Cursul 4
Dovada vieților viitoare
Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 3 – a doua parte
Geshe Michael s-a exprimat o dată: ”Cel care a ieșit din percepția directă a vacuității (Arya) și privește la oamenii obișnuiți care nu au Tsema, îi vede ca pe niște orbi, bătându-se cu sabia în întuneric total. Oamenii nu înțeleg ce cauzează suferința, de unde provin lucrurile, și merg să se războiască. Arya caută cheia în lumină. Știe că a pierdut cheia și știe că nu a pierdut-o aici, dar aici e lumină.”
Cele cinci tipuri de cunoaștere care nu sunt considerate percepții valide:
-
- Cunoașterea complet greșită. Aceasta este situația în care cineva drogat, sau băut sau bolnav percepe realitatea invers de cum este.
- Îndoiala – Mintea este împărțită. Nu știe.
- Cunoașterea bazată pe memorie.
- Cunoașterea bazată pe speculații, presupuneri, credințe.
- Cunoașterea care este vagă, se întâmplă ceva, nu i-am dat atenție și nu știm exact ce s-a întâmplat.
Ce este percepția corectă?
Haideți să vedem ce înseamnă percepția corectă.
În textul original, Maestrul Dignaga spune ce înseamnă să fi infailibil sau [să fi] ”fără greș”. Aceasta nu este încă o definiție, ci o explicație a Maestrului Dignaga. Vom ajunge la definiție imediat. Ea este foarte concisă.
Percepția corectă este cunoașterea infailibilă.
A fi într-o stare capabilă să îndeplinească o funcție.
Aceasta înseamnă “infailibil”.
Comentatorul acestui text, Geshe Yeshe Wangchuk, ne spune: ”Ceea ce spun aceste cuvinte este că ceea ce percepția corectă încearcă să perceapă [este] existența nașterii în lumile superioare, existența binelui suprem, dar și a căilor de obținere a acestora.”
Ce înseamnă asta? Nirvana și iluminarea, și cum să le obținem. Asta încearcă Tsema să perceapă.
Comentatorul continuă: “Persoana virtuoasă (Able One – Buddha) este o entitate care nu se înșală cu privire la toate acestea de mai înainte.”
Persoana virtuoasă este Buddha. El știe toate aceste lucruri bine și în mod direct.
Geshe Yeshe Wangchuk continuă: “Dacă vă întrebați care este definiția percepției corecte, putem spune că ea este o stare de conștiență proaspătă și infailibilă“.
Definiția percepției corecte:
Sardu Mi-luway Rikpa
Rikpa = cunoaștere, stare de conștiință, minte.
Mi-luway = infailibil sau fără greș.
Adică stare de conștiență proaspătă și infailibilă.
Ce înseamnă fără greș? Comentatorul ne spune:
”Ce înseamnă fără greș? Să presupunem că percepi ceva ca fiind capabil să îndeplinească funcția de a fierbe sau de a arde ceva. Percepția ta este fără greș atunci când acest lucru există într-adevăr în condiția pe care ai perceput-o că este.”
Cu adevărat arde fierbe și fierbe. El ne spune: Aceasta este percepția infailibilă.
În textul original scrie:
”Ea, de asemenea, ar trebui să lumineze ceea ce nu a fost încă perceput.”
Autorul spune că nu e de ajuns ca percepția să fie numai infailibilă, ci ea ar trebui să perceapă ceva care nu a fost perceput înainte. Pentru că, dacă este ceva care a fost deja perceput înainte și mergem după memorie, această percepție nu este ceea ce numim percepția corectă. De aceea el ne spune: ea ar trebui să lumineze ceea ce nu a fost încă perceput.
Ea, de asemenea, ar trebui să lumineze ceea ce nu a fost încă perceput.
Ca urmare a percepției lucrului în însăși esența sa,
Ai o experiență cu mult mai generală.
Acest lucru se datorează faptului că atunci când este vorba de percepție
Încă nu a fost perceput obiectul definit,
Și pentru că se discerne obiectul definit.
În aceste rânduri se ating multe lucruri (ar trebui să înțelegeți expresia „obiect definit” aici ca referindu-se la un obiect așa cum există în propria sa esență), dar accentul este pus pe faptul că nu este de ajuns ca percepția să fie infailibilă, ci ea ar trebui să fie și una nouă, proaspătă.
