A trăi cu îngerul
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2,b
Egoismul iluminat
Când am vorbit în contextul celui care întreține familia, despre faptul că generozitatea ne aduce abundență, oamenii spun imediat „Păi cum, dau ceva pentru a primi înapoi? Cum se potrivește asta cu ideea de spiritualitate, dăruire și bunătate și așa mai departe? Mi se pare egoist!”.
Spunem că banii sunt goi. Banii sunt ca focul: focul îmi poate arde casa, focul îmi poate găti cina. Banii nu sunt nici buni, nici răi în sine.
Banii, în măsura în care îi percep ca un semn al abundenței în viața mea, sunt o expresie a generozității mele din trecut. Fiecare bănuț, al tău și al lumii în general, vine din generozitate. Nu există alt loc de unde să poată veni banii.
Ca să văd abundența în viața mea, ca să proiectez abundența, e necesar să am semințele mentale ale abundenței. Altfel nu pot vedea abundența, pentru că toată realitatea mea este un ecran alb și eu sunt cel care o proiectează pe acest ecran. Ea vine de la proiectorul meu.
Pentru ca eu să proiectez abundența, trebuie să am imagini ale abundenței în minte. Și singurul loc din care pot veni imaginile abundenței este din generozitatea mea.
Banii nu sunt nici buni, nici răi în sine. Ei pot să-mi provoace sentimentul de abundență, dar pot să-mi aducă și nefericire, în cazul în care îi pierd. Sau pot fi în mijlocul deșertului cu buzunarele pline de bani și să nu pot cumpăra apă, pentru că nu există nici un magazin acolo.
S-a întâmplat asta când a fost inflație mare în primul război mondial în Germania. Oamenii mergeau cu cărucioarele pline de bani să cumpere pâine și nu se găsea pâine, atât de mare era inflația. Deci banii în sine nu garantează nimic.
Ce se întâmplă dacă înțeleg acest principiu?
Când înțeleg vacuitatea banilor, atunci înțeleg că ei în sine nu pot produce abundență pentru mine și singurul mod în care voi experimenta abundența este să fiu generos.
Dăruirea automată nu va produce neapărat abundență, dăruirea ar trebui să fie însoțită de această înțelegere. Această înțelegere spune: „Îți dau ca tu să ai belșug!”. Și îi doresc din toată inima să-i fie bine, și îi dau din ce am mai bun, nu din resturile mele.
Se spune că odată un cerșetor, bate la ușa unei doamne bogate ca să ceară de pomană. El spune: „Dragă doamnă, poate ai ceva tăiței de ieri?”. Și ea spune: „Nu am azi, dar vino mâine”.
Deci, nu facem așa.
Spunem: „Când dau, cel care primește să fie mulțumit și asta îmi va aduce belșug.”
Dacă îmi aduce abundență, karma are calitatea de a se intensifica, atunci voi avea mai mulți bani și voi putea da mai multora. Eu creez abundență în lume, creez abundență care nu a mai fost niciodată în lume.
În afacerile obișnuite, banii trec din mână în mână, dar nu cresc. Ar putea fi inflație și lumea întreagă să simtă că sunt mai puțini bani.
Pentru că nu există o cantitate fixă de resurse — asta nu este adevărat. Nu există resurse externe, toate sunt proiecția noastră. Și dacă creez această karmă a generozității, creez bani în lume, creez abundență în lumea mea. Și pentru mine nu există altă lume în afară de a mea, în afară de cea pe care o proiectez. Dalai Lama numește acest lucru egoism iluminat. Acesta este genul de egoism pe care vrem să-l învățăm.
*******
Cum să ne creăm un partener democrat
O scurtă scenetă
El: Bună dragă, mi-am cumpărat un Jeep.
Ea: Dar cum ai putut să cumperi? Nu avem bani.
El: Femeile nu înțeleg banii, bărbații trebuie să facă asta.
Ea: Ghici ce am cumpărat? Bilete la Paris.
Mergem la Paris!
El: Paris? Ce să facem la Paris?
