Cursul 17
Principalele idei ale budismului, partea II
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea II
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2 – partea a doua
Cele patru adevăruri ale lui Arya
Toate aceste conștientizări pe care le are Arya, pot fi grupate în patru grupuri numite:
Pakpey denpa shi
Pakpey denpa shi înseamnă cele patru adevăruri ale lui Arya.
Acestea sunt cele patru adevăruri nobile. Cuvântul „nobil”, este pseudonimul lui Arya. Deci, corect este să spunem: „Cele patru adevăruri ale lui Arya”.
1. Primul adevăr – adevărul suferinței.
Dukngel denpa
Dukngel – suferință,
Denpa – adevăr.
Care este adevărul suferinței? Adevărul suferinței este că în viața noastră totul este suferință.
Prin faptul că am experimentat durere, am suferit. Deci, accept că există suferință. Întrebarea este, de ce suferă cei din lumea zeilor, cei care se distrează tot timpul, cei bogați sau cei frumoși? Pare că pentru ei totul este plăcut, amuzant, distractiv. Desigur că putem constata că nici cei bogați, nici cei frumoși nu sunt mai fericiți decât oamenii obișnuiți.
Dar, pentru cei care se află în lumea zeilor, care fac tot timpul ce vor și totul este frumos și plăcut, este asta suferință sau nu este suferință?
Se spune despre zeii că ei sunt muritori. Deci, la un moment dat viața lor se va termina, deoarece ea depinde de karma, iar karma este temporară, se epuizează. Pentru a trăi în lumea zeilor este nevoie de multă karma bună, iar când aceasta se termină, zeii cad în tărâmurile inferioare, datorită karmei negative care nu și-au eliminat-o.
În ultima lor săptămână de viață, încep să miroasă urât, să se urâțească. Ceilalți zei se îndepărtează de ei. Suferința din acea săptămână este echivalentă cu toată viața bună pe care au avut-o înainte.
Se știe că durerea celui care pierde ceva, este cu mult mai mare decât plăcerea pe care o simte atunci când obține ceva.
Deci, chiar dacă vedem pe cineva care pare să fie bine, care are tot ce-și dorește, suferința va ajunge la el mai devreme sau mai târziu, sau când va muri.
Așadar, adevărul suferinței spune că toată viața este suferință. Acest adevăr este valabil atât în tărâmul formelor, cât și în cel fără formă, deoarece viața este limitată și, în cele din urmă, ființele cad din ele .
2. Al doilea adevăr – adevărul despre originea suferinței
kunjung denpa
Kunjung – sursă, origine,
Denpa – adevăr.
Adică, adevărul despre sursa suferinței.
Există două surse principale:
-
- Afecțiunile mentale
- Karma
Deci, suferința nu vine de la sine. Știm că tot ceea ce ni se întâmplă este rezultatul a ceva ce am făcut în trecut. Deci, suferința are o sursă. Sursa este afecțiunea mentală, furia, invidia, răutatea. Răul făcut altora se întoarce în cele din urmă asupra noastră sub formă de suferință.
Afecțiunile mentale sunt speciale prin faptul că suferința este imediată. Când ne înfuriem, suferim. Când simțim invidie, suferim. Când suntem în ignoranță, adică nu înțelegem bine lumea, reacționăm față de ea și asta ne va provoca suferință.
3. Al treilea adevăr – adevărul încetării suferinței.
gokden
Gok – încetare.
Există două tipuri de încetări:
1. Încetarea afecțiunilor mentale. Atunci când toate afecțiunile mentale au încetat, se ajunge la nirvana. Cel ajuns la nirvana, a ieșit din lumea suferinței. El se află într-o mare plăcere, dar nu în fericirea supremă a lui Buddha. Acesta este calea de încetare a suferinței.
2. Încetarea obstacolelor în calea omniscienței. Asta înseamnă încetarea ignoranței noastre. A înceta ignoranța care se manifestă în principal în două moduri:
-
-
- Separarea mea de ceilalți.
- Gândul că lucrurile există de la sine.
-
Cu toate că înțelegem logic că lucrurile sunt goale și acceptăm acest lucru, atunci când ne apar probleme, vom reacționa din ignoranță.
Când vom înceta să mai reacționăm din ignoranță? Atunci când vom percepe direct vacuitatea, iar și iar, până când, în cele din urmă, are loc o transformare și ajungem la iluminare.
Deci, acesta este al treilea adevăr, Gokden – adevărul încetării. Adevărul eliminării suferinței.
4. Al patrulea adevăr – adevărul căii spre încetarea suferinței.
lamden
Den – adevăr. Den este prescurtarea cuvântului Denpa.
