Cuplul spiritual 3 – Lecția 1a

A trăi cu îngerul

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1, a

Cuplul spiritual este cea mai rapidă cale spre iluminare

Această prelegere este a treia serie din seria de prelegeri despre cuplul spiritual  în România.

Poate spre deosebire de ceea ce cred majoritatea oamenilor, în budism spunem că partenerul spiritual este important Și spunem că acesta este cel mai rapid mod de a ajunge la iluminare.

Dar, ce este iluminarea?

Când spunem „iluminare” ne referim la a ajunge la fericirea supremă, la fericirea maximă la care poate ajunge o ființă:

• Un loc în care nu mai există suferință. Un loc în care cuvântul „suferință” nu este cunoscut.
• Un loc unde nu mai există boală.
• Un loc în care nu mai există nicio afecțiune mentală. Nu există nimic care să ne mai tulbure liniștea sufletească.
• O astfel de ființă are iubire imensă, necondiționată pentru toate ființele.
• Are o mare compasiune pentru toate ființele.
• Ea este omniscientă. Această ființă, sau înger știe exact ce trebuie să audă fiecare om, când trebuie să audă și cum trebuie să audă; și ce-l poate aduce la fericirea maximă.
• Singurul scop al existenței ei și a modului ei de existență, este de a ne aduce fericirea maximă.
• Și exact acest mod în care trăiește și această intenție din inima ei, îi produce plăcerea maximă.

Această ființă pe care am descris-o, o putem numi „înger”, o ființă perfectă de lumină.

Fiecare dintre noi caută fericirea. Puțini dintre noi își pot imagina ce este acest nivel maxim de fericire, iar scopul budismului este să ne aducă la el. O numim „iluminarea lui Buddha”, sau „fericirea supremă”.

Și cel mai rapid mod de a ajunge la ea, este prin cuplul spiritual. De aceea, dedicăm aceste prelegeri pentru a ne crea această relație, fie să o transformăm pe cea pe care deja o avem, într-o relație spirituală care să ne ducă acolo.

Esența practicii – să ne vedem partenerul ca pe un înger

Esența practicii este să ne vedem partenerul ca ființă divină; să-l vedem așa și să-l tratăm așa. Să credem în inima noastră că partenerul nostru ne-a fost trimis.

Dar nu întâmplător. Nu există coincidențe în această întâlnire și există o cauză adâncă pentru care ne aflăm cu el.

Deci, dacă este adevărat că partenerul este o ființă divină, este ca Dumnezeu, atunci cum ar trebui să trăim cu un astfel de partener? Cum trăim cu Dumnezeu? Cum trăim cu acest înger? Ce ar trebui să facem dacă știm că suntem lângă un înger?

Dacă credem asta cu adevărat, nu vom mai putea continua cu tiparele noastre obișnuite, nu-i așa? Să-l vedem ca pe ceva obișnuit, ca pe un muritor de rând, pe care trebuie să-l corectăm. Îngerii sunt perfecți. Nu este nevoie să-l reparăm sau să-l îndreptăm.

Puteți vedea deja, că această cale vă duce la un comportament diferit de cel cu care sunteți obișnuiți, de ceea ce auzim de la consilierii matrimoniali.

Și când începem să vorbim despre acest subiect, mulți oameni spun: „Bine, bine, dar mai întâi trebuie să-l găsesc pe acest partener. Și apoi învață-mă despre cum să mă comport cu el”.

Deci, cum vom găsi persoana care are aceste calități pe care le căutăm, care să ne permită să ne găsim împreună această fericire maximă?

Învățătura de astăzi va răspunde la ambele întrebări:

1. Cum să-l găsim? și
2. Dacă îl avem deja, cum să-l transformăm?

Învățătura se bazează pe scrieri autentice…

Toate aceste serii de învățături despre cuplu spiritual se bazează pe scrieri străvechi, în mare pe învățături ale budismului tibetan, dar nu numai. Aceste învățături sunt vechi de mii de ani, și au fost aduse de ființele iluminate pentru a le aplica în viața noastră. Nu am inventat nimic, nimic nu ne aparține, doar vă transmitem cunoștințe și sperăm să le transmiteți la rândul vostru mai departe.

În această prelegere, vom folosi una dintre lucrările marelui înțelept Arya Nagarjuna.

Tong Nyi înseamnă vacuitate,
Dun Chupa – șaptezeci.

Adică, Cele șaptezeci de versete despre vacuitate.

„Șaptezeci de versete despre vacuitate” este numele bine-cunoscutei lucrării ale acestui înțelept Arya Nagarjuna.

