Cursul 3
Meditația conform tradiției budiste
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 4
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Cele opt puncte ale posturii de meditație ale lui Vairochana
Motivul pentru care medităm, este să percepem vacuitatea în mod direct. Cu mult înainte de a se întâmpla acest lucru, va trebui să învăţăm să lucrăm cu canalele noastre interioare şi cu canalul central. Dar înainte de asta trebuie să învăţăm să stăm cu spatele perfect drept.
Vom învăţa în continuare Cele opt puncte ale posturii de meditaţie sau Postura lui Vairochana.
Vairochana în limba tibetană:
Nam Nang
Vairochana este întruchiparea lui Buddha, este unul dintre cei cinci Buddha ai înţelepciunii. În general, în cursurile deschise nu se vorbeşte despre aceşti Buddha. Deci Vairochana este considerat Buddha manifestărilor, ceea ce înseamnă, cel care poate apărea sub orice formă.
Uneori postura lui Vairochana apare ca având șapte puncte şi nu opt. În Lam Rim Chen Mo, Je Tsongkapa a ales să adauge încă un punct suplimentar.
Textele de studiu
Aceste posturi au fost luate din :
Lam Rim Chen Mo
lucrare scrisă de Je Tsongkapa. Iar Je Tsongkapa le-a preluat din lucrarea:
Gom Rim
Gom Rim – Etapele meditaţiei, scrisă de către maestrul Kamalashila.
Maestrul Kamalashila, a fost un mare înţelept indian şi un mare maestru în arta meditaţiei, care a trăit în secolul al optulea, e.n. El a fost invitat în Tibet de către rege, pentru a susţine o dezbatere publică în faţa călugărului chinez Hwashong. Sursele tibetane susţin că dezbaterea a fost decisă în favoarea lui Kamalashila, dezbatere în urma căreia au fost adoptate tehnicile de meditaţie ale lui Kamalashila. Meditaţia tibetană se bazează practic pe tehnicile lui Kamalashila.
Să vedem acum care sunt aceste puncte.
1. Postura picioarelor
Primul punct este postura picioarelor sau cum stăm aşezaţi cu picioarele.
Kangpa Kyiltrung
Kangpa Kyiltrung înseamnă postura lotusului.
Cine nu poate să stea în această postură, poate să stea în semi- lotus, ceea ce înseamnă a se pune laba piciorului stâng pe coapsa dreaptă. Dacă nici în această poziţie nu se poate sta, va
trebui aleasă o poziție accesibilă.
Bineînţeles, că sunt recomandate posturile de lotus şi semi- lotus deoarece aceste poziţii au efect asupra mișcării vânturilor prin corp, în sensul de mişcare a energiilor interioare.
Marii Lama spun, că ne putem obişnui cu timpul să stăm în aceste posturi, dar cel mai important lucru este să nu ne vătămam corpul. Meditaţia nu trebuie să devină un chin.
Deci, şederea va trebui să fie comodă şi în special trebuie protejați genunchii. Dacă cineva doreşte să ajungă la iluminare, va trebui să-şi păzească genunchii.
Postura de lotus sau semi – lotus, ne forţează să stăm cu spatele foarte drept. Scopul practicii este de a aduce energiile în canalul central, canal care merge pe tot lungul spatelui. Aceste poziţii ne oferă, de asemenea şi o bază stabilă de şedere şi ne permite să stăm mult fără să ne mişcăm.
Este important să vă obișnuiți cu postura pe care aţi ales-o iar cu cât veţi practica mai mult, cu atât ea se va ameliora.
Este incredibil ce se întâmplă cu corpul nostru după două săptămâni de stat în retreat. Durerile de picioare trec, corpul pare a fi altul şi asta pentru că mintea începe să se purifice.
Confortul sau disconfortul nu ţin de corp, ci de minte.
2. Ochii
Al doilea punct este legat de ochi.
Mik mi ye mi sum
Mik = ochi
Mi ye = nu deschiși
Mi sum = nu închiși
Traducerea ar fi nici deschiși şi nici închiși.
