nu am profitat de ocaziile în care am avut corp uman sau chiar dacă l-am avut nu am îndeplinit condițiile necesare pentru a urma drumul spre iluminare.

2. Al doilea agregat sunt sentimentele

Emoțiile sau sentimentele se situează undeva între fizic și mental. Există sentimente ce sunt legate de corp și de simțuri și există sentimente/emoții ce țin de partea mentală. De exemplu unde se află supărarea? În partea mentală. De ce sentimentele sunt impure?

Impuritatea sentimentelor, chiar dacă sunt plăcute, vine din cauze impure. Și ele însele sunt cauzele ce conduc la rezultate impure.

Nu este ceva rău să ne simțim bine, dar noi nu știm cum să ne menținem emoțiile plăcute. Ele vin și pleacă, deoarece cauzele lor sunt impure și vin din karmă. Și chiar dacă karmele sunt bune, ele nu sunt și neapărat pure, deoarece ne lipsește înțelepciunea. În lecția următoare vom vorbi despre karmă.

3. Al treilea agregat este discernământul

Am trecut deja la minte, conștiință. Puterea de discernământ (facultatea de a discerne, de a aprecia) ține de partea noastră intelectuală. Facem distincție între lucruri: sunt lungi, sunt scurte, sunt albe sau negre. Asta este podeaua, ăsta este tavanul. Pe aici pot trece, pe aici nu pot trece. Puterea de discernământ ne permite să acționăm în această lume. In continuare vom prezenta agregatul patru și cinci, dar după tradiția budistă vom vorbi mai întâi de agregatul 5.

5. Agregatul cinci este conștientizarea sau conștiința

Mintea noastră este definită ca ceva transparent/clar și care știe. Trebuie să fim conștienți ca să putem experimenta ceea ce experimentăm, sau să vedem, să înțelegem, să simțim sau să discernem. Conștiința/Conștiența este partea cea mai abstractă a minții. În general nu înțelegem că trebuie să fim conștienți ca să conștientizăm, pentru că dacă primim o lovitură zdravănă nu mai suntem conștienți. Conștiința/conștienta, are acest aspect de a cunoaște.

4. Al patrulea agregat : factorii mentali – duje

Ce sunt factorii mentali? De exemplu adevărul, faptele, știința, supărarea, memoriile. În Abhidharma Kosha se vorbește despre 64 de factori mentali.

Cursurile denumite Lo Rik reprezintă o altă ramură a budismului tibetan în care se învață știința minții.

Dacă acestea sunt cele 5 agregate, unde mă aflu eu? În corpul fizic? Nu pot spune că mă aflu în corpul fizic pentru că am sentimente. Deci nu pot spune ca mă aflu într-unul din ele. În budism meditația de a găsi unde se află eu-l este foarte importantă.

Încercați să vă găsiți eu-l. Unde este? În corp sau în afara lui? Când spun că am un corp, este ca și când eu aș fi în afara lui. În mintea mea se ascunde ideea precum eu sunt în afara corpului meu.

Atunci când spun “Am o mare iubire.”…. Când spun acest lucru este ca și când eu aș fi în afara acesteia. Deci dacă eu-l nu se află în acest ansamblu de agregate, atunci întrebarea este unde este el ?

 

Lumea impură

Budiștii susțin că toate aceste agregate sunt impure deoarece ele vin din karma, iar karma, datorită ignoranţei noastre, este determinată de greșeli.

Toate faptele pe care le facem, vorbele pe care le spunem și gândurile pe care le gândim provin din greșeală. Ele toate sunt greșeli, până când vom vedea în mod direct vacuitatea. Până atunci ele vor fi întotdeauna greșite.

Va trebui să lucrăm foarte mult ca să ne purificăm mintea. Mintea noastră este impură deoarece este pătrunsă de ignoranță. Mintea nu înțelege realitatea în care trăiește. Atât timp cât va exista ignoranță, va exista și dualitatea “eu sunt eu și celălalt nu sunt eu” sau “durerea este a lui și nu a mea”. Și așa mai departe.

Tot ceea ce provine din karma se descompune.

Datorită acestor fapte, noi suferim. Toate aceste lucruri provin dintr-o percepție greșită a realității, din neînțelegerea realității și din reacțiile noastre la aceste neînțelegeri. De aceea ele sunt impure. Toate agregatele pe care omul le deține se vor descompune cu timpul și vor dispărea, deoarece karma, prin definiție, este ceva ce se descompune (dezintegrează):

–   fac ceva
–   la sfârșitul faptei rămâne o amprentă
–   amprenta acumulează energie
–   energia ajunge la maturitate iar atunci se va întâmpla ceva
–   iar acest lucru va trebui să regreseze pentru că energia lui se va termina.