Cuvântul Sardu, înseamnă proaspăt. Percepția trebuie să fie “proaspătă și infailibilă”. Cu alte cuvinte percepem lucrul așa cum este. Dacă el este foc, înțelegem că este foc. Cunoașterea trebuie să fie proaspătă și aici este o întreagă discuție.
Întrebarea care se ridică este: Dacă mâncăm ananas chiar acum, atunci în prima secundă am o cunoaștere proaspătă. Dar în a doua secundă?
Răspunsul este că atâta timp cât mâncăm avem o percepție directă a gustului. Gustul în a doua secundă este proaspăt pentru că în continuare gustăm din ananas.
Atâta timp cât mâncăm, ananasul este în gura noastră și suntem preocupați de mâncatul lui. Limba noastră funcționează, nu suntem într-o stare de inconștiență, deci mintea noastră preia gustul ananasului proaspăt. Și nu contează dacă am mai mâncat ananas sau nu.
Nu contează dacă în ziua anterioară am mâncat ananas, atâta timp cât ananasul se află în gura noastră, experiența este directă. Percepția este directă. Pe de altă parte, în a treia secundă, dacă am terminat de mestecat și nu mai avem în gură ananasul, atunci rămânem cu amintirea gustului lui, dar nu mai avem o percepție directă a ananasului.
Ceea ce dorim, este să facem distincția dintre percepția directă (primară) și memorie. Atâta timp cât suntem ocupați cu mâncatul ananasului, suntem în percepția directă a gustului ananasului.
În polemica literaturii tibetane, adversarul este numit Kachik. El vine întotdeauna să argumenteze și să nu fie de acord cu punctul de vedere prezentat, fapt care ne ajută să clarificăm subtilitățile problemei prezentate.
În lectura acestui curs scrie: ”Cineva ar putea face următoarea obiecție: Să presupunem că acceptăm faptul că definești percepția corectă ca o iluminare proaspătă a unui obiect. Apoi ia în considerare o amintire în care percepi culoarea albastră.”
Deci, în loc să vorbim despre gustul de ananas, vorbim de culoarea albastră. În acest moment nu am culoarea albastră în fața ochilor mei, dar mi-am amintit că am văzut cerul albastru și ca atare îmi amintesc ce este culoarea albastră.
Kachik continuă:” În opinia ta, nu ar trebui să fie o percepție corectă? Nu este ea o stare mentală care își percepe obiectul și care este proaspătă? Și tocmai pentru asta, ea este o stare mentală care este o percepție proaspătă a imaginii mentale a culorii albastre.”
Kachik care este adversarul în această dezbatere, încearcă să găsească contradicții în spusele autorului: “Chiar acum când îmi amintesc, percepția mea este nouă, nu-i așa?”
Deci, nu vorbim de culoarea albastră, ci de imaginea mentală a culorii albastre, care este în memoria noastră. Kachik spune: “Stai așa, tu spui că percepția directă nu are nimic de-a face cu memoria? Păi atunci îți voi da un exemplu contrar: uite, mi-am amintit de culoarea albastră, chiar în acest moment mi-am amintit, așa că acum am o percepție care este nouă, [cea] a culorii albastre.”
Autorul răspunde următoarele:
”Cu toate acestea, nu există o astfel de problemă. Ceea ce se întâmplă este faptul că starea mentală care sesizează culoarea albastră în mod direct percepe de fapt adevărata esență a albastrului, care este unică pentru ea. În urma acestei percepții, ai o experiență mai generală, în care mintea ta înțelege imaginea mentală a culorii albastre.”
În limba tibetană [expresiei] “o experiență mai generală”, [i] se spune „Chi”.
Chi
Chi înseamnă categorie, generalizare sau idee, în acest caz : “culoare albastră”.
Pentru a percepe vacuitatea este nevoie de a studia modul în care sunt lăsate amprentele mentale în mintea noastră. Imaginile sunt create în minte după care noi le proiectăm. Despre asta este vorba aici. După care avem o experiență mai generală: avem ideea de albastru. Ideea “albastru” o avem în mintea noastră, chiar și fără să vedem albastru. Nu este tot același lucru cu a vedea culoarea albastră.
”În urma acestei percepții, ai o experiență mai generală în care mintea ta înțelege imaginea mentală a culorii albastre”.