Nu deschiși, înseamnă ca ochii să nu fie larg deschiși pentru că atenţia ne-ar fi distrasă şi nici închiși pentru că vom deveni somnoroşi. Dacă atenţia este distrasă, este de preferat să se țină ochii complet închiși, nu pe jumătate deschişi, pentru că nu dorim ca simţurile să ne fie stimulate şi să ne distragă atenţia.
Cu timpul, când meditaţia se va adânci, în mod natural, veţi fi cu ochii întredeschiși. Va veni de la sine.
Dacă ochii sunt întredeschişi, este important ca privirea să nu fie fixată pe ceva specific. Iar dacă aveţi ceva în faţa voastră, acesta să nu fie colorat sau să aibă modele sau litere, ca să nu vă distragă vizual. Privirea trebuie să fie direcţionată în jos şi lăsată liberă, în sensul de a nu fi focalizată pe ceva.
Sunt unii care spun, că privirea trebuie îndreptată spre vârful nasului dar nu ne încrucişăm ochii. Alţii spun că trebuie să privim la al treilea ochi. Această situaţie va veni de la sine, atunci când ne adâncim în meditaţie. În mod natural, ochii se vor îndrepa spre ochiul al treilea.
Dar ceea ce este cel mai important, este ceea ce ne va spune profesorul nostru să facem. Este îndrumarea cea mai importantă şi din ea va veni cea mai mare binecuvântare.
3. Spinarea dreaptă
Al treilea punct este:
Lu Drang po
Lu înseamnă corp
Drang po = drept
Asta înseamnă ca spatele să fie drept şi nu cocoșat.
Când staţi în meditaţie, după un timp, corpul începe încet, încet să se lase în jos sau să se aplece, ori în faţă, ori în spate. Atunci când v-aţi surprins că faceţi asta, corectaţi-vă încet de tot postura, pentru a nu interfera cu respiraţia şi cu meditaţia. Cu timpul şi această problemă se va regla. Când sunteţi încă începători, încercaţi să vă îndreptaţi spatele uşor de tot şi nu brusc.
Spatele nu trebuie să vi-l sprijiniţi de nimic, doar în cazul în care vă aflaţi în retreat şi meditaţi toată ziua şi atunci va trebui să vă odihniţi spatele ocazional.
Hainele trebuie să fie comode, moi, largi, să nu fie strânse pe voi, să nu fie făcute din vreo țesătură care să fâșie tot timpul.
4. Umerii să fie la acelaşi nivel.
Trakpa Nyam
Trakpa = umeri
Nyam = orizontal sau la acelaşi nivel.
Acest lucru înseamnă că umerii, să nu fie unul mai sus şi celălalt mai jos. De aceea este bine ca de la început să fiţi atenţi la postura umerilor. Aici intră şi poziţia mâinilor. În tradiția noastră, mâinile se aşează la nivelul buricului, mâna dreaptă se va aşeza peste cea stângă, iar degetele mari se vor atinge usor. Dacă este nevoie să vă sprijiniţi mâinile, puneţi o mică pernă sub ele, pentru că în timpul meditaţiei se vor lăsa în jos.
În diferite tradiţii, mâinile se ţin pe genunchi în Chin Mudra, adică vârfurile degetelor arătător şi a celui mare se ating uşor.
Cei avansaţi în meditaţie, care înţeleg cum le curge energia prin corp, ştiu când trebuie să facă o mudră sau alta.
Sunt persoane care încep să se încălzească, de aceea este bine în meditaţie să îndepărteze braţele de corp.
Este foarte important, ca în meditaţie să nu ne mişcăm, altfel nu vom ajunge la concentrare. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că atunci când corpul se mişcă, atenţia va fi atrasă spre simţuri. Tibetanii le numesc “simţurile trupului”. Veţi deveni, brusc conştienţi de corp şi deja sunteţi ieşiţi din meditaţie. Dacă vreţi să ajungeţi la concentrarea focusată, acest lucru se va face numai asupra obiectului pe care vi la indicat Lama, în momentul în care v-aţi mişcat, v-aţi pierdut concentrarea. De aceea este bine ca la început să ne obişnuim să nu ne mişcăm.