Lam – cale.
Deci, adevărul căii sau adevărul căii spre eliminarea suferinței
Calea spre eliminarea suferinței este tot ceea ce învățăm.
Cel mai important lucru este perceperea directă a vacuității. Dar pentru a ajunge la ea, trebuie să avem grijă de ceilalți.
A avea grijă de ceilalți, plantăm semințele de a urca pe calea spirituală.
A-l servi pe Lama, acumulează multe binefaceri.
În cele din urmă ajungem la percepția directă a vacuității, ceea ce înseamnă că am trecut de linie. Cel care a perceput direct vacuitatea nu mai are cale de întoarcere, va parcurge etapele căii și în cele din urmă, după suficientă muncă, va ajunge la iluminarea completă.
Originea numelui „Cele patru adevăruri ale lui Arya”
De ce se spune „Cele patru adevăruri nobile”? Oamenii au căutat sensul cuvântului „Arya” și au văzut că Arya înseamnă „om nobil”. Și atunci le-au denumit Cele patru adevăruri nobile.
De unde vine acest nume?
Dacă vă mai amintiți am vorbit despre Jetop yeshe, care este a doua parte a meditației asupra vacuității. Prima parte se face în meditație profundă, pe care am numit-o Ngun sum – percepția directă, în meditație profundă. După aproximativ douăzeci de minute, omul iese din meditație și timp de douăzeci și patru de ore are conștientizări profunde despre existența noastră, realitatea noastră, suferința noastră și sursa suferinței noastre.
Toate aceste conștientizări pe care le are în acea zi pot fi rezumate în cele patru adevăruri ale lui Arya. Cel care percepe direct vacuitatea devine Arya, un om nobil, superior. El este nobil printre oameni din punct de vedere spiritual
Cele patru adevăruri ale lui Arya reunesc conștientizările acelui Arya ca urmare a meditației directe asupra vacuității. Deci, ele nu sunt adevăruri nobile – ci sunt cele patru adevăruri ale lui Arya; aceasta este traducerea exactă.
Am început să vă descriu puțin ceea ce vede Arya în Jetop yeshe, la nivelul la care el poate deja să se exprime. Pentru că la nivelul Ngun sum nu există gânduri conceptuale. Dar după aceea el poate. Ca urmare a meditației, conștientizările care apar sunt rezumate în cele patru adevăruri:
-
- Adevărul suferinței,
- Adevărul sursei suferinței,
- Adevărul încetării suferinței și
- Adevărul căii către încetarea suferinței.
O să vorbim puțin despre conștientizările legate de aceste adevăruri.
Conștientizările legate de adevărul suferinței
De exemplu, tânărul Arya, adică cel care tocmai a ieșit din meditație, înțelege că noi suferim.
El înțelege că starea minții celui care nu a perceput direct vacuitatea este o minte care suferă. Chiar și când crede că este bucuros, el suferă. Bucuria se sfârșește – nu știm să o păstrăm. Nu o putem genera după bunul nostru plac. Dovada este, că vin momente triste pe care nu le invităm, sau momente tragice pe care nu le invităm și ele vin. Încă nu știm să producem bucuria după bunul nostru plac, ori de câte ori vrem.
De asemenea, Arya poate citi mintea altora. El vede toate afecțiunile mentale ale oamenilor și suferința lor, în experiență directă, și acest lucru este foarte trist. Așadar, el este conectat direct la adevărul suferinței, la faptul că viața noastră, așa cum o trăim în prezent, este o viață de suferință, indiferent dacă suntem conștienți de acest lucru sau nu. Deoarece chiar și lucrurile bune pe care le avem, le vom pierde în mod inevitabil.
Deci, acestea sunt conștientizările pe care le are în cadrul adevărului suferinței.
Conștientizările legate de adevărul sursei suferinței
Arya înțelege că până la perceperea directă a vacuității, toate gândurile sale și înțelegerea realității au fost greșite. El înțelege că toate acțiunile sale până în acel moment au fost egoiste și vor continua să fie așa pentru o vreme, până când va curăța totul.
El înțelege că atașamentul de sine și eroarea de gândire pe care o facem atunci când nu ne înțelegem realitatea și apoi reacționăm greșit față de ea, ne provoacă toată suferința și în acest fel învârtim roata suferinței.
Reacțiile mele incorecte continuă să-mi producă suferință, deoarece ele plantează cauzele pentru următoarea mea suferință. Iar când le citesc mintea, văd cum și ceilalți își creează propria suferință.
