Cursul 2: Diamantele Iluminării
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii
(Prajna Paramita)
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 4 – Prima parte
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .
Clasificări diferite ale Bodhicittei
Bodhicitta este împărțită în mai multe tipuri: există o diviziune în patru, trei, două și încă una în două.
Împărțirea Bodhicittei în cea a dorinței și a acțiunii
Deci, aceasta este una dintre împărțirile Bodhicittei în două tipuri, despre care am vorbit și în cursul numărul 1.
-
- Există Bodhicitta rugăciunii sau a dorinței.
- Bodhicitta acțiunii.
Bodhicitta dorinței
Bodhicitta dorinței se numește în tibetană:
Munsem
Munsem este practic o combinație de două cuvinte.
Munlam = rugăciune
Sem = prescurtarea cuvântului Sem kye – Bodhicitta.
Deci, împreună : Munsem = Bodhicitta rugăciunii sau a dorinței.
„Mi-aș dori să le fie bine tuturor ființelor”. Asta e dorința mea. Îmi doresc să le fie bine; Mă rog – ca să le fie bine; Meditez – să le fie bine. Aspir să ajung la iluminare, pentru ca ele să aibă tot ceea ce este mai bun. Să aibă parte numai de bine, și niciodată de rău.
Vă amintiți de Cele patru dorințe infinite (iubire, compasiune, bucurie și comportament egal)? Această rugăciune este Bodhicitta la nivel de dorință. Ea încă nu este Bodhicitta completă. „Aș dori ca toate ființele simțitoare să fie libere de orice suferință” – aceasta este dorința, dar asta nu înseamnă că avem Bodhicitta, ci doar o practicăm. Practicăm această aspirație, această dorință, ca tuturor să le fie bine și să nu mai sufere nimeni.
Cele patru gânduri infinite
Cele „patru gânduri infinite”, sunt expresia unei dorințe:
– Maitri
– Karuna
– Mudita
– Upeksha
Acestea sunt numele în sanscrită. În limba tibetană –
Jampa nying je gawa tang nyom
A. Maitri înseamnă iubire. Maitri este o iubire specifică, care dorește să ofere tuturor ființelor tot ce este bun, fără să-și dorească nimic în schimb, necondiționat. Iubirea care nu dorește posesiune, ci doar să dăruiască și să le fie tuturor bine. Asta nu înseamnă că dorim să le fie bine numai acum, ci dorim să aibă semințele ca să le fie bine și în viitor. Dorim să aibă semințele pentru tot ce este bun. Acesta este Maitri.
B. Karuna înseamnă compasiune. Compasiunea, spre deosebire de iubire, dorește să ia toată suferința de la toate ființele, fără excepție. Compasiunea dorește să le ia toată suferința și toate semințele suferinței. Nu numai ca ele să nu mai sufere acum, ci să numai sufere niciodată. Aceasta este Karuna, compasiunea necondiționată.
C. Mudita înseamnă bucurie. Dacă Maitri vrea să dea tot ce este mai bun în sensul lumesc, Mudita dorește să le ofere tuturor ființelor fericirea sublimă a lui Buddha, necondiționat.
D. Upeksha – înseamnă în aceeași măsură. Adică dorim să dăruim tuturor tot ce este mai bun, în mod egal, fără nicio discriminare, fără nicio distincție. Aceasta este una dintre variante. Mai sunt și altele.
Toate acestea sunt numite în tibetană:
Tse me shi
Adică, cele patru gânduri infinite.
Ele sunt numite infinite pentru că obiectul lor este infinit – adică toate ființele.
Bodhicitta acțiunii
Bodhicitta acțiunii se numește în tibetană:
Juksem
Juk – înseamnă a fi implicat, iar aici are sensul de „a plonja în oceanul acțiunilor unui Bodhisattva”. La acest nivel, nu ne mai mulțumim doar cu rugăciunea, ci spunem:
„Ce minunat ar fi dacă toate acestea s-ar împlini! – este dorința.
Ca ele repede să se împlinească! – este încă o dorință.
Însumi eu voi acționa ca toate acestea să devină realitate –iar acum acționez.
Eu însumi voi acționa. Îmi asum responsabilitatea personală pentru fericirea lor. Clipă de clipă, voi face tot ce pot, numai ca toate acestea să devină realitate.
Acest lucru ne ridică la nivelul acțiunii. Ne ridică la nivelul Mahayana. Înainte de asta nu am fost încă în Mahayana. În Hinayana există toți primii factori, există dorința, dar urcarea pe calea Mahayana, va face o diferență semnificativă în modul în care practicăm.
Diferența vine în principal după ce am perceput Vacuitatea. Atunci practica va fi complet diferită. Bodhisattva va acționa într-un mod complet diferit de „ascultători”. Acțiunile sale sunt complet orientate spre a aduce toate ființele la iluminarea totală a lui Buddha, și numai așa va ajunge el însuși la iluminare.
Clasificarea Bodhicittei în funcție de nivelul spiritual al practicantului
Acum, avem o împărțire în patru a Bodhicittei. Bodhicitta este clasificată în funcție de nivelul de înțelegerea spirituală a practicantului asupra ei.
