Lecția 3 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 3a

Un rezumat al lecțiilor anterioare

După cum am menționat, cursul 8 se bazează pe capitolul 3 din Abhidharma Kosha. Al doilea curs pe care îl facem în seria de cursuri ACI, care și el se bazează pe Abhidharma Kosha, este cursul 5. Am văzut că primele cinci capitole sunt despre lumea impură, lumea în care ne aflăm, o lume supusă legilor karmice, o lume în care suntem guvernați de karma.

Există descrieri despre ce este omul, despre psihologia omului. Capitolul 4 este despre karma. Capitolul 3 se ocupă de tărâmurile de existență, tranzițiile între lumile, și prezintă un model al lumi.

Modelele acestor lumi sunt modelele ființelor iluminate, care au văzut în meditațiile lor aceste lumi, și așa ar trebui să fie considerate.

Este bine să ne amintim mereu că aceste lucruri au fost spuse de către cei care au perceput vacuitatea și care au o perspectivă complet diferită a lumii decât cei care nu au perceput-o. Ei înțeleg și văd aceste lumi, înțeleg cauzalitatea lor într-un mod complet diferit.

Este un alt adevăr care există în permanență, și suntem cufundați în el tot timpul. Fiecare părticică din ființa noastră este cufundată în acest adevăr, numit  „adevărul absolut” sau „adevărul vacuității”. Noi nu-l vedem. Este complet transparent pentru noi. Arya care percepe pentru prima oară vacuitatea va fi în contact direct cu acest adevăr absolut și nu prin intelect, ci prin experiența directă. După care va începe să lucreze cu acest adevăr pentru a-și purifica treptat lumea. Toate acestea țin de ultimele două capitole ale Abhidharmei Kosha, despre care nu vom discuta aici.

Scopul studiului acestui capitol este de fapt să învățăm cum să ieșim din aceste tărâmuri de existență.

În prezent, cu toții ne învârtim în roata vieții și a morții, trecând de la o lume la alta, fără nicio posibilitate de alegere. Am vorbit despre conservarea minții și despre faptul că ea are o natură și proprietăți complet diferite față de corpul fizic. Am văzut de asemenea că nu există niciun motiv să presupunem că mintea se termină odată cu corpul. Cu toate că ele sunt două lucruri complet diferite, în prezent sunt conectate între ele. Atâta timp cât corpul fizic există, mintea este conectată de acest corp, iar prin moartea corpului, această legătură se întrerupe.  

După moarte, mintea va fi supusă karmelor pe care le-am acumulat de pe urma faptelor pe care le-am făcut.  


Textele acestui studiu

În prima lecție am vorbit despre cartea pe care se bazează acest curs, numită Abhidharma Kosha care înseamnă “Tezaurul înaltei înțelepciuni”. Comentariul asupra acestei cărți numit Tarlam Selje („Lumina pe calea spre eliberare”) a fost scrisă de Primul Dalai Lama, care a fost și discipolul lui Je Tsongkapa. Abhidharma Kosha este de fapt o colecție de texte. După cum am spus, maestrul Vasubandhu (în jurul anului 350 e.n.) a adunat textele care au existat în timpul său și le-a organizat într-o lucrare nouă numită Abhidharma Kosha.  


Cele trei tărâmuri de existență din Samsara

Am spus că în Samsara sau Roata vieții, există în general trei lumi sau tărâmuri de existență:

  1. Prima este „lumea dorințelor” unde ne aflăm acum. Toate lumile inferioare – animalele, făpturile infernului, spiritele flămânde și ființele umane –  toate se află în lumea dorințelor. În această lume dorințele principale sunt mâncarea și sexul, iar ele ne modelează mai mult sau mai puțin viețile. Acesta este motivul pentru care această lume a primit denumirea de lumea dorințelor. 

Aceste dorințe, mai ales după mâncare și sex, ne modelează conștiința, ne modelează gândirea, ne modelează emoțiile. Viața noastră ne este dictată de aceste dorințe.

  1. A doua lume este numită „lumea formei” –  „lumea zeilor”, unde forma a ajuns la desăvârșire. Tot ce există în această lume este minunat, iar viața este lungă și plăcută. Zeii sunt muritori. Ei se mai numesc și „ființele plăcerii”, datorită acestui trai extrem de plăcut. Dar, când li se apropie ceasul morții, pierd tot ceea cea au avut mai frumos. Forma lor, dintr-o dată, se deteriorează și [ei] îmbătrânesc. Ei încep să emane un miros urât, iar toți ceilalți se vor îndepărta pentru că este atât de neobișnuit. Se spune că viețile lor sunt foarte plăcute până aproape o săptămână înainte de moartea lor, iar în momentul morții suferința lor este îngrozitoare. 

Deoarece și-au consumat toată karma bună în această existență a plăcerii și nu au știut să acumuleze o karmă nouă, ei cad într-o existență inferioară unde suferința este foarte mare. 

  1. Mai sus de această existență se află „lumea fără formă” care se află încă în Samsara. Această lume nu este reprezentată în Roata vieții, deoarece ființele de aici nu au corp ci doar minte. 


Diferite moduri de a enumera formele de existență din Samsara

În lecția 2, am vorbit despre diferitele forme de existență și am spus că ele sunt în număr de douăzeci.

  • Zece forme rele, 
  • Și zece forme bune.

Opt tipuri de infern, ceea ce nu este exact, deoarece când spunem „opt” – ne referim la infernul fierbinte.

Vom descrie mai târziu aceste tipuri. Aceasta este o lecție foarte importantă și nu pentru că va trebui să știți pe dinafară numele tuturor tipurilor de infern, ci pentru că ne oferă un stimulent uriaș în practica noastră.

Și am mai spus că mulți profesori evită să vorbească despre asta pentru că este greu. Pe de o parte, nu vă putem dovedi aceste lucruri, iar pe de alta, oamenii nu țin să audă atât de mult despre aceste lucruri neplăcute. Problema este că dacă nu le auzim aici și dacă nu facem tot ceea ce putem, karma ne va duce spre ele fără să avem prea mult de ales. 

  • Sunt opt tipuri de infern cald.  (8)
  • Lumea spiritelor flămânde. (1)
  • Animalele. (1)
  • Oameni. Există patru tipuri de oameni în patru continente. (4)
  • Zeii. Există șase tipuri de zei, pe care nu i-am denumit încă. (6)

Deci, în total sunt douăzeci: zece forme de existență inferioară și zece forme de existență înaltă.

Ce caracterizează toate ființele din Samsara? Ele sunt muritoare și sunt pline de afecțiuni mentale. Mintea lor este impură. Pe măsură ce urcăm pe scara lumilor mintea se purifică tot mai mult. Dar chiar și cei din lumea fără formă, au mintea încă impură. Sunt atașați de mintea lor. Au o identitate. Se identifică cu mintea lor, și prin urmare, nu sunt puri.

Lumea formei este peste lumea dorințelor, ceea ce înseamnă că afecțiunile mentale ale ființelor sunt ușor diferite de ale noastre și mai puține. De exemplu, nu au dorință pentru mâncare și sex ca noi. Altfel, ar fi fost aici. Și asta nu pentru faptul că ele nu mănâncă. Vom vorbi mai târziu despre mâncare.

Oare plantele sunt considerate conștiente? Nu, plantele nu sunt considerate conștiente, în sensul că ele nu pot atinge iluminarea. Asta nu înseamnă că nu există viață în ele sau că nu simt, dar nu sunt ființe care pot stoca karma bună, să purifice karma negativă și să atingă iluminarea. De aceea, budismul nu se preocupă de ele. Budismul vine să scoată din suferință pe cei care posedă conștiință, iar plantele nu intră în această categorie.

Lumea cu formă și lumea fără formă

Am vorbit despre lumea formelor și am spus despre ea că are șaptesprezece diviziuni; Există patru mari diviziuni, pe care le-am numit Samten. Primele trei au fiecare trei subdiviziuni și cea de a patra are opt diviziuni. Deci, în total 17. 

Lumea fără formă are și ea patru diviziuni, ultima dintre ele s-a numit:  

Ceea ce înseamnă vârful existenței.

De ce se numește vârful existenței? El se numește așa, nu pentru că viața este cea mai bună, ci pentru că mintea este cea mai pură care se mai află încă în Samsara.

