Lectia 1, partea B – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 1, partea B

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Metode de dezvoltare a bodhicittei

În literatura budistă există două metode de dezvoltare a bodhicittei.

1. Prima metodă se numeşte metoda celor şapte paşi
2. A doua metodă este înlocuirea de sine cu celălalt (sau mă pun în locul celuilalt).

Tong Len ţine de cea dea doua metodă. Vom vorbi puţin despre a doua metodă. Metoda înlocuirea de sine cu celălalt are trei etape de substituire.

Atunci când spunem că dorim să ne dezvoltăm compasiunea, empatia faţă de celălalt, ne referim de a le practica.

 

1. Prima etapă în această practică este de a ne folosi de ochii celorlalţi.

Dacă vreau să mă antrenez în a-mi dezvolta compasiunea, va trebui să le dau oamenilor ceea ce-şi doresc, ca să le fie lor bine. Dar mai întâi va trebui să ştiu ce îşi doresc.
Majoritatea oamenilor privesc la ceea ce ei vor. Dacă ei vor mâncare, le vom oferi mâncare, dacă vor apă le vom oferi apă. Deci prima etapă de antrenament este să ne punem în locul celorlalţi, adică să le urmărim privirile. Dacă privirile lor se opresc la mâncarea de pe masă, atunci o vom oferi-o lor. Dacă se opresc pe alt lucru, atunci îl vom oferi pe acela. Cu alte cuvinte ne vom lăsa conduşi de privirile lor.
Lama Dvora povestește despre un călugar pe nume Jinpa, ceea ce înseamna iubire, care servea în templul din New Jersey. El fusese antrenat în această tehnică de către maeștrii lui. Dacă veneau oameni noi la templu, Jinpa observa mai întâi cum îşi beau ei ceaiul: cu zahăr, fără zahăr, cu lapte sau fără, în cană mare sau mică, fierbinte sau cald. El învăţa toate acestea pe de rost. Lama Dvora spune că veneau mulţi la templu. Jinpa ştia după prima dată, cum îi plăcea fiecăruia să-şi bea ceaiul, iar când aceştia soseau în următoarea dată el le oferea ceaiul exact aşa cum le plăcea.

Bineînţeles că la început această tehnică va fi artificială, dar dacă o vom practica, va deveni foarte firească. Jinpa era extrem de modest şi dacă nu părea un înger, chiar era un înger.

Aceasta este prima metodă, adică a învăţa ce îşi doresc alţii, urmărindu-le privirile. Dacă dansaţi în grup şi vedeţi pe cineva stând deoparte, dorind şi el să danseze, fiind poate ruşinos sau poate ceva îl opreşte, vă veţi duce la el şi îl veţi invita la dans.

Poate vi se pare că această tehnică este mediocră, dar ea este foarte avansată datorită nivelului ridicat de a dărui, de a investi în practica generozităţii.

 

2. A doua etapă, care este ceva mai avansată, este de a mă pune în locul celuilalt.

În această etapă nu căutăm să înţelegem ceea ce vor ceilalţi şi să le dăruim, ci să preferăm ceea ce ei preferă.

De exemplu, dacă trebuie pusă muzică şi eu am muzica mea preferată, dar ştiu că ceilalţi doresc să asculte alte melodii, voi pune ceea ce ei preferă. Cel ce practică, va pune în mod deliberat muzica pe care o preferă ceilalţi. Dacă îmi place să fie geamul deschis iar celuilalt îi place să fie închis, îi voi da lui întâietate.

Cu cât vom practica mai mult compasiunea, ea va creşte şi va deveni o a doua natură a noastră şi, astfel, vom fi cu mult mai fericiţi.

În această etapă, care este mai avansată decât prima, am dat prioritate dorinţei celuilalt faţă de dorinţa noastră. Va trebui să ne antrenăm din ce în ce mai mult astfel încât acestă îndeletnicire să devină firească. Cel ce practică această metodă este deja un sfânt.

La acest nivel, încă mai există diferenţă între mine şi celălalt, ceea ce îmi place mie şi ce le place celorlalţi. Încă mai există ideea că eu sunt aici şi el este acolo. În momentul în care mă voi pune în locul celuilalt, voi prefera numai ceea ce va vrea el.

 

3. A treia etapă, pe care au predat-o marii Lama, cea mai avansată dintre cele trei, este de a estompa linia despărțitoare dintre mine şi celălalt şi apoi de o a şterge complet.

