Lectia 8b – Aci 5

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8, a doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Etapa în care nu ne vom mai pierde binefacerile

Cel ce practică calea spirituală, care înțelege vacuitatea în mod profund, chiar dacă încă nu a perceput-o direct, nu va mai avea cum să-şi dezvolte lokta, deci nici să-şi piardă binefacerile. Despre o astfel de persoană se spune că mai mult ca sigur va ajunge la iluminare.

 

Cele Cinci Căi

Fiecare dintre noi, fie că învață dharma sau nu, pe parcursul carierei lui spirituale, care poate dura vieți după vieți, va trebui să treacă cinci pietre de hotar [va trebui să parcurgă cinci etape] care se numesc cele cinci căi. În budism cuvântul „cale” are și sensul de realizare spirituală.

Cele cinci căi sunt următoarele:

– calea acumulării,
– calea pregătirii,
– calea percepției directe,
– calea practicii
– calea în care învățătura s-a încheiat sau sfârșitul învățăturii.

Fiecare dintre noi va trebui să parcurgă toate cele cinci pentru a ajunge la iluminare.

Ce înseamnă a urca pe calea acumulării? A urca pe calea acumulării înseamnă a începe să ne dezvoltăm renunțarea, în sensul de a renunța la credința că lumea materială ne va aduce fericirea veșnică şi de a căuta semnificația vieții dincolo de această lume materială. Când renunțarea a ajuns la stadiile finale, înseamnă că am finalizat calea acumulării.

Când vom ști că am finalizat calea pregătirii? Atunci când am ajuns la o înțelegere intelectuală deplină a vacuității.

A treia cale este de fapt perceperea vacuității în mod direct. Ea este foarte scurtă pentru că durează aproximativ o zi.

A patra cale, cea a practicii, se poate finaliza în această viață sau în următoarele vieți. Se spune că nu vor fi mai mult de șapte vieți viitoare. Cine se află pe această cale, practică ceea ce a perceput în experiența vacuității, după care va ajunge la iluminare.

A cincea cale este de fapt iluminarea.

 

Etapa de vârf

Pe calea pregătirii, se dezvoltă înțelegerea intelectuală a vacuității, prin învățătură, reflecții, meditații.

Această cale are mai multe etape, iar penultima se numește etapa de vârf. Cel care a ajuns la această etapă, se spune că are o profundă înțelegere a vacuității și de aceea nu va mai putea să-şi dezvolte lokta şi în mod sigur va ajunge la iluminare.

 

Chiar dacă rădăcina binefacerii s-a deteriorat, ea poate fi restabilită

Am vorbit mai înainte de retezarea rădăcinii meritelor/binefacerilor. Întrebarea este dacă ea poate fi restabilită?

Dacă în Abhidharma se folosesc cuvintele de a tăia, de a reteza rădăcina binefacerii, în Mahayana se spune că rădăcina a fost serios deteriorată.

Lokta sau supărarea pe un Bodhisattva pot produce serioase deteriorări rădăcinii binefacerilor pe care le-am acumulat până acum.

În Mahayana nu se spune că semințele binefacerilor pe care le-am acumulat până acum nu vor mai rodi deloc sau vor rodi într-o măsură mai mică, ci capacitatea lor de a da rezultate a fost afectată grav.

Cu toate că Abhidharma spune că semințele au fost șterse, ea susține faptul că există căi de a le aduce înapoi.

Dacă revenim la Mahayana, aceasta susține faptul că așa cum putem deteriora puterea unei semințe bune de a da roade, tot așa putem să deteriorăm puterea seminței rele de a da fruct. Deci putem deteriora atât sămânța bună cât și pe cea rea. A deteriora sămânța rea se numește purificare.

Două moduri de reconstituire a rădăcinii tăiate a binefacerilor

Vom vorbi în continuare despre cele două moduri pe care ni le dă Abhidharma de a reconstitui rădăcina tăiată a binefacerilor.

1. Primul mod este:

Te tsom

Te tsom înseamnă îndoială.

La ce fel de îndoială ne referim? Să luăm ca exemplu pe cineva care este tânăr, sănătos, cu un intelect bun care ajunge la concluzia că nu există nici o legătură între faptele pe care le face și rezultatele pe care le experimentează, că poate înșela fără ca acest lucru să afecteze starea contului lui bancar, pe scurt: că nu există legi karmice şi [prin urmare] poate face ceea ce vrea.

Timpul trece, tânărul îmbătrânește, corpul nu mai este în putere, este atras mai puțin de plăcerile lumești şi atunci începe să se strecoare îndoiala.