Atunci când intrăm puțin mai adânc în această învățătură și o practicăm puțin, chiar dacă nu am ajuns încă la perceperea directă a vacuității și încă nu avem Jetop yeshe, vor începe să ne apară flash-uri. Când oamenii vor veni la noi și se vor plânge: „Mă doare”, „Mi-a făcut asta” și „Mi-a spus asta”, vom putea vedea cum își creează ei asta la nivel de karma.
Și tendința noastră atunci este să-i criticăm, să le spunem: „Bine, dar numai tu ți-ai pricinuit asta”. În aceste momente, nu trebuie să-i criticăm, pentru că și noi ne-am creat karma suferinței.
Trebuie să ne deschidem inima atunci când oamenii vin la noi și suferă. Acesta este rolul nostru. De aceea vin la noi. Pentru a ne permite să ne deschidem inima față de ei.
Putem vedea karma în acțiune, pe măsură ce aprofundăm această învățătură. Și este foarte trist, pentru că începem să vedem cum oamenii își produc singuri suferința și apoi îi vedem suferind, chinuindu-se, plângând și în durere. Și știm că, cu toată bunăvoința noastră, nu le putem lua suferința, ci doar să-i învățăm cum să nu o mai producă; să-i facem să înțeleagă mecanismul karmic și să nu își mai creeze cauzele pentru următoarea suferință.
Conștientizările legate de adevărul încetării suferinței
– Atunci când omul este în Jetop yeshe, el își vede iluminarea. Acest lucru aparține celui de-al treilea adevăr, Gok den, adevărul încetării suferinței . El poate vedea ziua în care va fi iluminat – suferința nu va mai exista pentru el. Pentru Arya, iluminarea este garantată.
Și nouă ne este garantată iluminarea, dar asta nu ne consolează, pentru că nu avem idee când ni se va întâmpla. Poate dura un milion de eoni, în care vom suferi foarte mult. Dar pentru Arya, acest lucru este garantat în cel mult șapte vieți, care vor fi toate bune. Și poate chiar în această viață.
– Arya își pierde orice interes pentru lucrurile lumești, pentru că drumul său spre paradis este deja pavat și garantat sută la sută. El nu mai poate cădea într-o viață plină de suferință.
– Nu va suferi de nimic grav. Poate va avea parte de mici disconforturi. Poate îi va fi foame între micul dejun și prânz.
– Arya cunoaște adevărul a ceea ce a văzut și a ceea ce a experimentat, și devine fără teamă. Nimic nu-l mai poate amenința.
– El și-a dobândit libertatea. Este complet independent. Nu datorează nimic nimănui. El merge doar cu adevărul. Știe că ea funcționează. Este complet liber.
– Ca urmare, devine foarte bucuros. Nimic nu-l mai sperie sau să-l îngrijoreze.
– Știe cum să-și creeze viitorul în mod conștient și deliberat, din înțelepciunea lui. Știe că vechea karma va continua să se manifeste și în cele din urmă se va termina.
– Și chiar când îi apare ceva neplăcut, el este „de neîntristat”.
Conștientizările legate de adevărul încetării suferinței
– Arya nu numai că vede sfârșitul căii, el vede și calea spre sfârșitul ei și cum să practice.
– El înțelege adevărul din toate învățăturile budiste. El înțelege adevărul din toate cărțile budiste. El înțelege că tot ceea ce este scris acolo este o încercare de a descrie în cuvinte experiența pe care o trăiește.
– Apoi apare entuziasmul pentru acest subiect, de a păstra aceste cărți, astfel încât și alții să le acceseze și să ajungă în aceste locuri. De a le traduce și de a le aduce unui public cât mai larg. Își dedică viața pentru a răspândi cunoașterea, de a o prezerva, de a o salva în locurile în care ea este în pericol de dispariție și așa mai departe.
Există doar două tipuri de oameni
Am spus că există o infinitate de ființe. Există milioane de stări de mentale în care putem cădea, ca urmare a situației specifice pe care o avem acum ca ființe umane. Când vine moartea, mintea se eliberează de acest corp, iar karma o va proiecta mai departe, fără ca noi să avem vreun control asupra ei. Doar cu excepția cazului în care suntem practicanți foarte avansați.
Ideea este să practicăm acum ca apoi să putem controla întregul proces. Iar moartea s-ar putea să nu mai vină deloc, pentru că am preluat deja controlul asupra karmei morții.
Dacă luăm proporția dintre: bărbați – femei, tineri – bătrâni, bolnavi – sănătoși, educați – needucați, este neînsemnată sau complet irelevantă în comparație cu proporția dintre cei care sunt arya și cei care nu sunt arya.
