Cursul 6
Sutra „Tăietorul de diamant”
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2 – partea a doua
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Nirvana
Să vorbim despre Nirvana. Ce înseamnă că Buddha aduce ființele la Nirvana?
Nya ngen le depa
Acest cuvânt înseamnă Nirvana. Nirvana este cuvântul în sanscrită.
Vana – vânt,
Nir este ceva de genul a stinge focul.
Deci Nirvana are sensul de a stinge focul suferinței, a Samsarei.
Interesant este faptul că, cu toate că tibetanii traduc foarte fidel din limba sanscrită, au ales în acest caz să traducă altfel.
Nya ngen – durere, durere profundă,
Le – din. (Le înseamnă și karma sau fapte/acțiuni)
Nya ngen le – din durere.
Depa – a trece.
Nya ngen le depa ar însemna a trece dincolo de durere.
Deci termenul tibetan pentru Nirvana înseamnă literalmente a trece dincolo de durere.
Tristețea Samsarei
Despre ce durere vorbim aici? Din ce dureri ne scoate Nirvana ? Ce dureri avem în viața aceasta?
Vom detalia care sunt elementele de bază ale tristeții noastre în Samsara:
Există trei elemente de bază care ne produc suferința în această viață.
1. Primul element care ne provoacă suferința este afecțiunile mentale.Care sunt ele? Furia, ura, atașamentul, pofta, ignoranța, gelozia, mândria, tot ceea ce ne perturbă liniștea sufletească.
Definiția afecțiunii mentale este factorul care ne perturbă liniștea sufletească. Deci primul element este legat de toate aceste sentimentele negative și ignorante.
În budism se separă dorințele bazate pe înțelepciune (dorința de iluminare), de dorințele care se bazează pe ignoranță. Până când nu vom avea înțelepciune, toate dorințele pe care le avem sunt bazate pe ignoranță. De ce suferim? Pentru că ne dorim lucruri, a căror esență nu o înțelegem. Spunem: „Oh, ce obiect frumos! Am nevoie de el ”și pentru asta suntem uneori gata să încălcăm legile morale pentru a-l obține.
Nu înțelegem de unde provine obiectul frumos în viața noastră. De unde provin lucrurile bune în viața noastră? Până când nu înțelegem de unde provin lucrurile bune în viața noastră, va trebui să ne despărțim de ele și să suferim. Această dorință este negativă, deoarece se bazează pe ignoranță.
2. Cel de-al doilea lucru care ne provoacă suferința este Karma înseamnă faptele pe care le-am făcut în trecut din cauza ignoranței noastre și care ne face să suferim acum. Ceea ce culegem acum sunt fructele amare ale nedreptăților pe care le-am făcut în trecut, pe care le-am făcut din cauza ignoranței noastre.
Datorită karmei, ne naștem într-un corp fizic. Acesta trebuie să fie hrănit, îi este rece, sau îi este cald, se îmbolnăvește. Trebuie să-l ducem la doctor, trebuie să-l spălăm, și trebuie să-l îngrijim tot timpul. Oricine care are un corp, suferă. Ce a făcut un nou născut în această viață ca el să sufere? Corpul pe care îl are este datorită karmei pe care a acumulat-o în viața anterioară. Nu ne putem naște aici fără karma care să-l aducă.
Lucrurile care ni se par că nu suferă, ele suferă
Chiar și un simplu obiect, cum ar fi paharul, este o suferință. De ce?
În primul rând, când spun “acest pahar”, am făcut deja destul.
a. Neînțelegerea vacuității paharului.
Ceea ce vedem atunci când ne uităm la pahar, este doar o colecție de forme și culori, care are o anumită duritate, transparență, formă, temperatură, deci o colecție de date brute, chimice și fizice.
Atunci când spunem „pahar”, acesta este un concept care vine de la noi. Corect? Numim acest obiect – „pahar”. Dar, obiectul în sine nu este un pahar. De unde știm asta? Pentru că dacă ar veni un câine, nu va încerca neapărat să bea din el. Sau o furnică sau altceva. Am proiectat o noțiune din mulțimea de concepte pe care le avem pe acest obiect.
Deci, deja avem un anumit grad de ignoranță, atunci când spunem „este un pahar”, în timp ce el nu este un pahar. Este o sticlă transparentă. Deja devenim confuzi de ceea ce ținem. Pe de o parte, tratăm obiectul drept pahar și funcționează pentru noi ca un pahar și, pe de altă parte, el nu este un pahar în sine.
b. Neînțelegerea funcției paharului.