Ea: Oh, Parisul! Sunt muzee, locuri istorice. Îți fac valiza și anunță, te rog, la serviciu că
nu te duci în următoarele zile.
El: Dar n-am vorbit noi să mergem la Madrid, suflețelul meu?
Ea: Facem asta pentru tine.
El: Chiar nu mai contează ce spun. Te rog, pune în valiză pantalonii și cămașa care îmi
plac mult, vreau să merg cu ele.
Ea: Îți pun ce-ți place.
El: Bine, hai să călătorim.
Vom vorbim acum despre dorința noastră ca partenerul nostru să fie democrat, egalitar.
Să împărtășească cu noi deciziile, suntem un partid egal în decizii.
Versetul pe care îl avem despre egalitate este a lui Arya Nagarjuna:
Lucrurile sunt cauzate,
Și nu sunt cauzate
Nu sunt nici unul
Și nici multe,
Ele nu există
Și nici nu există,
Și nici ca cele care simultan
Există și nu există.
În această graniță
Se întâlnesc tot felul de lucruri.
Cum să trăiești pe o linie care nu există cu adevărat
Bine ați venit la Arya Nagarjuna. Tot ce scrie despre vacuitate este o ghicitoare. Așa scrie el. Și ne vom folosi de cunoștințele lui în cuplu spiritual.
Maestrul ne vorbește despre granița dintre existent și inexistent. Granița dintre unul și multe. Și când învățăm despre vacuitate, învățăm să trăim la această graniță.
Atunci când decidem ceva, eu decid una și el decide alta, avem două idei separate: eu vreau așa, el așa.
Dacă vrem să ne aducem partenerul la perfecțiune după aceste principii, trebuie să învățăm să trăim după această linie, la această graniță. Și aceasta este granița dintre lucrurile care există și cele care nu există, între un partener care este drept și un partener care nu este drept. Pe de-o parte partenerul există, pe altă parte partenerul nu există, el este o proiecție.
Maestrul Nagarjuna ne spune că nici măcar această linie nu există. Această linie de separare, între eu vreau una și el vrea alta nu există. Deoarece partenerul sau partenera care nu este de acord cu decizia noastră nu există de la sine. Nici partenerul care este de acord cu decizia mea, nu există de la sine.
Nu există niciun partener care să aibă propria lui natură.
Primul înțeles: partenerul care nu participă la decizii
- Este cineva acolo care a cumpărat bilete la Paris? Da, există, în experiența lui și a ei există.
- Există cineva care și-a cumpărat un Jeep de unul singur? Există.
- Există cineva care a făcut asta de la sine celuilalt? Așa ceva nu există așa ceva.
Dacă el o experimentează pe ea luând decizii fără a-l consulta, într-un mod inegal sau nedemocrat, aceasta este proiecția lui din amprentele sale. Și invers.
Maestrul Nagarjuna ne vorbește despre această dihotomie care este artificială. Ea nu există. Ea este proiecția noastră.
Deci, dacă nu există niciun partener de la sine care să ia decizii de unul singur, și dacă nu există niciun partener de la sine care să ia decizii în comun, există o granița între ei?
O graniță între ce și ce?
- primul este gol, și
- celălalt este gol.
- de asemenea, și granița dintre ei este goală, linia de separare este goală. Separarea în sine este goală.
Toate lucrurile sunt goale de orice natură de sine
Dacă spun ceva care vă impresionează, sau care vă face să conștientizați, de unde vine asta? Pot eu să pun în voi conștientizări?
Dacă mă vedeți aici spunând lucruri care sunt semnificative pentru voi de unde vine asta? Numai de la voi.
Numai voi mă proiectați. În măsura în care ați înțeles ceea ce am spus, este proiecția voastră. Dacă nu vă place ce am spus, și asta este tot proiecția voastră. Cuvintele mele sunt goale, și eu sunt goală. Totul este fructul faptelor voastre.