1. Bodhicitta celui care încă nu a perceput direct Vacuitatea
Deci primul tip, este cel care nu a perceput încă direct Vacuitatea. El are Bodhicitta, și este Bodhisattva. Cu toate că nu a perceput Vacuitatea, el o înțelege intelectual ca urmare a învățăturii și practicii lui. Deși, lucrurile îi apar ca existând în sine, el nu mai crede că ele sunt așa.
Vă mai amintiți de Cele cinci căi? Ele sunt:
-
- Calea acumulării
- Calea pregătirii
- Calea percepției (perceperea directă a Vacuității)
- Calea practicii
- Calea nimic nu mai este de învățat.
Pe ce cale se află acest practicant? Pe calea acumulării și a pregătirii, pentru că nu a perceput încă Vacuitatea.
Deci, cel care a realizat Bodhicitta devine Bodhisattva chiar dacă nu a perceput încă Vacuitatea. Realizarea Bodhicittei îl urcă pe calea Mahayana.
Pe de altă parte, cel care nu și-a dezvoltat Bodhicitta și se află pe calea Mahayanei, de îndată ce ajunge la perceperea Vacuității, va realiza Bodhicitta.
Majoritatea practicanților nici măcar nu sunt pe Calea acumulării. De ce? Pentru că mai întâi trebuie dezvoltată Renunțarea, și asta nu este deloc ușor de făcut. Dar, cu Renunțarea va veni și Bodhicitta – dacă suntem în Mahayana. În Mahayana aducem întotdeauna toate ființele cu noi. Deci, Renunțarea, aversiunea față de suferință, care nu mai este doar a mea, ci și a altora, ne va conduce la Bodhicitta.
Inima și intelectul
Oamenii vin la Dharma cu diferite moduri de gândire. Sunt unii care au compasiunea mai dezvoltată și alții care au latura intelectuală mai dezvoltată. Unii vin mai mult cu inima, iar alții cu intelectul. Deci, cine va ajunge mai repede? Răspunsul este, ambele tipuri. Cei care au inima mai deschisă, au șansa să-și dezvolte Bodhicitta înainte de a-și dezvolta înțelegerea Vacuității. S-ar putea ca intelectul lor să nu fie atât de puternic și s-ar putea să nu le placă să studieze atâtea cursuri de acest gen. Ei vin cu inima, vor să facă bine. Dorința lor de a face altora bine se dezvoltă, și ajung la aversiunea față de suferință, ajung să fie conduși de Bodhicitta într-un mod autentic.
Binefacerea adevăratei Bodhicitta este enorm de mare; este atât de mare încât, persoana care nu a avut înainte o inteligență foarte bine dezvoltată – o va avea. Această persoană își spune: „Nu pot suporta să văd că ființele suferă. Trebuie să le scot neapărat din suferință.” El înțelege că este neapărată nevoie de perceperea Vacuității, și atunci va face totul pentru a înțelege Vacuitatea. Ca rezultat, inteligența lui se va dezvolta foarte mult. Și asta se întâmplă doar datorită binefacerii Bodhicittei.
Sunt alții, care vin la Dharma mai mult cu intelectul decât cu inima. Ei învață mult despre Vacuitate, înțeleg cum merg lucrurile; ce există, ce nu există, meditează mult și ajung la perceperea Vacuității.
Atunci când medităm mult și ajungem la perceperea Vacuității și, de asemenea, suntem pe calea Mahayanei, gândindu-ne mereu la alții, toate acestea constrâng vânturile noastre energetice să se deplaseze spre canalul principal. Și în același timp cu perceperea directă a Vacuității este realizată și Bodhicitta.
Deci, nu contează în ce loc ne aflăm – principalul lucru este să practicăm.
Mulți mari Lama se referă la toate aceste lucruri în mod diferit. Lama Zopa, de exemplu, spunea: „Ah, oricine poate percepe Vacuitatea, dar Bodhicitta – mai vedem noi”. El pune mult accent pe Bodhicitta, de ce? Pentru că oricine care o realizează, îi este garantată iluminarea. Iar pe cale va percepe și Vacuitatea.
Deci, oricine își dezvoltă Bodhicitta acum, trebuie să ajungă la iluminare. Ce este Bodhicitta? Este motivația de a ajunge la iluminare de dragul celorlalți. Deci, obligatoriu va fi percepută Vacuitatea pe cale. Alți Lama spun: „Cel mai important lucru este perceperea Vacuității, și apoi va veni restul”.
Deci, primul tip este Bodhicitta celui care încă nu a perceput direct Vacuitatea și asta se întâmplă fie pe Calea acumulării, fie pe Calea pregătirii. Practicantul are o anumită înțelegere a Vacuității, dar nu directă. El înțelege că lucrurile nu există de la sine, dar ele încă îi apar cu existență proprie de sine. Cu toate că înțelegerea lui este imperfectă, are deja această aspirația de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor.
