Lecția 5b – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – a doua parte

 

Două etape ale căii au menirea de a stăvili dorința pentru această viață, două tipuri de meditații care au menirea de a stăvili dorința pentru această viață.

Delnjor Dunche Nye Ka

Del  — timp liber
Jor  — abundență, belșug.
Geshe Hla a tradus resurse și oportunități.
Ka    — greu
Nye  — a găsi.
Dun  — sens.

O viață plină de resurse și oportunități este foarte greu de găsit. Este dificil să găsești viață cu resurse și oportunități așa cum avem noi. Dacă ne uităm la populația globului, care este peste 7 miliarde, suntem cu toții unici, speciali. A fi ființă umană este ceva deosebit, deoarece există în lume o infinitate de ființe. Uitați-vă câte furnici, pești, amibe sunt; sau ființe care nu sunt numai pe această planetă.

 

A fi ființă umană este ceva foarte, foarte rar.

Karma de a putea mirosi, de exemplu, karma de a putea vedea este foarte rară. Multe fapte de binefacere a trebuit să acumulez pe parcursul a milioane de vieți pentru a dobândi karma care să-mi permită să văd. Și nu oricine vede, chiar dacă este om. Karma de a deveni ființă umană este foarte rară.

În continuare voi prezenta lista de oportunități:

1.   Prima oportunitate este că nu am idei greșite.
Ce înseamnă să ai idei greșite? De exemplu cel care crede că moralitatea nu este importantă. Prima oportunitate este că eu cred într-o tradiție și [într-un] comportament etic. Cu toții, mai mult sau mai puțin, credem că nu este bine să ucizi sau să furi și credem că este important să îl ajutăm pe celălalt. Nu știm să apreciem cât suntem de norocoși, [faptul] că nu ne-am născut într-o lume barbară, într-o lume în care este desconsiderat comportamentul etic.

2.   Nu ne-am născut animale, vietăți.
Avem această oportunitate de a nu fi animal.

3.   Nu ne-am născut ca spirite flămânde.
Acestea sunt forme de existență inferioare, ființe care s-au născut din avariție, lăcomie și risipă. Ele trăiesc ca urmare a unei karme grele, [fiind] în permanență nesatisfăcute. Nu pot găsi mâncare sau apă, iar atunci când găsesc hrană, aceasta îi arde pe dinăuntru.

4.   Nu ne-am născut creaturi în Infern.
Suferința celor ce trăiesc în infern este foarte mare. Mintea lor este în permanență măcinată de durere. Aceste ființe nu pot și nici nu sunt disponibile să asculte și altceva, pentru că sunt în chinuri groaznice și deoarece ele nu pot să învețe Dharma, nu se pot elibera din Infern. Chiar dacă Buddha ar merge acolo să le învețe, acestea nu ar fi în stare să învețe. Existența în infern este foarte lungă și cu greu se iese de acolo.

5.   Nu ne-am născut într-o țară în care nu există Dharma.
Avem această oportunitate să găsim profesori care să ne învețe Dharma.

6.   Nu ne-am născut într-o țară în care oamenii nu păstrează legile, [în care] nu există legislație.
Nu trăim într-o țară în care să ne fie frică. Putem să învățăm liniștiți. Există țări în care domnește legea puterii barbare. Deci ne-am născut într-o țară în care avem condiții prielnice de viață și de dezvoltare.

7.   Nu ne-am născut înapoiați mintal sau cu malformații ca să nu putem învăța.

8.   Nu ne-am născut în lumea zeilor.
Și aceasta este o oportunitate. Ce înseamnă lumea zeilor? Zeii sunt ființe ca cele din mitologia greacă. În scrierile budiste există descrieri ale acestor lumi. Dacă vom trăi viața după principiile etice și morale dar nu am dobândit înțelepciunea, vom putea să ne naștem într-o astfel de lume, care este foarte plăcută și care poate să dureze sute de ani.

În lumea zeilor traiul este foarte bun și tocmai pentru acest fapt, ființele ce le populează, nu au nici un motiv să iasă de acolo. Ele nu au nici un motiv să învețe și să facă meditații, pentru că totul este minunat. Problema este că această existență este [de asemenea] impură, pentru că ea este dominată de karma, determinată de legile karmice, iar atunci când ființele vor ajunge în infern, karma bună se va degrada.

