Lectia 5 – Aci 3

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

A asculta la mintea lui Buddha

O lecţie de dharma nu este o dinamică de grup. O clasă de dharma nu este un grup de discuţii, cu toate că uneori se pun întrebări şi se dau raspunsuri. Dacă venim să auzim Dharma, asta se datorează  faptului că dorim să punem capăt suferinţei şi să ajungem la iluminare. Mintea samsarică ştie cum să sufere. Maestrul Shantideva ne spune:

Copii îşi doresc toată fericirea,
Dar ei fac mereu ceea ce le aduce suferința.

Ne dorim permanent să fim fericiţii şi facem exact contrariul. Cum ştim asta? Pentru că suferim. Această minte samsarică ne bruiază tot timpul.

Deci, când venim la o clasă de Dharma, venim să auzim mintea lui Buddha, să auzim o minte iluminată, nu să ne exprimăm opiniile noastre. Toate părerile şi ideile pe care le avem, le purtăm după noi, de ani de zile. La o lecţie de Dharma se vine cu mintea deschisă şi pentru a asculta îndrumarea lui Buddha. Tot ceea ce a transmis Buddha, vine pe o linie pură a marilor Lama, pentru a ne scoate din suferinţă şi de a ajunge la iluminare.

Nu spunem că nu trebuie puse întrebări, ci ele trebuie să fie concise, la subiect, să fie întrebat din modestie, din smerenie şi nu în scopul de a ne exprima opiniile.

Ataşamentul de ego, preţuirea de sine şi a părerilor noastre ne-au menţinut în samsara viaţă după viaţă. Toate aceste cursuri, nu fac altceva decât să vă pregătească pentru etapele mai avansate, în cazul în care veţi face drumul cum trebuie.

Noua concepţie asupra lumii se dezvoltă încet, treptat, deoarece avem multe straturi de curăţat şi purificat iar asta datorită milioanelor de eoni petrecuţi în samsara.

 

Un scurt rezumat a ceea ce am învăţat până acum

Am învăţat până acum despre:

1. Cele șase pregătiri preliminare: curățenia și ordonarea camerei de meditaţie, ofranda, refugiul şi generarea Bodhichittei, câmpul de merite, șapte paşi preliminari, a cere Lamei binecuvântarea.

2. Cei șapte pași preliminari: prosternarea mentală, ofranda mentală, confesiunea, bucuria pentru faptele bune, rugămintea de a primi învățătura, a cere Lamei să rămână cu noi, dedicarea.

3. Cele șase condiții pe care trebuie să le îndeplinească locul de meditaţie: locul trebuie să fie favorabil, confortabil, sigur, prielnic, cu prieteni buni, potrivit sau solitar.

4. Cele șase condiții pentru reușita meditației: primul este locul care va trebui să îndeplinească condiţiile pe care le-am enumerat mai sus, apoi a ne mulţumi cu puţin, uşor de mulţumit, a renunţa la activităţi multiple, moralitatea pură, debarasarea de dorinţele simţurilor.

Tot aici am ne-am referit la citatul lui Geshe Dromtonpa, pe care Je Tsongkapa
l-a expus în cartea sa: cei care încep să mediteze şi nu reuşesc, încep să-şi acuze profesorii pentru că nu au primit îndrumările corecte. Vor spune: profesorul nu este bun, voi merge la altul.

Geshe Dromtonpa spune: dacă nu reuşiţi este pentru faptul că nu îndepliniţi toate condiţiile necesare. Acolo să căutați. În special, moralitatea voastră, pentru că nerespectarea moralității pure, va conduce la eșecul meditației voastre”.

5. Poziția corpului

În lecţia de astăzi vom discuta despre problemele mentale ce apar pe parcursul procesului de meditație. Oricine care intră serios în meditaţie se va confrunta cu aceste probleme.

 

Textele de studiu

Textul de care ne vom folosi a fost scris de catre Trijang Rinpoche, după conferinţele susţinute de profesorul lui, Pabonka Rinpoche.

Pabonka Rinpoche

Pabonka Rinpoche a trăit între anii 1878 – 1941. Conferinţele pe care el le-a susţinut, erau de fapt comentarii asupra lucrării lui Je Tsongkapa, Lam Rim Chen Mo.

Învăţătura despre problemele mentale se bazează pe lucrarea Lam Rim Chen Mo şi de asemenea

pe lucrarea lui Kamalashila. Aceasta este predată în toate curentele budiste, deoarece orice persoană care meditează se împiedică de ele.

