Lecția 4b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 4,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Puterea de bază

Următoarea putere în tibetană:

Ten gyi top

Top putere, forță.
Ten — bază, suport, sprijin, fundament.

Adică, puterea de bază.

Puterea de bază este refugiul și bodhicitta. Puterea de bază înseamnă a ne refugia în înțelepciune și compasiune, și de a ne crea motivația compasiunii.

De ce se numește de bază? – Pentru că atunci când facem karma negativă, am căzut. Și vrem să ne ridicăm. Dar ca să ne ridicăm, trebuie să ne sprijinim pe ceva. Pe ce ne bazăm? Pe înțelegerea karmei și vacuității, pe înțelegerea proceselor karmice. Altfel spus, ne refugiem în cele trei diamante. Aceasta este puterea de bază.

Cu cât această înțelegere este mai profundă, cu atât ne ridicăm mai repede, pentru că acest fundament va da posibilitatea regretului să-și facă treaba. L-am numit regretul inteligent, pentru că el este însoțit de înțelepciune. Deci, cu cât înțelegem mai bine acest mecanism al karmei și vacuității, cu atât ne va mai ușor să ne ridicăm şi cu atât regretul va fi mai eficient.

Să citim ce spune maestrul Shantideva despre puterea de bază. Există trei etape în explicația lui.

 

a. Refugiază-te chiar acum în cele trei diamante.

După ce maestrul ne-a descris consecințele îngrozitoare, ne-a făcut descrierile sfâșietoare ale faptelor noastre rele, care ar trebui să trezească în noi sentimentul de regret profund, el ne îndeamnă să ne refugiem chiar acum.

47.
Victorioșii Buddha, mântuitori ai lumii,
Se străduiesc de a proteja orice ființă.
Caută chiar astăzi să te refugiezi,
În cei cu mare putere, care înlătură orice frică.

În cine ne refugiem? În Protectorii lumii, care sunt cele trei diamante.

48.
Caută, de asemenea, să te refugiezi
În Dharma pe care ei au realizat-o complet,
Dharma ce elimină orice frică de ciclul existenței,
Precum și în comunitatea bodhisattva.

Versetele 47 și 48 împreună sunt cele trei diamante.

 

b. A cere ajutor de la bodhisattva, care au puterea rugăciunii.

În versetele următoare, maestrul se roagă către marii bodhisattva, care datorită bodhicittei pe care o au, rugăciunile lor au puterea de a ne ajuta.

49.
Tremurând de frică și îngrozit
Ofrandă celor puri le dăruiesc,
Lui Manjushri, Vocii Blânde și Cel Excelent
Le ofer în dar trupul meu.

Maestrul se refugiază în înțelepciunea care înțelege karma și vacuitatea realizată de bodhisattva. Aici sunt menționați Bodhisattva Manjushri, sau „Vocea blândă”, care este întruchiparea înțelepciunii, și Samantabhadra, numit și „Cel Excelent”, cunoscut pentru dăruirea lui nelimitată.

În acest verset, Maestrul Shantideva ne vorbește de frica față de suferința care dăinuie în existența inferioară sau în existența samsarică. El se referă la faptul că, atunci când o persoană percepe cu adevărat oroarea samsarei, oroarea războaielor, a lipsurilor, a morții care îl înconjoară din toate părțile, el se umple de frică și groază față de realitatea în care a căzut. Apoi caută să scape de aceste lucruri şi caută refugiu, caută protecție.

Apoi spune: „Ofrandă celor puri, le dăruiesc”, lui Manjushri, care este un bodhisattva, face parte din sangha, „îi ofer ca ofrandă trupul meu”. Cu alte cuvinte, el spune„ Ia-mi trupul, dar numai scoate-mă de aici!”

50.
Obosit de suferință
Strig cu voce disperată
Către Ochii Iubitori, protectorul Chenrezik,
Ce trăiește în compasiune, liber de orice eroare:
Te rog, protejează-mă, pe mine
Ce am comis multe păcate!

Cel obosit de suferință a realizat că are karma plină de amprentele lăsate în urma păcatelor comise în trecut. Acum că înțelege acest lucru, înțelegând că rodirea ei îi va provoca suferințe groaznice, se refugiază în Chenrezik, care este îngerul compasiunii.

În continuare, maestrul Shantideva se refugiază în Sangha, în comunitatea de bodhisattva.

51.
Caut protecție în toți acei salvatori
Ale căror inimi sunt pline de mare compasiune:
Strig din toată inima mea la perechea realizată
Numită „Esența spațiului” și „Esența Pământului”.

(Ei sunt Akashagarba și Kshitigarba, doi din cei 8 mari Bodhisattva.)

Maestrul continuă să enumere mari bodhisattva. Se refugiază în toți acei Arya care au perceput vacuitatea și îl pot îndruma.

Cum ne pot îndruma ei pe cale? Pentru ca ei să ne poată îndruma pe cale, trebuie să ne îndreptăm spre ei și să ne deschidem în fața lor. Fără asta, ei pot încerca, dar nu pot ajunge la noi.

Uneori Bodhisattva este comparat cu un soare strălucitor. Bodhisattva, ca și soarele, strălucește și își trimite lumina tuturor. Dacă ne încăpățânăm să stăm în umbra muntelui și lumina nu ajunge la noi, cine este de vină? Nu este vina lui. Soarele Bodhisattva încearcă tot timpul să ne ajute. Dar pentru a putea fi ajutați de el, trebuie să-l rugăm.

Acesta este rolul rugăciunii, de a ne deschide inima. Rugăciunile deschid inima.

Ilustrul Je Tsongkapa – care ne-a învățat despre karma, vacuitate, compasiune, tantra, în cele mai mici amănunte – și-a petrecut jumătate din viață în rugăciuni și prosternări. În locul în care s-a rugat și prosternat se poate vedea talpa piciorului lăsată în piatră.

52.
Mă refugiez și în Cel ce ține Diamantul;
La vederea căruia cei plini de ură, cum ar fi mesagerii morții,
Se umplu de frică și îngroziți
În toate direcțiile fug.

Cine ține diamantul? – Acesta este Bodhisattva Vajarpani, cunoscut pentru puterea sa de a pune pe fugă demonii și forțele dăunătoare de tot felul. De aceea, maestrul se refugiază în Vajrapani, iar când emisarii Lordului Morții îl întâlnesc, fug îngroziți în toate direcțiile.

 

c. Din momentul în care ne-am refugiat în ei, le îndeplinim dorința.

Cea de a treia etapă se referă la cum să ne refugiem practic. A ne refugia în cele trei diamante înseamnă că ne angajăm să acționăm așa cum ele ne învață. Aceasta este protecția noastră supremă.

53.
Până acum, am acționat împotriva dorinței tale:
Dar după ce am văzut marile terori
Mă refugiez în tine și te implor
Să-mi îndepărtezi frica cât mai curând.

Putem observa că tonul este de smerenie; ne aplecăm capul. Rugăciunea nu se spune cu mândrie. Vom spune smerit: „Am păcătuit, am săvârșit o crimă, am greșit, ajută-mă!”. Doar așa funcționează.

 

Puterea de ispășire, puterea de corijare sau antidotul.

 Nyen po top

Forma mai completă a numelui este:

nyenpo kuntu chupay top

Nyenpo  — antidot,
Kuntu
     — totul,
Chupa
      în acest context are sensul de acte, acțiuni,
Top          — putere.
Adică: puterea de corecție a actelor de ispășire.

O putem numi putere de anihilare sau de corecție. Sau chiar ispășire. Am păcătuit, am săvârșit o crimă, am mărturisit, am regretat, m-am refugiat și acum încerc să-mi ispășesc păcatele.

Cum îmi voi ispăși păcatele? Există mai multe moduri de a face asta. Pentru a purifica karma negativă, trebuie să devenim mari experți în această problemă. De ce? Maestrul Shantideva ne spune: …pentru că nu știm când va veni moartea, iar dacă nu purificăm bine, ne va ajunge moartea din urmă.

El ne-a spus mai devreme că dezvoltarea bodhicittei va șterge toate aceste karme negative. Dar este greu s-o realizăm. De ce? Pentru că trebuie să ne purificăm mai întâi mintea înainte de a ajunge la purificarea finală.

Există șase moduri de ispășire a păcatelor înainte de a dezvolta adevărata Bodhicitta.

 

Cele șase acțiuni de ispășire a păcatelor făcute

Vă voi da acum lista cu cele șase acțiuni care pot purifica.

1. A studia vacuitatea

dode sabmo la tenpa

Do            — sutra,
Do de   
se referă la colecția de sutre din canonul tibetan,
Sabmo    profund,
La            prepoziție
Tenpa    a te sprijini pe. 

Ideea este de a studia scrierile în profunzime ale canonului budist. Când spunem „în profunzime”, ne referim la studiul vacuității.

Ne vom petrece o jumătate de oră studiind, citind despre vacuitate, făcând temele despre vacuitate și această jumătate de oră, această karma pe care am acumulat-o va corecta păcatul pe care l-am făcut. O dedic acestui lucru.

Nu este suficient să facem asta o dată, ci trebuie repetat iar și iar, în funcție de gravitatea actului.

2. A medita asupra vacuității

tongpa-nyi gompa

Tongpa nyi   vacuitatea,
Gompa           meditație.

Adică, meditația asupra vacuității. Ea este cel mai puternic antidot care există, dar trebuie să învățăm cum să o facem. Cu cât înțelegem mai mult vacuitatea și funcționarea karmei, încetăm să mai acumulăm karma care să ne provoace suferință, iar asta sterilizează celelalte karme grele.

Aceste karme sunt de asemenea goale, nu au o natură proprie. Ele sunt ca tigrul de hârtie, dar care ne-au provocat suferință și ne-au omorât de mii de veacuri.

 

3. A rosti mantre

depa la tenpa

Denpa a rosti sau a repeta.

Depa la tenpa înseamnă a te sprijini pe rostirea mantrelor ca putere corectivă, ca antidot.

Ce mantre și de ce funcționează? Mantrele ar trebui primite de la Lama. Ele sunt un instrument foarte puternic de purificare. Bineînțeles că meditația asupra vacuității este mai puternică decât mantrele.

Cum funcționează mantra? Interesant este că dintre toții maeștri, cel care ne-a explicat cum funcționează mantra a fost Dharmakirti (Cursul 4). El nu este știut ca profesor de Tantra, ci de logică budistă. Pentru ca mantra să funcționeze, spune el, trebuie îndeplinite două condiții:

    • În primul rând, mantra ar trebui să vină de la o ființă sfântă.
    • Și în al doilea rând, persoana care rostește mantra, ar trebui să aibă mintea foarte pură. Trebuie să fie o persoană care respectă jurămintele sau care intenționează sincer să le păstreze, să le practice.

Dacă ambele condiții sunt prezente, mantra poate face minuni, poate fi neobișnuit de puternică. Rostirea mantrei ar trebui să fie însoțită de celelalte puteri: puterea regretului, puterea de bază și puterea de înfrânare despre care o să vorbim încă puțin.

Deci, după cum am spus, persoana ar trebui să vină cu mintea pură, iar mantra  trebuie să fie dată de o ființă iluminată, de un Buddha. Ele în sine sunt cuvinte goale. Dar ceea ce le dă puterea este sfințenia mea și a celui care mi-a dat-o.

 

4. A realiza reprezentări fizice ale ființelor iluminate.

A patra acțiune de ispășire este de a crea imagini sau alte reprezentări ale ființelor iluminate.

kusuk la tenpa

Ku               corpul unei ființe iluminate.
Lu               corpul unei ființe normale.
Suk             formă, figură, imagine.
La tenpa a te sprijini.

Adică, acțiunea de ispășire se bazează pe realizarea de altare, stupa, statui, picturi, imagini și forme ale lui Buddha și ale altor ființe sfinte.

 

5. A dărui ofrande.

A cincea metodă de ispășire:  a face ofrande.

chupa la tenpa

A face ofrande înseamnă să facem o masă cu ofrande, să avem grijă de masa de ofrande, a oferi ofrande celor trei diamante și așa mai departe. Ne creăm motivația: „Acum voi pregăti altarul, voi oferi ofrandă și așa mai departe, cu intenția de a ispăși ceva ce am făcut”.

Cuprinde și serviciul adus profesorilor, dharmei, prietenilor dharmei. A ajuta oamenii să ajungă la cursuri, a oferi cazare celor care au nevoie și așa mai departe și dedicăm antidotul la ceva anume pe care știu că l-am făcut. Deci și acțiunea de a servi poate fi privit ca ofrandă.

Ce ofrande dăruim?

Mergem și ajutăm la ținerea unui curs de dharma. Această binefacere ne-o putem imagina ca pe o perlă superbă pe care o oferim ca ofrandă.

Văd pe altcineva facilitând un curs de dharma și îmi spun: el face o binefacere. Perla binefacerii lui o pun pe altarul meu. Nu este nicio problemă să punem pe altar ceva ce nu este al nostru. Când ne bucurăm de actele bune ale altcuiva, primim zece la sută din binefacerea lui. Dacă vă bucurați a doua oară, încă zece la sută. De zece ori – [atunci] ați primit sută la sută.

 

6. Rostirea numelor lui Buddha

 tsen la tenpa

Tsen = nume.

Tsen la tenpa  înseamnă a rosti numele lui Buddha.