2. Bodhicitta celui care a perceput direct Vacuitatea.
Al doilea tip este Bodhicitta celui care a perceput direct Vacuitatea. Acest practicant care se află pe Calea perceperii și are Bodhicitta, înțelege că responsabilitatea lui este totală.
De ce? Pentru că înțelege Vacuitatea. El înțelege în mod direct cum toată suferința din lume vine de la el. El înțelege perfect cum funcționează karma. Și chiar dacă nu vede tot timpul lucrurile așa, el înțelege datorită experienței perceperii directe a Vacuității. Deci cum va putea să elimine toată suferința? Lucrând în interior.
Această persoană își asumă întreaga responsabilitate pentru orice suferință care apare. Nu așteaptă ca altcineva să-i facă treaba. Ea trebuie să ajungă la iluminare, pentru că proiectează lumea și înțelege cum. Adică, această persoană nu mai crede în existența proprie de sine. Își asumă întreaga responsabilitate.
– Bodhisattva care nu a perceput Vacuitatea – vede pe cel suferind ca având existență proprie de sine.
– La al doilea nivel, după ce percepe direct Vacuitatea, nu mai crede că această persoană este de sine stătătoare, înțelege că este proiecția lui.
Deci pe cine ajută el acum?
Aceasta este Bodhicitta la un nivel mult mai înalt. Cu toate că dorința de a ajuta este aceeași, compasiunea care vrea să elimine suferința este aceeași, el își înțelege obiectul la cu totul alt nivel.
Dacă primul gândește: „Acolo este cineva nevoiaș”. Al doilea înțelege: „Întâlnesc nevoiașul pe care eu l-am proiectat”. El este pe deplin responsabil pentru toți nevoiașii, pentru că înțelege că fiecare dintre ei vin din el. Acesta este al doilea tip de Bodhicitta.
Întrebare: Cum se poate ca noi să proiectăm, în mod automat, inconștient, atâta suferință în lume, dacă stăm să ne uităm, de exemplu, la miile de săraci care trăiesc în India? De unde provin toate aceste proiecții? Iar pe de altă parte, prea puțin proiectăm o inimă deschisă, iubitoare și plină de compasiune. Cum se poate așa ceva?
Pentru a răspunde la acest lucru, trebuie să ne cunoaștem cu mult mai mult mintea decât o cunoaștem astăzi. Dacă afirmația este adevărată, că totul vine din noi, că proiectăm totul, atunci nu ne cunoaștem mintea.
Cum o vom cunoaște? Va trebui să învățăm să medităm. Nu o putem cunoaște în viața de zi cu zi, pentru că fuge prea repede, este prea atașată și greșește tot timpul.
Cel care a perceput Vacuitatea, încă nu a terminat de înțeles toată mintea, dar înțelege deja principiul, înțelege deja cum ea funcționează. El înțelege că ceea ce vede ca venind din exterior – vine de la el. Acum are nevoie de multă practică și poate dura până la șapte încarnări, până când termină această practică, până își purifică întreaga lui lume. Și acest lucru necesită multă meditație, necesită multe retreat-uri. Este nevoie de stat mult timp într-un retreat în care să ne putem deconecta de lume și de simțuri, să ne încetinim mintea și să începem să observăm cum ne funcționează mintea.
Toată această cunoaștere a minții care ni se transmite, vine din practica marilor meditatori. Stând în retreat, putem să ne uităm la peretele din fața noastră, sau la tangka care atârnă pe perete și să vedem cum vin de la noi. Putem vedea fiecare celulă din acest perete și cum ea vine din noi.
Când mintea încetinește suficient, vom începe să vedem cum ne creăm întreaga lume, că nimic nu vine din exteriorul nostru.
Marea greșeală din mintea noastră
Dacă vă mai amintiți în cursurile anterioare am vorbit de Tsur tong și Pakpa.
– Tsur tong – Sunt cei care văd lumea ca venind din exteriorul lor. Aproape cu toții suntem Tsur tong. Vedem lumea că vine spre noi.
– Pakpa percepând Vacuitatea, înțelege cum își proiectează lumea și începe să lucreze cu această înțelegere. Perceperea directă a Vacuității îi oferă un instrument extraordinar de a recâștiga dreptul asupra întregii lui realități.
Fiecare parte a minții noastre, 95% din ea, despre care nu avem idee de ceea se întâmplă acolo, ne proiectează lumea.
Și de unde știm că habar n-avem? Din faptul că vedem lucrurile că par să vină de undeva fără să fi făcut ceva și, deodată dă peste noi nenorocirea! Acest lucru denotă ignoranța pe care o avem, denotă greșeala teribilă, despre care toți înțelepții budismului ne spun că o facem.
Când începem să vedem asta în meditația noastră, realizăm cât de grosieră este mintea obișnuită și nu discerne. Cu cât progresăm în practică, aroganța va scade, ego-ul va scade puțin și începem să realizăm ce mai avem de învățat. Toate acestea se întâmplă numai în meditație și numai în experiența personală. Iar dacă nu am făcut mult bine și nu venim cu multă compasiune, nimic nu ni se va întâmpla în meditație. Ne vom ridica de pe perna de meditație înainte să se întâmple asta.