Cum se va strecura? Prin a-și pune întrebări, cum ar fi: „Oare există vreo legătură între fapta făcută şi ceea ce mi se întâmplă acum? Poate că totuși există legi karmice”. Îndoiala în lokta începe să se furișeze în conștient.  [= îndoiala faţă de ceea ce credea el până atunci…]

Conform Abhidharmakosha, dacă această îndoială va deveni suficient de puternică, ea va putea să reconstituie parțial sursa de binefaceri.

2. Al doilea mod este:

Nge pa

care înseamnă identificare corectă sau cu certitudine. Adică a avea certitudinea că lokta este greșită, corectarea acesteia.

De exemplu, cel care a avut lokta, a trecut de etapa îndoielii și a ajuns să-şi spună: „Da, este adevărat că există bine și rău, că efectul este legat de cauză şi că există legătură între ceea ce fac și rezultatul pe care-l simt”.  Abhidharmakosha spune că această certitudine readuce rădăcina în situația inițială.

 

Karma proiectoare şi karma care finisează sau completează

Următoarea categorie de karmă vorbește despre karma proiectoare și karma care finisează sau completează.

1. Karma proiectoare:

Penje kyi le

Ce este această karmă?  Aceasta este karma care ne proiectează sau ne trimite în viața următoare. Acest tip de karmă va alege pentru noi noua formă de existență în care vom trăi în viața următoare.

Conform budismului, există o karmă în această viață care este cea mai puternică, care ne va trimite la următoarea formă de existență.

Această abordare descrisă în Abhidharmakosha nu este acceptată de școlile mai înalte.

Școlile înalte spun că de fapt karma proiectoare va fi stabilită de către toate obiceiurile și acțiunile noastre din această viață.

Dacă Abhidharmakosha spune în mod explicit că numai o singură faptă mare și puternică este cea care ne va trimite în viața următoare, Mahayana vorbește despre importanța crucială a momentului morții, pentru că ceea ce se întâmplă în acest moment va influenta direcția în care mergem.

2. Karma care finisează sau completează:

Dzokje kyi le

Dacă karma proiectoare ne aruncă în viața următoare, karma care finisează sau completează este karma care va decide detaliile vieții următoare.

Abhidharmakosha ne dă ca exemplu un maestru în arta picturii care învață un grup de ucenici. Karma proiectoare este comparată cu schița tabloului desenată de pictor, iar karma care completează este comparată cu ucenicii care completează detaliile și culorile tabloului.

Abhidharmakosha spune: karma proiectoare este determinată doar de una dintre faptele importante pe care le-am făcut în această viață, iar totalitatea acțiunilor și a obiceiurilor pe care le-am dezvoltat, precum și totalitatea binefacerilor şi a nedreptăților pe care le-am acumulat în această viață, vor decide detaliile existenței viitoare. Deosebirea dintre karma proiectoare și karma ce finisează este prin intensitatea karmei.

Din nou subliniez faptul că această abordare nu este acceptată de școlile mai înalte, care susțin faptul că totalitatea faptelor noastre din această viață şi din viețile anterioare vor influenta existenta viitoare.

 

Momentul morții

Mahayana atribuie multă importanță momentului morții. Există diverse curente care predau cartea tibetană a morților. Se spune că dacă i se citește muribundului cartea tibetană a morților, poate fi îndrumat spre o viață viitoare mai bună, dacă ar fi studiat-o mai înainte.

Tradiția din care facem parte, susține că această carte nu este corectă în totalitate. În tradiția Gelukpa există texte care sunt oarecum similare cărții tibetane a morților, care sunt corecte, dar [aceste texte] nu sunt incluse în cadrul învățăturilor deschise.

Motivul pentru care este atins acest subiect, este că momentele morții sunt extrem de dificile, cele mai dificile din întreaga viață.

Se spune că procesul morții este însoțit de dureri intense, chiar și pentru cei care mor în somn. Există o durere specifică a morții care se manifestă după ce persoana a fost declarată ca fiind moartă din punct de vedere clinic. În procesul morții, simțurile sunt total bulversate, mintea încetează de a mai funcționa, încep să apară halucinații.

În aceste momente, șansa de a putea avea un gând clar care să ne conducă la o viață viitoare mai bună este zero, asta dacă nu am practicat intens și foarte serios pe parcursul vieții.

De aceea, maeștrii nu se concentrează pe astfel de lucruri cum ar fi cartea morților, pentru că nu este necesar.

Unicul mod este de a acumula karma necesară, de a învăța, de a ne dezvolta obiceiuri suficient de adânci în conștiință noastră, ca să ne putem folosi de ceea ce am învățat în aceste clipe ale morții. Pentru aceste lucruri este nevoie de o pregătire temeinică.