Diferenţa dintre cei care reuşesc în meditaţie şi cei care întâmpină dificultăţi sau se opresc în diverse stadii, este de cât de bine cunosc materialul acestui curs. Cu toate că acest curs poate să vi se pară tehnic, sau monoton, el este de o mare importanţă.

Cu cât veţi progresa mai mult şi cu cât studiul va fi mai avansat, el va fi din ce în ce mai tehnic şi mai puţin ideologic. Cine este cu adevărat serios şi doreşte să reuşească în meditaţie, va dori să afle cum trebuie practicat corect. Acest curs este considerat ca fiind foarte avansat.

 

Cinci probleme şi opt corecţii

Nye Pa Nga

Nye Pa         = problemă
Nga               = cinci
Nye pa nga înseamnă cele cinci probleme care apar în meditaţie

La aceste probleme sunt opt corecţii, care se numesc:

Nyen Po Gye

Gye                = opt
Nyen po      = corecţie, deci opt corecţii.

 

1. Prima problemă – lenea

Le Lo

 

Le Lo înseamnă lenevie în limba tibetană. Asta nu înseamnă că omul este o persoană leneșă, el poate fi foarte harnic, el poate spune: „nu îmi vine să stau să meditez”.

Cu alte cuvinte:

 – nu există suficientă motivaţie
– nu se doreşte destul acest lucru
– practica nu este considerată ca fiind importantă
– persoana este prea ocupată, are prea multe lucruri de făcut.

Până nu vom depăşi Le Lo, nu ne vom aşeza să medităm.  Iar dacă nu vom medita, nimic nu se va întâmpla. Meditaţia este necesară pentru a ajunge la cunoaşterea interioară.

Deci, vom trebui mai întâi să rezolvăm această problemă.

 

Există patru corecţii pentru Le Lo.

a. Prima corecţie – motivaţia

Ting-Ngen-Dzin La Depa

În cazurile în care nu avem dispoziţie sau nu ne vine să medităm sau suntem prea ocupaţi, va trebui să ne convingem de ce este atât de important să facem ceva care este atât de neobişnuit pentru noi, adică să ne creăm obiceiul ca în fiecare zi să medităm. Deci, prima corecţie este motivaţia.Vom vorbi puţin despre etapele căii spre iluminare.

 

Prima etapă este renunţarea sau calea acumulării.

Se spune că omul până nu ajunge la renunţare, nici nu va dori să vină să asculte dharma şi nici să practice.Deci, în primul rând, este nevoie de a se dezvolta renunţarea sau nemulţumirea faţă de suferinţa acestei lumi, faţă de samsara.

Dacă nu vom face acest lucru, vom continua să fim preocupaţi de activităţile noastre obişnuite, iar viaţa se va sfârşi înainte de a ajunge la percepţia directă a vacuităţii. Iar dacă nu vom ajunge în această viaţă la calea percepţiei, Buddha ne-a învăţat că nu ne va fi bine. Vom îmbătrâni şi vom deveni neputincioşi sau sclerozaţi ca şi bunicii noştrii. Vom rămâne fără puteri, ne vom pierde aptitudinile, memoria, luciditatea şi vom muri precum muştele. Cine ştie ce ne va aştepta dincolo?

Şi dacă, tot ceea ce aţi auzit până acum este corect, atunci cu toţii avem buzunarele pline de karme grele, şi cine ştie care dintre acestea ne va arunca în următoarea viaţă. Nu avem nici cel mai mic control asupra acestui proces. Până nu vom ajunge să percepem vacuitatea, suntem în controlul karmei.

Poate printre miliardele de karme rele, să fie una mai bună care să ne aducă la o naștere ca fiinţă umană.

 

A doua etapă se numeşte calea pregătirii.

Cu alte cuvinte, pregătirea pentru a percepe vacuitatea. În acest proces, dobândim înţelegerea intelectuală profundă a vacuităţii. Iar aici, intră meditaţia. Fără meditaţie nu se poate ajunge la calea percepţiei. Perceperea vacuităţii este posibilă numai în meditaţie profundă, adică în Shine (în limba sanscrită Shamata – nume care se dă meditaţiei perfecte) iar pentru ajunge la Shine este nevoie de foarte multă practică meditativă.

Antrenamentul se asemănă cu acela al unui pianist virtuoz. Este imposibil ca cineva care învaţă să cânte la pian, dupa șase luni să devină un maestru. Este nevoie de muncă asiduă.
Deci, pentru a ne dezvolta meditaţia, vom trebui să depunem eforturi serioase, să mergem la retreat-uri, şi să primim îndrumările necesare de la maestru.