Lama Dvora Hla spunea că a cunoscut oameni care au intrat în retreat-ul de trei ani și după un an s-au ridicat și au plecat. Nu mai puteau continua. De ce? Pentru că este nevoie de multe binefaceri pentru a reuși în retreat.
3. Bodhicitta care se maturizează.
Al treilea nivel din cele patru, se numește Bodhicitta care se maturizează.
-
- Dacă primul tip – Bodhichitta celui care încă nu a perceput direct Vacuitatea, se situează pe Calea acumulării sau Calea pregătirii,
- Tipul doi – Bodhicitta celui care a perceput direct Vacuitatea, a depășit deja Calea perceperii.
- Iar acum, numărul trei – Bodhicitta care se maturizează, este undeva pe Calea practicii.
Vom intra în continuare mai în detaliu în Calea practicii, pentru a putea să le înțelegem pe cele trei.
Nivelurile Bodhisattva
În cadrul Căii practicii, există zece niveluri de Bodhisattva. Bodhisattva care a perceput Vacuitatea prima oară se ridică la primul nivel. El este un Bodhisattva de nivel unu. Percepând Vacuitatea, va începe să-și folosească înțelegerea dobândită pentru a-și elimina afecțiunile mentale și ignoranța. Fiind pe calea Mahayanei, el va realiza Bodhicitta și astfel devine un Arya Bodhisattva.
Apoi va începe să practice cele șase perfecțiuni: generozitatea, moralitatea, răbdarea, bucuria efortului, meditația și înțelepciunea. Începe să le practice, una câte una, ceea ce îl va ridica de la un nivel la altul. Prin finalizarea primului nivel, și-a perfecționat generozitatea. Generozitatea lui este completă și perfectă. Apoi se ridică la următorul nivel, și așa mai departe.
Când ajunge la nivelul opt, Bodhisattva este pregătit de a intra în Nirvana. Dar, nu va face asta, pentru că este un Bodhisattva, ce aspiră să ajungă la iluminarea completă a lui Buddha.
Dacă nu ar fi fost Bodhisattva, atunci când el atinge nivelul opt – este echivalent cu nivelul lui Arhat, care a ajuns în Nirvana. Bodhisattva de la nivelurile opt, nouă, zece, sunt complet diferiți de cei de la nivelurile unu – șapte.
Putem compara cu o scară exponențială. Pe măsură ce Bodhisattva progresează, nivelul lui spiritual crește exponențial. Dacă ar apărea în fața noastră un Bodhisattva de nivel opt, nu am face diferența între el și Buddha.
Al treilea tip de Bodhicitta, are un Bodhisattva care este de la nivelul opt în sus.
De ce se numește Bodhichitta care se maturizează? Pentru că Bodhisattva este deja pe cale să devină Buddha, este deja foarte aproape de a fi Buddha.
Cu toate că cel care a perceput Vacuitatea vede încă lucrurile ca venind de la sine, el nu mai crede în asta. Pe măsură ce progresează percepțiile lui devin din ce în ce mai rafinate. Și când ajunge la nivelul opt, lucrurile nu-i mai apar ca atare.
Acest Bodhisattva face un pas și vede cum produce podeaua. Își înțelege atât de mult mintea, încât vede cum din Karma lui produce podeaua care îl susține. El vede Karma în acțiune. O astfel de persoană scurtează timpul dintre cauză și efect.
El nu este încă un Buddha, pentru că nu și-a eliminat obstacolele din calea atotcunoașterii, nu este încă omniscient, dar este foarte sfânt. Este foarte avansat, este aproape ca Buddha. Nivelul unsprezece este Buddha.
Cum se trece de la un nivel la altul? Întotdeauna în meditație profundă. Asta înseamnă că dacă nu ne dezvoltăm capacitatea de meditație, nu vom ajunge nicăieri. Este Vipashyana – Hlak tong.
Cu toate că persoana cu „Bodhicitta care se maturizează”, nu mai crede că lucrurile vin de la sine, el încă mai are semințe să le vadă că vin așa. Mai sunt resturi pe care încă nu le-a curățat complet. Deci o astfel de persoană, când vede pe cineva care suferă, nu numai că înțelege că vine de la el, ci vede și cum vine din el.
Aceasta este „Bodhicitta care se maturizează”, pentru că ființa umană este deja matură pentru a deveni în curând Buddha.
4. Bodhicitta din mintea lui Buddha
Acum trecem la al patrulea nivel, care este nivelul lui Buddha.
Buddha a eliminat toate aceste resturi.
– Nu mai crede că lucrurile vin de la sine,
– Nu mai vede că lucrurile vin de la sine,
– Și nici nu mai are semințe să le vadă că vin de la sine.
Oare Buddha poate vedea suferința?
Întrebare: Buddha a ajuns la iluminare, adică se află în paradis și nu mai vede suferință în el. Dacă el nu mai vede nici o suferință, atunci cum ne poate ajuta?
Răspunsul este că el știe cum vedem lumea și ne poate ajuta cum să ne vedem iluminați.