Există doar două tipuri de ființe, arya și care nu sunt arya. Acesta este singurul lucru care contează pe calea spirituală.
Astăzi, există câțiva arya în mulțimea de oameni obișnuiți. Dar suntem pe punctul de a schimba această proporție în mod semnificativ. Și cu toate că în continuare vor fi puțini arya, nu va mai fi ceva atât de rar.
Tantra ne mărește mult șansele
Așa cum am spus, tantra accelerează mult acest proces.
Înțelegerea vacuității este motorul care pune în mișcare tantra.
Tantra este imposibilă fără înțelegerea profundă a vacuității – ea nu va funcționa.
De aceea este nevoie de o pregătire atât de îndelungată, pentru că este nevoie de o înțelegere profundă a vacuității.
Tantra este o cale care ne permite să culegem rezultate într-o singură viață, de aceea, în mod firesc, ceva atât de puternic este și foarte exigent sau cuprinzător.
Avem nevoie de o pregătire adecvată pentru ca tantra să funcționeze și să ne punem toată nădejdea în această cale. Dar nu vom putea face asta fără înțelegerea profundă a vacuității și fără convingerea puternică că acest lucru va funcționa.
Cum am putea să ne dedicăm complet acestei căi dacă nu suntem convinși că funcționează? De aceea există această învățătură. De aceea există cele optsprezece cursuri. Va veni ziua când vom înțelege.
Nu trebuie să fim călugări pentru a reuși pe această cale. Tantra a fost de fapt dată de Buddha regilor care i-au spus: „Nu am timp să stau în mănăstire și să fac aceste practici, pentru că trebuie să conduc un regat”. Ea este pentru oameni ocupați. Deci, nu trebuie să fim călugări, deși asta ajută foarte mult.
Arya va deveni un obiect de refugiu
Cel care a perceput direct vacuitatea devine:
– Diamantul Sanga. El devine un loc de refugiu pentru noi, pentru că învățătura lui este eficientă și ne poate ghida.
– Diamantul Dharma. Ce este Diamantul Dharma? Este exact această înțelegere a vacuității – iar, în cazul în care este și pe calea Mahayana, el are și bodhicitta.
Dintr-o dată, arya devine două diamante.
El nu este încă Diamantul Buddha, dar, spre deosebire de oamenii obișnuiți, el l-a întâlnit în meditație. În timpul meditației asupra vacuității, el s-a întâlnit direct cu Ngowo ni ku, corpul de esență lui Buddha. Vacuitatea unei ființe iluminate. El s-a unit cu mintea unei ființe iluminate.
Iar asta, este ceea ce caracterizează conștientizările unui Arya, care sunt rezumate în cele patru adevăruri.
Arya devine un refugiu pentru noi. Dacă înțelegem ce ne învață și dacă facem ceea ce ne spune, putem ieși singuri. Tot ce face arya, este să-și folosească cunoașterea pentru a ne scoate repede din suferință. Aceasta este adevărata protecție.
Prin învățăturile lui, care sunt corecte și iluminate, ne pot scoate din orice suferință.
Semnificația profundă a prosternărilor și ofrandelor
Ca urmare a meditației, arya simte
– Dorința spontană de a se prosterna și
– Dorința spontană de a oferi ofrande ființelor luminate.
Pentru prima dată, el nu mai dăruiește ofrandă pentru el însuși. În mod obișnuit atunci când oferim ofrandă, suntem și noi acolo. Există satisfacția că ofranda noastră va fi apreciată, că celălalt se bucură de ofranda noastră, că noi ne bucurăm de ofranda noastră. Dar pentru arya, ofranda nu mai este pentru el. Este un alt fel de dăruire. În Cursul 5, se vorbește despre tipurile de dăruire – iar acesta este unul dintre ele.
Cele trei afecțiuni mentale care încetează pe Calea Perceperii
În budism se spune că există 84000 de afecțiuni mentale. Și cu toții le avem. Câte dintre ele și-a eliminat arya în urma experienței de percepere directă a vacuității? Se spune că trei. Așadar, i-au mai rămas 83997 de afecțiuni. De aceea mai sunt necesare încă șapte vieți. Aceste trei afecțiuni mentale pe care le-a eliminat sunt foarte importante, pentru că îi permit eliminarea rapidă a tuturor celorlalte.
Care sunt cele trei?
1. Îndoiala în calea lui Buddha
Una dintre cele trei afecțiuni mentale este îndoiala. Arya nu mai are nicio îndoială cu privire la existența unei ființe iluminate, pentru că a întâlnit-o direct. Deci, nu mai are nicio îndoială în ceea ce privește calea, așa că o pune în practică.