Există o sutră numită Cele Trei Coșuri în care sunt scrise numele a 35 de Buddha. Sunt persoane care fac din asta o practică. În timp ce se prosternează rostesc numele lui Buddha. Se învață pe de rost destul de repede, toate cele 35 de nume, și practicăm. Acesta este un alt mod.

Putem transforma fiecare acțiune, într-un act de ispășire, cu conștientizarea noastră.

Ce spune maestrul Shantideva despre puterea de corecție?

54.
Când de vreo boală ești chinuit
Sfatul medicului trebuie să-l urmezi.
Cu atât mai mult atunci când ești continuu afectat
De miile de boli ale dorinței și de restul.

Care sunt miile de boli ale dorinței și de restul? Otrăvurile despre care am vorbit: dorința, aversiunea și ignoranța.

Ce e în neregulă cu dorința? Nu este nimic în neregulă cu ea. Cu siguranță dorim iluminarea, dorim să ne eliminăm suferința. Nu este nimic rău în a dori să înlăturăm suferința noastră și a celorlalți. Nu este nimic rău în aversiunea față de suferință. Dimpotrivă, ea este o forță stimulatoare pentru a ajunge la iluminare.

Atunci unde este problema? Problema este atunci când dorința și aversiunea sunt însoțite de ignoranță. Vedem lucruri atractive și încercăm să le obținem fără să înțelegem de unde au venit și că ele sunt proiecția noastră care vine din karma noastră, [că sunt] proiectate pe ecranul gol al vacuității.

Credem că lucrurile sunt frumoase sau nu, plăcute sau nu, de la sine. Și suntem gata să comitem infracțiuni pentru a pune mâna pe ele, care ne fac să suferim în viitor.                   Deci, când vrem să scăpăm de țânțarul care ne pișcă, nu înțelegem că a venit din cauză că am omorât țânțari în trecut. Și sunt gata să-l omor din nou. Și aici este problema.

 

Afecțiunile mentale

Câte otrăvuri avem în general? Avem 84 de mii de afecțiuni mentale.

Cât de des pun ele stăpânire pe noi? Tot timpul! Suntem plini de ele. Este ceva „natural” pentru noi, natural în sensul „Cine vrea să mă omoare, trebuie să-l omor!”. Nu avem idee cum este să fim fără aceste afecțiuni mentale, pentru că niciodată nu am avut o minte lipsită de acestea. Numai când vom ajunge la Nirvana, vom fi purificați de ele.

Arya gustă din această stare în timp ce percepe vacuitatea. Încă nu este în Nirvana, dar capătă gustul.

Un mare Lama ne poate oferi uneori gustul. Și se întâmplă doar dacă suntem lângă el, nu citind din carte sau dintr-o înregistrare. Acest lucru se întâmplă doar prin transmisie personală, deoarece Buddha vorbește prin Lama. Lama este un canal de transmisie pentru Buddha. Dacă elevul este pregătit, se poate întâmpla. Este minunat când dăm de acest gust, pentru că atunci vom ști ce înseamnă o minte eliberată de aceste otrăvuri.

A existat un mare Lama pe nume Lama Yeshe care a predat în Occident. El a fost primul Lama tibetan care a adus Tantra în Occident, în anii ”70. A fost foarte criticat de alți lama tibetani. Ei i-au spus: „Oamenii din Occident nu sunt pregătiți pentru asta, nu știu să trateze profesorii cu respect!”. Și este adevărat: în Occident nu știu să trateze profesorii cu respect. Și există o etică budistă: nu se predă celor care nu tratează învățătura și profesorul cu respect, pentru că își acumulează karma negativă.

El le-a răspuns: „Adevărat că ei nu știu, dar trebuie început de undeva”. A simțit că menirea lui este să aducă Tantra în Occident. La fel a fost și Ken Rinpoche. Dar ei au făcut-o în moduri diferite și cu un public diferit. Erau foarte diferiți unul de celălalt. Dar Tantra este predată doar într-un mod secret. Lama Yeshe a ridicat puțin vălul secretului.

Lama Yeshe a spus: „Trebuie să guste ciocolata înainte de a ști spre ce să aspire”. Printre altele, el a transmis practici tantrice avansate în grupuri destul de mari. Dar odată ce am gustat, știm deja că există un loc la care trebuie să ajungem care nu este ceea ce știm noi.

 

Iubire pură și impură

Deci, am vorbit despre aversiunea și dorința care vin din ignoranță. Am vorbit și despre iubire. Dar există iubirea care vrea să păstreze ceea ce este al meu: copilul meu, partenerul meu. Este iubire, dar implică „eu” și „al meu”. Implică gândirea dualistă, deci atașament, și de aceea nu eliberează.

Și există iubirea benefică, Maitri sau Metta în dialectul Pali, iubirea care vrea să dăruiască necondiționat, care nu caută să primească nimic în schimb, nu vrea să dețină nimic.

Otrava este atunci când iubirea este posesivă.

Iată o definiție a dorinței cu patimă, a pasiuni care este impură, a dorinței care este otravă:

„Dorința impură este un gând care nu vrea să piardă ceva sau să se despartă de ceva, care în esența lui este impur, dar apare ca pur.”

De exemplu: soțul iubit. Partenerul meu făcut din carne și oase nu este ceva pur. Acest corp nu este ceva pur: se degradează și moare. Corpul este rezultatul karmelor mixte, dintre care unele sunt pozitive și, datorită lor avem o existență umană care este relativ minunată, deoarece permite iluminarea, dar el în sine, este impur. Corpul va muri. De ce vom muri? Pentru că avem afecțiuni mentale și karme negative care nu au fost purificate. Imediat ce acestea dispar, se întâmplă altceva.

Deci, când sunt atras de cineva care este în carne și oase, îl văd ca pe cineva în carne și oase și sunt gata să comit infracțiuni pentru el.

De exemplu, creez zâzanie între el și actuala lui iubită și în acest fel comit infracțiuni morale, care rămân cu mine, în timp ce corpul este ceva care dispare. Acesta este un exemplu [de situaţie] când nu vrem să pierdem ceva care ni se pare atractiv, care este în esență impur.

 

Mierea de pe muchia cuțitului

Je Tsongkapa a descris acest comportament care este atât de uman și „natural” pentru noi [ca fiind] ca mierea de pe muchia cuțitului. „Natural” îl punem întotdeauna între ghilimele, pentru că nu este nimic natural în asta, ci doar ne-am obișnuit așa! Ni se pare că ceva este dulce ca mierea, lingem mierea, adică producem discordie între el și ea ca sa-i luăm iubitul și apoi să suferim, așa cum ne doare tăietura de cuțit.

Orice atașament este înrădăcinat în neînțelegerea de unde vine partenerul în viața mea. Dacă cineva minunat intră în viața mea și mă atașez de el, înseamnă că nu înțeleg de unde a venit. Cum apare cineva minunat în viața mea? El apare datorită faptelor mele bune, datorită faptului că i-am ajutat pe alții să-și mențină relațiile, de exemplu. Am respectat relațiile celorlalți și astfel apare cineva minunat în viața mea. Dacă nu aș fi respectat relațiile celorlalți, n-ar fi putut apărea cineva minunat în viața mea și nu l-aș fi putut păstra.

Dorința impură se concentrează asupra obiectului impur, efemer și crede că are un aspect sau altul, de la sine. Este o otravă.

Și aversiunea este otravă, pentru că se concentrează și asupra unui obiect care este impur.

Dorința și aversiunea care se concentrează pe obiecte pure nu sunt otravă.

Precum: dorința de iluminare, aversiunea față de suferință.

Aversiunea față de suferință este ceva pur, pentru că ne ajută să ieșim din suferință. Deci, ceea ce contează este obiectul și înțelegerea sau neînțelegerea obiectului.

Orice există în viața noastră, cu excepția a ceea ce este legat de iluminare, este manifestarea amprentelor karmice impure: ori negative, ori mixte.

 

Karma pură și impură

Cursul 5 – despre „Cum funcționează karma” – se bazează pe scrierea Abhidharma Kosha. În ea se definește ce este pur și ce este impur, despre karma pură, karma impură și despre karma mixtă.

Karma impură în tibetană:

Sak che kyi le


Le
— karma.

– Karma impură creată de afecțiunile mentale; sau

– Afecțiunile mentale, în sine sunt karma impură,

– sau activează afecțiuni mentale.

din nou:

Lucrurile impure sunt:

– Lucrurile create de afecțiunile mentale: am făcut ceva din gelozie, invidie, ură, sau din ignoranță; Deci, fac ceva datorită afecțiunilor mentale;

– Afecțiunile mentale, în sine. Când sunt cuprins de o criză de furie, las în mintea mea amprente extrem de dificile. Și aceasta este karma impură;

– Și lucrul care provoacă afecțiuni mentale este și el impur.

Deci, dorința este impură, este aceea care nu-și înțelege obiectul.

Nu este nicio problemă cu dorința care își înțelege obiectul. Nu este nicio problemă să vrem să fim buni. Pentru asta suntem aici. Nu vrem doar să ne fie bine, ci și binele suprem. Problema este că nu știm de unde vine binele și ne provocăm necazuri. Nu înțelegem că dacă există ceva bun în viața noastră, a venit ca urmare a faptei bune pe care am făcut-o în trecut, iar acum suntem forțați să-l experimentăm.

 

Lucrurile bune din viața noastră

Fiecare lucru bun care apare în viața mea este manifestarea amprentelor mentale, karmice, pe care le-am lăsat în minte și [care] provin din ignoranță. De aceea, ele în mod obligatoriu se vor descompune. Fructul care a rodit va trebui să se descompună.

Nu pot păstra lucrurile bune, deoarece ele vin din karma mixtă. Am ceva bun, înseamnă că am făcut ceva bun, dar din ignoranță. I-am dat cuiva să mănânce, nu înțeleg aspectele karmice a acestei fapte și ce se va întâmpla? Altcineva îmi va da să mănânc și cu asta s-a terminat.

Care este diferența dintre mine și Buddha? Buddha înțelege cum să mențină perpetuu lucrurile. Această înțelegere, această înțelepciune, face toată diferența. Buddha nu încetează să fie Buddha. Trecem din locul în care nu înțelegem cum să păstrăm lucrurile, nu înțelegem ce anume le creează, într-un loc în care producem energie dintr-un pahar cu apă (se pare că oamenii de știință făcuseră progrese în direcția producerii unor cantități mari de energie prin fuziunea nucleelor ​​atomice).

 

Totul este o proiecție și, prin urmare, real!

Întrebare: Să presupunem că ajut pe cineva. Când îl ajut, cred în suferința lui, îi simt suferința, așa că am sentimentul că el există acolo în sine și nu ca proiecție a mea. De aceea vreau să-l ajut. Dar dacă ar fi doar proiecția mea, atunci aș spune: Ei bine, nu-l voi ajuta!

Răspuns: Când spunem „O, el este doar o proiecție a mea, nu trebuie să-l ajut, este doar o închipuire a mea din trecut” ce exprim? Îmi exprim neînțelegerea vacuității care este periculoasă: el nu există acolo cu adevărat, este doar o proiecție, deci nu contează ce fac pentru el. Este exact ceea ce vrem să evităm atunci când vorbim despre vacuitate.

Este adevărat că nu există nimic altceva în viața mea decât proiecții. Dar, tocmai pentru faptul că totul în viață este o proiecție, pentru că totul este gol și tot ceea ce experimentez este o reflexie a karmei mele în oglinda vacuității, este foarte important să-l ajut.

El îmi oferă acum ocazia de a acumula karma pozitivă. Dacă văd pe cineva suferind și nu îl ajut, mintea mea înregistrează: n-am ajutat pe cineva la necaz. Când această înregistrare va ajunge să se manifeste, voi suferi. Va fi această suferință reală? Da și nu: Când mașina mă lovește, mă doare. Mașina există de la sine, piciorul există de la sine? Nu, sunt proiecția mea. Tocmai pentru că ele sunt proiecția mea, este foarte important să reacționez corect.

Când înțelegem bine vacuitatea, nu mai avem de ales decât să fim super morali.

Aceasta este puterea unui Arya. Noi înțelegem puțin cum funcționează procesul, la nivel teoretic, pe când Arya l-a experimentat direct. El înțelege că tot ce se întâmplă este o manifestare karmică, pe când noi percepem lucrurile ca venind de la sine, iar reacțiile noastre față de ele ne vor provoca necazuri în viitor.

 

Calea de mijloc, între cele două prăpastii

Când spunem că totul este gol și totul este o iluzie, există pericolul ca mulți să spună: „De ce trebuie să mai facem efort?”. Aceasta se numește: „extrema nihilismului”. Adică: „Dacă totul este gol, atunci nimic nu contează!”. Asta ne face să cădem în prăpastia nihilismului.

Există două prăpăstii:

– Prăpastia în care credem că lucrurile vin de la sine și reacționăm față de ele în conformitate.

– După ce am auzit explicații despre vacuitate și ne spunem „Dacă totul este gol, atunci nimic nu contează!”. Aceasta este a doua prăpastie care este mai adâncă. Acest lucru se întâmplă unui număr restrâns de oameni, care au auzit explicații despre vacuitate și nu au mers mai departe cu ele.

Noi nu dorim să cădem în niciuna dintre aceste prăpăstii, ci trebuie găsită Calea de Mijloc.