Dacă acum simțiți că progresați în înțelegerea voastră, este pentru că i-ați ajutat pe alții să dobândească înțelepciune, această sămânță a germinat și acum aveți o conștientizare. Numai așa veți avea conștientizări.
Dacă eu fac auzite aceste lucruri, este cum se întâmplă, și nu de ce se întâmplă. Pentru că dacă ele ar fi determinat o conștientizare, atunci toată lumea ar fi avut aceeași conștientizare. Deci nu toată lumea aude același lucru.
De fapt, numărul de versiuni a ceea ce spun eu, este la fel cu numărul de oameni care se află aici, pentru că fiecare aude în funcție de amprentele lui.
Deci, fiecare idee care îmi vine, orice cunoaștere care îmi vine, este pentru că am încercat să-i ajut pe alții. Aceasta este karma.
Acesta a fost primul înțeles al „egalității”.
Pentru a experimenta un partener egalitar,
trebuie să plantez semințele pentru asta
Dacă nu experimentez un partener egalitar, care să fie părtaș la decizii, trebuie să caut asta în mine: De ce îl proiectez așa? Pentru că el nu este așa de la sine.
Trebuie să aflu ce a cauzat această proiecție și să schimb amprentele, iar apoi voi proiecta un partener democrat.
Al doilea înțeles: standard dublu
Mai există și un alt înțeles al egalității, și anume că nu există un standard dublu în relație. În scurta scenetă acest lucru a fost ilustrat frumos „Femeile nu înțeleg banii, bărbații trebuie să facă asta!”, sau „Asta este treaba bărbatului, și asta este treaba femeii!” și invers. „Bărbații au voie să se uite la femei, dar femeile nu au voie să se uite la bărbați”.
Nu există dublu standard. Egalitatea este egalitate. Nu există ceva care să-i fie permis ei și interzis lui, și invers.
Aici este și o problemă legată de cultura pe care am primit-o, sunt lucruri care sunt permise pentru un anume sex și interzise pentru celălalt și invers. Și asta se întoarce mai târziu la noi.
Deci, cum găsim un partener care este egalitar sau cum îl facem pe cel care deja îl avem să fie egalitar? Cineva care este drept, cineva care este grijuliu, cineva care nu are standarde duble?
Al treilea înțeles: niveluri diferite
Mai există un al treilea tip de „democrat”, și asta este legat de nivelul la care se află partenerul nostru, adică este similar cu noi ca nivel. Pentru că dacă trăim cu cineva, dar domeniul lui de interes este cu totul altul: nouă ne place yoga, lui nu-i place yoga, nouă ne place Dharma, el nu este interesat de Dharma. Suntem diferiți și asta afectează mult bucuria și experiența noastră comună.
Suntem pe niveluri diferite, suntem diferiți, și din acest punct de vedere nu există democrație.
Este plăcut dacă suntem mai mult sau mai puțin la același nivel și să ne bucurăm de același gen de activități. Este plăcut să ne aflăm la un nivel intelectual mai mult sau mai puțin similar. Nu este plăcut să avem idei minunate și să nu avem cui să le împărtășim, pentru că el nu ne înțelege.
Deci, ne dorim ca partenerul să fie la același nivel de interes, la același nivel intelectual, la același nivel spiritual. Și bineînțeles că asta este greu de găsit.
*******
Corecții karmice pentru „egalitate”
Ideea noastră este despre:
- Cum pot să-mi creez un partener egalitar și cu un standard uniform și la nivelul meu.
- Cum să creez partenerul care să fie mereu părtaș la decizii,
- Să fie la un nivel similar din punct de vedere emoțional, spiritual și așa mai departe.
Să ne fie plăcut împreună. Cum realizăm așa ceva?
Deci, aici avem trei sfaturi karmice, cum să generăm această karmă.
Și nu uităm că metodele noastre implică întotdeauna o terță parte, nu mergem niciodată direct la partener, nu căutăm să-l confruntăm, nu căutăm să intrăm în conflict cu el. Am văzut că a ne plânge nu ajută cu nimic, de aceea trebuie să lucrăm pe mintea noastră pentru a ne schimba amprentele, înregistrările.