A trăit în secolul al II-lea e.n, în India. El este uneori numit „al doilea Buddha” datorită înțelepciunii sale extreme.

Arya este numele dat celui care a perceput direct. Subiectele despre care vorbim în cursurile noastre, el le-a experimentat direct în meditație directă și ne-a dăruit învățătura despre vacuitate.

În această prelegere vom cita câteva versete din lucrarea lui și câteva versete ale învățătorului lui Arya Nagarjuna, numit Maestrul Saraha.

Despre înțelepciunea vacuității

Ceea dorim în această prelegere este să vorbim de la nivelul înțelepciunii vacuității care este suprem. Dar înainte de asta, vom spune câteva cuvinte despre vacuitate.

Aproape cu toții ați auzit de cuvântul „vacuitate”. Și este important să știți că atât în ​​lumea occidentală, cât și în orient, există multe neînțelegeri despre ce este vacuitatea. De aceea dorim sa eliminăm mai întâi aceste neînțelegeri ale vacuității.

Înțelegerile greșite ale vacuității:

1. „A goli capul de orice gând”

Prima greșeală este de a spune că vacuitatea este golirea capului de gânduri. A sta în meditație și a ajunge în punctul în care capul este complet gol de gânduri, și asta este vacuitatea.

Aceasta este o înțelegere greșită a vacuității care, din păcate, este răspândită în cercurile budiste, atât în ​​Occident, cât și în Orient.

a) Nu există nicio dovadă că acest lucru este posibil. Este adevărat că cineva își poate rafina foarte mult gândurile, dar nu este posibil să-și golească capul de gânduri.

b) Nu există nicio dovadă că acest lucru ne poate duce la fericirea supremă pe care am descris-o. Poate aduce multă liniște, poate aduce mult calm, dar nu există dovezi că asta ne va scoate de fapt din suferință.

2. „A vedea totul gol”

Al doilea concept greșit despre vacuitate în cultura noastră, și există școli de gândire care predau astfel, este: să stai cu ochii închiși și să vezi totul gol. Sunt unii care stau în fața unui perete alb și se uită la el, sau încearcă să vadă totul negru.

Este aproape similar cu primul concept, în sensul de cum m-ar putea face asta fericit? Cum, poate apărea deodată fericirea după douăzeci de ani de privit la un zid alb în tăcere? Acest lucru nu se poate întâmpla, pentru că nu am plantat cauza pentru fericire.

3. Concepția nihilistă

A treia concepție care este cea mai gravă dintre înțelegerile greșite ale vacuității, pe care o numim „nihilism”, este de a lua ideea că lucrurile sunt goale de orice natură proprie și de a o aduce în locul în care spunem: „Păi, dacă lucrurile sunt goale, atunci nu există cu adevărat, așa că nimic nu contează, totul este o iluzie și atunci nu există bine, nu există rău, pot face ce vreau. Nu există nici cauzalitate și nici rezultate pentru acțiunile mele”.

Acest lucru este foarte periculos. Pentru că atunci când aducem vacuitatea la această extremă, pe care o numim „extrema nihilistă”, ne face să nu ne respectăm moralitatea. Nerespectarea moralității este ceea ce ne va provoca suferință în viitor.

A crede în această concepție, ne va provoca multă suferință.

Aplicarea vacuității în relația spirituală

După cum puteți ghici, studiul vacuității necesită un echilibru între concepțiile pe care le avem, ceea ce este nu este ușor și vom mai face un pas în această direcție, în contextul unei relații spirituale. Vom lua ideea de vacuitate și o aplica în relația spirituală. Veți vedea că această prelegere va fi complet diferită de ceea ce ați fost obișnuiți să auziți despre relații. O abordare complet diferită a partenerului vostru, o abordare complet diferită a modului de a găsi un partener pentru cei care își caută unul.

De exemplu, pentru a găsi un partener spiritual

Deci, când vorbesc despre găsirea unui partener, mulți oameni spun: „Cum voi găsi un partener? Aha! Mă voi duce la o cafenea, voi sta acolo și mă voi uita bine la cine intră pe ușă și dacă stau destul de mult, într-o zi femeia visurilor mele sau partenerul meu ideal va intra”.

„Într-o zi mă voi întâlni cu el”, iar dacă nu se va întâmpla la cafenea, poate se va întâmpla la barul, sau petrecerea, sau evenimentul la care mă voi duce. Îl pândesc. Voi sta acolo cu multă răbdare, voi privi cu atenție și într-o zi va apărea. Într-o zi va apărea cel perfect sau ce perfectă, care are exact tot ceea ce am căutat; Ea/el va avea toate virtuțile, va fi perfectă. Trebuie doar să aștept și ea îmi va cădea singură în poală. Atunci pot spune: „Mi-am găsit partenerul ideal”.

