Lectia 1a – Aci 4

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – prima parte

 

Cursul nr. 4 este primul curs al logicii budiste. Acesta nu este un curs tipic pentru începători. Deci, cei care sunteți aici pentru prima dată veți avea nevoie de ceva răbdare. De ce este nevoie de logică budistă?

Cu toate că ne dorim cu toți să ajungem la nivele spirituale înalte, să ajungem la iluminare, să experimentăm plăcerea supremă și să “vedem fața lui Dumnezeu”, așa cum s-a exprimat odată Geshe Michael, ceea ce noi numim “perceperea directă a vacuității”, încă nu putem vedea toate aceste lucruri. De ce nu putem percepe vacuitatea? Nu putem percepe vacuitatea datorită îndoielilor, obstacolelor, a karmelor impure, a afecțiunilor mentale pe care le avem și datorită unei alte probleme cu mult mai mari, și anume că nu știm ce înseamnă să fim Buddha. Ne-am întâlnit vreodată cu Buddha? Știm noi oare, ce este un Buddha? De unde știm că acesta este scopul nostru? Este oare posibil de realizat? Poate că aspirăm la ceva ce este imposibil de realizat. Deci avem o problemă. Vrem atât de mult să ieșim din suferință. Cu toții dorim fericirea, dar nu avem nici o idee cum să o producem.

Scopul logicii budiste este de a ne ajuta să vedem acele lucruri greu de văzut, și de asemenea ne ajută să delimităm calea care ne va conduce în cele din urmă la perceperea directă a acestor lucruri.

Lama Dvora Hla povestește despre un călugăr care avea titlul de geshe, un practicant deosebit de serios și care a trăit în Howell, New Jersey. În Howell, se află templul unde a trăit și a predat Ken Rinpoche, profesorul Lamei Dvora Hla și a lui Geshe Michael. Călugărul a murit datorită tuberculozei. Geshe Michael care la îngrijit pe acest călugăr, spunea că pe patul morții, acesta citea o carte. Când se uită la cartea pe care o citea, văzu că era o carte de logică budistă, numită Dura, prima carte pe care o învață copiii de 13-14 ani în mănăstire.

”Citești Dura?” îl întrebă Geshe Michael, iar el răspunse: “Nu înțelegi. Voi părăsi această lume în curând. Acest fapt mă va face să percep vacuitatea”.

O a doua poveste, este despre însuși Geshe Michael, care a studiat mulți ani în mănăstire și a studiat de asemenea mulți ani cu Ken Rinpoche. Ken Rinpoche a fost unul dintre cei mai mari maeștrii ai logicii budiste. El a fost unul dintre puținii din lume cu vaste cunoștințele în acest domeniu.

În primele sale zile de profesor în Statele Unite, Ken Rinpoche, nu a avut prea mulți studenți. Oamenii nu știau cine era. La început, singurii lui elevi au fost Art Angel și Geshe Michael, iar mai târziu s-au alăturat Vincent și Maria. Vincent, a fost cel care a editat cartea de logică budistă, scrisă de Ken Rinpoche.

Geshe Michael povestește că atunci când a ajuns să învețe logica budistă, i s-a părut această materie că este prea tehnică, cu prea multe definiții și detalii, și i-a spus lui Ken Rinpoche: “Vreau să ajung la iluminare, nu vreau să filosofez și să despic firul în patru. Nu acesta este scopul meu”. Pe ton autoritar, Lama Ken Rinpoche, îi spune lui Geshe Michael: “Stai aici și învață!” În timp ce studia logica budistă, Geshe Michael a experimentat vacuitatea în mod direct. Deci, trebuie să ne bazăm pe înțelepciunea învățătorilor noștri care ne spun că acest subiect este foarte, foarte important.

Acest curs este o culegere din diverse lucrări, luate din surse diferite. A doua parte a  acestui curs, se concentrează pe demonstrarea existenței vieților noastre viitoare, unul dintre lucrurile care sunt ascunse pentru noi. Așa cum nu știm ce este un Buddha, nu știm nici dacă ne vom reîncarna. Cu toate că budismul ne vorbește despre existența vieților viitoare și auzim învățăturile transmise de profesorii noștri, majoritatea dintre noi nu am avut nici o experiență directă a acestui fapt. Nu avem nicio amintire a vieților anterioare și nici vreo cunoaștere sau certitudine despre reîncarnări. Lecțiile 7-10 sunt dedicate exclusiv acestor demonstrații, care sunt luate din cartea maestrului Dharmakirti.

