Lecția 6 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 6

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 Practica compasiunii
 
În această lecție vom face ultima parte a meditației.
 
Și așa cum am spus concluzia este că ar trebui să mergem la cea mai înaltă practică pe care o putem face. Cu excepția practicii tantrice, cel mai puternic lucru pe care îl puteți face este să învățați, să meditați asupra vacuității și să dezvoltați compasiunea.
 
În meditația pe care am făcut-o anterior, am ajuns în seră și am trecut prin pasajul de sticlă. Am văzut că nu putem lua nimic cu noi și am ajuns la ușa albastră. Ușa albastră este ușa practicii – decidem să practicăm, să începem imediat, și vrem să mergem la cea mai înaltă practică de care suntem capabili. Și fiecare dintre noi poate practica compasiunea indiferent de unde vine și câtă meditație a făcut. Deci despre asta o să vorbim.
 
Karma pe care o vom acumula va fi foarte puternică, minunată! Și dacă vom muri mâine, atunci vrem să o acumulăm rapid. Și are rezultate aproape imediate. Pentru a avea succes în această practică trebuie să fiți printre oameni, trebuie să fiți înconjurați de oameni și să o practicați cu altcineva.
 
Acum am să vă spun câteva cuvinte despre practica compasiunii după metoda Maestrului Shantideva. La începutul capitolului despre meditație, maestrul Shantideva descrie bucuria vieții în pădure, în singurătate, și ne îndeamnă să ne petrecem și noi timpul în pădure, singuri, făcând meditație, plimbări, să ne gândim la ceilalți și să ne cultivăm dorința de a ajunge la iluminare.
 
 
Compararea de sine cu ceilalți
 
Prima meditație pe care ne-o recomandă să o practicăm este:
 
Dak shen nyampa
Dak shen nyampa
 
Dak înseamnă eu.
Shen = ceilalți,
Nyampa = egal, deopotrivă, la fel, la fel ca, egal cu.
 
Meditația cu privire la compararea de sine cu ceilalți sau a-i trata pe ceilalți ca și pe mine însumi.
 
 
Un singur trup
 
Iată un exemplu. Versetul 91, capitolul 8:
 
                     Sunt multe părți ale trupului separate,
                     Mâinile și toate celelalte,
                     Și cu toate astea, ca pe un singur trup
                     Le îngrijești cu drag de toate.
 
Ce ne spune maestrul Shantideva? Tu îmi spui că toate părțile ești tu, și tu ești toate acestea, despre ce vorbești? Uite, ai brațe, picioare și tot felul de părți, nu este așa ?! Și le tratezi pe toate ca pe un singur corp, așa-i ?! Te îngrijești de întregul corp! Nu este suficient doar ca mâinii tale să-i fie bine, trebuie să-i fie bine și piciorului tău, nu este așa?! Este același lucru.
 
 
Fericirea și suferința lor
 
Fericirea și suferința tuturor ființelor sunt exact ca ale mele.
 
                     La fel, fericirea și suferința ființelor simțitoare
                     Cu toate își doresc ca și mine, să fie fericite.
 
Ele doresc fericirea la fel cum îmi doresc și eu fericirea. Mâna mea vrea să se simtă bine la fel ca și piciorul meu. Nu este nicio diferență.
 
Maestrul Shantideva ne arată împotrivirile noastre. Dacă vine cineva și se opune: „Stai puțin, tu îmi spui că ei sunt eu și eu sunt ei?” Iar maestrul Shantideva dă un exemplu: „Stai puțin, dar tu ai grijă atât de mână cât și de picior, nu este așa?! De ce? De ce nu ai grijă doar de mâna ta?” Acesta este doar un exemplu.
 
Cineva întreabă: „ De ce dacă îmi place fereastra deschisă și celuilalt îi place fereastra închisă, de ce ar trebui să închid? De ce este mai importantă voința lui decât a mea?”
 
Răspunsul este, datorită Lordului Morții. Pentru că dacă cineva va merge numai după voința lui, Lordul Morții îl va prinde.
 
Am să vă spun o istorioară pe care poate ați mai auzit-o. Acum, aproximativ o mie, o mie două sute de ani, în Tibet, un înțelept budist dorea să progreseze în studiile sale. El voia să-și dezvolte Boddhichita și compasiunea și căuta un profesor care să-l învețe. Într-o zi a auzit despre un mare înțelept care trăia într-un oraș îndepărtat. Atunci a decis să călătorească spre acel oraș și să-l întâlnească pe cel care avea să-l învețe compasiunea. Călătoria a fost lungă, luând-i ceva timp ca să ajungă în acest oraș.
 
În cele din urmă sosi în oraș, și începu să întrebe oamenii unde îl poate găsi pe înțelept. Oamenii i-au răspuns:„ Oh, tocmai a murit, dar să nu-ți pară rău pentru că elevii lui sunt aici. Înțeleptul a avut trei elevi și fiecare este genial. Așa că poți studia cu ei”.
 
Așa că se duce și întreabă cine sunt elevii? Unde sunt elevii? Și în timp ce căuta, aude că între elevi s-au iscat certuri cu privire la cine va lua locul înțeleptului. Așa că el își spune: „Adică cum, voi merge să învăț despre compasiune cu niște oameni care se ceartă pentru moștenire? Mă duc acasă”. Dar oamenii îi spun: „Nu, nu, nu ai înțeles bine. Fiecare dintre ei vrea ca celălalt să primească moștenirea”.
 
 
„Dar durerea lor nu mă doare”
 
Împotrivirea obișnuită pe care o avem este să spunem: „Bine, bine, dar îl doare pe el, nu mă doare pe mine. De ce să mă preocup de durerea lui?” Versetul 92 spune:
 
                     Să nu spui: „durerea mea nu face
                     Altui corp durere!”
 
Ceea ce pe mine mă doare, pe ei nu-i dor.  Maestrul Shantideva răspunde: Știi de ce te doare?
 
                     Chiar și așa, durerea ta
                     Este ceva ce nu poți suporta
                     Din singurul motiv: că ești atașat de tine!
 
Știi de ce te doare? Pentru că ești atașat de „eu”. Din capul locului, nu ai mai fi avut dureri dacă nu te-ai fi atașat de acest „eu”.
 
Versetul 93:
 
                     Și tot așa, chiar dacă este adevărat
                     Că suferințele ce alții simt
                     Niciodată nu vin să te lovească,
                     Oricum este durere și greu de suportat
                     Datorită aceleiași atașări de sine.
 
Pe tine te doare că ești atașat de sine, pe ei îi dor pentru că și ei sunt atașați de sine. Oricum durerea este durere, și orice durere este greu de suportat.
 
 
Trebuie să opresc orice durere.
Pentru că este durere.
 
Apoi, el spune, singura concluzie logică este:
 
Versetul 94
                     Durerea altora trebuie să opresc,
                     Pentru că este durere; la fel ca durerea
                     Pe care o simt și eu.
                     Trebuie să acționez ca să-i ajut pe alți
                     Pentru că sunt ființe vii;
                     La fel ca și corpul meu.
 
De ce ar trebui să oprim durerea altuia? Pentru că este durere. Și pe ei îi dor, la fel cum mă doare și pe mine.
 
Pe oricine îl doare, trebuie să-i oprim durerea. Punct. Deoarece această împărțire între al meu și al celorlalți este artificială. Ea se bazează pe concepția de ego, care nu a existat și nu va exista vreodată, ceea ce ne provoacă toată suferința.
 
Versetul 95, spune contrariul:
                     Pentru că eu și alții
                     Suntem exact la fel,
                     În ceea ce privește dorința de a fi fericiți,
                     Care este diferența dintre mine și ei?
                     De ce mă ostenesc doar ca eu să fiu fericit?
 
De ce să am grijă doar de fericirea mea? Nu există nicio logică în asta. Și eu vreau fericirea, și ei vor fericirea. Iar ei sunt mulți, nu este așa ?!
 
Dalai Lama spunea: “Eu sunt unul și ei sunt mulți. Deci, pentru fericirea cui mă voi osteni? Pentru fericirea lor.”
 
Maestrul Shantideva ne doboară împotrivirile noastre una după alta.
 
Versetul 96:
                     Pentru că eu și alții
                     Suntem exact la fel,
                     În ce privește dorința de a nu suferi,
                     Care este diferența dintre mine și ei?
                     De ce mă protejez numai pe mine, și nu pe ei?
 
 
 
Schimbarea de sine cu ceilalți
 
A doua parte a meditației predate de maestrul Shantideva se numește:
 
Dak shen jewa
Dak shen jewa
 
Dak înseamnă eu.
Shen = ceilalți,
Jewa înseamnă a înlocui, a schimba.
Adică, schimbarea de sine cu ceilalți.
 
Cele două părți, împreună se numesc:
 
Dak shen nyam je
Dak shen nyam je
 
Ceea ce înseamnă, compararea și schimbarea de sine cu ceilalți.
 
 
Trei niveluri de practică a înlocuirii de sine cu ceilalți
 
Practica înlocuirii de sine cu ceilalți are trei niveluri.
 
1. Primul nivel
 
Este cel mai scăzut nivel al acestei practici. El nu este scăzut, este doar scăzut în cadrul practicii, dar este un nivel foarte ridicat. Mergem și ne punem în locul altora.
 
Un mod minunat de a face asta este cu ajutorul ochilor. Ne uităm spre ce se uită ochii celorlalți. Ochii noștri se îndreaptă spre ceea ce ne dorim. De obicei, majoritatea oamenilor lucrează cu ochii. Optzeci la sută din input-ul simțurilor este de fapt prin ochi. Iar oamenii ne conduc cu privirile lor.
 
Dacă vrem să ne înlocuim cu altul sau a ne pune în locul celuilalt, asta înseamnă că vrem să-i oferim ceea ce vrea mai mult, decât să ne oferim nouă ceea ce vrem.
 
Aceasta este practica. A da prioritate preferințelor celorlalți.
 
Deci, dacă sunt împreună cu cineva și mie îmi place fereastra deschisă, iar lui îi place fereastra închisă, atunci ce fac? Închid fereastra. De ce? Pentru că el vrea fereastra închisă, așa că am să vreau și eu fereastra închisă. Asta ne creează un pic de confuzie și un pic de schizofrenie și asta este toată frumusețea.
 
Cum vom ști? Uneori ei nu o să ne spună ce vor, mai ales dacă nu sunt apropiați de noi. Dacă sunt apropiați de noi, ne vor spune. Dacă locuiesc cu noi ne vor spune, iar atunci vom face ce spun ei. Ei ne spun să ne facem patul, vom face patul, chiar dacă nu dorim să-l facem. Dacă ei vor asta, vom face asta.
 
Toată această practică extinde linia de delimitare ego-ului și include și pe altcineva în interiorul acestei linii. Așadar, primul nivel este să vă lăsați conduși de ochii lor. Dacă vor ceva, de obicei vor privi mai întâi acolo. Așa că urmărim să vedem ce anume caută și mergem repede să le dăm.
 
Aceasta este practica, practica unui Bodhisattva, îi lăsăm să ne îndrume cu ochii lor, pentru că Bodhisattva vrea să ofere altora ceea ce vor.
 
– Să le dăm ce este bine sau ce vor?
 
Dacă celălalt vrea să mănânce ciocolată toată ziua și dacă este copilul meu, atunci îi voi da să mănânce ciocolată toată ziua?
 
Ca părinte, va trebui să fac ceea ce este bine, nu doar ceea își dorește copilul. Este de datoria mea ca părinte, să stabilesc anumite limite pentru el. Dar dacă nu mă aflu în acel rol, atunci este mai bine să nu mă pun în rolul de patron.
 
De multe ori nu le oferim oamenilor ceea ce își doresc, deoarece credem că nu este bine pentru ei. Așa că acordăm o oarecare importanță opiniilor noastre – şi asta este o linie fină. Este o limită unde ego-ul meu se joacă, dând importanță părerilor mele față de ceea ce este cu adevărat bine. Așadar, va trebui să fim conștienți de această linie și să lucrăm cu ea. Asta este tot.
 
– Bodhisattva face asta cât mai transparent.
 
Nu informează pe toată lumea: „Acum îți dau ciocolată, pentru că te-am văzut că îți place ciocolata”. O face în liniște la toate nivelurile: fizic, mental, emoțional. Ne lăsăm conduși și le dăm ceea ce vor.
 
– Și o facem unilateral.
 
Nu așteptăm ca ei să facă la fel. Aceasta este toată ideea. Facem și gata.
 
Jimpa, călugărul care servea în templul din New Jersey era expert în acest sens. Venea-i o dată, el privea cum îți place ceaiul și când îți place să-l bei, și data următoare te servea deja exact când și cum îl voiai. El știa pe fiecare cum îi place să-și bea ceaiul. Pe aceasta se focaliza. Și totul era liniștit. Jimpa era deosebit de smerit. Un Bodhisattva uimitor.
 
Deci, acesta este primul nivel. De ce se numește scăzut? El nu este deloc scăzut, câți dintre noi facem asta? De ce se numește scăzut? Pentru că în această practică încă mai există „eu și ei”.
 
2. Al doilea nivel
 
Acest nivel este unul mai profund, acela că ne înlocuim ochii noștri cu ochii lor, încercăm să intrăm în ochii lor. Vom privi lumea prin ochii lor. Nu mai așteptăm ca celălalt să ne arate ce-și dorește. Îl cunoaștem atât de bine, încât știm ceea ce-și dorește, și îi dăm lucrul dorit în prealabil.
 
3. Al treilea nivel
 
Al treilea nivel, este cel suprem, în care încercăm să ștergem linia dintre noi și ceilalți, pentru că această linie este cea care ne omoară. Această linie despărțitoare este cea care ne ține în Samsara. Și aceasta nu este o chestiune mică! Suntem condiționați să facem acest lucru de foarte multă vreme, în toate viețile anterioare. Întotdeauna am fost eu și ceilalți, iar eu am fost mai important. Confortul meu este mai important, nevoile mele sunt mai importante – acesta este modul nostru de a ne comporta, așa suntem obișnuiți. Din clipa în care am venit pe această lume suntem obișnuiți în acest fel. Deci, pentru a schimba acest obicei, nu este un lucru ușor. Dar exact această schimbare este necesară pe calea iluminării. Și nu este ușor, trebuie să fim direcționați spre ea, altfel obiceiurile vor prelua controlul.
 
În momentul în care le dăm mâncarea pe care și-o doresc, simultan și noi vom crede că este ceea ce ne dorim, chiar dacă nu este ceea ce noi ne dorim. Deoarece linia a fost ștearsă. Și mergem mai profund. Deja, nu ne mai sacrificăm pentru ei, pentru că ne-am pus în locul lor. Nu mai există linia care delimitează.
 
Mamele fac asta deja. Ele fac ce este mai bine pentru copil, chiar dacă nu este atât de bine pentru ele. Chiar dacă ar vrea să meargă la dans, pentru că nu poate lăsa singur copilul acasă, va rămâne acasă, și nu va regreta asta. Cu toții am făcut asta. Dar nu suntem obișnuiți să facem acest lucru cu cineva care nu este copilul nostru.
 
Cu toții avem instincte, dar și animalele au instincte. Vrem să mergem mai departe.
 
Ceea ce dorim este să-i facem pe toți instinctul nostru, pentru că acesta este nivelul la care acționează Buddha. Acesta este nivelul lui Buddha.
 
 
Linia care ne omoară
 
Această linie despărțitoare ne omoară.
 
Această linie despărțitoare pe care o punem între noi și ceilalți, este ca și când ne-am proteja pe noi și nevoile noastre; Practic este închisoarea noastră. În interiorul acestei linii suntem morți.
 
Când nu va mai exista nici o linie, nu vom mai muri, pentru că cine va muri? Acest „eu” cu care ne identificăm, care nu a existat și nu va exista vreodată, ca „elefănțelul roz cu două capete care zburdă prin cameră” și credem că există, și suntem gata să ne războim pentru a-l apăra, și suntem gata să încălcăm jurămintele pentru el – el este exact închisoarea care ne omoară. Sunt fălcile Lordului morții.
 
 
Sursa oricărei fericiri și a oricărei suferințe din lume
 
În două dintre cele mai cunoscute versete din cartea sa, maestrul Shantideva descrie sursa oricărei fericiri și suferințe care există în lume.
 
 
 
 
 
„Copiii” sunt oamenii obișnuiți, care nu au perceput vacuitatea.
 
De ce trebuie să ne îngrijim și de celălalt? Decideți, vreți să-l prindeți voi pe Yama, sau nu? Atâta timp cât sunteți atașați de ego, trebuie să muriți și să îndurați toate suferințele pe care le-am descris.
 
 
Agresorul și victima, amândoi sunt la fel de compătimit
 
Ce se poate face în cazul femeilor maltratate?
 
În primul rând trebuie să avem grijă de bunăstarea ei. Ea are nevoie să se relaxeze și să-i se găsească un loc liniștit și așa mai departe. Trebuie protejată.
 
Cei care se ocupă de asemenea cazuri știu asta. Femeia după despărțire își va găsi un alt bărbat care și el o va bate, pentru că aceasta este karma ei. Semințele sunt încă acolo. Legile karmice funcționează întotdeauna. O persoană nu poate suferi dacă nu a cauzat suferință mai întâi altora.
 
Înțelegerea noastră despre cauză și efect se bazează pe o concepție greșită și tocmai de aceea ne aflăm aici. Fără a înțelege cauza și efectul în conformitate cu concepția asupra lumii despre karmă și vacuitate, nu vom putea ieși din acest cerc vicios. Deci, până când femeia maltratată nu va înțelege cauzalitatea va continua să sufere, la fel ca oricare dintre noi care suferim.
 
Aceeași sămânță de agresiune pe care a semănat-o, poate într-o viață anterioară, este încă acolo, și va continua să se întoarcă la ea până nu încetează să mai producă agresiune. Și chiar dacă agresivitatea se face în gând, este suficient, pentru că karma se intensifică.
 
Iar acel bărbat care a bătut-o, va fi el bătut data viitoare, dacă nu se va opri din a face rău.
 
Bineînțeles că în această situație, nu este momentul să i se dea femeii o lecție de Dharma.
 
Ca terță persoană trebuie să previn nedreptatea. Fără să critic nici pe unul și nici pe celălalt și (totodată) să-mi păstrez inima deschisă pentru amândoi.
 
 
Este doar o chestiune de timp
 
Atât victima, cât și agresorul merită la fel de mult compasiunea noastră. Deoarece diferența dintre el și ea, este că ea suferă acum, iar el va suferi în viitor. Amândoi suferă. Diferența este doar de timp.
 
Oare este posibil ca după o astfel de situație, ambele părți să-și exprime regretul și să se ierte, karma lor se va termina?
 
Toată karma poate fi purificată, cu excepția celor făcute împotriva profesorului. Iar pe de altă parte trebuie să-i ajutăm.
 
Distincția pe care o facem, că li se întâmplă lor și nu nouă, este artificială, doar pentru că ne-am închis într-o mică coajă pe care o numesc „eu”. De fapt, eu sunt și lovitul și cel care lovește. Eu sunt cel care lovește și eu sunt ea care este lovită. Ambii sunt tot eu.
 
 
Cum putem opri ciclul nesfârșit al suferinței
 
Este important să înțelegem că în lumea dorințelor, lucrurile nu merg bine, deoarece oamenii nu înțeleg karma și vacuitatea, și reacționează în fața realității fără să înțeleagă de unde provine și astfel plantează din nou semințele pentru continuarea suferinței lor.
 
În ochii unui om care a perceput vacuitatea arătăm ca niște nebuni. Cine a ieșit din acest cerc al erorii și vede pe cel care bate, pe cel care l-a lovit, i se pare o nebunie. Cine lovește plantează încă o dată semințele agresiunii. Datorită loviturilor pe care le-am dat altora în trecut, karma rodește și acum primesc o palmă. Dacă acum îl lovesc încă o dată, am plantat iar semințele agresiunii.
 
Unele dintre jurămintele pe care le au călugării și, de asemenea, sunt incluse și în jurămintele Bodhisattva, este a nu răspunde violenței prin violență, a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva țipă la noi; a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva este furios pe noi; a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva este violent față de noi; a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva ne critică. Nu răspundem. Și aici se termină. Am fost lovit, karma mea a rodit și cu asta s-a terminat, cercul se închide, nu mai reînnoiesc. Și așa începem să ieșim din Samsara.
 
 
Ieșirea treptată
 
Așadar, acesta este un proces treptat, pentru că va exista o perioadă de tranziție în care nu mai semănăm semințele răului, dar răul pe care l-am făcut în trecut se întoarce la noi. Și încet ne curățăm.
 
Maestrul Shantideva spunea: „Adună-i pe toți cei care te atacă într-un fel sau altul , îmbrățișează-i, sărută-i pentru că ei vor pleca din viața ta”. Dacă înțelegeți de unde provin ei și dacă încetați de a mai planta sămânța, aceștia vor dispărea treptat din viața voastră. Și atâta timp cât ei sunt aici, au un rol de jucat, vă învață ceea ce nu ați învățat încă. Dacă nu ați învățat încă, ei vor continua să apară.
 
 
 
Cu susul în jos
 
Cu totul invers, de cum suntem obișnuiți.
 
Celor care m-au rănit, mai ales lor, le datorăm recunoștință. Pentru că ei ne învață ceea ce altcineva nu ne poate învăța – ne reflectă acele semințe pe care nu le-am purificat încă.
 
Ei nu pot înceta să ne atace, să ne critice, să ne bată, să ne bârfească, să ne insulte, să ne înjunghie pe la spate – atât timp cât acest „virus” este activ în noi. Ei ne reflectă pe noi. Așadar, dacă înțelegem asta, atunci când unul dintre aceștia vine, îi vom spune: „Mulțumesc foarte mult, tu ești profesorul meu”. Și acestora vom trebui să le dăruim ofrande. Îi servim mai ales pe ei şi este cu totul invers decât suntem noi obişnuiţi.
 
Pe ici și pe colo cineva iese din acest cerc vicios și începe să învârtă spirala în direcția opusă. Tocmai prin acest act de eroism îl ia pe acest dușman, ca să zicem așa, și începe să-l slujească. În acest fel dușmanul devine prieten.
 
 
Oameni ciudați și sublimi
 
Pentru cel care a ieșit din cerc, noi arătăm ca niște nebuni. Răspundem cu foc la împușcături?! De unde au venit împușcăturile? Nu înțelegeți că ele au venit pentru că ați împușcat pe alții? Nu mai trageți!
 
Și în egală măsură și noi îl vom privi pe acesta ca fiind un ciudat.
 
Deci nu este ușor. Nu este ușor să fii profet. De ce? Deoarece până va veni dovada, va trece timp. Cei care trag în alții și alții trag înapoi – nu vor învăța niciodată. Pentru că este nevoie de timp. Maturizarea karmică necesită timp.
 
În filmul „Gandhi”, Gandhi aruncă actul de identitate în foc. Acțiunea se petrece în Africa de Sud. El știa că dacă face asta polițistul îi va rupe oasele. Iar polițistul i-a rupt oasele. Gandhi înțelegea consecințele de anvergură ale actului. Loviturile primite erau o rodire karmică, pe când ceea ce făcea el acum, rodeau altă dată, iar India va fi eliberată. El a văzut că prin micul act de ardere a unei buletin de identitate, gest care nu era moral, India va fi eliberată. Pentru că așa merge karma!
 
Este imposibil să ajungem la iluminare fără să învățăm. Multă vreme am făcut lucrurile așa cum am fost obișnuiți să le facem, și iată-ne din nou aici.
 
Dacă era corect să reacționăm loviturii cu lovitură, atunci de mult nu am fi suferit.
 
Cineva care s-a ocupat cu istoria lumii scrise de acum de cinci mii de ani, a descoperit că în istoria lumii au fost doar patruzeci și două de zile fără război.
 
 
Karma care aduce iluminare
 
Karma de a dori ca toată lumea să aibă parte de tot binele, va aduce tot binele din lume.
 
Modul în care vedem o lume lipsită de sărăcie, este dacă ne străduim să aspirăm prin gând, vorbă și faptă spre o lume în care să nu fie sărăcie.
 
Atunci de ce ar trebui să fim generoși?
 
Cei care sunt generoși știu că merită, pentru că abundența li se întoarce înapoi. Chiar dacă nu înțelege nimic din karma – belșugul se întoarce la el. Și acesta este motivul pentru care nu-i va lipsi nimic.
 
Dar există un motiv mult mai bun. Generozitatea mea este exact ceea ce va aduce abundența în lume. Pentru că această lume a fost creată din mine.
 
Am creat totul, inclusiv sărăcia. În măsura în care există sărăcie, înseamnă că nu mi-am perfecționat încă generozitatea.
 
 
Înțelepciunea care aduce desăvârșire
 
Ce-i lipsește generozității pentru a fi perfectă? Înțelepciunea. Trebuie să înțelegem vacuitatea pentru ca generozitatea să fie perfectă. În măsura în care există încă sărăcie în lumea mea, chiar dacă sunt super generoasă, se datorează faptului că încă nu am adus generozitatea la perfecțiune. Asta se întâmplă cu orice lucru.
 
 
Karma care aduce pace
 
Karma de a dori să fie pace în lume, va aduce pace în lume. De ce este bine să organizăm un seminar de pace? Ca să-i învățăm pe oamenii să-și calmeze agresivitatea din inima lor? De ce vom face asta?
 
Pentru că:
a. Vor suferi mai puțin.
b. Peste tot în lume vor exista mai puține agresiuni.
 
Pentru că așa funcționează lucrurile.
 
Budiștii care au această perspectivă globală, care și-au eliminat linia despărțitoare dintre ei și ceilalți, sau au șters o parte din ea – lucrează la acest nivel global. Ei vin și îi învață pe oameni cum să fie generoși nu numai pentru că va fi bine pentru toți ceilalți, ci pentru că va fi bine pentru toate ființele.
 
De aceea este util să se țină cursuri despre spiritualitate în afaceri. Și oamenilor de afaceri le va fi bine, dar și întregii lumi. Iar un Bodhisattva are această perspectivă.
 
 
Grija față de ceilalți nu este un lucru neobișnuit
 
Și dacă ne întoarcem o clipă la maestrul Shantideva, el ne spune că până la urmă nu vom crede că a lucra pentru alții este un lucru ieșit din comun, și nici nu ne vom simți aroganți atunci când lucrăm pentru celălalt.
 
rang gi se su ne len la rewa migyab
 
Rang = eu însumi,
Zas zos = a mânca
Lan la rewa = așteptare,
Mi kyab = nu este cazul.
Când îl vom vedea pe semenul nostru ca pe noi înșine, nu ne vom mai gândi deloc că grija pentru ceilalți este ceva ieșit din comun sau justifică aroganța, la fel cum niciun om nu se felicită pentru că s-a hrănit la cină.
 
 
Meditație
 
Meditația pe care o vom face include ultimii pași ai practicii.
 
Așezați-vă comod.
 
Concentrați-vă asupra respirației.
 
Încercați să numărați zece respirații fără să vă încurcați.
 
Mergeți la refugiu în cele trei diamante:
 
Diamantul Buddha – reprezintă înțelepciunea sublimă, compasiunea și iubirea imensă față de toate ființele.
 
Diamantul Dharma – reprezintă conștientizările înțelepciunii și ale compasiuni pe care le-am realizat în inimile noastre.
 
Diamantul Sangha – reprezintă pe toți învățătorii care au perceput vacuitatea și ne îndrumă pe calea perceperii.
 
Vedeți cum voi și toate ființele sunteți în aceeași barcă, în același loc al suferinței și durerii. Generați-vă în inima voastră aspirația pentru a scoate toată lumea din suferință. Și direcționați-vă practica către acest obiectiv.
 
Invitați-vă Lama. Priviți-l cum stă în aerul din fața voastră la nivelul ochilor. El este o figură sfântă, radiind lumină. Faceți-l să fie cât mai frumos. Prosternați-vă în fața Lamei, în timp ce-i admirați una dintre calitățile lui sublime. Aceasta este prosternarea mentală.
 
Oferiți-i Lamei ofrandă. Dacă ați făcut ceva frumos de la meditația anterioară, imaginați-vă această faptă ca pe o bijuterie superbă pe care o puneți într-o cutie elegantă și dăruiți-i.
 
Dacă aveți ceva care vă încarcă conștiința, confesați-vă acum Lamei, astfel încât să nu poată interfera cu meditația voastră.
 
Și amintiți-vă ceva bun pe care l-ați spus, gândit sau ați făcut și bucurați-vă. Puteți să vă bucurați de faptele bune a altcuiva, și de asemenea vă puteți bucura de faptele tuturor Buddha sau Bodhisattva sau ale învățătorilor voștri.
 
Rugați-l pe Lama să rămână cu voi și să continue să vă transmită învățătura.
 
Și acum vom trece la meditația conștientizării morții.
 
În primul pas ieșiți din pădurea deasă și anevoioasă de trecut, murdari, transpirați, cu hainele grele pe voi. Duceți în spate o povară grea. Și începeți să ieșiți din pădure într-o poiană mare în care se află o masă încărcată de mâncare, iar oamenii se înghesuie și se împing unul pe altul doar ca să apuce ceva de pe masă. Acesta este pasul vieții obișnuite. Viața este așa cum este, dacă nu ne dezvoltăm conștientizarea morții. Suntem încărcați de lucruri, relații, cariere, și alte cele. Încercăm să obținem tot ceea ce este mai bun pentru noi și suntem dispuși să-i împingem pe ceilalți și să-i călcăm în picioare pentru asta.
 
Luați-vă la revedere de la mulțimea înghesuită în jurul mesei, și începeți să traversați poiana în direcția podului spre castel. În timp ce traversați râul care înconjoară castelul, mergeți pe pod și aruncați treptat toate poverile în râu. Acestea sunt toate atașamentele voastre, toate lucrurile de care nu mai aveți nevoie cu adevărat. Toate lucrurile care vă leagă de viața de aici, de Samsara, și care vă fură minutele prețioase din viața voastră. Încercați să găsiți lucruri care sunt specifice vouă, acele lucruri samsarice care vă fură mintea, fie timpul sau banii. Și vedeți dacă le puteți arunca în râu.
 
Acest pas reprezintă etapa în care o persoană începe să mediteze, să-și dezvolte conștientizarea morții. Începe să conștientizeze că aceste lucruri nu le poate lua cu ea și își pierd o parte din importanță.
 
La capătul podului, stau de pază soldați înarmați cu săbii, cuțite și altele. Paznicii sunt robuști și amenințători. Iar voi va trebui să treceți printre ei. Paznicii reprezintă frica și groaza față de moarte, sentimentul rău pe care îl are omul atunci când se gândește la moarte și regretul profund pe care îl are cel care nu meditează corect atunci când moartea se apropie.
 
Treceți cu ușurință printre soldați și vă deplasați pe peluza din spatele lor care înconjoară palatul.
 
Dansați cu ușurință de-a lungul ierbii, parfumați, îmbrăcați în haine de mătase ușoare. Sunteți fericiți, radioși, plini de viață. Ați scăpat de tot ceea ce nu mai era necesar în viața voastră și ați rămas doar cu ceea ce vă sprijină sfânta voastră practică. Dansul ușor simbolizează acum meditația corectă asupra morții.
 
Ajungeți la castel. În centrul lui se află o curte luminată de lumina soarelui, la care vreți să ajungeți. Dar pentru asta va trebui să parcurgeți o mulțime de camere.
 
Prima cameră are o ușă aurie care reprezintă certitudinea morții. Intrați și vedeți în fața voastră o cameră rotundă. Imediat în dreapta se află un câine imens, amenințător, care-și arată colții, legat de perete. Câinele este gata să sară la voi, dacă ar putea. Câinele reprezintă karma morții noastre, faptul că această moarte nu poate fi oprită.
 
În centrul camerei, pe o masă rotundă, stă o clepsidră în care a mai rămas puțin nisip și care se scurge în jos. Această clepsidră simbolizează faptul că viața se termină din clipă în clipă. Nici măcar o singură clipă nu o putem readuce înapoi, și fiecare moment care a trecut ne apropie de moarte.
 
Clipele se scurg neîncetat. Situația pare mai gravă pe măsură ce îmbătrânim, dar de fapt ea continuă clipă de clipă.
 
Apoi ieșiți din cameră și intrați în coridorul lung, pe care îl parcurgeți aproape în fugă. Coridorul este întunecat și cu greu se poate vedea ceva. Pe pereții lui sunt atârnate imagini cu profesorii pe care i-ați avut și lucrurile pe care ei v-au învățat. Alergați de-a lungul lor și nu aveți timp să vă opriți. Acest lucru simbolizează faptul că nu aveți suficient timp pentru a practica, abia vă mai amintiți ce trebuie să faceți, treceți în fugă mereu de la un lucru la altul și nu aveți timp pentru a practica.
 
Ați ajuns la o ușă verde care simbolizează incertitudinea momentului morții, o deschideți și în fața voastră se află o cameră triunghiulară care se mărește pe măsură ce pășiți prin ea. Imediat la intrare, în dreapta voastră este o coș de gunoi cu o hârtiuță în interior pe care scrie numărul șaptezeci și doi. Numărul reprezintă minciuna statisticilor când vine vorba de rata de viață. Iar în măsura în care credem în această minciună, sperăm că mai avem mult timp de trăit. În acest fel, ne facem nouă înșine o mare nedreptate pentru că amânăm practica.
 
Camera este plină de lucruri familiare vouă, patul vostru, poate mașina voastră, canapeaua voastră și toate lucrurile pe care le folosiți. Și înțelegeți că fiecare dintre ele este o capcană. Și că oricare dintre lucruri poate exploda și vă poate ucide și asta simbolizează faptul că sunt puține lucruri care vă susțin în viață și, multe lucruri care vă omoară. De asemenea, chiar și lucrurile care vă susțin vă pot ucide.
 
Înaintați prin cameră și ajungeți la capătul ei. Dar, înainte de a ajunge în capătul ei călcați pe un ghimpe. Scoateți ghimpele din picior și vă curge o picătură mică de sânge, fapt care simbolizează cât de fragil este corpul, cât de ușor poate fi omorât, cât de ușor poate fi lovit. Unii viruși pot provoca SIDA, câțiva neutroni pot provoca cancerul. Este atât de ușor de omorât corpul.
 
Și acum ajungeți la o ușă roșie, o deschideți și pășiți într-o cameră dreptunghiulară, care reprezintă principiul că nu putem lua nimic cu noi, decât practica noastră dharmică.
 
Camera are pereți din sticlă ca o seră. Și interior este un pasaj care are și el pereți de sticlă. Străbateți pasajul interior și priviți prin peretele de sticlă pe ambele părți. Pe ambele părți, vă vedeți prietenii și rudele. Ei vorbesc între ei, vă ignoră, și nu vă pot vedea. Bateți în geam ca să le atrageți atenția, dar ei nu vă pot auzi și asta pentru că deja v-ați mutat într-o altă lume, sunteți deja în Bardo.
 
Acest lucru simbolizează faptul că nu puteți lua cu voi nimic în Bardo.
 
În timp ce înaintați prin pasaj, vedeți acum pe ambele părți ale geamurilor toate obiectele voastre preferate. Încercați să le atingeți, dar nu puteți, pentru că peretele vă separă. Înțelegeți că sunteți deja morți, sunteți deja în Bardo și nu mai aveți niciun control asupra acestor obiecte, dar încă mai sunteți atașați de ele.
 