În sutra Tăietorul de Diamant se vorbește despre regele Kalingka.
Se spune că soția lui, regina a plecat într-o dimineață să se plimbe prin pădure fiind însoțită de servitorii ei. Cum mergeau ei prin pădure, întâlniră un călugăr budist.
Deoarece regina era foarte interesată de budism, îngenunche în fața lui și îl rugă să-i dea o lecție de Dharma.
Regina îngenunche, cu capul plecat în fața călugărului și în aceeași clipă apare regele călare, care vede acest tablou, nu-l înțelege corect și ordonă soldaților săi să-l prindă pe călugăr.
Povestea spune cum soldații îi taie călugărului rând pe rând organele. Călugărul întins pe jos şi cu corpul ciopârțit, cu toate că era în chinurile durerii, nu-l condamnă și nu-l urî pe rege, pentru că înțelegea de unde îi vine suferința.
De unde știm noi ce gândea acel călugăr în clipele durerii? Știm acest lucru pentru că povestea a fost zisă de Buddha. El a spus: „Acel călugăr am fost eu într-o viață anterioară”.
Desigur că în această poveste călugărul era probabil deja un arhat, deoarece știa foarte bine că singura cauză a acestei suferințe a fost sămânța pe care a plantat-o în trecut.
L-a durut pe călugăr? Sigur că l-a durut. El încă mai avea un corp fizic care putea fi rănit. Oare mintea lui suferea? Nu! Mintea lui era complet liniștită. Pentru că nu mai avea nicio îndoială; înțelegea perfect. Nu mai avea niciun atașament față de corp. Nu mai credea că este acel corp.
Dacă vă aflați într-o astfel de stare, nimeni nu vă poate ataca. Nimeni nu vă poate învinge. Ceilalți pot fi învinși, dar voi sunteți invincibili. Voi înotați în marea vastă a adevărului.
2. Credința în existența de sine
După cum am spus, vedem lucrurile ca și cum ar veni la noi. De exemplu, Maria s-a urcat în tren în Bacău și a ajuns aici la noi. Ea a venit de acolo la noi.
Dar noi spunem că aceasta este o percepție greșită.
La nivel convențional, este adevărat că Maria s-a urcat în tren și a venit. Dar pentru a o vedea pe Maria aici, trebuie să proiectăm multe lucruri din mintea noastră. Trebuie să proiectăm un om, trebuie să-l identificăm ca femeie, trebuie să-i punem eticheta „Maria” și multe alte lucruri. Toate acestea vin de la noi.
Deci, de unde vine Maria? De la mine! Fără ca eu să am toate aceste idei despre om, despre femeie, despre Maria în minte – Maria nu poate fi aici, pentru mine. În lumea mea, Maria nu poate fi aici fără mintea mea.
Două aspecte ale credinței în existența de sine
Credința că lucrurile vin din afara mea are două aspecte:
– are aspectul învățat,
– și are aspectul înnăscut.
Dacă vă apropiați de un bebeluș, el sesizează că cineva vine spre el. Fără să înțeleagă nimic, fără să vorbească măcar. Deci, el percepe, vede pe cineva care vine din exterior spre el.
Aceasta este credința înnăscută în existența de sine cu care venim în această lume. Datorită nenumăratelor vieți pe care le-am trăit, ne-am obișnuit să recunoaștem lucrurile ca venind spre noi din exterior și asta se întâmplă într-o clipă.
Arya încă nu a depășit asta. Este ultimul lucru pe care îl va elimina pe calea spre nirvana.
Dar arya și-a eliminat credința intelectuală. El înțelege că lucrurile nu sunt așa cum i se par. El înțelege că există o diferență între modul în care vede lucrurile și modul în care sunt ele în realitate.
Așadar, arya a eliminat două lucruri:
1. Primul lucru este îndoiala cu privire la veridicitatea lucrurilor. Aceasta este complet eliminată, ceea ce îi permite să aibă convingerea profundă și încrederea necesare pentru a pune în practică calea.
2. Și a doua – el nu mai crede în ceea ce vede. El nu mai crede că regele care a ordonat să-i fie tăiate membrele, este rău de la sine. Regele este modul în care karma i-a adus ceea ce a semănat în trecut, și el înțelege acest lucru. Regele este livratorul.
Pe de altă parte, am învățat că
– cel căruia i se taie membrele,
– acțiunea tăierii membrelor și
– cel care îi taie membrele
vin toate din aceeași sămânță karmică. Karma care l-a adus pe rege la călugăr, pe călugăr la rege și acțiunea în sine, este aceeași karma. Este karma vătămări vieții altuia.