Diferențierea pe care o fac în mintea mea între mine şi celălalt este artificială. Mi se pare firesc să văd ceva ca fiind al meu iar că celălalt nu sunt eu şi nu este al meu. Este normal să fie aşa, pentru că de cum am deschis ochii în această lume am fost crescuţi în acest fel.

Noi spunem că ne-am născut cu această percepţie în această viaţă datorită nenumăratelor vieţi anterioare. Întotdeauna am trăit aşa, de aceea suntem obişnuiţi să vedem lucrurile separate. Cauza acestui obicei este adânc înrădăcinată în subconștiința noastră. Dar tocmai pentru că acest obicei este înrădăcinat, putem să-l smulgem din rădăcină şi să sădim alt obicei.

De ce trebuie să smulgem acest obicei din rădăcina lui? Deoarece toată suferinţa noastră provine de la el. Deoarece toată suferinţa noastră se datorează ataşamentului nostru faţă de „eu” şi de „al meu”.

Singura modalitate de a pune capăt suferinţei noastre este de a învăţa să vedem falsitatea acestor diferenţieri, lucru care nu este uşor de făcut. De aceea trebuie multă practică.

Un alt mod de a spune aceste lucruri este: în loc de a estompa linia despărţitoare între mine şi ei, să-i introducem într-un cerc. Ca şi când mi-aş imagina un cerc în jurul meu şi i-aș introduce pe toţi în el. Acest mod poate fi mai uşor de făcut, pentru că oamenii sunt ataşaţi de ego-ul lor. De aceea spunem că nu este nici o problemă să rămânem cu ego-ul nostru, doar să-l umflam într-un mod pozitiv, adică să-i introducem pe toţi în el.

Părinţii fac acest lucru în mod natural cu copii mici. Mamele în permanenţă fac acest lucru cu pruncii lor. Ele învaţă să asculte ce doreşte copilul şi ,astfel, să-i satisfacă necesităţile. Mamele de multe ori preferă ceea ce copilul vrea, cu toate că ele şi-ar dori poate cu totul altceva – nu ies să danseze, de exemplu, ca să rămână acasă cu bebeluşul. Toate acestea par fireşti, ca venind din instinct. Şi animalele fac la fel.

Înţelepciunea este de a nu reduce metoda la copiii noştri biologici sau ceea ce definesc ca fiind „al meu”, pentru că atâta timp cât voi continua să definesc lucrurile ca “al meu”, voi rămâne blocată în această paradigmă care îmi aduce numai suferinţă.

Învăţaturile budiste spun că această diferenţiere între “eu” şi „nu eu” este complet artificială. Cu cât vom intra mai adânc în ele vom vedea adevărul lor. Vom vedea cum compasiunea şi înţelepciunea merg   mână în mână, ca o spirală care urcă.

Atunci când vorbim de compasiune, ne referim la două componente:

Nying Je

Jampa

Nying Je  – înseamnă compasiune.
Nying        – înseamnă inimă.
Je                – rege.

Adică compasiunea în limba tibetană înseamnă regina inimii.

Compasiunea este văzută, ca un sentiment sublim şi exaltant ce domină inimile noastre, ea este regina sentimentelor din inima noastră.

Jam Pa înseamnă iubire. Se mai poate pronunţa şi Jimpa.

În budism, atunci când se face referire la iubire, se face diferenţiere între iubirea dintre soţi şi iubirea părinţilor faţă de copii sau iubirea dintre prieteni.

Jimpa nu este nici una dintre cele enumerate mai sus, ea este iubirea necondiţionată.

Jimpa este starea în care dorim să dăruim celorlalţi tot ceea ce îşi doresc şi chiar mai mult decât îşi pot imagina şi fără a ţine cont dacă ei ne iubesc sau ne respectă.

Jimpa este iubirea necondiţionată, aceea iubire imensă pentru fiecare, fără excepţie. Încercaţi, numai pentru o clipă să vă conectaţi la acest sentiment sublim. Dacă practicaţi Jimpa, atunci când vă este bine sau poate nu, staţi în linişte câteva minute şi spuneţi cuvintele următoarele: “doresc ca fiecare să aibă parte de tot ceea ce este mai bun”. Numai pentru câteva minute dacă veţi avea aceste gânduri, starea voastră de spirit se va schimba, indiferent de cât de mult suferiţi sau de ce anume suferiţi. În mod categoric se va schimba, pentru că din punct de       vedere energetic, energia iubirii curge prin canalul central. Acesta este Jam Pa.

– Deci Jam Pa este acel sentiment de a dărui celuilalt, tot ceea ce este mai bun şi          în mod necondiţionat. În el nu există ego-ul.