La capătul coridorului de sticlă, pe un pat, vă vedeți trupul dezbrăcat, culcat cu fața în sus. Trăsăturile feței sunt estompate, chipul este de nerecunoscut și acest lucru reprezintă faptul că vă veți pierde acest corp pe care l-ați îngrijit cu atâta atenție și pe care l-ați cultivat, iar după câteva clipe după ce v-ați mutat în Bardo, n-o să vă mai aduceți aminte nici măcar cine ați fost.
 
Toată energia ați investit-o în ceva ce nici măcar nu vă veți mai aminti de el.
 
Și acum ajungeți la o ușă mare albă care reprezintă cele trei decizii pe care trebuie să le luați acum. Deschideți ușa și intrați într-o cameră mică, rotundă, cu turelă, ca în interiorul unui turn, iar ferestrele sunt sus ca niște fante. Lumina soarelui pătrunde prin aceste fante și luminează centrul camerei. Doar că voi stați într-o parte, încă în umbră.
 
În stânga voastră, sprijinit de perete, se află un baston lung din lemn, mai înalt decât voi. Vi se pare familiar și îl țineți în mâna stângă, iar aceasta reprezintă prima decizie pe care trebuie să o luați și spuneți: „Dacă moartea este certă, atunci va trebui să încep să practic”.
 
Ținând bastonul în mână faceți un pas spre centrul camerei, încă nu în centru.
 
Loviți puternic podeaua cu bastonul, reprezentând decizia de a începe practica acum, chiar de astăzi. De asemenea, reprezintă și faptul că începeți să vă gândiți și să acționați ca și când ați muri în această seară. Sunetul bastonului care lovește podeaua este cel care ar trebui să vă reamintească de această decizie.
 
Întotdeauna când pășiți, începeți mai întâi cu piciorul stâng. Faceți un pas înainte, și încă un pas și acum stați în centrul camerei luminat de soare. Ridicați bastonul în sus și țineți-l cu multă putere, ceea ce reprezintă faptul că din moment ce numai practica spirituală vă poate ajuta la moarte, decideți că este singurul lucru pe care îl veți face acum în viața voastră. Ținând bastonul ridicat în sus în lumina soarelui, ar trebui să vă reamintească că sunteți pe cale să faceți cea mai sacră practică pe care o puteți face, reducând din alte activități. Vom reduce chiar și din activitățile dharmice care sunt mai joase, și le vom face numai pe cele mai puternice.
 
Priviți în dreapta și vedeți o ușă albastră, un albastru închis, vă întoarceți capul spre acea ușă care este ușa practicii. Ea reprezintă practica înlocuirii de sine cu ceilalți.
 
Intrați pe ușă. Acum camerele sunt mult mai mari și sunt ovale, continuați să înaintați prin camere spre curtea interioară. În prima cameră, se află o masă în centru, acoperită cu o față de masă. Lângă masă stă o persoană dar de partea cealaltă a mesei. Pe masă, în fața voastră se află o farfurie și un pahar plin cu băutură. Ajungeți lângă masă și vă așezați în fața acelei persoane, care vă privește. Scoateți o lupă din buzunar și vă uitați la ochii lui prin lupă. Îl vedeți cum își aruncă privirea spre mâncarea și paharul din fața voastră. Și, desigur, le oferiți farfuria voastră, iar asta reprezintă: că le satisfaceți nevoile fizice. Desigur, în măsura în care aceasta respectă un standard moral și legal.
 
Apoi îi oferiți paharul, ceea ce reprezintă împlinirea nevoilor lui emoționale.
 
Și aveți și desertul pe care i-l dați. Desertul reprezintă împlinirea nevoilor lui spirituale. Poate l-ați dus la un film care i-a ridicat moralul sau ceva de acest gen.
 
Acesta este primul nivel al înlocuirii de sine cu celălalt, și treceți în camera următoare.
 
Următoarea cameră este, de asemenea, mare și ovală și o persoană similară stă lângă masă. Din nou se petrece aceeași scenă cu mâncarea, băutura și desertul care sunt pe masă în fața voastră, dar acum vă duceți la acea persoană și îi spuneți, hai să ne schimbăm. Așa că acum el stă în locul vostru și se ospătează cu mâncarea și băutura. Acest act este de a vă pune în locul altuia, și încercați să înțelegeți ce vrea el.
 
Acum intrați în a treia cameră care este, de asemenea, mare și ovală, iar în mijloc se află o măsuță ca cea de la cafenea, și o persoană stă de partea cealaltă a mesei. În mijlocul mesei este așezată o prăjitură mare. Scoateți din buzunar o sfoară, și încercuiți masa prin partea stângă. După care așezați sfoara, într-un cerc mare care înconjoară masa, pe voi și pe cealaltă persoană. Asta reprezintă ștergerea liniei care vă diferențiază de celălalt.
 
Persoana din partea cealaltă a mesei, întreabă de ce nu ați pus sfoara între voi? Iar voi îi răspundeți: separarea este artificială.
 
Acum ciocăniți cu degetul de trei ori pe fruntea celuilalt, iar el ciocănește de trei ori pe fruntea voastră. Aceasta reprezintă meditația asupra dușmanului comun. Nu este suficient să vă neutralizați numai afecțiunile voastre mentale. Toate afecțiunile mentale ar trebui neutralizate, deoarece sunt dușmanul comun al tuturor.
 
Acum amândoi țineți aceeași furculiță și mâncați împreună din tort.
 
Acest lucru reprezintă faptul că nu este cu adevărat satisfăcător să muncim doar pentru propriile noastre scopuri. Acum vă ridicați și mergeți spre ușa următoare, care este toată din argint. Camera în care intrați are formă hexagonală. În centrul ei se află un arzător mare de tămâie. Fumul de tămâie iese și umple camera.
 
Aceasta reprezintă Bodhichita, compasiunea care vrea să ofere celuilalt toată fericirea și să ia de la el toată suferința. Și reprezintă decizia voastră să munciți din greu și să vă străduiți să deveniți un înger tantric, astfel încât să-i puteți ajuta cu adevărat pe toți ceilalți.
 
În ultima parte a meditației, ieșiți în curtea interioară, care reprezintă iluminarea tantrică.
 
Dacă ați dobândit înțelegerea vacuității și dacă vă păstrați bine jurămintele, nu mai trebuie să muriți. Acesta este scopul final al meditației asupra morții.
 
Nu există altă cale de a ajunge acolo.
 
În continuare îndreptați-vă atenția spre Lama dinaintea voastră. Așa cum am făcut înainte, îl invitați să vină la voi. Îl vedeți cum se ridică ușor în aer, se micșorează, se întoarce în direcția în care priviți și alunecă ușor spre tronul splendid din inima voastră.
 
Bucurați-vă de prezența lui uimitoare în inima voastră.
 
Vedeți o lumină aurie care se răspândește în tot corpul vostru și iese afară.
 
Dedicați această karmă minunată deciziilor pe care tocmai le-ați luat, a rarității acestei meditații și a acestei practici. Și lăsați lumina care iese din corpul vostru să atingă cât mai multe ființe.
 
Puteți să deschideți încet ochii.
 
 
Sfârșitul morții
 
Vreau să vă citesc câteva versete ale maestrului Shantideva despre aspirația spre iluminare.
 
Iată ce spune:
 
Capitolul 1, versetul 10:
                    Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
                    Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
                    Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
                    În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.
 
Capitolul 3, versetul 28:
                    Aspirația ca nectarul suprem al nemuririi
                    Distruge moartea în fiecare ființă vie.
                    Ca o comoară care nu se epuizează niciodată
                    Și are puterea de elimina orice fel de sărăcie.
 
Versetul 29:
                    Aceeași dorință este medicamentul suprem
                    Ce pune capăt bolilor de orice fel ale ființelor vii.
                    Ea este ca un arbore ce adăpostește
                    Călătorii obosiți ce rătăcesc singuri
                    Pe căile existenței ciclice.
 
Versetul 30:
                    Dorința este un pod mare
                    Ce permite ființelor vii să evadeze
                    Din tărâmurile inferioare.
                    Dorința este luna care în minte răsare
                    Pentru a elimina afecțiunile mentale
                    Ce chinuiesc ființele simțitoare.
 
Versetul 31:
                    Dorința este minunatul soare
                    Ce se ridică să îndepărteze,
                    Și ultimul din vălurile ignoranței
                    Din fiecare ființă simțitoare.
                    Dorința este însăși esența
                    Untului distilat din
                    Laptele Dharmei sfinte.
 
 
 
Scopul practicii tantrice..
 
.Acea curte interioară este scopul Tantrei.
 
Scopul Tantrei este de a fi pur, de a transforma toate lucrurile inferioare din viața noastră, toate energiile impure din viața noastră în puritatea Bodhichitei care vrea să îi scoată pe toți din suferință și să-i aducă la fericire. Și aceasta este exact calea de a învinge moartea. Altă cale nu există.
 
Faceți această meditație. Puteți lua părți din ea sau puteți să faceți toată meditația. Ea este destul de lungă, și are multe etape. Este bine s-o faceți în fiecare zi, poate o lună. Mai târziu puteți trece și la alte meditații, și apoi să reveniți din nou la ea. Dacă veți practica bine toți pașii, veți putea să o faceți rapid în gând și fără să stați pe perna de meditație.
 
Această conștientizare a morții va trebui să evolueze, astfel încât în fiecare moment să faceți exact ceea ce trebuie. Veți ajunge în locul în care veți înțelege pe deplin sensul vieții. Iar atunci nu veți mai avea regrete. Și dacă faceți toate lucrurile de aici – vă va pune automat pe calea care vă va duce spre Tantra și vă va scoate din moarte.
 
Binefacerea pe care o veți acumula din practica înlocuirii de sine cu ceilalți, vă va aduce învățătorii tantrici, pentru că ei sunt atrași de ea ca albinele la miere. Ei miros binefacerea încă de departe.
 

 

Lecția 5 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 5

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 Meditația conștientizării morții conduce la trei decizii
 
Vom enumera cele trei principii ale meditației asupra morții, dar nu ne interesează doar enumerarea lor, ci dorim să le aplicăm în practică. Dacă ați observat, studiul nostru nu este academic. El este complet orientat către practica noastră pentru a ne scoate din suferință.
 
Întreaga orientare a acestor studii este non-academică; Nu ne interesează un discurs filosofic interesant. Interesul nostru este ca fiecare persoană care își dedică timpul lui prețios și rar, și stă și ascultă aceste lucruri, este pentru ca aceste studii să-l servească pe calea spirituală, astfel încât să le poată aplica și să iasă din suferință.
 
Prin urmare, urmând cele trei principii, vrem să le transpunem pe fiecare într-o decizie practică pe care trebuie să o aplicăm în viața noastră.
 
Je Tsongkapa, spune pe scurt: „Urmând cele trei principii ar trebui să vină trei decizii. Fiecare principiu duce la o decizie”. De fapt, Je Tsongkapa a direcționat meditația în funcție de aceste decizii.
 
Prima decizie: Deoarece moartea este certă – trebuie să începem practica spirituală
 
Primul principiu spune că moartea este certă. Dar, pentru a practica conștientizarea acestui lucru, este nevoie de timp. Odată ce începem să interiorizăm principiul că moartea este sigură, acest lucru conduce la concluzia – că dacă trebuie să murim și după moarte va trebui să ne reîncarnăm într-o formă de existență suferindă, moartea în sine fiind o mare suferință – atunci concluzia este că trebuie să practicăm. Al treilea principiu spune că acesta este singurul lucru care ne va ajuta. Așadar, dacă acesta este singurul lucru care ne va ajuta și dacă moartea trebuie să vină, atunci cu siguranță trebuie să ne angajăm în practica spirituală. Deci, primul principiu duce la concluzia că trebuie să începem practica spirituală.
 
Dar ce înseamnă să urci pe calea practicii spirituale? Spunem că există trei tipuri de înțelepciune:
 
To Sam Gom Sum
To Sam Gom Sum
 
Sum înseamnă trei. Pentru că în scrierile tibetane apar multe liste, ei pun la sfârșitul propoziției numărul de elemente enumerate pe listă. Primul nivel de practică – învățarea
To este înțelepciunea învățării. Sensul cuvântului To este de a asculta.
Topa înseamnă a asculta.
 
Deci, în primul rând, trebuie să ascultăm învățătura. Cum ar fi să ascultăm învățătura:
           – pe care o facem la cursuri,
           – cea care este înregistrată,
           – și cea pe care o citiți din cărți.
 
În primul rând trebuie să învățăm. Din aceste învățături dobândim înțelepciune, dobândim cunoștințe, începem să înțelegem calea, primim îndrumări pentru această cale, începem să căpătăm perspective – acesta este primul nivel de înțelepciune.
 
Acesta este un nivel intelectual de cunoștințe. Este un nivel pe care îl înțelegem în profunzime, și dobândim cunoștințe.
 
Spunem că acest nivel este necesar, pentru că altfel nu am ști ce să facem. Există școli care spun doar să stăm și să medităm, și nu trebuie făcut nimic altceva. Khen Rinpoche reacționa la aceste idei foarte frumos. El stătea pe scaunul lui, și lângă el era o fereastră care dădea în grădină. În grădină erau mulți copaci, iepuri și multe veverițe. Cu toții erau prietenii lui. Khen Rinpoche privea pe geam și spunea: „Am prieteni foarte buni aici, stau foarte frumos în meditație, pot sta în meditație și o mie de ani și nu se va întâmpla nimic”. De ce? Pentru că trebuie să știm ce să facem în meditație. Ca să stăm în meditație și să visăm, nu ne scoate din suferință, ci doar ucide timpul. Deci, ceea ce se spune este că avem nevoie de o bază de învățătură. Spunem că trebuie să avem fundamentul învățării.
 
Al doilea nivel este contemplarea, reflecția.
 
Sam = reflecție, a contempla, a gândi.
 
Deci, după ce am învățat, începem să ne gândim, să reflectăm asupra celor învățate. În meditațiile analitice asta facem, ne gândim la aceste lucruri. Putem face asta cu ochii închiși stând pe perna de meditație, sau când mergeți pe jos. Concentraţi-vă mintea doar pe un singur gând şi asta îi conferă mai multă energie.
 
Acest nivel de Sam, de meditație analitică: De unde știm că este suficient? Meditația ar trebui să conducă la o experiență. Ar trebui să-l coboare de la nivelul intelectului la experiență. La nivelul în care simțim că lucrurile au fost integrate, interiorizate. De aceea este nevoie de multă muncă, de o muncă repetitivă. Și ce ne-a spus Je Tsongkapa despre meditația asupra morții? Că ea trebuie făcută iar și iar.
 
Al treilea nivel – meditația
 
Gom = meditație. Este nivelul la care se ajunge după ce am atins acest nivel de experiență.
 
Deci putem spune că cele trei nivele sunt a asculta, a contempla și a medita.
 
Am vorbit despre certitudinea morții. Știm că este sigură, dar nu am interiorizat-o, pentru că nu trăim așa. Deci meditațiile pe care le facem aici au menirea de a aduce la integrarea acestor lucruri, de a le apropia de experiența noastră, ca să fie modul în care ne vom trăi viața.
 
Sunt subiecte pe care dorim să le imprimăm în conștiință. Acum că am înțeles deja, că am interiorizat deja, ne-am eliminat deja complet îndoielile, acum vrem să ne obișnuim cu ea, și acesta este Gom, de a ne obișnui cu acest principiu într-atât încât să devină instinctiv, iar când va veni momentul , să nu fim ispitiți de lucrurile deșarte. Pentru că ispitele vor veni și vechile obiceiuri proaste pe care le avem ne vor stăpâni, așa că vrem să o imprimăm bine în conștiință. Aceasta este etapa meditației.
 
Și bineînțeles când vine vorba de înțelepciunea vacuității, după ce am învățat mult și am fâlfâit pixul de nenumărate ori, ne-am gândit, l-am verificat, va trebui să ajungem să-l experimentăm.
 
Și nu este deloc ușor să experimentăm vacuitatea. Și dacă am ajuns la ea, care este poate unul dintre cele mai grele lucruri de făcut, atunci vrem să rămânem fixați pe ea, și asta înseamnă Gom. Este o meditație în care ne fixăm mintea.
 
După cum știm, a sta fixat pe obiect nu este ușor, pentru că atunci când stăm în meditație, primul lucru este că mintea fuge, mintea este distrasă. Așadar, trebuie să dezvoltăm o tehnică de meditație, mai ales atunci când ajungem la problema vacuității, vrem să fim capabili să ne fixăm mintea pe ea. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne dezvoltăm fixarea meditativă, concentrarea pe un singur obiect, pentru a putea folosi această abilitate la perceperea vacuității. Nu este ușor, deoarece trebuie să înțelegem bine ce este vacuitatea. În primul rând trebuie să învățăm despre vacuitate și să ne dezvoltăm meditația. Două lucruri care nu sunt ușoare, și care necesită mult studiu, reflecție și meditație.
 
Așadar, atunci când spunem că primul principiu duce la decizia de a începe practica spirituală, asta înseamnă To Sam Gom Sum. Adică ce înseamnă să începi o practică spirituală?
 
 
Pe ce subiecte trebuie să ne concentrăm în meditație?
 
Care sunt subiectele în practica spirituală? Pe ce să ne concentrăm?
 
Pe cele trei căi principale, cursul numărul 1, în variații diferite, cu accente diferite, în detalii diferite.
 
1. Să înțelegem suferința, să înțelegem că suferim. În mod direct, și nu pentru că ne-a spus cineva. Să înțelegem că toată această lume suferă. Inclusiv lucrurile minunate din interior. Să înțelegem cu adevărat acest lucru.
 
2. A învăța să ne dezvoltăm compasiunea. Și noi suferim, dar și toți oamenii din jurul nostru suferă. Cu toții ne aflăm în aceeași barcă, în același calvar. Să ne ajutăm și pe noi înșine, dar pe ceilalți și mai mult. De ce? Pentru că ei sunt mulți și eu sunt doar unul. Deci, principiul democratic, spune Dalai Lama, câștigă: trebuie să îi ajut.
 
3. Concepția corectă, adică a înțelege vacuitatea.
 
Așadar, acestea sunt cele trei mari probleme pe care trebuie să ne concentrăm în studiul nostru. Pe asta ne concentrăm în studiile noastre. În cursul 1 am intrat mai în amănunt.
 
A doua decizie:   Deoarece data morții este incertă, practica spirituală trebuie începută imediat.
 
Dacă moartea este certă, prima decizie a fost că trebuie să începem practica spirituală, pentru că tocmai asta ne va ajuta. A doua decizie spune: Dar nu știm când vom muri. Atunci când vom începe practica spirituală? Imediat. Deci, a doua concluzie o ridică pe prima la nivelul următor: începem imediat.
 
Dacă nu am început încă, și încă ne mai codim, ce înseamnă asta? Că încă nu am înțeles principiul doi. Încă nu l-am interiorizat suficient. Deci ce vom face acum? Vom intra în camera verde, vom vedea coșul de gunoi, mobilierul capcană și ghimpele de la capătul camerei și vom medita asupra acestor lucruri până când le vom integra. Până când ne va fi foarte clar că putem muri în orice moment și că orice ne poate ucide. Și chiar și lucrurile pe care ne bazăm pentru trai ne pot ucide. Moartea poate veni în orice moment. Dacă încă mai șovăim, înseamnă că nu am terminat încă această meditație, și va trebui să medităm iar și iar.
 
Când facem meditația asupra morții? – Tot timpul. La început, la mijloc și la sfârșit.
 
Cât timp trebuie făcută meditația asupra morții? Je Tsongkapa ne spune să o facem tot timpul: la început de cale, în mijlocul căii și la sfârșitul căii, tot timpul.
 
Acesta este întotdeauna factorul motivant. Teama sănătoasă pe care vrem să o dezvoltăm față de moarte, este că moartea ne va apuca înainte de a ajunge la realizările spirituale. De aceea nu avem timp de așteptat.
 
Avem nevoie de o perspectivă corectă. Să înțelegem efemeritatea acestei vieți. Viața asta este un strop dintr-o infinitate. Bine, bine ne-am întreținut corpul – ce fac cu restul vieții? Am mâncat mâncare sănătoasă, vegană și toate combinațiile potrivite timp de nouăzeci de ani, și ce-a ieșit din asta? Ce am făcut cu acești nouăzeci de ani?
 
Orice lucru care este făcut pentru această viață nu are nici o valoare în comparație cu cel pentru continuitatea conștiinței noastre. Practicantul spiritual pe asta pune accentul.
 
De unde știm câtă perspectivă avem? Priviți ce alegeți să faceți în viața de zi cu zi.
 
Dacă ne uită la Lama Zopa, el trăiește în acest fel. Dacă se întâlnește cu noi la prânz, înainte de a mânca, binecuvântăm mâncarea. El se așază și mai întâi trimite binecuvântări. El trece prin fiecare univers, încet, le vizitează pe toate. Patruzeci și cinci de minute, stă în fața mâncării și binecuvântează, iar apoi mâncă cinci minute. Mâncarea este doar combustibil pentru corp și a terminat. Și dacă nu am ajuns încă aici, atunci ar trebui să facem multă meditație asupra morții.
 
 
Crearea condițiilor pentru practica spirituală:
o trecere treptată și înțeleaptă
 
Deci, dacă trebuie să începem practica imediat, ce înseamnă asta? Trebuie să ne facem timp pentru asta, trebuie să ne creăm condiții pentru asta, trebuie să ne creăm un loc, timp și liniște.
 
Și aici este vorba de a face lucrurile cu înțelepciune. Asta înseamnă să nu facem lucrurile la repezeală, pentru că vor duce la o reacție opusă, ceea ce nu este bine. Din locul în care ne găsim, trebuie să facem trecerea treptat și cu înțelepciune, după cum ni se potrivește, astfel încât să nu avem un șoc. Această trecere trebuie să ne promoveze, și nu să ne determine de a rămâne în același loc.
 
Să părăsim locul de muncă, să nu-l părăsim? – această dilemă este o problemă de echilibru, un echilibru care este foarte delicat și este complet personal. Fiecare va decide diferit față de această problemă, în funcție de situația sa și de disponibilitatea sa de a practica, și de câtă abilitate are de a practica.
 
Pot decide: „Bine, de azi încep să practic! Mă așez în meditație și după un minut, mintea îmi rătăcește. Nici măcar un minut de meditație nu pot face, atunci ce voi face dacă am douăzeci și patru de ore așa? Deci, poate nu sunt încă pregătită. Poate că ar trebui să mai acumulez binefaceri în afară, înainte să pot acumula binefaceri pe perna de meditație”. Deci fiecare trebuie să-și găsească singur echilibrul.
 
Și am mai menționat, că este bine să nu stăm pe spatele cuiva.
 
 
Practică spirituală la locul de muncă
 
– Munca în sine poate deveni o practică.
 
Dacă suntem într-o etapă în care mai trebuie să muncim, munca poate deveni o practică. Munca este inseparabilă de practică. Oriunde muncim, munca pe care o facem, oamenii cu care venim în contact, locul în care venim să lucrăm, ceea ce este important este de cum venim să muncim. Nu este atât de important ceea ce facem, ci cum o facem.
 
După cum știm, sunt medici care vin la muncă, își fac slujba și pleacă acasă, iar alții vin cu multă compasiune. Și asta face toată diferența. În ceea ce privește karma acumulată din munca făcută cu compasiune nu se compară cu cea care este făcută fără ea. Dacă venim și munca ne deschide inima și continuă să ne deschidă inima din ce în ce mai mult – este nemaipomenit. Și acest lucru este posibil în orice loc de muncă, nu neapărat în munca de medic. Oriunde lucrăm cu oamenii – fie că e vorba de șefii noștri, fie că este vorba de colegii de muncă, de clienți, orice persoană cu care intrăm în contact, poate deveni un mijloc de a ne deschide inima și înțelepciunea noastră, indiferent de munca pe care o facem.
 
– Munca poate fi o modalitate bună de a practica jurămintele noastre.
 
Munca poate fi o modalitate de a practica jurămintele cu oricine suntem. Mai ales în locurile de muncă grele, unde șefii țipă și ne este greu să ne stăpânim răbdarea, ne enervăm repede, există nedreptate și de ce nu , acesta este un loc minunat pentru a practica Dharma. Dacă v-ați luat jurămintele, le păstrați și le urmăriți în carnețel, veți practica bine.
 
Geshe Michael este un exemplu fantastic în acest sens, pentru că este un om care a perceput vacuitatea. El știe deja că este pe calea spre iluminare, în maximum șapte vieți, iar Lama lui îl trimite să lucreze în Manhattan. Khen Rinpoche i-a spus: „Dă-ți jos roba de călugăr, îmbracă-te în costum și cravată, fă-ți o tunsoare obișnuită și du-te să muncești în Manhattan, unde nervii se dezlănțuie. Și dintre toți la care a fost să caute de muncă, a găsit o pereche de israelieni tocmai pentru a-l antrena bine și într-adevăr l-au antrenat bine. Geshe Michael și-a ținut toate jurămintele bodhisattva la locul de muncă și le-a adus la un nivel uimitor. Deci orice loc de muncă, în care este o nebunie curată, poate fi un loc de muncă bun de practică.
 
– Dacă știi să câștigi bani [atunci] mai degrabă folosește-i pentru o cauză bună.
 
Ultimul motiv pentru a munci este de a economisi mulți bani. Însă, dacă aveți capacitatea și talentul și așa mai departe – strângeți banii și folosiți-i în scopuri bune. Este minunat. Și asta va fi și o practică; Așa că nu strângem banii pentru noi, pentru că oricum va trebui să-i pierdem, nu este așa?! Toți marii bogătași, inclusiv cei non-budiști, inclusiv cei care nu sunt practicanți spirituali, ajung într-un punct în care înțeleg deja că nu vor duce cu ei banii în mormânt și încep să înființeze fonduri de caritate. Puteți strânge banii din capul locului pentru scopuri caritabile și atunci este minunat. Deci, nu separăm munca de practică.
 
– Nu lăsa munca să devină o capcană.
 
În același timp, nu permiteți ca munca să devină o capcană. O mulțime de oameni se lasă prinși în capcana carierei, a promovării, a respectului și a reputației. Toate aceste avantaje pe care meseria ni le oferă, ele sunt obiective lumești. Toate acestea sunt lucruri pe care nu le vom putea lua cu noi. Deci nu pentru asta muncim. Dar, dacă tot trebuie să muncim, vom munci pentru a ne dezvolta înțelepciunea și compasiunea și de a acumula binefaceri. Și dacă trebuie să munciți, faceți din ea o practică, și nu cădeți în capcană.
 
– Creează-ți condiții pentru a putea în merge în retreat-uri.
 
În orice job pe care îl aveți, creați-vă condiții pentru a putea merge în retreat-uri. Dacă continuați să studiați cu mine, mai devreme sau mai târziu vă voi spune: ar trebui să mergi la un retreat. Trebuie să aveți un loc de muncă care vă permite să vă retrageți pentru o perioadă de câteva săptămâni. Când va fi asta? Asta depinde de voi.
 
– Evitați criza vârstei mijlocii.
 
Auzim multe despre criza vârstei mijlocii. Știți de unde apare această criză în mijlocul vieții? Când un bărbat ajunge în mijlocul vieții, el nu mai este tânăr, dar încă nu este bătrân și începe brusc să vadă că nu a profitat de viața lui. Aceasta este criza. El începe să înțeleagă că viața trece și atunci? Deodată vin întrebările. Bine, mi-am făcut o profesie, mi-am făcut doctoratul, am cumpărat mașină, am cumpărat casă, am plătit ipoteca și acum ce?
 
Această criză va fi complet evitată dacă faceți practica. Și dacă ea a sosit, începeți să practicați – și ea va trece imediat.
 
Dacă înțelegem sensul acestei vieți prin practica spirituală, ea previne toate crizele și le rezolvă pe cele care există. Și dacă nu o facem acum, vom ajunge la momentul în care vom regreta ceea ce nu am făcut.
 
– Avem nevoie de o Sangha care ne sprijină.
 
Avem nevoie de oameni în jurul nostru care să ne ajute în practică. Pe parcursul întregii căi, avem nevoie de ei, la niveluri diferite. Și cu siguranță, la început de cale, avem nevoie de oameni care să ne sprijine în practică. Trebuie să fim într-un grup de sprijin.
 
Pe de o parte, vom începe să fim din ce în ce mai diferiți de cei din jurul nostru, și pe de alta, obiceiurile noastre vechi le mai avem încă în mintea noastră și sunt foarte puternice. Când vom ieși de la lecție, lucrurile obișnuite ne vor atrage. Așa este calea lumii. Așa că, în mod conștient ne vom înconjura de oameni care să ne sprijine. Sangha este un factor foarte important pe cale. Avem nevoie de un grup de asistență, altfel lucrurile învățate vor fugi de la noi.
 
A treia decizie: Deoarece numai Dharma ne poate ajuta, trebuie să practicăm cea mai înaltă practică pe care o putem.
 
Am spus că în momentul morții, nu există nimic altceva decât Dharma care ne poate ajuta. Suntem deja în Dharma. Și când am vorbit despre asta, am spus în mod special, că trebuie să ajungem la un nivel de conștientizare destul de profund înainte de a o putea lua cu noi în viața următoare.
 
Nimic nu se pierde. Întrebarea este dacă nivelul de conștientizare este suficient de puternic pentru a se materializa și a preveni existența nefericită. Așadar, a treia concluzie ar fi, dacă Dharma este singurul lucru care ne poate ajuta și aceasta este un nivel profund de conștientizare, atunci ar trebui să începem să practicăm cea mai înaltă Dharma de care suntem capabili în prezent.
 
Nu trebuie să ne forțăm pe noi înșine să facem ceva de care nu suntem capabili în acest moment, pentru că nu va aduce binecuvântare nimănui. Dar din locul unde ne aflăm astăzi, trebuie să ne asigurăm că nu ne pierdem timpul în zadar.
 
– Deci, dacă cineva obișnuiește să facă o jumătate de oră de meditație în fiecare zi și îi merge bine, este minunat, și poate că este timpul să facă trei sferturi de oră de meditație și dacă îi este bine trei sferturi de oră, poate să facă o oră de meditație.
 
– Și dacă este bine, ar trebui să ne uităm la ce medităm. Poate ar trebui să progresăm în conținutul meditației, în calitatea meditației. Deci, de unde ne aflăm vom urca la nivelul următor.
 
– Și dacă a venit timpul nostru pentru practica tantrică? Lama Khen Rinpoche spunea: „Dacă sunteți gata, trebuie să vă ofer practica, nu vă pot amâna. Dar nu v-o dau înainte de a fi pregătiți, pentru că nu va funcționa. Nu rămâneți impasibili în locul în care sunteți, cu siguranță nu acolo unde nu există practică, ci chiar și atunci când practicați deja”.
 
Vă amintiți cine a alergat mai repede, Lordul morții sau bogătașul din Basra? Yama aleargă mai repede, iar noi suntem în cursă cu el. Va trebui să alergăm repede, repede pentru că altfel el ne va prinde din urmă.
 
 
Ce cale spirituală trebuie aleasă?
 
Și asta este o mare întrebare. Deoarece există atât de multe căi spirituale și atât de mulți profesori spirituali și atâtea concepții asupra lumii și atâtea religii, pe care cale vom merge? Asta ne poate zăpăci cu totul. Și mai ales în Israel – care este o răscruce de căi. Toți profesorii de toate religiile și de toate tipurile vin aici, ceea ce este minunat, deoarece le permite oamenilor să aleagă. Dar pe de altă parte, este teribil de încurcat.
 
Cum se explică asta? Nu există încă o maturitate. Există o trezire, dar încă nu există maturitate. Există o sete spirituală mare. Condițiile de securitate din Israel trezește cu siguranță această sete, oamenii caută răspunsuri la întrebări și la situațiile dificile – ceea ce este minunat. Dar acum fiecare care vine are o pălărie și o robă și spune: „Eu sunt învățător” și atunci toată lumea vine după el. Și este periculos pentru că între timp Yama fuge după noi, timpul se termină și este imposibil să-l întoarcem înapoi.
 
Calea pe care ar trebui să o alegem este aceea care ne va scoate din suferință, atât pe noi cât și pe ceilalți, calea care duce la Nirvana și la iluminare. Ea ar trebui să ducă într-un loc, nu numai în această viață, ci și în viața următoare, unde nimeni nu va mai trebui să sufere și să aibă parte de toată fericirea.
 
Dacă sunteți în căutarea unei căi, atunci ea ar trebui să aibă câteva criterii:
 
• Criteriul numărul unu. Care este aria ei? Dacă ne aduce la liniște și pace în această viață, dacă acesta este unicul ei scop – nu este o cale adecvată. Dacă aria ei este doar pentru această viață, ne pierdem timpul. Viața asta va trece oricum și nu o putem lua cu noi. Timpul în care avem un corp sănătos și conștiința clară este pentru o clipă în comparație cu cantitatea de muncă spirituală care trebuie făcută. De aceea va trebui să facem la maximum munca în timpul scurt care ne-a mai rămas. Trebuie să fim eficace la maximum, pentru că altfel corpul sănătos și mintea clară vor dispărea înainte de a o face. De aceea vrem să ne expunem conștiința la această învățătură care are o anumită viziune ce funcționează. Dacă oamenii se declară „eu sunt profesor”, nu este suficient. Vrem să știm că ceea ce ne învață este ceva care funcționează.
• Calea ar trebui să provină dintr-o sursă autentică,
• ea ar trebui să fie practicată de către mai multe generații, și să nu fie distorsionată,
• și că ea dă rezultate. Nu dorim să fii primul cobai al unei noi învățături, nu ne putem permite asta, viața se va termina.
• Chiar și Lama Khen Rinpoche spunea: „Orice veți face, mergeți să predați în lume, dar vă rog să nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect. Învățăturile lui Buddha sunt perfecte. Nu există un singur cuvânt a lui Buddha care să nu ne aducă la iluminare. Nu-l îmbunătățiți, nu este nevoie de îmbunătățiri. “
 
Oamenii combină dansul, combină terapia, combină una și combină alta – nu este nevoie să-l îmbunătățim pe Buddha.
 
Deci,
a. Calea trebuie să provină dintr-o sursă autentică,
b. Ea trebuie să fie testată de generații și să fie curățată de distorsiuni, pentru că fiecare învățătură pură de-a lungul generațiilor se denaturează, iar atunci vin generații de mari maeștri, care o curăță de denaturări. Noi vrem ca ea să fie cât mai curată și pură.
c. Trebuie să vedem că sunt oameni care au parcurs această cale și au ajuns la rezultate și au atins iluminarea. Pentru că altfel, ne pierdem timpul cu ceva care nu este dovedit. Poate este o mașină fără roți. Ca mașina să funcționeze ea are nevoie de motor, de roți, carburator, volan, frâne, toate trebuie să fie acolo în locul potrivit și în ordinea corectă.
 
Și nici măcar nu știm totul. Deci trebuie să ne bazăm pe cineva, trebuie să ne bazăm pe o autoritate, până când vom atinge iluminarea. Fără îndoială, că este nevoie să ne verificăm profesorii. Să verificăm învățăturile pe care le predă și cum le aplică. Este important. Nu ne putem permite să ne irosim această viață, pentru că ea este rară și prețioasă și trece într-o clipă.
 
Buddha este un îndrumător minunat, Nagarjuna este un îndrumător minunat, Je Tsongkapa este un îndrumător minunat, Pabongka Rinpoche este un îndrumător minunat, Khen Rinpoche este pentru noi un cadou de neprețuit. Trebuie să vedem cum rezonează învățăturile în inima noastră. Mergeți la cursul Pregătire pentru Tantra, care prezintă calea până la iluminare, așa cum a descris-o Je Tsongkapa, și vedeți dacă rezonează cu voi.
 
