Lecția 1b - ACI 1 - Dharmakaya

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – a doua parte

Pabongka Rinpoche

Vom învăța textul Lam tso nam sum, dar în special vom învăța înțelesul său și notele făcute asupra lui de către Pabongka Rinpoche.

Pabongka Rinpoche

Cuvântul Rinpoche înseamnă prețios, este un fel de titlu ce i se acordă acelui lama senior sau unui stareț sau celor ce au fost încarnările unor lama în vieți anterioare. Ei de la bun început sunt Rinpoche, din momentul în care sunt identificați că ar fi reîncarnarea unui lama. Pabongka Rinpoche a fost reîncarnarea lui Changkya Rinpoche, tutorele împăratului Chinei cu două sute de ani înainte. Datorită ostilităților dintre Tibet și China, nu l-au denumit Changkya Rinpoche ci Pabongka Rinpoche. El a trăit în secolul XX. A decedat în 1941. Pabongka Rinpoche a avut un nume special: Dechen Nying Po.

Dechen Nying Po

De — plăcere
Chen — mare
Nyingpo — inimă sau esență

Esența marii plăceri se referă la plăcerea lui Buddha, la plăcerea iluminării. Acela care este inima marii plăceri a iluminării. Pe scurt, se spune că a fost un iluminat. A fost un mare învățător, un profesor remarcabil. El și-a câștigat renumele în întreg Tibetul. Cu aproape doi ani înaintea morții sale a susținut o lecție, la care au fost prezenți aproape douăzeci de mii de oameni în Lhasa. Gândiți-vă că nu erau microfoane, se spune că avea acea capacitate de a-și proiecta vocea la mari distanțe. La acea lecție fusese prezent și Khen Rinpoche. Pe atunci era un tânăr de vreo 18-19 ani care era un mare năzdrăvan și care nu avea prea mare interes să studieze ci doar căuta cum să-i abuzeze pe profesori. Când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche “ceva l-a afectat”. L-a afectat atât de mult că a început să învețe cu multă serozitate, devenind în final starețul mânăstirii Sera Mey.

Trijang Rinpoche

Printre elevii ce stăteau în mânăstire se afla și Trijang Rinpoche, ce fusese elevul lui Pabongka Rinpoche. El a fost tutorele și unul dintre profesorii actualului Dalai Lama, un om extraordinar și un iluminat. Khen Rinpoche a fost elevul lui Trijang Rinpoche. Trijang Rinpoche a fost prezent la această învățătură a lui Pabongka Rinpoche și şi-a luat notițe, iar după notițele lui a învățat Khen Rinpoche.

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin s-a născut în anul 1921 și a decedat pe 1 decembrie 2004. A intrat în meditație până pe data de 6 decembrie. Pe parcursul a cinci zile a stat în meditație, până când mintea lui a părăsit această lume. Dar data de 1 decembrie rămâne cea oficială.

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin

Khen — este prescurtarea de la khanfu – stareț
Rinpoche — cel prețios.

Deci Khen Rinpoche înseamnă stareț. Nu a fost tot timpul stareț pentru că a părăsit mânăstirea ca să locuiască în New Jersey. Cel care era stareț se numea Khensur Rinpoche. Dacă aș fi mers la mânăstirea Sera Mey și aș fi întrebat localnicii de Khensur Rinpoche, ei ar vorbi de actualul stareț, pentru că toți stareții au același nume, de acea ar trebui să-i spun numele lui.

Gewey Shenyen

Geshe — este un titlu, care vine de la prescurtarea Gewey Shenyen
Gewey Shenyen — înseamnă cel mai bun prieten.

În tradiția yoghină se spune Kalyanamitra – porecla dată învățătorului.

În mânăstirile tibetane acest nume a devenit un titlu pentru cei care terminau toate studiile din programele acestora și care reușeau să treacă cu succes toate dezbaterile publice. Examenul final este unul dintre cele mai grele examene, asemănător cu a susține o teză de doctorat. Întrebările care se pun sunt foarte grele, iar cel examinat trebuie să răspundă corect la ele. Poate fi în ele o singură virgulă, care trebuie descoperită, iar în timpul dezbaterii trebuie arătată contradicția din întrebarea pusă, pentru că ei, profesorii, intenționat introduc discordanța.

Printre gradele de Geshe, există ceea ce se cheamă “terminat cu distincție” sau “excelență”. În fiecare promoție sunt doi care terminau cu brio studiile, primind numele de Hlarampa Geshe, cea mai înaltă distincție. După studii, ei erau trimiși la palatul Potala unde aveau contact direct cu Dalai Lama. Khen Rinpoche a fost Hlarampa Geshe.