Acest proces se întâmplă cu orice lucru din viață noastră:

–   cu corpul nostru
–   cu rudele noastre
–   cu munca noastră
–   cu bucuria noastră
–   cu sănătatea noastră
–   cu frumusețea noastră
–   cu educația noastră
–   cu inteligența noastră
–   cu numele nostru.

Orice singur lucru din viață noastră, este un rezultat karmic, un val energetic ce vine, crește și în final se dezintegrează.

Prin însuși faptul că m-am născut, va trebui să și mor, deoarece toate agregatele sunt rezultate karmice și toate aceste lucruri care vin din karmă va trebui să le pierd.

Chiar și lucrurile bune pe care le-am făcut, va trebui să le pierdem. De aceea se spune că, chiar și acțiunea de a face bine în lume, dacă nu este însoțită de înțelepciune, este otravă.

Noi nu spunem să nu fim oameni buni sau să încetăm să mai fim buni. Dar dacă facem fapte bune fără înțelepciune, fără să înțelegem cum funcționează această lume a noastră, toate acestea se vor destrăma și ne vor menține în samsara. Vom rămâne legați de cele cinci agregate samsarice.

Iar acest lucru, prin definiție, îmi va aduce suferință. Le voi pierde pe toate pentru că sursa lor este karma.

În limba tibetana, karma impură se numește Sak Che Kyi Le.

De ce este impură? Pentru că rezultatul ei, chiar dacă este plăcut, se va descompune (destrăma, distruge) și pentru că nu vine din înțelepciune.

Mahasiddha, sunt ființe care au ajuns la iluminare și care și-au învins moartea. Ele știu cum să-și creeze în permanență plăcerea sublimă. Noi nu știm să facem asta pentru că nu înțelegem realitatea în care trăim. Puține lucruri pure există în viața noastră. Când întâlnim Dharma este una din rarele ocazii de a întâlni ceva pur, pentru că ea este cea care va începe să ne scoată din suferință.

Noi nu ne alegem karma, pentru dacă am fi putut să facem asta, nu ne-am alege o lume în care este război sau o lume în care există boli, cancer. Am fost constrânși să ne naștem în lumea în care trăim acum. În mod permanent, suntem forțați să ne naștem cu părți impure, cu cele cinci despre care am vorbit.

Nu eu am ales să mă nasc în acest corp, în această lume, cu părul șaten, să am părinții pe care i-am avut. Dacă îmi place cu ceea ce m-am născut înseamnă că am avut noroc, dacă nu, nu. Întrebarea este: Ce ne-a constrâns?

Răspunsul este Karma. Karma este aceea care ne constrânge. Faptele noastre din trecut și amprentele pe care acestea le-au lăsat în conștiința noastră, ne constrâng (ne forțează) să ne naștem în anumite forme și într-o anume lume. Nu avem nici cel mai mic control asupra acestor lucruri.

Realitatea în care trăim, noi am creat-o și nu știm cum să o controlăm. În mod continuu acționăm fără să avem nici un control asupra rezultatelor acțiunilor noastre, pentru că nu înțelegem mecanismul.

Fiecare parte din învățăturile Dharmei are rolul să ne reda controlul prin înțelegerea mecanismului karmic, cu alte cuvinte, de a ajunge la înțelepciune.

Cât de mult mă gândesc la a-l ajuta pe celălalt, pe parcursul unei zile? Ce procent din gândurile mele este dedicat ajutorului dat semenului meu? De multe ori putem ține minte gândurile bune, pentru că sunt atât de puține dintr-un ocean de gânduri pe care le avem în cursul unei zile. De exemplu: eu trebuie să merg să mă spăl pe dinți, sau eu trebuie să-mi iau micul dejun, eu trebuie să cumpăr pantofi, și așa mai departe. Tot timpul mă gândesc la acest eu, eu, eu. Și poate pe aici, pe acolo apare vreun gând bun. Dar nici atunci nu înțelegem cine sunt “eu” și cine este celălalt.

Samsara este o stare care ne obligă să ne naștem, iar și iar, lipsiți de orice control, în cele cinci agregate impure. Aceasta este samsara.

De fiecare dată ne naștem într-o anume existență, ori într-un corp uman, ori într-o altă formă de existență fără să avem nici cel mai mic control asupra acestui proces.

Ce înseamnă să ne eliberăm din samsara? Când nu vom mai fi forțați să primim părți impure? Va veni ziua în care vom putea înțelege mecanismul și realitatea în care trăim, vom înțelege că ceea ce facem sunt cauze pentru rezultatele din viitor și, deoarece înțelepciunea noastră va fi profundă, vom scurta timpul dintre cauză și efect, și numai atunci vom avea puterea de a căpăta controlul asupra realității.

