Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 5
Lecția 5- partea A
Toată aceasta lecție este dedicată noțiunii de renunțare.
Ce este renunțarea? Renunțarea este dorința de a ieși din samsara. Să vorbim mai întâi despre ce este samsara.
Korwa
Korwa înseamnă roată sau samsara.
Dacă vrem să ieșim din samsara va trebui să știm de unde vrem să ieșim și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să înțelegem bine situația în care ne aflăm și pe care dorim să o părăsim.
Definiția samsarei este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflam într-un curent de părți impure.
Ce înseamnă părți impure? Vom vorbi în continuare despre “cele cinci agregate” – five heaps.
ཕུང་པོ་
Pung Po Nga
Deci cele cinci agregate. Fiecare dintre noi deține toate cele cinci agregate.
1. Primul agregat este agregatul fizic sau corpul fizic
Întotdeauna dăm atenție corpului nostru, ne îngrijim de el, îl spălam, îl îmbrăcăm.
Din punct de vedere dharmic, corpul are un singur lucru bun și anume el ne permite să ajungem la iluminare.
Faptul că ne-am născut In corp uman, [înseamnă că] am primit o șansă de a ajunge la iluminare. Dacă ne-am fi născut în orice altă formă nu am fi avut nici o șansă. Am trăit de nenumărate ori în toate formele de existenţă, chiar și ca oameni. Faptul că suntem încă aici dovedește că nu am ajuns la iluminare. Asta înseamnă că nu am profitat de ocaziile în care am avut corp uman sau chiar dacă l-am avut nu am îndeplinit condițiile necesare pentru a urma drumul spre iluminare.
2. Al doilea agregat sunt sentimentele
Simțurile se situează undeva între fizic și mental. Există sentimente ce sunt legate de corp și de simțuri și există sentimente/emoții ce țin de partea mentală. De exemplu unde se află supărarea? În partea mentală. De ce sentimentele sunt impure?
Impuritatea sentimentelor, chiar dacă sunt plăcute, vine din cauze impure. Și ele însele sunt cauzele ce conduc la rezultate impure.
Nu este ceva rău să ne simțim bine, dar noi nu știm cum să ne menținem emoțiile plăcute. Ele vin și pleacă, deoarece cauzele lor sunt impure și vin din karmă. Și chiar dacă este karmele sunt bune ele nu sunt și neapărat pure, deoarece ne lipsește înțelepciunea. În lecția următoare vom vorbi despre karmă.
3. Al treilea agregat este discernământul
Am trecut deja la minte, conștiință. Puterea de discernământ (facultatea de a discerne, de a aprecia) ține de partea noastră intelectuală. Facem distincție între lucruri: sunt lungi, sunt scurte, sunt albe sau negre. Asta este podeaua, ăsta este tavanul. Pe aici pot trece, pe aici nu pot trece. Puterea de discernământ ne permite să acționăm în această lume. In continuare vom prezenta agregatul patru și cinci, dar după tradiția budistă vom vorbi mai întâi de agregatul 5.
5. Agregatul cinci este conștientizarea sau conștiința
Mintea noastră este definită ca ceva transparent/clar și care știe. Trebuie să fim conștienți ca să putem experimenta ceea ce experimentăm, sau să vedem, să înțelegem, să simțim sau să discernem. Conștiința/Conștiența este partea cea mai abstractă a minții. În general nu înțelegem că trebuie să fim conștienți ca să conștientizăm, pentru că dacă primim o lovitura zdravănă nu mai suntem conștienți. Conștiința/conștienta, are acest aspect de a cunoaște.
4. Al patrulea agregat : factorii mentali – duje
Ce sunt factorii mentali? De exemplu adevărul, fapte, știința, supărarea, memoriile. În Abhidharma Kosha se vorbește despre 64 de factori mentali.
Cursurile denumite Lo Rik reprezintă o alta ramură a budismului tibetan în care se învață știința minții.
Dacă acestea sunt cele 5 agregate, unde mă aflu eu? În corpul fizic? Nu pot spune că mă aflu în corpul fizic pentru că am sentimente. Deci nu pot spune ca mă aflu într-unul din ele. În budism meditația de a găsi unde se află eu-l este foarte importantă.