Când cineva aspiră să devină pianist va trebui să înceapă să înveţe gamele muzicale. El nu va putea cânta de la bun început sonate. Acelaşi lucru se petrece şi în meditaţie. La început este greu de meditat pentru că mintea zburdă în toate direcţiile sau adoarme. Nu există nici satisfacţie, pentru că încă nu ştim cum să facem.

Întrebarea este, de ce aş dori să mă supun la asemenea antrenamente laborioase? Numai dacă înţeleg foarte bine unde vreau să ajung. Dacă compasiunea mea este mare, mă voi strădui din toate puterile să mă eliberez şi pe mine şi pe ceilalţi de toată suferinţa. Voi sta şi voi practica meditaţia.

Nu există nici o abilitate pe care să nu ne-o putem dezvolta prin antrenament. Nu există nimic care să nu se dezvolte prin puterea obiceiului şi cu îndrumare corectă.Este foarte important să meditatăm zilnic, iar motivul va fi compasiunea.

 

Trei motivații

Revenim la prima corecţie: motivaţia.

Există trei feluri de motivări.

1. Prima motivare spune: „Doresc să percep vacuitatea în mod direct, altfel voi continua să mă rostogolesc în samsara, sub diverse forme de existentă suferindă. Şi dacă mă voi naşte într-una din ele, cine ştie cât timp voi suferi. În infern, se suferă cumplit şi mult timp. Şi, chiar dacă voi deveni din nou fiinţă umană, nu este de loc sigur ca voi întâlni Dharma, sau voi întâlni profesori de dharma, sau dacă voi fi sănătoasă, sau dacă voi fi întreagă/întreg la minte. Cine ştie în ce viață mă voi duce? Deci, va trebui neapărat să ajung la calea percepției”.

Nu vom putea percepe vacuitatea fără meditaţie profundă. Iar dacă nu vom percepe vacuitatea, nu ne vom putea elibera. Deci, pentru a ajunge la calea percepţiei este nevoie de multă muncă, şi de multă compasiune.

2. Al doilea argument este ca nu vom putea ajunge la calea perceptiei, dacă nu vom trece prin toate etapele de meditaţie. Trecerea de la o etapă la alta se face numai în meditație profundă, deci nu putem progresa altfel.

3. Al treilea argument este că atunci când o persoană şi-a dezvoltat o bună concentrare meditativă, i se dezvoltă tot felul de abilități paranormale, cum ar fi, citirea gândurilor celuilalt, a şti care sunt nevoile celuilalt, şi alte forţe psihice. Toate aceste abilităţi, oferă posibilitatea de a ajuta oameni. Dacă am putea citi mintea cuiva, am şti ce-l deranjează, ce obstacole are, şi am putea spune lucrurile potrivite la momentul potrivit.

Bineînţeles că scopul practicii noastre, nu este de a ajunge la aceste abilităţi, pentru că ele sunt temporare şi se pierd o dată cu moartea. Ar fi frumos, într-adevăr să avem aceste calităţi pentru că ele ne permit să ajutăm cu mult mai eficient pe ceilalţi. Şi cu cât ajutăm mai mult, cu atât vom acumula mai multe binefaceri, lucru care ne va asigura succesul pe calea spirituală.
Cel mai bun progres în meditaţie, va fi exact în zilele în care nu aveți dispoziţie să meditați, şi cu toate acestea stați şi meditați. Cu toate că veţi fi atraşi de alte lucruri, sau sunteţi indispuşi, sau vă doare capul, sau aveţi prea multe de făcut, vă aşezati să meditaţi pentru că v-aţi angajat să vă dezvoltaţi pentru a-i ajuta pe ceilalti. În aceste zile, vă veţi lupta împotriva inclinațiilor voastre rele, iar acest război vă va aduce multe binefaceri.

Deci, de fiecare dată când nu vă vine să practicaţi, şi cu toate acestea vă veţi așeza să meditaţi, veţi progresa cel mai repede

 

b. A doua corecţie – dorința de a ajunge la Shamata.

Dunpa

 Dunpa înseamnă dorinţă, aspirație, în sensul că dorim să ajungem la rezultate în practica noastră meditativă, sau a dori de a obţine Shamata.