Mai trebuie să fim atenți și la ceea ce suntem expuși, pentru că tot ceea ce citim lasă o amprentă în minte. Deci în timpul nostru de lectură, la ce să ne expunem mintea?
 
Nu avem timp să citim prostii. Revistele ar trebui citite decât în baie. Nu avem timpul necesar pentru toate prostiile, pentru că timpul se termină. Și nu numai că timpul se termină, dar și tot ceea ce citim lasă amprente în minte. Iar apoi vom sta într-un retreat mai lung și fiecare film pe care l-am văzut și fiecare melodie pe care am auzit-o ne va fredona în minte și ne va distrage atenția.
 
Uneori avem nevoie de o pauză. Muncim din greu, facem meditație, uneori avem nevoie de puțin divertisment. Aceste pauze sunt necesare, permiteți-vă, să faceți o pauză, să faceți o călătorie, să mergeți la un film, la un spectacol – este frumos.
 
Dar imediat ce am terminat să ne odihnim, va trebui să revenim. Acesta este și sfatul maestrului Shantideva. El spune: „Când mergi pe o cale, nu vrei să-ți expui simțurile la toți stimulii, pentru că atunci mintea va fi plină de toți acești factori stimulanți și nu se va putea dedica meditației. Așa că mergi cu privirea în jos, dar uneori ai nevoie și de odihnă, iar atunci ridică-ți puțin ochii, salută-i pe cei pe care îi întâlnești, binecuvântează-i frumos, și când ai terminat să te odihnești, coboară-ți privirea din nou în jos”.
 
– Practică exterioară și interioară.
 
Deci, se practică tot timpul, și dacă este nevoie de o pauză, se va lua o pauză. Și de câtă pauză avem nevoie să luăm, asta depinde de cât de puternici sunt mușchii noștri de practică. Unii oameni spun „mă duc un an în retreat”. Ei bine, nu toată lumea este capabilă să stea retras un an. Va trebui mai întâi să acumulăm multe binefaceri în lume, pentru că după o lună, nu vom mai dori să rămânem în retreat. Lama Christie-Hla a stat în retreat timp de trei ani, trei luni și trei zile. Ea spunea că cei trei ani s-au terminat – și nu mai putea medita. Dar mai avea trei luni de stat. Lama Christie spunea că a stat acolo trei luni și a fost o pierdere pentru ea, pentru că nu mai putea face nimic. De ce? I s-au terminat binefacerile. Îi venise timpul să iasă în lume, să-i învețe pe oameni, să fie în legătură cu ceilalți și să-și aducă contribuția în exterior.
 
Pentru a avea succes în interior, va trebui să contribuim în exterior. Și pentru a contribui în exterior, va trebui să facem o muncă interioară. Și aceasta este o spirală care urcă.
 
 
 
Și așa mai departe până când se va ajunge la iluminarea completă a lui Buddha.
 
Este un astfel de dans din exterior și din interior, un dans între metodă și înțelepciune, cum numim noi.
 
– Este important să ne potrivim practica pentru a fi eficientă.
 
Este bine să ne consultăm cu profesorii, sau cu cei care au parcurs deja un drum lung, care sunt poate cu câțiva pași înaintea noastră, mai experimentați și care ne pot sfătui. Dacă decideți să faceți meditație timp de o oră în fiecare zi și după cinci minute de stat ați început să visați în tot restul de 55 de minute, atunci poate o oră nu este încă pentru voi. Așadar, poate ar trebui început cu cinci minute, după care să mărim la zece minute, un sfert de oră și așa mai departe. Zece minute de meditație bună este o realizare minunată. Dacă ați fost concentrați timp de zece minute, este foarte bine, atunci după câteva săptămâni veți merge până la 11 minute. Așa se face, este imposibil să sărim peste etape. „Mușchii” binefacerilor trebuie dezvoltați treptat.
 
– Practica paranoiei inverse.
 
Ce este paranoia? În paranoia, o persoană se teme mereu să nu fie urmărită, să nu fie hărțuită și așa mai departe. (în dicționarul explicativ dex – paranoia este o boală mintală cronică care se manifestă prin idei fixe, prin susceptibilitate și orgoliu exagerat, prin mania persecuției, uneori și prin halucinații.)
 
Paranoia inversă este: „Toți cei din jurul meu au venit să mă ilumineze, și eu sunt singurul idiot. Cu toții sunt Buddha. Tot ceea ce ei îmi spun, tot ceea ce îmi fac, sau mă enervează, fac asta numai pentru mine ca în sfârșit să pot progresa”.
 
Paranoia inversă este o practică minunată. Ea ne spune să-i tratăm pe toți cei pe care îi întâlnim și tot ceea ce auzim, ca fiind Buddha.
 
Noi o numim:
 
Nam Dak
Nam Dak
 
Nam Dak înseamnă a vedea lumea ca fiind pură.
 
Lumea este deja curată, și toți care se află în ea au venit să ne învețe. Dar, noi nu putem s-o vedem așa. Dacă putem vedea că fiecare eveniment care se petrece este ca și cum Buddha l-a planificat și l-a orchestrat, este un mod minunat de a ajunge la o lume curată.
 
Buddha a compus această capodoperă pentru noi, astfel încât să putem ajunge la iluminare.
 
Dacă trăim așa, mintea noastră va fi teribil de dulce. Nu va mai există nici un rău în lumea noastră, nimeni nu va mai fi un nesuferit. Toți ceilalți sunt profesorii noștri, cu toți sunt Buddha. La început, ne vom preface că este așa, până când va veni ziua în care va fi așa. Dacă doriți o concluzie practică pentru aceasta: „Nu există nimeni în viața noastră care să fie accidental, nu există coincidențe. Totul este orchestrat”.
 
Tot ceea ce este nevoie, este doar o mică schimbare în mintea noastră și vom trece într-un alt univers. Întreaga tranziție între universuri este o schimbare karmică. Asta e tot. Totul se schimbă în funcție de karma noastră, și alte proiecții ne vor fi impuse.
 
 
Semințe și fructe
 
Un seminar de genul acesta seamănă în noi semințe. Iar acum vine rândul nostru de a le uda, de a le lăsa să germineze, să se coacă și să dea roade. Fără asta nu va veni niciun rezultat. Fără a le uda, semințele singure nu sunt suficiente.
 
Este imposibil fără semințe – de aceea avem nevoie de înțelepciunea acestei învățături. Dar semințele singure nu sunt suficiente, trebuie să le udăm, să le oferim condiții, și asta este practica noastră.
 
Fără toate aceseta, marii Lama ne asigură că nu se va întâmpla nimic. Karmele acumulate, la sfârșitul vieții ne vor duce acolo unde vor duce. Chiar și în această viață lucrurile se vor întâmpla așa cum s-au întâmplat și până acum, și nu va exista nicio schimbare.
 
Cum știm că practicăm corect? Cum știm că am urcat pe calea cea bună? Vor începe schimbări în viața noastră de acum. Lucrurile care erau blocate și care erau la fel tot timpul, încep să se miște. Acesta este un semn că facem ceva bine.
 
Noi nu ne referim la o schimbare care se întâmplă oricum, vorbim despre o schimbare neobișnuită, acea persoană cu care nu ne-am înțeles timp de zece ani, se schimbă și asta dintr-odată. Lui nu i s-a întâmplat nimic, ci doar karma noastră s-a schimbat. Iar acesta este un indiciu că facem ceva corect.
 
 
 
*******
 
 
Cum să ne comportăm față de cineva care trage să moară
– sfaturile lui Khen Rinpoche –
 
 
Acesta este un alt subiect pe care vreau să-l abordez, și este un pic separat de ceea ce am vorbit până acum. Subiectul se referă la cum ar trebui să se comporte un budist în prezența unui muribund sau a unei persoane apropiate de noi care este pe cale să moară sau moare.
 
V-am povestit într-o lecție anterioară despre comunitatea budistă de mongoli Kalmyk care s-au stabilit în New Jersey și l-au adus pe Khen Rinpoche la ei. Atunci când oamenii din acea comunitate se îmbolnăveau și trăgeau să moară, erau transportați la spital. Directorul spitalului s-a adresat lui Khen Rinpoche pentru a-l sfătui cum să se comporte cu această comunitate atunci când sunt pe cale să moară. Cu acea ocazie, Geshe Michael s-a așezat și l-a chestionat pe Khen Rinpoche, după care a așternut pe hârtie ceea ce el ia spus.
 
Iată înțelepciunea lui Khen Rinpoche în legătură cu acest subiect.
 
 
Cum să avem grijă de o persoană muribundă
 
Deci, primul lucru este cum să tratăm o persoană muribundă, cum să ne comportăm cu persoana care moare.
 
– Să-l ajutăm de a se elibera de lucrurile care îi încarcă conștiința.
 
Dacă este clar că persoana este predispusă să moară, și ea poate încă vorbi, este bine să-l încurajăm să ajungă la iertare. Dacă are vreun cont deschis cu cineva, să-l ierte. Dacă are ceva pe conștiință, să mărturisească. Practica confesiunii este minunată. Este bine de a invita un preot pentru spovedanie. Nu întotdeauna este nevoie de un preot pentru asta. Un prieten apropiat poate fi la fel de bun ca și preotul. Ceea ce trebuie să facem este să-l ascultăm pe cel care trage să moară, și să-i spunem: „gata, acum că ai scăpat de povară, nu mai trebuie să porți asta după tine”. Faptul că îi spunem așa, asta îl calmează și îl va duce la următorul subiect.
 
Acest lucru pe care îl facem cu o persoană care moare este un mare bine pentru el. Faptul că îl ajutăm să-și mărturisească păcatele, să se elibereze de sentimentele de vinovăție, și îi dăm puterea să le depășească, este un mare bine pe care i-l facem.
 
– Să-i întărim spiritul.
 
În paralel, va trebui să-l încurajăm să-și amintească de lucrurile bune pe care le-a făcut în viața lui, de binecuvântarea pe care a adus-o celorlalți, și acesta ar trebui să fie ultimul lui gând.
 
Este bine să-i întărim starea lui sufletească, spunându-i cât de mult îl iubim și cât de bun a fost cu noi. Pe de altă parte, și noi înșine trebuie să renunțăm la toate nemulțumirile și socotelile pe care le-am avut față de el până în acel moment. În aceste momente nu trebuie să-l răscolim. Deoarece karma proiectoare, ca și ruleta rusească, îl va proiecta în existența următoare. Așa că, dacă putem să-i direcționăm gândul într-o direcție bună, va exista șansa să-i activăm acea karmă care să-l proiecteze într-o existență mai bună și atunci i-am făcut o mare favoare. Vom face atât cât putem, îl vom lăsa să mărturisească ce-i stă pe suflet, și îl ajutăm să aibă un sentiment bun despre viața lui, despre sensul vieții lui, despre semnificația pe care a avut-o pentru noi și așa mai departe.
 
– Nu-l deranjăm.
 
În timp ce muribundul stă pe patul său de moarte, este foarte important să nu-l deranjăm, să nu izbucnim în plâns, să facem crize de isterie, panică – nu ajută pe nimeni, și pe de altă parte, este foarte deranjant.
 
Dacă cineva se va purta așa, îl vom scoate din cameră, cu blândețe.
 
Accentul este pus pe persoana care moare: el nu trebuie să fie deranjat. Atmosfera va trebui să fie plăcută. Putem aprinde lumânări, putem pune ceva plăcut mirositor. Camera trebuie să fie liniștită și plăcută. Noi suntem cei care îl sprijinim în trecerea lui din această lume, pentru că el se mută într-un alt loc.
 
– Încercarea de resuscitare cardio pulmonară (CPR).
 
Oamenii întreabă ce se întâmplă cu încercările de resuscitare. Aceste încercări, provoacă perturbări? Da, după ce am ajuns la concluzia că aceste încercări nu mai pot ajuta. Atâta timp cât mai există speranța că-l vor ajuta, trebuie făcute surescitările. Dar dacă este deja clar că ele nu mai ajută, atunci cel pe moarte nu mai trebuie să fie deranjat.
 
– El nu a murit când i s-a sfârșit respirația.
 
Chiar și când undele creierului s-au oprit, mintea converge spre inimă, în chakra inimii, și va rămâne acolo o vreme.
 
Acest lucru variază de la persoană la persoană. Cu toate că în exterior pare mort, mintea lui poate fi încă în corp, în chakra inimii. Și, prin urmare, este important să nu-l zdruncinăm, să-l lăsăm în liniște, pentru că el se află în meditație.
 
Acesta este timpul în care medităm cu toții, în momentul morții. Atunci mintea grosieră nu mai funcționează, dar nivelurile minții mai subtile încă funcționează.
 
– Cum putem ști că mintea a părăsit în sfârșit corpul?
 
Unele lichide sunt secretate din nas și din organele genitale. De multe ori le curge sânge din nas.
 
O persoană aflată în stadiile incipiente ale morții poate elimina lichide, dar nu ne referim la asta. Secrețiile apar în etapele ulterioare.
 
– Până atunci cel mai bine este să nu-l zdruncinăm deloc și să nu-l atingem.
 
Atâta timp cât respiră, îl putem ține de mână și așa mai departe. Dar, când semnele de viață au încetat și a intrat în această meditație a lui, cel mai bine este să nu-l atingem, până când fluidele vor începe să apară. Ele nu apar întotdeauna; Dacă o persoană este foarte deshidratată în procesul morții sale, se prea poate ca secrețiile să nu apară, sau dacă este sub influența multor medicamente, droguri, atunci ele perturbă toate aceste semne. În orice caz, ca să fim siguri, nu-l zdruncinăm și nu-l atingem o perioadă.
 
– Pentru cât timp?
 
Pentru majoritatea oamenilor o jumătate de oră este suficientă, dar nu știm, atunci pentru siguranță nu-l mișcăm timp de trei ore.
 
Este recomandabil, dacă puteți, să discutați în prealabil cu personalul spitalului și să le spuneți că acest lucru îl dorește familia și, de obicei, ei răspund cererii noastre.
 
– Prima atingere – pe creștetul capului.
 
Dacă nu aveți de ales și trebuie să-l atingeți, atunci primul loc unde îl putem atinge este pe creștetul capului, pentru că dacă mintea încă doarme în inimă, atunci o atingere o va trezi. Marii Lama spun că este foarte important prin ce loc iese mintea din trup.
 
Dacă iese prin partea superioară a corpului, atunci va avea o șansă bună ca acesta să meargă către lumi mai bune. Deci, dacă trebuie să fie mișcat, și dacă au trecut deja cele trei ore, prima atingere va fi o atingere puternică pe creștetul capului.
 
Lama Dvora Hla povestește: „După ce mama mea a murit, a fost pusă la frigider. Când am sosit, mama stătuse în frigider, după părerea mea cam cincisprezece ore. Atunci am rugat personalul să o scoată de acolo. Și când i-am atins creștetul capului era încă fierbinte, iar partea corpului care se afla pe targa de metal era înghețată, deoarece temperatura acolo era foarte scăzută, iar creștetul ei era cald. Era uimitor, că încă mai exista acolo vibrație”.
 
– Este important să nu vă grăbiți să răciți trupul mortului.
 
În ceea ce privește răcirea, am văzut că aceasta este o idee foarte proastă. Trupul mortului se poate băga la frigider câteva ore mai târziu, dar nu înainte de cele trei ore. Nu-l puneți în frigider înainte.
 
Atâta timp cât mai există șansa ca mintea să fie în corp, răcirea poate să-l facă să caute căldură și această răcire poate foarte bine să-l trimită în infernul fierbinte, activând în acest fel karma care îl va proiecta acolo.
 
Așadar, nu-l băgați la frigider până când nu au trecut cele două-trei ore.
 
Să nu vă fie rușine să vorbiți cu personalul din spital, și dacă este cazul din toate schimburile. Pentru că dacă o persoană trage să moară, nu putem ști în ce tură va muri, de aceea trebuie să-i rugăm pe toți să nu-l bage în frigider până nu va trece ceva timp. Nu fiți timizi, este important.
 
– Donarea de organe.
 
Donarea organelor, în general este un act de bunătate. Dar, înainte de a lua organe de la o persoană, el ar trebui să fie mort. Adică, mintea să părăsească corpul, Asta înseamnă, pentru majoritatea oamenilor, că după cele trei ore semnele de viață s-au oprit.
 
Dar în general, organele nu mai sunt adecvate.
 
Moartea clinică nu este încă moarte. Și chiar dacă nu mai există semne clinice de viață, mintea este încă în corp. Și dacă cineva începe să-i scoată organele ucide ființa umană.
 
Deci, noi nu dorim să provocăm uciderea, și nici nu vrem să-l omoare altcineva.
 
În concluzie, dacă este posibil să donăm organe după ce mintea a plecat din trupul celui mort – este bine, dar după cum se aude acest lucru nu este posibil. Deci, în acest caz, fiecare va decide în mod personal.
 
Desigur, că persoanele care trăiesc și care donează un organ, cum ar fi cei care donează un rinichi – este o altă chestiune, este o mare generozitate.
 
Dacă corpul meu poate fi folosit de altcineva fără să mă omoare – asta este o binefacere minunată. Dar, niciodată, niciodată, nu trebuie făcută donarea pentru bani. Karma celor care vând organe, nu este bună.
 
– Conectarea și deconectarea de la aparate.
 
În ceea ce privește conectarea la aparate – cer să nu mă conecteze la ele, în cazul în care nu mai există nicio șansă. Dar, dacă cine este deja conectat, sub nici o formă nu trebuie deconectat, pentru că îl omoară. Și nu vrem să fim noi cei care să-l omoare.
 
– Crima din milă?
 
Ce se întâmplă dacă persoana vrea să fie deconectată de la aparate?
 
Întrebarea este cine va face munca? Cine va fi călăul? Cine va acumula karma negativă? Dacă bolnavul are o anume înțelegere, nu-i va cere nimănui asta. Eu pot să cer să nu fiu conectată la aparate, dar ca să cer altuia să mă deconecteze – este ca și cum aș cere cuiva să acumuleze karma omorului.
 
Este adevărat, nu este ca și crima din ură sau ceva asemănător, este diferit, dar este tot o karmă a omorului și asta înseamnă că, în viitor, aceeași persoană va suferi karma rănirii vieții, sau nu va fi sănătos, sau va avea o moarte prematură sau accidente etc. Vom face tot ceea ce putem pentru a-i ușura suferința, dar fără să-l omorâm.
 
Dar, dacă i se face eutanasie?
 
Noi știm ce îl așteaptă în cealaltă parte? De ce trebuie să-l grăbim? În cele mai multe cazuri, ceea ce îl așteaptă în cealaltă parte este mult mai rău decât ceea ce vedem aici.
 
Dacă adunăm toate suferințele tuturor oamenilor din lume pe tot parcursul vieții lor și le punem la un loc, nu echivalează cu o secundă de suferință în infern. Și majoritatea oamenilor merg acolo, deci ce să-l grăbim?
 
Așadar, s-ar putea ca o persoană să sufere cumplit aici, iar suferința lui îl purifică de suferințe mult mai grave în viitor. Ce știm noi? Noi știm ceea ce vedem aici și nu putem vedea din cealaltă parte. De asemenea, și marii Lama spun că nu le facem nici o favoare făcând acest lucru. Trebuie făcut tot posibilul pentru a le alina suferința și a nu a-i omorî.
 
Lăsați-i să plece singuri. Este greu să-i vedem pe cei dragi suferind.
 
 
Imediat după moarte
 
Dacă moartea este bruscă, un accident sau ceva de genul acesta, de multe ori când se întâmplă acest lucru, mintea persoanei moarte este încă în preajma accidentului, și este atașată de trup, pentru că s-a întâmplat brusc.
 
Rugăciunile noastre în acest caz îl pot ajuta pe cel care a murit, ca să meargă mai departe. Rugăciunile care se spun depind de religia persoanei care a murit. Dacă era evreu, se vor spune Psalmi, dacă a fost budist, există rugăciuni budiste. Dacă nu știți ce a fost, spuneți rugăciunile pe care le cunoașteți.
 
Făpturile în Bardo, trăiesc cel mult șapte zile, dar se poate repeta de șapte ori, adică mor în Bardo și se renasc în Bardo, deci maximul este de patruzeci și nouă de zile. Majoritatea făpturilor se nasc cu mult înainte de asta. Dar, în orele imediate de după accident, mintea este încă în preajma accidentului, deci se poate merge la locul accidentului și să se facă rugăciunile acolo, pentru a a-l ajuta să meargă mai departe.
 
Deci, cel mult patruzeci și nouă de zile, cu excepția marilor Lama care au ajuns la iluminare, fie înainte de moarte, fie în momentul morții. Sunt Lama care ajung în Bardo – aceștia sunt practicanți foarte avansați. Se spune despre Je Tsongkapa, despre Naropa, că ar fi a ajuns la iluminare în acest astfel. Cele aproximativ șapte zile și patruzeci și nouă de zile, nu se aplică aceștor mari practicanți, pentru că au ajuns la controlul deplin al minții. Ei nu se mai reîncarnează datorită karmei, ci se reîncarnează numai dacă ei decid asta, și dacă este benefic pentru ființe.
 
Este posibil să însoțim morții? Pentru a face asta este nevoie de puteri paranormale pentru a ști unde se află mintea mortului, iar majoritatea dintre noi nu le avem. Pentru cei care le au, ei pot face asta. Dacă am avea capacitatea de a ști unde este mintea lui și ce i se potrivește în același timp și dacă ne poate auzi, atunci poate fi ajutat.
 
 
Cum îi putem ajuta pe cei care au murit?
 
Cei care au murit deja, pot fi ajutați? Se pot face ritualuri în mănăstiri. Majoritatea oamenilor care mor sunt încă atașați de ceea ce au avut în viața lor: de corpul lor, de hainele lor, de bunurile lor. La tibetani, hainele mortului se pun pe un scaun, ca să-l atragă, apoi fac rugăciuni pentru a-l trimite mai departe pe calea lui. Ne putem ruga pentru ca cel care a murit să aibă parte de o viață spirituală bună, să poată finaliza cele șase perfecțiuni ale unui Bodhisattva. Există ritualuri în care se ard semințe care simbolizează faptele lor rele. Ele sunt purificate, ca și cum ar fi pentru viața următoare.
 
Se poate spune mantra Om Mani Padme Hung dacă nu cunoașteți o altă mantra și dacă cel mort nu a avut altă practică(1). Există mantre mai puternice, deci depinde de practica voastră și de a lui.
 
Atâta timp cât el este în Bardo, are o șansă dacă oamenii care fac rugăciunile sunt ei înșiși foarte curați. De aceea, îi lăsăm pe călugări sau pe Lama să facă aceste rugăciuni. Dacă există o legătură puternică cu Lama și dacă Lama este foarte pur, el poate face uneori ceva.
 
Odată ce mintea a părăsit deja corpul, karma deja îl proiectează în următoarea existență, iar în Bardo va fi deja în conformitate cu următoarea lui întrupare. Întruparea este deja determinată. Dacă este menit să fie un animal, nu-l putem readuce brusc să fie om, dar s-ar putea să fie un animal cu condiții de viață mai bune. Pentru ca el să nu fie un animal, trebuie să facă multă practică în viața lui, pentru că după aceea, va fi foarte greu. De aceea ni se spune să practicăm acum.
 
___________________________________________
(1)O altă mantra care se poate folosi în asemenea ocazii este „Om Ami Dewa Hri”. (https://www.youtube.com/watch?reload=9&v=unnqydmLXrs&feature=youtu.be)
 
 
Când o persoană este în doliu
 
Conform budismului, doliul este o situație de nebunie temporară. Pentru că persoana în doliu, datorită intensității întristării și a emoțiilor, poate încălca jurămintele. Se spune că legile karmice la acea vreme sunt întrerupte o perioadă, ca și cum l-ar ierta, din cauza doliului.
 
A-l consola pe cel în doliu este o faptă de mare bunătate. Acesta nu este momentul pentru a-l învăța Dharma, pentru că nu aude și nu receptează nimic, din cauză că este foarte trist. Iar intensitatea emoțiilor poate fi extraordinară.
 
Acesta este timpul să-l ascultăm, să-l mângâiem, să-l iubim. Să-l ascultăm, să-l ascultăm, să-l ascultăm, și să-l lăsăm să plângă. Iar mai târziu, după ce s-a calmat, dacă este deschis, atunci îl putem îndruma.
 
Trebuie lăsat să jelească, este extrem de important.
 
 
Cum să ne comportăm cu trupul mortului?
 
Trebuie înmormântat sau incinerat? Odată ce mintea a părăsit corpul, trupul este doar o bucată de carne. Ce să facem cu el, din punct de vedere al budismului? – nu contează.
 
Dacă este posibil ca el să aducă binecuvântare cuiva – tibetanii aruncă trupul ca mâncare pentru păsările de pe câmp. Uneori, incinerarea este mai de preferat decât îngroparea, deoarece un mormânt ocupă spațiu, iar bucata de pământ ar putea fi folosită pentru viață. Excepție este în cazul în care persoana a murit din cauza unei boli contagioase și există credința că fumul poate dăuna altora, atunci în acest caz, este mai bine de îngropat.
 
Dar, în afară de asta, se preferă incinerarea, doar pentru a nu consuma resurse.
 
Khen Rinpoche a avut o ceremonie de incinerare foarte frumoasă. Elevii lui au muncit zi și noapte să construiască ladă specială pentru foc, și asta trebuia să se facă rapid. După aceea, au adunat toată cenușa în două urne, pe care le-au învelit – pentru că era un lucru sacru. Iar mai târziu, conform instrucțiunilor lui Khen Rinpoche, doi dintre elevii săi veterani, au luat aceste urne și au urcat pe vârful unui munte din New Jersey și i-au împrăștiat cenușa peste tot. Și asta a fost. Ceea ce a mai rămas, este doar învățătura lui, și nu corpul său.
 
 
Fătul uman este considerat ca persoană
 
Dar avortul? Potrivit budismului, viața începe în momentul fertilizării, iar avortul este omor. Cu toții avem această karmă și avem multă muncă de făcut pentru a o purifica.
 
 
Contracepția
 
Cum rămâne cu contracepția? Contraceptivele sunt bune atât timp cât împiedică fertilizarea, și nu dacă acționează după fertilizare.
 
 
Îndatoririle karmice
 
– Oricine a făcut vreodată ceva pentru noi, avem o datorie karmică față de el.
 
– Toți cei care v-au adus cumpărătura de la supermarket îi sunteţi datori, nu doar cu bani, ci şi pentru că vă susține.
 
– Părinții noștri care ne-au dat acest corp cu care putem ajunge la iluminare – avem o datorie karmică imensă față de ei.
 
– Profesorii care ne învață vacuitatea, care ne direcționează întreaga carieră spirituală – este o datorie care nu poate fi rambursată.
 
Deci, datorăm o mulțime de lucruri multor ființe la niveluri diferite. Trebuie să rambursăm toate datoriile.
 
Cei care au ieșit din retreat-ul de trei ani, au spus că după trei ani – li s-au accentuat mult conștientizarea acestui lucru. O parte din pofta lor de mâncare care le făcea plăcere s-a stins. Mâncarea este doar combustibil. Deoarece nu vrem să consumăm dincolo de ceea ce avem nevoie pentru a ne menține această mașină pentru a ajunge la iluminare. Și nu doar mâncarea, dar, în general, consumul scade. Îți dai seama ce datorie karmică uriașă ai față de univers și față de toți oamenii din univers și nu vrei să o crești, vrei să începi să o rambursezi.
 
Cum vom înapoia datoria? Vom practica ca să ajungem la iluminare și să-i scoatem pe toți din suferință. Aceasta este cea mai minunată contribuție pe care le-o putem aduce.
 
Și dacă avem o datorie karmică serioasă față de cineva, am rănit pe cineva și așa mai departe, vor veni să-și primească datoria, ne vor hărțui și demonii ne vor bântui, acestea sunt obstacolele noastre în calea iluminării. Toate aceste datorii trebuie rambursate.
 
 
Purificarea karmică și puritatea inimii
 
Dacă sunt oameni care au ucis mulți oameni în războaie, asta înseamnă că dacă vin să-și revendice viața, atunci nu mai are nicio șansă de a progresa?
 
Lama Zopa spunea: „Oamenii din această lume au oroare de Hitler sau de Stalin sau de Mao Zedong care au ucis milioane de oameni. Dar chiar și o persoană ca Mao Zedong, dacă și-ar fi purificat faptele în timpul vieții sale, ar fi avut șansa de a ajunge la iluminare chiar în același curs al vieții. Dacă ar fi intrat în tantra și ar fi făcut cum trebuie purificarea, și-ar fi terminat toate datoriile în timpul unei singure vieți”.
 
Spre deosebire de ei, există cei care nu pot să-și ramburseze datoriile. Există păcate mult mai mari decât cele ale lui Mao Zedong, Hitler și Stalin. Hitler a omorât șaizeci de milioane. Acest număr comparativ cu numărul de ființe din întreaga lume – este infim față de numărul de ființe din lume. Există păcate cu mult mai mari pe care le facem împotriva tuturor ființelor din lume.
 
Ce poate fi un asemenea păcat? De exemplu, cineva ajunge pe calea tantrică, și este atât de aproape să salveze toate ființele și se întoarce înapoi, își rupe jurământul, acesta este un păcat cu mult mai mare! Noi nu știm asta, deoarece vederea noastră este atât de limitată. O astfel de persoană nu va mai putea ajunge la iluminare în această viață și , de asemenea, calea lui va fi blocată pentru foarte mult timp. Și aceasta este o tragedie inegalabilă în univers.
 
Cu cât ești mai înalt și ești mai aproape de iluminare, cu atât căderea este mai puternică.
 
Așadar, este posibil ca Hitler să nu fi fost deloc aproape de iluminare și atunci el a provocat o nedreptate atât de cumplită, dar chiar și o astfel de nedreptate poate fi purificată. Lama Zopa ne spune: „Mao Zedong a ucis milioane de oameni în China, dar nu au fost profesorii săi. Pe de altă parte, oricine încearcă să-și rănească profesorii este un dezastru cumplit. Pentru că aceștia îi trasează calea către iluminare, și chiar dacă se va întâmpla peste cine știe câte vieți – a semănat acum semințele. Dacă cineva își lovește profesorul – este un dezastru cumplit. Trebuie să fim foarte atenți la respectul pe care îl dăm celor care ne-au învățat”.
 
 
*******
 
Concluzia este că ar trebui să mergem spre cea mai înaltă practică pe care o putem face.
 
În afară de practica tantrică, cel mai puternic lucru pe care îl puteți face este să învățați și să meditați asupra vacuității și să vă dezvoltați compasiunea. Fiecare dintre voi poate practica compasiunea indiferent de unde ați venit și cât de multă meditație ați făcut. Și aceasta este o karmă foarte puternică și minunată! Și dacă vom muri mâine, atunci vrem să o acumulăm rapid. Și are rezultate aproape imediate.
 
Deci despre asta vom vorbi, în lecția următoare. 

 

Lecția 4 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 4

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 Să facem un scurt rezumat al lecțiilor anterioare
 
Vom enumera din nou cele trei principii ale meditației asupra morții:
 
1. Primul principiu – moartea este certă.
2. Al doilea principiu – data morții este incertă.
3. Al treilea principiu – în momentul morții, nimic altceva nu ne poate ajuta decât Dharma.
 
Primul principiu – moartea este certă
 
Am spus că fiecare dintre principii are trei considerente.
 
1- a. Primul considerent este că moartea nu poate fi oprită, nu există nimic care să o oprească și am dat povestea Basra. Acest considerent este simbolizat în meditația noastră, de câinele înlănțuit, câinele sălbatic fioros care vine să ne devoreze și nu poate fi oprit. Nu este nimic care să-l oprească.
 
1- b. Al doilea considerent este că fiecare clipă a vieții se scurge, și nu mai poate fi adusă înapoi. Acest lucru este simbolizat de acea clepsidră așezată în mijlocul camerei rotunde și galbene. Și aceasta este partea cea mai importantă din primul principiu, aceea că moartea ar putea veni în seara asta. El ar trebui să fie lucrul care ne direcționează viața și ne direcționează deciziile pe care le luăm în fiecare moment: ce să facem, cum să acționăm – toate alegerile noastre ar trebui să fie dictate de conștientizarea faptului că data morții este incertă. Și ar putea fi diseară.
 
1- c. Și al treilea considerent este că nu apucăm să practicăm suficient până în momentul morții. Acest considerent a fost simbolizat în meditația noastră prin fuga rapidă prin coridorul lung, care are pe pereți imaginile tuturor profesorilor pe care i-am avut și toate învățăturile pe care le-am primit pe parcursul anilor. Acest lucru înseamnă că nu vom apuca să realizăm tot ceea ce am dori să practicăm.
 
Al doilea principiu – data morții este incertă.
 
Și acest principiu are trei considerente.
 
2-a. Primul considerent este că ne aflăm pe continentul Dzambuling, iar pe acest continent durata de viață nu este fixă.
– Nu este corect să gândim că, dacă cineva este tânăr, are o viață lungă.
– Nu este corect să credem că dacă cineva este sănătos, atunci are o viață lungă de trăit.
Nu avem nicio indicație despre cine ar putea avea o viață lungă. Sunt foarte puțini cei care știu să citească karma și numai ei pot ști asta.
 
2-b. Al doilea considerent este că există multe lucruri care ne pot omorî și doar câteva lucruri care ne susțin.
 
Și nu numai asta, chiar și puținele lucruri care ne susțin în viață, și ele ne pot ucide. Și, de fapt, am văzut că nu există un nici măcar un singur lucru care să ne susțină și care să nu ne omoare.
 
În acest context, am vorbit despre lucruri interioare care ne susțin: elementele și echilibrul dintre ele. Acest echilibru este necesar pentru a avea sănătate. Elementele în limba tibetană se numesc Sa chu me lung, adică pământ, apă, foc și aer.
 
Și am mai spus, de asemenea, că dacă acest echilibru este perturbat – boala se instalează, iar dacă este complet perturbat, atunci va veni moartea.
 
Așadar, aceleași lucruri care ne susțin, pe care sunt construite viețile noastre, sunt exact acele lucruri care ne pot ucide din interior. Iar din exterior – aceeași mașină care ne duce în tot locul, ne poate ucide. Oamenii pot aluneca în jacuzzi, sau frumoasa casă pe care încă plătim ipoteca, se poate prăbuși și ne poate ucide. Ne putem îneca cu mâncarea pe care o mâncăm. Medicul la care venim să ne vindece – medicamentul pe care ni-l dă ne poate ucide.
 
Deci orice lucru care ne susține, dacă avem karma așa, ne poate omorî. Majoritatea oamenilor nu țin cont de asemenea lucruri, de aceea atunci când devenim conștienți de ele, va intensifica sentimentul de urgență al acestui moment, deoarece nu știm cât de mult timp ne-a mai rămas.
 
2- c. Al treilea considerent – corpul nostru este foarte fragil, și este foarte ușor de omorât. Nu numai că sunt multe lucruri care ne omoară – dar este și ușor de omorât. Am spus că este suficient să astupăm gura și nările cuiva și în câteva minute s-a dus. Sau putem trece printr-un loc unde s-au făcut teste nucleare și o particulă de radiație poate dăuna unei celule sănătoase din corpul nostru, și apoi să apară cancerul.
 
3. Al treilea principiu – în momentul morții, nimic altceva nu ne poate ajuta decât Dharma. Vom discuta mai pe larg acest principiu. Cele trei considerente sunt legate de acele lucruri la care apelăm de obicei pentru ajutor.
 