Nying Je, compasiunea, este opusul. Adică ea este dorinţa de a lua toată          suferinţa şi toate cauzele ce vor determina suferinţele viitoare a tuturor          fiinţelor.

În meditaţia Tong Len vom lucra cu Jam Pa şi cu Nying Je, folosindu-ne de respiraţie. Acesta este trucul pe care l-au conceput marii Lama, pentru a ne pregăti pentru practicile viitoare mai avansate, care îmbină corpul, conştiinţa, respiraţia şi prana. Meditaţia poate să pară la început simplistă, dar ea este foarte puternică şi are ca scop să ne introducă în practica înaltă.

 

          Meditaţia: a lua suferinţa

Aşezaţi-vă cât mai comod. Este foarte important să staţi aşezaţi într-o poziţie confortabilă ca să nu trebuiască să vă mişcaţi în timpul meditaţiei, pentru că îi veţi deranja şi pe cei de lângă voi şi pe voi înşivă. Indiferent de cum stați, pe scaun sau pe perna de meditaţie este important ca spatele să fie drept şi în poziţie verticală. Este important ca spatele să stea drept deoarece scopul nostru este de a lucra cu canelele energetice interioare.

Bărbia să fie în unghi drept cu gâtul, nici ridicată şi nici coborâtă. Fiţi atenţi ca umerii voştri să fie relaxaţi şi în echilibru.

Aşezaţi-vă mâinile în poală. Gura să fie închisă, dar nu strânsă, ci relaxată. Ochii trebuie să fie închişi sau pe jumătate închişi. Dacă îi ţineţi pe jumătate închişi, nu încercaţi să vă concentraţi pe ceva sau să priviţi la ceva. Relaxaţi-vă fruntea şi fața, dacă sunt tensionate.

În tradiţia budistă, atunci când începem să facem meditaţie, mai întâi se vor executa câteva etape preliminare. Vom începe de a ne concentra pe respiraţie, lucru care ne va ajuta să ne focalizăm atenţia.

Alegeţi-vă un punct de intrare în nări. Axaţi-vă atenţia pe intrarea şi ieşirea aerului din nări şi începeţi să număraţi zece respiraţii.

Numărătoarea va începe întotdeauna cu expiraţia. Expirăm, unu, inspirăm. Expirăm, doi, inspirăm. Încercaţi acum să ajungeţi la zece inspiraţii. Dacă atenţia v-a fost distrasă, începeţi să număraţi din nou, de la început.

Prima etapă este de a ne refugia, în sensul de a ne refugia în practica spirituală şi de a nu ne mai baza pe lucrurile materiale. Deci, primul gând este de a ne refugia la entităţile iluminate, care şi-au dezvoltat la maximum compasiunea şi înţelepciunea şi care pot să ne îndrume.

Următorul gând este motivaţia compasiunii, acest lucru îl puteţi face cu cineva pe care îl cunoaşteţi şi care stiţi că se confruntă cu greutăti. Poate are vreo problemă de care ştiţi şi aţi dori să-l ajutaţi. Poate că are o problemă de sănătate, psihică, financiară sau orice altă dificultate prin care trece. Cineva care vă este drag şi pe care aţi dori să-l ajutaţi. Dacă cunoaşteţi mai mulţi, alegeţi numai unul dintre ei. Gândiţi-vă la intenţia voastră de a-l ajuta.

Şi acum, pentru ca meditaţia să fie puternică, ne vom folosi de o entitate care este pentru noi sfântă. O entitate cu calităţi înalte spirituale, care să fie plină de compasiune sau înţeleaptă sau care iubeşte necondiţionat. Poate fi cineva din tradiţia budistă sau cineva pe care îl ştiţi sau de care aţi auzit sau poate fi cineva imaginar. Puteţi chiar s-o şi inventaţi. Nu este neapărat nevoie ca ea sa fie cineva care trăieşte acum printre noi. Poate fi bărbat sau femeie.

Atunci când aţi ales pe cineva, imaginaţi-vă că el/ea indiferent de vârsta pe care o are, este tânăr şi frumos. Făceţi-l să arate perfect şi în interior şi în exterior şi alegeţi una din calităţile frumoase pe care le are şi pe care le admiraţi şi în semn de profund respect, plecaţi-vă până la pământ în faţa lui.

Oferiţi-i o ofrandă. Un lucru frumos pe care îl dăruiţi cum ar fi: un buchet frumos de flori sau o faptă bună pe care aţi făcut-o cuiva, o vorbă bună pe care aţi spus-o sau un gând pe care l-aţi avut de a ajuta pe cineva. Imaginaţi-vă aceste lucruri ca pe un giuvaer superb pe care i-l dăruiţi.