Încercați să vă găsiți eu-l. Unde este? În corp sau în afara lui? Când spun ca am un corp, este ca și când eu aș fi în afara lui. În mintea mea se ascunde ideea precum eu sunt în afara corpului meu.
Atunci când spun “Am o mare iubire.”…. Când spun acest lucru este ca și când eu aș fi în afara acesteia. Deci dacă eu-l nu se afla în acest ansamblu de agregate, atunci întrebarea este unde este el ?
Lumea impură
Budiștii susțin că toate aceste agregate sunt impure deoarece ele vin din karma, iar karma, datorită ignoranţei noastre, este determinată de greșeli.
Toate faptele pe care le facem, vorbele pe care le spunem și gândurile pe care le gândim provin din greșeală. Ele toate sunt greșeli, până când vom vedea în mod direct vacuitatea. Până atunci ele vor fi întotdeauna greșite.
Va trebui să lucrăm foarte mult ca să ne purificăm mintea. Mintea noastră este impură deoarece este pătrunsă de ignoranță. Mintea nu înțelege realitatea în care trăiește. Atât timp cât va exista ignoranță, va exista și dualitatea “eu sunt eu și celălalt nu sunt eu” sau “durerea este a lui și nu a mea”. Și așa mai departe.
Tot ceea ce provine din karma se descompune.
Datorită acestor fapte, noi suferim. Toate aceste lucruri provin dintr-o percepție greșită a realității, din neînțelegerea realității și din reacțiile noastre la aceste neînțelegeri. De aceea ele sunt impure. Toate agregatele pe care omul le deține se vor descompune cu timpul și vor dispărea, deoarece karma prin definiție este ceva ce se descompune (dezintegrează):
Acest proces se întâmplă cu orice lucru din viață noastră:
Orice singur lucru din viață noastră, este un rezultat karmic, un val energetic ce vine, creste și în final se dezintegrează.
Prin însuși faptul că m-am născut, va trebui să și mor, deoarece toate agregatele sunt rezultate karmice și toate aceste lucruri care vin din karmă va trebui să le pierd.
Chiar și lucrurile bune pe care le-am făcut, va trebui să le pierdem. De aceea se spune că, chiar și acțiunea de a face bine în lume, dacă nu este însoțită de înțelepciune, este otravă.
Noi nu spunem să nu fim oameni buni sau să încetăm să mai fim buni. Dar dacă facem fapte bune fără înțelepciune, fără să înțelegem cum funcționează această lume a noastră, toate acestea se vor destrăma și ne vor menține în samsara. Vom rămâne legați de cele cinci agregate samsarice.
Iar acest lucru, prin definiție, îmi va aduce suferință. Le voi pierde pe toate pentru că sursa lor este karma.
Mahasiddha-ele, sunt ființe care au ajuns la iluminare și care și-au învins moartea. Ele știu cum să-și creeze în permanență plăcerea sublimă. Noi nu știm să facem asta pentru că nu înțelegem realitatea în care trăim. Puține lucruri pure există în viața noastră. Când întâlnim Dharma este una din rarele ocazii de a întâlni ceva pur, pentru că ea este cea care va începe să ne scoată din suferință.
Noi nu ne alegem karma, pentru dacă am fi putut să facem asta, nu ne-am alege o lume în care este război sau o lume în care există boli, cancer. Am fost constrânși să ne naștem în lumea în care trăim acum. În mod permanent, suntem forțați să ne naștem cu părți impure, cu cele cinci despre care am vorbit.
Nu eu am ales să mă nasc în acest corp, în această lume, cu părul șaten, să am părinții pe care i-am avut. Dacă îmi place cu ceea ce m-am născut înseamnă că am avut noroc, dacă nu, nu. Întrebarea este: Ce ne-a constrâns?
Răspunsul este Karma. Karma este aceea care ne constrânge. Faptele noastre din trecut și amprentele pe care acestea le-au lăsat în conștiința noastră, ne constrâng (ne forțează) să ne naștem în anumite forme și într-o anume lume. Nu avem nici cel mai mic control asupra acestor lucruri.