De ce omul are nevoie de ajutor? Pentru că îl proiectăm așa. De aceea are nevoie de ajutor și de aceea trebuie ajutat.

Și în acest sens respectarea regulilor morale devine atât de importantă.

 

Lucrurile există, dar nu așa cum credem noi

Când vorbim de pix, nu spunem că el nu există. El există, dar nu așa cum credem noi că există. Ce nu există? Pixul care să vină de la sine, așa cum am crezut că există înainte de a începe să analizez. Nu există vreun pix care să fie independent de cât de mult i-am ajutat pe alții. Dar pixul există? Da! El funcționează, pot scrie cu el.

Pixul a existat și înainte de a analiza, și va exista și după ce am făcut analiza, în aceeași măsură. Diferența este că acum înțeleg de unde vine. Și încep să semăn semințe. Dacă am nevoie de pix, atunci el va veni.

 

Vacuitatea lucrurilor

Care este vacuitatea pixului? Ce înseamnă că pixul este gol? Pixul este gol de a fi un pix în sine, independent de proiecția mea. Nu există nimic care să nu depindă de proiecția mea, care vine din mine, așa cum mi-a fost impusă de karma mea. Aceasta este vacuitatea pixului.

Pixul este gol de a fi un pix în sine, într-un mod care este independent de proiecția care vine din mine, ca urmare a karmei care mi se impune.

Aceasta este negația, ceea ce nu este pixul. Ce este pixul? El este o proiecție care vine din mine, ce mi-a fost impusă de karma pe care am făcut-o în trecut.

Aceasta este existența lui dependentă, conform celei mai înalte școli budiste, Madhyamika Prasangika. Există și alte școli care explică altfel. Dar conform acestei școli înalte, existența dependentă a pixului înseamnă că el este o proiecție pe care o proiectez pe o colecție de date brute, ca urmare a karmei pe care am acumulat-o în trecut și care mi se impune acum.

Nu am de ales acum, decât să văd acest pix aici, pentru că aceasta este karma pe care o am. Nu-l pot vedea ca pe un os de ros. Nu mi se întâmplă asta. Așa cum nici câinelui nu i se întâmplă să încerce să scrie cu el.

 

Potențialul infinit

Când spun: „Nu sunt cine crezi tu că sunt.”, este un adevăr absolut! Nu sunt cine crezi tu că sunt, nici cine cred eu că sunt, și nici cine crede Buddha că sunt! Pentru că tu crezi că sunt drăguță, și altul crede că sunt mai puțin drăguță, sau altul crede că sunt și foarte drăguță. Atunci cine sunt eu cu adevărat?! Care este versiunea care decide cine sunt eu cu adevărat? A mea?! Și versiunea mea este o proiecție ce mi-a impus-o karma!

Atunci cine sunt eu cu adevărat?

Vacuitatea spune: există potențial de a crea paradisul. Pot alege să decid că sunt un înger? Poate, nu știți asta.

Pot alege să decid că obiectul este un os de ros? Eu zic, că nu! Când mașina îmi lovește piciorul, nu voi decide brusc că acum experimentez plăcere. Nu! Durerea mi se impune. Dar dacă înțeleg că durerea mi-a fost impusă pentru că i-am rănit pe alții, voi înceta să-i mai rănesc și atunci și loviturile vor înceta. Pentru că totul este gol de a fi într-un fel sau altul în sine, [atunci] are potențialul de a fi paradisul lui Buddha.

Nu vom mai trăi într-o lume în care există accidente, boli și altele. Fiecare își creează propria lume. Nu există altă lume! Cum este cu adevărat lumea? A cui este versiunea lumii? Cine a decis-o?

Ceea ce este adevărat pentru karma impură, este valabil și pentru cea pură. Cu cât înțelegem mai mult esența obiectului nostru, karma va deveni din ce în ce mai pură. Gândurile impure merg prin canalele laterale, iar cele pure prin canalul central. Prana nu poate exista simultan în ambele canale.

Adică, nu pot să înțeleg vacuitatea șefului care țipă la mine și în același timp să țip înapoi la el.

Dacă înțeleg că el este reflexia mea în oglinda vacuității, nu pot în același timp să-l urăsc și să-l judec. Trebuie să recunosc că situația nu-mi face plăcere. Și asta este important pentru a înceta să mai generez o astfel de karmă. Șeful este cu adevărat neplăcut, în sine? Nu! Șeful există? Da! Este de sine stătător? Nu!

Până nu înțelegem de unde vine șeful supărat, vom reacționa față de el din ignoranță și în acest fel acumulăm karma care este impură. Singurul mod în care putem acumula karma pură este când înțelegem vacuitatea lui.

Oare chiar înțelegem vacuitatea? Nu, nu o înțelegem. Până când nu vom percepe direct vacuitatea, vom acționa din ignoranță. Mintea este impregnată de ignoranță tot timpul.

Percepem lumea ca venind de la sine și reacționăm față de ea în conformitate. Atâta timp cât nu am perceput direct vacuitatea, nu putem acumula karma pură.

De aceea, Maestrul Shantideva spune: „Prosternați-vă, faceți ofrande!”. Pentru că avem prea puține mijloace de a acumula karma pură. Datorită înțelepciunii dobândite de Arya, karma începe să devină pură și va ieși repede din samsara.

Ne este foarte greu să acumulăm karma pură. De aceea avem nevoie de Buddha, de Lama și de Dharma.

Cum acumulăm karma pură?

– Ori, prin înțelepciunea dobândită prin perceperea vacuității, ceea ce noi nu o avem,

– Ori obiectul este pur. Orice obiect legat de iluminare provine din puritate, deci este pur. Iar karma acumulată prin acțiuni față de el este pură. Și în acest fel, obiectul devine puternic pentru noi. Pentru că vine din canalul nostru central, vine din iluminarea noastră.

Acesta este motivul pentru care se pune atâta accent pe serviciile aduse dharmei, profesorilor, celor trei diamante.

 

Creșterea nivelului de înțelegere

Cu cât înțelegem mai mult pe cine ajutăm, cu atât mai mare este binefacerea făcută.

    • Dacă ajut un biet sărac care îmi trezește compasiunea, aceasta este binefacere.
    • Dacă înțeleg că persoana săracă pe care o ajut, este proiecția mea karmică, binefacerea pe care o acumulez este și mai mare. Deoarece înțeleg că motivul pentru care oamenii săraci apar în viața mea este pentru că în trecut nu am dăruit. Iar acum inversez roata samsarei.
    • Dacă înțeleg vacuitatea a lui, a mea și a actului de generozitate, voi acumula binefaceri care îmi vor permite să ajung la iluminare, acesta fiind un nivel mult mai înalt. Și fiecare faptă devine fapta unui bodhisattva.

❖ Nu doresc doar ca el să mănânce ceva,

❖ Nu doresc doar să nu mai sufăr,

❖ Îmi doresc ca prin generozitatea mea să acumulez binefacerile care să mă ducă la iluminare, să nu mai văd săracii suferind sau suferință în viața mea.

Și în acest fel devin mântuitorul lui. Eu sunt unicul mânuitor pentru toate ființele din viața mea. Și fiecare dintre noi devine mântuitorul ființelor din lumea lui.

 

Cuvintele maestrului Shantideva despre puterea de corecție

Acum ne vom întoarce și vom citi ce spune maestrul Shantideva.

54.
Când de vreo boală ești chinuit
Sfatul medicului trebuie să-l urmezi.
Cu atât mai mult atunci când ești continuu afectat
De miile de boli ale dorinței și de rest.

Ce ne spune maestrul? El ne spune că atunci când suntem chinuiți de vreo boală, mergem la doctor. Să presupunem că medicul știe ce trebuie făcut, iar noi nu facem ce ne spune. Deci, cum ne vindecăm? Maestrul nu se referă la boala obișnuită, ci la afecțiunile mentale care se abat asupra noastră de veacuri și ne-au făcut să suferim neîncetat, a căror sursă este dorința, aversiunea și ignoranța. Ele sunt boli grele, cronice și sunt tot timpul în sângele nostru.

55.
Chiar și o singură boală dintre acestea
Este suficientă de a elimina toți locuitorii lumii,
Și nicăieri în univers nu vei găsi vreun remediu
Care să-i vindece – în afară de cel de aici.

Despre ce boli vorbim aici? Despre afecțiunile mentale! Dacă luăm doar furia, câtă suferință provoacă ea! Ura provoacă atâta suferință lumii. Nenumărați oameni, nenumărate universuri, nenumărate generații, suferă cu toții. El spune: Nu există nici un leac în afară de cel ce se predă aici, în afară de ceea ce ne învață Buddha. Dacă nu ne vom elimina aceste afecțiuni mentale, nu avem nicio șansă. Deci acesta este singurul remediu.

56.
Leacul pentru fiecare astfel de afecțiune
A fost dat de cel Omniscient;
Este o rușine că nu-i urmăm sfatul,
Și în ignoranța noastră nici măcar nu ne uităm la el!

Din lectura cursului: „Cel Omniscient este medicul acestei boli; el este cel care dă leacul pentru fiecare astfel de afecțiune, tuturor afecțiunilor mentale, și ne învață cum să smulgem din rădăcină suferința pe care ele ne-o provoacă. Și cu toate acestea, [noi] nu-i urmăm sfatul, nu-i respectăm instrucțiunile și ne concentrăm asupra cauzelor care ne țin în ciclul vieții la nesfârșit și care ne aruncă în tărâmurile inferioare. Și este o rușine,datorită ignoranței noastre nici măcar nu ne uităm la aceste sfaturi. Prin urmare, din adâncul inimii tale, trebuie să te refugiezi într-un Învățător și să practici învățătura acestuia în mod corespunzător.”

57.
Trebuie mers cu atenție pe o stâncă abruptă.
Chiar dacă este mică și obișnuită;
Cu atât mai mult dacă stânca este de o mie de mile înaltă,
Căderea de la înălțimea ei va dura veacuri!

Mergem pe drum, întâlnim o stâncă abruptă, așa că mergem cu grijă, cu grijă să nu cădem, nu-i așa? Cu atât mai mult, spune el, dacă acționăm mânați de instinctele noastre, care își au originea în ignoranță și în otrăvurile care circulă prin noi, este ca și cum am cădea de pe o stâncă înaltă de o mie de mile, cădere care ne provoacă o suferință de nedescris. Maestrul ne spune că această cădere va dura veacuri. Gyeltsab Je o descrie ca fiind căderea în infernul cel mai cumplit, [numit] „Neîncetat”, în care se stă multe veacuri. Deci, dacă mergem cu grijă pe o stâncă abruptă, cu atât mai mult nu ar trebui să reacționăm din furie și gelozie, din aroganță și toate celelalte, pentru că vom rămâne în roata samsarei nenumărați eoni.

Din lectura cursului:

„Trebuie mers cu atenție, oriunde există riscul de a cădea, deoarece [căderea de pe] o stâncă abruptă, chiar dacă este mică și obișnuită, precum în zonele muntoase – căderea de pe ea îți poate provoca răni la mâini sau la picioare. Cu atât mai mult, trebuie să fi atent dacă stânca este de o mie de mile înaltă, pentru că o cădere de la înălțimea ei va dura veacuri! Expresia „o mie de mile” se referă la stânci cu înălțimi de treizeci și două de mii (32.000) de yojana – [aproximativ o sută cincizeci și patru de mii (154.000) de mile], care este adâncimea la care se află infernul „Neîncetat” sub pământ. Un fel de stâncă specială de pe care, odată ce ai căzut, trebuie să stai la fund foarte mult timp, nenumărați eoni. Și acesta este un motiv pentru care trebuie să depui eforturi în aplicarea antidoturilor pentru afecțiunile [tale] mentale.”

58.
Este o greșeală să te relaxezi și să gândești
„Astăzi moartea nu va veni!”,
Căci fără îndoială vremea va sosi
Când vei înceta cu adevărat să mai fii.

Când karma rodește, moartea va veni. Am vorbit despre cele patru rezultate ale karmei. Unul dintre ele ne va arunca în următoarea încarnare, cu excepția cazului în care aplicăm medicamentul.

Din lectura cursului:

„Iată prima dintre cele două. S-ar putea să te gândești: «Desigur că ar trebui să depun eforturi în aplicarea antidoturilor; dar cred că o voi face asta luna viitoare sau poate anul viitor!». Totuși, lucrul corect este să începi să practici chiar de astăzi, pentru că este o greșeală să te relaxezi și să nu depui niciun efort în practicarea antidotului și să gândești: „Astăzi moartea nu va veni!”. Nu există nicio certitudine că nu vei muri azi și putem spune că fără îndoială vremea va sosi când vei înceta cu adevărat să mai fii. Prin urmare, ar trebui oprită această tendință de a fi leneș și să începi să depui eforturi chiar de astăzi.”

59.
Cine ți-a dat puterea de a nu te teme?
De unde siguranța că ești liber?
Dacă nu există îndoială că vei înceta să mai exiști,
Cum poți sta așa, atât de liniștit?