Autorul ne spune aici ceva foarte important. El spune: “Odată am văzut albastrul în mod direct. Am privit cerul. Acum nu mă mai uit la cer, dar îmi amintesc: Albastru. Da, știu ce este albastrul. Știu cu adevărat, spune el.”
Aceasta este o cunoaștere mai generală, o experiență mai generală care se bazează deja pe o imagine mentală. Acum vorbesc despre imaginea mea mentală a albastrului. Care este diferența?
”Această ultimă stare mentală, totuși nu are capacitatea de a discerne obiectul numai prin propria sa putere”.
Acest lucru înseamnă că atunci când văd albastrul direct, se creează o înțelegere a albastrului din experiența directă a albastrului. Reamintirea de mai târziu a culorii este ceva cu mult mai slabă. Dacă n-aș fi avut experiența directă a culorii de mai înainte, simpla amintire nu poate crea ideea de albastru, conceptul de albastru, Chi–ul culorii albastre, imaginea mentală a albastrului. Deci, ea „nu are puterea de a mă face să discern”, de aceea ea este cu mult mai slabă, și deci nu poate fi considerată o percepție validă în clasificarea noastră.
”Dacă percepția a ceva este o percepție corectă, ea ar trebui să fie o percepție proaspătă a unui obiect definit, care nu a mai fost perceput înainte…”
Ar trebui să fie ceva direct care nu a fost cunoscut înainte.
”…sau altfel spus trebuie să fie direct dependentă de o astfel de percepție. De altfel, trebuie să înțelegi fraza «obiect definit» ca referindu-se la un obiect așa cum el există în propria sa esență”.
Pe scurt, definiția percepției corecte, este:
-
- Ea ar trebui să fie ceva care este “infailibil”.
- Și trebuie să conțină elementul de “nou”, sau prospețime, sau primar. Ea trebuie să fie ceva ce nu am perceput înainte. Dacă aș fi văzut albastrul înainte și acum îmi amintesc albastrul, aceasta nu mai este o percepție validă. Nu mai este Tsema.
Comentatorul ne spune: ar trebui să fie și ceva ce nu am perceput înainte. Pentru că dacă am perceput înainte, atunci vorbesc acum cu o imagine mentală mai generală.
Și aceasta este problema noastră grea. Problema este că odată ce am văzut ceva, am experimentat ceva și acum avem amintirea lui, imaginea mentală a acestuia, [noi] proiectăm acum această imagine mentală asupra unei colecții de date brute și nu o vedem din nou. Nu avem prospețimea experienței. Nu avem directitudinea acestei experiențe inițiale: “Ah, acesta este un copac și asta este o floare …” Dar nu spunem „Uau !!! Nu am prospețimea copacului”.
Întrebare: Deci, într-adevăr trebuie să fie ceva complet nou?
Răspuns: Ce se întâmplă cu ananasul în a doua secundă? Depinde de modul în care mâncăm ananasul, pentru că dacă mâncăm și spunem: “Ah, este gustul pe care îl știu, este ananas!”, atunci așa va fi și viața noastră, o umbră palidă a ceea ce poate fi. Pe de altă parte, dacă avem Tsema, atunci vom avea prospețimea experienței de îndată ce mâncăm ananasul. În Zen, se numește ”mintea începătorului”. Nu contează de câte ori am mâncat ananas. Acum mâncăm ananas și aceasta este o experiență nouă, proaspătă. Acum suntem în contact direct cu simțurile noastre. Și nu vorbim despre gustul ananasului pe care l-am mâncat odată.
Mănânci căpșuni și spui: “Oh, nu este gustul pe care îl aveau când eram copil. În copilăria noastră, când ne aduceau căpșuni, ele aveau gust bun. Astăzi, lucrurile nu mai au nici un gust.” Cunoașteți asta?
Acum să ne întoarcem din nou la Buddha. Vă amintiți ce am spus despre Buddha? Am spus că el a devenit corect. Că el a devenit o percepție corectă. Buddha a devenit o percepție corectă. Ce înseamnă asta despre modul în care el percepe lucrurile?
a. El nu greșește, adică percepe lucrurile exact așa cum sunt.
b. Iar percepția lui este proaspătă tot timpul.
Și asta ne va conduce la o discuție foarte interesantă în lecția următoare.
Care sunt obiectele față de care vrem
să ne dezvoltăm o percepție corectă?