5. Bărbia în unghi drept
Go mi to mi me
Go = cap
Mi to mi me = nu prea sus şi nu prea jos.
Sensul este aici, ca bărbia voastră să nu fie nici prea ridicată şi nici lăsată prea jos, adică să fie în unghi drept cu gâtul. Acest lucru permite cefei să fie în poziţie deschisă, pentru că pe aici trece canalul central. Se spune că bărbia este în poziţie corectă, dacă un strop de apă ar curge de pe pe bărbie şi ar cădea direct pe buric.
6. Dinții şi buzele
So Chu Rangluk
So = dinţii
Chu = buze
Rangluk = poziţie naturală
So chu rangluk înseamnă că dinţii şi buzele să fie ținute în poziţie naturală.
Gura să fie închisă, dar relaxată. Dinţii să nu fie încleștați, ci lăsați în poziţie naturală. Nimic
să nu fie tensionat, dar nici foarte destins.
În meditaţie nu se respiră pe gură, ci numai pe nas. Sunt practici de meditaţie în care se respiră pe gură, dar acestea sunt foarte rare.
Unul dintre motivele pentru care se ţine gura închisă, este reflexul de salivare care apare datorită uscării gurii, lucru care întrerupe procesul de concentrare. Iar dacă veţi fi în meditaţie profundă şi gura va fi deschisă, vor intra muştele prin ea şi asta pentru că sunteţi detaşaţi de simţuri.
7. Limba
Che ya soy rangluk
Che = limba
Ya soy = dinţii de sus
So = dinţii
Che ya soy rangluk înseamnă
Rangluk – în mod natural limba atinge uşor locul de întâlnire dintre dinţii de sus şi cerul gurii, în mod natural
Când ne referim la aceste lucruri, ne referim la cazul meditaţiilor prelungite. Toate aceste lucruri tehnice vor deveni foarte importante în practica noastră, mai ales când vrem să ne antrenăm cu seriozitate şi să ne dezvoltăm capacităţile meditative. Cu cât vom progresa mai mult, cu atât lucrurile vor fi mai tehnice: cum se face, în ce poziţie se va sta, cum să ne mişcăm și așa mai departe.
O scurtă trecere în revistă a celor șapte puncte.
1. Postura picioarelor
2. Cum să ne ţinem ochii
3. Spinarea să fie dreaptă
4. Umerii să fie în poziţie orizontală
5. Bărbia să fie dreaptă
6. Cum să ne ţinem gura şi dinţii
7. Poziţia limbii.
Acestea sunt cele şapte puncte ale lui Vairochana.
8. Respiraţia
Je Tsongkapa, a adăugat încă un punct în cartea lui Lam Rim Chen Mo şi anume:
Uk jung ngup
Uk = respiraţie
Sensul aici este de a inspira şi expira.
Je Tsongkapa se refera la faptul că numărătoarea respiraţiilor va începe pe expir şi nu pe inspir. Care este motivul acestui fapt? Motivul este de a ajunge la tantra, iar în tantra se doreşte ca toate energiile să fie îndreptate spre canalul energetic central pentru a putea percepe vacuitatea.Înaintea producerii corpului de lumină a îngerului, toate energiile converg către canalul central şi de aici va ieşi viitorul înger. Acest lucru se numeşte în literatura yoghină Laya – convergența sau ruta directă. Deci, pentru pregătirea noastră este nevoie de a direcţiona totul spre interior.
Je Tsongkapa, mai spune că respiraţia va trebui să fie foarte înceată. Treptat, respiraţia se va încetini. Nu este nevoie să ne manipulăm procesul de respiraţie. Ea se va încetini de la sine, aproape în mod spontan atunci când vom intra în meditaţie profundă.