”Iată al doilea punct. Atunci ai putea spune: „Chiar dacă este adevărat că vom muri, nu are rost să ne fie frică de asta – nu are rost să fim înfricoșați”. Dar tu ești chiar aici, în mijlocul fricii care vine din a vedea și auzi de moartea altora, și a fricii că ai putea cădea în tărâmurile inferioare. Atunci, cine este această ființă sfântă, care te-a binecuvântat și ți-a dat puterea de a nu te teme: de a spune că, în ciuda tuturor acestor lucruri „nu are rost să fi înfricoșat”, [că] nu trebuie să te temi de moarte sau de propriile tale fapte rele? De fapt, nu există nicio ființă care să-ți fi dat o asemenea putere. Deci, dacă nu reușești să depui eforturi pentru aplicarea antidoturilor, atunci de unde siguranța că ești liber de faptele tale negative și de moartea însăși? Nu poți fi niciodată liber. Și atunci când vei muri, nu există îndoială că vei înceta să mai exiști. Atunci, de ce nu depui eforturi în aplicarea antidoturilor și cum se face că stai așa, atât de liniștit? Este greșit să faci asta și, prin urmare, ar trebui să depui toate eforturile pentru a practica calea.”

 

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

Lecția 4a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 4,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4 este foarte importantă, este o lecție despre purificare.

Așa că acum am spus că Bodhicitta este ceva foarte greu de realizat și doar câțiva o realizează. De ce? Pentru că este nevoie de multă energie pozitivă.

Până acum am vorbit despre modurile de acumulare a energiei pozitive: prosternări, refugiu.

∙ Am spus, că în timp ce ne prosternăm fizic, ne gândim la sensul acesteia și la ce ne prosternăm, la ceea ce facem și de ce suntem în față. Și apoi întăriți-vă unii altora harul.

∙ Refugiul în cele trei diamante este un act al angajamentului. Ceremonia de luare a jurămintelor de refugiu în Buddha, Dharma și Sangha.

 

Despre importanța luării jurămintelor

De ce este important să facem această ceremonie? De ce nu este suficient să gândim așa?

a. Dacă ne-am angajat față de un profesor, vrem să ne onorăm cuvântul față de profesor. Ne-am angajat în fața unei ființe care simbolizează ceva sublim pentru noi și acum trebuie să ne ținem de cuvânt.

b. Și mai este un aspect: dacă, de exemplu, am auzit de cele zece precepte de libertate. Primul spune să nu ucidem. Deci eu îmi spun: „OK, nu voi ucide. Mi s-a explicat că dacă voi vătăma viața, voi fi eu vătămat. Acum mă voi abține să ucid. Deci, când respect regula?”

Ce înseamnă să nu ucid? Văd o furnică, de care înainte nu mi-ar fi păsat de ea, dar acum, în mod deliberat, o voi ocoli. De câte ori facem asta pe zi? De trei, patru ori? Câte furnici întâlnim și decidem în mod conștient să le ocolim?

Să vorbim de a nu fura. Când respect acest precept? Văd ceva care mă tentează, nimeni nu observă și pot să-l bag în buzunar, dar sunt conștient de jurământ și nu-l iau.

Cum influențează faptul că m-am obligat să nu mai fur? Jurământul se află pe fundalul minții mele tot timpul, indiferent dacă există posibilitatea de a fura sau nu. Este o furnică sau nu, îmi țin jurământul tot timpul.

Acest angajament pe care l-am luat, conform Abhidharmei Kosha, creează o anumită aură. Și am vorbit despre asta în cursul 5. Unii spun că există o aură, alții spun că nu există, dar lăsând la o parte disensiunile, ceva s-a impregnat în mintea mea și acesta este însuși actul de a lua jurământul. Faptul că am stat în fața Lamei și am spus: „Mă angajez să-mi țin jurământul!” Din acel moment îmi țin în mod constant jurământul, chiar dacă nu vine nicio furnică. Dar când ea va veni, cu siguranță nu voi călca pe ea.

Mintea mea este setată pe a proteja viața și acest fapt este foarte puternic.

Jurămintele în budism sunt considerate reguli de antrenament.

Să spunem că mă pișcă un țânțar. Mâna mea automat îl plesnește. Dacă mi-am luat angajamentele, îmi regret fapta și data viitoare s-ar putea să nu mai reacționez atât de repede. Pentru că îmi aduc aminte mai repede. Așa ne antrenăm. Va veni ziua când n-am să mai pot răni vreo ființă vie, pentru că înțeleg că tocmai asta îmi aduce probleme de sănătate și pericolele de securitate. Dar pentru asta am nevoie de ceva antrenament în jurăminte.

Faptul că am încălcat jurăminte, nu este de obicei sfârșitul lumii. Depinde de gradul de severitate și ce jurământ. Ceea ce este important, este faptul că angajamentele luate ne antrenează din ce în ce mai mult.

∙ Al treilea lucru despre care am vorbit sunt ofrandele. Și am văzut cum Maestrul Shantideva ne-a deschis inima cu minunatele ofrande. De ce am vorbit despre ele? Pentru a aduna energia de a purifica.

 

Purificarea

Acum vom începe să vorbim despre purificare. Și aici vom vorbi despre cele patru puteri.

Trebuie înțeles că nu putem renunța la prosternări, refugiu și ofrande pentru că fără ele purificarea este slabă.

După cum știți facem toate aceste lucruri înainte de meditație, pentru a o întări.

Să vorbim despre cele patru puteri. Și vom vorbi despre ele mai pe larg decât am vorbit în trecut.

Pentru ca purificarea să aibă succes, trebuie să fie prezente toate cele patru puteri. Avem nevoie de toate patru.

Scopul nostru este de a dezvolta Bodhicitta, dar pentru asta avem nevoie mai întâi de:

a. A purifica karma negativă pe care am acumulat-o deja,

b. A înceta de a mai acumula karma negativă, și de

c. A începe să acumulăm karma pozitivă.

 

Sursa învățăturii despre cele patru puteri

Buddha a vorbit despre cele patru puteri în sutra numită „Sutra asupra celor patru puteri”. Gyaltsab Je, comentatorul textului Maestrului Shantideva, se referă acum la această sutră.

Buddha spune în Sutra:

Dacă faci corect purificarea, adică cu toate cele patru puteri și cu acțiunile pregătitoare pe care le-am menționat, atunci karma care ar fi putut să-ți provoace suferință milioane de ani, va rodi sub formă de durere de cap care într-o oră dispare”.

Când urcăm cu seriozitate pe cale, rodirile karmice care ne-ar fi târât milioane de ani prin tărâmurile inferioare, se manifestă în acest fel. Și atunci când ni se întâmplă, ar trebui să fim bucuroși că am scăpat de ceva care ne-ar fi dăunat foarte tare. Și asta se întâmplă, de exemplu, când predăm Sutra Diamantului.

Când se face purificarea, karma vine repede, e foarte neplăcut și trece. A dispărut. Iar practica va fi mult mai bună după aceea.

 

Cele patru puteri

Se spune că practica celor patru puteri este eficientă și în cazul faptelor negative în care karma a fost deja săvârșită și acumulată, și conform învățăturii în mod sigur va rodi. Chiar și în astfel de cazuri energia negativă poate fi purificată de cele patru puteri. Chiar și alte tipuri de karme rele pot fi înlăturate, când nu a fost finalizată întreaga cale karmică. (obiectul, gândul, săvârșirea faptei și finalizarea ei – cursul 5).

Vom enumera cele patru puteri și vom vorbi puțin despre ele folosind cuvintele maestrului Shantideva. Le vom enumera de două ori în două ordini diferite, deoarece apar în ordine diferită, în locuri diferite.

Vom începe cu ordinea în care Maestrul Shantideva le enumeră.

 

Puterea de distrugere

 nampar sunjinpay top

Sunjinpa = a smulge din rădăcină/a dezrădăcina, a distruge.

Același cuvânt este folosit pentru viol, a distruge, a dezrădăcina. Este un cuvânt greu.

Ce distrugem? Karmele negative. Distrugem semințele care sunt încă active, care nu au fost încă distruse, care mai pot da roade și vor fi rele și amare pentru noi, ne vor provoca multă suferință. Distrugem amprentele mentale rămase în fluxul nostru de conștiință ca urmare a faptelor greșite pe care le-am făcut, spus sau gândit.

Un factor major care participă la această forță:

 Gyopa

Gyopa = regret.

Aceasta este puterea distructivă.

Ceea ce distruge energia negativă pe care am acumulat-o ca urmare a faptului că am făcut rău cuiva, sau am gândit sau am spus ceva rău cuiva –  este regretul pentru ceea ce am făcut.

Este foarte important ca regretul să fie un regret profund, și să nu ne grăbim să spunem: „Oh, am bârfit pe cineva, nu ar fi trebuit să bârfesc. OK, data viitoare nu voi mai bârfi”. Și să ne continuăm viața. Facem asta repede și superficial, și ne spunem: „Nu-i nevoie să rămân în ceva negativ”.

Da, este adevărat că nu vrem asta, dar dacă vrem să dăm o șansă puterii de distrugere atunci va trebui să mai zăbovim puțin asupra ei. Învățătura ne spune cum să zăbovim asupra ei. Și ne oferă o poveste care ne demonstrează ce înseamnă cu adevărat să regretăm, să ne pară rău.

Trei prieteni intră într-un bar și comandă o bere. Barmanul le toarnă bere în pahare din aceeași ulcică. Primul bea berea, cade și moare. Celălalt bea berea, cade și moare. Al treilea, bău și el din bere, și îi vede pe cei doi prieteni morți. Și atunci înțelege că berea a fost otrăvită, dar acum este prea târziu: deja a băut din bere. El înțelege amploarea dezastrului, înțelege că și-a făcut singur rău: „Oh, ce am făcut! Ce am făcut aici!”

Regretul/părerea de rău trebuie să fie foarte mare. Trebuie înțeles că sămânța pe care am plantat-o prin faptul că am bârfit pe cineva, sau am defăimat, sau am mințit, ne va aduce multe necazuri. Karma a fost înregistrată. Doamna Karma nu doarme niciodată. Iar când vine momentul, ea va rodi. Același lucru pe care l-am făcut altuia se va întoarce asupra mea amplificat. A doua lege karmică spune: karma se amplifică.

 

Cele patru legi ale karmei

Să ne aducem aminte repede care sunt cele patru legi karmice.

1. Prima lege karmică – rezultatul este similar faptei. Dacă am rănit viața altei fiinţe, viața mea va fi în pericol sau mă voi îmbolnăvi. Dacă am furat, alți mă vor fura sau voi trăi în lipsuri. Din măr ies mere și nu pere.

2. A doua lege – karma se amplifică, devine mai puternică. Am omorât un țânțar, data viitoare vor veni cel puțin doi la mine, asta în cel mai bun caz, sau un roi de lăcuste. Sau a treia oară va veni un terorist. Așa funcționează. Se intensifică mereu.

3. A treia lege – dacă nu am semănat, n-am ce culege. Dacă nu am semănat sămânța, nu va fi rod. Dacă nu semăn semințele pentru bodhicitta, nu voi realiza bodhicitta. Dacă nu plantez semințele iluminării, cum poate să vină iluminarea? Cum va veni fericirea dacă nu plantez semințele fericirii? Cu toții căutăm fericirea în viață. Și dacă nu suntem fericiți, înseamnă că nu știm ce să facem ca să fim fericiți.

Dacă nu facem ceea ce ne spune maestrul Shantideva, iluminarea nu poate veni. De ce nu suntem iluminați? Pentru că nu am făcut ceea ce trebuie! Nu se poate altfel!

4. A patra lege spune: karma pe care am semănat-o nu va dispărea de la sine. Ea rămâne în curentul de conștiință, până va rodi. Și aceasta este calea grea. Dar dacă o purificăm, va fi calea ușoară.

 

Trei tipuri de rezultate karmice

Pentru a intensifica actul de regret, necesar purificării, trebuie să ne gândim și la faptul că acțiunile negative au de fapt trei tipuri diferite de rezultate karmice.

a. Rezultatul rodirii karmei este similar faptei pe care am comis-o.

b. Rezultatul proiecției. În momentul morții, karma care ne va proiecta în următoarea noastră încarnare este, de asemenea, o rodire faptelor pe care le-am făcut, iar dacă fapta este rea, cu siguranță ne poate proiecta într-o existență suferindă grea,

c. Iar al treilea rezultat este că săvârșirea unei fapte, întărește tendința noastră de a o repeta și prin urmare va crește mult karma negativă.

Maestrul Shantideva ne spune că cel mai important lucru este regretul și el trebuie făcut cum trebuie. Nu pe grabă. Chiar dacă nu ne place să recunoaștem că am făcut o greșeală și ne este greu.

 

Regretul și vinovăția

Regretul nu este vinovăție. Nu vorbim de vinovăție! Sentimentele de vinovăție sunt inutile! Care este diferența?

Vinovăția spune: am fost rău.

– adică mă identific cu „eu”, ceea ce face să-mi întărească ignoranța.

– este, de asemenea, ineficient, mă paralizează,

– mă face să mă simt rău și nu mă ajută cu nimic.

Când regretăm, trebuie să vedem că actul pe care l-am făcut va avea consecințe grele pentru noi. Acesta este regretul. Nu este vorba despre mine, ci despre actul pe care l-am făcut. Acest act, conform legilor karmei, îmi va cauza multe necazuri în viitor. A fost o prostie din partea mea să o fac. Am făcut o greșeală!

Întrebare: Regretul nu trebuie să fie în fața a cui am făcut?