Realitatea în care trăim, noi am creat-o și nu știm cum să o controlăm. În mod continuu acționăm fără să avem nici un control asupra rezultatelor acțiunilor noastre, pentru că nu înțelegem mecanismul.
Fiecare parte din învățăturile Dharmei are rolul să ne redea controlul prin înțelegerea mecanismului karmic, cu alte cuvinte, de a ajunge la înțelepciune.
Cât de mult mă gândesc la a-l ajuta pe celălalt, pe parcursul unei zile? Ce procent din gândurile mele este dedicat ajutorului dat semenului meu? De multe ori putem ține minte gândurile bune, pentru că sunt atât de puține dintr-un ocean de gânduri pe care le avem In cursul unei zile. De exemplu: eu trebuie merg să mă spăl pe dinții, sau eu trebuie să-mi iau micul dejun, eu trebuie să cumpăr pantofi, și așa mai departe. Tot timpul mă gândesc la acest eu, eu, eu. Și poate pe ici, pe acolo apare vreun gând bun. Dar nici atunci nu înțelegem cine sunt “eu” și cine este celălalt.
Samsara este o stare care ne obligă să ne naștem, iar și iar, lipsiți de orice control, în cele cinci agregate impure. Aceasta este samsara.
De fiecare dată ne naștem într-o anume existență, ori într-un corp uman, ori într-o altă forma de existență fără să avem nici cel mai mic control asupra acestui proces.
Ce înseamnă să ne eliberăm din samsara? Când nu vom mai fi forțați să primim părți impure. Va veni ziua în care vom putea înțelege mecanismul și realitatea în care trăim, vom înțelege că ceea ce facem sunt cauze pentru rezultatele din viitor și, deoarece înțelepciunea noastră va fi profundă, vom scurta timpul dintre cauză și efect, și numai atunci vom avea puterea de a căpăta controlul asupra realității.
Exista oamenii care au ajuns să dețină controlul. Sunt Yoghini care au ajuns la realizarea înțelepciunii, la iluminare, și datorită marii lor compasiuni ei pot să aleagă să se reîncarneze în trup uman și să trăiască în samsara pentru noi.
Se spune că Dalai Lama este reîncarnarea Dalei Lama precedent, iar acesta la rândul lui este reîncarnarea celui precedent. Cu toții sunt ființe iluminate și, datorită marii lor compasiuni, au ales să coboare în samsara pentru a ne ajuta să ieșim din suferință. Toți Buddha fac asta. Ei vin mereu, chiar dacă lumea este plina de suferință. Și cu toate că au opțiuni cu mult mai bune, ei vin tocmai ca să ne ajute.
Renunțarea. Ce este?
Renunțarea este starea mentală de a nu mai dori condiția noastră samsarică, impură. A nu mai dori să cădem în cele 5 agregate impure.
Cu alte cuvinte, renunțarea este “a înțelege bine ce m-a adus în samsara și cum pot să previn în viitor acest lucru”. Și acest lucru este greu pentru că nu înțelegem ce este impur în samsara, iar pentru asta va trebui să învățăm.
Unde este samsara? Aici, eu sunt samsara.
Adevărul suferinței nu este la Buddha.
Eu însumi sunt o existență samsarică care realizează adevărul suferinței. Eu care am primit un corp care îmbătrânește, se degradează și moare, sunt adevărul suferinței. Corpul meu suferă, mintea mea suferă. Mintea care nu știe să fie în pace și în fericire. De aceea eu sunt adevărul suferinței.
Buddha nu poate să îmi ia toate aceste lucruri de la mine, pentru că dacă el ar putea, m-ar fi luat deja la el. Numai eu, prin înțelegerea a ceea ce m-a adus la aceasta situație, pot să încep să o transform. Și tot ceea ce Buddha poate să îmi ofere este înțelegerea cum voi putea face asta, înțelegerea de unde vine ea, că există un sfârșit, cum pot să o elimin și modul de a o elimina. Este tot ceea ce Buddha poate să facă.
Întrebarea este: De ce sunt în samsara și continui să rămân In samsara? De ce și în clipa următoare mă voi afla în samsara?