Deci, în mintea noastră avem deja imaginea celei pe care ne-am dori-o în viața noastră și stăm acolo și spunem: „Ok! Ia să vedem, se potrivește? Nu! Nu se potrivește. Nu! Nu se potrivește”. Așteptăm să apară partenerul ideal.

Abordarea lui Arya Nagarjuna, abordarea vacuității este complet diferită. Este opusă la 180 de grade de aceasta. Și vă invităm să o încercați. Dacă ați încercat deja toate celelalte lucruri și nu au funcționat, atunci nu aveți ce pierde.

Karma și vacuitatea merg întotdeauna mână în mână

Noi spunem că lumea noastră este goală. Lumea noastră este ca un ecran alb. Un ecran fără nimic pe el. Și filmul pe care îl proiectez pe acest ecran, pe ecranul meu, este viața mea. Acest film este lumea mea.

Cine este proiectorul de filme?

Spunem că acest proiector este karma mea. Iar karma mea este totalul amprentelor rămase în mintea mea în urma modului în care i-am tratat pe alții în trecut. Ca rezultat al modului în care

• Am acționat,
• Am vorbit, și
• Am gândit

despre alți oameni din trecut.

Semințele karmice pe care le purtăm cu noi…

Toate aceste acțiuni de a vorbi, de a gândi și de a face, au lăsat amprente în subconștientul meu într-un ritm de 65 dintr-o singură pocnitură de degete. Și acest cumul imens de amprente stau acum în depozitul din subconștient. Acesta este depozitul meu karmic și el este proiectorul, care proiectează permanent filmul pe ecran.

Putem numi amprentele „semințe”, sau le putem privi ca pe niște imagini mentale. La sfârșitul fiecărei acțiuni făcute ne rămâne o imagine mentală. Amprenta este ca o mică imagine mentală. Iar această imagine nu este neapărat vizuală. Amprenta este de cele mai multe ori vizuală, dar poate fi asociată cu amintiri sau cu alte simțuri, sau concepte, sau nume, sau credințe sau ceva lăsat în urma acțiunile noastre. Așa că o vom numi „imagine mentală” pentru moment.

… ne creăm întreaga noastră lume…

Aceste imagini mentale, le proiectăm tot timpul pe ecranul gol, care este viața, iar această proiecție ne creează lumea.

Atunci care este problema?

Dacă ne proiectăm întreaga lume, atunci:

De ce există atâta suferință în ea? –

De ce există atâta sărăcie?

De ce există războaie?

De ce există boli?

De ce există trădări?

De ce există pierderi?

De ce există despărțiri?

… în mod normal acest lucru nu este sub controlul nostru

Aceste lucruri sunt cu adevărat proiectate din mine, sunt proiectate din depozitul meu karmic, din depozitul de imagini mentale pe care le port cu mine peste tot, nu pot scăpa de el, chiar și dacă merg în vacanță. Ele merg cu mine.

Chiar dacă îmi schimb partenerii, ele merg cu mine. Asta nu este sub controlul meu. Am acest proiector care face ce vrea, conform anumitor legi.

Tot ceea ce trăiesc acum, bine sau rău, plăcut sau neplăcut, este o experiență determinată de aceste amprente.

Înțelegerea legilor karmice ne redă treptat controlul

Ceea ce spunem este să înțelegem legile care guvernează acest proces de proiecție, cum funcționează aceste lucruri, care este mecanismul care produce lumea mea. Pentru că atunci voi putea lucra cu el și să produc amprentele pe care mi le doresc, imaginile pe care mi le doresc.

Ne putem crea partenerul după cum ni-l dorim

Putem să ne creăm partenerul pe care ni-l dorim. Și spunem că numai așa îl pot întâlni. Pot întâlni numai ceea ce îmi permite proiectorul meu.

Nu voi putea întâlni ceea ce proiectorul meu nu permite. El va proiecta doar în funcție de imaginile care au fost sădite în mintea mea, iar ele sunt determinate întru-totul de acțiunile, cuvintele și gândurile mele.

În această prelegere vom face calea înapoi;

• Începem cu „Asta vreau”,
• După care, ce trebuie să plantăm pentru a-l produce?