- Învață să cunoști cealaltă parte.
Să luăm, de exemplu, părerile politice. Avem o părere politică sau susținem un anumit partid și ne opunem ferm altei păreri politice sau altui partid. Acest lucru se va manifesta mai târziu în casa noastră, că nu vom avea un partener democrat. Așa că una dintre modalitățile de a începe să ne schimbăm această karmă este să învățăm să cunoaștem cealaltă parte, partea pe care nu o susțin, față de care mă opun, sau care trezește în mine multe critici, neliniște, judecată și așa mai departe.
Să vedem, de ce el a vrut Jeep-ul?
Acum, ieșim din cuplu, și facem asta afară.
De ce sunt unii care încurajează să fie trase rachete?
Eu sunt împotriva trimiterii de rachete, dar sunt cei care sunt în favoarea lor. Dar înainte de a-i judeca sau condamna, trebui să văd dacă le pot înțelege mintea.
Asta nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu ei, dar poate pot respecta faptul că există o diferență de abordare, mai ales dacă este împotriva mea.
De exemplu, americanii au purtat un război lung și sângeros în Vietnam care a produs multă suferință pentru toate părțile. Și erau cei care s-au opus acestui război.
Puteți spune „Nu ne amestecăm în politica altor țări, din acea politică”. Și știm că atunci când a fost Holocaustul, nu a venit nimeni în ajutorul evreilor. „De ce nu a venit nimeni?”
Lama Ken Rinpoche descrie cum a fugit din Tibet. Oamenii au trebuit să treacă prin Himalaya și să meargă prin zăpadă cu picioarele înghețate, lipsiți de alimente. La un moment dat ei văd un avion: „Au venit americanii să ne ajute…”. Până la urmă s-a dovedit că era un avion chinez care zbura ca să bombardeze.
Trebuie să vedem și cealaltă parte, să nu ne cramponăm de poziția noastră. Nu înseamnă că trebuie să facem lucruri imorale, nu înseamnă că trebuie să facem rău altor popoare. Trebuie să ne deschidem inima și față de alte opinii, iar asta ne va produce ca partenerul să fie deschis și la alte opinii.
Deci, aici activăm un antidot la tendința automată de a-i exclude pe alții sau de a le închide gura altora, sau de a nu le da șansa să vorbească. Să nu-i excludem în inima noastră: „Ei da, ei nu”. Renunțați la această graniță, la această diviziune între părți.
Așadar, obiceiul pe care îl recomandăm, în cazul în care partenerul nu este democrat, chiar și la cele mai dificile probleme, este de a-l asculta pe celălalt. Să vă gândiți de unde vine.
- Citește legea drepturilor omului.
Poate că nu avem în relația noastră o constituție, dar avem o mulțime de drepturi și de multe ori le luăm de la sine înțeles, iar ele nu sunt de la sine înțelese.
Lama Dvora Hla povestește că fusese în India să audă anumite învățături, într-un anume oraș. Și oamenii de acolo au spus: „În orașul nostru nu se predă această învățătură, pentru că nu suntem de acord cu aceste opinii”. Este contrar părerilor noastre, așa că în orașul nostru nu se poate da această învățătură.”
În China un lama tibetan nu poate preda pentru că guvernul chinez nu este de acord.
Geshe Michael și Lama Christie au călătorit mult să predea în China. Totul fusese organizat, sălile fuseseră rezervate și deodată a apărut o nouă regulă că „… mai mult de cinci persoane nu au voie să se întâlnească într-o cameră”.
Nu peste tot există libertatea de exprimare, nu peste tot există libertatea religiei. Avem multe, multe drepturi pe care le luăm de la sine înțeles.
Așa că trebuie să învățăm să apreciem frumusețea acestor drepturi în viața noastră, a acestei libertăți pe care o avem în viața noastră: libertatea de exprimare, libertatea religiei, protecție împotriva răufăcătorilor, a tâlharilor. Avem poliție care să ne protejeze. Avem multe lucruri frumoase care respectă drepturile omului.