Un alt mod de a spune că suntem în samsara este că suntem prinși în lanțuri.
În aceste rânduri cine sunt “înlănțuiți în lanțuri”? Toate ființele. Toate ființele sunt înlănțuite. Ce le înlănțuie? Faptele lor din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, lasă amprente în conștiința noastră și ne creează karma. Toate aceste karme vor da rezultate, iar acestea vor fi cele care ne vor lega de un trai suferind. Și în felul acesta suntem forțați să ne învârtim, de nenumărate ori, într-o existență de suferință.
Ce spune Je Tsongkapa despre renunțare:
Toata lumea are necazuri, chiar și cei care reușesc și o duc bine. Lama Dvora povestește cum veneau oameni la Khen Rinpoche, fiecare cu problemele lui, și se plângeau.
El spunea: “Este imposibil să reparăm samsara. Asta este natura samsarei – impură. Este plină de suferință. Ceea ce trebuie făcut este să ieșim din ea”.
Când cineva înțelege asta, înțelege că nu are ce să amelioreze. De exemplu, am o mașină mai bună, dar într-o zi motorul mă lasă, sau pot mânca mâncare organică și corpul meu tot va continua să se degradeze și poate voi trăi un an în plus.
Rinpoche spunea: “Un singur lucru bun are samsara: mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față.”
Dar într-o bună zi samsara își va arata adevărata față, pentru că lucruri samsarice se vor întâmpla cu siguranță și atunci ori aceștia se vor trezi ori va fi prea târziu. Chiar și aceia care vin la lecțiile dharmice, își fac temele, meditațiile, cred că au mult timp la dispoziție, au familii, au serviciu. Ce este atât de rău?
Câteodată este nevoie de o palmă usturătoare pentru a ne trezi.
Cum am spus, suntem înlănțuiți de samsara: avem un trup care va trebui să moară, pentru că sursa lui este karma. Din karmă apar toate afecțiunile mentale.
De care lucruri vreau să mă îndepărtez? De cele 5 agregate, de samsara. Sunt oameni care suferă mai mult, alții mai puțin. Este imposibil să garantezi că nu se va întâmpla ceva data viitoare. Din contra, vor suferi mai mult decât acum. Buddha a spus asta.
El a spus că numărul ființelor din tărâmurile inferioare este cu mult, mult mai mare decât al oamenilor. Procentul oamenilor este infim față de numărul ființelor din celelalte tărâmuri, de aceea din punct de vedere statistic, șansa de a ne naște ca ființe umane este infimă și asta cu condiția de a înțelege acest proces.
Buddha a spus că șansa omului de a se renaște ca om, este infimă. În mod general se naște într-o formă de viață cu mult mai suferindă.
Dacă vom înțelege procesul karmic și vom începe să păstram integritatea morală, atunci vom avea șansa de a renaște ca ființă umană. Dacă ne vom lua refugiul, jurămintele, și le vom și ține, dacă vom păstra codul etic, atunci mai mult ca sigur nu ne vom naște într-o formă de viață suferindă în viața următoare.
Care vor fi condițiile în viață următoare? Nimeni nu știe. Vom acumula karma negativă? Nimeni nu știe. Cel care înțelege acest proces va spune “Nu mă interesează viață viitoare. Eu vreau să ies acum de aici, vreau să stopez procesul de reincarnare în samsara”.
Care este cel mai bun lucru pe care eu îl pot face pentru semenul meu? Să ies eu însumi din samsara și să-l învăț și pe el cum să iasă.
Așa cum eu am 5 agregate impure, așa are fiecare dintre noi. Toate acestea se datorează afecțiunilor mentale și a faptelor negative pe care le-am acumulat In trecut. Atât timp cât nu voi înțelege ce nu este pur în samsara și de unde vine suferința, nu voi avea nici o șansă să-mi dezvolt adevărata compasiune față de celălalt. Până nu voi înțelege cum de sufăr eu în samsara, nu voi înțelege nici cum suferă ei, iar atunci nu pot avea compasiune faţă de suferința lor.