Când înțelegem că acest rege este gol, că el nu are nicio natură proprie, că este doar rodul karmei, atunci pe cine ne mai supărăm?
La început, poate avem obiceiul de a ne supăra și căutăm pe cine ne supărăm. Iar atunci când nu găsim pe cine, furia se potolește imediat. Aceasta este puterea vacuității.
Cu cât înțelegem vacuitatea mai profund, cu atât avem mai multă putere să ne folosim de această înțelegere pentru a elimina afecțiunile mentale.
3. Credința în metode spirituale greșite
A treia afecțiune mentală care va fi eliminată este credința în metode spirituale greșite.
Există multe metode spirituale, care presupun că pot ajuta, salva, mântui sau ilumina. De exemplu, pe vremea lui Buddha, existau multe metode de asceză. Până în ziua de azi, există oameni care practică asceza.
Ele nu pot aduce iluminarea. Ele nu elimină cauzele profunde ale suferinței noastre, care provin din faptul că nu ne înțelegem corect realitatea și reacționăm greșit față de ea și continuăm să învârtim roata samsarei.
Chiar și a medita fără această înțelegere – nu este suficient.
Arya înțelege că aceste metode nu conțin ceea ce este necesar pentru a se elibera.
Înțelegerea vacuității trebuie să conducă la respectarea moralității
Unii oameni spun: „Păi, dacă totul este gol, dacă totul vine de la mine, atunci nu contează ce fac, vreau să mă simt bine, să fiu fericit”. Ce înseamnă să fiu fericit? – Să am grijă numai de mine.
Noi spunem că acest mod de a gândi ne va cauza suferință în viitor. Karma și vacuitatea sunt interconectate. Karma nu există fără vacuitate.
Vacuitatea înseamnă că lucrurile nu vin de la sine. Ele vin de la mine. Întrebarea este de ce a venit Maria aici și nu altcineva? De ce am dureri de spate sau nu am dureri de spate? De ce am mulți bani sau mai puțini bani? De ce copiii mei se poartă frumos cu mine, cu respect sau nu? Totul vine din karma.
Dacă copilul este bun sau rău cu mine, asta nu vine de la copil, ci de la mine. Ca el să fie un copil bun, pentru asta trebuie să acumulez karma bună.
Tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, trebuie să respect moralitatea. Prin faptul că lucrurile sunt goale, trebuie să fiu bun cu oamenii. Având grijă de ceilalți, voi atrage spre mine ceea ce îmi doresc.
Lucrurile sunt goale și funcționează perfect
Ultima întrebare este: dacă lucrurile sunt goale, atunci cum funcționează?
Oamenii spun: „Dacă acest obiect nu este un pix de la sine, atunci cum poate scrie?
Noi spunem că, dacă ar avea natura proprie de pix, atunci ar scrie și ar scrie. Dacă natura unui pix este să scrie, el ar scrie și ar scrie și ar scrie.
Deci, pentru faptul că sunt goale, lucrurile pot funcționa.
Faptul că lucrul este gol, îmi permite să proiectez pe el ceva. Datorită faptului că obiectul este gol, pot să proiectez pe el un pix și să-l folosesc, să proiectez pe el scrisul și să scriu cu el.
Gândirea extremistă
Aceasta este una dintre cele două extreme, extrema nihilistă – a crede că dacă lucrurile nu există de la sine, atunci ele nu există deloc. Dacă pixul nu este de la sine pix, atunci pixul nu există deloc. Noi spunem că acest lucru nu este corect!
Pixul există, pentru că eu am proiectat un pix.
Este important să înțelegem aceste lucruri, pentru că putem exagera ideea de vacuitate: „Ah, lucrurile nu sunt așa cum cred eu că sunt, sunt un fel de iluzie, deci nu trebuie să cred în ceea ce văd, deci pot face ce vreau.” A spune așa ceva, este o mare greșeală.
Respectare moralității și acumularea de binefaceri sunt esențiale pentru reușita căii
În istoria budismului, a existat o dezbatere faimoasă dintre Kamalashila și călugărul chinez Hashang care a ajuns în Tibetul antic, în secolul al VIII-lea sau al IX-lea. El era un adept al acestei căi: „Viața este scurtă, nu avem timp, trebuie să medităm, să ne concentrăm, să percepem vacuitatea, pentru că nu avem timp pentru alte lucruri. Lăsați moralitatea. Meditați, percepeți vacuitatea, și gata!”.