Aici se află paradisul pe care l-am numit „Okmin”. În literatura budistă, acest nume creează puțină confuzie. De fapt, există două paradisuri care au același nume Okmin. Un paradis este pentru Buddha, pentru cei iluminați, iar celălalt este pentru cei care nu au ajuns încă la iluminare și care se află în acest Si Tse.

Cu unele ființe putem intra în contact – adică cu oamenii și animalele, dar nu și cu celelalte ființe. Puțini oameni pot vedea spiritele, dar, în general, persoanele care nu sunt avansate în practica meditației, nu întâlnesc aceste făpturi.

În finalul acestei discuții, este important să înțelegem de ce este posibil ca toate acestea să fie adevărate. Și nu pentru că spune Abhidharma Kosha, ci pentru că Prasangika Madhyamika ne spune că toate aceste descrieri ale tuturor lumilor, inclusiv existența actuală pe care o avem, sunt proiecții mentale.

Tot ceea ce experimentăm este o proiecție care vine din conștiința noastră, din mintea noastră. Ea depinde de karma noastră, depinde de modul în care am acționat în trecut. Și dacă putem proiecta lumea în care trăim acum, nu există niciun motiv să nu putem proiecta altceva atunci când o altă karma se va activa.

Este important să înțelegem karma pe care o purtăm după noi, și că este foarte posibil ca la sfârșitul acestei vieți, karma care se va activa nu va fi bună, pentru că majoritatea ei este extrem de dificilă. Datorită karmei bune pe care am acumulat-o pe parcursul multor eoni, avem acum o viață umană. Iar norocul nostru este că viața noastră este un amestec de suferință și plăcere, că avem o minte capabilă să înțeleagă, că trăim într-o lume în care există Dharma, într-o lume în care sunt profesori de Dharma, într-o lume care ne permite să părăsim acest loc.

Această combinație de oportunități este incredibil de rară și, dacă nu o înțelegem, nu ne vom da seama că pericolul este mare. Pericolul este foarte mare, iar ceea ce facem în această viață este critic. Je Tsongkapa a depus mari eforturi să descrie calea și ce este de cealaltă parte, pentru cei care nu văd momentan.

Cei iluminați vin și ne spun: „Stai puțin! Nu-ți irosi viața, pentru că nu vei mai primi alta la fel. Este un cadou care nu se mai întoarce, pentru că nu ști să-ți creezi karma pentru asta. Ea nu se mai întoarce!”. 

Nu există un loc anume pentru cei fără formă 

Unde se află lumea fără formă?

Nu există pentru ea un loc anume, pentru că în ea nu există forme, culoare și simțuri. Ea este peste tot.

Daunele cauzate de o meditație greșită

Am mai spus că în lumea cu formă se ajunge prin meditații care sunt greșite. 

Aici vorbim despre meditația asupra respirației sau meditația asupra gândurilor care ne trec prin minte, pe timp îndelungat. Și din nou, doresc să subliniez, ca să nu înțelegeți greșit, că aceste meditații, au o utilitate deosebită și ocupă un loc important în practica noastră.

Ceea ce este dăunător nu este meditația în sine, ci practicarea exclusivă a acesteia, multe ore pe zi, timp îndelungat, ani întregi. Omul care stă și le face mult timp, nu acumulează karma negativă. Iar dacă le face și mulți ani, afecțiunile mentale se diminuează. Ele nu dispar, dar nu se mai manifestă, astfel încât viața devine din ce în ce mai liniștită. Mintea se calmează, iar pe măsură ce afecțiunile mentale se diminuează, plăcerea apare pur și simplu. De ce? Deoarece singura cauză pentru care nu simțim plăcerea perfectă sunt afecțiunile noastre mentale. De aceea, oamenii sunt atrași de aceste meditații pentru că ele sunt foarte plăcute, și de aici și ispita.

Problema este că, aceste meditații nu ne eliberează de suferință. Semințele suferinței încă există în curentul nostru de conștiință, întrucât nu pot fi arse decât cu înțelegerea vacuității. Acel maestru în meditație despre care Lama Dvora Hla povestea spunea: „Este ca și cum am lua heroină. Nu ne eliberează”.

Pe cale va trebui să ajungem la primul Samten, iar de aici va trebui să învățăm mult despre vacuitate și să medităm asupra ei, astfel încât să percepem direct vacuitatea. Și atunci vom fi siguri că ieșim din Samsara. Nu imediat. Mai este nevoie de muncă. În literatura de specialitate, se spune: „Dacă ai experimentat direct vacuitatea, ești asigurat că ajungi la iluminarea completă”. Va dura ceva timp. Dar în tot acest timp, ne vom folosi de această experiență pentru a ne arde toate afecțiunile mentale și astfel vom ajunge la iluminare completă. Se pare că există un mod de a pierde calea și acesta este prin a disprețui învățătorul. Dacă ceva se întâmplă și persoana începe să nu-și mai respecte profesorul, ceea ce este puțin probabil ca să se întâmple în acest moment, dar dacă se întâmplă, ea își va pierde calea. Profesorul este un obiect foarte puternic pentru elev, deci este foarte important. 

 

Formele de existență în Samsara

    Apoi am enumerat numele tuturor formelor de existență inferioare și înalte din  Samsara:

    1. Făpturile infernului.

    2. Spiritele flămânde.

    3. Animalele.

    4. Oamenii.

    5. Zeii sau Deva.

    6. Semizeii. Deci sunt deja cinci sau șase, și asta depinde dacă socotim semizeii separat sau împreună cu zeii. 

    7. Ființele Bardowa, din lumea tranzitorie, lumea dintre moarte și renaștere numită Bardo. Ele sunt reprezentate în cercul din mijlocul Roții vieții.


Patru moduri de naștere

Există patru moduri de naștere, și anume nașterea din:

  • ou
  • uter
  • căldură și umiditate
  • și nașterea numită „miraculoasă”.

Ordinea de mai sus a fost stabilită în funcție de câtă durere provoacă fiecare naștere și nu după rezultatul ei. Așadar, nașterea miraculoasă nu dăunează nimănui, prin urmare, ea este considerată bună. Dar am văzut că prin naștere miraculoasă se poate ajunge în infern, deci rezultatul ei nu este bun. Pe scurt: 

  • nașterea miraculoasă nu provoacă durere nimănui.
  • în nașterea din căldură și umiditate, doar cel ce se naște suferă puțin.
  • Nașterea din pântece – și mama și cel ce se naște suferă.
  • Cel născut din ou – provoacă durere mamei de două ori: o dată când depune oul, a doua oară când trebuie să-l incubeze.

Conștientizarea la naștere

Apoi am vorbit despre conștientizarea în timpul procesului de naștere, spunând că atunci când Buddha decide să vină pe lume, asta înseamnă că este conștient atunci când: intră în pântec, când este în pântec și când iese din pântece. Și aceasta este cea mai înaltă conștientizare și am enumerat și alte grade de conștientizare.

Dacă nu am experimentat-o, este valabilă și pentru noi? Da.

Întrebare: Dacă lumea este o proiecție a noastră, și infernul nici măcar nu există în lumea noastră, de ce trebuie să studiem toate acestea, ca să proiectăm aceste lucruri?

Răspunsul este, că dacă am proiecta tot ceea ce învățăm atunci ar fi fost bine. Asta ar însemna că dacă învățăm despre iluminare, suntem iluminați! Dar lucrurile nu merg atât de ușor.

    a. A învăța despre asta nu este suficient. Este un început și este necesar, dar nu este suficient. Numai studiul în sine nu ne dă suficientă putere pentru merge în direcția pe care o dorim, și nici nu ne oferă puterea de a ne elibera de lucrurile pe care nu ni le dorim.

    b. Dar pe de altă parte, dacă nu învățăm și nu devenim conștienți de aceste lucruri, este ca și cum nu v-aș spune că dacă atingeți cuptorul încins vă veți arde rău, și atunci vă veți arde.

Mulți nu înțeleg acest subiect. Mulți spun: „Dacă nu știu despre asta, înseamnă că nu este în lumea mea, așa că nu trebuie să-mi fac griji”. Nu este corect să spunem asta.

Pruncul nu știe despre gravitație, și dacă se va rostogoli de la înălțime, va cădea și se va lovi rău. Faptul că nu știm, nu ne scutește de ea.