Răspuns: Aceasta este Shakpa, este confesiunea. Pe când regretul este între mine și mine. Regretul este dincolo de confesiune. Pentru că pot spune: „Ştii ce? Am ucis un țânțar”. Aceasta este confesiunea, nu o mai țin secret. Confesiunea este foarte importantă. Dar sentimentul de regret este între mine și mine.

Regretul este întotdeauna însoțit de înțelepciune, de înțelegere a consecinței pe care o va avea fapta, de înțelegerea legilor karmei.

 

Regretul inteligent – singura emoție negativă care este utilă

Dintre toate emoțiile negative, regretul este singurul care este considerat benefic în budism. Nu există altă emoție negativă recomandată, aceasta este singura care funcționează pentru noi, pentru că este însoțită de înțelepciune, de înțelegerea  aspectelor karmei. Și apoi ne întărește această înțelegere. L-am putea numi „regretul inteligent”.

Să presupunem că am observat că am făcut o faptă greșită. Dacă practicăm corect regretul, șansele noastre de a nu mai face asta în viitor cresc. Și când vine data viitoare în care mă va pișca un țânțar voi spune: „Nu-i nimic. Ce dacă m-a pișcat? Nu este plăcut, desigur. Dar, dacă m-a pișcat, înseamnă că am făcut ceva neplăcut altuia în trecut și acum mi-a rodit karma. Această karmă s-a dus. Dacă îl omor, voi avea necazuri în viitor.

Este greu să trăim în acest mod. Când vine vorba de credințele pe care le avem, cele convenționale, care ne fac să ne învârtim în roata suferinței, unii pot spune: „Înțeleg chestiunile astea legate de karma și vacuitate, dar eu așa trăiesc”. Pentru asta avem nevoie de sangha care să ne sprijine, avem nevoie să auzim vorbindu-se despre pix de 7000 de ori și atunci vom integra adânc. Mai ales dacă ne ținem carnețelul și vedem noi înșine adevărul.

Buddha nu are boli. Este imposibil de a-i face rău lui Buddha. Bodhisattva care are bodhicitta nu-și poate opri plăcerea. Nu poate fi rănit.

Întrebare: Dar cei care sunt pe cale, pot fi răniți?

Răspuns: În funcție de karmă. Care este cea mai bună protecție? Bodhicitta, compasiunea pentru alții. Cu cât practicați mai mult „Tong Len”, „Cele patru gânduri infinite” și alte practici care vă dezvoltă compasiunea, aceasta este cea mai bună protecție. Este imposibil ca cineva să vă mai facă rău după aceea, chiar înainte de a percepe direct vacuitatea. Viața voastră va deveni dulce și minunată și nu mai puteți fi răniți. Gloanțele nu vă vor atinge.

Poate să fie lângă voi cineva care să fie rănit, dar voi nu. Va fi imposibil, pentru că nu mai există sămânța vătămări care să rodească.

 

Învățătura maestrului Shantideva despre puterea regretului

Maestrul Shantideva descrie patru etape a puterii regretului.

a. Regretul la care ajungem în urma examinării modului în care am comis fapta negativă.

Începe prin a ne uita la modul în care efectuăm acțiuni negative.

Să începem cu versetul 27:

Cu mâinile lipite la piept,
Mă rog tuturor Buddha iluminați complet,
Și ai lor copii plini de compasiune
Ce în toate direcțiile lumii locuiesc.

Deci, în primul rând, începem să ne rugăm în fața ființelor iluminate.

28.
În ciclul vieții fără început,
în această viață, cât și în celelalte vieți,
Fără să-mi dau seama am păcătuit
Și i-am făcut și pe alții să păcătuiască.

Apoi ne confesăm și regretăm.

29.
Înșelat și stăpânit de ignoranța mea
Chiar m-am bucurat de acele păcate.
Dar acum, văzând-mi greșelile făcute
,
În fața protectorului meu, mă confesez cu seriozitate
.

30.
Mărturisesc orice păcat pe care l-am făcut vreodată,
Față de cele Trei Diamante, părinților mei și altor obiecte înalte,
Prin faptele, vorbele și gândurile mele
De afecțiunile mele mentale cauzate.

Ce sunt obiectele înalte? Profesorii, părinții, oameni care ne-au ajutat în trecut, ființe de înțelepciune. Profesorii spirituali sunt în fruntea listei. De ce ei sunt puși înaintea părinților? Pentru că părinții noștri ne-au dat un corp care ne permite să ne trăim această viață, pe când învățătorii spirituali ne permit să ne eliminăm toată suferința, și a noastră și a altora, din toate viețile. Prin urmare, învățătorii sunt la un nivel superior.

 31.
Sunt plin de defecte și necazuri
,
Și fapte grave adesea am comis.
În fața tuturor îndrumătorilor mei, mărturisesc
Toate
infracțiunile grave ce le-am făcut.

 

b. Teama că moartea va veni înainte de a avea timp să ne purificăm.

Maestrul Shantideva intră puțin în meditația conștientizării morții și încearcă să ne ilustreze teama teribilă că moartea va veni înainte de a ne purifica karmele negative pe care le purtăm în noi și care ne-ar putea proiecta în viitor într-o viață de mare suferință.

32.
Viața mea poate lua oricând sfârșit,
Înainte ca păcatele mele să fie purificate!
De aceea, grăbiți-vă, vă rog, să mă protejați
Pe orice cale ce mă poate elibera cu siguranță.

Care este cea mai mare frică? Că nu voi putea să mă purific.

Pentru că ce se va întâmpla?

Când mintea se desprinde de corp, voi fi complet sub controlul forțelor karmei. Acum am karma umană, dar există și alte karme, care sunt latente în acest moment. Și dacă nu le-am purificat, atunci aceste forțe vor fi copleșitoare. Ele sunt ca o tornadă, fără să am control asupra lor și mă vor duce acolo unde mă vor duce. Frica este că nu mă voi putea purifica și voi muri.

Maestrul intră puțin în acest subiect.

33.
În Lordul Morții nu te poți încrede!
El nu așteaptă pe nimeni
Să fie sau nu pregătit,
Bolnavi și sănătoși, într-o clipă îi ia,
Așa că nu fii sigur de viața ta!

Ce ne spune maestrul? Că nu știm niciodată când moartea va veni. Moartea nu așteaptă până când vom fi pregătiți să murim. Ea îi ia și pe cei pregătiți și pe cei care nu sunt pregătiți. Nu avem nici un control asupra ei. Moartea îi ia pe cei bolnavi, pe cei sănătoși, pe cei tineri, pe cei bătrâni deopotrivă. Nu avem nicio idee referitor la cât timp mai avem de trăit. Moartea va veni și n-am avut timp să ne purificăm. Asta se va întâmpla, dacă nu practicăm.

Maestrul Shantideva nu exagerează cu nimic. Cu cât vom medita mai mult asupra ei, cu atât vom înțelege grozăvia ei.

34.
Într-o clipă, voi pierde totul când voi pleca!
Dar acest fapt n-am reușit să-l înțeleg,
Și am comis nenumărate tipuri de păcate,
Pentru prieteni și dușmani.

Ce fac eu? Am nevoie urgent de bani. Așa că voi face o fraudă, pentru a evita necazul. Fac asta pentru rude sau prieteni. Comit infracțiuni. Ce se întâmplă în timp? Rudele pleacă, prietenii pleacă, și ce a rămas? Mi-au rămas păcatele. Nu-mi amintesc față de cine și de ce le-am făcut.

Va veni vremea când voi fi pe patul de moarte și n-am să mai știu cine mi-a fost prieten și cine a fost dușman. Mintea va deveni neclară și n-am să mai știu cine am fost. Dar nu pot scăpa de karma pe care am făcut-o. Ea este latentă în subconștient.

Fugim mereu după bani, bunuri, partener și alte obiective materiale. Dar ce obiective sunt acestea? Nu înțelegem legile cauzei și efectului, legile karmei. Și de karmă nu putem scăpa. Această karmă este cea care ne face să auzim vuietul iadului înainte de a muri.

 

c. Regretul la care ajungem în urma examinării lipsei de sens a păcatelor pe care le-am comis.

În următorul pas în descrierea puterii de distrugere, Maestrul Shantideva ne mărește regretul pentru faptele noastre rele, subliniind în același timp lipsa lor de sens.

35.
Toți dușmanii mei vor înceta să mai fie,
Prietenii vor înceta să mai fie,
Eu însumi voi înceta să mai exist;
Și orice altceva va înceta să mai fie.

36.
La fel este și orice fenomen care există:
Ca o experiență în vis trăită,
În curând va rămâne doar o amintire,
Și tot ce a fost nu mai revine.

În aceste versete maestrul ne vorbește despre impermanența lucrurilor. Ele ni se par atât de reale, atât de ferme. Maestrul spune: natura lor este o iluzie. De ce natura lor este o iluzie? Pentru că sunt o proiecție din karma noastră și nimic mai mult. Ele nu au nicio natură proprie de sine, ele vin din noi. Noi le proiectăm. Va veni ziua când karma care le proiectează se va termina.

Nu există nimic real în ele, sunt o iluzie. Sunt ca un vis, ca o bulă de aer. Ele sunt goale de a fi într-un fel sau altul. Sunt doar o proiecție din karma noastră.

Întreaga noastră viață este o proiecție din karma noastră, din ceea ce am făcut altora în trecut, bine sau rău. Este ceea ce determină fiecare clipă a realității pe care o trăim. Fiecare aspect, fiecare etichetă din realitatea mea, fără excepție. Determină lungimea genelor noastre, culoarea ochilor și așa mai departe.

Nu există nimic care să nu fie rezultatul karmei pe care am făcut-o. Nu există excepții.

Și despre asta ne vorbește maestrul aici. În acest sens, totul este o iluzie, pentru că ne gândim că lucrurile sunt într-un fel sau altul, de la sine și nu depind de noi.

37.
Chiar și în această scurtă viață
Mulți prieteni și dușmani au dispărut,
Dar păcatele datorită lor făcute
Au rămas acum înaintea mea.

Maestrul spune: „Acei prieteni pentru care am mințit, sau am înșelat, sau am furat, sau am comis fraude, au dispărut, nu mai sunt. Și în curând voi pleca și eu, dar păcatele mele rămân! Ele merg după mine.”

În Sursa binefacerilor mele scrie:

Ajută-mă să găsesc sigur înțelegerea
Că totalitatea  faptelor mele albe sau negre
Și efectele ce mi le vor aduce
După moartea mea, ca o umbră mă vor urmări.

Nu pot scăpa de această umbră decât dacă o purific acum.

Lama Dvora Hla povestește:

Am o prietenă foarte bună, încă din copilărie, și am stat mult la ea acasă. Părinții ei erau minunați și m-au primit mereu cu brațele deschise. Era foarte plăcut să vin la ea. Erau amândoi oameni minunați. Și într-o zi tatăl ei a avut un atac de cord și a murit. Mult mai târziu, prietena mea mi-a spus că tatăl ei obișnuia să-și bată soţia în fiecare zi. N-am știut nimic despre asta. În exterior, nimeni nu știa, pentru că era un cuplu atât de minunat și căutau să facă bine.

Se pare că a existat multă violență în casă în toți acești ani. Prietena mea mi-a spus că tatăl ei a suferit de un atac de cord, fiind încă relativ tânăr, avea șaizeci de ani. El a trebuit să meargă la spital, iar soția lui nu știa să conducă, așa că a condus el. A oprit mașina în mijlocul drumului, a îngenuncheat în fața ei, pentru a-i cere iertare. Știa că va muri. Și deodată l-a apucat groaza, i-a fost clar încotro se duce. Apoi a venit regretul.”

 

d. Practica de a învăța să ne temem de acțiunile negative.

În a patra parte a descrierii sale, Maestrul Shantideva ne ajută să dezvoltăm conștientizarea și teama de a face rău.

38.
Deodată realizez, că trăind
Sub influența ignoranței,
A aversiunii și dorinței,

Fără să-mi dau seama, am făcut atâtea păcate.

La ce se referă maestrul aici? În mijlocul roții vieții sunt reprezentate cele trei otrăvuri: ignoranța, dorința și aversiunea. Ele se află tot timpul în mintea noastră.

– Îmi place, îl vreau. Sunt dispus să fac orice pentru obține lucrul pe care mi-l doresc.

– Nu-mi place, îl resping. Sunt gata să calc și pe cadavre doar ca să scap de chestia asta.

Toate acestea se întâmplă pentru că nu înțeleg de unde vin lucrurile, natura lor. Nu înțeleg că ele sunt proiecția mea. Din cauza acestor otrăvuri, a ignoranței, a dorinței și a aversiunii, am păcătuit, fără măcar să bag de seamă. Acesta este reacția mea firească. Fac lucrurile automat.

39.
Noapte și zi, fără încetare,
Viața mea se epuizează
,
Fără să poată fi prelungită,
Atunci cum poate cineva ca mine să nu moară?

Timpul se scurge în continu. Nu putem adăuga timp suplimentar vieților noastre. Trăim permanent în iluzia noastră că moartea nu ni se va întâmpla. Da, știm în principiu că într-o zi vom muri, dar mai avem destul timp, de ce să ne grăbim atât?