Și așa cum v-am spus, subiectul logicii budiste nu este un subiect pentru începători. Este interesant de știut că și într-o mănăstire, unde călugării vin de la o vârstă fragedă și stau mulți ani, puțini dintre ei ajung să studieze acest subiect.

Atunci când se ajunge la subiectul dovezii vieții viitoare, literatura budistă include, pe această temă multe polemici dintre gânditori budiști și cei non-budiști, sau polemici între budiștii înșiși și diferitele școli budiste. Deci, este nevoie de a ne educa în acest subiect, înainte de a citi și de-al înțelege.

• • În prima lecție va fi prezentată o introducere a acestui subiect.

• • În a doua lecție vor fi discutate diferitele niveluri ale realității: Ce este vizibil? Ce e ascuns? Și așa mai departe.

• • În a treia lecție va fi prezentată noțiunea de “percepție validă” sau “percepție corectă”. Deseori se pune întrebarea “De ce suferim atât de mult în această lume?” Ceea ce ni se spune este că, nu înțelegem corect realitatea noastră, și din acest punct de vedere suntem cu toții ignoranți. Nu înțelegem cum funcționează această lume pentru noi și reacționăm datorită acestei ignoranțe. Aceste reacții față de ceva care nu a existat niciodată, dar de care suntem atașați și în care credem, ne vor provoca probleme mai târziu. De ce? Pentru că plantăm în permanență semințe karmice, a căror roade, ne vor aduce suferință.
    Deci, a treia lecție se referă la întrebarea ce este percepția corectă și ce înseamnă atunci când nu avem o percepție corectă? Nu este adevărat că nu avem niciodată percepția corectă. De fapt, de cele mai multe ori avem o percepție corectă, dar nu o avem asupra lucrurilor importante.

• • Vom continua acest subiect și în lecțiile 4 și 5. Aceste lecții sunt foarte importante, deoarece vor face trecerea de la modul nostru obișnuit de a gândi, la modul în care gândește Buddha. Care este diferența dintre noi și Buddha? Ce înseamnă să devenim un Buddha? Toate aceste subiecte ne vor arăta cum putem deveni Buddha, și ne vor ajuta să înțelegem mai mult, spre ce anume ne îndreptăm și dacă acest scop poate fi împlinit.

• • Vom continua în lecția 6, să vorbim despre modul în care Buddha a devenit un Buddha.

• • Iar în lecțiile 7-10, vor fi prezentate raționamente cu privire la existența reîncarnărilor.

Primul subiect despre care vom vorbi este Pramana.

Tsema

Tsema înseamnă percepție corectă – percepție normală neafectată.

Profesorii scriu, de asemenea, cunoaștere validă. Bineînțeles că nu ne aflăm aici ca să discutăm despre chestiuni academice, filosofice, ci de a scăpa de suferință, iar pentru acest lucru, vom merge pe căile lui Buddha. După ce Buddha a ajuns la iluminare, oamenii au început să-i pună întrebări, iar el rămas tăcut. Există o listă clasică de 14 întrebări la care Buddha a refuzat să răspundă. Și asta nu pentru faptul că nu știa răspunsurile – Buddha devenise omniscient, ci pentru că el spunea: “Scopul meu, este să vă învăț să vă opriți suferința și să ajungeți la fericire, și ceea ce nu servește acestui scop, nu mă voi referi la el“. În plus, de multe ori, Buddha refuza să abordeze anumite subiecte, deoarece știa că oamenii nu aveau suficientă pramana pentru a înțelege ceea ce el le spunea.

 

Ce este o percepția validă?

Percepția validă sau corectă se referă la percepția normală, pe care o avem de cele mai multe ori și care nu este afectată. Percepția afectată se referă la percepția unei persoane care s-a drogat sau care a băut mult alcool. El ar putea să vadă un băț și să creadă că este un șarpe. Percepția afectată o poate avea un bolnav în delir, sau o persoană somnolentă care datorită întunericului din jurul lui ar putea privi la o vază de flori și să creadă că este un monstru. Acestea sunt exemple de percepții incorecte, percepții care sunt influențate de anumiți factori.

De cele mai multe ori, percepția noastră este corectă, în sensul că atunci când vedem un copac, el este copac. Atunci când ne referim la percepția corectă, ne referim la percepția realității convenționale.