Chiar și legile noastre spun: „A nu cunoaște legea, nu ne scutește de pedeapsă”. Nu este pedeapsa karmei. Aceasta este legea ei. Faptul că nu o cunoaștem, este ceea ce aduce atâta suferință.

Toată ideea este să cunoaștem legile și ce se ascunde în mintea noastră. Mintea noastră este imensă. Ceea ce experimentăm în viața noastră în acest moment este doar o părticică a minții noastre, pe când cealaltă parte a ei aproape că nu o cunoaștem. Câteodată visăm ceva care ne surprinde, sau auzim despre oameni care au experimentat ieșirea din corp. Unii iau LSD, drog cu un puternic efect halucinogen și se întâlnesc pe ei înșiși într-un mod diferit, dar, în general, nu avem nici o idee despre majoritatea minții noastre. Numai atunci când conexiunea dintre corp și minte s-a întrerupt, ea va prelua controlul, cu excepția cazului în care învățând și practicând vom începe să o purificăm. Acum este timpul să facem asta! Când moartea va veni, nu vom mai avea nicio șansă, va fi prea târziu.

Cu toții purtăm semințele suferinței

Cu toții purtăm în noi semințele acestor lumi. Conștiința noastră a existat dintotdeauna. Mintea, după cum am spus nu este tot una cu corpul. Faptul că corpul este perisabil nu înseamnă că și mintea este la fel. Mintea nu a început atunci când acest corp a început. De veacuri fără sfârșit ne-am perindat prin Samsara și am fost deja în toate lumile ei. De nenumărate ori am fost în fiecare din toate aceste locuri. Și încă suntem în ea și suferim.

Buddha, care este o entitate atotcunoscătoare, nu are niciun motiv să ne mintă despre toate aceste lucruri. El a vorbit timp de cincizeci de ani și nimeni nu l-a prins spunând minciuni, atunci de ce ar minți despre asta? El spune că aproape toți dintre noi mergem în infern. Așa spune el.

Călugării au venit și l-au întrebat: „Ce șansă are cineva care este astăzi o ființă umană, să rămână o ființă umană și în următoarea viață?” Ce-a făcut Buddha? El răzui pământul cu unghia, ia sub unghia lui rămase puțin pământ. Apropo, unul dintre semnele lui Buddha, sunt unghiile foarte lungi. El spuse: ‘Oh! dacă socotim numărul particulelor de pământ de sub unghia mea și le comparăm cu numărul de particule ale pământului din întreaga lume. Care număr este mai mare? Călugării începură să compare și ajung la concluzia că nu pot compara.

Buddha le spuse: „În felul acesta, dacă luăm proporția dintre cele două, așa va fi și șansa celui care este astăzi om, să continue să fie om și în viața următoare”; și toți ceilalți vor merge spre tărâmurile inferioare. Cu cât se coboară mai în jos, cu atât mai mare este numărul de făpturi de acolo.

  • Deci, următoarea lume inferioară de cea a oamenilor, este lumea animalelor.
  • Sub ea este lumea spiritelor flămânde.
  • Și sub ea, este infernul.

În meditații profunde, oamenii le pot vedea. Nu trebuie să fim Buddha pentru a le vedea.

Meditațiile care nu ne eliberează

Întrebarea care se ridică este următoarea: în budismul tibetan au fost mari maeștri, precum Milarepa sau Marpa, care au făcut aceste meditații asupra respirației, de ce ele nu sunt bune? 

Răspunsul este că ne formăm păreri bazate pe fapte aparente.

    a. Aceste meditații sunt de mare ajutor. Le practică mulți, inclusiv profesorii noștri.

    b. Al doilea fapt vine de la oameni, precum maestrul Kamalashila, toți Dalai Lama, Je Tsongkapa, Milarpa și Marpa – care au ajuns la iluminare prin Tantra. Etapa finală trebuie făcută în Tantra. Tantra nu are nicio șansă de reușită dacă nu va exista înțelegerea profundă a vacuității. Și nu mă refer la perceperea directă a vacuității, pentru că ea va veni în tantra, ci la înțelegerea ei profundă. Toți marii învățători din Mahayana, și cu siguranță din budismul tibetan, vor spune că nu se poate ajunge la iluminare fără să percepem înainte vacuitatea.

Dacă facem aceste meditații, adică observarea respirației, cu adevărat vom progresa mult în direcția perceperii vacuității. Dar cine le face în exclusivitate, nu sunt suficient de puternice. Făcând aceste meditații, putem ajunge foarte departe, și viața noastră se poate schimba foarte mult chiar acum. Dar ele nu duc la perceperea vacuității. Altceva trebuie făcut.

Există astfel de persoane care meditează multe ore pe zi, mulți ani, atât în ​​budism, cât și în afara budismului. O astfel de persoană are toate șansele să moară în timpul unei astfel de meditații, și apoi unde se  va duce? El va merge în lumea cu formă sau fără formă, în funcție de cât este mintea lui de rafinată. Plăcerea pe care o simte este imensă. De aceea va putea crede că a ajuns în Nirvana, chiar înainte de a părăsi corpul, datorită acestei plăceri imense. Și aceasta este o greșeală, deoarece nu există nici o eliberare. Cu toții am fost acolo și iată-ne din nou aici, într-o lume în care există războaie și suferință. Și acesta este motivul pentru care toți înțelepții – Kamalashila și Shantarakshita – ne avertizează de acest lucru.

Faimoasa dezbatere dintre Kamalashila și Hashang este legată tocmai de asta, deoarece existau pe atunci școli budiste care aveau o astfel de gândire. De aceea profesorii noștri care ne învață cum să ajungem la iluminare, spun: „Dacă faci numai aceste meditații, este o greșeală gravă, pentru că nu te vor scoate din suferință și te vor duce într-un loc unde vei simți o mare plăcere și vei crede că ai ieșit – dar nu ai ieșit”.

Atunci ce trebuie făcut? Va trebui să ne dezvoltăm meditația Shine, să ajungem la acest nivel, iar de aici să continuăm la primul Samten – primul nivel al lumii cu formă. Iar când vom ajunge aici, meditația va trebui să fie direcționată spre perceperea vacuității. Aceasta este calea unui Bodhisattva.

Un Bodhisattva nu face calea în interesul lui propriu, ci pentru ai elibera pe toți ceilalți. Și pentru asta va trebui să dobândească înțelepciunea care îl eliberează din suferință. Datorită iubirii lui imense față de toate ființele, el nu va continua spre nivelele în care plăcerea se intensifică din ce în ce, ci va continua spre înțelegerea vacuității.

Aceste meditații sunt extrem de dificile, pentru că ele necesită o analiză care nu este deloc simplă. Dar atunci când va avea și forța meditației Shine – Shamata – a „liniștii meditative”, va putea percepe vacuitatea. De aici, Bodhisattva va trebui să meargă la toate nivele Jhana, pentru că și aici se află făpturi pe care trebuie să le elibereze. El trebuie să le cunoască, să știe cum trăiesc și cum suferă ele acolo. Numai așa le va putea elibera. Vom vorbi despre asta mai târziu.

Acel mare maestru în meditație, ajuns la acel stadiu de meditație în care trecea prin toate nivelurile Jhana, spunea despre cei care nu practică așa: „Este ca și cum ai lua heroină. Îți aduce o imensă plăcere, dar nu te eliberează.” 

Poate că povestea nu v-a convins. De aceea, ar trebui să experimentați personal. 

 Lipsa de respect față de profesor

Întrebarea este: dacă cineva după ce a perceput vacuitatea, nu-și mai respectă profesorul, cu toate că înțelege bine că profesorul este o proiecție a lui, poate să-și piardă calea? 

Este puțin probabil ca cineva după o astfel de experiență să nu mai aibă respect față de profesor, îl citez pe Lama Zopa: „Dacă Doamne ferește, se întâmplă cuiva acest lucru, nu contează la ce nivel a ajuns – el își poate pierde chiar și această realizare”. 

Cineva care a perceput direct vacuitatea, nu s-a eliberat încă de toate afecțiunile lui mentale. Acum înțelege amploarea pagubelor, amploarea dezastrului și are în mâinile lui un instrument foarte puternic pentru a începe să se purifice. Este posibil să fi perceput vacuitatea, dar când iese din ea se va afla încă aici ca și noi. El doar înțelege cu mult mai mult decât noi greșeala. Și se prea poate ca o afecțiune mentală să pună stăpânire pe el și să se enerveze pe profesor. De acest lucru ne avertizează Lama Zopa. Teoretic, se poate întâmpla.