Aceste acţiuni mentale ne ajută să acumulăm energie pozitivă care vor da intensitate meditaţiei.

Uneori există energii negative care pot interfera cu meditaţia. De exemplu aţi făcut o faptă de care nu sunteţi mândri, sau poate v-aţi adresat cuiva nu prea frumos sau aţi criticat pe cineva. Toate acestea trebuiesc eliminate pentru ca ele să nu vă stingherească în meditaţie. Un mod de a le elimina este de a vă destăinui în faţa entităţii sfinte pe care aţi ales-o.

Eliminaţi-le acum din gândurile voastre.

În continuare vom face invers, gândiţi-vă la ceva foarte frumos pe care l-aţi făcut sau aţi spus sau la care v-aţi gândit, să spunem în ultimele 24 de ore, şi bucuraţi-vă. Chiar şi decizia de a veni şi asculta toate aceste lucruri este foarte rară. De asemenea este foarte rar ca cineva să meargă şi să se dezvolte spiritual, deci bucuraţi-vă de asta.

Acum adresați-vă învățătorului/învățătoarei spirituale din faţa voastră şi cereţi-i să vă transmită învățăturile, să continue să vă îndrume pe drumul vostru spiritual, doriţi-i să trăiască mult, să rămână cu voi şi să vă confere puterile necesare de a progresa spiritual.

Pentru o mai bună concentrare, începeţi din nou să expiraţi şi să inspirați numărând până la zece.

Întorceţi-vă la persoana care trece prin dificultăţi şi pe care doriţi să o ajutaţi.

Încercaţi să vedeţi cât mai multe detalii la bărbatul, femeia sau copilul pe care l-aţi ales. Faceţi-i plini de viaţă. Încercaţi să vedeţi în ce loc se află  persoana: Stă  în  camera  lui?  Stă  întins  în  pat?  

Imaginaţi-vă că staţi în faţa lui, invizibili. El nu vă poate vedea, în schimb voi da.

Urmăriţi detaliile camerei, mobila, lumina din ea. Cu ce este îmbrăcată persoana, care este expresia feţei lui, limbajul trupului… Încercaţi să vedeţi cum se reflectă problema cu care se confruntă în expresia feţei şi a corpului lui. Cu cât vedeţi mai multe detalii cu atât va fi mai bine.

Imaginaţi-vă acum că problema cu care se confruntă este ca un lichid negru, ca o smoală lipicioasă răspândită în tot corpul lui. Chiar dacă problema lui nu este fizică ci mentală, ne-o vom imagina în același fel, ca fiind o materie neagră care-i umple tot corpul.

Decideţi acum să-i luaţi durerea, să-i luaţi suferinţa.

În continuare, ne vom folosi de respiraţie ca de o pompă de aspirat. De fiecare dată când inspiraţi aerul, imaginaţi-vă că aspiraţi materia neagră din corpul lui, materie pe care o veţi aduce încet, încet spre inima lui şi o veţi acumula în centrul pieptului.

Respiraţi adânc de câteva ori şi începeţi acest proces. Cu fiecare inhalare, substanţa neagră părăseşte suprafaţa corpului şi se concentrează în centrul pieptului. Asiguraţi-vă că nu rămâne nimic din materia neagră în extremităţile corpului, în vârful degetelor, în interiorul urechilor. Curățați totul. Aduceţi totul în centrul pieptului lui. Concentraţi totul sub forma unei măsline mici şi negre în centrul pieptului, iar tot restul corpului să rămână curat.

Vom continua să ne folosim de inspiraţie ca de o pompă de aspirat, numai că de data aceasta vom aspira măslina neagră din centrul toracelui, prin trahee, apoi prin nasul lui şi apoi o vom scoate afară. Toată această materie neagră concentrată se va deplasa dinspre torace în sus şi va ieși prin nas în afara corpului, transformându-se într-un nor  negru care va pluti înaintea feţei lui.

Până când veţi scoate toată această materie din corpul lui şi o veţi concentra în faţa toracelui lui, vă va lua cam 10 sau 15 respiraţii.

Îndreptaţi-vă atenţia acum spre pieptul vostru. În continuare sunteţi aşezaţi unul în faţa celuilat. Toată materia neagră pe care aţi scos-o din el, stă suspendată ca un nor între voi.