Această lucru produce karma de a veni acasă și de a găsi un partener care este egalitar și grijuliu.
Nu spunem că nu se întâmplă lucruri triste. Trebuie să ne deschidem inima spre ceea ce este și să învățăm să apreciem.
Dacă avem protecție împotriva cuiva care ne ia proprietatea cu forța sau avem o lege a vieții private, trebuie să apreciem asta.
În mănăstirile tibetane este democrație. Dalai Lama a învățat cu adevărat să aprecieze lumea democratică după ce a cunoscut-o în Occident.
Deci, din partea noastră, este important să acționăm la nivel de comunitate, la nivel de stat, la nivel global, pentru a menține aceste drepturi pe care le avem și de a le întări, și de a le oferi celor care nu le au. Dacă luăm de la sine înțeles ceea ce avem și nu ne îngrijim să dăm aceste drepturi și altora, vom întâlni asta mai târziu în viața noastră, la partenerul nostru.
- Pune-te în locul lui
Dak ― eu,
Shen ― celălalt sau ceilalți,
Nyam ― a compara,
Je ― a schimba, a înlocui, a substitui.
Adică, compararea și schimbarea (înlocuirea) de sine cu celălalt.
Această învățătură a venit de la Maestrul Shantideva, iar tibetanii au dezvoltat-o foarte mult.
Asta înseamnă să ne punem în locul celuilalt, să încercăm să ne băgăm în mintea lui, să privim lumea prin ochii lui și să încercăm să-l servim.
Să văd cum vede el situația, cum mă vede pe mine? Și din asta să încerc să acționez.
Dak Shen Nyamje este un antrenament grozav, dar nu este deloc ușor. Ideea de democrație este, în principiu, o formă de înlocuire a sinelui cu celălalt.
Intru în capul celuilalt și să spun „Poate și tu ai drept la vot!”. Și îi dau celuilalt ceea ce vrea eu pentru mine. Aceasta este de fapt ideea democratică. Și, dacă vreți, putem spune că ideea democratică vine din budism.
Dacă există vreun conflict la locul de muncă, puneți-vă în locul celuilalt, și începeți să priviți lumea prin ochii lui.
Dezvoltați-vă empatia, căutați cum îi puteți servi pe ceilalți, cum puteți acționa împreună pentru a le aduce tuturor fericire, abundență și în cele din urmă la iluminare. Cu toate că aceste lucruri sunt foarte prețioase, viață noastră scurtă, și se poate termina oricând. Trebuie să protejăm ceea ce am primit, să creștem odată cu asta și să ajungem la niveluri semnificative. Deci, acesta a fost subiectul despre democrație.
*******
Cum să ne creăm un partener distractiv
Niciuna dintre cele patru concepții greșite
Nu există de fapt:
Lucrurile nu sunt imuabile
Și nici schimbătoare;
Lucrurile nu sunt nici ele însele,
Și nici alte lucruri;
Lucrurile nu sunt nici pure,
Și nici impure;
Și nu există nimic care să te facă fericit
Sau ceva care să te doară.
Cu toții vrem să ne distrăm alături de partenerul nostru. Cine nu vrea să se distreze cu partenerul său?
Relațiile tind să-și piardă strălucirea
Când suntem într-o relație lungă cu aceeași persoană, trăim împreună în același loc, ne obișnuim cu partenerul, ne obișnuim cu locul, ne obișnuim cu același tip de distracții, mergem în aceleași locuri, avem aceiași prieteni cu care ne întâlnim, cu timpul lucrurile devin o rutină, și poate plictisitoare.
„Ok, astăzi iei tu copiii, eu merg la muncă, fac cumpărăturile”. Începe să apară rutina și undeva distracția se termină. Toată viața planificăm, totul este după program și nu mai rămâne loc și pentru distracție, bucurie, sau pentru ceva spontan. Poate a fost la începutul relației, dar cumva a dispărut treptat. Și asta pe neobservate. După câțiva ani ne trezim că nu ne mai distrăm. Nu mai este loc de joacă, de spontaneitate, simțim că relația și-a pierdut strălucirea.