Dar pentru a percepe vacuitatea, în primul rând, este nevoie de o atitudine de mare respect față de profesorii care ne învață despre vacuitate, pentru că de aici provine. Realizarea vacuității va veni prin învățare și prin intermediul profesorului. Profesorul vine din iluminarea mea. Dacă resping acest profesor, îmi închid calea de a întâlni și alți profesori, și nu doar pe acesta. În acel moment m-am omorât și pe mine și toate ființele, pentru că [începând de] atunci nu le mai pot ajuta.

Importanța profesorului este imensă. Și dacă se întâmplă să ne schimbăm profesorul, acest lucru nu va trebui niciodată să fie însoțit de aversiune, de critică sau de gândire negativă față de acel profesor, și asta nu din cauza profesorului – ci din cauza elevului. În caz contrar, elevul își sfârșește propriul drum. Toate acestea au fost spuse de Lama Zopa.

 Existența acestor lumi nu sunt palpabile pentru mine…

Cineva poate spune: „toate descrierile acestor lumi sunt interesante, dar nu mă pot relaționa cu ele, nu sunt palpabile pentru mine”. Și acesta este și motivul pentru care mulți profesori au rețineri de a preda acest material. În primul rând, profesorul nu poate dovedi toate acestea, și în al doilea rând oamenii sunt foarte sceptici. 

De aceea acest studiu este foarte, foarte rar. Există un motiv important pentru a-l da și altora, și anume fiecare cuvânt de aici este adevărat pentru că a fost rostit de ființe iluminate. Este adevărat că momentan nu putem verifica singuri și vom avea îndoieli. Dar, ceea ce contează este înțelegerea că același proces care ne-a adus la această existență, ne poate duce și în aceste lumi diferite.

  • De ce ne aflăm astăzi într-o lume în care este război, foamete, bătrânețe și moarte? De ce ne aflăm într-o astfel de lume?
  • De ce avem un corp care se deteriorează?
  • De ce ne aflăm într-un loc în care relațiile de dragoste devin relații de ură?
  • De ce pierdem tot ceea ce ne este drag? 

Va trebui să înțelegem asta, pentru că ceea ce ne-a adus în această lume, ne poate duce în altă lume, și ne-ar putea scoate de aici. Accentul care se pune în tot ceea ce auzim aici, este mecanismul de funcționare și nu diferitele detalii pe care oricum nu le putem verifica.  

Ceea ce este foarte important, este să înțelegem cum provin toate acestea din mintea noastră, cum de am creat toate acestea fără să știm. Probabil că știm că există oameni săraci în India, dar până când nu vom merge să ne întâlnim cu ei față în față, ei nu sunt palpabili pentru noi.

Samsara este groaznică. Noi nu înțelegem asta. Spunem: „Cerul este frumos. Sunt lucruri frumoase”. Dar nu suntem în contact cu grozăvia Samsarei. Ochii noștri sunt acoperiți de văluri groase de ignoranță. Treptat, acest studiu va îndepărta aceste văluri. Și nu pentru că cineva a spus, ci pentru că începeți să vedeți singuri. 

„Un singur lucru bun există în Samsara” – spunea Ken Rinpoche – „mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față”. Și când vom simți asta, nu vom mai putea suporta să mai rămânem în ea. Și abia atunci am urcat cu seriozitate pe cale. Până atunci, încă mai avem iluzia că va fi bine. Vom lua vitamine și vom face exerciții fizice, yoga, Tai Chi, ne vom ocupa de puțină spiritualitate, vom face drumeții, ne ocupăm de familie, facem ceva terapii și totul va fi bine! Credem că deținem controlul asupra lucrurilor, că lucrurile se vor calma cu timpul și până la urmă va fi bine.
Marea problemă este că nu știm când vine sfârșitul. El poate veni chiar acum și întotdeauna va veni când suntem în mijlocul a ceva. O astfel de persoană moare cu un regret teribil de irosire, deoarece această ocazie nu se mai întoarce niciodată. Această viață este rară.

 

Lectia 3b

Lumea spiritelor

În această lecție vom vorbi de lumea spiritelor.

  Yidak – spirite flămânde.

    Sursa acestui studiu despre spirite

Studiul acestui subiect se va face după o altă carte, și nu după Abhidharma Kosha. Vom sări câteva sute de ani înainte, la un text tibetan numit:

    Chen = mare,
    Ten     = învățătură/studiu.
    Și mai avem

Lam Rim Chenmo înseamnă „Marea carte a etapelor căii spre iluminare”, iar Tenrim Chenmo înseamnă Marea carte a etapelor învățăturii căii spre iluminare.  În această carte găsim o descriere foarte detaliată despre Yidak, despre aceste spirite flămânde. Geshe Michael a găsit acest text care era ascuns și s-a îngrijit să-l facă public. Este unul dintre textele foarte importante ale tradiției tibetane. Se știa despre el, numai că nu se putea da de el. El a fost scris de către:

    El a trăit în jurul anilor 1100 e.n.

    Drolungpa înseamnă cel din Drolung. Pa înseamnă om, persoană, bărbatul din…
    De asemenea, mai este cunoscut și sub numele de:

  Prietenul cel bun

Cuvântul „Geshe” este un titlu acordat celui care a terminat toate studiile monastice și a susținut un examen public, un fel de doctorat. În acele vremuri nu exista un astfel de titlu, și nici nu exista curentul Gelugpa. Pe atunci exista curentul:

Ceea ce înseamnă „păstrătorii cuvântului” sau „îndrumare sfântă”.

Cuvântul Geshe este prescurtarea lui Gewey Shenyen. Au luat Ge din Gewey și She din Shenyen și au făcut Geshe. 

    Gewey înseamnă prieten,
    Shenyen = spiritual.

    Deci, vom spune prietenul cel bun sau prietenul spiritual. Prietenul cel bun este pseudonim pentru profesor.  

    Gewey Shenyen – profesorul spiritual = prietenul cel bun.

De ce îi spunem profesorului că este prietenul cel bun? Pentru că ne aduce binecuvântare, ne scoate din suferință. În limba sanscrită se spune kalyana mitra. Mult mai târziu cuvântul Geshe a devenit un titlu.

Geshe Drolongpa a fost un Kadampa. Curentul Kadampa a fost primul curent budist din Tibet. Budismul a ajuns în Tibet destul de târziu, în jurul anilor 1000 e.n. și a înflorit datorită sprijinului regilor, a izolării Tibetului și a întregii ierarhii a mănăstirilor.

    Cauzele nașterii ca spirit flămând

Ceea ce ne interesează pe noi este să știm care sunt cauzele nașterii ca spirit flămând, pentru că nu vrem să ne naștem ca spirite. Lumea spiritelor este o lume de mare suferință.

Așadar, există patru cauze: unul general și trei specifice.

    1. Cauza generală este legată de ceea ce numim „jurămintele Pratimoksha” sau „cele zece fapte bune”.

    Mige = faptă rea, infracțiune,
    Chupo = zece,
    Dring = mediu,
    Che = a săvârși, a efectua, a executa, a face.
    Mige chupo dringche înseamnă „a săvârși una dintre cele zece fapte rele cu intensitate medie”.

Cu alte cuvinte, intensitatea cu care comitem aceste infracțiuni, va determina severitatea infracțiunii:

    – Dacă săvârșim o crimă cu premeditare, din ură, din furie, ea ne va duce în infern.

    – Dacă săvârșim această faptă moderat, dar în mod repetat, ne va duce în lumea spiritelor. 

Așadar, cauza generală se referă la încălcarea jurămintelor într-un mod moderat, dar repetat. De exemplu, mințim în mod repetat sau ne comportăm sexual inadecvat în mod repetat. Cu alte cuvinte, fapta nu este foarte gravă, dar repetând-o, menținem karma ei. 