Pe de altă parte, această linie pe care o trasăm între mine și ceilalți, nu există la Buddha. Deci cine vede pe cine? Cine nu suferă și cine suferă, cine vede pe cine?
Regatul Interior
Geshe Michael obișnuia să folosească metafora de Regat Interior și Regat Exterior. Sau mai putem spune paradisul interior și paradisul exterior. Etapele de înaintare pe calea iluminării. Mai întâi ne obișnuim să ne întâlnim cu îngerii, apoi devenim noi înșine îngeri.
Pe măsură ce progresăm pe calea iluminării, înainte de a ajunge noi înșine acolo, ne vom regăsi în preajma altora care au ajuns la iluminare. Așadar, etapa paradisului exterior este că începem să vedem îngerii, să-i întâlnim. Ei încep să apară și este foarte emoționant. Vom simți cum ei ne deschid poarta spre paradis. Vom începe să vedem paradisul.
Geshe Michael spunea: „A ajunge acolo este ca și cum ai fi o pasăre care zboară pe cer. Apoi practici mai mult și ajungi în regatul interior, paradisul interior. Iar atunci vei fi atât pasărea care a zburat pe cer, cât și cerul însuși. În același timp.”
Este cam greu de înțeles, pentru că noi gândim tot timpul dualist.
Deci, până acum am clasificat Bodhichitta în:
-
- două tipuri – a dorinței și a acțiunii,
- patru tipuri – în funcție de nivelul practicantului.
În continuare vom clasifica Bodhicitta după modul de gândire a practicantului.
Împărțirea Bodhicittei după modul de gândire (trei tipuri)
Acum vom împărți Bodhicitta în funcție de modul de gândire al practicianului. Cum crede o persoană că va ajunge la iluminare.
1. Aspirația regelui
Există aspirația spre iluminarea a regelui. De ce a regelui? Deoarece regele merge înaintea oștirii și toată oștirea merge după el. Deci, acesta este o persoană care își spune: „Voi obține mai întâi eu iluminarea și apoi îi voi conduce și pe ceilalți la iluminare”.
2. Aspirația ciobanului
A doua aspirație este cea a ciobanului. El merge după turmă. Este cel care își spune: „Mai întâi îi voi aduce pe toți la iluminare și abia apoi eu”. Adică Bodhisattva spune: „Voi rămâne aici în Samsara până când nu va mai fi Samsara, și numai atunci voi ajunge la iluminare”. Aceasta este gândirea ciobanului. Mai întâi turma și apoi el.
3. Aspirația barcagiului
Al treilea mod de gândire este a barcagiului. Barcagiul și barca sosesc împreună. El spune: „Vreau să ajung la iluminare în același timp cu toate ființele simțitoare. Vom merge împreună.”
Ce spune Mahayana?
Care dintre cele trei moduri de gândire este Mahayana?
Poate fi ciobanul?
Dar cum pot să aduc pe cineva la iluminare, dacă nu am ajuns eu însămi acolo? Cum pot să-l învăț, dacă nu am învățat eu însămi? Dacă nu am eliminat încă moartea, cum pot să-l învăț pe altul?
Poate fi regele? Dar cum pot deveni rege? Mă voi comporta ca ciobanul și voi deveni rege, adică voi ajunge la iluminare și atunci numai eu îi pot aduce pe toți ceilalți.
Dar ca să devin acest rege care ajunge la iluminare și mai târziu să-i aduc cu mine și pe ceilalți, trebuie să gândesc mai întâi ca ciobanul sau ca barcagiul: „Trebuie să-i aduc pe toți”. Trebuie să gândesc ca barcagiul sau ciobanul, pentru a deveni rege.
Aproape că am ajuns
Lama Dvora Hla spunea: „A vedea pe cineva ajungând la iluminare este ca și cum aș fi și eu acolo. Este foarte emoționant. Nu aș fi putut să-l întâlnesc pe sfântul meu Lama, Ken Rinpoche, dacă nu aș fi fost aproape acolo. Însuși faptul că l-am întâlnit și îl percep ca pe un sfânt, ca pe cineva ca având calități sublime – sunt aproape. Săgeata aproape că atinge ținta. Ceea ce mai rămâne de făcut este ca săgeata să treacă prin țintă.”
Dacă stăm și auzim toate aceste descrieri, înseamnă că suntem aproape de iluminare, trebuie doar să practicăm puțin. Întrebarea este, vom face asta?
Suntem deja acolo! Trebuie doar să ne organizăm puțin viața, să ne eliberăm timpul, să renunțăm puțin la pofte și finanțe. Să fim modești, să muncim doar pentru a ne satisface nevoile minime și să renunțăm la orice altceva. Este nevoie să ne eliberăm pentru a putea practica.
Munciți cincizeci de săptămâni pe an pentru a obține două săptămâni de concediu. Și ce puteți face în două săptămâni? Faceți invers! A vă mulțumi cu puțin, a trăi în caravană, pentru că oricum veți pierde totul.
Este nevoie de studiu, contemplare și meditație. În limba tibetană:
Tu sam gom sum
Tu = a asculta, a învăța.