Nu voi putea înțelege suferința celuilalt atât timp cât nu o înțeleg pe a mea.
Nu este un lucru ușor să înțelegi samsara, atunci când suntem în interiorul ei cu mintea care nu știe să gândească așa cum trebuie și care nu înțelege realitatea. Provocarea noastră este de a merge spre puritate cu trupul și cu mintea noastră impure.
Înțelepciunea transcendentală, înțelepciunea vacuității nu este o înțelepciune a cuvintelor. Este dincolo de ele. Perfecțiunea înțelepciunii transcende gândul și cuvântul. Cum putem noi să ajungem la o înțelepciune care nu o poți descrie în cuvinte? Ce șansă avem?
Pentru asta va trebui să primim îndrumările ființelor pure, iluminate. Singura șansă de a putea face asta este să ne bazăm pe învățătorul nostru și să ne deschidem inimile lui, pentru că el are cel mai important rol. Va trebui să fim devotați pentru că numai așa ne va fi transmisă înțelepciunea deoarece ea nu este ceva ce poate fi transmis prin cuvinte.
Cuvintele vor începe să învârtă roata, încep să creeze înțelegerea pentru a începe practica. Aceasta practică se va intensifica și mă va ajuta să primesc în mod direct înțelepciunea. Pentru acesta va trebui să ne bazam pe învățător, pe Buddha.
Ca să putem vedea puritatea învățătorului nostru, va trebui să facem multe acte de caritate semenilor noștri și atunci încet-încet ne apropiem de lumea lui Buddha, pentru că Buddha în permanență face fapte de binefacere. Și cu cât vom face mai mult asta vom atrage spre noi ființe de lumină, îngerii.
Se spune că ei sunt ca soarele ce luminează în permanență, dar dacă vom sta în umbra muntelui, razele de lumină nu ne vor putea atinge.
Atât timp cât nu vom face acte de binefacere, vom sta în umbra muntelui și nu vom absorbi soarele. Când începem să facem acte de caritate, vom începe să ne expunem luminii. Începem să atragem spre noi înțelepciunea și îngerii.
Cu cât faptele, gândurile și vorbele noastre vor fi îndreptate spre binefaceri, cu atât vom atrage spre noi forțele pure, care ne vor ajuta, pentru că ele există în permanență lângă noi.
Lecția 5- partea B
Două etape ale căi au menirea de a stăvili dorința pentru aceasta viață, două tipuri de meditații care au menirea de a stăvili dorința pentru aceasta viață.
Delnjor Dunche Nye Ka
O viață plină de resurse și oportunități este foarte greu de găsit. Este dificil să găsești viață cu resurse și oportunități așa cum avem noi. Dacă ne uităm la populația globului, care este peste 7 miliarde, suntem cu toții unici, speciali. A fi ființă umană este ceva deosebit, deoarece există în lume o infinitate de ființe. Uitați-vă câte furnici, pești, amibe sunt; sau ființe care nu sunt numai pe această planetă.
A fi ființă umană este ceva foarte, foarte rar.
Karma de a putea mirosi, de exemplu, karma de a putea vedea este foarte rară. Multe fapte de binefacere a trebuit să acumulez pe parcursul a milioane de vieți pentru a dobândi karma care să-mi permită să văd. Și nu oricine vede, chiar dacă este om. Karma de a deveni ființă umană este foarte rară.
În continuare voi prezenta lista de oportunități.
4. Nu ne-am născut creaturi în Infern.
În lumea zeilor traiul este foarte bun și tocmai pentru acest fapt, ființele ce le populează, nu au nici un motiv să iasă de acolo. Ele nu au nici un motiv să învețe și să facă meditații, pentru că totul este minunat. Problema este că această existență este [de asemenea] impură, pentru că ea este dominată de karma, determinată de legile karmice, iar atunci când ființele vor ajunge în infern, karma bună se va degrada.
După învățăturile lui Buddha, a te naște într-o astfel de lume nu este ceva plăcut pentru că este o mare pierdere de timp. Într-o astfel de lume va veni timpul când totul se va termina iar atunci aceste ființe vor suferi cu mult mai mult. Vor suferi In Infern.