    Cele zece fapte rele

Pentru cine nu le cunoaște, voi trece pe scurt asupra lor. 

    a. Trei sunt legate de corp.
    b. Patru de vorbire.
    c. Și trei sunt legate de minte.

 a. Cele trei legate de corp sunt:

    1. Uciderea.
    2. Furtul.
    3. Comportament sexual inadecvat.

b. Cele patru legate de vorbire:

    4. Minciuna.
    5. Vorba care dezbină: cum ar fi bârfele, vorbele care despart oamenii. Uneori poate fi o aluzie ușoară – și este deja suficient pentru a planta karma. Iar dacă cineva bârfește și dezbină oamenii mereu, nu este bine. Cineva poate spune, de exemplu: „O, ce frumos, el știe mereu ce să spună” și eu zic: „Da …”pe ton ironic, și este suficient să-i zdruncin părerea frumoasă pe care o avea. Eu am fost prezent când am spus și va fi înregistrat exact ceea ce am făcut. Nici nu trebuie să spun ceva, limbajul trupului, gesturile, expresia feței pot la fel de bine să dezbine. Doamna Karma își amintește de toate, chiar dacă noi am uitat între timp.
    6. Vorba nepoliticoasă/ dură/ aspră: a țipa, a blestema, a înjura. 
    7. Vorba inutilă: pălăvrăgeala, discuții aiurea despre politică, sport. Oare discuția despre politică este negativă? Nu. Dar atunci când vorbim și vorbim și nu avem nici o putere de a face ceva, ce-am realizat? Nimic. Rezultatul karmic al faptului că nu suntem luați în serios, este neîncrederea de sine. De ce ar trebui să fim luați în serios dacă noi înșine nu ne luăm în serios? Dacă ne petrecem timpul inutil, rezultatul va fi că nu vom fi luați în serios.  

c. Trei fapte legate de minte:

    8. A râvni la ceea ce au alții.
    9. Rea voința, care este o combinație între gelozie, a dori cuiva răul și a nu ne bucura de reușita altuia. 
    10. Concepția greșită. A crede, de exemplu, că prin a copia la examen vom primi notă bună. 

În concluzie, dacă aceste infracțiuni sunt săvârșite cu intensitate medie, dar repetat, pot duce la nașterea în lumea Yidak – a spiritelor. Dacă săvârșirea lor va fi însoțită de motivație și emoție negativă intensă, va duce la nașterea în infern.

Există și trei cauze specifice, și ele sunt următoarele:

    2. Prima cauză specifică, este:

   Jinpa = a da, a dărui, a oferi sau generozitate,
    Nam = face cuvântul dinainte să fie la plural,
    Sum  = trei,
    Ma     = jinpa – a nu da.

    Adică, a nu da cele trei tipuri de dăruire.

Care sunt cele trei tipuri de dăruire?

    • Primul tip de dăruire – a dărui lucruri materiale: bani și lucruri. Dacă avem ocazia să dăm cuiva un lucru de care are nevoie și nu i-l dăm, și facem mereu asta, plantăm semințele de a ne naște ca spirite. De aceea, trebuie să știm despre aceste lucruri pentru a evita o astfel de naștere. În limba tibetană se spune:

Adică, a dărui lucruri materiale.

Ce facem în cazul în care dăm bani unui cerșetor și el se duce și se îmbată? 

Dacă nu știm asta – îi dăm. Dacă știi că se va îmbăta, atunci îi vom da pâine sau haine sau orice credem că are el nevoie, dar nu-i dăm bani. De multe ori ne spunem: „nu-i dau bani că poate se va îmbăta”, dar nu știm dacă este cu adevărat așa. Această atitudine ascunde zgârcenia. 

    • Al doilea tip de dăruire este:

    Jikpa = frică,
    Minjikpa = protecție împotriva fricii,
    Minjikpay jinpa înseamnă a oferi protecție împotriva fricii. Asta mai înseamnă să oferim protecție împotriva pericolelor, vătămărilor sau să oferim adăpost. 

   • Al treilea tip de dăruire este:

    Chu = Dharma.
    Chu Kyi Jinpa înseamnă a dărui Dharma.

A dărui Dharma, este cel mai înalt tip de dăruire.

De ce este cel mai înalt tip de dăruire? Este ca și pescarul și peștele, în loc să-i dăm pescarului un pește, îl învățăm să pescuiască singur. Învățând pe cineva Dharma, îl învățăm cum să-și creeze singur fericirea și cum să-și oprească suferința. În loc de a mai hrăni pe cineva cu o felie de pâine, îl învățăm cum să-și facă toată pâinea de care are nevoie. De aceea, ea este cea mai înaltă dăruire, care se va întoarce la noi cel mai repede și este ceea ce ne va aduce iluminare.

Acesta este și motivul pentru care vi se spune să vă faceți temele cum trebuie, pentru a-i putea învăța și pe alții. Nu există o generozitate mai mare decât asta. Iar roadele le veți culege exponențial. Pentru că dacă învățăm pe cineva și el va învăța, la rândul lui pe altcineva și așa mai departe, ca o „rețea de marketing”, atunci generații după generații vor continua să transmită Dharma. Iar toată această generozitate se va întoarce la noi și la ei, și nimănui nu o să-i mai lipsească ceva și ne vom bucura cu toții.

Deci, dacă întâlnim pe cineva care are nevoie de ceva, lucru pe care noi îl avem și nu i-l dăm, [atunci] ne-am creat cauza de a ne naște în Yidak.

Pe de altă parte, în cursul 7 – jurămintele Bodhisattva, sunt prezentate motivele pentru care nu dăm. Nu dăm:

    – datorită lenei,

    – sau datorită resentimentelor pe care le avem față de celălalt,

    – Sau datorită avariției – ceea ce este cel mai grav. Avem bani și nu dăm celui care are nevoie pentru că nu dorim să reducem contul nostru bancar. Este cel mai grav motiv de a nu dărui.

Așadar, prima cauză specifică este: să nu dăm cele trei tipuri de dăruire.

    3. A treia cauză sau a doua cauză specifică de a ne naște în lumea Yidak, se numește:

   Serna înseamnă zgârcenie/avariție.    

4. A patra cauză și a treia specifică se numește:

  Tradok înseamnă gelozie.

Dacă avem un astfel de obicei, acesta ne poate duce în lumea spiritelor.

Bineînțeles că ne este greu să vedem această legătură dintre gelozie și nașterea în lume spiritelor. Nu putem vedea nici măcar Yidak, dar să mai vedem și nașterea în ea și cum duce unul la celălalt. Și cum bine știm, nici karma nu o putem vedea.

În cursul 4 am vorbit despre faptul că există trei tipuri de realități / cunoaștere:

    – cunoașterea evidentă, 

    – cunoașterea ascunsă, care înseamnă înțelegerea vacuității. Dar chiar și înainte de a o percepe direct, o putem înțelege prin logică.

    – cunoașterea complet ascunsă. În tibetană se spune Shintu kok gyur, ceea ce înseamnă complet ascuns. Este cunoașterea mecanismului karmic. Despre acest mecanism va trebui să învățăm de la Buddha, pentru că nu putem ajunge la el nici măcar cu ajutorul logicii.

Și chiar dacă ne vom folosi de logică, tot nu vom putea vedea legătura dintre a fi zgârcit și nașterea în lumea spiritelor. Dar, în general, este vorba de a nu da, de a păstra pentru noi.

Există și alte cauze de a ne naște în lumea spiritelor, de exemplu: a fi lacom, vorace. A mânca exagerat de-a lungul anilor și asta este foarte periculos.


    Cum funcționează karma?

Așa cum am spus, cu toate că mecanismul karmic shintu kok gyur este complet ascuns, există lucruri despre karma pe care le putem ști și pe care ni le-a transmis Buddha. Cursul 5, despre karmă, se bazează pe capitolul patru din Abhidharma Kosha.

Ideea este că, după ce actul de a spune, face sau gândi s-a încheiat, va rămâne o amprentă în mintea noastră. Conștiința noastră înregistrează tot, fără să uite nimic. Și chiar dacă am uitat ce am spus acum un an, la zece dimineața, mintea nu uită. Această cameră video și audio este perfect exactă. De asemenea, ea își amintește nu numai fapta ci și intenția din spatele ei. Dacă am dat cuiva ceva, i-am dat ca să-i fac bine sau ca să-i fac rău? Totul este înregistrat.