3-a. Prietenii și rudele nu ne pot ajuta
 
nyenshe chik kyang trisa mepa
nyenshe chik kyang trisa mepa
 
Nyen = apropiat,
She = prieten,
Nyenshe = prieten apropiat.
Chik kyang = nici măcar unul,
Tri = a lua,
Sa mepa = a nu putea.
 
Adică, nu vom putea lua nici măcar unul dintre toți prietenii și rudele noastre.
 
 
Plecăm singuri
 
Ceea ce este trist este faptul că nimeni nu poate veni cu noi. Dar există o excepție. Dacă ambii parteneri practică bine tantra și ajung la stadiile avansate împreună, atunci pot pleca împreună. Dar nu sunt mulți.
 
Aceasta este singura excepție în legătură cu rudele și prietenii.
 
La două secunde după ce ne-am dat ultima răsuflare – suntem singuri. Complet singuri.
 
Existența noastră samsarică este temporară și trecătoare și cu siguranță va fi uitată…
 
Vom fi uitați. Poate va fi o generație de copii și o altă generație de nepoți care ne vor mai ține minte, dar peste alte trei sau patru generații nimeni nu-și va mai aminti cine am fost. Este posibil să apărem într-un arbore genealogic, și asta este tot ce mai rămâne. Iar peste încă o mie de ani, nici despre acest arbore genealogic – nimeni nu va mai ști ce înseamnă. Veți fi complet uitați.
 
Ceea ce credem că suntem acum, este complet alternativ, inclusiv numele nostru, inclusiv istoria noastră.
 
Peste încă cinci mii de ani, nimeni nu va mai ști de existența noastră. Noi înșine nu știm cine a fost aici în urmă cu cinci mii de ani,
 
Nu avem habar cine au fost strămoșii noștri, ale căror gene le purtăm. Și oamenii care ne iubesc atât de mult astăzi și pe care și noi îi iubim – peste un timp și ei vor pleca. Toată generația de acum va pleca, și toată generația următoare va pleca.
 
 
… ca un vis care trece într-o clipă
 
Conștiința pe care o avem acum în comparație cu cea din Bardo este ca un fel de vis. În ultimele momente înainte de moarte, mulți oameni își văd viața trecând rapid prin fața ochilor – ca și cum s-ar trezi dintr-un vis. Ca și când vă treziți dintr-un vis și s-ar putea să vă mai aduceți aminte de câteva imagini din vis, iar apoi vor trece și ele.
 
Așa va fi viața pe care o avem chiar acum, în momentele morții. Va arăta ca un vis din care v-ați trezit, și s-a terminat. Totul a plecat.
 
Și personajele din vis unde s-au dus? La fel și cu personajele care apar în viața noastră. Aceeași realitate. Trăim într-un vis, într-o iluzie, într-o iluzie de proiecții care provin din karma.
 
Uneori, în meditație profundă oamenii își pot aminti frânturii dintr-o viață anterioară. Iar dacă sunt și mai avansați, își pot aminti de viețile anterioare, dar majoritatea dintre noi nu-și amintesc. Și toate aceste lucruri vor dispărea.
 
Așadar, acesta a fost primul considerent al principiului al treilea.
 
Ne putem lua practica cu noi? Să spunem că facem o practică adecvată în această viață, dacă ne vom naște din nou ca ființă umană, oare putem lua cu noi practica?
 
Răspunsul este da și nu.
 
Cu toții avem trei tipuri de minți: Una grosieră, alta medie și mai avem și o minte subtilă. Ceea ce trece din această viață la următoarea este mintea cea mai subtilă.
 
În general, cunoștințele de geografie și istorie se află în mintea grosieră, și deci, se vor duce. Cine înțelege matematica – și aceasta este mintea grosieră, se va duce și asta. Tendința de a înțelege matematica poate fi adânc înrădăcinată, prin urmare, va există cineva cu mai mult talent în matematică și altcineva cu mai puțin talent. Tot la fel și în muzică – Mozart de exemplu.
 
Există semințe karmice ca urmare a tot ceea ce facem.
 
Tot ceea ce facem lasă o sămânță karmică, lasă o amprentă în conștiința noastră, la bine sau la rău. Toate aceste karme le purtăm după noi. Câtă putere au? Asta este întrebarea.
 
Care este forța cu care rodește și se manifestă în următoarea viață? Şi asta este o întrebare.
 
Pentru că, dacă karmele sunt slabe și există altele mai puternice, care provin din vieți mult mai vechi, ele se vor manifesta. Și atunci puținele binefaceri pe care le- am făcut aici, fără prea multă înțelepciune, este o karmă slabă a cărei amprentă este slabă. Aceasta este toată ideea.
 
Întreaga idee este să dobândim suficientă înțelepciune și înțelegere pentru ca binefacerile noastre să se impregneze suficient de puternic, astfel încât să putem prinde momentul. Pentru că ceea ce ni se întâmplă este că facem puține fapte bune și cădem, iar și iar. Va trebui să atingem un anumit nivel pentru ca aceste binefaceri să ne rămână în minte, să dobândim conștientizări.
 
Dacă am dobândit, de exemplu:
– Bodhichitta,
– sau o adevărată compasiune față de toate ființele, asta va veni cu noi.
– Dacă am perceput direct vacuitatea, cu siguranță va veni cu noi.
– Dacă ne-am dezvoltat o adevărată aversiune față de viața lumească – va veni cu voi.
 
Ideea este să percepem vacuitatea, pentru că este singurul lucru care ne asigură că vom ieși din Samsara. Și pentru asta este nevoie de multă muncă. Acest lucru nu se va întâmpla dacă ne vom continua viața normală și vom ajunge ocazional la o lecție de Dharma.
 
3-b. Bunurile acumulate nu ne pot ajuta.
 
nor gyi dultren kyerdu mepa
nor gyi dultren kyerdu mepa
 
Nor = bunuri, proprietăți,
Dultren = moleculă, atom, particulă,
Kyer = a purta.
 
Deci, al doilea considerent este că nu putem lua nici măcar o singură moleculă din toate bunurile pe care le-am acumulat.
 
Dacă ne gândim puțin la asta, poate fi destul de deprimant. De ce avem pantofi? Pentru că vrem să mergem undeva, nu este așa?! Dacă nu vrem să mergem undeva nu avem nevoie de pantofi. De ce vrem să mergem undeva? Pentru că dorim ceva, altfel nu vom merge nicăieri. Vrem ceva, dorim ceva. Tot ce avem este așa. Ne punem speranța în aceste lucruri ale noastre. De fapt, suntem extrem de atașați de lucrurile noastre.
 
Chiar și într-un mod atât de practic cum am menționat mai înainte despre încălțăminte, sau haine, sau orice altceva, niciunul dintre aceste lucruri nu poate veni cu noi.
 
Și dacă ne uităm cât de mult suntem preocupați de aceste lucruri, la cât de atașați suntem de ele și cât de important este pentru noi aspectul, forma și prețul lor, vedem cât de multă energie a vieții și momente prețioase ale vieții investim în lucrurile pe care le vom pierde.
 
 
Semințele lăcomiei
 
Dacă mai și râvnim la ceva pe care îl au alții, atunci este și mai grav! Datorită atașamentului nostru față de bunuri, vom acumula karma negativă care va veni după noi. Ceilalți vor muri, noi vom muri, lucrurile lor cine știe unde vor ajunge, cu siguranță nu vor veni cu noi, în schimb lăcomia va veni cu noi. Aceste semințe le vom purta cu noi.
Dacă vom privi foarte atent în carnețelul nostru, vom vedea la ce nivel adânc merg lucrurile.
 
 
Trebuie să ducem un trai modest și demn
 
Asta înseamnă că acum trebuie să aruncăm totul și să trăim din mila altora? Nu, nu asta se spune. Și nici nu este o karmă bună. Ceea ce este de dorit, este să fim capabili să ne întreținem, dar nu mai mult de atât. Trebuie să avem abilitățile necesare profesionale care să ne ofere un trai modest și nu dincolo de asta. Dincolo de asta, ne vom dedica timpul Dharmei, deoarece timpul se scurge. Fiecare moment din viață trece.
 
Dacă ne bazăm pe alții, atunci le răpim din viața lor, le luăm energia vieții lor. Deci nu vrem să facem asta. Vrem să fim independenți în general.
 
Uneori ne sprijinim profesorii – și asta este o altă problemă, este deja altă karmă. Dar în general vrem să fim independenți și să nu stăm lângă masa altora. Și în același timp, va trebui să ne reducem nivelul nostru de așteptări la un nivel care ne susține și nu mai mult de atât. Și restul îl vom dedica altora și Dharmei.
 
Oamenii lucrează cincizeci de săptămâni pe an, și primesc doar două săptămâni de vacanță. Asta este un lucru foarte trist. Munca principală se face în retreat-uri.
 
Dacă un retreat tantric se face mai puțin de cinci săptămâni, atunci nu se va intra suficient de adânc. Este nevoie de mult timp pentru a trece de la o minte agitată din viața obișnuită la un nivel meditativ profund.
 
3-c. Prețiosul nostru corp nu ne va putea ajuta.
 
Ceea ce enumerăm aici sunt lucrurile la care apelăm de obicei pentru ajutor. Așadar, rudele și prietenii nu-i putem lua, bunurile noastre nu le putem lua, și care este al treilea lucru de care suntem atât de obsedați? Este corpul nostru.
 
sha ru kyang dorwa
sha ru kyang dorwa
 
Sha = carne,
Ru = oase,
Kyang = chiar și,
Dorwa = a renunța.
Deci, va trebui să renunțăm chiar la carnea și oasele noastre.
 
Dacă vă aduceți aminte, despre exemplul hoțului prins într-o țară în care pedeapsa este amputarea mâinii și despre groaza lui când este târât spre pedeapsă. Ochii lui ies din orbite, gura îi este uscată, este alb la față și plin de spaimă și neliniște. Și asta doar că i se taie o mână.
 
Am descris mai înainte și experiența în momentul morții. În momentul morții, nu doar o mână se duce, ci totul se duce:
– tot corpul nostru,
– mintea noastră, 
– chipul nostru,
– numele nostru,
– amintirile noastre.
Toate dispar.
 
Deci, putem să ne imaginăm groaza care va pune stăpânire pe cel care va muri în măsura în care este astăzi este atașat de aceste lucruri, se identifică cu corpul lui și crede că este el.
 
Oricine a fost violat sau violată are acest puternic sentiment de profanare – de unde vine? Din atașament. Dacă nu există nici un atașament față de corp, atunci nu există nimic de profanat. Acesta este doar un exemplu din atâtea și atâtea. Gândiți-vă la aceste sentimente grele pe care le purtăm după astfel de acte – în momentul morții sentimentele vor fi de un milion de ori mai intense. Pentru că totul ni se ia.
 
Oare ar trebui să dedicăm timp și eforturi pentru a ne cultiva corpul?
 
Dacă facem sport sau masaj sau orice altceva, pentru a ne simți bine în această viață, dacă acesta este obiectivul – este pierdere de timp, deoarece nu putem lua corpul cu noi. Viața noastră, dacă ne uităm la tot ce am învățat în cursul nostru este o bulă mică.
 
Atunci să facem sport sau să nu facem?
 
Dacă contribuie la sănătatea mea și, în consecință, acum mă simt mai bine, voi folosi acest sentiment bun pentru a-mi aprofunda calea spirituală și pentru a da mai mult altora. Dacă lipsește – este complet lipsit de sens.
 
Același lucru putem spune despre orice activitate lumească. Evreii religioși binecuvântează mâncarea și băutura înainte de a mânca sau a bea.
 
Fiecare clipă, fiecare decizie ar trebui să aibă în ea ceva sfânt, și nu ceva banal. Pentru că acel lucru banal nu-l putem lua cu noi nicăieri. Nu are sens.
 
Corpul pe care-l cultivăm, va fi cel care ne va ucide. El ne va trăda. Investim în inamic.
 
Cu excepția cazului, în care ne folosim de corp ca instrument pentru a ajunge la iluminare. Atunci va fi cel mai bun prieten al nostru. Și pentru că avem nevoie de el, atunci va trebui să-i prelungim viața și sănătatea, și să fim foarte atenți să nu-i facem vreun rău.
 
Pentru asta există jurăminte. Acum corpul nostru este un templu. În caz contrar, va deveni un corp urât mirositor. Asta va face.
 
 
Suferința care vine din atașamente
 
Ființa Bardo care s-a desprins deja de corp și se vede întins pe pat – dacă a fost foarte atașat de corpul său, și moare cu acest atașament, va fi plin de mânie și ură față de oamenii care se ocupă de corpul lui, îl disecă sau îl arde sau îl îngropă, orice ar face, el este furios. O astfel de persoană suferă foarte mult. În măsura în care a lucrat la eliberarea de atașamente în această viață, atunci el se va afla într-un loc complet diferit.
 
Cu toții – și acesta este probabil un aspect la care trebuie să fim atenți în practica noastră – avem un atașament special față de chipul nostru. Și mai atașați sunt cei care sunt frumoși. Oamenii care au o față frumoasă sunt atașați în special de chipul lor. Iar cei mai mulți vor suferi în momentul morții. Oamenii care erau frumoși, când îmbătrânesc și încep să își piardă frumusețea, suferă foarte mult.
 
Ar trebui să ne gândim că atunci când va veni momentul morții, vom fi luați din acest corp și că identificarea cu acest corp va fi inevitabil ruptă – totul va fi uitat. Fața noastră, pe care ne place atât de mult să o vedem în oglindă, ni se va lua. Numele nostru pe care-l iubim atât de mult, ni se va lua.
 
Iar ființele Bardo, acei oameni care au murit în acest fel – și așa suntem aproape toți – sunt foarte supărate, și suferă foarte mult din cauza asta. Se simt pângărite.
 
Deci, aceasta este o meditație importantă. Toate aceste lucruri spre care ne orientăm în prezent pentru sprijin, ajutor și confort, ne consolează. Și dacă putem consola și pe cineva când suferă, este bine. Dar este important ca în practica noastră, să nu fim confuzi și să nu ne atașăm și mai mult de lucruri, ci dimpotrivă!
 
Orice lucru al simțurilor, de care suntem atașați, nu numai de corp și frumusețe, poate de muzică sau de lucrurile frumoase din jurul nostru, ce facem? Ne petrecem timpul cumpărând ornamente pentru a ne decora casa, sau cumpărăm haine frumoase. Ne dedicăm timpul lor. Cu cât ne agățăm mai mult de lucruri, cu atât vom suferi mai mult. Iar în momentul morții suferința noastră va fi mai mare. În acest fel, karmele care vor fi activate, vor fi mai rele.
 
Așadar, toată această muncă trebuie făcută acum din conștientizarea acestui lucru. Este un proces treptat care nu se face deodată. Asta nu înseamnă că dacă am auzit toate acestea, nu ne mai identificăm acum cu corpul. Lucrurile nu merg așa, este parte a practicii.
 
 
Ceea ce vine cu noi este karma pe care am acumulat-o…
 
Cel de-al treilea principiu spune că tot ce vine cu noi este acest flux de conștiință. De fapt, mintea subtilă din curentul conștiinței mele este plină de karmele pe care le-am acumulat. Vine cu noi. Dacă am neglijat pe cineva, de exemplu, pentru a avea grijă de mine însumi – eu mă duc, el se duce, dar karma de a neglija pe cineva va rămâne.
 
Și nu îmi voi mai aminti nici cine a fost el, nici cine am fost eu și nici ce a fost, dar karma faptei va rămâne. Si invers. Karma de a da ajutor celorlalți și ea va rămâne.
 
Ceea ce vine după noi sunt amprentele lăsate în curentul nostru de conștiință, în urma a ceea ce spunem, facem, gândim.
 
Tot ceea ce spunem, facem și gândim – de cele mai multe ori, mai puțin facem și spunem, dar gândim tot timpul – toate acestea rămân la noi.
 
 
…și karma produce întreaga noastră lume…
 
De aceea, în Abhidharma Kosha este scrisă celebra frază:
 
Ceea ce înseamnă „Diversitatea lumilor se naște din karma”.
 
Tot ce există în lumea noastră este creat din karma, care sunt aceleași amprente pe care le-am lăsat în minte în urma acțiunilor, cuvintelor și gândurilor noastre. Ele ne creează întreaga lume. Aceste amprente care se află în curentul nostru de conștiință, vin după noi și ne vor crea următoarea viață. Iar acest curent de conștiință – este plin de aceste karme.
 
Cu excepția cazului în care suntem un practicant tantric foarte avansat, și avem o relație minunată cu Lama.
 
În măsura în care credem că există vreun confort în sănătatea noastră, în prietenii noștri, în lucrurile noastre – al treilea principiu vine să ne trezească din minciună.
 
 
…și, prin urmare, va trebui să fim atenți
la acțiunile, vorba și gândirea noastră…
 
Și dacă toate acestea sunt adevărate, atunci pe ce ar trebui să ne concentrăm? Ar trebui să ne concentrăm pe plantarea de semințe potrivite.
 
Ken Rinpoche spunea: „Ce semințe ați plantat astăzi?” Ele vor veni cu noi. Ce gânduri ai avut? L-ai ajutat pe aproapele tău astăzi? Cât timp ai fost ocupat să îi ajuți pe ceilalți sau să te gândești cum să îi ajuți pe ceilalți și cât timp ai fost ocupat cu manichiură, pedichiura, produse cosmetice, livrări, supermarket – toate lucrurile pe care le facem. Cu alte cuvinte, cât timp ai fost ocupat cu tine însuți, și cât timp ai dedicat altora? Toate acestea ne determină karma.
 
 
… mai ales când vine vorba de Lama noastră
 
Și după cum s-a spus, dacă avem legături strânse cu un Lama – acest Lama a fost întotdeauna cu noi, și va veni întotdeauna cu noi. Întrebarea este la ce nivel suntem. Oare putem beneficia în prezent de o astfel de relație? Lama se află deja cu noi de mii de ani și va continua să fie cu noi. Dar, suntem prea orbi pentru a-l observa și de a ne ajuta de el. Lama încearcă să ne ajute tot timpul. El încearcă să străpungă întunericul adânc care ne înconjoară. Și când reușește, deja începem să recunoaștem în cineva ca fiind acesta. Este foarte important să cultivăm și să întărim această karmă cu un Lama, deoarece el este unul dintre singurele lucruri care ne pot ajuta.
 
Oare a fi un bun budist înseamnă a fi neapărat sărac? Nu, nu spunem asta.
 
Pot fi oameni care aud această lecție și spun: „Așadar, nu trebuie să mă bucur de nimic bun în viață”. Nu asta este ceea ce învățăm. Budismul ne învață să ajungem la plăcerile cele mai mari. Cu siguranță, că toți Buddha și Bodhisattva doresc din toată inima să ne bucurăm cât mai mult. Nu este nicio problemă de a ne bucura de lucruri. Aceasta este o greșeală pe care unii oameni o fac atunci când se referă la budism ca la ceva care ne limitează: să nu râdem, să nu zâmbim, trebuie să stăm nemișcați, să fim ca o plantă și orice vine este în ordine. Nu asta a venit Buddha să ne învețe!
 
Lama Dvora Hla spunea: „Acest lucru m-a atras atât de mult să mă apropii de Geshe Michael, pentru că după un șir lung de profesori pe care i-am avut mulți ani, care erau foarte serioși, deodată am întâlnit pe cineva care era plin de bucuria vieții, care savura viața. Pentru mine a fost atât de înviorător să-l întâlnesc”.
 
Ideea este că, odată ce aveți suficientă putere, va trebui să vă folosiți de ceea ce aveți pentru ai ajuta pe alții. Dacă sunteți puternici și știți să gestionați un proiect – luați-vă un proiect care să-i ajute pe ceilalți. Dacă știți să faceți bani – folosiți-vă de cunoașterea voastră de a-i ajuta pe ceilalți. Și bucurați-vă între timp. Este în regulă, este minunat.
 
Deci, ideea este să deveniți mai puternici, ca să vă puteți asuma din ce în ce mai multă responsabilitate pentru tot mai mulți oameni, de a le aduce binecuvântare la un nivel din ce în ce mai mare.
 
Așadar, dacă astăzi puteți hrăni un vecin, poate mâine veți putea amenaja o cantină socială pentru nevoiași, și poate mai târziu îi puteți învăța cum să-și câștige traiul. A învăța pe cineva o profesie este un nivel mai înalt, iar cel mai înalt nivel, desigur, este predarea Dharmei. Dar pentru asta va trebui să vă faceți temele, nu este așa?
 
 
Toată plăcerea și fericirea noastră vin din ajutorul dat celorlalți
 
Asta nu înseamnă că dacă acum avem grijă de ceilalți, ne vom bucura mai puțin – este exact invers. De ce Buddha se află într-o permanentă plăcere supremă, atât de sublimă, care este dincolo de orice ne putem imagina? Pentru că îi ajută pe ceilalți neîncetat.
 
Cu cât suntem mai implicați în a da ajutor altora, cu atât plăcerea noastră va fi mai mare. Și oricine iubește să ajute oamenii, vă poate spune acest lucru.
 
Cei cărora le place să-i ajute pe ceilalți nu au momente de depresie – nu au timp pentru depresie. Ei trebuie să-i ajute pe ceilalți.
 
Dacă va veni cineva la voi și va începe să vă povestească despre depresiile sale, întrebați-l: „pe cine ai ajutat azi?” Maestrul Shantideva spunea:
 
                    Toată fericirea ce există în lumea întreagă
                    Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
                    Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
                    Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
 
El a scris cuvântul „toată”, ceea ce nu este o exagerare. El ne spune, că toată fericirea pe care o avem în această lume, vine numai din ajutorul dat altora.
 
Dacă nu i-ați ajutat pe alții, puteți face toate masajele din lume și veți ieși cu dureri de mușchi. Dacă i-ați ajutat pe alții – masajul vă va face o mare plăcere. Pentru că plăcerea nu vine din masaj. Masajul este cum vine plăcerea. Iar cauza este că i-am ajutat pe ceilalți.
 
Nu de la yoga suntem flexibili. Acest lucru se datorează faptului că i-am ajutat pe alții, și atunci yoga ne va face maleabili. Dacă nu i-am ajutat pe alții – yoga ne poate rupe piciorul. Este cum lucrurile vin și nu de ce vin. Și până nu vom înțelege asta, vom continua să suferim.
 
Maestrul Shantideva spune și contrarul, și anume că orice suferință, fără excepție, mentală, fizică sau sufletească sau de orice altă natură, va proveni din grija față de noi înșine sau dacă i-am rănit pe alții. El spune: “…De aici vine totul: şi suferinţa, şi fericirea.”
 
Un psiholog foarte cunoscut din Statele Unite, care nu mai este în viață, a spus că cineva a venit la el și i-a povestit despre mătușa lui a cărui soț murise, că ea a devenit extrem de deprimată și nu știe cum să o ajute. Mătușa lui era atât de deprimată, încât nici la doctor nu putea merge. Așadar, psihologul întreabă: Există ceva care să o intereseze? Omul îi spuse: „Da, adoră florile și copiii”. Atunci psihologul îl sfătuiește în felul următor: „Spune-i să crească flori în ghivece și să le aducă la grădinițe”. Și asta a scos-o din depresie, ajutându-i pe alții.
 
Focalizarea pe celălalt este ceea ce vă va ajuta. Dacă găsiți un lucru cât de mic care să-l intereseze pe cel deprimat, mergeți pe asta, numai așa îl veți putea ajuta. Când veți cădea voi, căutați pe cineva pe care-l puteți ajuta. Mutați-vă focusul pe celălalt.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă confortabil, și închideți ochii. Spatele să fie drept, umerii echilibrați, bărbia nici prea ridicată și nici prea coborâtă. Fața relaxată, gura închisă ușor. Mâinile sunt așezate în poală, palma dreaptă peste palma stângă dacă vă este comod așa.
 
Concentrați-vă asupra respirației. Găsiți un punct mic la intrarea în nări și concentrați-vă pe senzația trecerii aerului prin nări.
 
Refugiați-vă în cele trei diamante: diamantul Buddha, diamantul Dharma și diamantul Sangha a căror esență este compasiunea și înțelepciunea din inima voastră, conștientizările voastre și esența lor, sunt unicul refugiu care nu dezamăgește.
 
Generați-vă motivația Bodhicittei, a dorinței de a vă dezvolta înțelepciunea și compasiunea, astfel încât să puteți ajuta toată lumea să iasă din suferință și să atingă fericirea sublimă a lui Buddha.
 
Invitați-l pe Lama, pe profesorul vostru spiritual, o figură minunată. Vedeți-l tânăr, radiind de lumină, plin de frumusețe, care are calități spirituale sublime, cunoaștere infinită, compasiune care nu cunoaște limite, iubire necondiționată pentru toate ființele și o mare iubire pentru voi. Vedeți-l cum vă privește cu mare dragoste.
 
Prosternați-vă mental în timp ce-i admirați calitățile lui sublime.
 
Oferiți-i ofrandă. Ea ar putea fi o priveliște frumoasă pe care ați văzut-o. Ar putea fi o melodie care v-a încântat sufletul. Ar putea fi ceva frumos pe care îl aveți, mai ales dacă este ceva la care țineți foarte mult, sau ar putea fi o faptă bună pe care ați făcut-o.
 
Dacă există ceva care vă stă pe suflet în momentul de față, ceva ce ați spus astăzi și pe care îl regretați, sau o faptă pe care ați făcut-o și de care nu sunteți mândri, mărturisiți-i acum Lamei.
 
În continuare, amintiți-vă de ceva minunat pe care l-ați făcut, spus sau gândit în această zi și bucurați-vă că faceți aceste lucruri și de minunata karmă pe care ați acumulat-o.
 
Rugați-l pe Lama să vă ajute pe cale. Rugați-vă să aibă o viață îndelungată și să fie alături de voi, atâta timp cât aveți nevoie de el și să vă conducă pe cale.
 
Și acum, ați părăsit deja pădurea deasă. Ați aruncat toate poverile grele în apă și ați lăsat în urmă toate persoanele care se înghesuie în jurul mesei pline de mâncare și băutură. Toate acestea simbolizează eliberarea de atașamentele pe care le aveți față de lucrurile lumești, de plăcerile lumești, eliberarea de toate bunurile și de toate lucrurile care vă împovărează. Ați trecut deja de paznicii înarmați care simbolizează meditația greșită asupra morții, cea care implică panică și frică. Ați trecut de gazonul verde din fața castelului, simțindu-vă ușori, pregătiți să parcurgeți calea spirituală.
 
Ați intrat în camera galbenă prin ușa aurie. Ușa aurie simbolizează primul principiu al meditației asupra morții care spune că fiecare dintre noi trebuie să moară și că moartea este sigură.
 
Deschideți ușa și imediat la intrare vedeți un câine sălbatic, uriaș, agresiv, cu colții scoși care este legat de perete. El simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită. Nu există nimic care să oprească moartea. Prin faptul că ne naștem, va trebui să murim chiar dacă vom face totul bine.
 
Înaintați spre centrul camerei rotunde și vedeți clepsidra în mijlocul camerei, stând pe un soclu. Clepsidra simbolizează faptul că viața se scurge clipă de clipă, și fiecare clipă care a trecut, nu poate fi adusă înapoi. Vă uitați la clepsidră și vedeți că aproape tot nisipul s-a epuizat, și că a mai rămas foarte puțin nisip în ea. Ne maturizăm, îmbătrânim, viața se scurge permanent și se termină.
 
Apoi ieșiți din această cameră, și alergați pe un coridor a cărui pereți sunt tapetați cu imagini ale profesorilor voștri și a învățăturilor primite. Fugiți repede pe coridor și nu aveți timp să mai zăboviți. Nu aveți timp să cercetați amănunțit aceste imagini, fapt care simbolizează faptul că, atunci când vine moartea, vom avea sentimentul că am ratat ocaziile, că nu am reușit să facem tot ce ne-am dorit și că niciodată nu am avut suficient timp.
 
La capătul coridorului se află o ușă uriașă, dreptunghiulară și verde, care simbolizează cel de-al doilea principiu al meditației asupra morții, care spune că nu se știe data morții, și faptul că nu avem nicio certitudine când moartea ne va ataca.
 
Următoarea cameră are forma unui triunghi și se intră prin vârful triunghiului. Camera se deschide și se mărește pe măsură ce intrați.
 
Imediat ce intrați, vedeți un coș de gunoi. Deschideți capacul coșului și în interior veți găsi o bucată de hârtie cu numărul 72 scris pe ea, număr ce reprezintă rata vieții noastre. El simbolizează minciuna din statistici, deoarece statisticile nu se aplică pe noi individual și în măsura în care ne lăsăm să ne dirijeze, ne facem nouă înșine o mare nedreptate, pentru că atunci credem că avem timp. Observați cât v-ați bazat pe astfel de cunoștințe publicate în ziar și cât de mult ați crezut că aveți timp.
 
Camera se mărește pe măsură ce înaintați în ea. Ea este mobilată, cu covoare pe jos și când intrați în interior, sunteți conștienți că totul este o capcană. Aici există un fitil care, dacă îl atingeți, totul va exploda. Și înțelegeți că acest lucru înseamnă că unul dintre lucrurile care se află în această cameră, care este și unul dintre lucrurile din viața voastră care vă susține, va fi cel care vă va ucide. Aceleași lucruri pe care le folosiți pentru existența voastră, unul dintre ele probabil vă va ucide.
 
Și acum înaintați spre ușa care se află pe latura de pe baza triunghiului și chiar înainte de a ajunge la ușă, pășiți pe un ghimpe.
 
Vă aplecați pentru a scoate ghimpele și o picătură mică de sânge iese din picior. Acest lucru simbolizează faptul cât de ușor este ca acest corp să fie omorât; Chiar și un mic ghimpe îl poate ucide dacă se infectează. Chiar și o rază alfa care lovește un cromozom poate duce la cancer. Este foarte ușor să omorâm corpul fizic.
 
Următoarea ușă este o ușă roșie care se află pe baza triunghiului care duce spre o altă cameră alăturată din castel și simbolizează cel de-al treilea principiu al meditației asupra morții care spune că în momentul morții, numai practica spirituală pe care am făcut-o înainte de moarte, ne poate ajuta.
 
Deschideți ușa și intrați într-un fel de seră, cu pereți de sticlă, și treceți printr-un fel de pasaj care se află în mijloc, cu pereți de sticlă transparenți și puteți vedea ce se află dincolo de pasaj. Pereții exteriori sunt, de asemenea, din sticlă. Lumina soarelui pătrunde în interior și puteți vedea ce se află pe ambele părți ale pasajului.
 
Prin geamurile pasajului vă vedeți toți prietenii, rudele, membrii familiei voastre și pe toți oamenii pe care îi iubiți. Numai voi îi puteți vedea, ei nu vă pot vedea și nu vă pot auzi. Sunteți invizibili pentru ei, așa cum sunt ființele din Bardo, care pot vedea toate aceste lucruri, dar oamenii nu le pot vedea. Acest lucru reprezintă faptul că nu puteți lua cu voi pe niciunul dintre persoanele voastre preferate. Acel perete de sticlă vă separă. Nu mai puteți interacționa cu ei. Chiar dacă îi puteți vedea din Bardo, nu puteți comunica cu ei.
 
Înaintați prin pasaj, și pe la jumătatea drumului, începeți să vedeți toate obiectele care vă sunt dragi, dincolo de pereții pasajului. Puteți vedea acolo, toate pozele care vă plac, toate fotografiile de familie , toate hainele, toate bijuteriile, mobilele, toate cărțile pe care le-ați iubit, toate filmele, toate înregistrările video, toate discurile de muzică care v-au plăcut, toate obiectele de care sunteți atașași și de care vă este drag. Toate acestea sunt dincolo de peretele de sticlă și acest perete vă separă și nu le puteți atinge. Vă simțiți supărați și frustrați de asta. Nu puteți lua niciunul dintre articolele voastre preferate.
 
Continuați să mergeți prin pasajul de sticlă spre capătul acestei încăperi, și vedeți dincolo de sticlă un corp gol întins pe o masă. Acesta este corpul vostru, dar trăsăturile feței sunt neclare și nu vă puteți recunoaște deloc chipul. Liniile feței sunt neclare și înțelegeți că sunteți forțați să lăsați în urmă corpul, chipul, numele și identitatea voastră. La scurt timp după ce veți muri, nimeni nu-și va mai aduce aminte de voi.
 
Acum întoarceți-vă atenția spre Lama din fața voastră care vă însoțește mereu în meditație și pe calea voastră spirituală. Cereți binecuvântarea lui, astfel încât să puteți asimila aceste lucruri în profunzime, ca să puteți profita din plin de rarele oportunități ale acestei vieți.
 
Invitați-l să vină la voi. Lama răspunde cu bucurie chemării voastre. Vedeți-l cum se ridică ușor în aer, el este făcut din lumină, se micșorează la dimensiunea unui deget, se întoarce pe aceeași direcție în care priviți și se așază ușor pe creștetul capului vostru.
 
Pregătiți-i Lamei în inima voastră un tron minunat, decorat cu flori de lotus și raze albe de lumină. Vedeți cum Lama alunecă ușor spre tronul din inima voastră, și se așază pe el. Lama locuiește acolo cu voi, și oriunde mergeți îl purtați cu voi. Lama continuă să radieze lumină și să vă îndrume pe calea voastră. Petreceți ceva timp cu el și bucurați-vă de strălucirea lui.
 
Dedicați karma meditației. Bucurați-vă de meditația pe care ați făcut-o, bucurați-vă, de asemenea, și de conștientizarea pe care ați dezvoltat-o acum, și trimite-ți această binecuvântare celorlalți. Imaginați-vă că raze de lumină țâșnesc din inima voastră și ies prin porii pielii voastre. Nenumărate raze de lumină ies prin toți porii pielii, se răspândesc în spațiu și ating ființele din toată lumea. Ori de câte ori razele de lumină întâlnesc ființe, le binecuvântează și le aduce fericirea.
 
Acum puteți să deschideți ochii.
 
 
Din cuvintele înțelepților
 
În lectura cursului sunt multe versete frumoase. Vă voi citi unul…
 
Un înțelept pe nume Dolpa a spus cândva:
 
                    De-a lungul căii pe care mergi
                    Practică pentru a reuși să acumulezi
                    Energia tuturor faptelor tale bune,
                    Și să te purifici
                    De toate obstacolele spirituale. (asta înseamnă tsok sak și drip jang)
                    Și de asemenea, roagă-te mult
                    Către îngeri și al tău Lama.
 
Dacă vă amintiți, am spus despre Je Tsongkapa că jumătate din viață și-a petrecut-o în rugăciuni, și era deja complet iluminat?
 
                    Dacă apoi îți pui toată inima
                    În contemplarea acestei atitudini,
                    Și dacă te concentrezi pe ea
                    Atunci o vei putea realiza.
                    Toate lucrurile produse de cauze
                    Au o natură de bază, acea
                    Că nu pot rămâne niciodată la fel,
                    Și vei descoperi că poți ajunge
                    La anumite tipuri de atitudini
                    Pe care le-ai crezut că nu le vei putea dezvolta
                    Nici peste un secol.
 
Despre ce ni se vorbește aici? Ni se vorbește despre practică. Făcând o practică adecvată, primind îndrumările necesare, rugăciunile și cu ajutorul îngerilor și a Lamei, putem să ne eliberăm din cătușele karmei. Ele sunt groase și ne leagă foarte strâns. Și ignoranța ajută la asta. Însă există o practică care ne poate elibera de ele, și acesta este al treilea principiu, și anume- numai Dharma ne poate elibera. Doar practica serioasă a Dharmei ne poate elibera. Asta ne spune.
 