Și atunci va fi în mâna noastră. Deci, nu va trebui să stăm în cafenea. Nici măcar să mergem la cafenea. Dacă facem această muncă cum trebuie, conform karmei și a vacuității, el/ea va veni și ne va bate la ușă. Și dacă vă place să mergeți la cafenea, mergeți la cafenea și s-ar putea să-l/s-o întâlniți acolo, dar numai dacă aveți semințele potrivite. Dacă nu le aveți, nu-l veți întâlni acolo.

Deci, dacă învățăm lucruri pe care trebuie să le facem, partenerul ideal va trebui să apară în viața noastră. Nu va avea de ales.

Pentru că atunci când va veni momentul, karma ne va livra marfa întotdeauna, fără greșeală.

Deci, în această prelegere ne vom uita la un grup de calități pe care majoritatea oamenilor le caută la un partener.

Ne vom întoarce la înțelepciunea lui Nagarjuna și a învățătorului său Saraha și vom vedea cum producem aceste calități la partener. Ar putea fi partenerul pe care nu-l avem încă, și ar putea fi partenerul pe care îl avem deja, dar îi lipsesc aceste calități.

Un studiu aprofundat al karmei ajută foarte mult

Dar pentru asta trebuie să înțelegem cum funcționează karma, să înțelegem puțin despre legile karmei. Cursul 5 este un studiu mai detaliat despre Karma, dacă vreți să știți mai multe despre ea.

Unii oameni spun: „Nu accept karma. Nu văd de ce este adevărat, așa că n-o accept”.

Cauza pentru care oamenii reacționează în acest fel este că nimeni nu i-a învățat vreodată despre karma. Ei nu au auzit o învățătură bună despre karma. Și când ajung să audă despre ea, așa cum ne învață Arya Nagarjuna, Geshe Michael, deodată le devine totul clar, simplu și atât de logic.

Vor exclama: „Uau! Unde am fost până acum? Am suferit aiurea”.

Și asta este adevărat. Când primim această înțelepciunea și ne uităm înapoi spunem: „Am suferit atâta. Dacă aș fi avut cunoștințe, poate că n-aș fi trecut prin asta”.

Dar pentru a ajunge la această cunoaștere, trebuie mai întâi să sufăr și să încep să caut cunoașterea, deci suferința are un rol. Ea nu este întâmplătoare. Ea ne împinge de la spate să căutăm cunoașterea, iar apoi avem șansa să ne transformăm viața.

Deci, dacă înțelegem bine karma și cum să o aplicăm, putem obține orice ne dorim și să ne oprim orice suferință pe care o avem.

Deci vom începe.

Trei generații de înțelepciune profundă

Pe prima pagină a lecturii acestei prelegeri sunt trei imagini:

1. Poza de sus este o imagine a Maestrului Saraha, care a fost profesorul lui Arya Nagarjuna.
2. Poza din mijloc este puțin mai mare și este poza lui Arya Nagarjuna. Putem vedea pe capul lui șerpi. Acest lucru simbolizează faptul că înțelepciunea pe care ne-a adus-o, numită „perfecțiunea înțelepciunii”, provine de la făpturi legendare numite „naga”, care au forma de șarpe.
3. Iar imaginea de jos este a maestrului Aryadeva , desenat în postura de dezbatere budistă, de polemică.

Budiștii, în special în Tibet, cred că, pentru a dobândi înțelepciunea, trebuie să o dezbatem. Dezbaterea se face după un anume format, care ne ajută să aprofundăm învățătura. În mănăstirile tibetane se țin dezbateri în fiecare zi, timp de câteva ore; Patru ore, șase ore.

Povestea maestrului Ariadeva

Am să vă povestesc în continuare despre Maestrul Arayadeva.

Întrebarea este, de ce avem nevoie de poveștile acestor oameni? Pentru că tot ce s-a întâmplat cu ei, vine să ne învețe ceva.

Arya Nagarjuna a avut mulți discipoli și a predat perfecțiunea înțelepciunii. El este numit „al doilea Buddha”, și a trăit în jurul anului 200 e.n. A trăit aproximativ șase sute de ani. La un moment dat, a descoperit o modalitate de a trăi fără să mănânce și a plecat împreună cu discipolul său Araydeva să trăiască în peșteri, în locuri izolate. Arayadeva locuiește cu el, și douăzeci și patru de ore pe zi îl servea pe Nagarjuna. Dar asta nu pentru că Arya Nagarjuna avea nevoie de servitor, ci pentru că dorea să-l învețe pe Arayadeva tot timpul. Și de ce voia să-l învețe tot timpul? Pentru că dorea ca cineva să-i continue tradiția. Nu cineva care să știe să spună lucrurile, ci cineva care să trăiască înțelepciunea, să fie cu adevărat un vas plin de toată înțelepciunea sa și apoi să o transmită mai departe într-un mod adecvat. Este nevoie de mult timp pentru a preda și transfera toată înțelepciunea de la unul la altul. În cele din urmă, Ariadeva era aproape pregătit, și apoi s-a întâmplat ceva.