Este important de știut că există două aspecte ale momentului morții:

1. 1. Așa cum am spus, clipa morții este extrem de grea. Corpul, creierul, mintea sunt supuse unor procese dificile.
   2. Dar pe de altă parte, clipa morții este o ocazie ieșită din comun, pentru că încep să se deschidă canalele care sunt în mod normal complet închise de-a lungul vieții noastre.

Și acesta este momentul în care se poate percepe cu adevărat vacuitatea şi se poate ajunge la iluminare, cu condiția să fi practicat foarte serios pe parcursul vieții noastre.

Fără o practică serioasă nu vom avea control în clipele morții, iar karma acumulată va decide spre ce viață ne vom îndrepta. În Tantra se practică foarte serios pentru a învinge acest moment.

Întrebarea este ”Care este acea faptă puternică, conform Abhidharmakosha care ne va decide viața noastră viitoare?”

În lecțiile trecute am vorbit despre componentele care fac să fie completă karma:

– identificarea corectă a obiectului,
– gândul ce însoțește fapta,
– executarea faptei,
– finalizarea faptei.

Cu cât motivația şi emoțiile care însoțesc fapta sunt mai puternice, cu atât karma va deveni completă. Conform Abhidharmakosha, una dintre astfel de karma, cea mai puternică ne va proiecta în viața următoare.

Școlile budiste mai înalte susțin că de fapt totalitatea faptelor noastre, a obiceiurilor, a intențiilor cele mai profunde, a faptelor pe care le facem tot timpul, va stabili existența noastră viitoare.

 

Cele patru combinații ale karmei proiectoare şi ale karmei de finisare

Ce înseamnă o naștere reușită şi ce înseamnă una nereușită? Se spune că există trei tipuri de vieți bune şi trei care nu sunt bune. Viețile bune sunt considerate a fi:

1. Ale ființei umane,
2. Ale zeului,
3. Ale semizeului.

Viețile considerate ca nefiind bune sunt:

1. Ale animalului
2. Ale spiritului flămând,
3. Ale ființei din infern.

Deci, trebuie să evităm nașterea în aceste lumi inferioare. Conform budismului, a lua şi a păstra cu sfințenie jurămintele, adică jurămintele de refugiu, ne protejează de căderea în aceste lumi [inferioare].

Atunci când luăm aceste jurăminte, singura obligație este de a le respecta zilnic. A lua jurămintele înseamnă a oferi respect lui Buddha, Dharma şi Sangha pentru că ele reprezintă înțelepciunea, acea înțelepciune pe care o folosim ca să nu ne mai enervăm atunci când apare în fața noastră șeful supărat.

Ceremonia de luare a jurămintelor de refugiu se face o singură dată în viață, jurămintele luate rămânând cu noi până la moarte, în cazul în care nu le-am încălcat.

Ca să le încălcăm, va trebui să avem Lokta foarte puternică, de aceea se spune că jurămintele de refugiu sunt greu de încălcat. Mai mult, ele consolidează formarea colecției noastre de binefaceri.

Datorită faptului că energiile karmice vin cu multă intensitate, aceste jurăminte ne protejează de a cădea în lumile inferioare. Ele lasă pe banda karmică amprente foarte adânci. Există și alte jurăminte care se pot lua de mai multe ori.

 

Vom vorbi în continuare despre:

Mu shi

Mu     ̶  combinații
Shi     ̶  patru

Adică cele patru combinații dintre karma proiectoare și karma de finisare.

a. karma proiectoare bună atașată de o karmă de finisare care nu este bună.

Un exemplu al unei astfel de combinații este: nașterea ca ființă umană care trăiește o viață mizeră. Dacă nașterea ca om este considerată a fi o karmă proiectoare bună, viața mizeră este o karmă de finisare neplăcută. Un alt exemplu: ne-am născut ca ființă umană, dar suntem bolnăvicioși, sau trăim în lipsuri, sau suntem infirmi şi așa mai departe.

b. karma proiectoare negativă și karma de finisare pozitivă.

De exemplu: câinele care trăiește în sânul unei familii care îl îngrijește, îl protejează și îl iubește. Deci a fi câine sau orice alt animal este o karmă proiectoare rea, iar dacă el duce și o viață bună, înseamnă că el are o karmă de finisare pozitivă.

c. karma proiectoare este rea și karma de finisare este rea.

Exemplul care se dă este: nașterea în infern dar în infernul cel mai de jos, care se numește în limba sanscrită avici. Sensul cuvântului este locul în care chinul nu se oprește niciodată, nu există nici o clipă de răgaz în tortura chinurilor. Durerile sunt maxime și pot dura milioane de ani.

d. karma proiectoare este bună şi karma de finisare este bună.

De exemplu: nașterea ca ființă umană și a ajunge la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.