Khen Rinpoche după ce a terminat Hlarampa Geshe, a trecut la Gyu Mey Tantric College, unde a devenit vice președintele colegiului, adică a fost candidat la funcția de director. De asemenea, a candidat pentru a fi conducătorul curentului Gelugkpa, dar odată cu invazia chinezilor, cariera i s-a întrerupt. Venind în occident, el nu a mai încercat să-și reînnoiască candidatura. Era foarte modest și a înțeles că misiunea lui este să predea Dharma în vest. În 1971 a ajuns în New Jersey. A plecat la Washington să învețe puțină engleză la universitate. Mai târziu s-a reîntors la Sera May pentru a fi stareț la rugămintea lui Dalai Lama, unde a rămas un an, dar datorită rugăminții elevilor săi a revenit din nou în New Jersey.

Vom trece la numele lui de călugăr.

Lobsang   — vine pe linia lui Je Tsongkapa ce fusese Lobsang Drakpa, adică conștiință nobilă.
Tharchin — este numele pe care l-a primit de la profesorul lui, Trijang Rinpoche
Thar          — înseamnă puțin sau sfârșit, la capăt
Chin            — să mergi

Adică cine a ajuns la capăt. Cel care a parcurs drumul complet (cel care a desăvârșit calea complet).

Khen Rinpoche Lobsang Tharchin este cel care a scris introducerea acestei cărți.

Geshe Michael

A fost elevul lui Khen Rinpoche și a redactat cartea care cuprinde învățăturile primite de la Khen Rinpoche, după însemnările lui Trijang Rinpoche, după conferințele lui Pabonka Rinpoche care sunt de fapt comentarii asupra învățăturii lui Je Tsongkapa.

Geshe Michael a continuat să adauge notițe și comentarii, deoarece Pabonka a vorbit unui public care era la un anumit nivel de cunoaștere, pe când publicul din vest nu este deloc deprins cu astfel de cunoștințe.

Rezumatul „Celor trei căi principale”

1. Renunțarea

Renunțarea înseamnă dezvoltarea înțelegerii suferinței noastre și a celorlalți, lucru care implică mult studiu și observare. Renunțarea este un proces în care înțelegem suferința acestei lumi în care trăim, că nu există nimic care să ne ajute să ieșim din ea, și în același timp ne dezvoltăm aversiunea față de ea. Nu există nici un job sau mașină (autoturism), partener, prestigiu, carieră, diplomă, nu există nimic lumesc care să mă scoată din suferință.

2. Aspirația spre iluminare

Dorința de a ajunge la iluminare – este un sentiment esențial care vine din inimă, ce are ca aspect concentrarea tuturor energiilor în canalul central. În acest proces, profund și unic se deschide Chakra inimii, formându-se o altă legătură energetică cu ființele lumii. Iar când acest lucru se întâmplă, omul are sentimentul că din inima deschisă iese o lumină minunată spre toate ființele, simțind iubire intensă pentru ele. Are abilitatea de a vedea și de a simți toate ființele din univers în mod simultan. El va ști că din acel moment tot ceea ce va face este să-i scoată pe toți din suferință şi că viața lui va fi dedicată numai și numai acelui scop.

În urma acestei mari iubiri pentru toți ceilalți se creează o emoție care îl va domina toată viața, lucru care îl va face să se dedice complet ei. Orice acțiune sau activitate pe care o va întreprinde în viața lui, va fi dominată de iubire. Din acel moment va face orice pentru a scoate toate ființele din suferință.

Acesta va deveni un lucru esențial și decisiv ce îl va obliga să meargă pe făgașul iluminării.

3. Concepția corectă

Concepția corectă va transforma greșeala tragică și fatală care ne omoară, greșeală în care ne aflăm tot timpul. Această concepție (viziune) ne va ajuta să înțelegem de unde vin lucrurile, să înțelegem cauza și efectul. Care este cauza lucrurilor ? Oare faptul că eu copiez la examen îmi va aduce o notă bună sau nu?

Noi nu spunem că niciun lucru lumesc din viața noastră nu este important, ceea ce se întâmplă este faptul că vom începe să ne raportăm altfel la aceste lucruri. În locul scopului de a fugi după ele, ele vor deveni instrumente pentru a mă ajuta să ajung la iluminare și aceasta este cu adevărat o binecuvântare pentru copiii mei, a șefului meu și a oamenilor din jur.

Lam Rim – Etapele drumului spre iluminare

Je Tsongkapa a scris multe texte și printre ele, acesta este cel mai scurt, deoarece el cuprinde calea într-o formă mai concisă. Există și un alt text: Lam Rim Chen Mo. Este cel mai cunoscut text și a fost tradus în trei volume.

Lam Rim Chen Mo

Lam — drum , cale
Rim — etape
Chen Mo — mare

Adică Marea expunere a etapelor pe drumul spre iluminare.