În India exista obiceiul că atunci când avea loc o dezbatere, învinsul trebuia să se convertească la religia învingătorului. Deci, dezbaterile pe baza religiei erau foarte importante. Întreaga ta concepție asupra lumii, toată tradiția pe care ai primit-o de la părinți, dacă ai pierdut într-o dezbatere se duce totul de râpă.

Deci, din respectul față de opiniile tale și ale profesorilor tăi, trebuie să faci tot efortul să nu piezi dezbaterea.

Se povestește că cineva cu multă faimă, dar care nu era budist, a ajuns la mănăstirea budistă „Nalanda” și a spus că dorește să susțină o dezbatere. Dar nimeni nu a îndrăznit să dezbată cu el, pentru că era vestit în acest domeniu.

Arya Nagarjuna primește mesajul pe căii magice că este nevoie de ajutorul lui, deoarece nu era nimeni nu era în stare să dezbată cu acest om. Maestrul Arayadeva îi spune lui Arya Nagarjuna: „Bine! Cred că sunt pregătit. Pot să merg să merg și să susțin dezbaterea”. Așa că Arya Nagarjuna începe să dezbată cu Aryadeva. Aryadeva îl învinge Arya Nagarjuna, și în acest fel Arya Nagarjuna este de acord să-l lase pe Aryadeva să plece.

Acum ajungem la partea principală a poveștii.

Ariadeva pleacă spre mănăstire și pe drum se întâlnește cu o yoghină care era vrăjitoare.

Și ea îi spune lui Araydeva: „Am nevoie de o poțiune magică care să facă minuni, dar pentru a crea această poțiune, am nevoie de un organ din corpul cuiva iluminat. Ești o persoană iluminată, ești un bodhisattva, dă-mi ochiul tău. O voi pune în poțiune, iar ea va primi puterea de care are nevoie”.

Ei bine, nu e chiar plăcut să-ți dai ochiul, dar Ariadeva nu a ezitat prea mult. Și-a scos ochiul și l-a dat vrăjitoarei, dar el și-a scos ochiul stâng și l-a dat vrăjitoarei cu mâna stângă. În India, mâna stângă este considerată mâna murdară. Vrăjitoarea a luat ochiul se uită la el și spune: „Mi-ai dat ochiul cu mâna stângă. Asta este semn că nu mă respecți. Cum poți face așa ceva. Nu pot să cred că ai făcut așa ceva”. Ea luă ochiul, îl aruncă pe jos, și îl călcă în picioare.

Acesta fost momentul de criză pentru Arayadeva. Araydeva a spus: „Dacă oamenii se pot comporta așa, dacă oamenii îmi cer ochiul și, după le-am dat ochiul, îl calcă în picioare, nu cred că sunt în stare să fac față la așa ceva. Da, este adevărat că am promis să scot oamenii din suferință, dar dacă oamenii sunt așa, nu cred că sunt capabil să fac asta”.

Această poveste a intrat în literatura budistă. Este povestea cuiva care era deja iluminat, percepu-se deja vacuitatea în mod direct, studiase cu Arya Nagarjuna, care a fost cel mai mare profesor al vacuității. Învățătura sa este atât de profundă și atât de cuprinzătoare. Nagarjuna era „regele vacuității”. Și nici Aryadeva nu era mai prejos. El scrise-se patru sute de versete despre vacuitate, trăise cu Arya Nagarjuna zi și noapte, servindu-l pe acesta. Aryadeva ajunsese la o cunoaștere profundă a vacuității și cu toate acestea, când s-a întâmplat incidentul, s-a prăbușit sufletește.

Apoi și-a revenit, și-a amintit de învățături și de promisiunea lui de a salva toți oamenii și, bineînțeles, și-a continuat drumul spre dezbatere. El a câștigat dezbaterea și se spune că s-au întâmplat tot felul de miracole și asta este povestea.

Fiți pregătiți pentru provocările care vor veni pe cale

Care este concluzia? Concluzia este că dacă vom urma această cale, la un moment dat vom putea eșua, mai ales în viața de cuplu. Dacă sunteți deja căsătoriți, deja știți că după luna de miere încep să apară greutăți, dificultăți și vor fi situații când lucrurile vor exploda. Dar nu renunțați. Continuați, pentru că până la urmă calea funcționează.