Ceea ce trebuie să reținem despre karma este că:

    a. Totul se înregistrează, mintea noastră nu uită nimic.

    b. Ritmul de înregistrare este de 65 dintr-o singură pocnitură de degete,

    c. De asemenea este înregistrată și intenția exactă cu care a fost făcută fapta. 

    d. Ceea ce a fost înregistrat, intră în subconștient, ca într-un incubator, timp în care se dezvoltă, se maturizează.

    e. Și când s-a maturizat, va da rezultat. 

    f. Iar rezultatul va fi întotdeauna sub forma a ceva care pare că vine din afara noastră.

Cel care înțelege vacuitatea și modul de funcționare a karmei, își dă seama că ceea ce vine spre el din afară, este mintea care îi întoarce lucrurile. Atunci pe cine se mai supără? Nu mai are pe cine să fie supărat, ci este doar trist de ignoranța pe care a avut-o. Trebuie să fim triști și să regretăm – și funcționează!

Dintre toate emoțiile negative, regretul este sentimentul negativ pozitiv care există în budism. Pentru că este un antidot. Dacă regretăm cu toată sinceritatea comportamentul care ne-a adus la un astfel de rezultat neplăcut și decidem de a ne opri dintr-un astfel de comportament – va fi un antidot la această karma, o va slăbi și în cele din urmă o va purifica. Și acesta este modul de a purifica karma.

Există patru legi karmice care sunt descrise în cursul 1 și peste care vom trecere acum repede.

    Legile karmice

1. Rezultatul va fi similar cauzei – din sămânța de lămâi iese un lămâi, din sămânța de curmal iese un curmal, din ghindă iese stejar, nu există niciodată vreo greșeală. Dacă rezultatul este dureros, este pentru că am rănit pe altcineva în trecut. Se poate ca cineva să facă ceva iar pentru mine să fie neplăcut și pentru altul plăcut – același act. Și asta se datorează faptului că mie mi-a încolțit lămâia și celuilalt i-a încolțit curmalul. Cu alte cuvinte, ceea ce experimentez este karma pe care o am, și nu ceea ce a făcut celălalt. Celălalt, în sine, nu face nimic care este bine sau rău. Lucrurile nu vin niciodată din afara mea.

2. Karma se intensifică. Putem avea un mic gând de a nu ne bucura de bucuria altuia, iar el ni se va întoarce asupra noastră înzecit. Mai ales dacă devenim profesori de Dharma. Orice infracțiune pe care o comitem se va întoarce aprig asupra noastră.

3. Dacă nu am semănat, nu avem ce culege. De ce este important să știm asta? Pentru că dorim anumite rezultate. Și dacă dorim anumite rezultate, va trebui să începem să plantăm semințele.

Lama Ken Rinpoche, avea obiceiul să întrebe: „Ce sămânță ați plantat astăzi?”.

Ce ați făcut astăzi ca să aveți un viitor bun? Uitați-vă la ceea ce ați făcut! Cu cât vom înțelege mai mult karma și vacuitatea, cu atât vom fi mai atenți la ceea ce facem în fiecare moment. Pentru că exact asta ne va determina viitorul.

4. Karma făcută nu va dispare de la sine. Ceea ce s-a înregistrat, rămâne înregistrat. Dacă nu o purificăm, ea va da rezultat. Putem scăpa de karma negativă pe două căi, pe calea ușoară sau mai grea:

    – ori o purificăm înainte ca ea să dea rezultat,

    – ori va da rezultat, și va dispare de la sine. La fel ca sămânța din natură, când germinează, sămânța dispare. Dar între timp, doare.

Dar, ce legătură au toate acestea cu Yidak?

Dacă avem karma de a nu da sau avem tendința de a nu da, rezultatul karmic va fi lipsa. Oricine suferă de lipsuri sau de sărăcie în această viață, experimentează rezultatul karmic de a nu da altuia. Și dacă acest lucru este adevărat, ce ar trebui să facă această persoană? Este să dăruiască. Este exact invers de ceea ce credem. Vom spune: „Chiar dacă am puțin, voi dărui ceea ce am?”

Dacă avem puțin, vom da, dar acest lucru va trebui să fie însoțit înțelegerea  karmei și a vacuității. De ce avem puțin acum? Pentru că nu am dat în trecut. Care este singura cale de a ieși din această situație? Este generozitatea. A da cu înțelegere. Femeia care dă din toată inima și ultimul ei bănuț, va acumula cu mult mai multă karma pozitivă, decât cel înstărit care dă doar un sfert din ceea ce deține. 

Când vorbim de plantat semințe, este foarte posibil ca în mintea noastră să avem intenția ca să ne fie nouă bine, să fim fericiți, și nu ceilalți, oare aici nu este o problemă?

Dalai Lama numește acest lucru „egoismul iluminat”. Aceasta este înțelepciunea care realizează că nu îmi va fi bine fără să le fie bine celorlalți și nu le va fi bine celorlalți fără să-mi fie mie bine. Ideea de eu și ceilalți, este de fapt  invenția noastră. Deci, singura modalitate de a ne fi bine, este ca celorlalți să le fie bine, iar dacă altora le este bine, atunci și nouă ne va fi bine. Și așa se ajunge la iluminare.

Karma de a nu dărui rămâne în mintea noastră tot timpul, ceea ce va avea ca rezultat penuria, sărăcia și insatisfacția. În cazul în care nu suntem satisfăcuți, este rezultatul lipsei de generozitate. Chiar dacă nu suntem încă Yidak și suntem tot timpul nemulțumiți, se datorează faptului că nu am dăruit din toată inima. Iar karma se intensifică, rezultatul este de un milion de ori mai mare decât cauza. Și trebuie să ne amintim de acest lucru – karma se intensifică; Dacă nu ne-am purificat și am lăsat această karmă să se incubeze mult timp – o mică nedărnicie, poate să ne ducă în Yidak.

Scopul acestui studiu despre Yidak și infern, este ca fiecare dintre noi să-și  dezvolte înțelegerea că toate acestea i se pot întâmpla și că această carte nu a fost scrisă aiurea. Iar dacă vom cădea în aceste lumi, va fi un obstacol major în calea iluminării noastre. Suferința va fi mare și va dura mult timp, până când această karmă va fi purificată. Și, între timp, nu vom putea face nimic util.

Scopul nu este să vă spunem mituri sau povești.


    Diferite tipuri de spirite flămânde

În textul Ten Rim Chen Mo sunt date numele a 63 de tipuri de spirite și ele apar în lectura cursului. Să trecem repede peste ele: (1) burți mari, (2) gâturi de ac, (3) mâncători de fecale, (4) arată totul (5) mâncători de miros, (6) mâncători de lucruri, (7) mâncători de ofrande, (8) băutori de apă, (9) cei care trăiesc din gânduri, (10) mâncători de scuipat, (11) mâncători de mărgele, (12) băutori de sânge, (13) mâncători de carne, (14) mâncători de fum, (15) sălbaticii, (16) profitori de oportunități, (17) subteranii, (18) spiritele puterii, (19) strălucitori în noapte, (20) cei ce ademenesc oamenii, (21) seducătorii, (22) cei care rămân în jurul insulelor, (23) ucigașii Lordului Morții, (24) mâncătorii de bebelușii, (25) vrăjitoarele Brahma, (26) mâncătorii de coji, (27) mâncătorii de scrum, (28) cei care pândesc pe drumuri bine călătorite, (29) cei nesățioși, (30) mâncătorii de flăcări, (31) mâncătorii de otravă, (32) spiritele care stau în mănăstiri, (33) spiritele care stau în cimitire , (34) spiritele care stau în copaci, (35) spiritele care stau la răscruce și (36) legiunile diavolului.

În general, există trei mari tipuri de spirite:

   1. Primul tip – spirite care au obstacole exterioare.

    Chiy = exterior,
    Drippa = obstacol,
    Chen = are.

    Adică, spirite care au obstacole exterioare.

Despre ce e vorba?

– Aceste spirite se simt mereu flămânde și însetate cronic, și nu pot găsi de mâncare și de băut. Ele caută în permanență de mâncare și băut și nu găsesc niciodată, și astfel își petrec viața ca Preta, ca spirit flămând. Sunt permanent torturate de foame și sete. Ele aleargă tot timpul din loc în loc unde li se pare că ar fi de mâncare. 