Lama Zopa întreabă: „Dacă ai un atac de cord, trebuie să alergi la spital sau să te purifici?” El spune: „Purifică imediat. Pentru că păcatele te vor urmări urma ca o umbră. Într-un spital vei fi salvat sau nu, dar de karma nu poți scăpa”.

40.
În timp ce sunt întins pe patul de moarte,
Înconjurat de prieteni și rude,
Agonia și durerea morții
Numai eu le voi simți.

Cineva stă întins pe patul de moarte și toată familia lui este în jurul lui: Cu toții îl iubesc și doresc să-l însoțească pe ultimul lui drum.

Nu mai respiră, inima nu-i mai bate. Mintea lui se află încă în corp și începe să treacă prin durerea morții. El nu mai poate împărtăși nimănui prin ceea ce trece. Corpul este mort clinic. Agonia morții este îngrozitoare. Cu toții am trecut prin asta de nenumărate ori, pentru că am murit de nenumărate ori. Știm asta în subconștientul nostru, motiv pentru care ne este atât de frică de moarte.

Moartea clinică nu este moarte. Oamenii care s-au întors nu au ajuns deloc în acest stadiu. Durerea unică a morții apare după moartea clinică. Și asta nu este o metaforă!

 

Numai faptele bune ne pot proteja

41.
Când emisarii Lordului Morți te-au înhățat,
Cu ce te mai ajută familia și prietenii?
Numai faptele bune te pot proteja în acel moment,
Dar asta, vai, prea puțin le-ai practicat.

Maestrul Shantideva ne-a spus mai înainte: „Tu chiar crezi că mai timp? Nu ai nicio idee cât timp ți-a mai rămas. Nu poți adăuga nicio clipă în plus vieți tale, ceasul ticăie tot timpul. Iar când emisarii Lordului Morții te-au înhățat, la ce-ți mai folosește familia și prietenii din jurul tău? Ei nu te mai pot ajuta cu nimic. Ei pot doar să te ţină de mână, dar nu pot să-ți înlăture moartea, nu-i așa?”

Karma acestei vieți s-a terminat. Nu există rude, prieteni și bani, nu există nimic care să mă ajute.

Când voi muri, nu contează câți oameni vor fi acolo, care îmi vor cere să rămân. Karma s-a terminat. Karma s-a terminat. Singurul lucru care mă poate proteja atunci este doar bunătatea pe care am făcut-o! Pe care o fac atât de puțin. Nu sunt atentă să fac asta.

Întrebare: Cineva suferă de o boală gravă și mulți oameni fac meditații și rugăciuni pentru el. Dacă a rămas fără karma [de a fi sănătos], atunci ce rost mai are ca ei să facă asta?

Răspuns: Dacă karma i s-a terminat, nu există nicio forță care să poată schimba asta. Dacă există o forță care să o poată schimba, înseamnă că nu a sosit încă.

Dacă s-au rugat și el nu a murit, atunci karma lui nu s-a terminat încă. Și cum s-a întâmplat, este prin rugăciuni.

 

Mâhnirea despărțirii

Întrebare: Dar oamenii nu se gândesc la karma, ci la durerea despărțirii.

Răspuns: În acest caz este dăunător. Pentru că dacă i-a venit karma să moară, trebuie lăsat să moară în pace, să nu-l deranjăm. Așa că, atunci când în preajma celui pe moarte sunt oameni în panică sau care au emoții negative foarte puternice sau care sunt profund mâhniți, toate acestea îl deranjează pe muribund. Deoarece ele poate fi un declanșator pentru karma negativă.

Așa că cei care încep să intre în panică, trebuie scoși din cameră. Lângă el, oamenii ar trebui să stea liniștiți. Ei pot face meditație, se pot ruga pentru el și asta e bine. Este minunat dacă sunt rostite scripturile în șoaptă, dacă el crede în ele. Chiar dacă nu crede, atunci le poate auzi. Muribundul nu trebuie deranjat. A venit vremea lui. Nici nouă nu ne-ar place să fim deranjați când ne va veni vremea să plecăm din această lume.

Se povestește despre un rabin care trăgea să moară și toți hasidimi lui (Ḥasīd – „cuvios”, „sfânt”, „om evlavios” este un onorific evreiesc, folosit frecvent ca termen de respect excepțional, în perioada talmudă și în perioada medievală timpurie. Ea denotă o persoană care este scrupuloasă în respectarea legii evreiești și adesea una care depășește cerințele legale ale respectării rituale și etice a evreilor în viața de zi cu zi) stăteau în jurul patului lui, rugându-se și nu-l lăsau să moară. O servitoare, vede ce se întâmplă, inima ei este plină de compasiune, ia un castron mare și îl trântește de pământ. Toată lumea aleargă să vadă ce se întâmplă, și atunci rabinul își dă sufletul.

Întrebare: Îl deranjau să moară sau îi deranja doar karma?

Răspunsul: Și asta. A-l ține este deranjant. Rabinului i-a venit timpul să moară, să intre în meditație. Și dacă este într-adevăr un mare om spiritual, atunci el poate face asta. Dacă a făcut multe fapte bune, poate călări pe ele. Singurul lucru pe care îl putem face pentru cineva pe care l-am iubit și care a murit, este să ne rugăm pentru el, să-i trimitem binecuvântările noastre și să nu-l deranjăm. Îl lăsăm să plece. Karma îl va duce acolo unde trebuie să-l ducă.

42.
O, protectorilor! Am fost nepăsător,
Și n-am știut că mă voi confrunta
Cu astfel de terori;
Am comis atâtea păcate
De dragul acestei vieți trecătoare!

Despre ce ne vorbește? Ne vorbește despre focusare, despre perspectivă. Despre faptul că nu înțelegem că mintea nu încetează atunci când corpul moare și credem că asta e tot ce există. Credem că există doar o baltă și nu un ocean. Și pentru a obține plăceri, lucruri materiale, să ne simțim bine, reputație, laude, suntem gata să încălcăm regulile morale, să facem tot felul de lucruri oribile. Și acum vine momentul adevărului, care este regretul.

43.
Cel târât spre locul de tortură
Pentru a-i fi retezat un mădular;
Întreaga sa înfățișare este transfigurată
:
Ochii îi sunt cuprinși de spaimă și gura uscată.

Maestrul ne descrie un infractor care a fost prins furând, iar legea spune să i se reteze mâna. El este târât spre locul de tortură. Maestrul spune că întreaga înfățișare se transfigurează: are gura uscată, ochii bulbucați de spaimă și este cuprins de spaimă.

44.
Atunci cât de disperat vei fi,
Când ești luat de emisarii morți?
Cuprins de groază și de febra fricii
Teroarea va fi cu mult mai mare
.

Maestrul spune că în momentul morții, nu ne pierdem doar o mână, ci ni se ia dintr-o dată tot ce aveam. Doamna Karma este extrem de crudă.

În momentul morții, toate karmele care ne-au adus lucrurile pe care le avem în această viață se termină deodată.

Mâinile, picioarele, ochii, gura, mintea, prietenii, rudele, bunurile, reputația, tot ceea ce credeam că suntem, ne sunt luate cu forța. Maestrul încearcă să ne ilustreze ce se întâmplă în acest moment al morții, când pierdem deja totul.

Maestrul spune: „Hai să luăm pe cel căruia i se va reteza mâna, putem să ne identificăm cu ceea ce simte? Întregul aspect al acestuia se schimbă datorită fricii de a-i fi tăiată mâna. Dar în momentul morții, frica este groaznică. În acele momente când nu mai poate spune nimic, trece prin dureri insuportabile și suferința este cu  mult mai mare decât aceea de a i se reteza o mână.”

Uneori se compară cu felul în care se simte o insectă când sistemul ei respiratoriu este strivit. Când ni se smulge totul dintr-o dată, durerea este îngrozitoare. Putem vedea asta la persoana pedepsită prin retezarea unui membru, ceea ce ne oferă o frântură din sentimentul interior din momentul morții.

Prin urmare, este important să regretăm profund acțiunile noastre negative din trecut și să continuăm cu îndârjire să facem cele patru puteri, pentru a purifica karma negativă, prevenind astfel durerea și oroarea morții.

45.
Există cineva care să te salveze cu adevărat
De această frică îngrozitoare?
Privești îngrozit cu ochii larg deschiși,
Spre cele patru zări căutând pe cineva care să te ajute.

Cine te va ajuta acum? Maestrul apoi spune:

46.
Îți dai seama că nu există nimeni care să te protejeze,
Nimeni în nicio direcție, și întunericul te învăluie.
În acest loc nu există nimeni care să te protejeze;
În acel moment nu mai poți face nimic pentru tine.

Este prea târziu. Nu mai putem fi ajutați.  Atunci când este posibil? Acum! Acum, dacă începem să respectăm legile karmei și să înțelegem ce produce protecție, ce produce fericire, ce produce suferință. Tot ce putem lua cu noi sunt binefacerile și păcatele noastre. Ele cu siguranță vor veni după noi. Dar toate celelalte lucruri nu.

 

Victoria asupra morții

Întrebare: Cel care a experimentat iluminarea nu mai trece prin această experiență a morții?

Răspuns: Un bodhisattva, dacă a terminat calea, pentru el nu mai există moarte. El este Jivanmukti, cel care a învins moartea în timp ce trăiește, în timp ce este în viață. Acesta este și motivul pentru care se predă tantra. Cel care a realizat Bodhicitta, chiar dacă nu a finalizat întreaga cale, moartea pentru el este cu totul altceva. Dacă știe că poate să aducă altora beneficii în corpul său actual, el va continua în el. Dacă poate aduce mai multe beneficii într-un alt corp, va continua în altul. Este cu totul altceva. Nu va mai exista situația „Cine mă va proteja de întuneric ?”, este cu totul altceva. O experiență complet diferită.

Maestrul ne descrie ce li se întâmplă majorității oamenilor și nu exagerează în ceea ce spune. De aceea Bodhisattva este profund întristat, pentru că îi vede pe ceilalți și nu-i poate ajuta în acele momente.

Dacă facem o practică tantrică avansată și avem relații strânse cu Lama, el ne poate ajuta atunci. Și nu numai că poate, el sau ea chiar ne ajută atunci.

 

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 3 – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 3

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Îndepărtarea obstacolelor din calea Bodhicittei –
Mărturisirea faptelor noastre rele

Acum trecem la capitolul 2 al cărții al cărui subiect este:

Dikpa shakpa

Dikpa    păcate, fapte rele, abateri morale,
Shakpa
a despica bușteanul. Cuvântul este folosit pentru spovedanie, confesiune.

Acest act purifică toate păcatele din fluxul nostru de conștiință. Toate amprentele mentale lăsate în mintea noastră ca urmare a faptelor greșite pe care le-am făcut, spus sau gândit sunt obstacole în calea bodhicittei și deci obstacole în calea iluminării.

În continuare vom vorbi despre purificare. Spovedania/confesiunea face parte din purificare. Maestrul Shantideva ne învață o serie de pași pe care trebuie să-i facem pentru a finaliza purificarea.

 

Obstacole în calea bodhicittei și
condițiile care susțin dezvoltarea bodhicittei

Vom vorbi despre obstacole în calea bodhicittei și condițiile care susțin dezvoltarea bodhicittei. În tibetană:

gal kyen                                           tun kyen

Kyen înseamnă cauză sau condiție.
Gel
se spune nazal ‘n’ gel‘n’gyel kyen și înseamnă condiție care împiedică.

Al doilea, Tun kyen este condiția care susține.
Cuvântul Tun este folosit pentru ceva care susține, sau ceva care este în armonie, sau ceva care ajută.

Despre ce vorbim? Vorbim despre factorii din conștiința noastră care susțin dezvoltarea bodhicittei și despre factorii care o împiedică.

 

Îndepărtarea obstacolelor din calea bodhicittei

Vom vorbi acum despre obstacolele în calea dezvoltării bodhicittei și cum să le  înlăturăm.

Cu toți avem acel Gyel Kyen. De fapt le avem pe amândouă. De unde știm asta? Nu ne-am fi aflat aici dacă nu am fi avut pe Tun Kyen. Deci avem, dar foarte slab. În schimb, avem o mulțime de obstacole. Încă nu știm să iubim pe toată lumea, pe deplin, altruist și fără niciun egoism și nici nu știm cum să-i ajutăm cu adevărat. Suntem încă slabi.

Maestrul Shantideva este un as în asta. El spune: „Totul ține de practică! Nu există ceva pe care să nu-l poți dezvolta dacă practici”. Dacă ne antrenăm, trebuie să progresăm.

Cu toții avem semințele compasiunii pe care vrem să le creștem și să le dezvoltăm. Spunem că oricine își poate dezvolta adevărata bodhicitta și oricine va fi un Buddha. Nu că poate va fi un Buddha, ci chiar va fi un Buddha!

Întrebarea este cât timp ne va lua până vom deveni Buddha, pentru că atâta timp cât nu suntem acolo, omenirea suferă.

 

Două căi de a elimina obstacolele

Există două căi de a elimina obstacolele: există calea ușoară și calea grea.

Care este calea grea? Am karmă negativă, am făcut o fapta rea, nu știu când și nici nu mă interesează. Nu am făcut nimic cu ea și într-o zi va da rod. Legea karmei spune că sămânța plantată trebuie să dea rod. Dacă karma nu a fost purificată, ea nu va dispărea de la sine. Dacă am făcut cuiva rău, fapta nu se va șterge niciodată din fluxul meu de conștiință până când nu o voi purifica.