Când mintea atinge starea de Shamata, (Shine – meditaţia focalizată pe un obiect ) concentrarea va fi uimitoare. În această etapă, puteţi învăţa tot ceea ce veţi dori, cu o uşurinţă ieşită din comun. Datorită minţii care va deveni extrem de ascuţită, ca un fascicul laser şi disciplinată, veţi putea găsi soluţii la orice problemă care vi se iveşte în viaţă. Când mintea va fi dirijată spre o problemă, ea va rămâne cu ea, şi nu va merge în alte direcţii.Cel care ajunge la Shamata, încă nu şi-a pierdut abilitatea de a se supăra, dar are capacitatea de a-şi suprima supărarea în fazele ei incipiente. În exterior, el arată a fi o persoană care nu se supără deloc şi este mereu bine dispus, deoarece îşi dă seama imediat când  afecţiunea mentală se activează. Conștientizarea lui este la un grad foarte înalt. Este extrem de plăcut să fi în apropierea unei astfel de persoane, care este fericit permanent, iubeşte lumea şi în acelaşi timp este şi un mare maestru.

Tot în acest context este bine să reflectăm şi asupra faptului:

– tot ceea ce avem mai bun  vom pierde în cele din urmă

– acest fapt se va repeta iar şi iar, până când vom ajunge la Shamata iar de aici la calea  percepţiei

– timpul nostru se scurge, vieţile noastre sunt scurte

 

c. A treia corecţie – efortul

Tsun Dru

După ce am văzut care sunt virtuțile celui care a ajuns la nivelul meditativ Shamata, le dorim şi noi. Dar, dacă vrem să le obținem va trebui să depunem efort. Deci, corecţia leneviei este efortul. Cu toate că, nu suntem dispuşi să stăm să medităm, vom face tot efortul pentru a practica.

 

d. A patra corecţie – plăcerea care apare în meditaţia perfectă sau ușurința practicii

Shin Jang

Shin Jang este plăcerea de a practica sau plăcerea de uşurinţă a practicii. Lama Christie McNally a tradus acest cuvânt ca “fluiditate”, după descrierea dată de Pabongka Rinpoche. Shin Jang este o combinaţie între plăcerea mentală şi plăcerea fizică. Când o persoană ajunge la concentrarea meditativă Shamata, apare plăcerea fizică şi mentală, de asemenea şi uşurinţa practicii.
Şi dacă ne întoarcem din nou la pianistul nostru, datorită antrenamentelor îndelungate, deja mâinile lui fug pe claviatură, el poate interpreta cu multă uşurinţă orice sonată. Aceasta este uşurinţa practicii despre care am vorbit. El nu mai caută clapele care sunt corespunzătoare notelor muzicale şi mai mult, interpretarea partiturii devine o mare plăcere.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în practica meditativă. Cel care devine un virtuoz al meditaţiei, nu va mai depune eforturi să se concentreze. În momentul în care s-a decis să mediteze, de cum se așează, va fi deja într-o concentrare maximă. Deci, există o ușurință a practicii şi cu ea vine plăcerea fizică şi psihică. Corpul este uşor, nu simte nici o durere. Ceea ce este extraordinar în această practică, este faptul că se poate ajunge la o uşurinţă incredibilă a trupului fizic, pentru că totul vine de la minte şi nu de la corp.

Când veţi începe un retreat, datorită faptului că nu mai vorbiţi şi nu mai păcătuiți cu vorba, mintea începe să se purifice şi în scurt timp corpul va deveni mai uşor, şi asta cu mult înainte de a se ajunge la Shamata. Acest nivel la care se ajunge, încă nu-l putem denumi Shin Jang, pentru că plăcerea care apare este cu mult mai mică decât cea din Shin Jang. Pabongka Rinpoche descrie în ce ordine vin.

Când începeţi să faceţi cu seriozitate practica meditativă, lucrurile vor curge de la sine şi mai mult, uşurinţa de a medita, plăcerea fizică şi mentală, vă ajută să vă învingeţi lenea. Veţi fi la fel ca şi cel care face jogging în fiecare dimineață, cu plăcere şi cu multă uşurinţă. Diferenţa între cele două practici, este beneficiul imens care rezultă în urma meditaţiei. Când începeţi să simţiţi plăcerea, veţi fi şi mai impulsionaţi în continuarea practicii.

 

Plăcerea meditației nu este scopul practicii.

Este important să înţelegem că plăcerea nu este scopul meditaţiei. Ea este doar un efect secundar. Ea, în sine nu ne eliberează din suferinţă. Plăcerea care vine o dată cu practica intensivă, se va pierde dacă, nu vom ajunge la calea percepţiei sau foarte aproape de ea. Deci, ea nu este un scop, ci doar un efect secundar foarte plăcut, deoarece ne împinge pe cale şi ne ajută să ne menţinem pe ea.