Sam = a gândi la ceea ce am auzit, a contempla, a reflecta.
Gom = a medita asupra a ceea ce am gândit.
Sum = trei.
Sunt doar trei lucruri pe care trebuie să le facem și am terminat.
Principala muncă este în interior
Întrebare: Dacă deja sunt mulți care au ajuns la iluminare, atunci cum de mai suntem încă aici?
Maestrul Shantideva la întrebarea: „Cum se poate că Buddha și-a eliminat toată suferința și încă mai există săraci pe lume?” spunea așa (capitolul 5, versetul 12):
Oameni răi umplu întreg spațiul
Și nu toți pot fi eliminați.
Ucidem pe unii și vin alții. Vin din ce în ce mai mulți. Maestrul ne spune: „Nu există nici o cale de a-i elimina pe toți” De ce? Pentru că, de unde vin? Din mine!
Dar eliminându-mi gândurile supărării,
Este echivalent cu eliminarea lor completă!
Vrem să-i elimini pe toți cei răi? Elimină-ți supărarea! Acum ne mai spune ceva:
Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?
Vreau să merg și sunt o mulțime de spini pe jos. Așa că vreau să acopăr spinii, fac trotuare, drumuri. Oare pot acoperi totul? Nu, nu pot acoperi totul. Pot să elimin toți spinii din lume? Nu, nu pot, deci ce să fac? Maestrul ne spune: „Pune-ți pantofi!”
Maestrul Shantideva ne spune: „Nu lucra în exterior, ci în interior. Nu este nevoie să-ți omori toți dușmanii, pentru că ei vin din tine. Distruge sursa din care vin, distruge karma care îi aduce și atunci, nu vor mai avea cum să vină”.
Oamenii își sacrifică viața pentru a elimina dușmanii, de parcă ei ar exista prin sine înșiși.
Ei vin din mine! Îmi sacrific viața și viața copiilor mei și toată averea și toate bogățiile mele pentru a elimina lucrurile fictive. Ei sunt doar proiecția mea.
Atunci ce voi face? Voi merge la conferințe de pace sau voi medita? Și una și alta. De ce? Pentru că nu voi reuși în meditație fără conferințele de pace. Am nevoie să acumulez merite pentru meditație. Deci, și una și alta . Dar până la urmă, schimbarea va veni din meditație, pentru că munca este în interior și nu în afară. Bodhisattva, are perioade în care lucrează afară și perioade în care lucrează în interior.
El spune:
Tot așa, îmi este imposibil să opresc
Orice obiect din afara mea.
Nu pot opri toate lucrurile neplăcute care mi se întâmplă.
Dar dacă în mintea mea pot să-l opresc
Ce nevoie mai am de a opri orice altceva?
Numai lucrând în interior putem să salvăm lumea.
Practica bună va da rezultate!
Dacă plantăm sămânța și sunt îndeplinite toate condițiile, arborele va trebui să crească. Dacă sămânța este în pământ și există soare și apă, atunci ea va germina și va deveni copac. Dacă facem toată practica, atunci rezultatul va trebui să vină.
Dacă practicăm, garantat vom ajunge la iluminare.
Pentru Buddha, trecutul, prezentul și viitorul, este același lucru. Buddha care vom fi când ne iluminăm este deja aici. Pentru că el ești tu. Totul este de a ne purifica mintea.
Mulți spun, că atunci când ajungem la iluminare, vom înțelege că nu a existat vreodată un loc spre care să mergem.
În „Sutra inimii”, Buddha spune: „Nu există nici Samsara și nici Nirvana”, ele nu există prin sine însăși. Dacă mă percep ca „neiluminat”, este doar o percepție pe care o am în prezent despre mine, care îmi este impusă de karma mea. Asta nu înseamnă că eu în sine „nu sunt iluminat”, pentru că sunt gol de orice natură. Și când o să am karma potrivită, voi deveni iluminat pe loc.
Nu avem unde să mergem. Iluminarea este deja aici. Este în fața nasului nostru. Maitreya tot timpul a fost cu Asanga, numai că Asanga nu l-a văzut.
Bodhicitta aparentă și Bodhicitta supremă
Ultima împărțire în două. Prima împărțire în două, a fost Bodhicitta dorinței și Bodhicitta acțiunii, iar acum avem:
1. Bodhichita aparentă
2. Bodhicitta supremă/ultimă
1. Bodhichitta aparentă
Bodhicitta aparentă – este dorința de a deveni un Buddha pentru a ajuta toate ființele simțitoare. Se numește în tibetană:
Kundzob semkye
De ce este aparentă? Pentru că implică o gândire conceptuală și, prin urmare, ea aparține de realitatea relativă, falsă.
Bodhicitta „aparentă” este a celui ce nu percepe în prezent Vacuitatea. Adică, nu este încă un Buddha, poate fi un Arya, dar chiar dacă este Arya, nu este în perceperea Vacuității.
2. Bodhicitta supremă
Ce este Bodhichitta supremă? Ea se numește în tibetană:
Dundam semkye
„ Bodhicitta supremă” este sinonim cu percepția directă a Vacuității.
