Cursul 4
Dovada vieților viitoare
Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 2 – prima parte
De ce este necesară logica
1. Pentru a evita cauzele care să ne continue suferința.
Ce a spus Buddha?
“Eu sau oricine ca mine putem judeca pe cineva, dar dacă nu ești ca mine, nu judeca, pentru că altfel rău vei cădea”.
Ce înseamnă “eu și cineva ca mine”?
Cineva care are pramana. Buddha are pramana, el cunoaște toate fenomenele și știe exact ce se întâmplă în mințile oamenilor. Din moment ce nu avem această abilitate, nu avem nicio modalitate de a judeca corect oamenii. Și cu toate acestea, îi judecăm pe ceilalți și reacționăm la ceea ce credem că ei fac, acumulând în felul acesta karma care ne va menține în suferință. Deci, Buddha ne spune: “Dacă nu vreți să cădeți, opriți-vă de a mai reacționa în mod greșit”. Tocmai această reacție este ceea ce ne provoacă suferința. Cum vom înceta aceste reacții greșite? Atunci când vom ajunge la percepția corectă.
2. Pentru a vedea realitatea ascunsă.
Motivul pentru care studiem logica și raționamentul, este existența unui grup mare de lucruri pe care nu le putem percepe (în categoriile ascunse și foarte ascunse). Logica sau studiul pramanei este modul în care le putem percepe.
Există trei tipuri de realități:
a. Prima realitate este realitatea evidentă.
Ngun Gyur
Ngun gyur este numele tibetan pentru realitatea evidentă sau cea care se desfășoară în fața noastră, și acestea sunt exact lucrurile pe care le percepem direct și corect cu ajutorul simțurilor, asta în cazul în care nu suntem influențați de droguri sau de altele asemănătoare care ne fac mintea confuză și neclară. Acele lucruri pe care le putem percepe fără nici o problemă: forme, sunete, culori, atingere, gândurile noastre. Acesta este primul nivel al realității pe care-l percepem cu toții. De exemplu, ”Nu trebuie să-mi spună nimeni cum este gustul mărului, pentru că deja l-am gustat, știu cum este”.
b. Al doilea nivel al realității – realitatea ascunsă.
Kok Gyur
Un exemplu al acestei realități ascunse este vacuitatea. Suntem în permanență înconjurați de ea. Suntem cufundați în ea. Nu o vedem, nu putem să o percepem.
Un alt exemplu – Nirvana. Există o astfel de posibilitate, dar nu o percepem direct în acest moment. Nu știm ce înseamnă a fi pur.
De ce avem nevoie de logică și de pramana? Pentru a vedea, ceea ce nu putem percepe momentan în mod direct. Putem vorbi despre vacuitate, dar nu vedem vacuitatea în mod direct. Întreaga dezvoltare a logicii are ca scop să ne dezvoltăm percepția lucrurilor care sunt acum ascunse pentru noi.
c. Al treilea nivel al realității – realitatea complet ascunsă
Shintu Kokgyur
Ce face parte din realitatea complet ascunsă? Este cauza exactă care conduce la efect. Același lucru despre care ne-a vorbit Buddha în celebra lui frază: “Eu sau oricine ca mine, putem judeca un om, dar nici o persoană obișnuită n-ar trebui să-l judece pe altul, pentru că el sau ea va cădea”. Nu știm exact de ce persoana face ceea ce face. Nu putem citi mintea lui. Nu știm ce fel de karmă și-a acumulat, de face ceea ce face, și unde îl va conduce. Cu alte cuvinte, toate aceste detalii asupra modului de funcționare a karmei specifice anumitor persoane, anumitor ființe, ce se întâmplă cu ei, de ce sunt în felul acesta, ce îi motivează – sunt complet ascunse pentru noi.
De ce facem distincția dintre cea ascunsă și cea complet ascunsă? Deoarece primul nivel de realitate evidentă, o putem experimenta direct prin simțurile noastre, formele, culorile – toate obiectele simțurilor. Apropo, câte simțuri există conform budismului? Conform budismului există șase simțuri, al șaselea fiind gândul. Deci, și gândurile sunt un obiect al minții pe care le putem percepe direct. Putem sesiza gândul care apare în mintea noastră.