Dacă vorbim despre funcția lui, el ne potolește setea, dar într-o zi tot ceea ce este în el se va termina, și vom fi din nou însetați.
c. Neînțelegerea impermanenței paharului.
Să spunem că ne place acest obiect, dar într-o zi va trebui să ne despărțim de el. Ori se va sparge, ori va dispărea.
Mierea de pe lama cuțitului
Ce este în neregulă cu un copil mic și dulce? De ce suferă?
Deoarece, odată ce s-a născut, Lordul morții este deja în el. El va trebui să îmbătrânească, să se îmbolnăvească și să moară.
Marele Je Tsongkapa se folosea de metafora mierii de pe lama cuțitului. El compara realitatea, plăcerile acestei vieți pământești, cu mierea de pe tăișul unui cuțit. Pe lama de cuțit este un strat gros de miere, lama nu se vede de dedesubt, iar noi lingem mierea și ne tăiem limba.
Sfârșitul oricărui lucru samsaric este tragic.
Dacă ni s-ar spune: Haide, să zburăm în toată lumea, dar sfârșitul va fi tragic, ne-am mai urca în avion?
Înțelegerea este cheia
Cu cât ne agățăm mai mult de această viață, ne întărim suferința și mai mult.
Nu avem scăpare. Orice lucru are un sfârșit tragic. Dar dacă începem să-i înțelegem sensul existenței sale, de ce avem un astfel de obiect și de ce avem o astfel de experiență, atunci va fi altceva.
De ce avem acum apă când ne este sete? De ce funcționează paharul ca un pahar? El nu este nimic altceva decât gol de a fi un pahar în sine, dar funcționează ca un pahar de apă. Până când nu înțelegem, cum de funcționează pentru noi obiectul ca un pahar de apă, vom fi supuși forțelor karmice în funcție de ce am plantat în trecut, dacă am dat altora de băut sau nu.
Aceasta este singura modalitate prin care putem avea un concept/o idee: “Acum îmi potolesc setea”. Nu putem avea un astfel de concept dacă nu am fi ajutat în trecut oamenii din jurul nostru care erau însetați. În cazul în care nu i-am ajutat, va veni momentul în care noi vom fi însetați și nimeni nu ne va da un pahar de apă. Paharul nu poate veni din altă parte.
Paharul în sine este doar o bucată de sticlă. Dacă ar veni un spirit flămând și s-ar uita la pahar, poate că va vedea un lichid care să-i potolească setea, dar de îndată ce îi va intra în gură, lichidul va deveni ceva dezgustător, care îl va arde. Karma groaznică pe care o au, provine din dorințele lor de a păstra lucrurile numai pentru ei înșiși, de a nu da altora. Această karmă se exprimă prin faptul că ei nu pot fi satisfăcuți și lucrurile care par să-i satisfacă le provoacă durere.
Și nu trebuie să ajungem atât de departe, în lumea spiritelor înfometate pentru a experimenta aceste lucruri. Lama Dvora Hla povestește despre niște prieteni ai săi, care și-au cumpărat o casă minunată, într-un oraș frumos, și după un timp li s-a spus că trebuie să plătească impozit pe proprietate de 20.000 de dolari pe an, iar ei nu aveau un astfel de venit.
Binefacerea, devotamentul și plăcerea supremă
Dacă nu înțelegem de unde provin lucrurile – ele sunt suferință. Înțelegerea schimbă totul; Pentru că odată ce am înțeles că apa vine din a da apă altora, avem cheia. Pentru că acum știm cum să facem să avem cât de multă apă vrem, nu numai pentru noi, ci pentru alții. Și de asta suntem aici.
Oamenii l-au întrebat pe Buddha: De ce îi privezi pe călugării de tot felul de lucruri bune și frumoase, de ce îi privezi de plăcere?
Buddha le-a răspuns: „Eu îi privez de plăcere, unde ați văzut voi că sunt împotriva plăcerii? Eu sunt pentru plăcerea supremă. Eu îi învăț cum să-și creeze plăcerea durabilă, indestructibilă”.
Pentru a ajunge la această înțelepciune, trebuie să renunțăm un pic la plăcerile samsarice. Ken Rinpoche spunea: „Un elev serios poate atinge plăcerea supremă, dar înainte de asta trebuie să renunțe la micile plăceri”.