De ce? Ce sa întâmplat cu distracția? Unde s-a dus și cum o aducem înapoi?
Dar ce este distracția?
Distracția nu vine din afară
Distracția nu este neapărat ceea ce agenții de publicitate încearcă să ne vândă. Perechea poate călători la Paris, și pentru el va fi un chin, iar pentru ea distractiv. El crede că Jeep-ul este distractiv, dar pentru ea nu este interesant.
Pentru că, la fel ca orice alt lucru, distracția nu vine din afara noastră. Nu este funcția partenerului meu să mă facă fericită. Dacă mă aștept să mă facă fericită, pot aștepta mult și bine, pentru că asta nu vine de la el.
Fericirea nu vine niciodată de la el la mine, ci vine de la mine. Trebuie să proiectez filmul distractiv și atunci va fi pentru mine distractiv.
Arya Nagarjuna spune: „Pentru că eu proiectez asta, lucrul va fi real și adevărat”. Și nu există nimic altceva în realitatea mea decât ceea ce eu proiectez.
Deci, distracția este înăuntrul meu. Trebuie să învăț cum să las amprente ca să mă bucur. Cum pot crea această bucurie, ca a unui copil care se joacă. Pentru un copil totul este nou și totul este interesant. Cum îmi pot deschide inima, și să privesc lumea din acest loc?
Distracția ne deschide inima
De multe ori când intrăm în rutină, inima noastră începe să se închidă. Distracția într-o relație nu trebuie subestimată. Ea este foarte, foarte importantă. Rolul ei este să ne deschidă inima. Când nu mai există distracție, bucurie, este un indiciu că inima este închisă. De fapt, în practica spirituală ― yoga, meditație, Dharma ―, oamenii caută să fie fericiți.
De fapt, scopul antrenamentului spiritual este de a ne deschide inima, de a ne deschide chakra inimii. Și este, de asemenea, adevărat că tot ceea ce ni se întâmplă mental are legătură cu ceea ce ni se întâmplă în corp.
Există o relație reciprocă între energia noastră și deschiderea noastră și gândurile noastre. Dacă nu există distracție în viața noastră, este un indiciu al închiderii inimii noastre. De aceea este foarte important să aducem distracția înapoi în relația noastră.
*******
Corecții karmice pentru „distracție”
Cum aducem distracția înapoi?
Trebuie să plantăm semințele pentru distracție.
- Joacă-te. Învață să te joci din nou.
Când am fost mici am știut să ne jucăm. Învățăm să ne jucăm din nou. Acesta va fi leacul karmic pentru această fixare în care ne-am scufundat.
Trebuie să ieșim în afara relației pentru a învăța asta. Aceasta este regula noastră – cu terța persoană. Ne dezvoltăm în mod intenționat o nouă privire asupra lumii. De exemplu, alegem un alt drum de a ajunge acasă. Ieșim într-o mică aventură. Îndrăznim să facem ceva spontan, neplanificat, diferit. Chiar și dacă va dura mai mult timp sau distanța va fi mai mare. Este important să fie spontan, incitant, interesant. Facem ceva ce nu am mai făcut până acum.
Poate că ea va fi mai interesată de acest Jeep al partenerului ei. Poate ea va încerca să găsească de ce este atât de interesant pentru el acest Jeep. Poate el va încerca să vadă ce este atât de interesant în Paris.
Momentan Parisul nu este în repertoriul lui, dar poate că există totuși ceva interesant în Paris. Trebuie să facem ceva diferit, ceva nou. Să ieșim şi să învățăm ceva nou, poate un nou hobby. Să îndrăznim, să ieșim într-o mică aventură. Dacă nu ați plantat niciodată un copac, poate ar trebui să mergeți să plantați un copac. Să faceți ceva diferit, să rupeți tiparele rutinei obișnuite care vă fixează și vă închid.