La al doilea nivel, realitatea ascunsă, este de exemplu, vacuitatea. Acestea sunt lucrurile care există în jurul nostru, pe care momentan nu le percepem direct, dar despre care putem vorbi , le putem explica, pe care le putem percepe în mod intelectual. De exemplu, putem înțelege în mod intelectual că pixul nu are o existență proprie de sine, că el nu este un pix în sine. De ce? Pentru că dacă ar veni un câine, el nu-l va percepe ca pe un pix. Deci, cu toate că momentan nu putem percepe vacuitatea pixului în mod direct, o putem înțelege cu ajutorul rațiunii noastre, iar dezvoltarea gândirii noastre logice, ne va conduce treptat la pramana realității ascunse. Vom vorbi mai târziu de cum se va întâmpla.
Un alt exemplu de realitate ascunsă, este efemeritatea/impermanența.
Oare nu știm noi că lucrurile sunt temporare și tranzitorii? Sigur că știm. Obiectul care este ascuns este impermanența subtilă. Dacă ne uităm cu ochiul liber la pix, el pare a fi stabil. Dar, de fapt, se schimbă și se distruge clipă după clipă. Aceasta este impermanența subtilă. Trupurile noastre se schimbă de la o clipă la alta. Datorită multiplelor procese care se petrec în interiorul nostru și a celulelor care schimbă, trupul nostru nu mai este cum era acum o oră. Și cu toate acestea ni se pare că trupul nostru este neschimbat.
Deci, ceea ce percepem este procesul schimbării în mare, ca de exemplu, că cel care se însoară nu mai este ca la vârsta de 13 ani. Înțelegem acest lucru, dar schimbarea ce se petrece de la un moment la altul, nu o putem percepe. Nu avem o percepție directă a dezintegrării pixului. Și aceasta este efemeritatea subtilă. Realitatea subtilă cu toate că există în mod permanent, nu o putem percepe în mod direct.
Cum rămâne cu realitatea complet ascunsă?
Un exemplul al acestei realități, este mecanismul subtil al karmei. Nu știm, de exemplu, de ce cineva ne spune ceva exact acum? Înțelegem că, dacă nu este plăcut ceea ce auzim, se datorește faptului că am vorbit dur cu cineva în trecut. Dar ceea ce nu știm, este de ce rodește acum, nu ne amintim cui i-am spus și ce i-am spus, și poate am făcut asta într-o viață anterioară – aceasta este realitatea complet ascunsă.
Ce o deosebește de realitatea ascunsă?
Cu cât ne vom dezvolta mai mult logica și gândirea budistă, cu atât mai mult vom înțelege modul în care funcționează cauza și efectul și principiile lor. Și încet, ne vom dezvolta înțelepciunea și conștientizările și vom începe să vedem lucruri pe care nu le-am văzut înainte. Iar, treptat, treptat vom ajunge să percepem și vacuitatea.
Realitatea complet ascunsă este mecanismul delicat și subtil a funcționării karmei pentru fiecare individ. De exemplu, de ce am o anume lungime a părului, de ce am exact această înălțime? De ce am greutatea pe care o am ? De ce mă aflu într-o țară anume? Ce anume mă conduce la ceea ce experimentez în acest moment? La toate aceste întrebări nu voi putea răspunde chiar dacă voi învăța o mulțime de logică. De ce? Pentru că această realitate este complet ascunsă. Ea este un nivel cu mult mai profund, la care numai Buddha a ajuns. Chiar și Arya nu știe cu certitudine mecanismul subtil individual pentru fiecare în parte. Singurul care poate percepe direct această realitate foarte ascunsă, este numai Buddha.
Deci, chiar dacă ne vom dezvolta logica perfect, să zicem, pentru că logica noastră nu funcționează bine, tot nu vom putea percepe direct această realitate complet ascunsă. Ne va lua mult timp până la iluminare.
Ce putem face între timp? Va trebui să ne bazăm pe cineva care este iluminat.
Și ce ne va face să ne bazăm pe cineva de genul ăsta? Ce ne-ar face să credem într-o astfel de persoană? Ce ne face să credem că Buddha nu minte? Vom vorbi despre asta mai târziu.