Calea grea: karmele rodesc și trebuie să le suportăm. Dar apoi trec. Energia s-a consumat. Am furat, au furat de la mine, acea karmă a dispărut.

Asta nu înseamnă că nu sunt și alte karme. Asta nu înseamnă că am eliminat problema. Pentru că continuăm să le plantăm în ignoranța noastră. Deci aceasta este calea grea deoarece aceste lucruri ne provoacă suferință. Acesta este cauza pentru care există suferință în viața mea.

Calea ușoară este de a purifica aceste karme înainte ca ele să dea rod. Cu alte cuvinte, neutralizăm semințele care sunt deja în sol astfel încât ele să nu mai germineze. Aceasta este purificarea. Nu putem scoate semințele, pentru că odată ce există o amprentă mentală, ea rămâne. Ce am făcut, am făcut. Dar pot neutraliza această energie ca să nu mai dea roade. Și aceasta este purificarea.

 

Întrebare: Sunt oameni care fac lucruri minunate, de exemplu, familia noastră, copii noștri. Și dacă mergem la război, ucidem oameni. Avem această dualitate: pe de o parte, putem fi oameni minunați și, pe de altă parte, putem fi ucigași. Unuia îi facem un lucru foarte bun și altuia îi facem un lucru rău. Cum putem face astfel încât confesiunea și purificarea să fie perfecte?

Răspuns: Tu spui: „Nu sunt complet rău, sunt și bun!”. Așa este, altfel nu te-ai fi aflat aici. Dar, dacă vrei să te purifici, purifică răul, nu-l atenua. Cu cât te poți conecta mai mult la el, cu atât purificarea este mai puternică.

 

Etapele pregătitoare pentru procesul de purificare

Am spus că bodhicitta este atât de puternică, încât elimină toate karmele negative. Pentru a dezvolta bodhicitta trebuie să îndepărtăm obstacolele din calea dezvoltării ei.

Pe de altă parte, sunt atât de impur încât nu pot face purificarea corect. De aceea, este nevoie de acțiuni pregătitoare înainte ca purificarea să fie suficient de puternică.

Oamenii se reped în practica purificării fără pregătire și atunci purificarea este slabă. Dorim ca purificarea să fie serioasă pentru că avem multe de purificat.

Maestrul Shantideva ne vorbește despre asta înainte de a vorbi despre purificare în sine. Avem nevoie de a strânge niște Tun Kyen, factori de susținere, condiții de susținere, energie pozitivă care să ne dea tărie, astfel încât purificarea să fie puternică. Deci, înainte de purificare, trebuie să trecem prin câteva etape preliminarii pentru ca purificarea să fie puternică.

În cel de-al doilea capitol al acestei cărți, există patru părți, fiecare reprezentând unul dintre pașii preliminari.

a. Dăruirea de ofrande

chupa

b. Prosternări

chaktselwa

c. Refugiul

kyabsu drowa

d. Confesiunea și purificarea faptelor rele

dikpa shakpa

 

Vom începe să parcurgem etapele purificării și o vom face într-o ordine puțin diferită față de capitol, începând cu prosternările, refugiul, oferirea de ofrande și abia apoi confesiunea/spovedania. Această ordine se potrivește mai bine pașilor preliminari pe care îi facem de obicei în practica meditației.

 

a. Prosternările

Chak tsel

Chak    mână,
Tsel    
  a căuta.

Dar împreună Chak tsel înseamnă prosternare, a se înclina până la pământ.

Este interesant că expresia tibetană a te prosterna în fața unui Lama sau a unui învățător, este ca și când el ar avea ceva în mână. Lama are înțelepciune și eu caut înțelepciunea la el, așa că mă înclin pentru a primi înțelepciunea de la el. Acesta este Chak tsel.

După cum știm, fiecare text tibetan începe mai întâi cu o prosternare în fața lui Buddha sau în fața compasiunii. De exemplu, Maestrul Chandrakirti, care a scris cartea despre filosofia Madhyamika a Căii de mijloc, o carte bazată pe logică, începe prin a se prosterna în fața compasiunii.

Maestrul Shantideva ne vorbește despre prosternări, ceea ce pentru noi este dificil, pentru că în cultura noastră nu se obișnuiește prosternarea în fața statuilor și icoanelor.

În budism ne prosternăm, dar nu la statui și icoane, pentru că ele nu au putere.

Unde se află puterea? În înțelepciunea și compasiunea din inima noastră. Suntem încă slabi și tineri pe cale, și acești factori nu sunt dezvoltați în noi, pentru că în viața noastră există multă suferință. Avem nevoie să-i intensificăm, iar prosternările, printre altele, sunt o expresie fizică a acestui lucru.

Este important să înțelegem că prosternarea în sine este goală. Așa cum și statuia este doar bucată de piatră, și desenul în sine este o bucată de hârtie. Prosternarea este de fapt o mișcare a corpului și atâta tot. Ce o face să fie puternică? Înțelegerea acestui lucru. Când Moise a văzut tufa în flăcări care nu era mistuită de foc, a căzut cu fața la pământ.

După ce am perceput direct vacuitatea, în mod natural ne vom prosterna înaintea sacrului, pentru că experiența prin care am trecut a fost divină. Actul de prosternare plantează semințele ca aceste lucruri să ni se întâmple cu adevărat.

Ne prosternăm ca să putem realiza înțelepciunea și compasiunea în inima noastră. Iar când prosternarea este însoțită de acest gând, ea are o mare putere, pentru că atunci de fiecare dată când facem asta ne întărim amprentele mentale. Este foarte important ca prosternarea să nu fie un act fizic banal, ci un act sacru.

Dacă vrem să realizăm Bodhicitta în această viață, vrem să mobilizăm totul. De aceea Maestrul Shantideva începe să ne vorbească despre toate aceste lucruri. El nu spune lucrurile în vânt. Dacă minimalizăm actul atunci și rezultatul va fi diminuat.

Când ne prosternăm trebuie să ne gândim: „Cred că pot ajunge la iluminare, cred că pot să-mi dezvolt înțelepciunea și compasiunea sublimă.”

Deci, cum se face practic prosternarea?

Când ținem mâinile împreunate ca de rugăciune, degetele mari ale mâini le ținem înăuntru. De ce? Ele îl reprezintă pe Lama, pe învățătorul nostru, pe care dorim să-l păstrăm în interiorul nostru. Lama, profesorul care mă învață înțelepciunea și de care vreau să mă apropii, este mereu înăuntru. Nu-l las niciodată afară. Deci, degetele mari sunt înăuntru. Mâinile împreunate ating

– chakra coroanei, apoi

– chakra gâtului, după care

– chakra inimii.

Acestea simbolizează: corpul, vorba și mintea. Adică, acțiunile sublime ale lui Buddha, care voi fi; vorbirea pe care o voi folosi pentru a aduce dharma ființelor; și gândurile de înțelepciune și compasiune care le însoțesc. Și apoi ne prosternăm, ne lăsăm în genunchi, palmele și fruntea atingând podeaua.

Când coborâm, facem asta încet. De ce? Pentru că nu vrem să coborâm în tărâmurile inferioare. Și ne ridicăm repede, pentru că nu vrem să rămânem în ele. Deci, coborâm încet, și ne ridicăm în picioare repede.

Acest act îl facem de trei ori. De ce de trei ori? Pentru că avem trei obiecte în fața cărora ne prosternăm. Care sunt cele trei obiecte? Ele sunt cele Trei Diamante.

 

Cele Trei Diamante

Spunem Kun chok, în tibetană. Kunchok. „Diamante” nu este o traducere exactă, dar mă voi folosi de cuvântul „diamant” aici.

Kun chok  —  piatră prețioasă, piatră scumpă, nestemată.
Koyn            foarte rar,
Chok          
 cel mai înalt.

Așa că vom spune „Cele Trei Diamante” pentru că este mai ușor.

Care sunt cele trei diamante? Buddha, Dharma și Sangha. Este foarte important să le înțelegem pentru că:

– Nu ne prosternăm la statuie. Ea nu este Buddha. Este o reprezentare nominală a lui Buddha. Atunci la ce ne prosternăm? Ne prosternăm înaintea înțelepciunii și a compasiunii lui Buddha. Care este înțelepciunea lui Buddha? El înțelege realitatea prezentă, direct. El înțelege vacuitatea. El experimentează permanent vacuitatea. Meditează permanent asupra vacuității. Înțelege permanent realitatea supremă. De aceea, ne prosternăm în fața acestei înțelepciuni care atunci când va fi în inima noastră, toate suferințele vor fi eliminate și le vom putea elimina și pe ale altora. Deci, Diamantul Buddha simbolizează ființa iluminată care a realizat înțelepciunea și compasiunea.

– Ce este Diamantul Dharma?

Ce este Dharma nominală? Cărțile de Dharma înseamnă nominal. Sutra Inimii este dharma, dar este dharma nominală și nu Diamantul Dharma. Noi nu ne prosternăm la o carte, ci ne prosternăm la înțelepciunea și compasiunea pe care dharma ne-o dă așa cum va fi ea realizată în inima noastră. Ne prosternăm pentru încetarea tuturor afecțiunilor mentale. Deci, Diamantul Dharma este realizarea înțelepciunii și încetarea tuturor suferințelor mentale. La această stare sublimă ne prosternăm.

Ce este Diamantul Sangha? Cuvântul sangha are mai multe utilizări:

a) Este folosit pentru comunitatea de oameni care studiază Dharma. Aceasta este Sangha. Dar nu acesta este sensul original al cuvântului. Apropo, sangha este un cuvânt sanscrit.

b) Sangha este folosit pentru comunitatea de călugări. Dacă sunt mai mult de patru călugări, atunci este sangha. Ken Rinpoche a predat și călugărilor și călugărițelor, lucru care nu era acceptat la vremea aceea în mănăstirea tibetană.

c) Diamantul Sangha sunt toți Arya, ființe nobile ce au perceput direct vacuitatea. Ele se află deja pe calea de ieșire, garantat vor ajunge la iluminare. Datorită realizării înțelepciunii în inima lor, ne pot îndruma pe cale. De aceea aceste ființe sunt sfinte pentru noi. Manjushri, Chenresik sunt un astfel de Arya Bodhisattva.

Există mulți Bodhisattva și au tot felul de nume în scripturi, dar practic oricine a perceput direct vacuitatea este un Diamant Sangha.

Ce au în comun cele trei diamante?

Ceea ce au în comun toate aceste trei diamante este înțelepciunea karmei și a vacuității, și compasiunea realizată de cineva sau pe care eu o voi realiza.

Deci la ce ne prosternăm? La înțelepciune și compasiune. Dacă ne prosternăm cu aceste gânduri, plantăm semințe de a le realiza. Ne apropiem de realizarea lor și atunci practica va fi foarte puternică.

Doctorul, remediul și asistentele medicale

Buddha, Dharma și Sangha sunt comparate cu doctorul, remediul și asistentele:

    • Buddha este doctorul pentru că el cunoaște calea. El a făcut calea până la capăt și ne-o poate arăta. El nu a fost Buddha de la început. A fost ca și noi, și a parcurs calea. Iar pentru faptul că o cunoaște, Buddha este ca un doctor.
    • Dharma este ca un remediu, medicament. Este instrucțiunea a ce ar trebui să facem pentru a ajunge la iluminare.
    • Sangha – cei care au perceput direct vacuitatea, sunt ca asistentele medicale.

Noi nu am avut karma de a trăi pe vremea lui Buddha. Deci cum va ajunge Buddha la noi? El va veni prin intermediul profesorilor. În Sutra tăietorul de diamant, Buddha a spus: „În zilele care vor urma mă voi arăta prin învățătorii voștri. Așa voi veni”. Încă nu avem karma ca în povestea despre Maestrul Asanga, să vedem figura strălucitoare a lui Buddha acum înaintea noastră. Dar într-o zi o vom vedea. Toți Arya o văd. Până atunci, nu există altă cale de a-l întâlni pe Buddha decât prin intermediul profesorilor, iar profesorii pot lua diferite forme.

Deci, acesta a fost primul pas în ceea ce privește pregătirea pentru purificare. Deci, în primul rând ne prosternăm. Acest act este mental și fizic, ambele elemente trebuie să fie prezente.

b. Refugiul

Kyam dro

Aici scrie Kyab dro, dar datorită literei „a” –  care nu se pronunță, se va spune Kyam dro.

Dro = a merge. Deci, a merge la refugiu.

În a doua etapă ne refugiem în Buddha, Dharma, Sangha. Mergem la aceste trei diamante și ne căutăm refugiul în ele.

 

Ce este refugiul budist?

Voi spune câteva cuvinte despre refugiu. Ce este refugiul în general?

Frica și speranța

În general cuvântul „refugiu” înseamnă a căuta un adăpost, protecție. Căutăm protecție față de ceva. Avem aici o îmbinare între:

∙ Frica de ceva, și

∙ Credința că există ceva sau cineva care ne poate ajuta sau ne poate proteja.

Ne este frică de ceva și credem că poate există un factor care ne poate ajuta și apoi ne refugiem în el. Copilului mic îi este frică noaptea și îi spune: „Mamă, mamă”, și se duce și se refugiază în brațele mamei lui.