Care sunt obiectele pe care încercăm să le percepem folosind Tsema?
Tarpa dang Tamche Kyenpa dang Der Droppay Lam
Acestea sunt următoarele:
1. Nirvana
Tarpa
Tarpa înseamnă libertate, și de asemenea Nirvana.
Ce este Nirvana? Eliminarea tuturor afecțiunilor mentale. Care este calea noastră de a le elimina? Aceasta este Tarpa. Vrem să percepem direct Tarpa.
Dang înseamnă și.
2. De asemenea, dorim o percepție corectă a atotcunoașterii:
Tamche Kyenpa
Tamche = totul
Kyenpa = a ști
Tamche kyenpa = a ști totul/ omnisciența
Despre cine se vorbește aici? Despre Buddha. Vrem să-l percepem în mod direct pe Buddha, care știe că este atotcunoscător. O persoană care a ajuns la Nirvana nu este atotcunoscătoare. Cel atotcunoscător este Buddha, deci este și în Nirvana, dar nu invers. Este o mare diferență între aceste două stadii.
3. Calea de a ajunge la ele.
Der Droppay Lam
Lam = cale
Droppay = a ajunge
Der = la ele
Der Droppay Lam = calea de a ajunge la ele.
Așadar, vrem să ne dezvoltăm percepția corectă față de:
– Nirvana
– Omnisciență, ceea ce înseamnă iluminarea completă a lui Buddha
– Calea de a ajunge la ele
Care dintre cele cinci moduri de cunoaștere care nu sunt considerate ca percepții valide, sunt față de Buddha? În cazul cel mai bun, avem Te Tsom, îndoială.
Poate că Buddha există. Poate că Buddha nu există. Nu știm. Nu l-am întâlnit niciodată.
Cu alte cuvinte avem Tse Min, ceea ce înseamnă percepție greșită.
Tse Min
Nu avem o percepție corectă a lui Buddha.
Două tipuri de percepție corectă – Tsema
La început de lecție am vorbit despre cele cinci tipuri de cunoaștere care nu sunt considerate percepții valide:
-
- Cunoașterea complet greșită. Aceasta este situația în care cineva drogat, sau băut sau bolnav percepe realitatea invers de cum este.
- Îndoiala – Mintea este împărțită. Nu știe.
- Cunoașterea bazată pe memorie.
- Cunoașterea bazată pe speculații, presupuneri, credințe.
- Cunoașterea care este vagă, se întâmplă ceva, nu i-am dat atenție și nu știm exact ce s-a întâmplat.
Vom continua lista cu două tipuri de percepție care sunt considerate corecte:
4. Percepția deductivă.
Jepak Tsema
Jepak Tsema înseamnă percepție deductivă. Percepție care vine din logică.
În cazul în care vedem fumul, concluzionăm că există undeva foc. Această percepție este considerată ca fiind o percepție corectă, dar nu este la același nivel cu percepția directă. Este considerată Tsema, dar ea nu este directă. Ea nu este Ngunsum Tsema (percepție directă independentă de raționament).
Jepak Tsema este o percepție care se bazează pe logică cu condiția ca logica să fie perfectă și aici este problema, deoarece logica noastră este deseori distorsionată. În cele mai multe cazuri, logica [noastră] nu este bună.
5. Percepția corectă și directă (despre care am vorbit în lecția 2).
Ngunsum tsema
Tsema = percepție corectă.
Ngunsum = directă (independentă de raționament).
Această percepție nu are nevoie de logică – noi știm. Nu trebuie să ne gândim la gustul unei prune, gustăm prunele.
Obiectele pe care dorim să le realizăm prin percepția corectă și directă, adică: Nirvana, omnisciența și calea spre ele, sunt obiecte ascunse sau complet ascunse. Deci până vom ajunge să ne dezvoltăm percepția directă, va trebui să ne dezvoltăm percepția bazată pe logică, pe logica deductivă, iar acest lucru putem să-l facem prin învățarea teoriei logicii.
Percepția corectă bazată pe logică
Să vorbim puțin despre percepția nr. 6. Ce se întâmplă dacă ne-am dezvoltat Jepak Tsema față de Nirvana? Încă nu suntem în Nirvana. Dar am ajuns la o înțelegere care se bazează pe o logică pură, că există așa ceva: Nirvana. Înțelegem ce este Nirvana și înțelegem ce trebuie să facem pentru a ajunge acolo. Putem spune că o astfel de persoană nu mai trebuie să-și facă griji. El are deja o percepție corectă, clară, care nu se mai bazează pe credință, care nu se mai bazează pe îndoială, care nu se mai bazează pe ceva confuz.