Je Tsongkapa, ne sfătuiește: „ contemplă în mod repetat asupra morții tale, până când vei fi complet dezgustat de toate faptele lumii. Va trebui să continui să meditezi până când vei avea acest sentiment „asta nu este casa mea, asta nu este casa mea”, pentru că numai atunci vei avea dorința de a ieși. Atâta timp cât crezi că este casa ta, nu ești impulsionat suficient pentru a ieși de aici și atunci vei continua să suferi”.
 
El spune: „Trebuie să faceți aceste meditații încă o dată, și încă o dată până când veți ajunge să aveți o totală aversiune față de toate faptele lumii – până când le puteți vedea ca pe niște bijuterii frumoase oferite celui târât la eșafod.
 
Așa ne spune Je Tsongkapa cum să ne uităm la această lume. Dacă cineva este dus la eșafod, putem să-i oferim o mulțime de bijuterii strălucitoare , dar pe el nu-l va mai interesa. Așa ne atrag toate lucrurile care strălucesc în Samsara. „Ia-mă, vino după mine, cumpără-mă, obține-mă, petreceți timpul cu mine”.
 
El spune: „Trebuie să vă dezvoltați exact aceeași atitudine pe care o are cel sortit la moarte față de bijuteriile pe care i le oferiți. Spuneți „Nu, mulțumesc, nu mulțumesc” și continuați-vă drumul, pentru că va fi cu mult mai bine”.
 
 
O imagine de ansamblu asupra etapelor meditației de până acum
 
În continuare, doresc să vă ofer o imagine de ansamblu asupra pașilor pe care i-am făcut până acum, o privire rapidă de ansamblu.
                    • La început am fost în pădurea deasă, obosiți și transpirați cu rucsacul greu, pe care-l purtăm în spate. Simbolizează viața în Samsara, o viață normală în care suntem atașați de toate lucrurile pe care încercăm să le obținem în Samsara. Purtăm după noi bunurile, relațiile, corpul și toate preocupările pentru acestea.
                    • În sfârșit, ieșim din pădure într-o poiană și vedem acolo mese pline cu de toate și multă lume care se înghesuie și se împing unii pe alți pentru a apuca ceva de mâncare și băut. Și noi ne împingem pentru a ajunge la masă, pentru că venim flămânzi și însetați din pădure. Acest lucru simbolizează modul în care fugim după plăcerile zadarnice ale acestei lumi, și suntem chiar dispuși să-i călcăm pe ceilalți în picioare numai ca să le obținem. Suntem gata să încălcăm jurămintele pentru ele, și în tot acest timp acumulăm karma care ne va provoca suferință.
                    • Ne eliberăm de mulțime și începem să mergem spre podul care se întinde peste canalul cu apă care înconjoară palatul. Acest lucru simbolizează refugiul în viața spirituală. Ne eliberăm de atașamentul nostru față de Samsara și începem să pășim pe calea noastră spirituală.
                    • Urcăm pe pod și începem să aruncăm toată greutatea pe care o purtăm cu noi în apă. Simbolizează eliberarea de lucrurile de care suntem atașați. Traversăm podul și în capătul lui se află paznicii înarmați și trebuie să trecem printre ei. Acești paznici reprezintă panica și frica obișnuită față de moarte pe care o au oamenii care sunt atașați de viață. Ei se identifică cu corpul lor, se atașează puternic de el, și de aceea le este frică să nu-l piardă. Atâta timp cât ne identificăm cu acest corp, va exista frica. Așadar, o parte din practică este de a ne elibera de această identitate, pentru că corpul nu este ceea ce suntem, este o minciună. Apoi trecem printre soldați, ceea ce înseamnă că ne-am eliberat de atașamente. Paznicii ne lasă în pace să trecem. Nu practicăm panica morții – nu asta este meditația noastră.
                    • Ne îndreptăm spre castel și intrăm printr-o ușă aurie spre o cameră rotundă. Ușa aurie simbolizează primul principiu potrivit căruia moartea este certă.
                    • Deschidem ușa, și mai întâi ne întâlnim cu câinele uriaș, amenințător și cu colții scoși. El este legat în lanțuri de perete, și simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită. Moartea stă acolo cu colții scoși, gata să ne devoreze.
                    • Înaintăm spre centrul camerei, unde se află o clepsidră pe o masă rotundă. Aproape tot nisipul din clepsidră s-a epuizat, ceea ce simbolizează că toate clipele vieții noastre se scurg și nu mai pot fi readuse înapoi.
                    • Ieșim din această cameră într-un coridor pe care îl străbatem în fugă. Pe pereții coridorului sunt atârnate imaginile profesorilor pe care i-am avut și învățăturile dharma pe care le-am primit. Asta simbolizează faptul că nu avem suficient timp pentru a învăța totul și pentru a integra tot ceea ce am învățat. Viața noastră este foarte scurtă, și trebuie folosită bine.
                    • La capătul coridorului întâlnim o ușă verde care simbolizează al doilea principiu potrivit căruia data morții este incertă. Intrăm într-o cameră triunghiulară, din vârful ei și care se mărește pe măsură ce înaintăm în ea.
                    • Imediat la intrare vedem un coș de gunoi. Ridicăm capacul și vedem în interior o bucată de hârtie pe care scrie numărul 72. Numărul simbolizează minciuna ratei de viață. În măsura în care credem în această minciună, vom trăi cu iluzia că mai avem mult timp de trăit, pe când adevărul este, că nu avem nici cea mai mică idee de cât timp ne-a mai rămas de trăit.
                    • Continuăm să mergem prin cameră, si vedem în ea multe piese de mobilier: fotolii, canapele, mese, covoare și așa mai departe, lucruri de care ne folosim în viața noastră, dar înțelegem că totul este o capcană. Și dacă atingem un fitil pe care nu-l putem vedea, ceva îl va face să explodeze și ne va ucide. Acest fapt simbolizează faptul că orice ne poate ucide, inclusiv lucrurile care ne susțin în prezent. Este foarte ușor să fim omorâți, sunt multe lucruri care ne pot ucide și puține ne susțin viața. Și chiar și cele care ne susțin pot deveni ceva care să ne omoare.
                    • Înaintăm prin cameră, iar când să ieșim din cameră, călcăm pe un ghimpe și ne curge o picătură mică de sânge. Simbolizează faptul – cât de ușor este să fim omorâți, chiar și un lucru mic ne poate ucide. Un os rămas în gât ne poate ucide. Astuparea nasului și a gurii ne poate ucide. Un neutron care lovește unde nu trebuie, poate să ne omoare. Trecerea străzii ne poate omorî.
                    • Următoarea ușă, de la baza triunghiului, este roșie și simbolizează cel de-al treilea principiu. Iar acest principiu spune: Când va veni ziua morții tale, numai Dharma te poate ajuta. Doar conștientizările dharmice pe care le-am dobândit prin practică ne pot ajuta.
                    • Și această ușă duce într-un fel de seră cu pereți dubli. În mijlocul serei există un pasaj cu pereți de sticlă. Sera are și ea pereții din sticlă și este inundată de lumina soarelui. Intrăm în pasaj și putem vedea ce se află pe părțile laterale. Ceea ce vedem prin geamurile pasajului sunt prietenii și rudele noastre. Nu-i putem atinge, și ei nu ne pot vedea. Nu putem comunica cu ei. Ne este dor de ei, suntem atașați de ei, dar ne-am despărțim de ei. Atunci când am trecut în Bardo, nu-i putem lua cu noi.
                    • Avansăm mai departe prin pasajul de sticlă și vedem dincolo de pereții de sticlă toate bunurile noastre, toate obiectele care ne sunt dragi. Nu le putem atinge, nu ne putem bucura de ele. Nu putem lua nimic cu noi. Suntem foarte frustrați, supărați și mâhniți. Încercăm să le atingem – și nu este posibil.
                    • Continuăm mai departe și ne vedem corpul dincolo de peretele de sticlă, având trăsăturile feței șterse, estompate. Nu mai este posibil să știm cine eram. Simbolizează faptul că nu putem lua cu noi nici trupul, nici chipul, nici identitatea, nici numele, nici cunoștințele noastre despre geografie, istorie și biblie – toate acestea nu le putem lua.
 
Descrierea tuturor camerelor este dată de Geshe Michael. Aduceți mulțumirile și recunoștința voastră lui Geshe Michael care a creat această meditație. Desigur, şi lui Je Tsongkapa, care ne-a învățat, întregii linii de la Je Tsongkapa până la voi, şi liniei de la Buddha la Je Tsongkapa. Dacă lanțul s-ar fi rupt – nu ar fi ajuns nimic la noi. Când înțelegeți aceste lucruri, ar trebui să vă gândiți imediat la modul în care veți transmite și voi aceste învățături mai departe. 

 

Lecția 3 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 3

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 
Perspectiva morții
 
 
Imaginați-vă momentul în care vă aflați în avion, în zbor. Și auziți următorul mesaj la difuzor: “Vă rugăm să nu vă alarmați, dar avem o defecțiune. Ne pregătim pentru o aterizare forțată. Nu vă alarmați, suntem în control. Vă rugăm să îndepărtați lucrurile de pe culoarul de trecere”. Și imaginați-vă că sunteți acolo și auziți acest mesaj.
 
În Israel, sunt cunoscute astfel de situații de urgență, pentru că se trag cu rachete, rar dar se întâmplă. Deodată, toți călătorii care erau în discuții contradictorii cu privire la pisicile sau la câinii lor, sau tot felul de alte lucruri – dintr-o dată vin și spun: „Te pot ajuta?”.
 
Vom trece acum la al doilea principiu. În curentul Gelugpa pe care îl învățăm, există întotdeauna o mulțime de liste. Deci vom continua cu aceste liste. În lecția anterioară am vorbit de primul principiu.
 
2. Al doilea principiu – data morții este incertă.
 
Nam chi ma nge
Nam chi ma nge
 
Și al doilea principiu are trei considerente.
 
Chi este prima silabă a cuvântului Chiwa, care înseamnă moartea.
 
Nge = certitudine,
Ma nge = incertitudine. Ce este incert? Data morții.
Nam = când.
 
Moartea este certă și data morții este incertă.
 
Dintre toate principiile meditației asupra morții, acesta este cel mai important, deoarece suntem blocați în el. Cu toții știm că vom muri, nu este așa ?! Dar, nu credem că se va întâmpla încurând. Iar scopul, esența meditației, este de a submina această încredere pe care o avem în noi.
 
 
Cele trei considerente a celui de-al doilea principiu
 
2 – a. Pe continentul Dzambuling durata de viață nu este fixă.
 
dzamling tse la ngepa mepa
dzamling tse la ngepa mepa
 
Dzamling = continentul
Dzambo, Tse = durata vieții,
Ngepa mepa = incert.
 
Deci, durata vieții pe continentul Dzambo este incertă.
 
În cursul 8, am vorbit despre modelul lumii, despre ocean și continente. Iar în acest model, noi ne aflăm pe continentul numit Dzambo. Și pe acest continent durata de viață a ființelor umane nu este fixă.
 
Și după cum am menționat, conform Abhidharmei Kosha, există continente care sunt diferite de al noastru. Natura karmei noastre este să mergem când în sus și când în jos. Iar când karma pentru această viață se va termina și această viață se va termina.
 
 
Durata de viață nu se aplică unei persoane specifice
 
Este adevărat, că s-au făcut statistici privind durata de viață pentru bărbați și durata de viață pentru femei, iar în diferite țări, aceasta variază. Dar asta nu mi se aplică mie personal. Nu trăiesc după durata vieții decisă de o statistică, trăiesc după karma mea.
 
Durata de viață în lumea în care trăiesc nu are niciun sens pentru mine, personal.
 
Vă mai amintiți în cursul 8 când am vorbit despre lumi în care durata de viață a scăzut de la 1030 de ani, adică de la o viață foarte lungă, aproape nesfârșită, la optzeci de mii de ani – și nu mai suntem acolo, suntem deja la o durată de viață de 100 de ani, corect? Suntem în declin. Ceea ce indică faptul că viețile noastre sunt foarte impure, ceea ce indică faptul că mințile noastre sunt foarte impure, că suntem plini de afecțiuni mentale.
 
Iar faptul că trăim într-un corp care produce murdărie atestă acest lucru.
 
Ori de câte ori etica va scădea, cu alte cuvinte oamenii își vor păstra mai puțin jurămintele, își vor păstra mai puțin moralitatea, acest lucru le va reduce longevitatea, speranța de viață.
 
Acest lucru se reflectă prin faptul că în lumea noastră, orice ar face știința și orice ar face medicina, atunci când se mărește durata de viață, va veni un virus sau un război, sau alte boli care vor scurta media de viață. Iar bolile, războaiele și armele sunt o expresie a impurității minții noastre.
 
Și foarte important, este să dăm atenție acestui punct deoarece, individual, este imposibil de știut cât timp vom trăi.
 
Durata medie de viață unei femei din lumea occidentală sau din România este irelevantă pentru mine personal. Unele femei mor la patruzeci de ani, iar unele mor la vârsta de o sută de ani, iar altele mor la cinci ani, deci este irelevant pentru mine. Mulți oameni buni mor tineri, și o mulțime de oameni răi trăiesc vieți îndelungate.
 
Templul din New Jersey – unde Ken Rinpoche a trăit și a predat mulți ani până la moartea sa – a fost construit de către o etnie mică care își are rădăcinile în Mongolia și Genghis Khan numită Kalmyk. Călugării acestei comunități au o poveste interesantă. Genghis Khan în urmă cu câteva sute de ani a plecat să cucerească Europa și la un moment dat sub influența unui călugăr tibetan ce făcea parte din curentul Sakya, a venit în Mongolia, iar fiul său a devenit budist. Acesta a decis să oprească toate războaiele pe care le purta și a dat comandă armatei să se retragă. O parte din armată s-a retras și o parte a rămas blocată lângă un râu din Rusia. Ei au rămas acolo și s-au stabilit în Rusia. Cu timpul comunitatea mongolă numită Kalmikya s-a mărit. Mai târziu naziștii i-au persecutat și aceștia s-au împrăștiat în toată Europa. Au ajuns în Franța, Iugoslavia.
 
Apoi au emigrat în Statele Unite. O fundație lăsată în urmă de Tolstoi, a donat o parte din banii ei pentru achiziționarea de terenuri pentru această etnie Kalmyk din New Jersey, SUA. Și așa s-au stabilit în New Jersey. De multe ori membrii comunității au nume de familie ruse, pentru că au trăit în Rusia timp de câteva sute de ani. Și mulți dintre ei vorbesc rusa.
 
Acești Kalmyk erau budiști și căutau un Lama. Atunci s-au adresat lui Dalai Lama și l-au rugat să le trimită un Lama. Iar Dalai Lama l-a trimis pe Ken-Rinpoche la ei. Și în acest fel au primit un maestru de prim rang. Dalai Lama nu a trimis întâmplător un asemenea maestru pentru a servi în această calitate. Apoi Dalai Lama l-a trimis pe Geshe Michael la Ken Rinpoche. Lama Art Engle a studiat cu Ken Rinpoche, și așa am câștigat cu toții un mare maestru. Cei din Kalmyk n-au avut habar pe cine primesc.
 
Dar unii știau cine este el, și aceștia erau călugării tibetani refugiați care veniseră să fie alături de Ken Rinpoche. Atunci când chinezii au cucerit Tibetul, tibetanii au început să fugă, și au ajuns în India. Datorită faptului că Tibetul este în Himalaya, la înălțime foarte mare, iar India este la joasă înălțime, tibetanii nu erau obișnuiți să trăiască în această climă. Plămânii lor erau obișnuiți cu aerul rarefiat al Tibetului, iar când au venit în India, au început să se îmbolnăvească de tot felul de boli, inclusiv tuberculoza. Mulți dintre ei au făcut tuberculoză în India și pentru că nu au primit tratament adecvat, mulți dintre ei au suferit și au murit de tuberculoză.
 
Așa au venit călugării tibetani, după ce au petrecut ceva timp în India, și au ajuns în New Jersey și s-au stabilit acolo, în micuța casă a Lamei. Unul dintre ei avea un plămân scos, datorită tuberculozei. El gâfâia tot timpul, și gâfâitul lui era foarte zgomotos. Și întotdeauna era cel mai bolnav. Toți ceilalți călugări sănătoși au murit înaintea acestui călugăr bolnav cu un singur plămân. Deci aceasta este povestea. Lama Dvora Hla spune că atunci când sosise la studii cu Ken Rinpoche nu mai rămăsese nici unul dintre călugări.
 
 
Din cuvintele înțelepților
 
Vom citi din lectura cursului:
 
                     Dimineața o mulțime de oameni stăteau aici;
                     Până seara, unii din ei lipseau.
                     Seara, o mulțime de oameni stăteau aici;
                     Până dimineața, unii din ei lipseau.
 
                     Vedem că bărbații mor, vedem că femeile mor,
                     Îi vedem pe cei aflați în floarea sănătății că mor;
                     Atunci, cum poți arăta cu degetul spre cineva
                     Și să spui: „Este încă tânăr, cu siguranță mai are de trăit.”
 
                     Unii mor încă din pântec,
                     Unii mor la naștere,
                     Unii mor din picioare,
                     Unii mor în timp ce fug.
 
                     Unii sunt bătrâni, alții sunt tineri,
                     Unii sunt puternici, alții mai puțin,
                     Ei merg și apoi se aruncă,
                     vÎntr-un curent constant,
                     Ca și fructul copt care cade din copac.
 
Este imposibil de prezis când va muri cineva. Iar asta nu are nicio legătură cu toți factorii la care gândim. Până aici a fost 2 a, adică durata de viață în Dzambuling nu este fixă. Nici vârsta și nici sănătatea nu determină momentul când cuiva ia venit timpul să plece.
 
2 – b. Multe lucruri ne pot ucide și foarte puține care ne susțin în viață.
 
chikyen shintu mang shing sunkyen nyungwa
chikyen shintu mang shing sunkyen nyungwa
 
Chikyen = factori care ne pot ucide,
Shintu mang = foarte mulți,
Shing = și,
Sunkyen = factori care ne pot susține viața,
Nyungwa = puțini.
Adică, lucrurile care ne pot ucide sunt foarte multe, în timp ce lucrurile care ne pot susține în viață sunt foarte puține.
 
Să vedem care sunt lucrurile care ne pot ucide. Când ne referim la ele, ne referim la cele din lumea convențională. Așadar, aici le vom împărți în două tipuri:
• Cele interioare,
• și cele exterioare.
 
 
Cele patru elemente care alcătuiesc corpul
 
Ce avem în interior? Din ce suntem constituiți? Când vorbim despre uciderea corpului, desigur, nu vorbim despre minte. Deci corpul, potrivit celor care meditează, este constituit din patru elemente.
 
Cele patru elemente sunt sa chu me lung.
a. Sa este elementul pământ.
b. Chu este elementul apă.
c. Me este elementul foc.
d. Lung este elementul aer.
 
Și ce înseamnă asta? Când cel care meditează începe să se conecteze la corpul său, el nu gândește în termeni de atomii de carbon sau moleculele de ADN, pentru că nu în acest fel își experimentează trupul. Nimeni nu experimentează moleculele de ADN. Ceea ce experimentăm este ceea ce provoacă fermitatea și greutatea în corp. Ceea ce determină curgerea fluidelor prin trup.
 
– Deci, Sa este această soliditate și duritatea corpului. Când ne doare să stăm pe perna de meditație este din cauză a Sa care ne apasă.
Chu este tot ceea ce curge prin corp. Fluxul de lichide din organism.
Me este căldura corpului.
– și Lung este tot ce este în mișcare.
 
Așadar, acestea sunt elementele care alcătuiesc corpul. Uneori lista conține cinci elemente pentru că se adaugă la ele și spațiul, alteori șase. Dar aceasta este lista acceptată cu patru elemente.
 
 
O bună sănătate este un echilibru rar
 
Conform medicinei tibetane, și nu doar a celei tibetane, aceste elemente sunt în conflict între ele. Diferite organe sunt responsabile de diferite elemente. Ca de exemplu, plămânii – rolul lor este să răcească corpul. Digestia în stomac încălzește corpul. Așadar ar trebui să existe un echilibru între ele și dacă nu sunt în echilibru, atunci apare boala. Deci, practic, unul funcționează împotriva celuilalt între elemente. Medicina tibetană spune că echilibrul dintre ele este un eveniment rar și este aproape un accident. Adică: starea de sănătate este aproape în întregime o coincidență.
 
În acest mod sunt explicate bolile, boala este un dezechilibru dintre diferitele elemente. Iar tratamentele lor vin pentru a restabili acest echilibru. Deci, cei care au probleme cu plămânii sau cu respirația, atunci vor primi tratamentul pentru a echilibra elementul aer.
 
Când echilibrul este perturbat între elemente, bolile vin, iar când este complet perturbat atunci va veni moartea.
 
Deci, în acest sens, practic, ceea ce ne alcătuiește este și ceea ce ne va ucide.
 
Existența corpului nostru, este posibilă prin echilibrul relativ dintre aceste elemente, iar când acest echilibru se va perturba, vom muri.
 
Datorită ignoranței, a neînțelegerii realității și a karmei, datorită nepăstrării jurămintelor, acumulăm fapte rele și karma rea. Și drept urmare, toate lucrurile care ne susțin viața se diminuează.
 
Acesta este motivul pentru care corpul se uzează și îmbătrânește. Și acesta este motivul pentru care echilibrul dintre elemente este perturbat.
 
Asta la nivel personal. Și la un nivel mai general, pentru că cu toții suntem așa, dintr-o dată, avem mâncare nehrănitoare, cum ar fi fast food. Există din ce în ce mai multe mâncăruri, dar mai puțin hrănitoare. Același lucru se întâmplă și cu vitaminele, medicamentele – sunt din ce in ce mai puțin eficiente. Virușii devin imuni la tratamentele de care dispunem. Si așa mai departe. Iar acest fapt, este o expresie a faptului că karma noastră este în degenerare.
 
 
Orice lucru exterior care ne susține viața ne poate ucide
 
Orice lucru exterior care ne susține viața, ne poate ucid, cum ar fi mâncarea, și medicamentele. Puteți mânca cel mai bun aliment vegetal organic din lume și puteți să vă înecați cu el. Când vine karma – ne vom îneca cu această mâncare. Găsiți greșeala.
 
Așadar, dacă înțelegem asta, atunci ce vom face – vom mânca mâncare ecologică sau nu vom mai mânca mâncare ecologică?
 
Răspunsul este că ne vom păstra jurămintele. Dacă păstrăm jurămintele, atunci hrana ecologică ne va aduce sănătate, iar dacă nu atunci ne va sufoca. Este exact așa. Pentru că orice lucru care îmi susține viața poate fi ceva care mă omoară. Și totul depinde de karma și totul depinde de cât de bun sunt cu ceilalți.
 
Ceea ce noi spunem este că moartea este înrădăcinată în viață. Acel lucru care ne susține este dușmanul nostru. Din exterior și din interior.
• Ori sunt elementele din interiorul corpului,
• Ori alimentele, medicamentele și toate celelalte lucruri despre care am vorbit în cursul prezent.
 
Nu există excepție. Sunt cazuri în care oameni au murit în noua lor cadă de baie, au alunecat și au căzut. Sau în noul Lexus pe care l-au cumpărat, acel Lexus i-a ucis. Nu veți găsi excepție. Este foarte ușor să fim omorâți.
 
2- c. Corpul nostru este extrem de fragil.
 
lu shintu nyam chungwa
lu shintu nyam chungwa
 
Lu = corp,
Shintu = mult,
Nyam chungwa = slab, fragil.
Adică, corpul nostru este foarte fragil și slab.
 
Corpul este foarte fragil, foarte ușor de rănit. Este suficient ca cineva să vă astupe gura și nasul și în cinci minute și s-a terminat cu voi. Creierul nu mai primește oxigenul necesar. Este atât de ușor să omori pe cineva. Atât de ușor.
 
Chiar și o plantă spinoasă care vă înțeapă, vă poate ucide. Locul se poate infecta cu microbi care nu au niciun leac și s-a terminat. Și există tot felul de povești de genul acesta. Je Tsongkapa ne dă ca exemplul, un simplu ghimpe care ne poate ucide, o înțepătură de ghimpe.
 
Ar putea exista oameni care să-și prelungească viața. Dar nu știu cât timp am eu. Și dacă mă gândesc: „Ah, trebuie să am timp, pentru că bunica a trăit mult, tatăl meu a trăit mult timp!” , dar acesta nu este un criteriu, pentru că eu nu știu cât timp mai am de trăit. Prin urmare, este de preferat să ne dezvoltăm conștientizarea morții.
 
Adevărul este că nu știm cât timp mai avem de trăit, și cu cât conștientizarea morții este mai puternică și suntem mai conștienți de posibilitatea că se va întâmpla în această seară, atunci și acțiunile noastre de dimineață vor fi cu mult mai semnificative, iar viața noastră de-a lungul zilei va fi plină de mireasmă. Ne vom bucura din toată inima și ne va fi bine. Pentru că nu ne mai amăgim. Nu ne mai risipim timpul cu acțiuni inutile, cu conversații inutile și studii inutile, ci ne vom folosi de timpul nostru în a face lucruri care ne pot susține, ne pot scoate din suferință și ne pot duce la plăcerea sublimă a lui Buddha.
 
Și am vorbit despre cât de puține sunt ocaziile pe care le avem. Acum suntem prea tineri, mai târziu vom fi prea bătrâni. Acum dormim, acum suntem bolnavi. Acum jelim, și asta este tot, s-a terminat.
 
Timpul real pe care îl avem de practicat este puțin.
 
Marii Lama ne fac o socoteală: trăim optzeci de ani, și dacă ei cuprind cinci ani de practică este bine.
 
Și ce înseamnă cinci ani de practică? Dacă înțelegeți ce presupune practica, este nimic.
 
În cursul 8 am vorbit despre eonul de distrugere. Chiar și uriașul munte Meru, va fi cuprins de flăcări. Și să nu mai vorbim de acest corp care este atât de ușor de lovit și de omorât.
 
Deci acesta a fost al doilea principiu.
 
 
Din cuvintele înțelepților
 
                     Uneltele Lordului Morții
                     Sunt chiar lumea din jurul nostru;
                     (El nu are nevoie de unelte speciale. Lumea din jurul nostru este unealta lui).
                     Viețile noastre sunt la fel ca lumânările
                     Ce stau în mijlocul furtunii.                     
                    
                     “Scrisoare către un prieten” – scrisă de Nagarjuna către prietenul său regele. Scrisoarea este plină de înțelepciune.
 
El spune:
Viața noastră este plină de pericole și este vulnerabilă ca stropul de apă purtat de vânt.
 
Chiar și faptul că ajungem să expirăm după ce inhalăm sau ne trezim după somnul unei nopți, este în sine un mare miracol.
 
                     Viața noastră este plină de pericol,
                     Și suntem mai fragili
                     Decât o bulă de apă
                     Ce de vânt este purtată.
                     Faptul că trăim suficient
                     De a expira după inspir,
                     Sau, după o noapte de somn, din nou să ne trezim,
                     Este un adevărat miracol.
 
Și din nou un citat din “Patru sute”, textul cu patru sute de versete ale discipolului lui Nagarjuna.
 
El spune:
 
                     Singure nu au puterea de a ne crea;
                     Numai în grup
                     Elementele din noi pot acționa.
                     Ca atare, ar fi o greșeală
                     Pentru o persoană să gândească
                     Că în acest război interior
                     S-ar putea simți bine vreodată.
 
Între cine se duce războiul? Între elemente.
 
                     Multe lucruri sunt care ne omoară;
                     Puține și rare sunt cele care ne susțin,
                     La fel și ele ne omoară.
                     Ca atare, va trebui să facem Dharma cât putem.
 
Chiar și lucrurile care ne susțin viața, de fapt ne omoară. Și de aceea va trebui să practicăm Dharma pe cât putem, pentru că nu avem timp suficient. Aceasta este pilda de aici.
 
Construcții uriașe” (este, de asemenea, scrisă de Nagarjuna):
 
                     Construcții uriașe ca Pământul însuși,
                     Muntele din centrul lumii,
                     Și mările, toate vor arde
                     Când cei șapte sori se vor ridica.
                     Și nici praful nu va mai rămâne.
                     Cine atunci va mai menționa
                     Acel lucru fragil numit om?
 
Când nu va mai rămâne nimic, despre ce mai putem vorbi?
 
                     Lordul morții nu este părtinitor cu nimeni;
                     Când lovește, face asta brusc.
                     Să nu spui niciodată „voi face mâine”;
                     În schimb, practică Dharma imediat.
 
                     Nu este un lucru bun pentru o ființă umană
                     Să spună vreodată: „Voi face mâine”;
                     Mâine când nu vei mai fi aici,
                     Ea va fi o zi care, dincolo de orice îndoială, va veni.
 
Spunem mâine, mâine; Dar dacă în fiecare zi spunem „mâine”, într-o zi va veni mâine și nu vom mai fi aici. Pentru că moartea va veni la un moment, și ne va smulge din această viață. Dacă amânăm și lăsăm lucrurile mereu mâine, el ne va lua în una din acele dimineți. Nu există scăpare.
 
                     Lordul spiritelor îți va lua
                     Acest corp pe care l-ai închiriat,
                     Sănătos, mulțumit și plin de energie,
                     Și chiar în acel moment inima i-o va smulge.
 
Lordul Spiritelor va lua acest corp pe care l-ai închiriat ...” ceea ce ni se spune este că acest corp pe care îl avem nu-l deținem, este închiriat. Nu avem niciun control asupra lui, trăiește cât trăiește, și moare când îi vine vremea.
 
                     Acum stai fără griji, nederanjat de moarte, boală,
                     Declin și altele la fel,
                     Dar când ziua va sosi
                     Și față în față cu ele te vei întâlni
                     Nu vei mai ști de sufletul tău.
 
Despre ce vorbește autorul? El vorbește despre această indiferență față de conștientizarea morții. Lipsa conștientizări morții va provoca panică în momentul morții, și nu ne vom putea folosi de acest moment crucial pentru a trece spre o lume mai bună.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă comod și cu spatele drept. Încercați să găsiți o poziție confortabilă și să nu vă mișcați, pentru a nu deranja pe ceilalți.
 
Concentrați-vă asupra respirației.
 
Mergeți la refugiul spiritual, la Buddha care a realizat perfect înțelepciunea și compasiunea, la Dharma, care este realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră și la Sangha care vă ghidează pe calea voastră.
 
Vedeți că nu există niciun alt refugiu pe care să vă puteți baza. Nu există nimic în lumea materială cum ar fi lucrurile de tot felul, reputația, sentimentele bune, laudele, în care să aveți încrederea că ele vor continua să existe și să vă susțină.
 
Generați-vă Bodhichitta, dorința de a practica și de a vă perfecționa astfel încât să îi puteți ajuta pe ceilalți. Imaginează-ți cum ar fi dacă ați putea trimite mii de replici de ale voastre pentru a ajuta pe oricine suferă.
 
Invitați-l pe Lama să vină la voi. Vedeți-l pe el sau ea în aerul din fața voastră. O figură sfântă, înconjurată de aură, de o rară frumusețe. Este plin de compasiune și iubire pentru voi, și extrem de dornic să vă ajute pe calea voastră. Nu au niciun alt interes.
 
Alege una dintre virtuțile lui sublime și admirați-o în inima voastră.
 
Oferiți-i ofrandă. Poate fi o faptă bună sau un gând bun al vostru. Poate fi ceva material pe care îl aveți, mai ales dacă este ceva la care țineți mult. Acesta este ofranda cea mai frumoasă, deoarece această karm de a vă elibera de atașamente, este o mare binecuvântare pentru voi.
 
Dacă există ceva care vă stă pe suflet chiar acum, destăinuiți-vă Lamei.
 
Și dacă există ceva minunat pe care l-ați făcut, spus sau gândit de la meditația anterioară și până acum, atunci bucurați-vă de el. Bucuria vă va da energie pozitivă care vă va ajuta în meditație.
 
Cereți Lamei să vă învețe.
 
Rugați-vă ca Lama care vă îndrumă să aibă parte de viață lungă. Rugați-vă ca el să continue să vă îndrume pe calea voastră, și să fie prietenul vostru cel bun care să vă susțină pe calea spirituală.
 
Reveniți din nou la concentrarea pe respirație.
 
Vedeți-vă stând în pragul castelului. Ați ieșit din pădurea deasă, ați lăsat în urmă mulțimea care se înghesuia și se împingea să apuce lucruri, după care ați aruncat în râu tot ceea ce vă deranja. Ați trecut la meditația corectă asupra conștientizării morții, ceea ce vă face să fiți ușori și gata de practică. Și acum stați la intrarea în castel.
 
Scopul vostru este să ajungeți în curtea interioară a castelului, ceea ce simbolizează iluminarea după care tânjiți, fericirea sublimă a lui Buddha. Dar pentru a ajunge acolo, va trebui să parcurgeți o mulțime de camere.
 
Prima ușă pe care o întâlniți este o ușă aurie și intrați într-o cameră rotundă. Camera rotundă și ușa aurie simbolizează primul principiu de conștientizare a morții care spune că moartea este certă. În interior este răcoare și întuneric. Cu greu se poate vedea ceva. Imediat la intrare, înlănțuit de perete, se află un câine imens, un câine sălbatic, agresiv. Înalt cam de un metru și jumătate, uriaș, înfricoșător, și își arată amenințător colții.
 
Acest câine reprezintă certitudinea morții. Simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită.
 
Camera este rotundă, și înaintați spre centrul camerei. În centrul său se află un soclu pe care este așezat o clepsidră. Acest ceas reprezintă al doilea principiu, faptul că viața se termină din clipă în clipă și nu există nici o modalitate de a opri acest proces și nici de a-l încetini. În fiecare moment care trece, ne apropiem de moarte.
 
Așadar, întreaga încăpere rotundă cu ușa aurie, simbolizează certitudinea morții, câinele simbolizează munca neîntreruptă a morții, iar clepsidra reprezintă că viața se termină din moment în moment. Toate aceste elemente reprezintă primele două considerente ale primului principiu.
 
Intrați acum pe un coridor lung. Pe pereți lui sunt atârnate tablouri care înfățișează imaginile diferiților profesori pe care i-ați avut, poate profesori de Dharma pe care i-ați avut și poate imagini ale învățăturilor la care ați participat.
 
Coridorul este plin de astfel de imagini, dar, datorită faptului că alergați foarte repede, nu aveți timp să vă opriți și să studiați bine toate aceste învățături. Trebuie să alergați repede. Ceva vă precipită. Acest lucru simbolizează faptul că, chiar dacă suntem în viață, nu avem suficient timp pentru toate învățăturile și practicile pe care trebuie să le faceți. Și acesta este al treilea considerent al primului principiu.
 
Voi repeta toți pașii pe care i-am făcut până acum în meditație, inclusiv meditația anterioară pe care am făcut-o. Am avut 6 părți:
 
Primul pas a fost să ieșiți din pădure deasă. Sunteți obosiți, transpirați, greoi și vă năpustiți peste masa plină cu mâncare care se află în poiană. Acest pas reprezintă modul nostru obișnuit de viață, în care fugim după plăcerile zadarnice ale acestei lumi și nu facem meditația conștientizării morții. Acesta este primul pas. Încercați să faceți această scenă când ieșiți obosiți din pădure cât mai reală. Gândiți-vă la viața voastră. Care sunt greutățile voastre, ce vă obosește și ce vă epuizează. Ce reprezintă pentru voi acea năpustire asupra mesei cu mâncare? Ce reprezintă asta pentru voi, personal, în viața voastră?
 