De ce subliniem faptul că plăcerea nu este scopul meditaţiei? Pentru ca să nu ne ataşăm de ea. Pentru că, oamenii se agaţă de ea şi se scufundă în această plăcere, în loc să continue după îndrumările Lamei pentru a ajunge la percepţia vacuităţii.

Este de dorit ca să nu vă lăsaţi mintea să se ataşeze de această plăcere, şi să nu rămâneţi în aceste stări, ci să vă continuaţi practica pentru că plăcerea o veţi simţi oricum.

Toate preocupările pe care le aveţi, toate lucrurile după care fugiţi, în loc de a medita, mai de vreme sau mai târziu le veţi pierde, pentru că orice lucru samsaric este efemer, va trebui să dispară. Sigurul lucru pe care îl puteţi păstra este fructul practicii voastre. Deci, gândiţi-vă la acesta ca motivaţie. În caz contrar, veţi continua să suferiți mult timp.

 

2. A doua problemă – A uita instrucţiunea

Ce se întâmplă când am depăşit Le Lo şi în sfârşit ne-am aşezat în meditaţie?
Decidem să medităm asupra imaginii lui Buddha sau asupra obiectului pe care ni l-a dat Lama, cum ar fi să reflectăm asupra renunţării sau asupra absurdităţii de a fugi după lucrurile materiale. Ce se întâmplă imediat? Uităm. Atenţia este distrasă de alte gânduri. Acest fenomen se numeşte “pierderea obiectului”.

În limba tibetană se spune:

Dam Ngak Jepa

Dam ngak = instrucţiune sfântă
Jepa înseamnă a uita.
Dam ngak jepa înseamnă a uita instrucţiunea sfântă.

Ce înseamnă instrucţiunea sfântă? Este ceea ce Lama mi-a spus să meditez. Lama sau profesorul este cel care mă îndrumă pe calea mea spirituală şi îmi spune asupra căror subiecte să meditez, de exemplu, Bodhicitta, Tong Len sau orice altceva. După ce am primit obiectul de meditaţie, mă aşez să meditez, îmi vin alte gânduri, îmi distrag atenţia şi deja am uitat care mi-a fost obiectul de meditaţie.
Deci prima problemă care apare, după ce ne-am aşezat pe perna de meditaţie, este pierderea obiectului. Adică, după un timp ne trezim brusc că nu mai suntem pe obiectul de meditaţie. Ori am adormit, ori visăm. Orice începător, deviază de la obiectul de meditaţie pe care şi la ales. De aceea, când începeţi practica, nu vă gândiţi la faptul că sunteţi inferiori altora, pentru că toată lumea trece prin aceste etape.

Există situații, în care mintea poate fi distrasă de la obiectul stabilit, spre un alt obiect meditativ la fel de bun. De exemplu, vom vrea să medităm asupra renunțării, şi la un moment dat ne gândim la Bodhicitta. Este adevărat, că este bine de a medita asupra Bodhicittei, dar nu acesta este momentul să facem acest lucru iar acest fapt, este tot o distragere a atenției.

Ceea ce se doreşte, este de a rămâne fixaţi pe obiectul de meditaţie. Dacă mintea a fugit în altă parte, o aducem înapoi. În momentul în care am decis asupra cărui subiect medităm, vom rămâne fixaţi pe el. Nu vom începe să ne răzgândim, în mijlocul drumului. De ce? Pentru că acest lucru va deveni un obicei, şi niciodată nu vom mai putea rămâne focalizaţi pe obiect. Toată ideea este de a ne dezvolta puterea de concentrarea pe obiect, adică să ajungem să ne dirijam noi mintea, şi nu ea pe noi.

 

e. A cincea corecţie – a reaminti

Drenpa

Ce înseamnă acest lucru? La început, când încă nu suntem obişnuiţi cu meditaţia, încercăm să ne concentrăm pe un anumit subiect, şi mintea se îndepărtează de el pentru că ne-a venit un alt gând. După câteva minute, ne trezim brusc din reverie şi ne dăm seama că nu mai suntem cu obiectul de meditaţie. Drenpa se trezeşte, şi revenim din nou asupra obiectului. Din nou vom pierde obiectul, ne aducem aminte de el, şi ne întoarcem atenţia asupra lui.