El a mers și a verificat, și a ajuns la o concluzie solidă pe baza logicii că există un astfel de lucru, și înțelege bine care este calea. Deci, nu mai are de ce să-și mai facă griji, ci doar să pună în aplicare. Asta e tot. Când cineva ajunge în acest loc, frica va fi redusă extrem de mult.
Percepția nr. 6 are trei părți:
6a. Raționamentul logic – folosit pentru a percepe lucruri ascunse.
Ce este Jepak Tsema? Jepak Tsema nu este un proces al logicii, ci o percepție bazată pe un proces deductiv, ca urmare a acestui fapt:
-
- M-am gândit, am reflectat, am studiat și,
- Logica mea este pură și perfectă și
- Nu greșesc pe cale.
Deci, acum am ajuns la concluzii. Cu alte cuvinte, 6a este o cunoaștere bazată pe un proces de logică deductivă. El este un proces al gândirii logice, care se bazează pe cunoștințe și raționamente, exact ca și în matematică.
6b. Încrederea într-o autoritate.
Vă amintiți, ce obiecte vrem să percepem? Pe cele din realitatea ascunsă și complet ascunsă. Gândirea deductivă bazată pe o logică pură nu este suficientă pentru a înțelege realitatea ascunsă.
Jepak Tsema include mai mult decât procesul logic. De exemplu, în cazurile în care realitatea este complet ascunsă, va trebui să ne bazăm pe cineva.
Atunci care este diferența dintre aceasta și credința oarbă? Noi nu dorim o credință oarbă. Credința oarbă nu a fost inclusă în tipurile de cunoaștere. Ea nu este considerată o percepție corectă. Ea intră în categoria percepțiilor greșite nr. 4 – cunoașterea bazată pe speculații, presupuneri sau credințe. Chiar dacă logica noastră este pură, nu putem trage concluzii asupra obiectelor care se află în realitatea complet ascunsă. Aici Buddha vine și ne dă dovezi.
Dacă mergem după vorbele lui Buddha, nu este suficient ca el să ne spună, ci trebuie să ne convingem. Dar pe de altă parte, este foarte dificil să ne convingem de adevărul spuselor lui, datorită faptului că nu avem instrumentele necesare. Deci, ce vom face în acest caz?
Vom merge să ne convingem că Buddha nu minte.
Datorită faptului că nu avem cum să verificăm lucrurile care sunt cele mai ascunse, chiar și având o logică solidă, el vine și ne spune: “Dacă poți ajunge la un asemenea nivel de încredere, încât să fi convins că Buddha nu te minte, că nu poate minți niciodată, se va crea în tine Jepak Tsema.”
Vom căuta să ne convingem în mod profund că această entitate nu ne poate minți.
Vom vorbi mai târziu despre cum putem să ne convingem că Buddha nu ne poate minți. Acest lucru îl vom putea face cu ajutorul gândirii logice, care este un mod indirect de a ne crea Jepak Tsema (percepția deductivă).
6c. Cea de-a treia cale se bazează pe convenții.
De exemplu, sunt întrebată: “Ce ții în mână?”. Și eu zic: “Un pix”. De ce spun „pix”? Pentru că așa este convenit să denumim acest obiect: ca [fiind un]“pix”. Deci, când spun “pix”, am o percepție corectă față de el. Ea nu se bazează pe raționamente deductive pentru a concluziona că era un pix. Nu m-am bazat pe o autoritate. Există pur și simplu o convenție.
În societatea noastră obiectul se numește “pix”, deci spun ceva corect, am o percepție corectă la nivelul lui Jepak Tsema. Dar ea nu este directă, deoarece se bazează pe convenție. Nu am experiența “pixului”. Am ideea de pix pe care o proiectez. Simțurile mele nu simt “pixul”.
Fac ceva logic, bazat pe convențiile societății în care trăiesc. Adică, percepția mea este rezonabilă. Acesta este motivul pentru care percepția este corectă, dar nu este directă. Iar datorită faptului că ea nu are prea multă putere, de aceea nu este importantă pentru noi.
Grup Facebook