Mai mult de atât, învățăturile pe care le primim nu aparțin școlii Prasangika Madyamika, calea de mijloc superioară, ci aparțin școlii Sautrantika – școala sutrelor, și școlii Numai Conștiință – Chitta Matra. Acestea fiind școlile inferioare budiste.

Deci, dacă majoritatea percepțiilor noastre sunt corecte, atunci care este problema? De ce vorbim atât de mult despre asta?

Care sunt lucrurile pe care le percepem corect? Ceea ce percepem, sunt de obicei obiecte ale simțurilor. Adică, dacă vedem un obiect, îl vedem așa cum este, cu condiția să nu fim drogați sau băuți sau altceva. Când auzim un sunet, îl recunoaștem, sau când mirosim ceva, îl identificăm și ne spunem: ” Ah, este mirosul mesei de prânz”. Cu aceste situații, nu avem nici o problemă.

Atunci care este problema? Problema este, că aceste lucruri nu ne ajută să ne eliminăm suferința, iar exact cele care ne pot ajuta să ne eliminăm suferința, nu avem o percepție validă a lor. Nu înțelegem care sunt acestea, și nici măcar nu știu despre existența lor, nu în mod direct. Și aceasta este problema noastră. Buddha a predat timp de 45 de ani, pentru ca noi să fim capabili să ne eliberăm de suferință iar pentru acest lucru va trebui să învățăm să percepem acele lucruri pe care în prezent nu le putem percepe.

La ce ne folosește percepția corectă? Răspunsul este, ca să putem percepe lucrurile care există. Nu putem percepe ceva care nu există, nu este așa?

Pentru că ne aflăm în logica budistă, vrem să definim lucrurile cu exactitate.

Care este problema? Problema este că de multe ori nu gândim corect, fapt ce ne creează multe necazuri, iar acesta este și motivul pentru care s-a dezvoltat această  tradiție a logicii budiste, logică care să permită oamenilor o formă corectă de dezbateri, pentru a deveni mai preciși în percepția și gândirea lor.

Tseme Mikpa Yupay Tsennyi

 

Definiția existenței

Tsennyi                   înseamnă definiție.
Yu                              = există.
Yupay                      = existență.
Yupay Tsennyi    înseamnă definiția existenței.
Tsema                     = percepție corectă sau pramana.
Mikpa                      este obiectul sau ceea ce este perceput.

Fraza se traduce: definiția existenței este, ceea ce este perceput de pramana.

Ce ne oferă această definiție?

Pentru a susține că ceva există, trebuie să fie cineva care să perceapă acest lucru.

Deci, atunci când vorbesc despre ceva care există, înseamnă că, ori eu ori altcineva îl percepe, îl vede sau îl aude. “Care este sunetul aplauzelor cu o singură mână?” Există așa ceva? Nu. Pentru a exista așa ceva, trebuie ca cineva să-l perceapă. Și pentru că nimeni nu l-a perceput, asta înseamnă că el nu există.

Cu alte cuvinte, trebuie să fie ceva de perceput și cineva care să-l perceapă.

Aceasta este școala “Svatantrika” care ne spune că este nevoie de un obiect care să apară și de cineva care să-l perceapă. Mikpa este lucrul perceput, iar Tsema este, ceea ce îl percepe sau percepția corectă.

În concluzie:

a. Trebuie să fie ceva de perceput.
b. Trebuie să fie cineva care să-l perceapă.
c. Percepția trebuie să fie corectă, adică să nu fie confuză datorită drogurilor sau a somnolenței sau a întunericului sau alți factori.

 

De ce este nevoie de logica budistă?

Cincisprezece persoane din Sangha România au primit jurămintele de refugiu. În ce v-ați refugiat? În Buddha, în Dharma și în Sangha.

Kedrup Je, unul dintre cei doi mari discipoli ai lui Je Tsongkapa, spunea: “Bine. Care dintre aceste obiecte le puteți vedea printr-o percepție corectă? În momentul de față nu puteți să percepeți nici unul dintre ele printr-o percepție corectă, așa că nu puteți spune că ele există măcar!”

Cine este Buddha în care ne refugiem? O entitate omniscientă, cu compasiune infinită, care are grijă de voi mai mult decât aveți voi grijă de voi înșivă. Buddha este o entitate care apare atunci când aveți nevoie de ea, cum aveți nevoie de ea și care poate face simultan acest lucru cu oricine altcineva. Și cu toate că vorbim atât de mult despre această entitate, nu-i putem verifica existența, nu-i putem confirma existența, pentru că nu avem pramana față de ea.