Arayadeva a fost doborât de îndoială, dar el și-a depășit-o. Și-a reamintit de toată învățătura, s-a întors la cale și a reușit să aducă mulți oameni la iluminare.

Și așa cum am spus, vom cădea, vom uita. Învățătura nu este obișnuită. N-am integrat-o suficient. De aceea nu trebuie să disperăm, ci să ne amintim de exemplul lui.

Când mai târziu, Aryadeva era întrebat despre acest caz, obișnuia să glumească și spunea: „Văd mai mult cu un singur ochi decât vezi tu cu ambii ochi”.

*******

Cum să creăm un partener iubitor

Acum vom trece la caracteristicile pe care le căutăm, iar dacă vă uitați pe prima pagină, veți vedea că:

1. Prima trăsătură este afecțiunea sau iubirea. Este scris la masculin, dar se aplică ambelor sexe – un partener iubitor sau o parteneră iubitoare.

Înțelepciunea maestrului Saraha

Primul verset aparține Maestrului Saraha.

Se cunosc foarte puține lucruri despre viața lui. Nu există cărți ale lui care să fi rămas intacte. Multe cărți au dispărut în India. Multe cărți de înțelepciune au dispărut în India și altele sunt pe cale de dispariție. În zilele noastre se depune mult efort pentru a introduce pe calculator textele rămase.

Deci nu se știe prea multe despre viața lui Saraha. Dar există citate de ale lui în alte cărți. Iar citatul de pe pagina 2 este cel mai cunoscut citat al lui. El spune:

Dacă în vacuitate vii să locuiești
Fără să ai în inimă compasiune,
Niciodată n-ai să găsești
Calea care este sublimă.

Dacă vei sta să meditezi
Numai la compasiune,
Vei rămâne mereu în samsara,
Și nu vei ajunge la nirvana.

Dar dacă ești capabil
Să le practici pe amândouă,
Vei putea scăpa de samsara
Chiar și de nirvana.

Maestrul Saraha ne spune aici că iubirea ocupă primul loc. Cuvintele „compasiune” și „iubire” alternează în text. Iubirea este pe primul loc. El spune: „Trebuie să iubim. Fără iubire nu putem dobândi fericirea”. „Dar”, ne spune el: „ca să dobândim fericirea pe care ne-o dorim atât de mult, iubirea nu este suficientă. Trebuie să înțelegem și cum funcționează această lume”.

Care este mecanismul care ne conduce lumea?

Ce ne creează realitatea?

De ce are loc această prelegere astăzi?

De ce sunteți aici la această prelegere?

De ce este această clădire stă astăzi aici pentru voi?

Ce vă permite să ascultați această prelegere astăzi?

Noi spunem că totul are o cauză, că nimic nu este întâmplător. Deci, care sunt cauzele care v-au permis, de exemplu, să fiți aici?

Iubirea fără înțelepciune va duce la suferință

Dacă există iubire, dar nu este însoțită de această cunoaștere, în versetul al doilea Maestrul Saraha spune: „Dacă vei sta să meditezi numai la compasiune, putem pune iubire în loc de compasiune, vei rămâne mereu în samsara, și nu vei ajunge la nirvana”.

Cu alte cuvinte, spune: numai iubirea sau numai compasiunea care nu este însoțită de înțelepciune, de cunoaștere, va aduce suferință.

Iubirea care nu înțelege cum funcționează această lume, trebuie să ducă la suferință.

În schimb, iubirea care înțelege cum se întâmplă lucrurile, iubirea care înțelege ceea ce îmi creează viața așa cum este ea, aceasta este iubirea adevărată.

De ce? Maestrul spune: „Pentru că o astfel de iubire ne permite să influențăm lumea, ne permite să schimbăm lumea”.

– Avem nevoie de iubire. Avem nevoie de compasiune. Avem nevoie ca inima noastră să se deschidă spre toate ființele și să dorim să le aducem fericirea.

– Avem nevoie de cunoaștere pentru a face asta.

Iubirea fără cunoaștere nu are putere. Ea nu poate face mare lucru.

Dacă înțelegem cu adevărat ce ne creează lumea, de ce ne-am născut aici, atunci dacă avem multă iubire, putem ajuta cu adevărat oamenii. Putem servi lumea. Fără asta, această iubire ne va aduce mai multă durere.