Învață de la copii
Cei mai buni profesori pentru asta sunt copiii. Pentru că ei știu să se joace. Și câinii de asemenea. Dacă nu aveți unul, împrumutați de la cineva, apoi i-l dați înapoi. Ei ne pot învăța multe. Uitați-vă cum se comportă copilul mic: totul este nou, totul este interesant, totul este curios. El gustă, pipăie, testează.
Încercați să priviți lumea prin ochii copilului mic.
Pentru că am învățat să privim lumea într-un anume fel și credem că știm deja cum este lumea. Pentru a introduce acest element al jocului și a ieși din fixație, trebuie să renunțăm la ideea că știm deja cum este lumea. Cunoaștem doar o mică parte a lumii, un mic unghi. Renunțați la ideea că nu este nimic nou. Nu este adevărat că nu este nimic nou.
Deci, luăm copilul ca profesor.
Dacă facem asta în mod consecvent, pe nesimțite, partenerul nostru va începe să fie din ce în ce mai distractiv și din ce în ce mai vesel. Pentru că noi ne schimbăm, lăsăm alte amprente în mintea noastră, pentru că ieșim din fixație.
Dacă suntem fixați, el va fi întotdeauna așa. Dacă începem să depășim limitele, vom începe să-l vedem pe partener făcând lucruri extraordinare. Și deodată va spune: „Poate vrei să mergi la Paris?”. Sau poate vine la bucătărie și dansează cu noi. El va veni, dacă noi am depășit limitele.
- Privește cerul.
De fapt, acesta este un remediu pentru această închidere a inimii.
Uneori puteți să ieșiți într-un parc și să vă întindeți ca să priviți stelele mult timp. Acest lucru vă deschide energia. Când faceți multă meditație sau o faceți incorect într-un retreat, apare o stare de disconfort. Și asta se întâmplă aproape tuturor celor care se află într-un retreat lung.
Unul dintre sfaturile scrise în cărți este să ieșim și să ne uităm la stele. Este foarte relaxant, deschide mintea și inima.
A fi acum și aici
Și asta ne învață să fim prezenți. Să învățăm să fim acum și aici. Și, de asemenea, ne obligă să mai încetinim din ritm suficient, să ne oprim din fuga nebunească după lucruri.
Când începem să ne deschidem în acest fel, începem să o proiectăm în lumea din jurul nostru, inclusiv la partenerul nostru. Și viața poate fi foarte plăcută, cu bucurie. Datorită preocupării noastre permanente, trecem pe lângă partea amuzantă, plăcută din viața noastră.
- Cântă pentru cineva.
Mergeți și cântați, faceți-vă de râs, este în ordine.
Dacă vreți să fiți bucuroși, să aveți bună dispoziție, faceți-i pe ceilalți bucuroși.
Faceți pe cineva care vă este complet străin să râdă, să fie bucuros. Puteți merge la un azil de bătrâni și să bucurați pe cineva. Casierița de la supermarket, care nu are nici un moment de odihnă, pentru că oamenii stau la rând, zâmbiți-i, cântați-i o melodie, spuneți-i o glumă.
Și trebuie să vă amintiți că nu există un partener care să fie plictisitor sau distractiv de la sine.
Nagarjuna spunea „Nu există nici așa, și nici așa. Și nici granița dintre ei nu există!”. Sunt doar amprentele pe care le produc și le proiectez și asta e tot ce există. Deci, oriunde vă aflați, încercați să-i faceți pe oameni bucuroși. Slujba voastră nu trebuie să fie de rutină și plictisitoare, voi o creați. Așa vă faceți partenerul să fie distractiv.
Cu toții trecem prin faze diferite în viața noastră
Se spune despre Lordul Buddha că a fost un prinț care a trăit în palatul tatălui său și a avut o soție și un copil. Într-o zi a văzut un om bolnav și un cadavru purtat de oameni spre incinerare. Toată viața, Buddha a trăit într-un mediu protejat și a fost împiedicat să vadă bolnavi, bătrâni, moarte. Dar, într-o zi a văzut asta și a fost șocat. Povestea spune că decide să părăsească palatul și să înțeleagă de ce există boală și moarte. În toiul nopții ieși din palat, părăsindu-și soția și copilul, și porni în pribegie. El a devenit călugăr și a trăit așa câțiva ani, s-a așezat sub copacul Bodhi și a ajuns la iluminare.