Deci, din nou care sunt cele trei realități?
– Realitatea evidentă, este ceea ce se află în fața noastră, pe care o vedem imediat.
– Realitate ascunsă nu o putem percepe cu ochii. Ea nu poate fi percepută nici prin gândurile noastre obișnuite. Ceea ce ne va permite să o percepem, este de a o studia, de a reflecta și medita asupra ei.
– Realitatea complet ascunsă, este realitatea pe care o percepe ființa iluminată, de aceea mai întâi va trebui să ne bazăm pe Buddha. După ce vom învăța și vom reflecta asupra ei, vom avea șansa de a ajunge la percepția ei directă. Dar noi singuri, chiar dacă vom gândi logic nici într-un milion de ani, nu vom ajunge acolo. De aceea va trebui să ne bazăm pe cineva care deja s-a iluminat.
Și dacă ne gândim bine la modul în care ne trăim viața, la câte conflicte există în lume, ne întrebăm de ce se petrec toate acestea? Pentru că oamenii reacționează la ce se întâmplă fără să înțeleagă. Pentru că ei nu au pramana. Ei nu au o percepție corectă. Nu numai că nu au pramana, ei nici nu știu cum să gândească logic, corect. Logica lor nu funcționează corect. Ei sar direct la concluzii bazate pe ipoteze și confundă între ipoteze și fapte. Nu recunosc că nu au văzut bine, iar logica lor nu funcționează.
Și acesta este unul din motivele pentru care învățăm logica. Învățarea logicii dezvoltă o gândire rațională bună și ca rezultat este posibil să ajungem la toate lucrurile metafizice. Rolul nostru este de a ne dezvolta mijloace pentru a putea vedea lucrurile care sunt ascunse pentru noi în acest moment.
Un alt exemplu pe care îl putem da, sunt diferitele forme de existență. Trăim într-o lume a oamenilor și putem vedea lumea animalelor, dar există și alte forme de existență pe care nu le putem vedea. Există forme de existență inferioare, cum sunt spiritele flămânde și făpturile din infern. În tot acest timp, ele suferă și nu le putem vedea direct chiar acum. Aceasta este o realitate ascunsă pentru noi, dar nu complet ascunsă, deoarece ea poate fi percepută stând în meditație profundă.
Un alt exemplu, sunt spiritele, fantomele. Cine se poate naște într-o astfel de lume? Cei care au fost foarte lacomi în viața lor, cei care au avut puternice adicții. Probabil că ați auzit de descrieri despre case bântuite. Spiritele care bântuie, sunt oameni care au trăit în aceste case și au fost extrem de atașați, ori de casă, ori de lucrurile din interior ori de cei din casă. Iar după moarte, devin spirite care se învârt în jurul acestei case sau în jurul membrilor de familie, dorind să trăiască în continuare în același loc. Dar ele nu-și dau seama că nu mai sunt ființe umane și stau agățați în continuare.
Aceste spirite suferă enorm pentru că doresc în mod constant ceva ce nu pot realiza. Cu cât vor mai mult, cu atât se îndepărtează mai mult de ceea ce-și doresc. De exemplu, pot fi atașați de imaginea iubitei pe care au adorat-o și nu se pot desprinde de ea.
Persoanele avide de exemplu, după mâncare sau băutură, dacă nu și-au curățat aceste karme, vor trece după moarte în lumea spiritelor flămânde, trăind într-o stare de nemulțumire cronică permanentă. Există multe tipuri de spirite, unele dintre ele au o burtă enormă și o gură mică și niciodată nu pot fi săturate. Karma care rodește în acest fel este cea a avariției, a lipsei de dăruire, a lăcomiei, a risipei de resurse și a dependențelor extrem de puternice.
Maestrul Shantideva scria:
O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.
Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minții păcătoase.
La ce ne referim? Ne referim la faptul că lucrurile nu au o existență proprie de sine, ele sunt doar proiecțiile noastre. Toate proiecțiile sunt determinate de karma pe care am acumulat-o atunci când am gândit, am spus și am făcut lucruri în trecut.
Nu există nimic în lumea noastră care să nu vină din ceea ce am făcut. Totul este o proiecție. Revenim la întrebarea, de ce este necesară logica budistă?