După învățăturile lui Buddha, a te naște într-o astfel de lume nu este ceva plăcut pentru că este o mare pierdere de timp. Într-o astfel de lume va veni timpul când totul se va termina iar atunci aceste ființe vor suferi cu mult mai mult. Vor suferi în Infern.

Toate acestea sunt subiecte de meditație, pentru a ne întări convingerea și înțelegerea cât de rară este viața pe care o trăim acum. Pentru că majoritatea ființelor sunt ființele infernului și preta, adică spiritele flămânde. Foarte puțini sunt cei care se nasc ca ființe umane și cu mult mai puțini ca zei.

Și printre oameni, foarte puțini s-au născut într-un loc unde se predă Dharma sau există legislație. Și chiar dacă majoritatea oamenilor nu au deficiențe fizice sau mentale, au probleme și suferă nefiind disponibili la învățătură.

Dacă unim toate aceste condiții, ne dăm seama cât de specială și rară este viața pe care o ducem. Dacă ne uităm la populația unui oraș – Câți vin să asculte Dharma? – De aceea spunem că acest cumul de condiții pe care cineva le îndeplinește este foarte rar și greu de găsit. Pentru a avea toate aceste condiții, este nevoie de o karmă ieșită din comun.

Nașterea ca ființă umană este determinată de multiplele binefaceri acumulate, ceea ce va putea permite intrarea în lumea celor iluminați. Lumea zeilor are un singur dezavantaj, acela de a nu se putea practica tantra, pentru că zeii nu au toate componentele pe care le are corpul uman.

Au existat bodhisattva care au ajuns în lumea zeilor și care se rugau să se reîntoarcă la existența umană, care le putea permite ieșirea din suferință. Perioada de viață a zeilor este de 500 de ani. În ultima săptămână a celor 500 de ani, totul se termină. Încep să se zbârcească, să miroasă urât. Societatea este scârbită de prezența lor. Ei înțeleg că toată karma bună pe care au avut-o s-a terminat și ceea ce le-au rămas este suferința, suferința Infernului. Pentru că ei în mod automat vor cădea în Infern.

Poarta de ieșire din suferință este numai prin existența umană.

 

Resursele

Avem o listă de 10 resurse care este împărțită în două grupe.

–   resursele interioare
–   resursele exterioare.

a. Resursele interioare se referă la noi înșine.

• • Ne-am născut ca ființe umane.
  • Ne-am născut într-o țară care are legi.
  • Ne-am născut normali și sănătoși.
  • Nu am comis fapte cumplite.
    Dacă cineva a comis o crimă, chiar dacă după aceea a făcut numai fapte bune, va fi nevoit să ajungă în infern. Asasinarea părinților sau a unuia dintre ei este unul dintre exemplele monstruoase, care are ca rezultat în viața următoare căderea imediată în infern. Există încă alte cinci situații, despre care vom vorbi în cursul despre karma.
  • Credem în Dharma.
    Cel ce nu va crede, nu va veni să asculte Dharma și nu va ști cum să iasă din suferință

b. Resursele exterioare la lumea noastră înconjurătoare.

• • Trăim într-o lume în care a trăit Buddha.
  • O lume în care Buddha a predat.

Buddha a predat în lumea noastră și sutra și tantra, ceea ce este foarte important pentru că tantra este calea care ne permite să ieșim din samsara pe parcursul unei singure vieți.

Căile sutrice sunt corecte, exacte, funcționează, dar ele durează multe veacuri. Iar pe parcursul acestor veacuri nu trebuie făcut nimic greșit, totul trebuie făcut în mod corect. Acest lucru este greu de făcut. Șansele de a ajunge la iluminare pe căile sutrice sunt foarte mici. Și chiar dacă cineva ar merge pe căile sutrice și ar face totul cum trebuie, tot va trebui să găsească pe cineva să-l învețe tantra.
Deci trăim într-o lume în care a trăit Buddha și a predat tantra.

• • Trăim într-o lume în care Dharma nu a dispărut.
    Există lumi în care Buddha a predat, dar nimeni nu știe Dharma, [pentru că ea] a dispărut. Deci suntem într-o lume în care încă mai există profesori ce predau Dharma.

• • Trăim într-o lume în care există practicanți Dharma.
    Trăim într-o lume în care nu numai că există profesori de Dharma dar există și practicanți Dharma. Dacă nu ar fi cine să practice Dharma, nu ar fi nici cine să-i învețe și pe alții.