La tibetani, pentru cartea care predă înțelepciune se folosește sufixul feminin Mo. Înțelepciunea este întotdeauna de gen feminin. Această lucrare cuprinde toate etapele căii, în ordinea corectă, într-un mod foarte detaliat, adică drumul care ne aduce la iluminare, să devenim Buddha.

Atunci când spunem Buddha nu ne referim la Buddha, Gautama Siddhartha ce a trăit în urmă cu 2500 de ani în India, ci ne referim să devenim iluminați.

Există o colecție întreagă de scrieri ce se denumesc Lam Rim. Mulți lama au scris Lam Rim, adică un ghid al diverselor etape pe drumul spre iluminare.

Primul care a scris a fost Lordul Atisha, care a trăit în jurul anilor 1000-1100. El a fost printre primii care au adus budismul în Tibet. El a fost indian și stareț al unei mânăstiri din India, chemat de tibetani să-i învețe budism. El deja era foarte în vârstă iar călătoria în Himalaia era foarte grea. Mult timp a refuzat să facă această călătorie, chiar și atunci când regele l-a invitat. În cele din urmă, a acceptat invitația și a pornit spre Tibet. El a fost acela care a început tradiția Lam Rim.

Trei nivele ale practicantului – cele trei aspecte

Fiecare Lam Rim este împărțit în trei nivele după tipul de practicanți. Pentru că existau practicanți la niveluri diferite și învățătura era predată în funcție de diversele nivele ale practicanților. Buddha însuși a predat în funcție de capacitățile diferite ale elevilor.

1. Primul nivel – practicantul cu scopul îngust.

Primul nivel al elevului este acela care a ascultat puțină Dharma, a învățat despre formele de existență ale samsarei și care începe să înțeleagă că viața nu a apărut odată cu nașterea lui și nu se va termina cu dispariția corpului lui. Și dacă viața lui nu se va termina după ce corpul lui va muri, atunci își va pune întrebarea: Unde mă voi duce ? Ce se va întâmpla?

Odată cu aceste întrebări, va începe să analizeze răspunsurile. Răspunsul nu este unul îmbucurător, pentru că majoritatea nu vor merge spre o existență bună. De aceea, toate aceste lucruri trebuie învățate și înțelese. Elevul va începe să spună: “nu mai vreau să mai merg în locuri de suferință, în lumile suferinde ale samsarei.” În inima lui, își dezvoltă dorința de a nu se mai naște în lumile inferioare, cum ar fi lumea animalelor, creaturi în infern, ca spirite flămânde (spirite care suferă foarte mult), iar dacă nu vom face ceva, toate șansele noastre sunt să ajungem acolo, iar șansele sunt foarte, foarte mari.

Omul va fi determinat de frica din suflet și de dorința de a fugi de un asemenea destin. Acesta este sensul “practicantului cu scopul îngust“, scopul îngust fiind motivul de a nu mai ajunge la suferința lumilor inferioare. Scopul învățăturilor lui Buddha este acela de a evita această situație, de a evita această cădere sau nașterea în lumile inferioare. Marea majoritate a oamenilor ajung în aceste lumi, de aceea pentru cel care a învățat să fugă de ele este o mare realizare spirituală.

2. Al doilea nivel – practicantul cu scop mediu.

În al doilea nivel (etapă) practicantul face încă un pas înainte. El continuă să învețe și să înțeleagă: acum că am evitat să mai ajung în acele lumi, acum că sunt om, șansele mele ca să renasc în corp uman în viața următoare sunt în continuare foarte mici. Este adevărat că în această viață am avut oportunitatea să trăiesc ca ființă umană, dar ce va fi după aceea? El ajunge să înțeleagă că nu mai vrea să se reincarneze încă o dată ca ființă umană și că vrea să iasă din lumea samsarei, își dorește deja să ajungă la iluminare.

Aceasta este persoana care caută să iasă complet din suferință, să ajungă la Nirvana, să învețe care sunt cauzele suferinței și cum să le stopeze, dar va continua să rămână concentrat pe el însuși. El va spune: „vreau să învăț cum să nu mai sufăr”. Buddha a transmis acestei categorii de persoane, învățături potrivite. Aceasta este a doua etapă.

3. Al treilea nivel – practicantul cu scop înalt.

Acesta este nivelul cel mai ridicat. Elevul își spune: „Ok, am învățat cum să ies din suferință, dar ce va fi cu ceilalți?”. El va spune: „Doresc să învăț să ies din suferință dar să-i scot și pe ceilalți din suferință”. Acesta este cu totul alt nivel pe care Buddha l-a predat. De aceea, aceste învățături diferite ale lui Buddha pot produce confuzii, pentru că înțelegerea este alta, scopul este altul.