Până în ziua de astăzi, există mulți adepți ai acestei învățături care predau în acest fel: „Nu trebuie să pierdeți mult timp cu învățatul. Stați și meditați, percepeți vacuitatea și ieșiți de aici.”
Iar noi spunem:
a. Nu se poate reuși în meditație fără respectarea moralității. De ce? Pentru că lucrurile sunt goale.
Deoarece lucrurile sunt goale, atunci tot ce apare în lumea mea, este numai rezultatul a ceea ce am plantat.
N-au cum să apară alte lucruri. Dacă nu m-am preocupat să respect moralitatea și să purific greșelile pe care le-am făcut în trecut, aceste lucruri nu-mi vor permite să intru în profunzimea meditației.
Argumentul este că, tocmai pentru că lucrurile sunt goale, nu pot neglija moralitatea.
Trebuie să fac bine în lume, dacă vreau să mi se întâmple lucruri bune.
b. Dacă vreau să găsesc fericirea, trebuie să plantez semințele de fericire. Trebuie să plantez karma care să mă scoată din ciclul suferinței. Am nevoie de munții de binefaceri.
Lama Dvora Hla spune: „Cunosc personal oameni care au intrat în retreat și nu au rezistat. Cunosc oameni care s-au îmbolnăvit foarte grav în timpul retreat-ului. Cunosc oameni care pur și simplu au plecat în mijlocul retrea-ului. Uneori, oamenii vin la mine și îmi spun: „Vreau să merg cu tine în retreat.” Trebuie să acumulezi mai întâi munți de binefaceri.”
c. Deoarece lucrurile sunt goale, trebuie să învățăm despre moralitate, să păstrăm moralitatea și să creăm condițiile karmice care vor permite apoi meditației noastre să aibă succes și să ne aducă la perceperea directă a vacuității. Și să nu fie o meditație asemănătoare heroinei, care pur și simplu ne paralizează și ne adoarme, și poate ne calmează foarte mult, și poate chiar ne face plăcere, dar nu elimină semințele suferinței.
Aplicarea conștientizării karmei și a vacuității în viața noastră
Este foarte important să înțelegem implicațiile concepției despre vacuitate și karma, care ne creează realitatea, deoarece ele merg foarte departe. Întrebarea este: „Cum aplicăm această concepție în viață?
Cauzalitatea lucrurilor nu este așa cum credem noi.
Un cuplu se ceartă. Ea este sigură că cearta s-a pornit datorită lucrurilor pe care el le-a spus. El este sigur că cearta este datorită lucrurilor pe care ea le-a făcut. Apoi reacționează la ceea ce au spus sau făcut și își întorc spatele unul altuia. Adevărul este că, dacă el i-a spus așa iar ei i-a displăcut, este pentru că ea a făcut aceleași lucruri altora în trecut. Poate nu aceleiași persoane, poate altcuiva. Dar ea a plantat semințele pentru a auzi cuvinte jignitoare sau insulte. Ele nu pot veni din altă parte!
Deci, ce-ar trebui ea să facă când partenerul îi vorbește așa? Să-l ducă la terapie? Să plece de acasă? Să-i spună cine este?
Dacă înțelege aceste lucruri, ar trebui să nu-i răspundă cu aceeași monedă!
Să-și spună: „A, deci asta îmi reflectezi? Mulțumesc mult. Nu am observat că rănesc și jignesc. Trebuie să fiu mai conștientă la modul în care vorbesc cu oamenii”, să scriu în carnețel situațiile în care îi jignesc sau îi rănesc cu vorbele pe alții – și să fiu consecventă cu asta. Să fiu obsedată de asta, în carnețelul meu, pentru a elimina aceste lucruri din curentul conștiinței mele. El se va schimba! Cu terapie, fără terapie – nu contează.”
Deci, mergem la terapie sau nu? Răspunsul este – fie mergem sau nu mergem la terapie, trebuie să avem grijă să nu mai plantăm semințe, ca să nu se mai repete.
Toate reacțiile noastre obișnuite se bazează pe înțelegerea greșită a cauzalității.
Vedem că un lucru este cauzat de altul și spunem: „Aha, asta a cauzat asta”. Dar nu există nicio legătură cauzală între ele! Există doar o legătură temporală. Nu ele au cauzat asta.
Legea cauzalității este legea karmei, care este ascunsă, este invizibilă și există întotdeauna un decalaj de rodire.
Între cauză și efect va exista întotdeauna un decalaj de timp. Nu lucrul pe care l-am spus acum a determinat reacția celuilalt față de mine, care a fost jignitoare sau neplăcută. Nu! Există un decalaj de timp.