Toate acestea au ecou și în viața noastră. Putem înțelege aceste lucruri, pentru că le cunoaștem și în existența umană, dar nu la același ordin de mărime. Marii Lama spun că, cea mai mare suferință din existența umană este nimic față de suferința ființelor din aceste lumi. Putem cunoaște mireasma acesteia, dar nu și intensitatea ei. Și adevărul este, că noi cunoaștem această suferință pentru că am fost acolo, dar am uitat. Spre norocul nostru, șocul morții ne-a făcut să uităm toate aceste grozăvii, altfel nu am fi putut funcționa.

– Toate aceste spirite fug tot timpul. Văd miraje, au impresia că acolo departe este apă și când ajung nu găsesc nimic. 

– Sau cred că este apă și ea devine sânge și puroi. Ceva oribil. Cu alte cuvinte, au impresia că au găsit ceva bun, iar când ajung la el, devine ceva dezgustător.

Trăiesc într-un fel de blestem. Şi de unde vine? Cine i-a blestemat? Karma. Datorită a ceea ce au făcut în trecut, lipsa de generozitate, zgârcenia, lăcomia și încălcarea jurămintelor.

Dacă cineva are karma să fie ființă umană și este zgârcit, consumă din cardul karmic de credit. Când legătura dintre conștiință și corp se va întrerupe, dacă zgârcenia lui a fost cronică, ar putea să-l aducă în lumea spiritelor, cu excepția cazului în care are o altă karma mai severă îl va coborî spre lumile de mai jos. Lipsa de generozitate se va manifesta sub forma acestei suferințe groaznice a lipsurilor.

    2. Al doilea tip – ființele care au obstacole interioare.

    Nang = interior.

    Nang gi drippa chen = cei care au obstacole interioare.

În cadrul fiecărui tip există mai multe feluri de spirite, dar nu vom intra în amănunte.

Spiritele care au obstacole interioare sunt descrise cu o burtă uriașă și o gură mică cât un ac. Și atunci când găsesc deja de mâncare, ea nu este niciodată suficientă și nici nu pot mânca pe săturate datorită burții lor mari. 

Dacă spiritele anterioare trăiesc sentimentul de „a nu găsi”, aceste spirite au permanent sentimentul de „insuficient”. Diferența dintre ceea ce găsesc și ceea ce-și doresc, este incomparabil de mare. Și aceasta este o suferință cumplită, care provine din avariție, din dezvoltarea evolutivă a avariției. Este real? Momentan, pentru noi ca ființe umane nu este real. În viața noastră putem experimenta sărăcia și lipsurile altor persoane, dar nu și cea ale spiritelor. Și cu toate acestea ambele situații sunt reale, pentru că ele sunt o proiecție a karmei. Ambele sunt rezultatul actelor pe care le-am făcut în trecut și care rodesc acum.

Cum se poate ieși din această existență suferindă? Foarte greu.

Toată karma este perisabilă, inclusiv karma negativă. Câtă suferință va mai provoca și cât va dura, asta nu putem ști.

Toate lumile suferinde din primele cinci capitole ale Abhidharmei Kosha sunt controlate de karma care urcă și coboară mereu și care se dezintegrează.

O asemenea rodire karmică a avariției, în lumea spiritelor, până la urmă se va dezintegra. Întrebarea este, ce va rămâne după ce s-a dezintegrat? Să spunem că este o singură sămânță bună care rodește ca ființă umană. Să presupunem, că am dobândit din nou o viață umană, ceea ce este foarte rar, deci, ce voi face cu ea? O voi valorifica să ies din suferință sau, Doamne ferește, voi cădea din nou în ea? 

    3. Al treilea tip – spirite care au obstacole legate de mâncare și băutură.

    Se = mâncare,
    Kom = băutură sau sete.

Spirite care au obstacole legate de mâncare și băutură.

Ele sunt diferite de spiritele anterioare, prin faptul că găsesc deja mâncare și băutură, dar mâncarea și băutura le ard pe dinăuntru. Au un astfel de blestem, să poată mânca, și mâncarea să le provoace o asemenea suferință. 


    Descrierea spiritelor  

Acest spirite au descrieri diferite. Ele au corpul subtil, cu o gamă întreagă de forme și dimensiuni. Ele pot trece prin pereți. Sunt oameni care le pot vedea. De multe ori pot fi văzute noaptea. 

–  În ceea ce privește durata lor de viață, se spune că cel de al treilea tip de spirite, pot trăi doar 500 de zile, dar fiecare zi este cât o lună la noi. Timp de aproape patruzeci de ani, totul le arde în stomac. Gândiți-vă prin ce suferință groaznică trec. 

–  Unde locuiesc aceste spirite? Sunt spirite care trăiesc sub pământ, sau se perindă printre noi. 

– Datorită faptului că multe dintre suferințele acestor spirite sunt asociate cu mâncarea și băutura, în practica budistă se obișnuiește să li se ofere spiritelor ofrande. Bineînțeles că ele nu le mănâncă așa cum mâncăm noi, ci iau doar esența mâncării. Și aceasta este o practică foarte importantă. 

Cum se iese din lumea spiritelor? Fie karma se dezintegrează, fie au norocul să primească binecuvântare, dar în general este foarte dificil de ieșit. 

Oare ofrandele pe care le oferim, le pot scurta timpul de suferință a spiritelor? Răspunsul este da, dar nu așa cum credem noi. Nu în mod direct.

Momentan, nu putem face nimic în legătură cu karma care le rodește. Dar de unde vin spiritele? Vin din noi. Noi suntem cei care am proiectat întreaga lume, prin faptul că nu am acționat într-un mod pur în toate viețile trecute. De aceea trăim într-o lume în care se află spirite. Pentru asta, un Bodhisattva se obligă să ajute toate ființele din Samsara până când Samsara se va termina. Cum le va ajuta? El va continua să se purifice până când ele nu vor mai fi.

Și, când facem acest lucru, plantăm semințe karmice în conștiința noastră, iar când vor rodi, lumea noastră va fi mai bună și ele vor suferi mai puțin. Acesta este singurul mod în care putem să le ajutăm.

Atunci când încercăm să vindecăm pe cineva, noi nu putem să-i suprimăm karma pe loc, dar tratamentul pe care i-l facem, actul de a-l îngriji sau de a-l iubi, plantează semințele care ne vor determina să nu mai vedem pe cineva că suferă.

De aceea spunem „să ajung la iluminare de dragul tuturor ființelor”. Așa îi putem ajuta pe ceilalți, muncind și practicând. Aceasta este unica modalitate de a-i ajuta în modul suprem. În mod convențional, pare că îi ungem cu o cremă și ei se simt puțin mai bine. Poate. Uneori da, alteori nu, în funcție de karma lor. Dacă au karma să se simtă mai bine acum, atunci unguentul meu, va fi modul în care se manifestă această karma. Și dacă nu au karma să se simtă mai bine, atunci unguentul nostru nu-i va ajuta. Și asta este valabil pentru orice medicament sau orice altceva.

Din tot ceea ce vă învăț, aceasta este cea mai importantă învățătură. Ceea ce dorim este să învățăm de a lucra la nivelul semințelor karmice, la nivelul betonului umed și moale, înainte de a se întări. Prezentul, este deja betonul întărit. Cu el nu prea avem ce face, decât să-l folosim de a planta semințe.

Deci, dacă cineva suferă lângă noi, va trebui să-l ajutăm, de ce? Pentru că altfel, nu vom vedea niciodată o lume mai bună și lumea va continua să sufere. Iar motivul pentru care suferă este pentru că [eu] am provocat suferință în trecut. Dacă am provocat suferință în trecut, și am karma imediată, atunci eu însumi sufăr. Dacă aceasta este o karma ceva mai îndepărtată sau mai slabă, voi vedea pe alții suferind.

Nu există altă modalitate de a ne scoate și pe noi și pe ceilalți din suferință, decât lucrând cu betonul umed, la nivelul semințelor karmice. Putem influența lumea doar la nivelul semințelor karmice pe care le semănăm. Și nu există altă cale de a-i ajuta pe ceilalți.

Dar pentru a ajunge la acest nivel, trebuie să înțelegem vacuitatea. Iar atunci când o vom înțelegem, vom înțelege imediat cum împreună cu karma ne creează lumea în care trăim.

Lumea este goală de orice natură proprie de sine. O creăm prin karma noastră. Proiectăm lumea pe un ecran complet gol, iar această proiecție, este în întregime determinată de semințele noastre karmice care rodesc.