• • Trăim într-o lume în care Dharma este sprijinită.
    Trăim într-o lume în care există oameni ce practică Dharma, li se dă sprijin. Există centre spirituale, profesori care predau, există oameni care sprijină pe cei ce fac retreat.

Datorită karmei noastre, trăim o viață deosebită, pentru că singura condiție de a ne naște ca ființe umane este comportamentul etic și moral pe care l-am avut în viețile trecute. Altfel nu ne-am fi născut ca oameni. Toți cei care îndeplinesc toate aceste condiții pe care le-am enumerat, sunt foarte puțini.

Maestrul Nagarjuna ne descrie cât de mică este șansa de a trăi viața pe care o ducem, el spune:

„Să presupunem că o broască țestoasă trăiește în adâncurile oceanului și o dată la o sută de ani iese la suprafață ca să respire aer curat. La suprafața oceanului plutește un colac. Șansa ca această broască să iasă la suprafață și în aceeași clipă să scoată capul exact prin colac este șansa de a acumula toate condițiile pe care le avem față de toate celelalte ființe.”

Noi nu știm să apreciem aceste lucruri și ne irosim viața. Fugim după plăcerile samsarice și ne irosim toate aceste ocazii rare de a ieși din samsara.

Toate acestea sunt subiecte la care ar trebui să medităm. Să reflectăm asupra acestor ocazii și resurse rare pe care le avem și să nu le irosim degeaba.

A patra strofă spune:

Greu este de găsit o viață de resurse și oportunități
Și pe de altă parte – este atât de scurtă.

Este atât de greu este să găsim o astfel de viață, care într-o clipă va trece. Câți ani mai avem ca să gândim clar și să ne folosim de acest corp pentru a practica?

Je Tsongkapa spune în continuare:

Reflectă mult la asta,
Pentru a-ți stăvili dorința pentru această viață (Încetează să o mai dorești!)

Noi ne putem stăvili dorințele pentru deșertăciunile vieții, pentru că înțelegem că ne irosim energiile în goana după ele și [ele] nu ne pot salva. Datorită lor, acumulăm karma care din nou ne va forța să existăm în cele 5 agregate. Asta ne spune Je Tsongkapa.

De multe ori suntem conduși de speranțe. ”Voi merge să învăț la facultate, pe urmă am să-mi găsesc un post bun și voi putea să–mi cumpăr o casă frumoasă, să călătoresc.”

Dar între timp începem să ne pierdem puterile, corpul se îmbolnăvește, mintea ne lasă. Începem să-i pierdem pe cei dragi și speranțele încep să se diminueze. Și ajungem la vârsta când înțelegem că lucrurile nu sunt așa cum am fi dorit.

Majoritatea bătrânilor ajung să înțeleagă că nu mai au la ce spera în această viață.

Rolul nostru este să înțelegem toate acestea când încă mai avem timp, înainte de a ajunge la vârsta când nu vom mai avea ce face. Înțelepciunea este să înțelegem acum cum va fi mintea noastră peste încă 20 sau 30 de ani.

Chiar și cei care înțeleg aceste lucruri, ce fac? Își schimbă dorințele. Dacă înainte erau atașați de această viață, încep să fie atașați de ideea “va fi bine”, dacă nu acum, poate în viitor sau în viața următoare. Și încep să meargă la biserici, să se roage. Bisericile sunt pline de oameni bătrâni care deja au înțeles că aici nu are ce să mai fi bine.

Ei încep să spere că poate în viitor va fi bine, poate în lumea următoare cu ajutorul lui Dumnezeu. Poate. Dar este același lucru, numai că ei transferă totul în viața următoare, pentru că în continuare speră la ceva bun în samsara.

Dar practic ei se referă la aceleași lucruri, numai optica li s-a schimbat. În loc de a mai căuta mâncare și sex în această viață, le caută în următoarea. Mâncarea și sexul este ceea ce ne determină în viață. În esență, este același lucru. Aceasta nu este ceea ce se numește renunțare.

Renunțarea este înțelegerea că nu există nimic în această viață care să ne satisfacă. Poate fi ceva de moment și trecător. Nu există nicio satisfacție durabilă, eternă.

Pot fi momente trecătoare în care să fim satisfăcuți, dar trebuie să înțelegem că:

Nu există nimic de care ne putem agăța, pe care să ne sprijinim, nu există nimic pe care îl putem păstra cu noi o veșnicie. Vom pierde totul.

Renunțarea este acea situație în care nu mă mai aștept ca samsara să se amelioreze ci să ies din ea. Renunțarea este dorința de a mă elibera din samsara.