Va fi o perioadă în care practicantul cu toate că va renunța la micile plăceri, încă nu va ajunge la plăcerea supremă. De ce? Pentru că există o perioadă de tranziție. Ce-l va ajuta să treacă dificultățile căii? Credința, dar nu credința oarbă. Dacă este credința oarbă, ea nu va dura. Pentru a rămâne pe poziție, avem nevoie de un nivel mare de convingere și credință.
Iar ca acest lucru să se întâmple, am nevoie de o cantitate enormă de binefaceri, altfel nu ne vom putea dezvolta acea credință care să ne permită să ne perindăm patruzeci de ani prin deșert înainte de a ajunge în Țara Promisă. Mai avem nevoie și de karma de a servi Dharma și profesori de Dharma, pentru a putea întâlni pe acel învățător care să ne ajute cu adevărat să facem calea, să ne ia de mână și să ne conducă prin pustiul Samsarei. De aceea trebuie să-i respectați și să-i serviți pe ceilalți tot timpul. Aceasta este ceea ce creează semințele pentru ca acest lucru să se întâmple.
3. Al treilea lucru care extinde suferința noastră sunt rezultatele numărului unu și doi.
Unul >> avem sentimente negative, dorințe și aversiuni.
Doi >> acționăm pe baza emoțiilor – de exemplu, urâm pe cineva și vom face tot posibilul ca el să nu fie lângă noi.
Aici comentatorul extinde cuvântul suferință. Când spunem suferință ne gândim la rezultatul lucrurilor, la aceleași lucruri care ne dor. De asemenea, el include și afecțiunile mentale, printre ele fiind ignoranța. Neînțelegerea supărării, este de asemenea suferință. El include în elementele de bază care provoacă suferința, atât rezultatele cât și cauzele.
Eliminarea afecțiunilor mentale
Cel care ajunge la Nirvana trece dincolo de aceste trei elemente care duc la suferință.
– Nu mai suferă,
– Nu mai acumulează karma,
– Și nu mai are nici o afecțiune mentală. Înțelege lucrurile. Nicio emoție negativă nu-l va mai putea copleși.
Să spunem că suntem furioși pe cineva. Dacă ne dezvoltăm înțelepciunea care înțelege vacuitatea, atunci pe cine mai suntem furioși? Cine este acela pe care ne-am înfuriat? Prin prisma înțelegerii vacuității, supărarea se va dizolva cu încetul.
În una din sutrele lui Buddha, este prezentată o scenă frumoasă în care mergem cu barca pe lac, și deodată vedem că spre noi se apropie în mare viteză o navă, și stă să ne ciocnească. Ne uităm furioși spre cel care navighează, întrebându-ne cum de nu ne observă. Nava se apropie suficient de mult – și vedem că nu este nimeni în ea. În tot acest timp am continuat să fim furioși. Pe cine am fost furioși? Pe nimeni.
Persoana care experimentează vacuitatea și înțelege vacuitatea, își dă seama că nu există nimeni acolo. Când vă veți da seama în profunzime că nu este nimeni acolo, pe cine se va mai stârni furia? Pe cine veți mai fi furioși? De aceea, perceperea directă a vacuității are puterea de a elimina afecțiunile mentale. Prin urmare,
⇓ Dacă nu apar afecțiuni mentale,
⇓ Nu reacționăm la ele.
⇓ Deci nu acumulăm karma negativă.
⇓ Atunci nu va mai trebui să suferim, deoarece nu mai purtăm cu noi rezultatele karmice.
Acesta este motivul pentru care perceperea directă a vacuității eradică Samsara.
Meditație
Așezați-vă confortabil.
Relaxați-vă corpul, spatele să fie drept. Mâinile stau în poală, mâna dreaptă peste cea stângă, degetele mari atingându-se ușor. Fața relaxată, gura să fie ușor închisă. Ochii închiși sau pe jumătate închiși și nefocalizați. Umerii echilibrați. Bărbia să nu fie nici prea ridicată, și nici prea coborâtă.
Începeți să vă observați respirația. Fiți atenți la trecerea aerului prin nări, acolo unde aerul atinge nara.
Încercați să numărați zece respirații. Numărătoarea începe pe expir. Dacă v-ați încurcat, începeți să numărați de la capăt.
Invitați-vă Lama să vină la voi. Vizualizați-l ca pe o figură sfântă ce stă în spațiul de dinaintea voastră. O entitate cu calități înalte spirituale pe care le admirați; frumusețe divină, înțelepciune, iubire, compasiune. Cineva de la care aveți ce învăța. Priviți cum Lama radiază lumina. El este frumos și în interior și în exterior și vă iubește enorm.
Admirați-i una din minunatele calități pe care le are.