Al doilea pas, a fost să traversați podul. În timp ce traversați podul, începeți să aruncați în apă toate greutățile pe care le purtați, care vă împiedică și vă epuizează. Această trecere reprezintă gândirea a cât de bine ar fi să ne dezvoltăm conștientizarea morții pentru a da sens vieții și a nu o risipi. Deci, gândiți-vă acum: care este acea povară pe care o duceți în spate? Ce aveți în rucsacurile grele pe care le purtați mereu după voi, care vă leagă și vă împovărează și nu vă permite să dansați ușor pe iarbă? Începeți acum, pe cât puteți să vă detașați de lucrurile de care sunteți legați, slăbiți puțin strângerea. Poate puteți renunța la o anumită parte și, la cealaltă mai puțin. Așa cum vi se potrivește în acest moment. Nu vă forțați cu nimic. Faceți asta cu înțelepciune și compasiune față de voi înșivă.
 
Al treilea pas, a fost să treceți de paznicii înarmați ai castelului. Aceștia reprezintă toate meditațiile greșite asupra morții, care nu creează decât panică și teamă și care nu ne servesc la nimic. Pe de altă parte trecerea printre ei reprezintă meditația care ne eliberează, care susține practica și susține calea spirituală. După ce ați trecut de paznici, deveniți ușori, curați, parfumați și înaintați în pas de dans pe gazonul care duce spre castel.
 
Al patrulea pas, a fost să intrați în castel prin ușa aurie care simbolizează primul principiu al certitudinii morții.
 
Al cincilea pas conține primele două considerente ale certitudinii morții: Există câinele care simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită. Câinele simbolizează karma voastră, care determină când va veni moartea. În centrul camerei se află clepsidra, care simbolizează viața care se scurge clipă de clipă, fără să putem adăuga vieții nici măcar o singură clipă și fără să putem întoarce timpul înapoi.
 
Al șaselea pas, a fost acela în care alergați de-a lungul coridorului acoperit cu imagini ale profesorilor voștri și a diferitelor învățături primite, a meditațiilor pe care le-ați făcut și ceea ce ați învățat. Trecerea rapidă prin coridor simbolizează cel de al treilea considerent al primului principiu. El spune că aveți prea puțin timp pentru a practica, iar când va veni moartea veți simți că nu ați apucat să studiați așa cum trebuie, iar viața s-a scurs.
 
Puteți deschide încet ochii.
 
———————————————-
 
Întrebarea care se ridică este: De ce folosim imagini vizuale? Se spune că optzeci la sută dintre condiționări sunt prin vedere. Acesta este motivul pentru care tibetanii folosesc foarte puternic vizualizări pentru a lăsa amprente în conștiința noastră și pentru a crea astfel karma. În meditație, în mod conștient creăm karma, prin aceste vizualizări. Aceste imagini ne ajută să ne dezvoltăm conștientizarea.
 
Dacă v-am da o listă cu nouă lucruri și trei decizii, veți vedea că în viața de zi cu zi le veți pierde. Ideea este ca toate aceste lucruri să fredoneze în mintea voastră tot timpul. Deci, întreaga vizualizare a castelului și a încăperilor (vom trebui să străbatem multe încăperi) vine să se întărească amprenta lăsată în conștiința noastră și de asemenea, să ne obișnuiască mintea.
 
Dar ce se întâmplă cu cei a căror gândire este complet abstractă?
 
Tibetanii spun, după multă practică, mai mult de o mie de ani, că este minunat să ne folosim de aceste vizualizări. Și de fapt în acest fel, ne creăm karma mult mai rapid. Karma pe care ne-o dorim. Pentru mulți dintre noi, vizualizările sunt la început dificile. Aceasta este ceva care poate fi dezvoltat și trebuie dezvoltat. Aceasta este o parte a căii. Puțini sunt cei carora le este ușor să vizualizeze. Pentru majoritatea oamenilor la început este dificil.
 
Tot ce vedem este o proiecție din mintea noastră, a unei imagini așezate acolo.
 
Nu există nicio pagină aici așa cum credem noi că există, și nici pixul nu există așa cum credem că el există. Dacă ne uităm cu ce este ocupat creierul nostru, optzeci la sută din acesta este ocupat cu ceea ce captează vederea și numai restul este ocupat cu ceea ce captează celelalte simțuri. Desigur, ca asta este o medie, pentru că există diferențe între oameni.
 
Tot ce experimentez este proiecția unei imagini din mintea mea, din domeniul vederii. Deci, dacă vreau să încep să schimb, este bine să lucrez cu vizualizările. De aceea, tibetanii pun mult accent pe ele. De cele mai multe ori vedem visele, care sunt și ele imagini. Așa funcționează mintea noastră, în imagini.
 
Și sunetele joacă, de asemenea, un rol important. Lama Dvora Hla spune că a auzit un mare profesor de yoga afirmând că sunetul este important și nu imaginea.
 
Acum să revenim.
 
1. Primul principiu a fost că moartea este sigură/certă.
2. Al doilea principiu a fost că momentul morții este incert.
3. Al treilea principiu: Odată cu venirea morții, nu există nimic care să poată ajuta decât Dharma.
 
chiway tse chu matok gang gi kyang mipenpar sampa
chiway tse chu matok gang gi kyang mipenpar sampa
 
Sampa înseamnă gând; Fiecare dintre principii este un gând. Deci acesta este gândul în momentul morții.
Chiwa = moarte.
Tse = timp, în momentul morții,
Chu ma topka, înseamnă dharma pe care nu am realizat-o în inimile noastre.
Mipenpa = nu ajută.
 
Dharma pe care nu am realizat-o în inimile noastre nu ne va putea ajuta. În măsura în care nu am dobândit conștientizări, nu există nimic care să ne ajute.
 
Sau într-un limbaj pozitiv: Conștientizările pe care le-am obținut prin practica Dharma este singurul lucru pe care îl putem lua cu noi în momentul morții.
 
Există și un mic adaos – și asta este legat de Lama; Dacă am dezvoltat o relație adecvată cu Lama (și trebuie să învățăm cum să o facem) – atunci și Lama va veni cu noi.
 
Dar în afară de asta nimic.
 
 
Procesul morții
 
Ce se întâmplă în momentul morții? Practicanții avansați au capacitatea de a citi mintea și văd ce se întâmplă în mintea celui decedat.
 
Vă aduceți aminte de Sa chu me lung? Ele sunt toate elementele care țin corpul împreună. În momentul morții Sa chu me lung, se descompun. Ele vor înceta să mai funcționeze, unul după altul.
 
Ce înseamnă că încetează de a mai funcționa?
 
Cum funcționează elementul pământ? Dă soliditate, dă duritate. Ce se întâmplă când se descompune? Apare senzația de greutate, pierderea capacității de mișcare. Cel care moare, are halucinația ca munții cad peste el. Deodată, totul se prăbușește asupra lui. Acest lucru se întâmplă atunci când elementul pământ încetează să mai funcționeze.
 
După care, elementul apă încetează să mai funcționeze. Elementul apă este responsabil de toate fluidele care curg. Cum se manifestă încetarea elementului apă? Există o uscăciune teribilă în corp; Limba se umflă. Persoana se simte însetată, dar nu mai este în stare să bea. Halucinația pe care o are este că se înecă într-un ocean imens de apă. Cea ce este o suferință cumplită.
 
Apoi simte ca și cum ar arde, când elementul foc nu mai funcționează.
 
Iar când elementul aer încetează să mai funcționeze, persoana simte că este prinsă într-o tornadă uriașă pe care nu o poate controla. Toate „catastrofele naturale”, cutremurele, inundațiile, incendiile și tornadele – toate se întâmplă în momentul morții și nu avem niciun control asupra acestui proces.
 
Mintea, care se sprijinea pe corp, este, de asemenea, în haos. Și toate lucrurile vii sunt reduse la nimic. Dacă elementele m-au făcut o ființă vie, ele vor înceta să mai funcționeze. Iar toți cei care stau în jurul patului meu văd un trup inert. Dar eu nu mai am această experiență deja. Tot ce am crezut a fi eu – a dispărut. Totul dispare. Mintea care înțelegea ceva, recunoștea ceva, iubea sau ura pe cineva – totul se șterge. Totul ni se ia cu forța.
 
Persoana care moare, trece printr-o serie de halucinații înfricoșătoare. Și toată lumea trece prin aceleași halucinații.
 
Nu ne vom mai putea aminti de nicio persoană din viața noastră. Simțurile se duc primele. Apoi, memoria se estompează și cel mort nu-și mai amintește nimic de ce a avut în această viață, nimic. Iar când va ajunge în Bardo nu-și va mai aminti absolut nimic. Și indiferent de câte bunuri a avut, nu-l vor ajuta cu nimic.
 
 
Dar acest proces este diferit pentru practicanții serioși
 
Pentru un practicant serios, cel care se bazează pe practică, toate aceste treceri vor fi complet diferite.
 
Fiecare persoană obișnuită care moare, și care nu este un practicant tantric serios, trece prin această suferință. Conștiința lor, când începe să se separe, se va afla sub forțele karmice. Iar acest lucru nu se poate vedea, și nimeni nu poate să-l relateze. Mintea nu se mai exprimă prin corp. Practicanții foarte avansați învață să controleze procesul înainte de a muri, așa că ei îl știu. 

 

Lecția 2 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 2

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 
Perspectiva morții
 
 
Imaginați-vă momentul în care vă aflați în avion, în zbor. Și auziți următorul mesaj la difuzor: “Vă rugăm să nu vă alarmați, dar avem o defecțiune. Ne pregătim pentru o aterizare forțată. Nu vă alarmați, suntem în control. Vă rugăm să îndepărtați lucrurile de pe culoarul de trecere”. Și imaginați-vă că sunteți acolo și auziți acest mesaj.
 
În Israel, sunt cunoscute astfel de situații de urgență, pentru că se trag cu rachete, rar dar se întâmplă. Deodată, toți călătorii care erau în discuții contradictorii cu privire la pisicile sau la câinii lor, sau tot felul de alte lucruri – dintr-o dată vin și spun: „Te pot ajuta?”.
 
Lama Dvora Hla povestește: „Mă aflam în Israel când a izbucnit războiul Yom Kippur. Locuiam la etajul al cincilea cu cei doi bebeluși ai mei. Soțul se înrolase în armată. Au venit vecinii care nu mi-au spus niciodată salut și m-au întrebat dacă am nevoie de ajutor, deoarece era dificil să cobor cu doi bebeluși la adăpost de la etajul al cincilea, pentru că nu exista lift”.
 
Când pericolul este aici și iminent, toate prostiile de care eram preocupați și toate prostiile pe care ego-ul ne îndeamnă să le facem, dintr-o dată ele se pipernicesc. În fața acestei situații, inima se deschide spre compasiune și iubire. Pentru că ne dăm seama că suntem cu toții în aceeași oală. Ce sens are să ne certăm cu celălalt pentru o prostie? Vom muri cu toții în curând.
 
Deci, dacă lăsăm avionul la o parte pentru o clipă, care este diferența dintre avion și noi aici?
 
Nicio diferență. Cu toții suntem pe cale de a muri. Ce rost are să rămânem blocați în toate prostiile noastre? Motivul pentru care suntem blocați, este că nu ne-am dezvoltat suficient conștientizarea morții. Credem că avem timp să ne certăm cu ceilalți despre câini, pisici și alte cele. Și ne petrecem viața într-un mod în care nu ne ajută cu nimic și mai mult ne poate strica și următoarea viață.
 
Așadar, meditația asupra morții vine să ne trezească, astfel încât să nu ajungem în situația în care alarma să sune și să intrăm în această stare. Situația este aici și acum. Doar cu o diferență de timp poate. Sau poate nu.
 
 
Un scurt rezumat al lecției anterioare
 
În lecția anterioară am vorbit despre ce conștientizare a morții vrem să dezvoltăm.
 
1. Nye-mik, dezavantajele de a nu face meditația asupra morții.
2. Pen-yun, beneficiile meditației asupra morții.
3. Chiwa drenpey lo ji ta bu shik kye pa, ce conștientizare a morții vrem să dezvoltăm.
4. Chiwa drenpey gompey tsul, cum să facem această meditație.
 
Tot în lecția trecută am spus că dezvoltarea conștientizării morții în meditația asupra morții, nu înseamnă să ne dezvoltăm panica sau depresia cu privire la moarte – pentru că nu ajută pe nimeni – ci cum să ne dezvoltăm conștientizarea astfel încât să profităm de viața noastră în acest moment, și să ne eliberăm de frica morții, când va veni momentul morții. Pentru că acestea sunt momentele practicii spirituale de prim rang, în măsura în care ne-am redus frica.
 
 
Marea artă a eliberării de atașament
 
Dacă suntem atașați de o mulțime de lucruri lumești, și dacă avem multe lucruri importante care ne preocupă, ne va fi greu să înlăturăm această frică de moarte sau panica. Când moartea va veni, ne va determina să intrăm în panică, pentru că ni se ia totul cu forța, și pentru că nu vom avea nici un control atunci. Lordul morții smulge totul de la noi fără milă.
 
Deci, dacă învățăm să ne eliberăm de atașamente acum, când va veni moartea, vom pleca în liniște. Nu vom mai fi preocupați de toate lucrurile pe care le avem, ne-am ocupat de toate. Ne-am scris testamentul, ne-am împărțit bunurile, am avut grijă de copii, ne-am îngrijit de ceea ce trebuia să ne îngrijim. Dacă suntem în vârstă – vom lăsa totul copiilor. Când vom pleca, vom pleca fără bunuri. Dacă suntem în vârstă nu trebuie să deținem nimic. Ori îi vom lăsa pe alții să aibă grijă de noi, ori ne vom păstra puținul de care avem nevoie pentru a trăi.
 
Poate că v-am spus în trecut această istorioară frumoasă. Un mare Lama avea doi discipoli și practicau așa-numita powa. Aceasta este o practică în care se transferă conștiința în momentul morții într-un alt loc dorit.
 
În acea perioadă, chinezii cuceriră Tibetul și au început să întemnițeze și să tortureze călugării tibetani. Lama și cei doi discipoli s-au aflat în situația în care viața și practica lor era în pericol. Așa că acest Lama și-a învățat discipolii să facă powa. Cei doi discipoli erau practicanți foarte, foarte avansați, practicau de mult timp și aveau deja capacitatea de a se elibera. Datorită faptului că deja în acea perioadă ei nu mai aveau condiții bune pentru a practica, și pentru că aveau și abilitățile necesare, au decis să-și transfere conștiința într-o altă reîncarnare, acolo unde ar fi existat condiții mai bune de practicat. Cei care sunt foarte avansați în practica lor pot face acest lucru. Amândoi au cerut permisiunea de la Lama de a face powa, iar Lama le-a dat permisiunea.
 
Unul dintre ei a făcut powa, și a trecut în altă lume, iar celălalt nu. Acesta era foarte bolnav, stătea întins pe patul său de moarte, încercând să treacă într-o altă lume – ( trebuie înțeles că moartea lui nu era o moarte normală, pentru că el avea controlul de a trece într-un alt loc) – și nu reușea. Îl cheamă pe Lama: „Vino și ajută-mă”. Îi scrie Lamei o scrisoare: „Sunt foarte bolnav, încerc, dar nu reușesc, vino să mă ajuți”.
 
Lama vine la el, îl vede culcat pe pat și îi spune: Ce este cămașa asta pe tine?
 
Discipolul îi spune: Oh, nu mă întreba. Am fost la piață și am cumpărat-o cu doi bănuți. Și am cumpărat două. Lama îi spune: „Dă-mi cămașa ta”. Discipolul îi răspunde: Nu, a fost un adevărat chilipir!”. Lama îi spune din nou: „Dă-mi cămașa ta”. Discipolul îi dă Lamei cămașa, face powa și trece. El trebuia să renunțe la cămașă.
 
 
Schimbarea priorităților
 
Dacă în această istorioară a fost vorba doar de o cămașă, gândiți-vă la casa, mașina, rudele și prietenii pe care îi avem, la moștenirile și argintăria de la bunici, dacă suntem atașați de toate acestea, nu putem fi liberi. Oricine avansat care poate face powa se poate bloca pentru că atașamentul ne blochează.
 
Deci asta este ideea. Ori de câte ori sunteți pe punctul de a cumpăra ceva: fie că este vorba despre obiecte, sau alte lucruri, relații – de fiecare dată când vreți să intrați în ceva, gândiți-vă: „Dacă voi muri astăzi, încă mai am de gând asta?” Și dacă răspunsul este nu, atunci nu faceți.
 
Este o mare artă să ne eliberăm de atașamente. Nu este deloc ușor. Geshe Michael spunea: “Aduceți un camion la ușa casei și încărcați totul în el! Și abilitatea se dezvoltă în timp. Pe măsură ce practica se adâncește și înțelegerea se adâncește, vom fi mai pregătiți. Înțelegem că aceasta este ceea ce ne leagă și ne împiedică de la ce este cu adevărat bun.
 
Un elev serios al lui Ken Rinpoche avea visul să învețe parașutismul. Nu se putea așeza să practice, pentru că trebuia să facă cursul de parașutism, asta era pentru el urgent. Deci, dacă aveți vreo aspirație mare în această lume – făceți-o, terminați cu ea și apoi mergeți pe calea spirituală.
 
Și de fiecare dată întrebați-vă: „Care este cel mai important lucru de care am nevoie sau ce trebuie să fac înainte de moartea mea?”.
 
 
Schimbarea trebuie făcută cu înțelepciune
 
Și dacă răspunsul este că trebuie să schimb intr-un fel sau altul, schimbările trebuie făcute în mod responsabil. Nu aruncăm lucrurile aiurea. Nu părăsim oameni care depind de noi, pentru că nu este karma bună. Aceste lucruri nu le putem face.
 
Totul trebuie făcut într-un mod care să nu rănească pe nimeni, treptat, înțelept, cu măsură, cu blândețe. Și poate vom coborî puțin din orele de muncă. S-ar putea să vă mutați la un alt serviciu, care vă va permite mai mult timp pentru a practica; Poate vă veți satisface cu o călătorie mai puțin în străinătate sau cu o mașină mai puțin – treptat, treptat.
 
Sunt unii oameni care înțeleg deja aceste lucruri, dar le este greu, nu au curajul să facă schimbarea. În inimile lor încep deja să se despartă de această formă de viață, dar nu au curajul să se ridice și să schimbe. Apoi încep să-și schimbe modul de a munci doar ca să fie concediați. Pentru că și-au pierdut deja interesul. Și dacă șeful va înțelege asta, atunci îl va concedia, pentru binele salariatului. Pentru că el nu mai este cu mintea la acel servici – a venit deja timpul să plece în altă parte. Însă șeful trebuie să facă asta cu compasiune și dragoste.
 
 
Practica ne conduce pe noi și pe cei dragi la fericirea supremă
 
Cineva întreabă despre petrecerea timpului cu nepoții. Răspunsul este că cu cât înțelegem mai bine ce este Samsara și ce este suferința în Samsara, cu atât vom dori să ne scoatem nepoții din ea. Ei au venit în această lume cu blestemul morții, așa cum suntem cu toții. Oare nu dorim ca ei să aibă tot ceea ce este mai bun? Cu cât vom înțelege mai mult oportunitatea de a ieși și noi și ei din Samsara, cu atât ne vom direcționa singuri spre asta. Și acesta este motivul pentru care ne aflăm aici, pentru a obține această înțelegere.
 
Cu cât îmbrățișăm această concepție asupra lumii, putem fi într-o lume de paradis. Putem să ne creăm condițiile astfel încât proiecțiile noastre karmice să fie o lume în care să fim înconjurați de îngeri. Este posibil, prin practica noastră. Viața devine o mare sărbătoare dacă ajungem într-o astfel de lume. Nu există nimic în Samsara care să semene cu această sărbătoare.
 
Și din moment ce am înțeles asta, vom face cel mai minunat lucru pentru nepoții noștri și nu este neapărată nevoie să fim fizic lângă ei.
 
Dacă meditația asupra morții se face cum trebuie , toate lucrurile vor demara- practica noastră, viața noastră zilnică, cariera noastră , dacă încă mai avem o carieră.
 
Pe de altă parte, fără ea, vom muri cu un regret profund.
 
Unii oameni se îndoiesc – să intre în practică, să nu intre. Și mai ales dacă practica este o practică tantrică pură – care le stă la dispoziție și ei nu o aleg – și asta este foarte trist. Pentru că practica tantrică este cel mai uimitor lucru care există.
 
Deci, așa cum am menționat, trebuie să ne luăm la revedere de la toate lucrurile de care nu avem nevoie cu adevărat.
 
Pe de altă parte, muncim cincizeci de săptămâni pe an pentru a primi un concediu de două săptămâni. Nu putem atinge rezultatele superbe despre care vorbim fără retreat-uri lungi. Într-un retreat, ne ia cel puțin două săptămâni numai pentru a ne calma mințile, înainte de a putea dezvolta suficientă concentrare pentru a începe să producem rezultatele scontate. Atunci concediul deja s-a terminat! Deci, va trebui să facem o schimbare și poate să ne micșorăm puțin venitul. Ceea ce ar însemna să ducem un stil de viață puțin mai modest.
 
Dacă sunteți liberi și aveți ce vă trebuie – bucurați-vă. Dar dacă trebuie să vă înrobiți viața pentru a putea trăi, atunci ce ați făcut?
 
 
Cum să ne dezvoltăm conștientizarea morții – introducere
 
Vom trece acum la a patra parte, cum să facem meditația asupra morții.
 
chiwa drenpa gompay tsul
chiwa drenpa gompay tsul
 
Meditația asupra morții, așa cum o descrie Je Tsongkapa – meditația dorită asupra morții, este cea care aduce binecuvântare și beneficiu – are trei pași principali. Și fiecare dintre cei trei, are încă trei pași secundari, deci împreună nouă. Fiecare pas principal este însoțit de o decizie. Deci, vor fi trei pasi principali cu trei decizii de luat la sfârșit.
 
Înainte de a intra în această discuție, vom începe cu meditația.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă comod, și închideți ochii.
 
Fiți atenți ca spatele să fie drept. Bărbia să nu fie nici prea ridicată și nici prea coborâtă. Umerii să fie la același nivel, ochii ușor închiși, gura închisă. Și încercați de acum să nu vă mișcați pentru a nu-i deranja pe ceilalți.
 
Concentrați-vă asupra respirației. Concentrați-vă pe un punct la intrarea în nări și pe senzația pe care o aveți atunci când aerul intră și iese în acel punct.
 
Încercați să numărați zece respirații. Numărătoarea începe întotdeauna pe expirație.
 
Și acum, mergeți la refugiu. Puteți face acest lucru în mod tradițional, și anume vă refugiați în cele trei diamante – Buddha, Dharma și Sangha. Sau puteți merge direct la ceea ce ele reprezintă, și anume adâncirea înțelepciunii și compasiunii din inimile voastre. Este aceeași imensă compasiune pentru toate ființele și aceeași înțelepciune care înțelege suferința, care înțelege de unde provine suferința, care înțelege cum să oprească suferința pentru noi și pentru toți ceilalți. Aceasta este esența celor trei diamante.
 
Dorim să ne generăm și Bodhichita, marea compasiune care aspiră să scoată orice ființă din orice formă de suferință care există şi de a le aduce la fericirea sublimă.
 
Și din acest loc de mare compasiune și de aspirație de a dezvolta compasiunea și înțelepciunea în inima voastră, invitați-l pe învățător sau pe Lama să vă ajute pe calea spirituală. Lama este numit „prietenul cel bun”. El este ghidul vostru, care este sublim și plin de virtuți spirituale, și care vă va conduce pe calea voastră spirituală.
 
Încercați să-l vedeți în întreaga lui splendoare, tânăr, cu trupul și mintea radiind de lumină. Și acum, prosternați -vă mental în fața lui, admirându-i calitățile lui înalte, virtuțile lui spirituale, poate mintea lui, poate iubirea lui, poate cunoașterea lui, poate marea lui compasiune. Aceasta este prosternarea mentală.
 
Următorul pas este de a oferi Lamei ofrande. Gândiți-vă la ceva bun pe care l-ați făcut în practică sau în viața voastră zilnică, o faptă bună pe care ați făcut-o cuiva sau mai mutor persoane. Imaginați-vă că această faptă bună este ca o perlă strălucitoare, pe care o veți pune într-o cutie superbă și o oferiți Lamei.
 
Dacă există ceva care vă stă pe suflet acum: poate v-ați certat cu cineva înainte de a veni aici, sau ceva v-a enervat, sau ați spus ceva pe care îl regretați, sau un gând negativ care v-a trecut prin minte și v-a întunecat gândirea, mărturisiți-i Lamei din fața voastră și îndepărtați-vă fapta din minte, astfel încât să nu vă deranjeze mai târziu în meditație.
 
Și acum, gândiți-vă invers, gândiți-vă la ceva minunat pe care l-ați făcut, spus sau gândit și bucurați-vă pentru asta.
 
În continuare, generați-vă dorința sau rugați-vă ca învățătorul vostru să aibă o viață îndelungată pentru a continua să vină să vă învețe și să vă îndrume pe calea voastră.
 
Acestea au fost toate etapele preliminarii ale meditației, etape care o îmbunătățesc foarte mult.
 
Meditația pe care o vom face acum este de tipul pe care îl numim în tibetană „Shargom”. Ea înseamnă că facem o trecere în revistă a mai multor pași, și de fiecare dată adăugăm un alt pas meditației și aceasta va fi meditația dezvoltării conștientizării morții.
 
În prima etapă, imaginați-vă că mergeți într-un loc în care se află un castel sau un palat, pe care îl vedeți acum de la distanță. Acest palat sau castel se află pe o insulă, înconjurată de apă. În centrul castelului, în interior există o curte deschisă. Iar în exterior, castelul este înconjurat de un șanț cu apă. Acum vă imaginați că vă aflați într-o pădure în drum spre castel. Între pădure și castel, spre direcția pe care mergeți există o poiană. Deci aceasta este scena.
 
Acum concentrați-vă pe voi și priviți cum mergeți prin pădurea deasă, și vedeți castelul de departe. Mersul este greu, ca într-o junglă deasă. Tufișurile multe trebuie date la o parte pentru a elibera drumul. Pe umerii voștri purtați multă greutate. Aveți rucsacuri grele și o mulțime de echipamente și totul duceți în spate. Sunteți extenuați și transpirați și căutați un loc în care să vă odihniți. Și acum, ieșiți din pădure și stați la marginea poienii. În fața voastră vedeți un pod care se află în capătul celălalt al poienii, care trece peste șanțul de apă spre castel. Dar voi încă sunteți departe de pod, la ieșirea din pădure.
 
În fața podului, pe partea voastră, este întinsă pe iarbă o masă lungă. Masa este ca la petrecere, încărcată de mâncare și băutură. O mulțime de oameni se înghesuie în jurul mesei, încercând să ia mâncare și băutură. Cu toții, de asemenea, sunt transpirați, obosiți și flămânzi ca și voi. Și acum încercați să ajungeți la masă ca să vă luați ceva de mâncare și de băut. Sunteți împinși de oamenii care vor să ajungă la mâncare. Dar și voi îi împingeți pe cei care vă blochează drumul, deoarece există o masă mare de oameni care dă buzna peste mâncare.
 
Toată această scenă vine să simbolizeze modul de viață al unui om care nu-și amintește de moarte, care nu are conștientizarea morții. El se atașează pur și simplu de lucrurile din viața lui și le ia pentru sine. Iar pe parcursul vieții acumulează karma negativă, care este simbolizată aici prin faptul că îi împingem pe alții numai să ajungem la ceea ce ne dorim. O astfel de persoană îi rănește pe alții, fără să ia în considerare și pe ceilalți. Iar pentru a-i fi lui comod este dispus să facă lucruri care provoacă disconfort celorlalți. Rucsacul greu și toate celelalte echipamente pe care le transportați, ele sunt toate bunurile de care nu aveți nevoie, toate activitățile pe care le faceți care nu sunt necesare, toate relațiile pe care le cultivați care nu ajută pe nimeni. Ele sunt doar pentru a vă trece timpul și pentru a avea mai multe lucruri, mai mulți prieteni și relații.
 
Gândiți-vă acum, cum este să meditați bine asupra morții. Asta înseamnă că începeți să vă îndepărtați de mulțime, să nu mai alergați după lucruri, să nu le mai depozitați, să nu vă mai atașați de ele și să nu-i mai împingeți pe ceilalți ca să le obțineți. Și începeți să mergeți singur spre pod.
 
Acesta este primul pas în meditația noastră, care simbolizează stilul de viață al unei persoane care nu dezvoltă conștientizarea morții și care doar trăiește așa cum este obișnuită să trăiască, atașată de această viață, iar viața trece pe lângă ea. Și între timp își acumulează și karmă negativă. Este obositor, epuizant, greu și sunteți obosiți. Oboseala voastră este factorul care vă stimulează acum să vă odihniți, vreți altceva. Sunteți obosiți de a mai trăi așa.
 
Al doilea pas al meditației, este că începeți să traversați podul încet. Și în timp ce treceți singuri peste pod, mulțimea rămâne în urmă, înghesuindu-se spre masă, împingându-se unul pe altul pentru a lua mâncare și băutură. Voi părăsiți mulțimea și mergeți spre pod. Vă duceți acum în altă parte. Așa cum mergeți, începeți să aruncați în râu toată greutatea pe care o purtați, tot ceea ce vă îngreunează. Aruncați toate vechiturile pe care le-ați strâns, de care v-ați atașat și pe care le purtați cu voi peste tot.
 
Începeți să aruncați, lucru după lucru și să vă ușurați de toată povara pe care o duceți. Treptat, treptat deveniți mai ușori. Ați aruncat toate lucrurile de care nu aveați nevoie cu adevărat. Toate ziarele pe care le citiți în fiecare săptămână, toate emisiunile TV pe care le urmăriți. Încercați să identificați care sunt lucrurile de care sunteți atât de atașați și care vă fură atât de mult viața.
 
În timp ce mergeți, aruncați toate aceste lucruri în râu.
 
Și acum vă apropiați de capătul podului. Aproape că ați trecut podul și vă simțiți cu mult mai ușori, pentru că v-ați scăpat de lucrurile care vă împovărau, dar totuși sunteți foarte obosiți, foarte murdari și transpirați. Imaginați-vă că ați ajuns la capătul podului. Aici veți vedea soldații de pază, nişte străjeri robuști peste care va trebui să treceți pentru a vă croi drum spre castel.
 
Aceștia reprezintă fricile obișnuite pe care le avem față de moarte. De asemenea, ei reprezintă și meditația proastă asupra morții, meditație care nu face decât să crească panica. Iar voi vreți să treceți peste ei, pentru că nu vreți să vă blocați în panica morții.
 
Imaginați-vă acum, în această simulare, că treceți printre paznici și lăsați în urmă toată frica și panica care nu vă servește și, ca urmare, aceștia nu vă ating și pur și simplu treceți printre ei cu ușurință.
 
Și odată ce ați lăsat panica și frica în urmă, vă veți simți dintr-odată ca și când v-ați fi spălat, că sunteți proaspeți, corpul vostru este curat, ușor, parfumat. Hainele voastre sunt subțiri, delicate și vă ating corpul ușor și mergeți mai departe. Ați lăsat în urmă toate lucrurile inutile, împovărătoare, și ați lăsat în urmă și toate gândurile de teamă, panică și moarte. Vă simțiți ușori și mergeți mai departe.
 
Acum vă aflați pe o peluză foarte frumoasă care înconjoară castelul și înaintați spre castel în salturi mici.
 
Vă mișcați în pas de dans, pentru că vă simțiți foarte ușori. Nimic nu vă mai leagă, nimic nu vă mai limitează. Nu mai aveți nici măcar frica și panica care să vă limiteze. Această ușurință și aceste salturi reprezintă o bună meditație asupra morții, o meditație care ne ajută pe calea noastră spirituală, fără a mai fi legați de lucruri.
 
Acum ați ajuns la castel și vă îndreptați spre poartă, dar înainte de a intra pe poartă, repetați cei trei pași pe care i-ați făcut. Am să vă reamintesc fiecare pas pe scurt:
 
Primul pas a fost, când mergeați greoi, transpirați, cu povara grea în spate, împinși spre pădurea deasă, întunecată, greu de trecut și plină de stânci. Cu greu și cu sudoare vă faceți loc de trecere, prin această pădure și intrați într-o poiană, în care se află o masă plină de mâncare și băutură. Mulți oameni năvălesc pe ea, și se împing pentru a apuca ceva de mâncare și băut. Sunteți dispuși să-i răniți și să-i călcați pe ceilalți în picioare pentru a obține ceea ce doriți. Acesta reprezintă stilul de viață normal, pe care îl trăim cu toții fără să ne dedicăm timp conștientizării morții.
 
Al doilea pas este atunci când treceți podul peste apa care înconjoară castelul și pe măsură ce treceți podul, aruncați în apă toată povara grea pe care o duceți, și astfel deveniți din ce în ce mai ușori. Acest pas reprezintă eliberarea de atașamentele față de lucrurile care vă leagă de Samsara. Încercați să vă gândiți, care sunt lucrurile care vă leagă și că poate că a venit momentul să vă eliberați de ele.
 
În a treia etapă, trebuie să treceți de paznicii castelului care se află pe partea cealaltă a podului. Aceşti paznici înarmați, solizi, vânjoși, simbolizează meditația greșită asupra morții în care apare panica, frica, care ne împiedică de fapt să practicăm bine o cale spirituală. De aceea, trebuie să ne eliberăm de această panică. Aceasta nu este meditația dorită. Și prin faptul că ați decis să nu mergeți în direcția panicii, paznicii vă vor lăsa în pace și treceți de ei cu ușurință.
 
În pasul următor, săriți în ritm de dans pe iarba care înconjoară palatul, ușori, curați, parfumați, și nimic nu vă împiedică să ajungeți la castel. Această etapă, simbolizează meditația corectă care dezvoltă conștientizarea morții și vă permite să pășiți cu ușurință, cu plăcere, încrezători și hotărâți pe calea voastră spirituală. Sunteți plini de bucurie, și cu ușurință pășiți pe calea care ajunge la intrarea în castel.
 
La sfârșitul acestei meditații, îndreptați-vă atenția către Lama pe care l-ați invitat la început. El încă stă în spațiul din fața voastră, vă iubește la nesfârșit și este complet fericit de practica voastră.
 
Invitați-l la voi. Și aduceți-l să stea în inima voastră. El este făcut din lumină și vine la voi. Puteți să vă imaginați că Lama vine direct în inima voastră sau prin creștetul capului. Lăsați-l să alunece ușor în jos. El devine minuscul și acum stă în inima voastră, emanând un parfum plăcut, luminos, radiind de lumină, sublim, iubindu-vă la nesfârșit și dorind enorm să vă însoțească pe calea voastră spirituală. Purtați-l cu voi în inima voastră.
 
Deoarece fiecare meditație acumulează karma, ea lasă o amprentă în conștiința voastră, dedicați-o și trimiteți-o tuturor ființelor.
 
Puteți deschide încet ochii.
 
Aceștia au fost cei trei pași care preced meditația centrală. Iar partea principală a acestor pași este de a ne elibera de acele lucruri care nu ne servesc pe calea spirituală, și care ne și blochează progresul spiritual. Sau chiar dacă am urcat deja pe ea, nu vom progresa suficient de repede și cu destulă energie pentru a obține rezultate.
 
Și chiar și atunci când am pornit pe o cale spirituală, va fi necesar să facem această meditație tot timpul, deoarece trebuie să renunțăm constant la lucrurile care nu ne sunt de folos în favoarea celor care ne aduc mai multe beneficii chiar și pe calea spirituală. Această meditație ar trebui făcut la început, la mijloc și la sfârșitul zilei, tot timpul. Inclusiv etapele sale preliminare.
 