Avem aici povestea cuiva care a plecat și a părăsit relația de cuplu.
Și acum vrem să răspundem la întrebarea: Când să plecăm? Când să părăsim o relație? Uite, Buddha a plecat, în timp ce noi spunem că plecarea nu rezolvă neapărat problemele.
Este important să știți că aceasta este doar o parte a povești Lordului Buddha. De fapt, el a apărut în trei personaje diferite și a transmis trei tipuri diferite de învățături:
a. Această poveste pe care am spus-o este doar una dintre imaginile lui Buddha în lume. El a fost un prinț care și-a părăsit regatul, și-a părăsit casa și a devenit călugăr, s-a izolat și a găsit iluminarea. Aceasta a fost prima sa carieră, de călugăr, de singuratic, trăind în lipsuri, dar în mod deliberat, prin alegere.
Va veni timpul, când ne vom retrage să stăm liniștiți, în meditație, în singurătate.
b. Există, de asemenea, o a doua parte a carierei sale în care a apărut ca Bodhisattva. Un bodhisattva este cel care caută cum să facă bine omenirii. El va căuta cum să facă bani pentru a-i da celorlalți, pentru a face bine altora. Așa că nu neapărat va merge să se izoleze, va căuta să devină profesor, să predea, să ajungă la oameni și să-i ajute.
c. A treia apariție a Lordului Buddha, despre care nu se știe prea mult în Occident, este apariția sa tantrică. El a apărut ca un înger, ca o figură divină. Avea părul lung, avea brățări și bijuterii, și a avut o parteneră, și a transmis a transmis această învățătură celor care sunt pregătiți pentru ea.
Aceasta este calea cea mai rapidă. Ea este mai puțin cunoscută. Este cea mai rapidă cale de a ajunge la iluminare, este calea sublimă de a ajunge la iluminare.
Va veni întotdeauna timpul potrivit pentru fiecare dintre acestea
Lecția care reiese din această poveste, este că în viața noastră, trecem și prin aceste trei faze. Și va veni momentul potrivit pentru fiecare dintre ele:
- Va veni timpul când, pentru a putea progresa, va trebui să ne retragem, să fim singuri, să ne izolăm. Și asta ar putea însemna să ieșim dintr-o relație, de exemplu, care nu funcționează în prezent.
- Vor fi alte momente când ieșim din izolare și ne întoarcem în societate pentru a-i ajuta pe ceilalți cât putem.
- Și există învățătura înaltă care va veni atunci când suntem pregătiți pentru ea. Și când pregătiți și suficient de puternici, va trebui să ne găsim partenerul spiritual, pentru că cu el/ea calea va fi cea mai rapidă.
Cu toții vom fi în final vom fi alături de îngerul care este partenerul nostru
Textele budiste spun că fiecare dintre noi va ajunge într-o zi la iluminare, iar în noaptea iluminării vom fi alături de partenerii noștri minunați. Vom petrece această noapte, la miezul nopții, cu partenerul și împreună vom ajunge la iluminare. Și se va întâmpla fiecăruia dintre noi.
În ce stadiu vă aflați în viața voastră? Fiecare dintre voi va trebui să apreciați locul în care vă aflați și ce vi se potrivește în acel moment.
Dar oriunde v-ați afla, în singurătate sau în societate, sau pe calea secretă, este important să înțelegeți că forța energiilor masculine și feminine, lucrul cu aceste energii, este cea mai rapidă cale de a ajunge la iluminare.
De aceea am început lecția cu meditația despre partenerul spiritual. Ne-am imaginat partenerul divin, că ne ia de mână și ne duce la iluminare. În felul acesta am plantat semințele ca într-o zi, să ni se întâmple acest lucru.
Grup Facebook