Dăruiți-i ofrande. Dăruiți-i ceva minunat din viața voastră. Poate fi o faptă frumoasă pe care ați făcut-o; Poate ați ajutat pe cineva, poate că v-ați gândit cum să ajutați pe cineva.
Dacă în inima voastră există chiar acum ceva gânduri negative sau anumite regrete cu privire la ceva ce ați făcut, mărturisiți-i Lamei din fața voastră și eliminațile din inimă.
Rugați-l să vă învețe, să vă ghideze pe calea voastră, și să rămână cu voi atâta timp cât aveți nevoie.
Cereți-i să vă ajute să înțelegeți vacuitatea.
Și acum, cu ochii minții voastre, priviți la corpul vostru. Încercați să vă găsiți corpul, să răspundeți la întrebarea: Unde e corpul meu?
Oare corpul este în mâna mea? Mâna mea este corpul meu?
Piciorul este corpul meu?
Există vreun alt organ despre care puteți spune că el este corpul vostru?
Și deși întrebarea poate părea simplă sau poate chiar prostească, luați-o în serios. Încercați să vedeți că este complet ilogic ca un organ al vostru să fie corpul vostru. Încercați să vedeți acest lucru, pentru a fi convinși că nu există niciun organ al vostru pe care să-l identificați drept corpul vostru.
Este foarte important să ajungeți la o convingere clară, experimentală, nu numai intelectuală, că niciun organ al vostru nu poate fi corpul vostru.
Și dacă cu adevărat, nu există nici un organ în corpul vostru pe care să-l identificați a fi corpul vostru, atunci unde este corpul vostru? Deci, dacă nu puteți spune despre vreun organ interior că el este corpul vostru, atunci poate există ceva în afara organelor voastre la care vă puteți referi ca fiind: „Corpul meu”?
Încercați să experimentați că acest lucru nu este posibil.
Deci, dacă nu există niciun organ particular care să fie corpul vostru și dacă nu există niciun alt corp în afara colecției voastre de organe și membre, atunci rămâne de examinat dacă corpul vostru este ansamblul tuturor organelor voastre.
Haideți să ne concentrăm pe această întrebare: corpul vostru într-adevăr este un ansamblu a organele voastre? Dacă răspundeți „da”, atunci încercați să verificați: exact ce include corpul vostru. Dacă nu, de ce nu?
Și dacă credeți că corpul este un ansamblu al tuturor organelor, ce se întâmplă dacă într-o zi veți pierde un organ? Atunci nu veți mai avea corp? Dacă corpul este definit ca o colecție de organe, atunci odată ce un membru este pierdut, cineva pierde o mână, atunci nu are corp, deoarece corpul este egal cu ansamblul tuturor acestor organe!
Dacă pierdeți un membru al corpului vostru, este încă corpul vostru? Ce se întâmplă dacă pierdeți un alt membru, încă mai aveți un corp? Dacă mai aveți un corp, atunci care este acest corp, și cum se raportează el la definiția pe care ați dat-o corpului vostru mai întâi?
Luați câteva minute pentru a face această analiză. Este foarte important. Este foarte important ca fiecare să analizeze aceste fapte, să le experimenteze.
Câte organe pot fi eliminate din corp înainte să spunem că nu mai avem corp?
Ce se întâmplă cu această definiție: Corpul este egal cu ansamblu de organe? Ce se întâmplă cu el când organele încep să se piardă? Definiția rămâne în continuare valabilă și atât de solidă? Poate puteți adăuga organe și încă îl puteți numi corp? Putem oare adăuga și alte organe? Poate le împrumutăm de la vecini?
Încercați în acest test de eliminare sau de adăugare a organelor, să verificați această presupunere cum, corpul este egal cu ansamblul de organe. Scopul este să subminăm puțin această fermitate și constanță când spunem: corpul meu, ca și cum am ști ce vrem să spunem.
La ce ne referim exact când spunem: „corpul meu”? Aceasta include ceea ce este în sistemul meu digestiv acum? Și ce se întâmplă când îmi părăsește sistemul digestiv? Mai face parte din corpul meu sau nu este corpul meu?
Include aerul pe care îl respir chiar acum sau nu îl include? Include celulele pe care le aveți în acest moment, care se vor distruge în câteva minute? Ce include exact corpul vostru? Ce este acest corp?
Unde este?
Și dacă nu sunt atât de sigur despre ce este acest corp, atunci despre ce vorbesc?