 
Partea principală a meditației
privind dezvoltarea conștientizării morții
 
 
1. Primul principiu – certitudinea morții
 
Suntem în prima parte a meditației principale, care este certitudinea morții.
 
nge par chiwar sampa
nge par chiwar sampa
 
Nge par = certitudine,
Chiwa = moarte,
Sampa = gândire.
Deci, a reflecta sau a gândi la certitudinea morții.
 
Aceasta este prima etapă a meditației asupra conștientizării morții.
 
 
Cele trei argumente pentru a medita asupra certitudinii morții
 
Această primă etapă are alte trei sub-etape, sau trei considerente asupra cărora vom medita.
 
Ceea ce am să vă spun acum, nu este nimic nou pentru voi, nu este ceva care să nu știți, dar ideea este de a integra aceste considerente în conștiința voastră suficient de profund pentru ca ele să vă stimuleze din punct de vedere spiritual.
 
1- a. Moartea nu poate fi oprită
 
Pentru că suntem la primul principiu – certitudinea morții, atunci 1a – este că moartea nu poate fi oprită.
 
Tot ce provine din karma este perisabil.
 
Dacă mergem un moment la vacuitate, atunci tot ceea ce avem în acest moment este o proiecție mentală. Totul este gol. Lucrurile nu sunt în sine într-un fel sau altul. Și faptul că în prezent avem o viață așa cum o avem, și fiecare lucru din viața noastră: cine suntem, cum suntem, cum este sănătatea noastră, cum sunt lucrurile noastre, cum este familia noastră, toate acestea sunt proiecții mentale. Și proiecțiile mentale se pot schimba. Ele se pot schimba într-o clipă, în funcție de karma pe care o avem. Toate acestea sunt determinate de karma.
 
Și va veni ziua când se va petrece o schimbare mentală și nu vom mai avea karma să ne experimentăm în acest corp. Iar această zi va veni cu siguranță.
 
Așa cum astăzi, ne aflăm în acest corp, va veni ziua, când nu vom mai fi în acest corp. Și nu avem niciun control asupra acestui fapt.
 
Faptul că avem acest corp nu este decizia noastră. Aceasta este decizia doamnei Karma. Faptele pe care le-am făcut în această viață și în multe, multe alte vieți anterioare, determină toate aceste lucruri.
 
Faptul că suntem vii și avem acest corp este rezultatul karmei pe care am acumulat-o în trecut.
 
 
Karma celor care nu au perceput vacuitatea nu este pură
 
Atâta timp cât nu am perceput vacuitatea, karma, nu este pură. Inclusiv toate lucrurile bune pe care le-am făcut, din păcate. Atâta timp cât o persoană nu a perceput vacuitatea, toate aceste fapte sunt amestecate, sunt și bune și rele. În măsura în care mintea este încă îmbibată de ignoranță – aceasta nu este o karmă pură. Și toată karma care este impură, bună și rea, este perisabilă. Însăși natura ei este perisabilă. Sămânța germinează, dă rod și dispare.
 
Existența noastră, nu este o existență pură; corpul fizic nu este pur, este un corp care îmbătrânește și moare și mai și produce mizerie în timp. Acest corp nu este pur, deoarece provine din karmă impură. Faptul că ne aflăm într-un astfel de corp indică faptul că nu am înțeles încă. Este o greșeală pe care vrem să o eradicăm.
 
În Sutra inimii scrie:
Marikpa me marikpa sepa me
Gashi me gashi sepe mepey yang me do
Marikpa me marikpa sepa me
 
 
Ceea ce înseamnă: „Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.
 
Așa scrie. Despre ce se vorbește aici?
 
Asta nu înseamnă că nu există moarte și bătrânețe. Dar nu există moarte și bătrânețe care să fie în mod obiectiv în acest fel. Nu există moarte și bătrânețe care să fie în sine, moarte și bătrânețe. Acestea sunt doar o proiecție. De asemenea, și eliminarea lor este o proiecție. Nu este ceva care se întâmplă de la sine.
 
Care este dovada?
 
Dovada este că moartea există. Oamenii mor. Lucrurile se terminată. Totul provine din karma, iar când moartea va veni în mod natural, fără a face meditații, fără a practica, ea ne va provoca multă suferință. Pentru majoritatea oamenilor momentul morții este o suferință groaznică. Iar atunci va fi foarte dificil să se mai facă ceva.
 
 
Practica serioasă și bună va elimina moartea
 
Toată practica noastră, și în special practica tantrică, este direcționată să creeze o karma suficient de puternică, astfel încât atunci când va rodi, moartea să devină o experiență complet diferită. În etapele avansate ale Tantrei lucrăm direct cu energiile corpului și ale canalelor. Asta ne ajută să facem tranziția rapid și să sărim peste toți acei Kalpa pe care i-am descris în cursul 8. Kalpa sau eon durează 1060 de ani.
 
Practica nu funcționează fără păstrarea jurămintelor. Iar atunci când veți lua jurămintele, și veți începe să le urmăriți în carnețel, să practicați și alte meditații, rezultatele vor veni în viața voastră. Se vor produce schimbări. Lucrurile vor fi diferite decât sunt astăzi. Poate că în viața voastră sunt unele lucruri care vă enervează, și poate că v-au deranjat mulți ani și deodată va apărea o schimbare. Atunci veți avea deja dovada. Iar asta vă va pune deja pe cale. Și atunci nu veți mai dori să faceți altceva, ci doar să aprofundați procesul. Între timp, va trebui să fiți puțin împinși sau să fiți luați și trași un pic de mâna.
 
 
Nu există nicio forță care să oprească moartea, decât practica noastră
 
Considerentul care a fost dat pentru certitudinea morții este bazat pe karma. Moartea nu poate fi oprită, deoarece această viață a venit din karma și karma este perisabilă. Și când va veni acel moment al morții, nu va există nicio forță pe lumea asta care să împiedice moartea, decât practica noastră.
 
Putem vedea în filme scene în care cel care trage să moară, stă culcat, iar familia se strânge în jurul lui și îl țin de mână, Dar nu-l pot împiedica să plece.
 
Nu putem opri acest lucru. Este inevitabil.
 
În tradiția sufistă, există o istorioară despre un om bogat din Bagdad, care într-o zi se scoală de dimineață și merge la piață unde dă cu ochii de Lordul Morții. Înspăimântat, urcă repede pe calul său de rasă arab, și galopează toată ziua spre Basra, care se afla la celălalt capăt al Irakului ca să scape de moarte. Obosit și transpirat, flămând și însetat, coboară de pe cal și îl vede pe Lordul Morții. Bogătașul îi spune: „Ah, ce este asta? Am fugit de tine toată ziua, am galopat ca un nebun, ce faci aici? Lordul Morții îi spune: „ Și eu sunt la fel de surprins. M-am mirat să te văd azi-dimineață în piața din Bagdad, pentru că știam că trebuie să te întâlnesc seara aici”.
 
Când vine momentul, este imposibil de oprit. Nu există nicio forță în lume care să-l oprească. Puteți cumpăra toți caii din lume, dar de moarte nu puteți scăpa. Deci aceasta a fost primul considerent. Nu ne putem ascunde de moarte. Moartea este certă.
 
1- b. Fiecare moment care trece ne apropie de moartea noastră
 
Al doilea considerent este că cu fiecare clipă ne apropiem de moarte.
 
De fiecare dată când ne întâlnim la o discuție cu un prieten, la sfârșitul discuției, și noi și el suntem mai aproape de moarte, decât am fost înainte.
 
Timpul se scurge ca și nisipul dintr-o clepsidră. Nu putem întoarce nici o singură clipă care a trecut. Și nici nu putem adăuga timp vieții noastre.
 
Longevitatea vieții noastre este cu totul în funcție de binefacerile pe care le-am făcut. Ea depinde de câte binefaceri am acumulat. Și asta este karma. Nimic nu se poate adăuga dincolo de ceea ne permite karma noastră.
 
Nici un masaj nu vă poate prelungi viața, nu există nicio vitamină care să vă prelungească viața, niciun exercițiu fizic care să vă prelungească viața – doar binefacerile pe care le-ați făcut vor determina durata vieții voastre.
 
Deci merită să facem exerciții fizice sau nu merită? Dacă am karma să-mi prelungesc viața, atunci exercițiile fizice sau yoga mă vor ajuta să-mi prelungesc viața. Dacă nu am karma – atunci îmi voi rupe gâtul la o lecție de yoga. Și unii chiar mor în mijlocul unei clase de yoga. Orice profesor de yoga veteran vă va spune că au fost oameni care au murit la clasa lui de yoga.
 
Deci nu spunem „nu faceți yoga”. Dimpotrivă, trebuie făcută yoga, dar trebuie să înțelegem cum ea funcționează. Yoga în sine, nu funcționează. Ea nu ne aduce sănătate și nu ne ia sănătatea. Yoga în sine, este neutră, este goală, ca orice alt altceva. Yoga va aduce multă binecuvântare, numai dacă le faceți altora bine. Dacă eu fac bine celorlalți, voi merge la o clasă de yoga, iar prana va intra în canalul central și voi avea conștientizări. Și voi avea sănătate. Iar dacă nu fac altora bine, pot merge la yoga și să fac o întindere de mușchi și să nu mai pot exersa. Pentru că yoga este goală. Așa sunt vitaminele. Și așa este orice.
 
Dacă am acumulat binefaceri – aceste lucruri mă vor ajuta, iar dacă nu, nu mă vor ajuta, pentru că ele în sine nu sunt nici bune, nici rele.
 
Dar, de exemplu, dacă spun: „Vreau să am un corp sănătos, pentru că am nevoie de el pentru a ajunge la iluminare, pentru a putea ajuta toate ființele”, atunci voi dori să fac yoga, tocmai datorită compasiunii mele față de ceilalți. Deci, nu voi merge după buna mea dispoziție, ci că îi ajut pe ceilalți. Iar atunci va fi ceva complet diferit.
 
Deci,
1-a. Moartea nu poate fi oprită, nu există nici o modalitate de a o opri. Cu excepția practicii tantrice.
1- b. Cu fiecare clipă care trece, viața se scurtează.
 
 
Avem atât de puțin timp pentru a practica
 
Lama Dvora Hla poveste: „Avem atât de puțin timp pentru a practica. Am plecat cinci săptămâni în retreat. Elevii au grijă de mâncarea mea, soțul meu are grijă de toate telefoanele, nu mai trebuie să mă mai preocup de toate lucrurile, opresc ziarele, opresc televizorul, nu mai există nimic – doar eu și practica mea. Și cu toate acestea îmi ia două săptămâni ca să mă relaxez suficient. Mintea rătăcește tot timpul … este de necrezut cât de creativi suntem în a ne pierde timpul. Chiar și dacă nu mai avem altceva cu care să ne pierdem timpul, este de necrezut ce ne poate veni în minte numai de a scăpa de practică. Obiceiurile samsarice sunt atât de puternice. Și chiar dacă facem asta corect, viața tot se termină. Niciodată nu va fi suficient timp pentru a practica, pentru că moartea ne va smulge din mijlocul treburilor. Întrebarea este din mijlocul a căror treburi?”
 
 
Din cuvintele înțelepților
 
În continuare o să vă aduc citate din lectura acestui curs..
 
În primul rând, citate despre certitudinea morții.
 
                    Nu contează unde te duci,
                    Acel loc nu există
                    Unde moartea să nu te găsească,
                    Sau să-i fie greu să pătrundă.
                    Nu există un astfel de loc în cer,
                    Nici pe fundul mării,
                    Și nici măcar în interiorul unui munte.
 
Nu puteți scăpa de moarte. Este povestea celui bogat din Basra.
 
                    Cei care sunt acum și
                    Cei care stau să vină,
                    Cu toții la acest trup vor trebui să renunțe,
                    Și să călătorească mai departe.
                    Realizați, voi cei înțelepți,
                    Că toate acestea mor;
                    Trăiți Dharma,
                    Și faceți ce trebuie făcut.
 
Poezia următoare este un sfat pentru rege, scris de Nagarjuna.
 
                    Să presupunem pentru o clipă că ești înconjurat
                    Din toate cele patru părți
                    De patru munți mari,
                    Solizi, fermi, duri până la miez,
                    Indestructibili, incasabili, neînduplecați,
                    Masivi și grei,
                    Întinzându-se până în capăt de cer.
                    Și să presupunem că brusc
                    Pe tine s-au dărâmat.
 
                    Fiecare urmă de vegetație…
                    Rădăcinile, tulpinile,
                    Ramurile, crengile,
                    Până la frunze
                    Totul praf și pulbere se fac.
                    Și fiecare viețuitoare ce trăiește acolo,
                    Fiecare ființă simțitoare,
                    Și fiecare spirit,
                    Praf și pulbere la fel se fac.
 
                    Și când într-o clipă munții s-au prăbușit,
                    Nimeni nu mai poate scăpa de sub ei,
                    Sau să-i aducă cu forța înapoi,
                    Sau să-i mituiască.
                    Și nu poate, nici cu cea mai mare dificultate,
                    Să se folosească
                    De orice fel de substanță magică,
                    Sau de cuvinte magice,
                    Sau de orice fel de elixir, ca să-i oprească.
 
                    Aici, rege măreț, viața noastră este aceeași.
                    Când cele patru mari terori Își fac apariția,
                    Nimeni nu mai poate scăpa de ele,
                    Sau să le aducă cu forța înapoi,
                    Sau să le mituiască.
                    Și nu poate, nici cu cea mai mare dificultate,
                    Să se folosească
                    De orice fel de substanță magică,
                    Sau de cuvinte magice,
                    Sau de orice fel de elixir ca să le oprească.
 
                    Și care sunt aceste patru terori?
                    Îmbătrânirea, boala, moartea și necazul.
 
                    Oh! Rege măreț, eu îți spun:
                    Îmbătrânirea este faptul
                    Că vitalitatea noastră
                    Inevitabil este distrusă;
                    Boala este faptul
                    Că sănătatea noastră
                    Inevitabil este distrusă;
                    Necazul este faptul
                    Că orice lucru bun care ne-a venit vreodată
                    Suntem nevoiți să-l pierdem;
                    Iar moartea este faptul
                    Că însăși viața noastră
                    Suntem nevoiți să o pierdem.
 
                    Toate aceste patru peste noi vin,
                    Nimeni nu mai poate scăpa de ele,
                    Sau să le aducă cu forța înapoi,
                    Sau să le mituiască.
                    Și nu poate, nici cu cea mai mare dificultate,
                    Să se folosească
                    De orice fel de substanță magică,
                    Sau de cuvinte magice,
                    Sau de orice fel de elixir ca să le oprească.
 
O persoană pe nume Kamawa a spus odată:
 
                    Se presupune că cineva
                    Se teme de moarte acum,
                    Și apoi să fie neperturbat (aici nu se referă la teamă, ci la dezvoltarea conștientizării)
                    Când ea vine de fapt.
                    Tu și cu mine acționăm contrar:
                    Nu ne îngrijorăm pentru asta acum,
                    Dar când ea va veni de fapt,
                    De durerea îngrozitoare vom fi sfâșiați.
 
Versetele următoare sunt legate de cel de-al doilea considerent și anume – că nu putem adăuga mai mult timp la viața noastră și cum ea se scurge în mod continuu
 
                    Viața noastră se scurge neîncetat,
                    Zi și noapte, fără răgaz.
                    Dacă viața ta se scurge neîncetat,
                    Și niciodată nu a fost completată,
                    Atunci cum îți poți imagina,
                    Că nu vei muri niciodată?
 
În fiecare zi, o altă picătură cade în găleată. Deci, cu siguranță va veni sfârșitul. Va veni o zi când va fi ultima. Este ceva nou pentru voi? Nu. Așa trăim. El ne oferă un exemplu despre cum să ne gândim la asta. Trebuie să depunem un efort să facem asta cât mai concret, pentru că nu este evident pentru noi.
 
El spune:
 
Există multe exemple pe care le poți utiliza
În timpul contemplării acestor puncte.
 
                    Când de exemplu, începi
                    Un covor să țeși,
                    Fir după fir îl construiești
                    Iar cele din urmă,
                    L-ai țesut complet.
                    Și viața omului este la fel.
 
Acesta a fost un exemplu.
 
                    Cei condamnați la moarte
                    Sunt un alt exemplu,
                    Ei merg înainte pas cu pas
                    Avansând din ce în ce mai aproape
                    Spre măcel.
                    Și viața omului este la fel.
 
Cei care au fost condamnați la moarte, pășesc spre eșafod. Încă un pas, încă un pas, încă un pas, și în cele din urmă ajung la eșafod. Cu fiecare pas pe care-l fac trăiesc cu iluzia că nu va mai fi și următorul pas. Ei încă speră că asta nu se va întâmpla. Poate va fi o minune.
 
                    Curenții unui râu puternic
                    Aleargă nestăviliți până la capăt;
                    Și viața omului este la fel,
                    Nu poate fi inversată.
 
Nu putem să inversăm viața, decât în practica avansată tantrică.
 
Kamawa, încă o dată, spune:
 
                    Iată o întrebare pentru toți cei
                    Care mi-au spus că au încercat
                    Să facă această contemplare
                    Dar nu au avut niciun rezultat.
                    Dar când ați contemplat exact?
                    Toată ziua ați petrecut-o cu mintea distrasă
                    De alte lucruri preocupați.
                    Iar toată noaptea ați petrecut-o dormind.
                    Poate că ar trebui să încetați de vă mai spune minciuni.
 
El spune: Când facem asta? Iată o altă descriere minunată:
 
                    Jumătate din timp ți-l petreci dormind
                    Zece ani sunt irosiți în copilărie,
                    Și alți douăzeci la bătrânețe. (Când nu mai poți practica)
                    Din ceea ce a mai rămas va trebui să scazi
                    Timpul petrecut în suferință,
                    Timpul petrecut plângând de supărare,
                    Timpul petrecut în durere fizică,
                    Timpul petrecut în profundă nefericire,
                    Și timpul petrecut în conflicte.
                    De asemenea, redu timpul pe care l-ai experimentat
                    În miile de afecțiuni la care corpul a fost supus.
 
Cât timp ne-a mai rămas de practicat? Versetul următor este din textul „Eliminarea celor patru concepții greșite”.
 
                    Să presupunem că trăiești cea mai lungă viață umană;
                    Ea niciodată nu va depăși mai mult de un secol.
                    Dintre aceștia petreci începutul, tinerețea,
                    Și sfârșitul, bătrânețea,
                    Într-un mod lipsit de sens.
                    În zilele care au mai rămas, toate speranțele și
                    Planurile tale sunt spulberate
                    De somn, de boală și de restul;
                    Spune-mi atunci cât timp mai rămâne,
                    Celor care trăiesc ca ființe umane,
                    Să simtă orice fel de mulțumire? (Adică un rezultat spiritual).
 
În continuare, ni se spune: „Mergi acum și contemplă aceste rânduri, din Epistola Kanika”.
 
                    Lordul morții, cel fără milă,
                    Ne distruge truda întregii noastre vieți.
                    (toată munca de o viață, moartea vine și o mătură cu totul, ca valul mării care mătură castelul de nisip).
 
                    Cu o astfel de moarte care vine spre el,
                    Ce om înțelept ar mai sta și aștepta?
                    Acest războinic fără milă,
                    Spre tine țintește săgeata nemiloasă;
                    Înainte de a elibera săgeata să zboare
                    Încearcă să faci ceva cu viața ta.
 
El direcționează săgețile… săgeata este deja în văzduh, Lordul Morții deja te controlează, el este deja înăuntru. Condiția de a muri a fost plantată adânc în noi. Săgeata este deja în aer. Acum profitați cel puțin de acest timp. Folosiți-o pentru o cale spirituală.
 
 
Înțelegerea urgenței
 
Suntem atât de preocupați și distrași de lucrurile acestei lumi. Și mereu ne spunem: „Bine, bine, mai întâi îmi voi face toate aranjamentele, și apoi voi face activitate spirituală”. Este foarte posibil ca Lordul morții să ne prindă înainte de a termina aceste aranjamente. Este greșit să spunem: „Mai întâi îmi aranjez lucrurile și apoi voi practica”. Pentru că dacă nu înțelegeți urgența, toate aceste aranjamente nu se vor încheia. Iar ele vor fi din ce în ce mai multe.
 
Da, aveți nevoie de venituri, nu puteți depinde de ceilalți, dar este important să aveți și timp de practicat. Nu puteți lăsa ca aceste lucruri să vă fure. Pentru că dacă veți face asta, nu veți mai putea să aduceți nici o binecuvântare celorlalți.
 
Cea mai mare binecuvântare pe care o puteți aduce oamenilor pe care îi iubiți cel mai mult este, să-i învățați cum să iasă din suferință și de a-i scoate din suferință.
 
Nu le puteți oferi nimic altceva. Pentru că sunt cu voi în aceeași barcă. Merg cu toții spre moarte indiferent de ce vârstă au. Cel mai minunat lucru pe care îl puteți face pentru ei este să le arătați calea. Și asta dacă o veți face voi singuri mai întâi. 

 

Lecția 1 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 
Textele pe care le vom folosi
 
 
Subiectul seminarului nostru este moartea și impermanența.
 
Acest studiu se bazează pe celebra carte Lam Rim Chen Mo, scrisă de către marele înțelept Je Tsongkapa, care a trăit în Tibet în secolul al XIV-lea.
 
În limba română, cartea mai este numită „Marea carte a etapelor pe calea spre iluminare”. În acest seminar se vor folosi și alte surse pe care le vom menționa mai târziu.
 
 
Măreția cărții Lam Rim Chen Mo
 
În cartea sa, Lam Rim Chen Mo, Je Tsongkapa, marele maestru , enumeră la rând toate etapele pe care un practicant serios ar trebui să le facă pe calea spre iluminare. Cartea este uimitoare pentru că este completă, clară, și curată de contradicții. Și cel mai important este faptul că această carte conține fiecare pas pe care trebuie să-l parcurgem pe calea noastră spirituală, în ordinea corectă, și fără să lipsească vreunul. Ceea ce este foarte rar.
 
Întâlnim multe învățături spirituale și diferite tradiții, care au multă frumusețe și atrag inima, dar este foarte rar să întâlnim o tradiție atât de completă și perfectă. Ea a fost curățată de distorsiuni, a fost testată, și cei care au practicat-o au obținut cu adevărat rezultate – și asta este foarte rar.
 
Unii afirmă că studiul lui Je Tsongkapa poate fi asemănat cu un fel de rețetă de gătit: dacă sunt executați toți pașii foarte bine, unul câte unul – va veni transformarea, va veni iluminarea. De când această carte a fost scrisă, este considerată a fi o carte majoră în toate studiile de budism tibetan, iar unii o consideră una dintre cele mai mărețe scrieri de pe planeta noastră.
 
 
Locul conștientizării morții
printre etapele căii treptate spre iluminare
 
Care sunt aceste etape pe care le numește Je Tsongkapa în marea sa carte:
 
Prima etapă – este de a găsi un profesor, de a găsi Lama. Este adevărat că se poate învăța din cărți și înregistrări, dar este imposibil să finalizăm calea fără un profesor. Nu s-a întâmplat asta niciodată. Calea trebuie făcută sub supravegherea unui profesor, și nu doar a unui simplu profesor – ci un profesor competent. Un profesor care o înțelege bine calea și a parcurs o mare parte din ea înaintea noastră; Un profesor care ne trezește încrederea și suntem gata să ne dedicăm învățăturii sale.
 
Așadar, Je Tsongkapa ne oferă la începutul cărții sale un studiu foarte detaliat despre cum să găsim un profesor, ce calităţi trebuie să căutăm la un profesor – deoarece nu ne vom dedica oricărui profesor. Avem nevoie de un profesor competent.
 
• Descrie, de asemenea, ceea ce se cere de la elev, și alte subiecte importante.
• Cum trebuie abordată învățătura pentru ca ea să aibă succes. Cu toate că acestea sunt subiecte de studiu foarte mari și foarte importante – nu vor fi obiectul actualului seminar.
• Tot în acest context, după ce ne-am găsit deja un profesor, l-am testat și am decis că acesta ne atrage și ne putem încrede în el, și așa mai departe, Je Tsongkapa ne vorbește de cum să ne raportăm la el, cum să ne purtăm față de el, astfel încât relația noastră cu el să reușească, să dea roade și să fie de durată.
 
A doua etapă, potrivit lui Je Tsongkapa, este să ne dezvoltăm conștientizarea profundă a morții și a efemerității care să ne însoțească viața în fiecare moment.
 
Je Tsongkapa spune că dezvoltarea acestei conștientizări ne va îndemna să ajungem la renunțare în viața noastră și să pornim pe calea spirituală și, după aceea, va trebui să o aprofundăm suficient pentru a permite condițiilor mentale ca practica să reușească. Deoarece, este nevoie de o practică foarte puternică, hotărâtă și foarte concentrată pentru a realiza iluminarea.Trebuie să investim multă energie în spatele ei. Și de unde vine această determinare? Pentru ca cineva să reușească pe cale și să-și genereze forța necesară pentru a reuși – ceea ce ne spune Je Tsongkapa este că această determinare va veni din conștientizarea profundă pe care o avem despre starea noastră actuală, de a trăi în umbra amenințătoare și neîncetată a morții și a impermanenței vieții noastre.
 
 
Moartea și impermanența
 
Acest subiect se numește în limba tibetană:
 
Chiwa mi takpa
Chiwa mi takpa
 
Chiwa = moarte,
Mi takpa = impermanență.
 
 
Teza lui Je Tsongkapa, care vine de la Buddha, spune așa: „Până când nu vom înțelege moartea, până când nu vom înțelege pe deplin impermanența ființei noastre, atunci nu ne vom putea folosi bine de această viață pe care o avem în prezent pentru a atinge obiectivele noastre spirituale mult așteptate, pentru a atinge acea fericire sublimă pe care cu toții o dorim”.
 
 
Dezvoltarea conștientizării morții și a impermanenței
 
Așadar, Je Tsongkapa spune că, pentru a reuși să ne realizăm scopul, va trebui să ne dedicăm timpul și efortul pentru a dezvolta ceea ce se numește:
 
Chiwa drenpa gompa
Chiwa drenpa gompa
 
Chiwa = moarte.
Drenpa = conștientizarea sau aducerea aminte.
Gompa = meditație. Gompa, în limba tibetană provine din aceeași rădăcină care are sensul de a te obișnui, a te obișnui cu conștientizarea morții.
 
Deci, Chiwa drenpa gompa înseamnă dezvoltarea foarte profundă a conștientizării morții și a impermanenței.
 
Ideea din spatele ei este foarte simplă: dacă am ști că vom muri în această seară, ce vom face acum?
 
Până când nu ne vom dezvolta această conștientizare a morții, nu se va petrece nicio schimbare profundă în noi. Se vor petrece oricum schimbările obișnuite pe care ni le dictează viața, dar nu se va petrece acea schimbare serioasă, conștientă și profundă care să ne abată de la cursul obișnuit al vieții și să ne salte într-un loc spiritual înalt. Această meditație este practic meditația întregii zile, ea este de fapt o conștientizare. Este o conștientizare pe care trebuie să o integrăm adânc în conștiința noastră și care ar trebui să fie pe fundalul a tot ceea ce facem.
 
 
O viață plină de claritate și de sens
 
Rezultatul acestei conștientizări, va fi de a trăi fiecare moment al vieți ca și cum ar fi ultimul.
 
Acest mod de a trăi viața în fiecare moment ca și când ar fi ultimul, dezvoltă o mare claritate, deoarece cu toții trăim în neînțelegerea vieții și a realității noastre. Se spune că suntem pătrunși profund de ignoranță. Și, de fapt, se spune că până când nu percepem direct vacuitatea, nu există scăpare din această ignoranță, iar meditația asupra morții este începutul procesului de disipare a acestei neînțelegeri și a acestei lipse de claritate.
 
 
Studiul care conduce la practică
 
Prin urmare, acest seminar se concentrează pe acest subiect – învățarea practicii și a meditației care își propune să dezvolte conștientizarea morții și a impermanenței. Este important să știți dinainte că nu este o simplă învățătură. Acest studiu își propune de a se ajunge la o meditație și practică profundă care să aibă ca rezultat asimilarea conștientizărilor în inimile noastre, deoarece în această asimilare se ascunde esența practicii.
 
 
Patru capitole în care se discută despre moarte și impermanență
 
Ne întoarcem la textul din cartea lui Je Tsongkapa legat de dezvoltarea conștientizării morții și a impermanenței. Textul are 4 părți.
 
1. Prima parte: Dezavantajele atunci când nu medităm asupra morții
În limba tibetană se spune:
 
Chi wa dren pey ma gompey nye mik
Chi wa dren pey ma gompey nye mik
 
Chiwa Drenpa = conștientizarea morții,
Gompa = meditația,
Ma gompa = a nu face meditație. Atunci, când nu facem meditație, vine cuvântul
Nyemik care înseamnă dezavantaje.
 
Adică, acestea sunt dezavantajele celor care nu fac această practică.
 
Așadar, încă de la începutul prezentării lui, Je Tsongkapa încearcă de fapt să ne facă atenți la ce ni se va întâmpla dacă nu medităm.
 
Această parte conține o listă de șase dezavantaje dacă nu medităm asupra morții.
 
a. Vom fi absorbiți de problemele samsarice.
 
Primul dezavantaj spune că, în absența acestei practici de conștientizare a morții, vom începe să ne concentrăm asupra micilor plăceri samsarice: ne vom concentra pe mâncare, pe casă, pe distracții și așa mai departe, și aceasta va fi principala noastră preocupare.
Și ce este rău în asta? Acest lucru nu este rău în sine. Problema este că atunci când devine principalul lucru din viața noastră, el ne fură viața. Ne fură din timpul prețios și efortul prețios pe care trebuie să-l facem dacă vrem să ieșim de aici.
Ridicarea la un nivel spiritual înalt necesită eforturi extraordinare. Așadar, în absența acestei conștientizări că timpul este scurt și că moartea poate veni în orice moment, vom pierde timpul prețios pe care îl avem în prezent pe prostii.
 
b. Amânarea.
 
Al doilea dezavantaj – este amânarea, este tendința de a respinge. Și ce înseamnă asta? Asta înseamnă să se dea prioritate celorlalte activități și nu a practicii spirituale. Deci spunem: „Da, da, așa este, practica spirituală este importantă, dar acum trebuie să termin asta și asta”. Motivul pentru care facem acest lucru este acela că nu credem cu adevărat că vom muri într-un minut și că asta ni se va întâmpla.
Credem în această gândire până în străfundul nostru. Credem profund că acest lucru nu se va întâmpla astăzi. Verificați acest lucru când veți medita. Cum știm asta? După alegerile noastre, cu siguranță ele ar fi fost altele. Cel căruia medicii i-au spus că va muri mâine – nu va mai face alegerile banale pe care le facem noi tot timpul. Ne gândim „da, știm că vom muri, dar nu astăzi”.
 
Je Tsongkapa ne duce de mână pas cu pas. El este o ființă iluminată, și de aceea măreția meditațiilor sale constă în faptul că el știe pur și simplu cum ne merge capul. El așterne în fața noastră exact acele elemente de care nu suntem neapărat conștienți. Așa că va trebui să ne uităm și să le testăm pentru că ele sunt valabile pentru noi.
 
Așadar, suntem foarte obișnuiți să amânăm. Cineva poate spune: „Da, așa sunt eu, ce nu fac astăzi, voi face mâine”. Această natură a „amânării” pe care credem că o avem- ea nu există în sine. Avem credințe care ne dictează comportamentul şi dacă avem natura de a amâna lucrurile, este pentru că avem convingerea că există ceva mai important în acest moment.
 
Dacă vă întreb ce este mai important să faceți acum? Care ar fi răspunsul? Răspunsul va fi dictat de ceea ce credeți că este cel mai urgent acum. Și dacă răspunsul este: „acum trebuie să merg la film și mâine merg la operă și a doua zi va trebui să merg la nuntă și apoi am nevoie de călătoria mea, și apoi voi face practica”. Deci, ce spuneți de fapt? Spuneți că nu credeți că moartea va veni în curând.
 
Nu avem natura de a amâna, ci avem de fapt o concepție asupra lumii pe care am cumpărat-o, în care suntem cufundați, și ea stă ascunsă de noi. Suntem ca și peștele care nu vede apa. Înotăm în ea, și nici măcar nu știm de ea. Cu toții avem conștientizarea morții, doar că ea este greșită. Este opusul la ceea ce ar trebui să fie. Fiecare dintre noi trăiește cu ideea că nu se va întâmpla mâine.
 
c. Motivația pentru practica spirituală nu este suficient de puternică.
 
Sunt unii dintre noi care au făcut deja o parte din această meditație, pentru că ni s-au întâmplat lucruri în viață care ne-au trezit la meditație. Dar dacă aceste meditaţii nu se fac până la capăt, ce se va întâmpla? Omul își va spune: „ Da, bine, voi începe ceva practică spirituală, voi merge să studiez budismul sau meditația sau ceva de genul acesta.” Dar ce se va întâmpla atunci când în cele din urmă decide să studieze sau să mediteze? Vor apare distrageri, va interveni egoul. Va gândi: „Trebuie să fac asta pentru că este bine să fiu o persoană spirituală, viața va fi mai interesantă.” El va face doar de dragul reputației, de a se simți bine cu el însuși.
 
Și asta se întâmplă atunci când nu ne dăm seama că este vorba despre moartea noastră. Până când nu vom ajunge să avem o conștientizare a morții, chiar și practica spirituală, pe care o facem deja, nu este făcută dintr-o motivație pură.
 
Și dacă motivația nu este pură, dacă nu este complet clară, este în ceață, chiar și practica va slabă. Ea nu este suficient de puternică, ea ar trebui să fie ca văpaia în noi, “trebuie să practic pentru că este vorba de viața mea”. Trebuie să fac asta.
 
Așadar, cel de-al treilea dezavantaj este că motivația nu este suficient de puternică. Și dacă ea nu va fi suficient de pură, în continuare vom fi prinși de eg o , care ne va dirija practica spirituală care vizează tocmai combaterea ego-ului. În continuare ne vom uita dacă ne este nouă bine sau rău. Și asta denotă că motivația nu este suficient de puternică.
 
Atâta timp cât avem un ego, acesta ne va colora toate motivațiile. De îndată ce am conștientizat acest lucru, vom începe să ne uităm mai atent la motivație. Și asta o va face să fie din ce în ce mai pură.
 
Je Tsongkapa spunea că, datorită faptului că nu ne-am dezvoltat suficient conștientizarea morții, chiar și atunci când o practicăm, motivația nu este suficient de pură. Acest „nu este pur” nu înseamnă că trebuie să ne simțim vinovați pentru asta. El ne spune că, dacă practicăm dintr-o motivație insuficient de puternică, nu ne vom atinge obiectivul.
 
d. Practica este lipsită de entuziasm.
 
Al patrulea dezavantaj, este acela că atunci când deja practicăm, o facem fără entuziasm.
 
Acest lucru este ca o molimă printre practicanții spirituali. Mulți sunt atrași de spiritualitate, încep deja să înțeleagă „deșertăciunile vieții”, se întâmplă lucruri care îi trezesc. Dar datorită acestei lipse de conștientizare, nu există entuziasm, nu există acea energie din spatele ei care să-i împingă. Mai ales când se intră în Tantra.
 