Sunt persoane care se folosesc de pulsul inimii pentru încetinirea respiraţiei. Adică numără câte bătăi de inimă sunt pe inspir şi câte pe expir, iar apoi se folosesc de aceste numere pentru a egala respiraţia şi a o încetini.
Când veţi ajunge să fiţi concentraţi, veţi începe să vă auziti respiraţia, chiar dacă cei de lânga voi nu o vor auzi. Datorită concentrării şi a conștientizării, respiraţia va deveni uşor zgomotoasă. Dar când ea se va încetini, o veţi auzi din ce în ce mai puţin şi nu vă va mai distrage atenţia.
În meditaţie profundă, veţi simţi mişcarea aerului care intră şi iese, ca pe o prelungire a corpului, ca o macaroană de aer, care se deplasează înainte şi înapoi.
Locul de şedere şi reglarea poziţiei
Vom vorbi puţin despre locul şi perna de meditaţie.
Recomandarea maeștrilor este de găsi poziţia cea mai comodă de şedere. Este foarte important să rezolvaţi această problemă, să vă găsiţi poziţia cea mai comodă pentru a putea medita pentru un timp lung.
Va trebui să ne găsim:
– perna cea mai potrivită, majoritatea preferă ca perna să fie puţin mai ridicată în spate, lucru care ajută la îndreptarea spatelui
– poziţia cea mai comodă a picioarelor.
– un mod de a ne izola gleznele, pentru că atunci când se stă mult în meditaţie, locul în care glezna, atinge podeaua, va începe să ne doară. De aceea este recomandat Zabuton-ul – o pernă japoneză mai mare.
– cum să ne protejăm genunchii.
Genunchii sunt averea celui care meditează. Sunt situaţii în care genunchii nu ajung până la podea, deci vor trebui găsite diverse soluţii de a-i sprijini. În aceste cazuri, mulţi preferă să pună perne sub ei.
– va trebui să facem cât mai mult yoga, pentru a ne întării muşchii spatelui.
Oamenii din vest, nu sunt obişnuiţi să facă yoga sau meditaţie şi să stea pe jos cu picioarele încrucişate. Cei care doresc să mediteze şi nu pot să stea pe jos, pot să stea şi pe scaun. Se poate ajunge foarte departe şi dacă se stă pe scaun.
Dacă cineva doreşte să stea sprijinit cu spatele, trebuie să facă asta în mod corect, pentru că poziţia incorectă va provoca dureri de spate. Se poate sprijini partea inferioară a spatelui, astfel încât partea de sus a spatelui să stea liberă, în aer. Ceea ce este foarte important este ca șira spinării să fie dreaptă.
Sfaturi generale legate de meditaţie
1. Practica zilnică este deosebit de importantă.
2. Începeţi să meditaţi pe perioade scurte de timp, de exemplu un sfert de oră pentru începători.
3. Începeţi meditaţia cu paşii preliminari.
4. O meditaţie bună este considerată atunci când sunteţi fixaţi pe obiectul de meditaţie, chiar şi atunci când meditaţi asupra respiraţiei. Se cunoaşte faptul că, începătorului îi este greu şi obositor să stea nemişcat pe un obiect. El are nevoie să-şi întărească motivaţia şi să-şi spună: ,,pentru a fi în stare să ajut toate fiinţele, va trebui să percep vacuitatea, iar pentru acest lucru va trebui să ajung la Shine. Pentru ca aceste lucruri să devină posibile, va trebui să exersez foarte mult.
5. Aveţi grijă, să nu mergeţi la extreme şi să vă deterioraţi genunchii şi corpul, pentru că nu va ajuta nimănui. Nu uitaţi care este scopul practicii şi fiţi motivaţi de compasiunea faţă de toate fiinţele.
6. Încercaţi să vă adânciți meditaţia, acest lucru vă va schimba întreaga viaţă şi vă va modifica priorităţile.
7. Totul vă va merge cu mult mai uşor dacă veţi practica constant.
Meditaţia este un instrument incredibil, care ne ajută să ajungem la iluminare.
Grup Facebook