Există oare vreun corp despre care să vorbim, fără ca noi să scoatem conceptul de „corp” din conștiința noastră?
Există un corp care este el însuși un corp, care nu are legătură cu acest concept de corp pe care îl avem în conștiința noastră?
Rugați-l pe Lama dinaintea voastră să vă ajute să înțelegeți profund ce este corpul vostru și ce nu este corpul vostru. Cereți-i să vă ajute să ajungeți la înțelegerea profundă a adevăratei naturi a realității voastre.
Cereți-i să vă ajute să înțelegeți pe deplin cauzele suferinței voastre, și să cunoașteți cauzele care vă vor aduce fericirea.
Rugați-l să rămână cu voi. Vedeți cum el răspunde cu bucurie la cererea voastră, se ridică în aer, se micșorează și aterizează ușor pe capul vostru. El este făcut complet din lumină, frumos, strălucește, plin de iubire și ușor ca fulgul.
Pregătiți-i în inima voastră un tron regesc din raze de lumină și petale de flori. Imaginați-vă cum Lama alunecă ușor în jos și se așază pe tronul din inima voastră, radiind lumină și plin de iubire.
Mulțumiți-i pentru ajutorul dat.
Și dedicați energia meditației să vă aducă binecuvântare, și vouă și tuturor ființelor.
Puteți deschide încet ochii.
—————————————————-
Acesta a fost un exemplu de meditație asupra vacuității. În timpul meditației,
v-am lăsat să reflectați asupra unei întrebări foarte importante. Deoarece ne tratăm realitatea ca și cum ea ar fi foarte solidă, ca și cum ea ar fi fixă, ca și cum lucrurile ar veni de la sine, ca și cum corpul ar fi un corp în sine și, în timp ce încercăm să analizăm și să găsim unde este acest corp, avem dificultăți.
În Sutra inimii Chenrezik îi spune lui Shari Putra: omul trebuie „să vadă că cele cinci agregate umane sunt goale de orice existență proprie de sine”.
Printre „Cele cinci acumulări”, se află corpul fizic. Meditația a fost un exemplu de o astfel de analiză care încearcă să vadă vacuitatea corpului. De ce anume corpul este gol? El este gol de a fi un corp în sine. Nu spunem că el nu există. Nu spunem că nu avem corp. Avem un corp. Dovada este că avem dureri. Avem un corp, dar nu avem un corp cu existență proprie de sine.
Vacuitatea corpului spune că nu există un corp care să existe în sine, independent de ideea pe care o proiectez pe ansamblul de organe. Fără să proiectez noțiunea de corp pe colecția de organe, fără ca aceasta să vină de la mine, din conștiința mea – despre ce anume vorbesc?
Ele există, dar nu există în mod suprem. Iar sutra repetă acest fapt din nou și din nou.
În textul nostru, Buddha spune:
„Și chiar dacă, totuși, aș reuși să aduc tot acest număr nelimitat de ființe vii la nirvana totală, nu va exista nicio ființă vie care a ajuns la nirvana totală”.
Despre ce vorbește? El vorbește despre faptul că nu va exista nici o ființă vie care există în sine, care să ajungă la Nirvana deplină. Pe cine voi aduce al Nirvana totală? Numai pe acele ființe pe care le proiectez. De ce? Pentru că nu există altele. Nu mai este nimeni acolo. Nu există un corp cu existență proprie de sine, fără ca eu să numesc ansamblul de date brute „corp”. Fără asta, ce este el ? Este corpul?
În toată Sutra, Buddha examinează iar și iar vacuitatea unui lucru anume la nivele din ce în ce mai rafinate. El începe cu ființele vii: oamenii, animalele, mergând apoi la nivele din ce în ce mai subtile ale lucrurilor.
Bodhisattva va aduce toate ființele la iluminare și nimeni nu ajunge la iluminare.
Este adevărat că nu există un pahar cu apă aici? Sigur că există un pahar cu apă. Dovada că beau. Există paharul cu apă, și el funcționează. Lucrurile goale funcționează. Ele există. Este incorect să spunem că nu există.
Dar, ele nu există în sine într-un mod suprem. De unde știm? Pentru că atunci când începem să analizăm paharul, nu-l vom găsi. Dacă ne uităm cu lupa și căutăm unde este paharul, așa cum am căutat corpul, nu-l vom găsi. Pentru că dacă ne uităm bine, avem de fapt o formă circulară și transparentă, iar în interior este ceva verzui. Deci avem un ansamblu de forme și culori.
Când căutăm paharul, el nu există.
Grup Facebook