Pentru a deveni siguri de obiectivele drumului și de calea însăși.
Care este principalul nostru obiectiv pentru care învățăm logica? El este de a ajunge la iluminare, de a nu mai suferi vreodată.
Ceea ce ne dorim, este în primul rând, să ne asigurăm că există o astfel de stare sublimă, de plăcere extatică permanentă, și în al doilea rând să ne asigurăm că există o cale spre așa ceva. De aceea ne aflăm aici. Obiectele principale pe care vrem să le adeverim, să ne convingem de existența lor, sunt:
a. Că există o astfel de stare de beatitudine a iluminării.
b. Că există ființe care au ajuns la această stare, și care ne pot călăuzi întra-acolo.
c. Și există o calea spre a ajunge la ea.
Scopul nostru este să ajungem în situația în care să nu mai suferim, să-i putem ajuta și pe alții să atingă aceeași situație și dorim să obținem controlul total asupra modului de a ajunge acolo.
Vă puteți imagina cum este să fiți lipsiți de orice afecțiune mentală? Când ne referim la plăcerea sublimă, ne referim la starea de beatitudine a Nirvanei, la extazul iluminării.
De unde vine plăcerea extraordinară a Nirvanei? Ea apare de pe urma eliminării tuturor afecțiunilor mentale. Motivul pentru care nu simțim clipă de clipă plăcerea supremă, este faptul că suntem plini de afecțiuni mentale iar persoana care reușește să le înlăture va ajunge în mod automat la starea de plăcere supremă. Nici măcar nu ne putem imagina o astfel de plăcere, pentru că nu am trăit nici măcar o singură clipă fără toate aceste afecțiuni.
Câteodată, când veniți să studiați cu un mare Lama, dacă îl respectați, aveți încredere în el și îi faceți o mulțime de servicii, inima voastră se va deschide pentru el, iar apoi vă poate lua de mână și vă va lăsa să gustați Nirvana. Noi nu putem face asta singuri, pentru că suntem complet infestați. Și de ce Lama ar face asta? Pentru a ne stimula apetitul. Doar un minut de a simți plăcerea Nirvanei , să nu mai vorbim de o zi sau două așa, și este de ajuns! Toate celelalte lucruri își vor pierde orice sens. Nu există nicio plăcere în această lume care să fie similară plăcerii Nirvanei.
Cele două tipuri principale de percepție corectă: directă și deductivă
Pentru că ați auzit despre iluminare, v-ați format o anume concepție despre ea. Ceea ce distinge un om obișnuit de Buddha este calitatea percepției.
Ngunsum tsema
Tsema = percepție corectă.
Ngunsum = directă (independentă de raționament).
Buddha percepe direct toate aceste lucruri, pe cele care sunt directe pentru noi, pe cele ascunse și pe cele complet ascunse pentru noi.
Cum putem să le percepem pe cele ascunse? Ceea ce putem face, este să obținem o percepție corectă care se bazează pe logică.
Jepak tsema
Jepak tsema = percepție corectă bazată pe logică.
Buddha cunoaște toate lucrurile direct. Așa cum cunoaștem gustul unei prune prin faptul că o gustăm, așa și Buddha cunoaște direct ce se petrece în mintea oamenilor și ceea ce ei simt. Buddha știe direct, din experiența sa personală și nu prin faptul că s-a gândit la ele. Aceasta este percepția directă.
Ceea ce noi putem realiza între timp este Jepak tsema, adică percepția validă bazată pe logică, care este deductivă, deoarece ne-am gândit la ea.
Este exemplul pe care l-am dat legat de fum și de foc. Acea logică că nu există fum fără foc. În majoritatea cazurilor, această logică funcționează, cu excepția cazurilor în care sunt aparate care produc fum artificial în locurile de distracție.
Până când vom ajunge la percepția directă, cea mai bună pe care o putem obține este percepția corectă deductivă, percepția corectă care se bazează pe deducții logice.
Permiteți-mi să vă pun o întrebare.
Am spus mai înainte, că ceea ce percepem de exemplu , este cu ajutorul simțurilor, și că avem șase simțuri conform budismului, al șaselea simț fiind mintea care își percepe gândurile.