Toate acestea sunt subiecte de meditație, pentru a ne întări convingerea și înțelegerea cât de rară este viața pe care o trăim acum. Pentru că majoritatea ființelor sunt ființele infernului și preta, adică spiritele flămânde. Foarte puțini sunt cei care se nasc ca ființe umane și cu mult mai puțin ca zei.
Și printre oameni, foarte puțini s-au născut într-un loc unde se predă Dharma sau există legislație. Și chiar dacă majoritatea oamenilor nu au deficiențe fizice sau mentale, au probleme și suferă nefiind disponibili la învățătură.
Dacă unim toate aceste condiții, ne dăm seama cât de specială și rară este viața pe care o ducem. Dacă ne uităm la populația unui oraș – Câți vin să asculte Dharma? – De aceea spunem că acest cumul de condiții pe care cineva le îndeplinește este foarte rar și greu de găsit. Pentru a avea toate aceste condiții, este nevoie de o karmă ieșită din comun.
Nașterea ca ființă umană este determinată de multiplele binefaceri acumulate, ceea ce va putea permite intrarea în lumea celor iluminați. Lumea zeilor are un singur dezavantaj, acela de a nu se putea practica tantra, pentru că zeii nu au toate componentele pe care le are corpul uman.
Au existat bodhisattva care au ajuns în lumea zeilor și care se rugau să se reîntoarcă la existența umană, care le putea permite ieșirea din suferință. Perioada de viață a zeilor este de 500 de ani. În ultima săptămână a celor 500 de ani, totul se termină. Încep să se zbârcească, să miroasă urât. Societatea este scârbita de prezenta lor. Ei înțeleg că toată karma bună pe care au avut-o s-a terminat și ceea ce le-au rămas este suferința, suferința Infernului. Pentru că ei în mod automat vor cădea în infern.
Poarta de ieșire din suferință este numai prin existența umană.
Datorită karmei noastre, trăim o viață deosebită, pentru că singura condiție de a ne naște ca ființe umane este comportamentul etic și moral pe care l-am avut în viețile trecute. Altfel nu ne-am fi născut ca oameni. Toți cei care îndeplinesc toate aceste condiții pe care le-am enumerat, sunt foarte puțini.
Maestrul Nagarjuna ne descrie cât de mică este șansa de a trăi viața pe care o ducem, el spune:
„Să presupunem că o broasca țestoasă trăiește în adâncurile oceanului și o dată la o sută de ani iese la suprafață ca să respire aer curat. La suprafața oceanului plutește un colac. Șansa ca această broască să iasă la suprafață și în aceeași clipă să scoată capul exact prin colac este șansa de a acumula toate condițiile pe care le avem față de toate celelalte ființe.”
Noi nu știm să apreciem aceste lucruri și ne irosim viața. Fugim după plăcerile samsarice și ne irosim toate aceste ocazii rare de a ieși din samsara.
Toate acestea sunt subiecte la care ar trebui să medităm. Să reflectăm asupra acestor ocazii și resurse rare pe care le avem și să nu le irosim degeaba.
Al patra strofă spune:
Este atât de greu este să găsim o astfel de viață, care într-o clipa va trece. Câți ani mai avem ca să gândim clar și să ne folosim de acest corp pentru a practica?
Je Tsongkapa spune în continuare:
Noi ne putem stăvili dorințele pentru deșertăciunile vieții, pentru că înțelegem că ne irosim energiile în goana după ele și [ele] nu ne pot salva. Datorită lor, acumulăm karma care din nou ne va forța să existăm în cele 5 agregate. Asta ne spune Je Tsongkapa.
De multe ori suntem conduși de speranțe. ”Voi merge să învăț la facultate, pe urmă am să-mi găsesc un post bun și voi putea să–mi cumpăr o casă frumoasă, să călătoresc.”
Dar între timp începem să ne pierdem puterile, corpul se îmbolnăvește, mintea ne lasă. Începem să-i pierdem pe cei dragi și speranțele încep să se diminueze. Și ajungem la vârsta când înțelegem că lucrurile nu sunt așa cum am fi dorit.