Al doilea lucru este diamantul Dharma. El nu este nici Dharma scrisă și nici cea vorbită. Diamantul Dharma reprezintă realizările spirituale, conștientizările spirituale din inimă. El este percepția directă a vacuității. El este perfecțiunea înțelepciunii, încetarea afecțiunilor mentale. Ne-am întâlnit cu cineva vreodată care și-a eliminat toate afecțiunile mentale? Nu avem nicio idee dacă există așa ceva? Ce înseamnă perfecțiunea înțelepciunii? Am întâlnit noi asta? Nu.

Diamantul Sangha, reprezintă pe cei care au perceput vacuitatea în mod direct. Cu toate că percepem oameni, cum putem ști dacă ei au perceput vacuitatea în mod direct? Momentan, nu-i putem vedea în mod direct, decât atunci când vom ajunge noi înșine Arya.

Și asta este problema noastră! nu avem pramana față de lucrurile care ne pot scoate din suferință.

Și totuși, în ciuda acestor lucruri, vrem să ieșim din suferință. Deci ce putem face? Va trebui să ne refugiem în Cele trei Diamante, să practicăm și să găsim modalități indirecte de a verifica, de a confirma existența acestor entități până când le vom întâlni în mod direct, și acesta este scopul logicii budiste.

Scopul logicii budiste este de a ne conferi modalități indirecte care să ne confirme existența lucrurilor pe care nu le putem percepe momentan.

De exemplu, dacă merg pe drum și văd fum care se ridică în aer. Ce concluzie trag? Că undeva trebuie să existe vreun foc. Nu există fum fără foc.

Acesta este un exemplu de raționament deductiv: atunci când nu văd focul cu proprii mei ochii, dar văd fumul, datorită faptului că am învățat ”că nu există fum fără foc”, voi trage concluzia că trebuie să existe undeva vreun foc. Și voi spune cu siguranță că: “Astăzi, când am mers pe drum, am văzut un incendiu”. Pot spune acest lucru cu multă încredere și știu că vorbesc adevărul, chiar dacă nu am văzut focul cu ochii mei, ci doar fumul.

Raționamentul deductiv nu se poate compara cu percepția directă. Ceva ce am experimentat în mod personal, ne aparține, niciodată nu ne vom îndoi de ea și nimeni nu ne-o poate lua. Există situații, în care sursa focului poate fi o mașină care fumegă. Eu nu percep direct focul, ci doar fumul și trag imediat concluzia că s-a declanșat un incendiu.

De aceea, raționamentul deductiv nu este ca și o experiența directă, ci este doar un înlocuitor intermediar. El ne oferă cârjele care să ne ajute. Și dacă, cu ajutorul logicii ne vom construi un șir de raționamente, a căror concluzie logică este că există ființe iluminate, că există o cale de a ne ilumina și că putem deveni iluminați, va fi suficient ca să ne menținem pe cale și să ne dea suficientă încredere pentru a practica, iar apoi într-o bună zi vom ajunge să experimentăm direct.

Ce anume dorim să confirmăm cu ajutorul logicii budiste?

–   Posibilitatea de iluminare
–   Posibilitatea existenței ființelor iluminate
–   Și a existenței unei căi care să ne conducă spre iluminare

Dacă în mod logic, vom reuși să ne consolidăm încrederea că aceste lucruri există, atunci va fi suficient ca să putem trece peste puntea incertitudinii pe care o avem în acest moment și acesta este scopul nostru.

În acest curs ne ocupăm de logica budistă. Teoria logicii budiste este foarte asemănătoare cu teoria logicii occidentale. Există o mulțime de similitudini între ele, dar nu în totalitate. Vă voi arăta unde este similar și unde nu este. Una dintre regulile folosite de un practicant într-o dezbatere logică, este să demonstreze cuiva, ceva care acesta încă nu vede.

Doresc, de exemplu să dovedesc existența unui lucru pe care Livia nu-l poate vedea încă, așa că trebuie să o conduc pas cu pas într-un mod logic. Una dintre reguli este să încep dezbaterea din locul în care ea acceptă.

Demonstrarea budistă trebuie să înceapă dintr-un loc convenit de cele două părți, din locul în care Livia, de exemplu, este de acord și față de care nu are nici o îndoială.

În logica budistă, dacă începem să dovedim ceva, iar partea adversă nu poate să continue să lucreze cu acest ceva, atunci facem o greșeală logică.