La fel și în relații

Ceea ce am spus despre lume, este adevărat și pentru relații, pentru că în esență este același lucru. Practic, lumea este o proiecție din mintea mea și relația este o proiecție din mintea mea.

Dacă intrăm într-o relație cu multă iubire, dar nu înțelegem de ce a apărut această persoană în viața mea, se va mistui, va duce la durere.

Chiar și înțelepciunea care nu este însoțită de iubire va duce la suferință

Aceasta este o parte despre care ne vorbește Maestrul Saraha în primul verset, dar el este îngrijorat și de contrariul ei.

El spune: „Dacă ești doar un filosof care discută tot timpul de unde vine lumea și ce creează lumea, nu îți cultivi iubirea pentru lume, nu-ți pasă de lume, îți petreci timpul în meditație și te gândești la vacuitate, și nu cauți să ajuți oamenii, vei suferi” Asta se va întâmpla, vei suferi.

Avem nevoie de amândouă

Maestrul ne spune în ultimul verset: „Avem nevoie de ambele lucruri. Trebuie să legăm iubirea cu înțelepciunea”. Trebuie să ne iubim partenerul, dar și să înțelegem de unde vine.

Ce l-a adus în viața noastră? De unde a apărut în viața noastră? Și atunci putem ajunge împreună la fericirea dorită.

Ce înseamnă fericirea dorită?

Care este acest scop pe care vrem să-l atingem în relația spirituală? În primul rând nu vrem să suferim. Mai înainte am descris ce este iluminarea. Un loc

– fără suferință,

– este omnisciență,

– iubire și compasiune infinită, și

– o mare plăcere.

Și nu avem prea mult timp să ajungem aici Viața umană este scurtă. Trebuie să învățăm rapid să ne dezvoltăm iubirea, compasiunea și înțelepciunea. Împreună le numim „perfecțiunea înțelepciunii”.

Karma care produce un partener iubitor

Care este karma iubirii? Cum creăm iubirea?

În lectura cursului sunt oferite trei sfaturi. Pentru fiecare dintre calități există încă o listă cu trei lucruri pe care le putem face pentru a genera iubirea.

Încă un lucru pe care trebuie să-l înțelegem: De ce avem nevoie atât de iubire, cât și de înțelepciune? Spunem că totul este karmă și vacuitate. Deci, pentru a acumula karma care să ne facă să progresăm pe calea spirituală și să dobândim înțelepciunea, avem nevoie de iubire. Cu alte cuvinte iubirea este motorul care ne împinge la început, iar apoi ajungem la înțelepciunea supremă care ne eliberează. De aceea este nevoie pentru ambele.

Cum ajungem la iubire?

Metoda despre care se vorbește aici este, că dacă presupunem că partenerul nostru este un fel de înger, atunci nu vom corecta îngerul. Dar chiar și așa, dacă nu obținem iubirea pe care o dorim, atunci trebuie să facem ceva, pentru că totul are o cauză. Deci, trebuie să ne creăm cauza.

Unde vom crea cauza? Dacă nu vrem să lucrăm pe partenerul nostru, nu vrem să-l agasăm: „Cumpără asta pentru mine”, „Vorbește-mi mai frumos”, „Bucură-mă”, atunci unde putem crea cauza?

Se spune că unul dintre locuri este la serviciu. Aproape toți mergem la muncă. Majoritatea oamenilor petrec mult timp la serviciu. Geshe Michael povestea că se trezea în fiecare zi la cinci și jumătate, călătorea două ore cu autobuzul până la New York, apoi încă o jumătate de oră cu metroul, și ajungea la birou la nouă, deja obosit. După care muncea de la nouă la cinci, dar niciodată nu termina munca la ora cinci. Și așa a lucrat cincisprezece ani. Nu pentru că trebuia să muncească, pentru că avea o moștenire mică, ci pentru că Lama lui i-a spus să muncească, și pentru că serviciul este cel mai bun loc să aplicăm ceea ce învățăm. Dacă doar învățăm, și nu venim în contact cu alți oameni, atunci nimeni nu ne va apăsa pe butoane și nu vom ști dacă progresăm.

Ajungem la serviciu. Și aici ne aflăm într-o rețea de relații. Șeful meu stă la biroul lui, la douăzeci de metri de mine, prietenul meu stă la biroul de lângă mine, iar în spatele meu, stă o colegă pe care nu o pot suferi, care mă calcă pe nervi tot timpul și mă feresc de ea ca de foc, iar mai departe stă alt coleg care este neutru, nici bun, nici rău.