Există oameni care au ajuns să dețină controlul. Sunt Yoghini care au ajuns la realizarea înțelepciunii, la iluminare, și datorită marii lor compasiuni ei pot să aleagă să se reîncarneze în trup uman și să trăiască în samsara pentru noi.

Se spune că Dalai Lama este reîncarnarea Dalei Lama precedent, iar acesta la rândul lui este reîncarnarea celui precedent. Cu toții sunt ființe iluminate și, datorită marii lor compasiuni, au ales să coboare în samsara pentru a ne ajuta să ieșim din suferință. Toți Buddha fac asta. Ei vin mereu, chiar dacă lumea este plină de suferință. Și cu toate că au opțiuni cu mult mai bune, ei vin tocmai ca să ne ajute.

 

Renunțarea. Ce este?

Renunțarea este starea mentală de a nu mai dori condiția noastră samsarică, impură. A nu mai dori să cădem în cele 5 agregate impure.

Cu alte cuvinte, renunțarea este “a înțelege bine ce m-a adus în samsara și cum pot să previn în viitor acest lucru”. Și acest lucru este greu pentru că nu înțelegem ce este impur în samsara, iar pentru asta va trebui să învățăm.

Unde este samsara? Aici, eu sunt samsara.

Buddha ne-a învățat despre cele „patru adevăruri nobile”

–   adevărul suferinței
–   adevărul despre cauza suferinței
–   adevărul despre încetarea suferinței
–   adevărul despre calea de eliminare a suferinței.

Adevărul suferinței nu este la Buddha.

Eu însumi sunt o existență samsarică care realizează adevărul suferinței. Eu care am primit un corp care îmbătrânește, se degradează și moare, sunt adevărul suferinței. Corpul meu suferă, mintea mea suferă. Mintea care nu știe să fie în pace și în fericire. De aceea eu sunt adevărul suferinței.

Buddha nu poate să îmi ia toate aceste lucruri de la mine, pentru că dacă el ar putea, m-ar fi luat deja la el. Numai eu, prin înțelegerea a ceea ce m-a adus în această situație, pot să încep să o transform. Și tot ceea ce Buddha poate să îmi ofere este înțelegerea cum voi putea face asta, înțelegerea de unde vine ea, că există un sfârșit, cum pot să o elimin și modul de a o elimina. Este tot ceea ce Buddha poate să facă.

Întrebarea este: De ce sunt în samsara și continui să rămân în samsara? De ce și în clipa următoare mă voi afla în samsara?

Un alt mod de a spune că suntem în samsara este că suntem prinși în lanțuri.

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În aceste rânduri cine sunt “înlănțuiți în lanțuri”? Toate ființele. Toate ființele sunt înlănțuite. Ce le înlănțuie? Faptele lor din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, lasă amprente în conștiința noastră și ne creează karma. Toate aceste karme vor da rezultate, iar acestea vor fi cele care ne vor lega de un trai suferind. Și în felul acesta suntem forțați să ne învârtim, de nenumărate ori, într-o existență de suferință.

Ce spune Je Tsongkapa despre renunțare:

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta au încetat,
Recunoștința pentru viața abundentă și timp liber s-a intensificat
Și pe drumurile celor victorioși conștiința s-a îndreptat
Ascultă cu mintea pură, prietene binecuvântat.

Toata lumea are necazuri, chiar și cei care reușesc și o duc bine. Lama Dvora povestește cum veneau oameni la Khen Rinpoche, fiecare cu problemele lui, și se plângeau.

El spunea: “Este imposibil să reparăm samsara. Asta este natura samsarei – impură. Este plină de suferință. Ceea ce trebuie făcut este să ieșim din ea”.

Când cineva înțelege asta, înțelege că nu are ce să amelioreze. De exemplu, am o mașină mai bună, dar într-o zi motorul mă lasă, sau pot mânca mâncare organică și corpul meu tot va continua să se degradeze și poate voi trăi un an în plus.

Rinpoche spunea: “Un singur lucru bun are samsara: mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față.”

Cei care o duc bine deocamdată pot spune: “ Ce tot vorbim despre suferință?” Dar într-o bună zi samsara își va arăta adevărata față, pentru că lucruri samsarice se vor întâmpla cu siguranță și atunci ori aceștia se vor trezi, ori va fi prea târziu. Chiar și aceia care vin la lecțiile dharmice, își fac temele, meditațiile, cred că au mult timp la dispoziție, au familii, au serviciu. Ce este atât de rău?