Focalizaţi-vă atenţia spre pieptul vostru şi încercaţi să vedeţi un compartiment mic, iar în interiorul lui o flacără cam de doi centimetri. Flacăra de culoare roşie portocalie simbolizează egoismul şi grija faţă de voi înşivă şi de tot ceea ce vă aparţine, sursa tuturor suferinţelor voastre.

De asemenea, ea mai reprezintă ignoranţa voastră, neînţelegerea realităţii în care trăiţi, neînţelegerea de unde vin lucrurile pe care nu le dorim. În acestă fază a meditaţiei este bine să vă concentraţi asupra egoismului vostru şi să căutaţi exemple din viaţa voastră proprie în care v-aţi purtat egoist, atunci când v-aţi preferat pe voi înşivă în faţa altora. Gândiţi-vă la cazurile când dorința sau opinia voastră a fost mult mai importantă decât a altora sau când v-aţi gândit la lucrurile care vă aparţin vouă şi nu altora. Este bine să faceţi aceste situaţii să fie cât mai concrete.

Reveniţi din  nou  la decizia de a lua la voi durerea celui suferind. Nu faceţi asta decât atunci când vă voi spune eu acum. Ce veţi face atunci?

Cu ajutorul unei singure respiraţii lungi, veţi aspira tot norul negru din faţa voastră prin nas, apoi prin trahee până când totul a intrat în voi, norul devenind o minge mică şi neagră suspendată deasupra flăcării. După care veţi lăsa mingea să cadă în flacară. Toată materia va arde şi se va dezintegra, flacăra se va stinge şi va ieşi un fum subţire şi alb care va dispărea repede. Toate acestea le veţi face folosind doar o singură respiraţie.

Acum!

Toată materia a fost arsă, flacăra s-a stins. Nu lăsaţi  în voi nici o fărâma din ea. Egoismul vostru şi durerea celuilalt au fost mistuite de foc. Inima voastră se umple acum de o lumină aurie, caldă şi plăcută, ce vă dă o stare de bine. Bucuraţi-vă de ea.

Uitaţi-vă acum la persoana din faţa voastră pe care aţi lucrat şi veţi vedea că dintr-o dată se va simţi bine. Durerea de care suferea de mult timp a fost îndepărtată. Priviţi cum i-a fost influenţat corpul şi cum i s-a schimbat expresia feţei. Poate zâmbeşte, respiră mai uşor, corpul i s-a îndreptat, s-a eliberat.

Priviţi-vă cât de bucuroşi şi multumiţi sunteţi de ceea ce aţi facut pentru el.

Îndreptaţi-vă privirile spre entitatea pe care aţi invitat-o la început ca să vă însoţească în acestă meditaţie, acea entitate divină, de o frumuseţe fără de seamăn, perfectă şi sfântă. Cereţi-i să continue să vă îndrume şi să rămână cu voi.

Imaginaţi-vă că ea radiază lumină, corpul ei este uşor ca un puf şi răspunde cu plăcere invitaţiei voastre. Ea devine mică de mărimea  unui deget, se ridică în aer şi se aşează pe creştetul vostru, cu faţa îndreptată în aceeaşi direcţie în care priviţi şi voi.

În inima voastră, în acel mic compartiment, aşezaţi un tron superb, ornat de flori frumoase şi cu perne catifelate.

Urmăriţi cum ea alunecă uşor şi se aşează cu gingăşie pe perne. Entitatea este plină de bucurie şi vă iubeşte la nesfârşit. Priviţi-o cum radiază lumină strălucitoare, emană miresme parfumate, pregătită să vă acorde tot sprijinul necesar.

Fiţi conştienţi de faptul că această meditaţie, acest exerciţiu mental a lăsat foarte multe amprente mentale în conștiința voastră, iar când vor da rezultate, acestea vă vor aduce multă, multă binecuvântare, mai mult decât vă puteţi acum imagina. Va fi ca şi atunci când seminţele vor încolţi, pomul rezultat va fi frumos şi falnic.

Pentru a da mai multă forţă acestei binecuvântări, este bine să o dedicaţi celui care stă în faţa voastră.

Şi acum deschideţi ochii, încet, încet.

 

Meditaţia pe care tocmai am făcut-o este o parte a meditaţiei Tong Len, este ceea ce numim ”a lua”. Adică a lua durerea celuilalt şi a o distruge: pentru că în acelaşi timp am distrus ceea ce ne înfrânează, ignoranţa şi egoismul nostru, lipsa noastră de compasiune. Puteţi repeta această meditaţie pe aceaşi persoană sau pe o alta.

Vom învăţa în continuare şi alte versiuni ale acestei meditaţii Tong Len.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.