 Chiar și pentru cel care a perceput vacuitatea, karma va continua să rodească. Și cu toate că lucrurile care apar în viața lui pot fi încă neplăcute, el înțelege că ele vin din karma lui veche și încetează să mai planteze semințe noi care să-i aducă suferință în viitor. Ultimele trei capitole ale cărții Abhidharma Kosha, prezintă procesul de cum trebuie să ne purificăm lumea, cum să ne creăm o lume care să fie cu adevărat un paradis și pentru noi și pentru ceilalți.

Și cum facem asta? Prin ceilalți. Ajutându-i pe ceilalți, plantăm semințe pentru noi. Și dacă este așa, atunci ceilalți vor fi foarte prețioși pentru noi. Am nevoie de ei, pentru că fără ei nu putem ajunge la iluminare. Deci, câmpul în care ne semănăm semințele este celălalt.

Maestrul Shantideva în capitolul despre răbdare ne spune: „Cine mă va ajuta să ajung la iluminare? Trebuie ca cineva să mă învețe calea. Am nevoie de Buddha, am nevoie de profesori, am nevoie de Arya, am nevoie de Dharma. Și după ce m-au învățat, trebuie să practic, nu este așa? Cum voi aplica învățătura? Voi începe să fac bine în lume, am nevoie de lume pentru a mă ilumina.”

Și el spune: „Cine este mai important? Toți Buddha sau cei suferinzi?” Cu toții sunt la fel de importanți. Lumea suferindă este câmpul meu de semănat. Iar când semințele vor da rod, acest câmp va deveni un paradis populat de ființe iluminate. Acesta este modul în care un Bodhisattva se scoate și pe el și pe ceilalți din suferință. 

Revenind la spirite, oare ele interacționează cu noi? Da, absolut. Sunt spirite care ne protejează, ne păzesc. Iar altele caută să ne dăuneze. Există spirite care se învârt în jurul nostru și caută să ne sâcâie, datorită faptului că în trecut le-am făcut rău și au cont deschis cu noi.

    Lumea animalelor

Vom trece în continuare să vorbim despre animale. În cultura noastră, animalele sunt adesea înfățișate ca fiind drăguțe.

Când copilul este mic, mama îi cumpără cărți care are poze cu câini, pisici, iepurași și așa mai departe. Dar Geshe Drolungpa în cartea sa Ten Rim Chen Mo spune că toate animalele trăiesc o viață plină de suferință.

    Cauzele nașterii în lumea animalelor

Înainte de a intra în descrierea ei, vom vorbi despre cauzele care ne conduc în această lume. Există o cauză generală și două specifice. 

    Cauza generală este încălcarea jurămintelor de eliberare în mică măsură, dar în mod regulat.

Dacă în lumea spiritelor se ajunge încălcând jurămintele de eliberare într-o măsură moderată, în lumea animalelor care suferă mai puțin în comparație cu spiritele se ajunge încălcând mai puțin, dar în mod regulat jurămintele. Ca de exemplu, a spune mici minciuni mereu, sau a fi puțin zgârciți, dar într-una. 

Cel mai bun exemplu este minciuna. Și de ce minciuna? Pentru că ceea ce caracterizează animalele este frica constantă de cine le pândește pentru a le devora. Când omul minte, plantează în inima sa frica, ca nu cumva să fie prins cu minciuna. Pe de altă parte, nici nu-și amintește ce a spus și cui a spus, așa că trăiește într- o stare de neliniște de a nu fi prins. Geshe Michael compară acest lucru cu radiațiile radioactive de intensitate mică; Dacă ele sunt intense, ne omoară pe loc, dar dacă sunt de intensitate mică, ele se acumulează și ne omoară în timp. Așadar, acest obicei de încălca puțin jurământul, dar tot timpul – acumulează  karma care ne poate arunca în existența animalelor.

     Cauzele specifice:

    1. Prima cauză este încălcarea constantă a regulilor minore.

    2. Și a doua cauză este lipsa de respect față de ceilalți, disprețul

De îndată ce le vom descrie, veți înțelege mai bine aceste cauze. În textul Ten Rim Chen Mo, sunt date și alte cauze, care sunt studiate și în altă locuri, cu siguranță în Tantra.

Geshe Drolongpa ne avertizează să nu avem impresia că viața animalelor este plăcută. De fapt, majoritatea animalelor, cu excepția unui număr mic de animale domestice, trăiesc în mare teroare. 


    Exploatarea animalelor de către oameni

Există și un alt tip de animale, care suferă suplimentar, iar acestea sunt cele exploatate de oameni; Ele sunt folosite pentru carnea lor, pentru pielea lor. Oamenii le chinuiesc în nenumărate moduri, provocându-le mari suferințe: sunt călărite, se pun poveri grele pe ele, li se pun belciuge în nas, trag greutăți, sunt folosite în laborator. Gâștele sunt îndopate pentru ficatul lor, se aruncă pesticide. Facem lucruri oribile. 

Să ne gândim puțin la exploatarea vacilor sau a taurilor care muncesc din greu pe câmp, de exemplu. Ce karma le-a adus în această situație? Abuzul, exploatarea. Dacă cineva face aceste lucruri în această viață, ceea ce i se va întoarce în viața următoare va fi exploatarea lui cruntă de către alții. 

Este bine să medităm asupra acestor lucruri, pentru a ne putea dezvolta compasiunea pentru toate ființele și abilitatea de a le ajuta. Nu vom putea ajunge la iluminare dacă nu ne dezvoltăm empatia pentru suferința lor și iubirea față de ele. Și să nu uităm că ele au fost mamele noastre în viețile anterioare și le suntem datori.

    Unde trăiesc?

Marea majoritate a animalelor trăiesc în oceane. Chiar și ele trăiesc cu frica că vor fi mâncate de un pește mai mare. Celelalte animale sunt împrăștiate în aer și pe uscat. Potrivit scripturilor, numai în corpul uman, trăiesc 80.000 de specii de vietăți și există 360 de milioane de specii pe întreaga planetă.

     Ce facem cu gândacii din casă?

Lama Dvora Hla povestește: „Odată în templul nostru din Howell a fost o invazie de gândaci. Timp de opt luni Ken Rinpoche a strâns unul câte unul, și i-a scos afară. Și ei nu s-au mai întors. Dacă îi tratăm cu compasiune, cauza karmică de a ne deranja va dispărea. Mai am și o altă poveste drăguță despre Lama Ken Rinpoche. Când a venit în Statele Unite, elevii lui i-au închiriat o casă. În grădina casei se afla un copac care era bolnav și, desigur, fiind budist, nu era pentru stropirea lui cu insecticide. Vecinilor nu le-a plăcut acest lucru pentru că le era teamă ca boala să nu se răspândească și la copacii lor. Așa că l-au implorat, să stropească copacul, dar Ken Rinpoche își iubea și vecini! Așa că le spuse: „Bine, bine”, dar nu a făcut nimic. Așa că, după un timp vecinii s-au săturat de treaba asta și s-au dus să cheme primăria. Primăria bineînțeles că a venit, a stropit acel copac și i-a dat factura de plată, iar Ken Rinpoche a plătit factura.”

În Yoga Sutra este scris un verset minunat de maestrul Patanjali:

    „Orice conflict se liniștește – în prezența celui care și-a eliminat din inima lui orice agresivitate”.

Când cineva și-a eliminat toate semințele de violență și agresiune din inima sa, orice conflict în viața sa a încetat. Așa funcționează karma. Proiectăm lumea din semințele noastre karmice. Ele stau în chakra inimii, nu în inima fizică, și de aici ne proiectăm lumea.

În măsura în care există violență în lumea mea – înseamnă că încă nu am eliminat violența. Dacă locuiesc într-o țară în care există multă violență – asta e treaba mea. Dacă trăiesc lângă oameni agresivi – asta e treaba mea. Ei îmi spun ce trebuie să fac. Ei îmi spun: „Ști de ce suntem aici? Pentru că nu ai învățat încă să-ți elimini agresivitatea. Pentru că dacă studiez toate acestea, ei vor dispărea din viața mea. Ori se vor muta în altă țară, ori mă mut eu în altă țară, ori se vor schimba. Așa funcționează lucrurile.