Deci avem tot felul de relații la locul de muncă. Ce trebuie să facem pentru a crea cauza ca să fim iubiți? Trebuie să găsim pe cineva și să-i dăm iubire, iar dacă vom da iubire, atunci vom primi iubire și vom dedica karma unui anumit rezultat. După ce creăm karma, ne spunem: „Bine! Acum am făcut ceva. Vreau ca rezultatul să rodească într-un anumit fel”. Și asta înseamnă a dedica karma unui anumit rezultat. Deci, ceea ce trebuie să facem este să căutam pe cineva căruia să-i dăruim iubire și apoi dedicăm karma ca partenerul meu sau cel care va veni, să ne iubească. Deci aceasta este procedura și nu este ceva complicat.

1. Interesează-te de bunăstarea unui coleg de muncă

Dintre cei de la serviciu, pe cine aleg să fac asta? Se pare că cu cât dificultatea este mai mare, karma va fi mai puternică. Deci, dacă voi începe să-l iubesc pe cel pe care îl urăsc, atunci karma va fi formidabilă.

Dar, poate că îmi va greu să trec direct la cineva pe care îl urăsc și să încep să-l iubesc. Pe de altă parte, dacă iubesc deja pe cineva, asta nu-mi creează karma ca să fiu iubit. Așa că spunem: „Să luăm pe cineva care este neutru”. Aceasta este o karma mai bună. Deci, dacă ne este greu la început să luăm pe cineva pe care îl urâm și să începem să-l iubim, atunci vom începe cu cineva neutru.

La serviciu trebuie să fie cineva care cu greu interacționezi. Vezi că nimeni nu prea vorbește cu el, așa că te duci și îi acorzi puțină atenție, îi arăți interes, și nu ca să câștigi ceva. Câștigul îl vei primi acasă mai târziu, când vei dedica karma. Deci, față de această persoană, devenim din ce în ce mai interesați de ea, îi dedicăm din timpul nostru și îi acordăm atenție. Și toate aceste lucruri le facem numai spre binele ei.

După ce terminăm să mai fim în interacțiune cu el, ne amintim că dorim să primim iubire și atunci dedicăm karma.

Deci, acesta este primul sfat. Am făcut karma la serviciu și rezultatele vor veni acasă.

Așa cum am spus, toate cele trei sfaturi care ni se dau, toate sunt în afara casei. Nu vom lucra la partenerul nostru, pentru că el este deja un înger.

      2. Fă acte de bunătate aleatorii

Al doilea sfat de cum să ne creăm karma iubirii, este să facem „acte aleatorii de bunătate”. Ce vrem să spunem prin asta?

Oriunde mergem, căutăm să facem bine. Casierița dacă pare puțin stresată, îi spunem o vorbă bună, îi zâmbim, i-am oferit puțin interes. Cât a durat? Poate câteva secunde, dar am făcut-o să se bucure. Vedem pe cineva, îi spunem un cuvânt frumos sau îi zâmbim. Geshe Michael și Lama Christy când mergeau la restaurant, alegeau pe cineva la întâmplare și îi plăteau consumația, fără să-i spună nimic. Deci căutăm să facem ceva bun pentru oameni, dezinteresat, și dedicăm karma relației noastre de cuplu.

3. Sună-ți părinții

Al treilea sfat este legat de părinți. Părinții sunt obiecte karmice foarte puternice. Dacă facem ceva bun pentru părinții noștri, este o karmă foarte puternică.

De multe ori oamenii se plâng de părinții lor, au resentimente față de ei, pentru că nu s-au comportat așa cum trebuie.

Însuși faptul că ne-au adus pe lume, ne-au îngrijit de mici și ne-au crescut, este deja un serviciu extraordinar pe care ni l-au făcut, ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Prin urmare, orice lucru bun pe care îl facem pentru ei este o karmă imensă și îi va face pe părinți foarte fericiți. Cu toate că veți spune că relația voastră cu părinții nu este atât de bună, părinților voștri încă le pasă de voi. Ei își doresc să-i sunați, să țineți legătura cu ei. Deci, sunați-i. Nu trebuie ca discuția să fie lungă, cinci minute sunt suficiente. Întrebați-i: „Ce mai faci? Cum te simți? Ai nevoie de ceva?” Aceste lucruri menține legătura, se simt mai puțin singuri. Iar după ce ați terminat convorbirea telefonică, dedicați karma relației voastre.

Așadar, acestea sunt cele trei metode de a genera karma bună și încercăm să o facem cât mai puternică și să o dedicăm relația relației, iar apoi ea se va întoarce la noi.