Acolo unde nu există privitor și ce este privit, nu există obiect și subiect. Este precum apa în apă, fără dualitate.
Bodhicitta supremă este, în esență, de a fi cufundat în perceperea directă a Vacuității.
Câteva cuvinte de încheiere despre Bodhicitta
Cultivarea Bodhicittei în inima noastră este diamantul din coroana practicii budiste. Chiar dacă nu am reușit încă să dobândim adevărata Bodhicitta – însăși practica de a o realiza este o mare binecuvântare. Această practică este cheia creării unei vieți pline de sens.
Cultivarea Bodhicittei necesită dezvoltarea puterii, resurselor și abilităților, astfel încât să putem ajuta toate ființele.
Aceasta este cea mai prețioasă conștiință care există în întregul univers.
Meditația din a doua parte a acestei lecții analizează diferitele abilități pe care Bodhisattva le dezvoltă pe cale. Aceste abilități au fost descrise de Buddha însuși în sutrele din Prajnaparamita.
În viața noastră normală nu cunoaștem această conștiință, de aceea ne lipsește entuziasmul pentru practică, precum și instrucțiunile despre cum să practicăm. Așadar, este de așteptat ca practica să dureze timp considerabil și să apară dificultăți pe cale.
Dar asta nu este nimic nou – pentru că suntem obișnuiți să ne confruntăm cu dificultățile care apar la fiecare pas în viața noastră.
Provocarea noastră este, de a ne reorienta eforturile și de a le îndrepta spre un scop semnificativ și care, de asemenea, să ne determine dorința de a face față dificultăților care vor apărea pe cale.
Maestrul Shantideva, cunoscut și ca „Prințul tuturor Bodhisattva”, spunea:
Toate celelalte merite ca planta musa sunt,
După ce dă roade, se veștejesc și cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește și dă fructe permanent,
Și mai mult de atât – el crește neîncetat.
În încheiere, voi cita un maestru budist minunat pe nume Serme Khen Rinpoche Geshe Tashi Tsering. El folosește o zicală tibetană: „Dacă mâncarea este delicioasă, dar nu ai dinți – mestecă-o cu gingiile”. Aspirația spre iluminare este cea mai minunată delicatesă și este aici chiar înaintea voastră. Rezultatul ei este fericirea sublimă, însoțită de capacitatea de a ajuta nenumărate ființe”.
A fi un prunc Bodhisattva, s-ar putea să nu avem încă dinții pentru a ne bucura pe deplin de delicatese – dar le putem mesteca cu gingiile.
Nu există nimic altceva în lumea asta a cărui valoare să depășească valoarea cultivării Bodhicittei. De fapt, putem spune că nu există nimic altceva în lume care să aibă vreo valoare!
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .
Lecția 4 – A doua parte
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .
Meditație: Cele 22 de nivele în dezvoltarea bodhicittei
În Sutrele Prajnaparamita, Buddha ne dă 22 de analogii ale modului în care Bodhicitta se dezvoltă pe calea unui Bodhisattva spre iluminare. În această meditație vom trece peste fiecare dintre ele, pentru ca descrierile lor minunate să ne inspire pe calea noastră. Încercați să vă concentrați pe fiecare dintre ele, și apoi să vă imaginați că sunteți un Bodhisattva care a atins aceste etape. Încercați să vedeți ce înseamnă asta pentru voi, ce schimbări necesită în voi și cum afectează relațiile voastre cu cei din jurul vostru și cu voi înșivă.
Așezați-vă comod, închideți ochii și permiteți-vă să navigați în următoarele câteva minute în lumea sublimă a unui Bodhisattva.
- Primul nivel este baza pentru tot ce va urma. Vedeți-vă bodhicitta ca pe un sol fertil, ca bază a culturilor care cresc în el și hrănesc toate ființele. La fel este și iubirea voastră – hrănește toate ființele.
- La al doilea nivel, bodhicitta este comparată cu aurul pur. Aurul este un metal nobil care nu este afectat de nici un material cu care vine în contact. El rămâne pur. La fel și bodhicitta din mintea voastră. Când înțelegeți pe deplin vacuitatea tuturor fenomenelor (vacuitatea celor „trei sfere” implicate în fiecare act) nu mai există pericolul degenerării bodhicittei atunci când apar dificultăți. Mintea voastră va rămâne pură.
- Odată cu progresul vostru pe calea perfecțiunilor, bodhicitta voastră este ca luna în creștere a cărei lumină și dimensiune se intensifică. Această conștiință face ca toate fenomenele să strălucească din ce în ce mai mult.
- Pe măsură ce practica progresează, conștiința voastră se intensifică și este capabilă să pună capăt oricărui obstacol care apare pe calea spre iluminare, la fel ca focul care arde fiecare substanță inflamabilă care iese în cale.
- La nivelul următor, bodhicitta voastră este comparată cu o mare comoară de lucruri după care oamenii tânjesc, o comoară disponibilă fiecărui nevoiaș. Imaginați-vă acum generozitatea voastră enormă, care cuprinde nevoile tuturor ființelor și le oferă tot ceea ce le trebuie.