Mintea noastră, la început se comportă ca un elefant sau o maimuţă sălbatecă, merge unde vrea ea, nu ne ascultă. De aceea, ne este greu să medităm de la bun început, este foarte frustrant. Dar datorită compasiunii şi a motivaţiei noastre, a depăşirii stării de Le Lo, vom rămâne în continuare în meditaţie şi ne vom readuce mintea la obiect. Când conştientizăm că mintea a plecat, ne vom spune: “acum, întoarce-te, vino înapoi, vino înapoi”, de o mie de ori. Este doar o chestiune de obişnuință, iar cu timpul mintea va reveni. Dacă aţi făcut des acest lucru, vă veţi trezi din ce în ce mai repede,  mintea va migra din ce în ce mai puţin, şi în cele din urmă ea se va opri.

Dacă veţi persevera, în mod garantat deplasările minţii vor înceta cu totul. În cele din urmă veţi ajunge la starea mentală, denumită în limba tibetană:

Ne cha

adică focalizarea pe obiect  sau stare de calm.

Încercaţi pe cât posibil, să nu vă lăsați descurajați de faptul că pierdeţi obiectul. Continuaţi să practicaţi şi va veni ziua, când nu-l veţi mai pierde de loc. Toţi cei care au reuşit în practica meditativă, şi ei au trecut prin aceste etape. Fiecare dintre ei a trecut prin locul în care vă găsiți astăzi. Niciodată să nu vă gândiţi că meditația nu este domeniul vostru, sau că meditaţia ghidată este mai bună. Continuați-vă practica, şi nu disperați.

 

3. A treia problemă – moleșeala sau agitaţia mentală

Următoarele două probleme apar practicantului mai avansat în meditaţie, după ce a învăţat să fie fixat pe obiect 

Ching Wa

și

Gopa

Cu toate că Ching Wa şi Gopa sunt două probleme diferite, ele sunt expuse împreună.

3a. Ching Wa înseamnă moleșeală mentală, iar Gopa înseamnă agitaţie mentală sau o hiperactivitate a minţii.

Fiecare dintre aceste stări are două nivele:

– unul evident

– altul mai subtil

 

Nivelul evident  

Nivelul evident a stării Ching Wa se numeşte în limba tibetană:

Ching Wa Rakpa

Rakpa         înseamnă evident, brut, grosier
Ching Wa  = moleșeală, lâncezeală

Ce înseamnă Chin Wa la nivel evident?

Sunteţi fixaţi pe obiect, deja nu-l mai pierdeţi, deoarece aţi progresat suficient de mult ca să fiţi focusaţi pe el, dar nu aveţi o imagine clară a acestuia. El este neclar. Ca şi un aparat de fotografiat nefocalizat. Mintea este într-un fel ca şi aparatul de fotografiat, dar care nu este bine focalizat. Deci, mintea este fixată pe obiect, dar nu-l vede clar. Este ca şi cum, ar exista un văl pe jumătate transparent între voi şi obiect, nu există claritate.

În general, mintea noastră este neclară, nu este ascuțită. Cu toate că noi credem că este clară, ea este departe de potenţialul ei. Veţi începe să descoperiţi acest lucru în meditaţie, dacă veţi face suficiente progrese. Numai atunci veţi începe să lucraţi cu ea şi să vă luptaţi cu acest lucru.

De multe ori, oamenii nici nu îşi dau seama că au această problemă. Ei pot spune: “mi s-a spus să medităm asupra imaginii lui Tara şi sunt cu ea tot timpul”. Dar ea nu este clară în minte. Până când nu va exista în mintea voastră claritatea imaginii, veţi fi departe de Shine.

Shine, este o stare meditativă foarte clară, ascuţită, trează, lucidă, pe care n-aţi mai cunoscut-o vreodată. Aceasta este starea la care dorim să ajungem pentru a putea percepe vacuitatea. De aceea este nevoie să lucrăm mult. Mintea noastră obişnuită nu numai că este leneșă, ci este şi rudimentară. Când există claritate, este ca şi cum imaginea pe care o vedeţi cu ochii deschişi, o vedeţi exact la fel şi când aveţi ochii închişi.

Această situaţie în care am obţinut claritatea se numeşte în limba tibetană:

Sel Cha

Sel               = clar
Cha             = aspect, factor
Sel Cha      înseamnă claritate.