Nu mai doresc nici această viață și nici următoarea.

Ce spune Je Tsongkapa?

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta au încetat.

Deja nu mai fug după plăcerile vieții, pentru că înțeleg inutilitatea lor.

Despre tot ceea ce am vorbit până acum, resurse, oportunități și raritatea vieții pe care o trăim, formează subiecte la care trebuie să medităm. Nu este suficient numai să ascultăm lecția și să ne facem temele ci trebuie să ne așezăm și să medităm acasă asupra lor.

Trebuie să ne așezăm pe perna de meditație și să începem să ne gândim: Ce oportunitate am în această viață? Cât de rară este ea? Trebuie să asimilăm toate aceste idei, pentru că altfel preocupările zilnice ne vor trage după ele. Iar când ne vom reaminti din nou va fi prea târziu.

Toate acestea trebuie asimilate pentru a ne putea schimba ordinea preferințelor noastre și pentru a ajunge la renunțare.

Al doilea tip de meditație este meditația asupra morții. Una dintre cele mai importante meditații budiste.

Spuneți!

Chiwa mitakpa

Chiwa      —  moarte.
Mitakpa — efemeritate (impermanență), lucruri trecătoare.

Deci al doilea tip de meditație este asupra efemerității lucrurilor, ele apar și dispar, asupra faptului că nu putem să păstrăm această viață. În budism se spune: “Viața este ca bula din spuma unui val“. Vine și pleacă.

Parcă ieri am fost o fetiță de 7 ani, iar acum am 50. Cum de au trecut acești ani? Într-o clipă! Unde sunt ei? Această oportunitate a trecut repede.

Meditația asupra morții cuprinde:

–   certitudinea ei
–  incertitudinea când va veni
–  ce putem lua cu noi.

Acest subiect este tratat pe larg în seminarul Meditația asupra morții și eliminarea ei.

Poate că este deprimant și trist să vorbim despre moarte și bine că este așa pentru că este pasul pe care va trebui să-l facem ca să putem renunța la ceva de care suntem atașați.

Va trebui să ne dezvoltăm repulsia față de el, pentru că de multe ori îl glorificăm (îl preamărim). Viața este exaltantă, corpul este plin de glorie, regina frumuseții este splendidă. Avem obiceiul să glorificăm viață samsarică, pe când toate sunt numai prostii și se topesc în vânt.

Acum că suntem convinși, am dori să ajungem la renunțare.

Pentru ca renunțarea să fie pusă în practică, va trebui să-i dăm un sens în viața noastră. Ea va trebui să fie o expresie a modului în care ne trăim viața.

Pentru a vedea dacă am ajuns la renunțare, va trebui să ne uităm cum ne trăim viața. Ce ne conduce în viață? În budism se numește “cele opt gânduri lumești”.

Este foarte important să le cunoaștem pentru că în general facem lucruri fără să ne dăm seama cum le facem. În meditație ne vom concentra asupra felului în care ne raportăm noi la ele.

În continuare voi prezenta lista cu cele opt gânduri lumești.

–   Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.

nyekur jung na ga

În viață dorim lucruri, iar atunci când reușim să le obținem suntem foarte mulțumiți.

–   Suntem triști când nu obținem ceea ce vrem, sau atunci când ni s-a luat ceva.

majung na miga

Ce se întâmplă când vrem ceva și nu reușim să-l obținem? Facem eforturi și nu reușim…. Vom fi triști! Cu alte cuvinte suntem “bucuroși când avem și triști când nu avem”.

Care este problema cu asta? Problema este că nu înțelegem de unde provin lucrurile.

“Cât de însetat am fost! În sfârșit am primit apă”. Problema este că nu înțeleg de unde a venit apa și atunci încep să mă străduiesc pentru a obține apa pe care o doresc. Și când o primesc sunt satisfăcut pentru că am făcut eforturi să o primesc. Aici este neînțelegerea. Trebuie să înțeleg că am primit apa numai datorită faptului că în trecut am oferit apă altora, am dat de băut altora.

Apa nu vine pentru că am făcut eforturi să o obțin, că am mers la magazin și am cumpărat-o. Nu aceasta este cauza. Acest demers este despre cum am ajuns la apă. Cauza pentru care apa a ajuns la mine este pentru că am dat altora de băut, faptă ce a lăsat o amprenta karmică, iar această amprentă s-a maturizat sub forma de a primi apă atunci când mi-e sete.