- Atunci când vă perfecționați practica moralității, bodhicitta devine ca o mină de pietre prețioase. Etica voastră pură va dezvolta în voi toate celelalte virtuți. Moralitatea voastră pură este ca o sursă nesfârșită de pietre prețioase și perle.
- Odată cu finalizarea practicii răbdări, bodichitta voastră seamănă cu un ocean imens. Dacă valurile învolbură suprafața lui, în adâncuri este pace și liniște deplină. Acum aveți capacitatea de a face față oricărei dificultăți doar, pentru a face bine ființelor și nu vă veți mai pierde niciodată liniștea sufletească.
- Odată cu finalizarea practicii bucuriei efortului, bodhicitta voastră este asemenea diamantului – o perfecțiune indestructibilă.
Călătoria voastră a început și va lua sfârșit, chiar dacă pe parcurs încă vor mai apărea dificultăți mari.
- Odată cu finalizarea perfecțiunii meditației, bodhicitta voastră va deveni complet stabilă și niciodată nu vă veti mai abate de la practică. Conștiința voastră este asemenea regelui munților – un munte imens, care nu se clatină în fața războaielor, furtunilor, cutremurelor sau oricărei alte forțe ale naturii.
- Odată cu finalizarea perfecțiunii înțelepciunii și a perceperii directe a vacuității, bodhicitta va fi asemenea remediului suprem. Ca un leac pentru orice boală, bodhicitta voastră va îndepărta orice obstacol din calea iluminării.
- Acum practicați pentru toate ființele, iar în acest moment bodhicitta voastră este ca un prieten minunat dornic să ajute toate făpturile, oricare ar fi nevoile lor.
- În această etapă veți fi în stare, ca rugăciunile voastre să se împlinească. Bodhicitta voastră este asemenea perlei care împlinește orice dorință.
- Odată cu finalizarea abilităților voastre, bodhicitta va fi asemenea soarelui, a cărui radiație va fi principala cauză a coacerii recoltei.
- Când vă veți perfecționa cunoștințele, înțelegerea voastră despre lume este perfectă, iar învățătura pe care o veți transmite va fi complet exactă, și în concordanță cu nevoile ființelor. În acest moment, bodhicitta este asemenea cântecului divin al ființelor Ghandarva – acestea sunt ființe cerești al căror cântec umple inima de bucurie.
- Percepând vacuitatea în mod direct și aducând la desăvârșire toate perfecțiunile, veți fi ca un mare rege care guvernează cu înțelepciune și se îngrijește de toate nevoile supușilor săi. În acest moment deveniți foarte încrezători și aveți capacitatea absolută de a vă atinge toate obiectivele.
- Prin practicarea primelor cinci perfecțiuni ați acumulat colecția de merite, iar prin perfecțiunea înțelepciunii ați acumulat colecția de înțelepciune. Acum, bodhicitta voastră este ca un tezaur de comori care conține tot ce este necesar în beneficiul tuturor ființelor.
- Odată cu finalizarea întregului antrenament, bodhicitta voastră va fi asemenea Căii regelui, pe care poate călători orice vehicul.
Ați dobândit capacitatea de a ajuta toate ființele să-și atingă aspirația, fie că este vorba de nirvana personală, fie de iluminarea completă.
- După ce ați dobândit liniștea meditativă (shamata) și vederea specială (vipashyana), marea voastră compasiune vă va împiedica să cădeți în extrema nirvanei inferioare, în timp ce înțelegerea vacuității vă va împiedica de extrema samsarei. Și astfel, Bodhicitta voastră va fi asemenea unui car mare care vă va duce direct la scopul suprem – marea iluminare a lui Buddha.
- În etapa următoare sunteți capabili de a-i învăța și sprijini pe alții fără să dați vreun semn de oboseală sau epuizare. Bodhicitta este ca un izvor care se intensifică, și devine o sursă inepuizabilă de a transmitere a dharmei.
- Sunteți capabili acum de a învăța toate ființele, fără niciun efort, iar învățătura voastră va fi asemenea cântecului de salcie. Tot ceea ce predați este profund si elegant, creând un sentiment de împlinire. Chiar și atunci când învățătura este simplă și banală, sunteți capabili să-i transmiteți sensul perfect, ajutându-i astfel pe ceilalți să înțeleagă bine și atrăgându-i spre Dharma ca o melodie de salcie.
- În acest moment, puteți să le arătați ființelor că iluminarea completă este scopul ultim pentru fiecare dintre ele. Bodichitta voastră este asemenea unui fluviu puternic care duce cu el toate ființele spre oceanul iluminării totale.
- În ultima etapă sunteți capabili să vă manifestați în nenumărate replici care să ajute ființele.Ca un nor imens, din care cade ploaia peste toate semințele ajutându-le să crească. De acțiunile voastre iluminate vor beneficia toate ființele, indiferent de situația în care se află.
Este minunat să reveniți asupra acestei meditații, pentru a putea interioriza aceste virtuți sublime, și care binecuvântează întreaga lume.
Puteți deschide încet ochii.
Grup Facebook