Cu toate că, majoritatea oamenilor au dificultăţi în a vedea clar, fiecare poate să practice şi să progreseze. Să spunem că începem să facem meditaţie asupra imaginii lui Buddha. La început nu vom vedea nimic. Vom începe cu silueta lui, ne vom gândi la conturul lui, şi vom încerca treptat să-i vedem conturul cât mai clar. Încet, încet, ne obişnuim mintea să fie ca şi camera de fotografiat, nu numai ca să rămână pe obiect, dar să-l și păstreze clar. Apoi vom începe să umplem conturul, cu ochii, părul, nasul, gura. Încet, încet, mintea se va ascuţii. Este ceea ce face meditaţia – ascute mintea.

 

Nivelul subtil

Nivelul subtil al stării Ching Wa, este cel mai mare duşman al meditaţiei, el se numeşte în limba tibetană:

Ching Wa Tramo

În această stare meditativă, sunteţi fixaţi pe obiect, aveţi claritatea lui, dar nu și intensitate. Deci există fixare şi claritate dar nu şi, intensitate şi stabilitate.
Atunci când ajungem şi la intensitate în meditaţie, starea se numeşte:                       

Ngar Cha

Ngar                    = intensitate, ascuţime
Cha                      = parte, facto.
Acest lucru     înseamnă, focalizare care are claritate, ascuţime şi intensitate.

De ce acest nivelul subtil a lui Ching Wa este duşmanul nostru cel mai rău?

Deoarece la acest nivel:

 – există fixare pe obiect

– există claritate dar veţi tinde să credeţi că meditaţia voastră este foarte bună. Dar până când nu veţi atinge atât ascuţimea cât şi intensitatea, meditaţia nu este bună. Acest nivel poate fi confundat cu progresul, dar de fapt ne provoacă daune.

Nu este suficient să vedeţi imaginea clară, limpede. Experienţa minţii va trebui să fie intensă, asemănătoare vizionării unui film de acţiune, de suspans, când sunteţi complet absorbiţi şi interesaţi de obiectul vostru. Experienţa va trebui să fie plină de viață.
Dacă nu simţiţi acest lucru, înseamnă că sunteţi la nivelul subtil a lui Ching Wa.
Problema este, că destui sunt cei care nu-şi dau seama că au ajuns la acest nivel subtil, şi îşi petrec toată viaţa aici, fără să mai progreseze.

Această formă uşoară, se mai numeşte şi:

Ngar Me

Ngar              = intensitate, ascuţime
Me                  = nu există, lipsă
Ngar Me      înseamnă lipsa intensității.

De obicei, această formă uşoară a lui Ching wa este foarte greu de deosebit până când cineva nu vă va învăța despre aceste etape. Dar, dacă aţi auzit acum despre toate acestea, acest lucru vă va permite să recunoaşteţi stadiul în care vă aflaţi. Deci dacă nu experimentăm meditaţia ca pe un film de suspans, atunci avem Ching Wa uşoară.

Ca să ajungem la Shamata ( Shine), avem nevoie  de o minte ascuțită, ca un fascicol laser care să străpungă prin ignoranţa noastră.  Cel care a ajuns în stadiul de Shine, întreaga lui viaţă va deveni o adevărată sărbătoare. Totul va veni extrem de  uşor, veţi atrage tot ceea ce veţi dori în viaţă.

 

f. A șasea corecţie – a ţine în mână ceașca

Ne vom utiliza de imaginea de a ţine o ceașcă în mână. A ţine ceaşca, este similară fixării pe obiect. Când cineva se află la nivelul evident a lui Ching Wa, este ca şi când ar ţine ceaşca, deci este fixat pe obiect, are claritatea obiectului, dar prinderea lui este fără vlagă, fără fermitate. Corecţiile acestui nivel sunt următoarele:

 

f -1. A întări prinderea, a mări aderenţa, a strânge cana mai bine.

Ca sa putem mări aderenţa:

– ne vom apropia mai mult de obiect

– vom fi mai interesaţi de el

– îl vom face să devină foarte important pentru noi.

Deci, dacă mai înainte, prinderea cănii era fără vlagă, acum vom întării această prindere. Imaginaţi-vă că mintea ar fi mâna care ţine obiectul, în cazul de față o ceaşcă. Când mâna ţine cu fermitate mânerul ceştii, este ca şi când  mintea va fi strâns lipită de obiect. Iar dacă vom slăbi strângerea, este ca şi cum ceaşca ne va cădea.

 

Consecinţele nedorite ale moleşelii subtile

Ce se va întâmpla de-a lungul timpului cu cel care va continua să rămână la nivelul subtil de moleşeală Ching Wa Tramo?