Dacă aud cuvinte dure sau insulte, înseamnă că am făcut asta în trecut. Și poate am făcut-o cu gândurile și nu cu cuvintele mele. Karma va rodi oricum.
Acum va trebui să privesc la această reflexie pe care o primesc de la oamenii care mă rănesc, și să încep să o schimb.
Acesta este sensul acestei concepții asupra lumii, pe care arya, în experiența sa, o percepe atât de clar și iese din suferință.
Barca fără pilot
Gândiți-vă cum ar fi să trăiți atunci când veți renunța complet la dreptul de a vă plânge sau la dreptul de a acuza!
Nu mai aveți pe cine acuza! Pentru că nu este nimeni acolo. Să presupunem că vă aflați într-o barcă pe lac și o altă barcă cu motor se îndreaptă în viteză spre voi, fiind pe cale să vă izbească. Speriați spuneți: „Cine e nebunul ăsta? De ce nu-și controlează barca?” Iar când ajunge aproape de voi, vedeți că nu este niciun pilot în ea.
Când înțelegeți vacuitatea, nu mai aveți pe cine să vă supărați. Este ca și călugărul chinuit de regele Kalingka. El înțelege că nu are pe cine să se supere.
Acest lucru elimină dintr-o dată toată energia consumată pentru a găsi vinovatul și de a vă plânge de el. Este risipă de energie. Asta nu face decât să intensifice și mai mult starea de spirit negativă și afecțiunile mentale. Lăsați-o baltă. Mulțumiți-i. Tăceți din gură. Începeți să vorbiți cu blândețe și cu o atitudine prietenoasă față de ceilalți. Asta e tot.
Perfecțiunea înțelepciunii este cea care face posibil paradisul
Învățătura principală a Prajnei Paramita, a perfecțiunii înțelepciunii, este despre înțelepciunea vacuității, a faptului că toate lucrurile din univers, fără excepție, sunt lipsite de natură proprie. Nu au nicio natură proprie!
Toate lucrurile, toate fenomenele, toate situațiile, toate procesele, toate legile – nu au nicio natură proprie, și de aceea putem să ne creăm paradisul, pentru noi înșine și pentru ceilalți.
Deoarece ne aflăm într-o lume a proiecțiilor mentale, acele amprente mentale pe care le lăsăm în mintea noastră la sfârșitul fiecărei acțiuni, vorbiri, gânduri – dacă vom ști să ne folosim de legile karmei și vom planta semințele corecte, în cantitățile potrivite și în mod adecvat, vom putea să ne creăm tot ce ne dorim.
Proiecțiile ne sunt impuse de faptele noastre din trecut
Este important să subliniem faptul că, cu toate că lucrurile sunt goale și, prin urmare, ceea ce percepem este o proiecție – asta nu înseamnă că putem alege proiecția după bunul nostru plac în acest moment.
Nu avem niciun control, în acest moment, asupra prezentului, deoarece prezentul este deja determinat de amprentele care au fost lăsate în mintea noastră cu mult timp în urmă.
Nu putem spune: „O! Acum aud țipete, voi închide ochii și îmi imaginez ceva nou, și pe dată voi auzi îngerii cântând”.
Ceea ce se întâmplă în prezent, este rodul faptelor mele anterioare. Nu pot schimba asta în acest moment. Karma este foarte asertivă, nu se rușinează. Ceea ce rodește, este ceea ce există acum în lumea mea.
Singurul lucru pe care îl putem face este să reacționăm cu înțelepciune. Să înțelegem că ceea ce se întâmplă – plăcut sau neplăcut, se datorează semințelor pe care le-am plantat în trecut, să nu-i dăm existență proprie, să nu-i dăm acea identitate de sine față de care acum reacționez: prin a-l schimba sau elimina din viața mea. Nu pot elimina lucrul neplăcut care se întâmplă în acest moment. Nu pot face nimic în privința asta. Este deja aici, este copacul care a crescut din sămânță.
Nu pot pretinde că acest pix este de fapt două pixuri. Nu pot să fac ceea ce karma mea nu-mi permite să fac în acest moment. Tot ce pot face acum este să reacționez cu înțelepciune. Reacția mea va determina karma care se va manifesta în viitor. Deci, acesta este modul în care ne folosim înțelepciunea.
Ne folosim de înțelepciune ca niște grădinari
În „Yoga Sutra”, există un verset important pe care Master Patanjali îl menționează – „Noi suntem grădinari”.
Folosindu-ne de această cunoaștere a vacuității și a karmei, plantăm semințele care ne vor crea apoi viitorul pe care ni-l dorim, iar aceasta este o mare înțelepciune, o mare artă.
Grup Facebook