Fără să aibă baza, pregătirea și conștientizarea, inclusiv această conștientizare a morţii , oamenii se plictisesc rapid. Ei nu înțeleg sensul. Treizeci de ani practică , cea mai uluitoare cale spre paradis și nimic nu se întâmplă în viața lor. Sau o abandonează cu totul pentru că îi plictisește. Și acesta este cel mai mare dezastru. Este ca și cum ar fi primit cheia pentru paradis și au pierdut-o.
 
Pentru a obține claritatea care va aduce acel entuziasm, va trebui să trăim ca și cum moartea se va întâmpla astăzi. Să ajungem la un nivel profund de convingere că se poate întâmpla cu adevărat astăzi.
 
Este nevoie de mult timp ca să integrăm această conștientizare. Ceea ce auziți acum este doar începutul. Cum știm asta ? Uitați-vă la practica voastră. Urmăriți când va veni ziua când veți practica cu mult entuziasm și dintr-o motivație puternică, chiar și dacă sunteți singur în deșert. Acesta este testul care va arăta cât de mult ați interiorizat conștientizarea. Dacă veți continua viața de zi cu zi așa cum sunteți obișnuițin este semn că nu ați integrat-o.
 
Aceasta nu înseamnă că sunteți mai neizbutiți decât alții, pentru că cu toți suntem la fel. Je Tsongkapa ne spune că, nu este suficient doar să auzim, ci trebuie practicată această meditație specifică, din nou și din nou, în fiecare zi.
 
Iar când vom avea această conștientizare, vom acționa cu claritate. Nu o să mai fim nehotărâți când vom cumpăra una sau alta: mașina asta sau ailaltă? să locuim în București sau în Arad sau în altă parte? – totul se clarifică. Când conștientizarea este limpede, veți acționa cu multă claritate. Nu veți mai pierde timpul în viață, veți știi exact ce trebuie să faceți. Veți călători prin viață, și veți știți că faceți ceea ce trebuie în orice moment.
 
e. Ne vom afunda tot mai mult în viața lumească.
 
Al cincilea dezavantaj – fără meditația asupra morții ne vom afunda tot mai mult în această viață. Viața se derulează, și pe măsură ce îmbătrânim, ne împământenim în această viață.
 
Dacă ne uităm în jurul nostru, putem vedea că persoanelor în vârstă le este cu mult mai greu să facă schimbări. Pentru că au investit în lucruri, dețin deja multe lucruri din această lume. Au credite ipotecare, au copii, au familie, au o casă, au obiceiuri, au călătorii, au prieteni, au petreceri. Ei au deja lucrurile lor.
 
Și pe măsură ce devin mai ancorați în această lume, încep să vadă lucrurile ca fiind foarte necesare. “Ce vrei să spui, trebuie să mergem la nuntă, este pentru familie!” – Toate acestea îi înghit, pentru că nu au cealaltă perspectivă. În aceste două zile ne vom strădui să vă oferim această conștientizare a morții, pentru a o folosi în deciziile voastre.
 
Ceea ce este și mai grav, este că pe lângă faptul că suntem ancorați și legați de lucrurile acestei lumi – pentru a le păstra sau a le obține, vom încălca jurăminte. Pentru a le obține și a le păstra pentru noi, uneori, vom face lucruri care sunt contrare codului moral, eticii morale, și ne vor provoca probleme serioase.
 
Și toate acestea se datorează lipsei de conștientizare despre care vom vorbi mai târziu. Oare avem multe lucruri de care suntem legați sau mai puține? Fiecare dintre noi va trebui să verifice acest lucru. Oamenii sunt diferiți, vor fi unii care se vor trezi la o anumită vârstă și vor înțelege, și alții care nu.
 
Să nu înțelegeți că eu judec pe cineva. Je Tsongkapa nu ne judecă, nici eu nu judec pe nimeni, pentru că m-am aflat în toate aceste locuri și încă mai sunt parțial. Toate aceste lucruri vin să ne trezească. Je Tsongkapa exprimă în cuvinte lucruri pe care noi, poate că le-am știut, dar ne-a fost incomod să recunoaștem că în ceea ce ne privește ele sunt adevărate.
 
Să spunem că una dintre atașamentele mele este să am mulți bani. Și am o anumită sumă în contul meu bancar. Întâlnesc pe cineva care este sărman și nu are bani. Și acum încerc să găsesc un motiv ca să nu-i dau, pentru că nu merită să-mi micșorez contul bancar. Acest lucru este contrar eticii Bodhisattva, de exemplu.
 
Așadar, datorită faptului că oamenii sunt obsedați de lucruri precum „mărimea contului meu bancar”, încalcă etica, sau înșală la impozite. Sau pentru că își doresc un partener, sunt gata să trădeze, sau lucruri de genul acesta, încălcând etica morală, iar apoi vor trebui să trăiască cu rezultatele faptelor lor. Și asta este o mare problemă și vom vorbi despre asta puțin mai târziu.
 
f. În momentul morții, vom simți un profund regret.
 
Atunci când cineva care nu face meditația asupra morții, în momentul morții sale, va avea sentimente de adânci remușcări.
 
Sunt persoane în vârstă, care se apropie de moarte, înțeleg că nu mai au speranțe, și încep să se confrunte deja cu aceste remușcări. Pentru că ei privesc în urmă, știu că nu mai au putere, știu că sunt deja bolnavi și știu că nu mai pot face lucrurile pe care ar fi vrut să le facă. Deci, apare acest regret chiar înainte de moarte.
 
Și chiar dacă nu se întâmplă înainte de moarte, o persoană care nu a meditat în timp ce era sănătoasă, puternică și limpede la minte, are toate șansele să ajungă la moarte cu sentimente grele de remușcare.
 
Pentru că adevărul este că va veni momentul în care, chiar și dacă am vrea, nu vom mai putea medita. Va veni vârsta în care mintea nu va mai fi suficient de clară. Ne vom așeza să medităm și nu ne vom mai aminti de ce ne-am așezat, sau să nu ne mai așezăm deloc. Va veni momentul în care am dori să practicăm și nu vom mai putea face asta. Și atunci apare regretul. Persoana în preajma morții va simți ce-l așteaptă și asta nu este bine. Iar atunci va avea un sentiment profund de remușcare.
 
Prima parte a fost Nyemik – dezavantajele de a nu face meditația. A doua parte a discuției lui Je Tsongkapa este legată de beneficiile pe care le avem atunci când facem meditația în mod corespunzător.
 
2. Beneficiile pe care le vom avea dacă facem meditația în mod corespunzător.
 
În limba tibetană se numește:
 
Chi wa drenpey gompe pen yon
Chi wa drenpey gompe pen yon
 
Pen yon înseamnă de ce e bine să faci, beneficii.
Chiwa = moarte.
Drenpa = conștientizarea sau aducerea aminte.
Gompa = meditație.
 
Deci, de ce este bine să faci meditația conștientizării morții.
 
Maestrul Shantideva, în cartea sa „Ghidul de viață a războinicului spiritual”, capitolul 2, spune:
 
                    34.
                    Va trebui să pierd totul deodată!
                    Prin faptul că nu am înțeles toate acestea,
                   Am comis nenumărate tipuri de păcate,
                    De dragul prietenilor și a dușmanilor mei.
 
Pentru a obține ceva pentru noi sau pentru copilul nostru sau pentru partenerul nostru, am făcut lucruri pe care nu trebuia să le facem. Și acum ce se va întâmpla? Va trebui să trăim cu rezultatele acestor fapte.
 
Citatul următor provine din cele textul numit „Cele 400 de versete” scris de către maestrul Aryadeva. Maestrul Aryadeva a trăit în secolul al III-lea, și a fost discipolul lui Nagarjuna, considerat o ființă iluminată. Nagarjuna este renumit pentru învățăturile sale despre vacuitate.
 
                    Dacă cei al căror Lord este Moartea însăși,
                    Conducătorul celor trei lumi, fără stăpân,
                    Dorm profund ca adevărații biruitori,
                   Ce ar putea fi mai impropriu?
 
Moartea urmează să vină, oamenii încă nu sunt conștienți de moarte, dorm profund. Ce dezastru ar putea fi mai mare? Vom vedea care va fi marele dezastru, după aceea.
 
Vom trece la a doua parte, și anume la beneficiile meditației asupra morții. După care vom vorbi despre ce este meditația adecvată și care este cea incorectă.
 
 
1. Practica noastră devine pură
 
Primul beneficiu – practica devine foarte pură. Nu veți mai fi interesați de ce cred alții despre practica voastră. Nu va mai conta. Nu veți mai fi preocupați de cum păreți în ochii altora. Nu o să vă mai intereseze opiniile altora despre practica voastră.
 
Odată ce vă veți adânci mai mult în practică, vor veni unii care vor începe să vă critice. Și uneori cei care vă vor critica vor fi exact cei mai apropiați de voi. Ei o să vă spună: „Chiar îți dedici o jumătate de zi pentru astfel de lucruri”. Așa va fi. Când veți înțelege bine de ce faceți ceea ce faceți, nu veți mai descurajați. Asta nu înseamnă că nu vă pasă de ei, dimpotrivă – tocmai că vă pasă de ei veți practica și mai mult.
 
Sunt oameni care sunt acum apropiați de voi, și când vă veți adânci mai mult în practică – relația cu ei se va diminua. Pentru că veți fi în altă parte. Deci, trebuie să fiți pregătiți pentru asta, nu există nicio scăpare. Relațiile pe care le aveți în prezent, cu timpul își vor pierde semnificația, pentru că acești oameni sunt mai interesați de această lume, iar voi sunteți mai interesați de practica spirituală. Dar, există și un plus, acela că treptat veți fi înconjurați de persoane din ce în ce mai spirituale. Și tot mai mulți vă vor sprijini practica. Și alte relații vă vor părea deja mai puțin importante. Așa se va întâmpla.
 
 
2. Practica prinde forță.
 
Al doilea avantaj este că practica prinde forță, începe să fi impulsionată. Și din nou – dacă am ști că vom muri astăzi sau mâine, atunci devenim serioși. Atunci când medităm, mintea noastră fuge și noi o reîntoarcem la subiect, pentru că trebuie să ne dezvoltăm concentrarea. Asta în cazul că există conștientizarea morții. Dacă nu, ne vom lăsa furați de alte gânduri, și va trece mult timp până să revenim din nou la meditație. Am stat pe pernă o jumătate de oră și nu ne-am folosit bine de acest timp, pentru că mintea a fugit în toate direcțiile.
 
Conștientizarea morții dă putere și impuls practicii. Iar timpul în care practicăm va deveni mult mai util și ne va aduce beneficii.
 
 
3. Conștientizarea morții ajută la începerea practicii.
 
Al treilea avantaj este că ne ajută să începem practica, să începem meditația. Există mult mai multă disponibilitate de a renunța la următorul film sau la următorul spectacol. Dacă este vorba de a alege între divertisment și practică – atunci practica este decisivă, în cazul în care există conștientizarea morții. Și încet, vă vom convinge de ce este important acest lucru. Și va trebui să faceți meditația pentru a vă convinge.
 
În jurul nostru sunt tot felul de ispite care ne ademenesc tot timpul, ca să nu practicăm, să nu medităm, să nu ne facem temele. Chiar și cei care sunt deja în Dharma au și ei ispitele lor, și de asemenea, au lista lor de scuze. Poate că ei nu mai merg la orice nuntă sau botez, poate numai la jumătate din ele, dar ei își fac temele, sau traduc un text sau învață. Și acestea sunt ispite care îi îndepărtează de practică.
 
Practica trebuie făcută indiferent de ceea ce facem în Dharma. Fără să practicăm, nu-i putem ajuta cu adevărat pe ceilalți. Pentru că, măsura în care îi putem ajuta pe ceilalți este în funcție de câtă practică am făcut.
 
Așadar, este minunat să facem toate aceste lucruri care acumulează și multe binefaceri. Este adevărat că o parte din practică acumulează binefaceri, dar asta nu este în loc de a face meditație sau de a face teme. În măsura în care nu facem aceste lucruri, ne slăbim pe noi înșine.
 
 
4. Conștientizarea ajută la menținerea puterii în practică.
 
Deci, dacă avantajul numărul trei este că ne ajută să începem practica, patru spune că ne ajută să menținem puterea practicii de-a lungul timpului. Datorită faptului că în mod natural, suntem sub controlul forțelor karmice, iar ele sunt când în sus și când în jos, așa va fi și practica noastră. Vor fi perioade bune și puternice, în care ne vom ține carnețelul de șase ori pe zi și vom medita în fiecare zi trei sferturi de oră, iar altele în care vom uita de carnețel o săptămână întreagă sau ne amintim seara, pentru că am uitat ziua, mintea este distrasă și nu facem meditație.
 
Această conștientizare ne trezește. Dacă conștientizarea este profund integrată în noi, aceste lucruri nu se vor întâmpla. Așadar, când vom fi jos, această conștientizare ne va trezi ca să facem practica, și îi va menține puterea. Practica care nu are forță nu este amuzantă.
 
 
5. Ea ajută la finalizarea practicii.
 
Al cincilea avantaj este că ne ajută să terminăm practica.
 
Uneori, după ce ne-am entuziasmat de vorbele profesorilor, și ne-am așezat să practicăm o vreme; Profesorii devin deja o amintire palidă, practica începe să pălească, medităm o jumătate de oră pe zi, și după un timp ne ridicăm. Ne spunem: „Douăzeci de minute de meditație astăzi este suficient”. Conștientizarea morții ne spune „Pe cine păcălești? Este vorba de tine”. Deci, ea ne ajută să ne terminăm practica și să o facem corect.
 
 
6. Ea va preveni regretul în momentul morții.
 
Al șaselea avantaj este că atunci Lordul Morții vine, noi vom fi mulțumiți. Știm că ne-am petrecut viața bine. Știm că am făcut cu viața noastră tot ce s-a putut mai bine. Toate acestea împiedică apariția acelui sentiment de regret, pe care l-am descris înainte pe care îl au majoritatea oamenilor. Marea majoritate mor cu acest sentiment profund de insatisfacție. Acest lucru va fi prevenit prin această meditație.
 
 
Din cuvintele lui Buddha
 
În continuare, vom cita din cuvintele lui Buddha din Sutra marii Nirvana. El spune:
 
                    Dintre toate culturile săpate în pământ,
                    Recolta de toamnă le depășește pe toate.
                    Dintre toate urmele lăsate pe pământ,
                    Amprentele elefantului le depășește pe toate.
                    Dintre toate gândurile ce omul le are,
                    Gândurile impermanenței și ale morții le depășește pe toate.
                    Căci acestea sunt gândurile care elimină
                    Toată dorința, ignoranța și mândria
                    Din toate cele trei tărâmuri.
 
Despre ce ne vorbește aici? Cele trei tărâmuri sunt toate formele de existență pe care le ține în fălci Lordul Morții. De ce suntem aici? Datorită celor trei otrăvuri reprezentate în centrul Roții Vieții – porcul, porumbelul și șarpele. Porcul reprezintă ignoranța noastră, porumbelul reprezintă dorința, iar șarpele este aversiunea față de lucrurile nedorite , samsarice. Atunci când vrem sau nu vrem anumite lucruri, începem să acționăm pentru a le obține cele care le vrem și le respingem pe cele pe care nu le vrem, iar între timp acumulăm karma negativă și ne întoarcem din nou în Samsara.
 
Buddha spune: „Gândurile impermanenței și ale morții le depășește pe toate”. De ce? Pentru că înlătură cele trei otrăvuri care ne otrăvesc toate deciziile în fiecare moment. Le mai numim și cei trei generali. Ele ne otrăvesc gândirea. Și totul vine din ignoranță. Vedeți în imagine, cum șarpele și porumbelul ies din gura porcului, care este ignoranța. Ignoranța este mama tuturor păcatelor. Ea este cea care ne provoacă toate necazurile.
 
                   Învață să vezi că acest corp al tău
                   Este fragil ca o piesă de china,
                    Și că toate celelalte lucruri care există
                   Sunt similare unui miraj;
                    Când ai să vezi asta,
                    Toate săgețile pe care demonii le vor trage în tine
                    Într-o ploaie de flori se vor transforma,
                    Iar Lordul Morții, care stă acolo însetat de tine –
                    El însuși se va dezintegra.
 
Cu cât ne vom dezvolta această conștientizare a morții, cu atât vom fi mai aproape de a învinge moartea. El spune:
 
                   Cei care și-au dat seama ce înseamnă să îmbătrânești,
                   Ce înseamnă durere și boală,
                   Cei care și-au dat seama ce înseamnă să moară,
                   Cei care au văzut conștiința plecând,
                   Aceștia vor renunța la casă și familie,
                   La fel ca și cel care renunță la temnița aspră;
                   Dar să nu vă imaginați nici o clipă
                   Că masele vor renunța la dorințele lor lumești.
 
 
Buddha ne spune lucruri grele. El ne spune: „Dacă înțelegeți cu adevărat ce înseamnă Lordul Morții, și ce înseamnă să vă învârtiți mereu în roata vieții și să suferiți în ea, veți renunța repede la lucrurile lumești”.
 
El spune că trebuie să ne părăsim casele? Nu spune asta. El spune, mental, să nu vă mai puneți speranța în ele. Veți continua să vă îndepliniți obligațiile față de membrii familiei, să aveți grijă de copiii voștri, să aveți grijă de soț / soție, dar mental înțelegeți că nu există nimic lumesc care să vină cu voi. Și atunci toate aceste lucruri se transformă în practică. Voi nu-i părăsiți, ci voi vă veți transforma și ei devin o practică.
 
Deci, până acum am avut:
1. nye-mik – „dezavantaje”.
2. Pen-yon – „avantaje”
3. Ce fel de conștientizare a morții trebuie să dezvoltăm?
 
chiwa drempe lo ji ta bu shik kyepa
chiwa drempe lo ji ta bu shik kyepa
 
Ce fel de conștientizare a morții trebuie să dezvoltăm?
Există diverse forme de meditație asupra morții. Există una pe care nu trebuie să o dezvoltăm și alta care trebuie să o dezvoltăm, deci Je Tsongkapa va vorbi despre asta aici.
 
 
Ce fel de meditație asupra morții nu trebuie să dezvoltăm
 
Când o persoană tinde să moară, el are o durere specifică a morții. Și asta se întâmplă cu majoritatea oamenilor, iar atunci când li se întâmplă, intră în panică. Ei sunt într-o panică totală, deoarece suferința este teribilă. Ei își dau seama că vor pierde în curând totul.
 
Maestrul Shantideva descrie prin ce trece hoțul care i se va tăia mâna, în țările în care furtul este pedepsit prin tăierea mâini. El ne spune, cum se simte o astfel de persoană. El este palid, cu ochii ieșiți din orbite, gura i se usucă, este în panică. Este într-o anxietate cumplită, deoarece știe că i se va tăia mâna imediat. Versetul 43, din capitolul 2 al cărții „Ghidul de viață a războinicului spiritual”.
 
                  Îngrozit este cel târât
                   Spre camera de tortură.
                   Cu ochii ieșiți din orbite și gura uscată,
                  Întreaga sa arătare este transfigurată.
 
Maestrul Shantideva spune: „Imaginează-ți că cineva este deja pe patul său de moarte, el este deja dincolo de orice spovedanie și de discuțiile de rămas bun cu membrii familiei. El vede deja pe Lordul Morții în ochii lui, și își dă seama că totul îi va fi luat. Nu doar o mână, ci absolut totul îi este luat”. Maestrul Shantideva ne spune că nu aceasta este meditația pe care trebuie să o cultivăm. Și că nu trebuie să ne panicăm azi, pentru că nu ajută la nimic.
 
 
Eliberarea de atașamente
 
Măsura în care intrăm în panică la momentul respectiv, este în funcție de cât de mult suntem atașați de lucrurile pe care le avem astăzi; De cât de mult suntem legați de rudele noastre, de prietenii noștri, de bunurile noastre, de casa noastră, de frumusețea noastră, de părul și hainele noastre, de patul nostru și de toate celelalte ale noastre.
 
Cum știm dacă suntem atașați? Ne uităm unde ne consumăm energia. Cu cât ne preocupăm mai mult de toate aceste lucruri, în gând și faptă, cu atât vom fi mai atașați de ele. Iar atunci când vine momentul morții și toate acestea ne sunt luate, panica va fi îngrozitoare. Suferința va fi atunci groaznică. Această situație trebuie evitată .Ideea acestei învățături este să ajungem în acele momente cu mintea sănătoasă și lucidă, pentru a urca în Paradis cu bucurie. O parte a practicii, este să ne eliberăm acum de atașamente. Dacă aveți lucruri care nu vă mai trebuie, dați-le altuia care are nevoie de ele.
 
Când mă întreb: „Unde îmi sunt cizmele? Unde este bluza mea portocalie?”, ce se întâmplă? Va trebui să încep să mă gândesc unde sunt? Unde le-am pus? Sunt în mașina de spălat sau în dulap sau în uscător sau poate le-am dat … ce se întâmplă? Când întreb, încep să caut răspunsul. Ceea ce înseamnă că există în mintea mea un sector care se va ocupa de asta. În mintea mea există o parte care se ocupă de catalogarea tuturor lucrurilor pe care le am.
 
Fiecare lucru pe care îl avem, fiecare carte, fiecare piesă de îmbrăcăminte, fiecare detergent… Orice avem ocupă un loc în mintea noastră. Iar acest loc ocupat de lucrurile noastre nu este disponibil pentru munca spirituală. Trebuie să înțelegem că orice lucru pe care îl avem ne înrobește. Suntem înrobiți de ceea ce avem.
 
Știți de ce există jurămintele de călugăr? Exact din acest motiv. Partea principală a jurămintelor călugărilor este că ei trebuie să fie săraci. Ei ar trebui să nu aibă nimic. În regulamentele lor scrie că li se permit trei robe, cea dedesubt, cea care vine peste ea și roba de deasupra, iar pe lângă ele bolul în care le va fi pusă mâncarea. Nimic mai mult. Nu pentru că este ceva în neregulă cu natura lor, ci pentru că le fură practica. Tocmai din cauza asta, simplitatea are valoare. Nu pentru că ar fi ceva rău în lucrurile frumoase. Nu este nimic în neregulă cu lucrurile frumoase. Doar că este de dorit, să avem pe cât posibil cât mai puține lucruri, nu din cauza că ele sunt rele, ci datorită faptului că ne vor bloca practica. Ceea ce vrem să subliniem aici este măsura în care suntem atașați de lucruri.
 
Călugării care fac parte din Hinayana nu au nimic. Oricine se ocupă doar de nirvana lui, nu-și dorește absolut nimic. El vrea doar să meargă în pădure și să practice.
 
În Mahayana se face altfel. Un călugăr din Mahayana, printre altele, practică a fi un Bodhisattva, ajutându-i pe alții.
 
Există un exemplu clasic care apare în literatura de specialitate. Călugării, de exemplu, au o regulă conform căreia, atunci când vine cineva și le oferă o bucată de pânză pentru a-și face din ea o robă, atunci el ar trebui să o ia și să-și croiască roba în timp de zece zile. Dacă nu au reușit să-și facă roba în timp de zece zile, el va trebui să o dea altcuiva și nu să și-o țină pentru el.
 
În Mahayana – dacă cineva îi oferă unui călugăr o donație, acesta o va lua. El acceptă donația pentru a o folosi și ajuta pe ceilalți. Nu refuză. Călugării Mahayana se comportă diferit, decât cei din Hinayana. Ei țin lucrurile, dar niciodată cu gândul la ei înșiși – întotdeauna cu gândul la alții. Mahayana este o tradiție diferită.
 
O mare parte a panicii în momentul morții este această pierdere a corpului. Omul își pierde întregul corp, și nu doar o mână. El își pierde vederea, auzul, inteligența, înțelegerea, totul.
 
Am să vă descriu puțin ce se întâmplă atunci. Toate gândurile sunt confuze. Alimentarea cu oxigen a creierului scade și apoi se oprește. Sângele se coagulează, toate impulsurile electrice devin haotice și încep halucinațiile. Pentru că mintea nu s-a oprit – doar corpul s-a oprit, dar gândirea normală nu mai este.
 
Baza fizică pe care se sprijină conștiința este distrusă și apar halucinații care sunt foarte tipice și sunt înfiorătoare. În aceste halucinații suferința este îngrozitoare. Și nici măcar nu ne mai amintim ce era înainte, de unde am venit, și cine am fost. Suntem în suferință și suntem parte din aceste halucinații înfricoșătoare și amenințătoare.
 
Nu trebuie să ne panicăm de aceste lucruri, pentru că nu ajută pe nimeni. Ceea ce vrem este să ne cultivăm conștientizarea care să ne permită să practicăm acum, pentru ca toate aceste lucruri să nu se mai întâmple deloc. Și asta e tot.
 
Dacă nu practicăm acum – în mod sigur ni se vor întâmpla acele lucruri. În momentul morții, cu toate că toate semnele vieții au încetat, conștiința este încă în corp. Deja persoana nu mai respiră, nu mai vorbește, nu se mai mișcă, este rece – dar încă mintea este în corp. Și toate grozăviile se întâmplă atunci. Nimeni nu poate să relateze aceste lucruri, iar noi nu putem să-l ajutăm. Omul nu mai știe cine a fost, și nu mai știe cine suntem noi. A uitat de toate, și trece prin acele halucinații groaznice.
 
Așa cum am menționat, aceasta este panica morții. Și asta nu este practica noastră. Panica nu ajută pe nimeni. Conștientizarea acestui lucru ne ajută pentru că ne stimulează să facem cealaltă practică.
 
 
4. Care este meditația bună asupra morții?
 
Partea a patra este despre care este meditația bună asupra morții?
 
Chi wa dren pa gompey tsul
Chi wa dren pa gompey tsul
 
Tsul înseamnă cum să facem, care este modul. Adică, cum să facem meditația care dezvoltă conștientizarea morții.
 
 
Practica budistă a meditației…
 
Oamenii când ajung la meditație, cred că ea are rolul de a ne calma sau să ne diminueze anxietatea, să devenim mai plăcuți, mai atenți.
 
Da, așa este, toate acestea se întâmplă dacă medităm, dar ele sunt doar efectele secundare al meditației. Acestea nu sunt scopul meditației. Nu în meditația budistă. Dacă acesta este scopul vostru, nu trebuie să stați aici. Puteți medita asupra respirației – și asta o să vă relaxeze, veți fi mai puțin nervoși, tensiunea arterială va scădea, starea de sănătate se va îmbunătăți, toate aceste lucruri se întâmplă. Dar nu pentru asta a venit Buddha să ne învețe, chiar dacă toate acestea se întâmplă și efectele ei sunt minunate.
 
Motivația minimă a unui budist, ceea ce numim în Hinayana, scopul îngust, este să aibă grijă de următoarea sa încarnare. Aceasta este motivația minimă. Dacă cineva nu vine cu gândirea unde va urma să se reîncarneze, și face asta numai pentru această viață, nici măcar nu este considerată o practică budistă. Este cu totul altceva.
 
Ce e în neregulă cu relaxarea și scăderea tensiunii arteriale? Nu este nimic rău. Dar ajută doar în această viață din miliardele de vieți. Atunci de ce să nu realizăm asta ca efect secundar al unei practici mult mai profunde? Iar minimul, înainte de a ne putea concentra asupra a ceea ce ni se va întâmpla în următoarele vieți, este să ne concentrăm asupra momentelor morții. Cine nu este preocupat de asta, nu este budist. Face altceva. El nu va ajunge la avântul care îl poate elibera de suferință și îi poate elibera și pe ceilalți de suferință.
 
Deci care este concluzia? Dacă suntem un practicant serios pe calea spirituală și vrem să ne eliberăm de suferință și să îi ajutăm și pe ceilalți să se elibereze de orice suferință, atunci ne vom găsi ceva de lucru pentru a trăi, un loc modest de locuit, și să mergem undeva unde putem practica. Printre altele, nu vom fugi de locurile de muncă dificile, unde oamenii înșală, de exemplu, pentru că dorim să practicăm. Un Bodhisattva se înființează în mod deliberat acolo unde este dificil.
 
a. Pentru a-i ajuta pe acei oameni.
b. Pentru a practica aceste lucruri, deoarece își dă seama că el le proiectează.
 
Nu ne vom înconjura de multe lucruri. Este foarte periculos, așa cum am spus, pentru că ne fură practica, iar între timp moartea va veni peste noi. Și mai mult de atât, ele ne și epuizează. Chiar și a ne bucura de toate lucrurile pe care le avem, este epuizant.
 
Acesta este bine-cunoscutul paradox al oamenilor de succes. Jumătate din viață au fost îngrozitor de ocupați și și-au petrecut tot timpul de a achiziționa lucruri. Pentru a pune pe picioare o afacere reușită, durează ani. Nu este o chestiune trivială. Este nevoie de mulți ani de dăruire, de cunoștințe și talent, și multe ore de muncă. Da, bine, jumătate din viață au făcut asta. Ce vor face cu cealaltă jumătate? Acum ei păstrează ceea ce au acumulat și o folosesc. Asta le fură cealaltă jumătate. Când vor mai practica?
 
Nu există nicio contradicție între a avea succes în afaceri sau în practica spirituală. Dar trebuie să învățăm asta. În caz contrar, lucrurile ne vor agăța ca fiind bune în sine, și nu sunt. Iar atunci vom fi preocupați să achiziționăm aceste lucruri.
 
Accentul se pune aici pe faptul că toate lucrurile samsarice sunt periculoase pentru noi. Ne epuizează. Nu ne lasă timp pentru retreat-uri. Și nu ne vor ajuta în momentul morții. Nu există nici un lucru pe care să-l putem lua cu noi.
 
 
Viața unui practicant budist
 
Următoarea frază a fost dată de învățători.
 
Trăirea unei vieți normale, obișnuite este mult mai periculoasă decât majoritatea lucrurilor pe care le considerăm periculoase.
 
Și asta este concluzia din tot ce am spus acum. Pentru că lucrurile normale ne fură viața. Dacă îmbrățișați acest motto și începeți să trăiți în lumina lui, ce se va întâmpla? Practica voastră va merge mai adânc, veți începe să ieșiți din Samsara, iar toți ceilalți vor crede că ați înnebunit. Deci, fiți pregătiți pentru asta. Din ce în ce mai mult veți părea niște ciudați pentru cei din jurul vostru, deoarece veți fi diferiți. Vedeți vedea că asta se va întâmpla. Este un proces treptat. Veți deveni diferiți.
 
Dar pe măsură ce va trece timpul, toate acestea vor înceta să vă mai deranjeze, pentru că veți începe să fiți înconjurați de oameni care sunt și ei pe cale. Prieteni de drum care vă vor susține. Și veți deveni săraci și este în regulă. Pentru că ce este atât de important? Sunteți pe cale să muriți. Ceea ce vreți să faceți este de a vă păstra mintea.
 
Datorită faptului că am auzit lucruri care ne pot elibera de suferință și ne pot ajuta să-i eliberăm și pe ceilalți de suferință, și asta este o karma puternică și minunată, atunci vrem să o conservăm și să o intensificăm. Vrem să o depunem în banca noastră de iluminare, prin mobilizarea puterii celorlalte ființe. Cum facem asta? O intensificăm prin faptul că o trimitem tuturor, iar atunci puterea tuturor ființelor care se bucură de ea, ne intensifică și practica noastră.
 
Deci facem două rugăciuni. Una este Mandala, care este rugăciunea de recunoștință pentru învățături si de a mulțumi liniei de mari maeștri, care au făcut eforturi să ne transmită învățăturile lui Buddha. Această rugăciune intensifică karma pe care am acumulat-o. Iar prin a doua rugăciune, o trimitem celorlalți: ca urmare a ceea ce am auzit, am învățat și am pus în aplicare, acum toate ființele pot să beneficieze de asta.

 

Moartea și Sfârșitul Morții – meditația de conștientizare a morții

 

Cum facem ca fiecare moment al vieții să fie prețios și semnificativ? Cum dezvoltăm o minte fericită, limpede, lipsită de anxietate și frică?

 

Cu toții avem tendința de a nega, de a ne teme și de a evita tot ceea ce este legat de moarte, și de multe ori ne trăim viața ignorând-o.

Majoritatea oamenilor mor cu un profund regret pentru că nu și-au folosit viața așa cum și-ar fi dorit. A recunoaște faptul că vom muri și că ne-a mai rămas un timp limitat de a trăi, este esențial pentru a face alegerile noastre de viață.

Meditând asupra morții în mod adecvat, putem face ca fiecare moment al vieții să fie prețios și semnificativ. O bună meditație asupra conștientizării morții are ca rezultat o minte fericită, limpede, lipsită de anxietate și frică.

Ea ne învață, de asemenea, să trăim fiecare zi de viață ca și cum ar fi ultima, evitând astfel activitatea fără sens și petrecând fiecare moment în cel mai deplin mod posibil. Această practică de meditație se bazează pe cartea „Marea carte a etapelor căii spre iluminare”(Lamrim Chenmo) scris de Je Tsongkapa (1357-1419).

Lectiile cursului Moartea și Sfârșitul Morții – Conștientizarea Morții , Îndrumător: Gabriela Bălan

 

Lectiile in format HTML

  1. Lectia 1 – 
  2. Lectia 2 – 
  3. Lectia 3 – 
  4. Lectia 4 – 
  5. Lectia 5 – 
  6. Lectia 6 – 

Schita meditatiei:

schita camerelor din meditatia constientizarii asupra mortii

  1. in afara castelului: desisul samsarei, masa cu multi oameni care apuca fiecare ce poate in timp ce ranesc alte fiinte, podul unde aruncam ce nu avem trebuinta pe cale
  2. camera 1 – moartea e certa: cu siguranta moartea nu o putem opri, clipele se scurg si mai sunt putine, nu este timp suficient pentru invatatura
  3. camera 2 – momentul mortii e incert: speranta de viata medie e o minciuna, multe lucruri ne pot omori doar cateva ne sustin, corpul este frafil
  4. camera 3 – doar Dharma ne poate ajuta in momentul mortii: nu luam cu noi prieteni/rude, nu luam cu noi bunurile care ne plac, nu luam cu noi corpul si identitatea noastra
  5. camera 4 – camera celor 3 decizii: trebuie sa incep practica spirituala, trebuie sa incep chiar acum practica spirituala, trebuie sa practic Dharma din ce in ce mai inalta
  6. camera 5-6-7 – cele 3 etape din metoda schimbarii sinelui cu celalalt
  7. camera 8 – parfumul Bodhicittei
  8. etapa 9 – curtea din mijloc, curtea Iluminarii noastre

schita meditatiei in format pdf

 

 

Meditația Tong Len : „A da și a lua” (Curs)

Meditația Tong Len : „A da și a lua” (Curs)
Meditația Tong Len face parte din tradiția budistă tibetană Lo Jong ( transformarea conștiinței).

Mulți ani această tradiție a fost păstrată în secret și numai în urmă cu 800 de ani s-a luat decizia să fie făcută public.

Beneficiile acestei practici:
– Meditația Tong Len dezvoltă o atitudine plină de compasiune și iubire pentru cei cu care venim în contact, și în special pentru cei cu care avem relații dificile.
– Este minunat de a practica această meditație în caz de boală.
– Această practică generează multă compasiune și iubire pentru noii înșine, pentru cei față de care suntem indiferenți și pentru cei care ne fac rău.
– Tong Len este o metodă de a ne aduce bucurie în inimile noastre și un mod de a face mult bine.

Daca aveti probleme cu sunetul pe meditatia completa din lista de mai jos, accesati si acest link, unde calitatea sunetului este mai buna, unde aveti meditatia Tong Len completa, ghidata tot de Gabriela Balan – https://youtu.be/yTRM4zNqfXg

Materiale scrise: lecțiiteme si teste, meditații, prezentări PPT.