Majoritatea bătrânilor ajung să înțeleagă că nu mai au la ce spera în această viață.
Rolul nostru este să înțelegem toate acestea când încă mai avem timp, înainte de a ajunge la vârsta când nu vom mai avea ce face. Înțelepciunea este să înțelegem acum cum va fi mintea noastră peste încă 20 sau 30 de ani.
Chiar și cei care înțeleg aceste lucruri, ce fac? Își schimbă dorințele. Dacă înainte erau atașați de aceasta viață, încep să fie atașați de ideea “va fi bine”, dacă nu acum, poate în viitor sau în viața următoare. Și încep să meargă la biserici, să se roage. Bisericile sunt pline de oameni bătrâni care deja au înțeles că aici nu are ce să mai fi bine.
Ei încep să spere că poate în viitor va fi bine, poate în lumea următoare cu ajutorul lui Dumnezeu. Poate. Dar este același lucru, numai că ei transferă totul în viața următoare, pentru că în continuare speră la ceva bun în samsara.
Dar practic ei se referă la aceleași lucruri, numai optica li s-a schimbat. În loc de a mai căuta mâncare și sex în aceasta viață, le caută în următoarea. Mâncarea și sexul este ceea ce ne determină în viață. În esență, este același lucru. Aceasta nu este ceea ce se numește renunțare.
Renunțarea este înțelegerea că nu există nimic în aceasta viață care să ne satisfacă. Poate fi ceva de moment și trecător. Nu există nicio satisfacție durabilă, eternă.
Pot fi momente trecătoare în care să fim satisfăcuți, dar trebuie să înțelegem că:
Nu există nimic de care ne putem agăța, pe care să ne sprijinim, nu există nimic pe care îl putem păstra cu noi o veșnicie. Vom pierde totul.
Renunțarea este acea situație în care nu mă mai aștept ca samsara să se amelioreze ci să ies din ea. Renunțarea este dorința de a mă elibera din samsara.
Nu mai doresc nici aceasta viață și nici următoarea.
Deja nu mai fug după plăcerile vieții, pentru că înțeleg inutilitatea lor.
Despre tot ceea ce am vorbit până acum, resurse, oportunități și raritatea vieții pe care o trăim, formează subiecte la care trebuie să medităm. Nu este suficient numai să ascultam lecția și să ne facem temele ci trebuie să ne așezăm și să medităm acasă asupra lor.
Trebuie să ne așezăm pe perna de meditație și să începem să ne gândim: Ce oportunitate am în această viață? Cât de rară este ea? Trebuie să asimilăm toate aceste idei, pentru că altfel preocupările zilnice ne vor trage după ele. Iar când ne vom reaminti din nou va fi prea târziu.
Toate acestea trebuie asimilate pentru a ne putea schimba ordinea preferințelor noastre și pentru a ajunge la renunțare.
Al doilea tip de meditație este meditația asupra morții. Una dintre cele mai importante meditații budiste.
Spuneți!
Chiwa mitakpa
Deci al doilea tip de meditație este asupra efemerității lucrurilor, ele apar și dispar, asupra faptului că nu putem să păstrăm această viață. În budism se spune: “Viața este ca bula din spuma unui val“. Vine și pleacă.
Parcă ieri am fost băiat de 7 ani, iar acum am 50. Cum de au trecut acești ani? Într-o clipă! Unde sunt ei? Această oportunitate a trecut repede.
Meditația asupra morții cuprinde:
Acest subiect este tratat pe larg în seminarul Meditația asupra morții și eliminarea ei.
Poate că este deprimant și trist să vorbim despre moarte și bine că este așa pentru că este pasul pe care va trebui să-l facem ca să putem renunța la ceva de care suntem atașați.
Pentru a vedea dacă am ajuns la renunțare, va trebui să ne uităm cum ne trăim viața. Ce ne conduce în viață? În budism se numește “cele opt gânduri lumești”.
Este foarte important să le cunoaștem pentru că în general facem lucruri fără să ne dăm seama cum le facem. În meditație ne vom concentra asupra felului în care ne raportăm noi la ele.
În continuare voi prezenta lista cu cele opt gânduri lumești.