Cel cu scop înalt va spune: „Vreau să ies, dar să-i scot și pe ceilalți. Noi spunem că acest drum este unicul de a ajunge la iluminarea completă a lui Buddha”. Este adevărat că cei care sunt la al doilea nivel pot atinge Nirvana, dar este practic imposibil de a ajunge la iluminarea lui Buddha.

Cele trei probleme ale vasului

Pentru ca Dharma să fie înțeleasă și să aducă binecuvântare, elevul trebuie să fie interesat de ea și să aibă un comportament pe măsură. Dacă nu va fi interesat să studieze, mintea lui nu va fi în clasă.

În tradiția tibetană, există trei probleme care se manifestă la elev, care îi îngreunează înțelegerea. Tibetanii compară elevul cu un vas. Atunci care sunt problemele vasului ?

1. Prima problemă a vasului – el este inversat.

Dacă mintea noastră este precum a vasului cu gura în jos, atunci nu va conta cât va vorbi profesorul pentru că nimic nu ne va intra în cap. Când se va întâmpla acest lucru ?

Atunci când elevul vine cu atitudinea „eu deja știu“. La acest lucru sunt câteva aspecte:

– cea mai rea atitudine este să se vină cu „deja știu” deoarece nu va fi nicio șansă ca să intre ceva în cap. Profesorii noștri compară Dharma cu apa curată de zăpadă [rezultată din topirea zăpezii] ce curge din vârful munților. Pentru ca Dharma să ajungă la elev, el va trebui să fie scund precum nivelul mării, ghemuit, umil și pregătit să perceapă învățătura. Dacă el va sta așezat pe vârful muntelui, apa nu va putea ajunge la el.

Este foarte, foarte important, să nu veniți cu atitudinea că aveți știința, nu contează cât ați învățat, va trebui să puneți știința voastră la o parte. Nimeni nu vă va lua știința înapoi, ceea ce știți, știți. Este imposibil ca cineva să vă ia ceea ce știți, dar trebuie să veniți la lecție cu smerenie.

– a doua greșeală pe care o fac oamenii este aceea că ei fac comparații: în iudaism am auzit una, în kabala am auzit alta, iar de la profesorul budist am auzit alta. Sunt atât de multe teorii, metode și multe dintre ele extraordinare, dar dacă veniți tot timpul preocupați de a compara, nu veți pricepe mesajul. Este foarte important să nu faceți asta în timpul lecției ci să fiți deschiși pe parcursul ei, Iar după lecție da.

2. A doua problemă a vasului – vasul este găurit, are o gaură de scurgere.

Cu alte cuvinte, învățătura intră pe o ureche și iese pe alta. Elevul stă și nu este atent. Ce provoacă acest fenomen? Alte gânduri. El este cu atenția distrasă și, sub influența a toate acestea, nici nu s-a pus întrebarea și deja el are răspuns. Răspunsul este înaintea întrebării. Încă nu există acea dorință de a căuta să iasă din suferință. De multe ori este bine să se înceapă cu o meditație scurtă, cu o conectare la suferință, la moarte, cu sfârșitul nostru și cum vom putea să folosim această viață în modul cel bun, iar toate acestea vor duce la atenție.

Vă invit să veniți la lecție și să vă puneți întrebările: Care este sensul vieții mele? Ce caut? De ce sunt aici?

Dharma ne ajuta să ieșim din suferință, ne conduce la fericirea supremă a lui Buddha. Dar dacă nu venim cu dorința inimii, nu vom ajunge la toate acestea.

3. A treia problemă a vasului – vasul este cu gura în sus, negăurit, dar el nu este curat, este murdar.

Care este sensul acestui fapt? Se vine fără o motivație corectă. Se vine la o lecție de Dharma pentru a găsi un job. O cursantă s-a exprimat că vine să asculte Dharma ca să-și găsească un partener, după care a părăsit cursul.

Cei care învață Dharma, învață să-și rezolve problemele vieții, inclusiv de a-și găsi un partener, inclusiv deficiențelor financiare sau tot felul de probleme. Orice problemă este o formă de suferință, de disconfort, de nemulțumire. Buddha a spus că orice problemă poate fi rezolvată și, bineînțeles că problemele vor fi rezolvate pe drumul către fericire, dar nu acesta este scopul suprem.

Scopul suprem este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în punctul în care să învățăm singuri cum să ne eliminăm suferința, în scopul de a-i învăța același lucru și pe ceilalți, de a-i putea ajuta să ajungă în același loc.

Dacă motivația nu va fi cea corectă, valoarea lecției va fi limitată. Este ca și cum ați fi plătit 1000 de dolari și ați primit valoarea unui dolar. Trebuie venit cu motivația corectă, de aceea se și spune în Refugiu și Dorință:

Până la iluminarea mea, mă refugiez
În Buddha, Dharma și Shangha.

Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.