Deci dacă, de exemplu, avem un gând care este greșit, ne percepem că am avut un gând care nu a fost corect. Întrebarea este: percepția noastră este corectă sau greșită?
Răspunsul este: percepția este corectă.
Faptul că, gândul este greșit nu înseamnă că percepția lui este greșită. Deci, dacă ne dăm seama că greșim sau nu, faptul că ne percepem că avem un astfel de gând, această percepție este corectă.
Ceea ce vrem să spunem, este faptul că unul dintre lucrurile pe care le putem percepe direct, spre deosebire de lucrurile pe care nu le putem percepe direct momentan, cum ar fi vacuitatea, este că percepem când gândim. Așa cum percepem corect gustul prunii în timp ce o gustăm, așa percepem corect și gândul care în sine poate că este greșit. Și această conștientizare este directă.
Ceea ce am vrut să ilustrăm este Ngunsum Tsema, adică percepția directă. Deci, avem în mare o percepție directă, dar nu și a lucrurilor foarte importante.
Întrebarea care se pune, este: percepția corectă a gândului nu este făcută tot de un gând?
În budism există multe școlii care poartă între ele destule dispute. Una dintre dispute este: dacă este posibil ca o parte a minții să perceapă o altă parte a minții? Unele dintre aceste școli afirmă că acest lucru este corect. Să nu uităm că toate aceste școli au venit de la Buddha. De exemplu, Mind Only School, spune că există o parte a minții care observă ce face restul minții. Deci, dacă țipăm acum la cineva, există un procent din mintea noastră care nu este implicată, nu este supărată, nu judecă, dar care percepe că țipăm.
Există o povestioară despre Ram Dass. Ram Dass este un mare profesor spiritual care a predat mulți ani în Statele Unite, în zilele hipioților. El relatează că o doamnă îl suna la 2:00 noaptea și îi spunea: “Trebuie neapărat să mă ajuți. Îmi pierd răbdarea; Am să mă sinucid. E insuportabil. S-a terminat”. Ram Dass îi spune: “Vreau să vorbesc cu persoana care a format acum numărul de 12 cifre pentru a mă apela“. Ca și cum ar exista această parte a minții care observă totul.
În școala Prasanghika Madiyamika, considerată ca cea mai înaltă, Buddha a învățat că nu există așa ceva. El compară această situație cu sabia care se taie pe ea însăși. Adică imposibil. Vom vedea acest lucru în cursul 12.
Un alt exemplu de percepție directă, este percepția directă a vacuității- Tong Lam sau calea percepției. Ea este percepția directă a unui Arya- este Ngunsum Tsema.
Așa cum spus, pentru ca noi să experimentăm obiectele care sunt ascunse sau care sunt complet ascunse, avem nevoie de Jepak Tsema.
– Dacă auzim un zgomot imediat spunem: “Ah, a căzut ceva”.
– Dacă vedeți o mașină trasă pe dreapta, spunem: ”a rămas în pană”.
– Dacă vedem drumul ud, spunem: “a plouat”, chiar dacă eram în interiorul casei și nu am observat.
În permanență, facem acest lucru: percepem în mod deductiv.
Problema este că abilitatea noastră deductivă nu este perfectă. Avem o logică limitată.
Dezvoltarea unei logici bune poate duce la profunzimea înțelegerilor mistice
Ceea ce este important în această învățătură, este că oamenii își pot perfecționa logica. Oamenii se pot apropia din ce în ce mai mult de logica pură. Din ce în ce, ei pot sesiza ce știu și ce nu știu. La ce reacționează și la ce judecă?
Și cu cât ne desăvârșim logica și o aducem la un nivel mai înalt de rafinament, cu atât mai mare va fi abilitatea noastră de a o direcționa către acele lucruri care se află în realitatea ascunsă, cum ar fi vacuitatea. Iar acest lucru implică puterea minții noastre. Cu cât mintea noastră este mai puternică, cu atât ne vom apropia mai mult de conceptul vacuității și vom putea îndrepta această logică spre lucruri care sunt complet mistice.
Pare ca un paradox: lucrul care ne duce, la experiența metafizică, a cea a percepției directe a vacuității, este tocmai gândirea logică.
Grup Facebook