Câteodată este nevoie de o palmă usturătoare pentru a ne trezi.

Cum am spus, suntem înlănțuiți de samsara: avem un trup care va trebui să moară, pentru că sursa lui este karma. Din karmă apar toate afecțiunile mentale.

De care lucruri vreau să mă îndepărtez? De cele 5 agregate, de samsara. Sunt oameni care suferă mai mult, alții mai puțin. Este imposibil să garantezi că nu se va întâmpla ceva data viitoare. Din contră, vor suferi mai mult decât acum. Buddha a spus asta.

El a spus că numărul ființelor din tărâmurile inferioare este cu mult, mult mai mare decât al oamenilor. Procentul oamenilor este infim față de numărul ființelor din celelalte tărâmuri, de aceea din punct de vedere statistic, șansa de a ne naște ca ființe umane este infimă și asta cu condiția de a înțelege acest proces.

Buddha a spus că șansa omului de a se renaște ca om, este infimă. În mod general se naște într-o formă de viață cu mult mai suferindă.

Dacă vom înțelege procesul karmic și vom începe să păstrăm integritatea morală, atunci vom avea șansa de a renaște ca ființă umană. Dacă ne vom lua refugiul, jurămintele, și le vom și ține, dacă vom păstra codul etic, atunci mai mult ca sigur nu ne vom naște într-o formă de viață suferindă în viața următoare.

Care vor fi condițiile în viața următoare? Nimeni nu știe. Vom acumula karma negativă? Nimeni nu știe. Cel care înțelege acest proces va spune “Nu mă interesează viața viitoare. Eu vreau să ies acum de aici, vreau să stopez procesul de reîncarnare în samsara”.

Care este cel mai bun lucru pe care eu îl pot face pentru semenul meu? Să ies eu însumi din samsara și să-l învăț și pe el cum să iasă.

Așa cum eu am 5 agregate impure, așa are fiecare dintre noi. Toate acestea se datorează afecțiunilor mentale și a faptelor negative pe care le-am acumulat în trecut. Atât timp cât nu voi înțelege ce nu este pur în samsara și de unde vine suferința, nu voi avea nici o șansă să-mi dezvolt adevărata compasiune față de celălalt. Până nu voi înțelege cum de sufăr eu în samsara, nu voi înțelege nici cum suferă ei, iar atunci nu pot avea compasiune faţă de suferința lor.

Nu voi putea înțelege suferința celuilalt atât timp cât nu o înțeleg pe a mea.

Nu este un lucru ușor să înțelegi samsara, atunci când suntem în interiorul ei cu mintea care nu știe să gândească așa cum trebuie și care nu înțelege realitatea. Provocarea noastră este de a merge spre puritate cu trupul și cu mintea noastră impure.

Înțelepciunea transcendentală, înțelepciunea vacuității nu este o înțelepciune a cuvintelor. Este dincolo de ele. Perfecțiunea înțelepciunii transcende gândul și cuvântul. Cum putem noi să ajungem la o înțelepciune care nu o poți descrie în cuvinte? Ce șansă avem?

Pentru asta va trebui să primim îndrumările ființelor pure, iluminate. Singura șansă de a putea face asta este să ne bazăm pe învățătorul nostru și să ne deschidem inimile lui, pentru că el are cel mai important rol. Va trebui să fim devotați pentru că numai așa ne va fi transmisă înțelepciunea deoarece ea nu este ceva ce poate fi transmis prin cuvinte.

Cuvintele vor începe să învârtă roata, încep să creeze înțelegerea pentru a începe practica. Această practică se va intensifica și mă va ajuta să primesc în mod direct înțelepciunea. Pentru aceasta va trebui să ne bazăm pe învățător, pe Buddha.

Ca să putem vedea puritatea învățătorului nostru, va trebui să facem multe acte de caritate semenilor noștri și atunci încet-încet ne apropiem de lumea lui Buddha, pentru că Buddha în permanență face fapte de binefacere. Și cu cât vom face mai mult asta vom atrage spre noi ființe de lumină, îngerii.

Se spune că ei sunt ca soarele ce luminează în permanență, dar dacă vom sta în umbra muntelui, razele de lumină nu ne vor putea atinge.

Atât timp cât nu vom face acte de binefacere, vom sta în umbra muntelui și nu vom absorbi soarele. Când începem să facem acte de caritate, vom începe să ne expunem luminii. Începem să atragem spre noi înțelepciunea și îngerii.

Cu cât faptele, gândurile și vorbele noastre vor fi îndreptate spre binefaceri, cu atât vom atrage spre noi forțele pure, care ne vor ajuta, pentru că ele există în permanență lângă noi.