Dacă acum mi-e sete și nu reușesc să găsesc apă, dacă sunt înțelept, atunci înțeleg că motivul pentru care nu am apă este că nu am dat de băut altora. În continuare mi-e sete dar nu mai sunt indignat și nu mai caut să acuz.

Un alt exemplu este bucuria care nu este însoțită de înțelepciune. Mulți spun: “Ce mă bucur!      M-au avansat la muncă”. Ei nu înțeleg de unde vine avansarea, de aceea bucuria vine din ignoranță.

Care este problema aici? O altă promovare, fără să înțeleg de unde vine. Dacă continui să fug după fericire în viața mea, voi continua să gândesc că încă o promovare mă va face și mai fericit. După o lună de la avansarea mea, poate nu mai sunt satisfăcut și voi dori alta. Și astfel voi continua să fug după alte lucruri, care însăși prin natura lor nu aduc fericirea. Va veni ziua când nu o să mai fiu avansat, va fi avansat altcineva. Și acest lucru nu-l voi înțelege, voi fi indignat și voi spune că mi-au pus bețe în roate.

Ambele exemple sunt adânc înrădăcinate în ignoranță. În concluzie, este bine când am și este rău când nu am, dar înțeleg:

a) că dacă primesc ceea ce vreau, este numai datorită faptului că am dat altora ceea ce au vrut.
b) și dacă nu primesc ceea ce vreau, înseamnă că nu am dat altora.

În fiecare caz, înțelepciunea se intensifică.

În continuare îmi vor trebui lucruri și voi dori alte lucruri, dar nu mai sunt atât de atașat de ele, nu mă mai bazez pe ele că îmi vor aduce fericirea. Deja știu că fericirea nu va veni de la ele. Voi continua să obțin sau să nu obțin lucruri în funcție de karma pe care o am. Deja înțeleg acest mecanism. În acest moment încep să ies din samsara.

Aceasta este prima pereche de gânduri lumești, ele sunt în perechi.

A doua pereche:

–   Suntem bucuroși când ne simțim bine.

dewa jung na ga

–   Suntem triști când ne simțim prost.

majung na miga

Fiecare vrea să se simtă bine. Asta se întâmpla și înainte de a acumula înțelepciune și după ce am acumulat înțelepciunea. Diferența este înțelegerea în aceste situații.

A treia pereche este:

–   Suntem bucuroși când avem reputație.

nyendrak jung na ga

–   Suntem triști când nu o avem.

majung na miga

Ce face un bodhisattva când cineva îl vorbește de rău? În primul rând înțelege că nu este o tragedie, și că fapta se răsfrânge asupra lui datorită a ceea ce a făcut în trecut. Ce facem noi? Îl vom denigra, pentru că numai așa, credem că îl vom opri. Acest lucru ne va face să rămânem în samsara.

Indicația că ați ajuns la renunțare sunt reacțiile la ceea ce se întâmplă în viața voastră.

Cel care a ajuns la renunțarea completă, chiar dacă are casă sau nu, se simte bine sau nu și așa mai departe, înțelege că toate acestea sunt deșertăciunile vieții. Iar acest fapt este o mare realizare spirituală. Această persoană va depune toate eforturile să iasă din samsara.

A patra pereche de gânduri este:

–   Suntem bucuroși când suntem lăudați.

tura jung na ga

–   Suntem triști când nu.

majung na miga

Când suntem lăudați suntem foarte satisfăcuți. Întrebarea este de ce suntem lăudați? Datorită nouă? Nu! Suntem lăudați datorită faptului că am apreciat pe alții în trecut. Asta este tot. Fapta se întoarce înapoi. Lauda, prețuirea nu vin din faptul că noi suntem buni. Și cine suntem noi?

Încercați să găsiți unde vă aflați: în corp? în simțuri? Cine suntem noi, noi care suntem atât de satisfăcuți de laudele altora? Dacă vom înțelege că laudele pe care le primim vin din cauză că am lăudat în trecut pe alții, ne putem liniști emoțiile.

Și invers, motivul pentru care cineva va vorbi urât cu noi este numai datorită faptului că noi am vorbit urât cu alții. Pentru că, conform legilor karmice totul se întoarce asupra noastră. Deci, va trebui să încetăm de a mai vorbi urât cu alții și doar să vorbim frumos cu ei.

Vom începe să devenim grădinari, să semănăm numai acele semințe care vor da roadele pe care le dorim.