Acest lucru va avea efecte asupra minţii şi în afara meditaţiei:

a. veţi fi mai uituci

b. vă veţi pierde capacitatea mentală. IQ-ul va scădea, pentru că vă obişnuiţi mintea să fie într-un fel de relaxare intelectuală. Deoarece mintea este preocupată permanent de        obiecte, atunci când ne obişnuim să le ţinem fără fermitate, mintea va fi slabită, noi înşine vom deveni uşor detaşaţi iar cu timpul ne vom prosti din ce în ce.

Acest fenomen este puţin asemănător cu o persoană care utilizează mult timp marijuana. Marijuana slăbeşte capacităţile minţii acestuia, făcându-l detaşat şi lipsit de orice motivaţie.
Acest obicei de a rămâne detaşati faţă de obiect, are un efect extrem de negativ asupra minţii noastre, chiar şi în afara meditaţiei. De aceea, este bine de ştiut acest lucru pentru a  nu cădea în această situaţie, deoarece nu vom ajunge la nici un rezultat spiritual.

Sunt destule persoane care meditează ani de zile în acest mod, ceea ce este un lucru foarte trist. Pe timp ce trece, ei vor deveni mai proşti, mai uituci,  îşi vor pierde intelectul. Marii Lama ne spun: „Nu există o cale mai sigură de a te naşte ca animal în viaţa imediat următoare”. Pentru că, în afară de frica permanentă în care trăiesc, au şi prostie. Ele nu sunt în stare de a face o cale spirituală pentru că nu au capacităţi intelectuale.

Un alt duşman asociat cu Ching Wa este oboseala. Dacă veţi sta să meditaţi când sunteţi obosiţi, va veni starea de moleşeală, care am văzut că nu ne duce la nimic. Ca sa reuşiţi în meditaţie, va trebui să dormiţi suficient.

Din meditaţie, va trebui să vă ridicaţi când sunt încă treji şi mintea este ascuţită. Daca aţi ieşit din meditație indispuși, data viitoare nu vă va mai veni să vă aşezaţi în meditaţie. Cineva care doreşte să practice serios, îşi va crea condiţiile care să-i dea curajul să continue să exerseze. Deci, ieşiţi din meditaţie când sunteţi încă bine dispuşi sau în momentul în care începeţi să deveniţi somnoroşi.

 

3-b. Agitaţia

Am văzut că a treia problemă are două aspecte: Ching Wa şi Gopa.
Gopa este o stare în care mintea este agitată, sare din loc în loc, frenetică şi extrem de vigilentă.

 

Sursa de nelinişte este dorinţa

Cum apare Gopa? Gopa apare datorită dorinţei. Datorită faptului că dorim mereu ceva, şi atunci când stăm în meditaţie, mintea va continua să dorească. Această tendinţă de a vrea mereu ceva, va crea o minte care năzuieşte spre lucruri, o minte care este ocupată în permanenţă. Chiar şi atunci, când ne-am antrenat mult şi mintea deja stă fixată pe obiect, ea va continua să fie ocupată. Este ca şi când ar exista un curent de apă, pe fundul unui lac liniştit. Cu toate că suntem fixaţi pe obiect, nu suntem complet liniştit.

Gopa are şi ea două nivele, unul evident şi celălalt subtil. Le putem compara cu intensitatea curentului de pe fundul lacului. Suntem fixaţi pe obiect, avem claritate, dar nu suntem liniştiţi.

 

f-2. Corecţia neliniştii

Corecţia este opusă celei anterioare. Mintea agitată este comparată cu a ţine ceaşca prea strâns. Când ceaşca este ţinută prea strâns, se consumă multă forţă, producând tensiune. De aceea, în acest caz, va trebui să ne destindem puţin, să ne relaxăm mintea. Sau să lăsăm mintea să se relaxeze pe obiect.

Dacă în Ching Wa, ne-am luptat să ţinem cana suficient de puternic, în Gopa ţinem cana prea strâns şi va trebui să slăbim strângerea.

Ceea ce trebuie să facem este de a învăţa să păstrăm calea de mijloc, aşa cum conducem o maşină. Va trebui să ajungem la un echilibru, în care mintea nu este nici prea relaxată, dar nici prea tensionată. Acesta este motivul pentru care cele două aspecte, moleşeala şi agitaţia sunt prezentate împreună, de a găsi echilbrul dintre Ching Wa şi Gopa, pentru a ajunge la meditaţia echilibrată Nyomjuk.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.