Dacă ne uităm la ceea ce facem în timpul zilei, putem vedea că ne refugiem tot timpul în ceva.

În ce ne refugiem? Eu zic: „Vreau pizza. Mi-e poftă de pizza”. Caut tot timpul ceva care să mă ajute acum. Și spre ce mă îndrept? Spre lucrurile materiale, lumești. Unii se refugiază în mâncare, alții în droguri, în sex, în călătorii și altele.

Lama Dvora Hla povestește:

Am un prieten, un discipol minunat al lui Rinpoche, un adevărat Bodhisattva. El nu putea intra în practica tantrică pentru că voia neapărat să învețe să facă parașutism înainte de asta. Și a plecat să facă asta. Trebuia să-și elimine din sistem această dorință.

Ne refugiem în lucrurile lumești tot timpul. Care este problema? Ele sunt un sprijin nesigur. Nu ne pot proteja cu adevărat. Nu există nimic material, lumesc care să ne poată proteja, chiar dacă ni se par plăcute.

– Niciun partener nu poate fi un refugiu cu adevărat. De ce? Pentru că ori el va pleca înaintea mea, ori voi pleca eu înaintea lui. Cumva, ne vom despărți. La bine și la rău, într-o zi ne vom despărți. Ori moartea ne va despărți, ori altceva. Nici un prieten nu ne poate proteja. Și în cele din urmă vom pleca singuri din această lume.

Nu există nimic lumesc care să-mi garanteze cu adevărat fericirea și să mă protejeze cu adevărat de suferință.

Nu există nimic! Arătați-mi un singur lucru! Dacă ar fi existat așa ceva nu ați fi fost aici, pentru că v-ați fi refugiat în el!

Înțelegând asta, veți spune: „Sunt atât de plin de karme negative și ele rodesc neîntrerupt. Vin accidente, boli, dezastre și este atâta suferință în viața mea.  Atunci ce mă va proteja?”.

Singurul lucru care ne poate proteja sunt cele trei diamante, în sensul lor ultim: înțelepciunea și compasiunea pe care le vom realiza în inima noastră.

Statuia nu ne va proteja, cartea nu ne va proteja, ci înțelepciunea din carte și înțelepciunea pe care a realizat-o Buddha. Și dacă o realizăm și noi, este ceea ce ne va proteja. Nu există nimic altceva care să ne protejeze.

Mai mult de atât, ea este și singurul lucru care ne va însoți după ce vom muri.

Nu există nimic dintre lucrurile lumești pe care le-am acumulat și pentru care
ne-am consumat energia vieții care ne-a fost dată, pe care să le putem lua în viața următoare, cu excepția realizărilor spirituale. Numai acestea ne pot proteja
.

 

Cum ne protejează refugiul cu adevărat?

Refugiul în cele trei diamante, ne aduce conștiinței noastre credința și înțelegerea în puterea vacuității. Vacuitatea este ceea ce au în comun cele trei diamante:

– Buddha se află tot timpul în perceperea vacuității,
– dharma este înțelegerea vacuității,
– Arya au perceput vacuitatea.

Deci, toate acestea întăresc în conștiința noastră conceptul de vacuitate, înțelegerea ei și credința în vacuitate, cât timp nu am perceput-o direct. Înțelegând vacuitatea lucrurilor, încetăm să mai reacționăm față de ele, în modul nostru obișnuit și dăunător. În acest fel vom înceta să mai acumulăm karma negativă și în acest fel vom înceta suferința.

Prin faptul că ne refugiem, acest lucru acumulează deja karma bună pentru că ne îndreptăm mintea spre locul [aspectul] care ne poate ajuta cu adevărat.

Când facem asta, este deja un act de înțelepciune, este un act de adânc respect față de înțelepciune. El întărește factorii mentali care duc spre iluminare. Deci, aceste două lucruri întăresc energiile de care avem nevoie pentru a face purificarea așa cum trebuie.

 

Ce înseamnă practic să ne refugiem?

Pentru ca Buddha să ne protejeze, trebuie să-l tratăm cu respect. Orice ființă iluminată trebuie tratată cu respect. Nu putem trata din punct de vedere mental reprezentarea lui cu dispreț și să o tratăm și cu respect. Adică să aruncăm o carte de dharma pe jos, și să o tratăm ca și cum ar fi Buddha. Prin urmare, cel care înțelege conceptul de refugiu va trata întotdeauna reprezentările Buddha-Dharma-Sangha cu respect.

Există o poveste bine-cunoscută despre un sărac în India. Acesta urcă pe un deal și vede o statuie a lui Buddha. Începe să plouă și spune: „Oh, plouă pe Buddha”. Săracul are doar sandalele lui zdrențuite. Așa că își dă jos sandalele și le pune pe capul lui Buddha pentru a-l proteja de ploaie. L-a protejat pe Buddha așa de ploaie? Mental o face. Mental se prosternează în fața înțelepciunii pe care Buddha o reprezintă pentru el.

Apoi, ploaia se oprește, soarele apare dintre nori, strălucind. O altă persoană trece pe acolo și îl vede pe Buddha cu o pereche de sandale zdrențuite pe cap și spune: „Ce este asta?” și dă jos sandalele de pe capul lui Buddha.

Cine a făcut karma bună? Amândoi au făcut karma bună, pentru că au dat respect acelui lucru care îi poate proteja.

Dacă săracul și-a pus sandalele pe statuie pentru a păstra statuia, atunci nu a câștigat nimic. În cazul în care au înțeles ce reprezintă și apoi s-au prosternat în semn de respect fizic și mental, au acumulat karma în același timp. Au lăsat amprente mentale în mintea lor. Orice este înregistrat mental.

Avem nevoie de a ne întări forțele noastre care sunt slabe, iar pentru asta avem nevoie de aceste reprezentări pentru că nu îl întâlnim direct pe Buddha. Nu încă. De aceea avem nevoie de toate aceste mijloace pe care Maestrul Shantideva ni le predă atât de frumos.

 

c. Ofranda

Chupa

Chupa = ofrandă.

În versetul 1, maestrul scrie:

Pentru a dobândi acea aspirație prețioasă
Cu mintea pură dăruiește-le ofrande
Celor astfel plecați,
Dharmei sacre, sublimă și imaculată,
Tuturor Buddha și ai lor copii,
Oceane de virtuți sublime.

Ce înseamnă „copiii lui Buddha”? Ei sunt Bodhisattva. Lor le oferim comori de virtuți sublime.

În cultura noastră, ideea de ofrandă este cam străină. Nu suntem obișnuiți să dăruim ofrande. Iar motivul este atât condiționarea culturală, cât și faptul că nu le înțelegem. Așa cum nu înțelegem nici semnificația prosternărilor. Deci hai să vorbim puțin despre asta. Ce înseamnă a oferi ofrande?

 

Altarul

Pe masa de altar punem ofrande, boluri cu apă, luminări, un clopoțel, o carte, stupa, fructe. Pe masă se află:

    • Statueta lui Buddha și fotografiile învățătorilor pentru că ei ni-l aduc pe Buddha. Deci, statueta și fotografiile sunt o reprezentare a corpului lui Buddha.
    • Cartea de dharma reprezintă vorba lui Buddha; Dharma este învățătura lui Buddha.
    • Stupa reprezintă mintea lui Buddha.
    • Apoi avem apa, fructele, lumânările și florile. Ele sunt ofrandele pe care le oferim acestor reprezentări ale corpului, vorbei și minții lui Buddha.

De ce punem apă în boluri? Pentru că acesta este modul cel mai ieftin de a face oferte. Toată lumea poate găsi apă.

Fiecare ofrandă are un sens anume și vom vorbi puțin despre asta.

În fiecare zi, reînnoim altarul. La sfârșitul zilei, apa din boluri o strângem și o turnăm la plante. Ea nu se aruncă în chiuvetă. De ce? Pentru că acum este apă sfințită. Ce o face să fie sfântă? Intenția mea. Apa am pus-o ca ofrandă înțelepciunii și compasiunii sfinte. De aceea ea este sfântă. Şi voi continua să o tratez ca fiind sfântă și nu o torn într-un loc murdar. Apa sfântă o turnăm într-un ghiveci, sau o turnăm lângă un copac sau într-un râu.

Bolurile goale se usucă, aprindem un bețișor de tămâie, parfumăm bolurile și apoi le punem întoarse pe altar peste noapte. Fructele sau fursecurile pot fi oferite altora.

Actul de a dărui ofrande nu trebuie să aibă nici un aspect egoist. Nu este pentru beneficiul meu material, ci este pentru beneficiul meu spiritual. Așa că voi aranja estetic prăjiturelele pe o farfurie, pe care o așez apoi pe altar. Seara le strâng și le voi împărți altora sau colegilor de la servici. Nu este bine să cumpărați prăjiturelele care vă plac și apoi să le mâncați mai târziu, pentru că asta pângărește ofranda. Aduceți lucruri delicioase, dar gândindu-vă la cealaltă persoană și nu la voi.

În retreat altarul devine un lucru foarte important. În retreat ne ocupăm mult de altar. Dimineața aranjăm altarul. Punem apa, fructele, curățăm, aprindem un bețișor parfumat, ne asigurăm că totul este pus așa cum trebuie. După care ne prosternăm. Acestea sunt pregătirile care se fac în retreat, pentru meditație. Este ceea ce ne ajută să ne strângem forțele spirituale de care avem nevoie pentru a trece marea de păcate, de amprente mentale pe care le-am acumulat de o veșnicie, în ritm de 65 pe secundă. Avem mult.

 

Semnificația dăruirii de ofrande

Buddha mănâncă fructele? Dharma mănâncă fructele? Nu am văzut pe nimeni să le mănânce.

În termenii noștri este ceva care nu este de niciun folos. Din punct de vedere practic, ele nu au nicio utilitate. Ce sens are să dăm fructe cuiva care nu are nevoie de ele sau de mâncare?

Buddha nu are nevoie de fructele mele. Buddha se află în fericirea supremă. Nu are nevoie de nimic de la mine. Când i se oferea lui Ken Rinpoche ofrandă, el spunea: „Păstreaz-o tu!”.

Lama Dvora Hla povestește:

Ken Rinpoche mi-a spus asta de multe ori de câte ori îi ofeream ofrande, dar eu tot mergeam să-i dau. Uneori el le lua. I-am adus traducerile pe care le-am făcut din sutre și i-am adus traduceri din Tantra. Pe astea le lua. Chiar dacă nu citea ebraică, eu i-am explicat cum se citește de la dreapta la stânga și lui i-a plăcut foarte mult descrierea”.

Are Lama nevoie de aceste lucruri? Nu. Dar trebuie să i le oferim.

Pentru că Lama ne dă cheile paradisului.

– Nu am cum să-i răsplătesc bunătatea.

Nu-l pot răsplăti pe Buddha pentru bunătatea lui. Nu pot să-mi răsplătesc profesorii pentru ceea ce m-au învățat.

Nu le pot oferi nimic care să se compare cu ceea ce m-au învățat ei.

În trecut era obișnuit ca elevul serios, să ofere învățătorului greutatea corpului lui în aur. Nu pentru că profesorul avea nevoie de aur, ci prin asta elevul își demonstra seriozitatea și dorința să depună efort pentru a învăța. După cum știm ceea ce vine pe gratis este tratat cu neseriozitate.

Nu există nicio cale de a-l răsplăti pe învățător pentru ceea ce face pentru mine, dar trebuie să fac efort. De ce?

– pentru că nu am destulă forță; Pentru că binefacerile mele sunt puține. Sunt sărac(ă) în fapte bune. Câte momente pe zi mă gândesc să-i ajut pe alții? De aceea am nevoie de toate mijloacele pe care le am la dispoziție pentru a întări aceste karme. Iar ofranda este unul dintre ele.

– ofranda exprimă credința. Statuia nu va lua niciodată din prăjiturele. De aceea când dăruiesc ofrande declar: „Există ființe iluminate și într-o zi voi fi și eu o ființă luminată. Nu le pot vedea acum pentru că nu suntem pe aceeași frecvență. Dar ele există și voi ajunge la ele. Ele știu cine sunt, sunt omnisciente și mă văd că aduc ofrande și vin la mine. Când le chem, vin aici, pentru că știu totul. Ființele iluminate vin cu viteza gândului”. Acesta este un act de credință. Și credința este un factor foarte important în calea spirituală. Credința este îngrășământul pe care îl dăm practicii noastre, pentru că fără ea practica nu are putere. Credința este cea care întărește.

Deci, hai să vorbim despre diferitele tipuri de ofrande.

Maestrul Shantideva vorbește despre trei tipuri principale de ofrande.

 

1. Ofrande pe care nimeni nu le deține

dakpu masungway dze kyi chupa

Dak Po            proprietar, maestru,
Sungwa         
a deține,
Ma sungwa  
a nu deține,
Dze                  
lucruri,
Chupa            
ofrandă, a oferi.

Adică, a oferi lucruri pe care nu le deține nimeni.

Deci, putem oferi lucruri care nu sunt ale noastre. Cum ar fi marea, un apus de soare, munții, un peisaj frumos, o pădure frumoasă, imagini frumoase. Lucruri frumoase pe care le vedem. Vedem ceva frumos, chiar dacă nu este al nostru, ne spunem: „Oh, asta este pentru Buddha!”. De fiecare dată când ne bucurăm de ceva, al doilea gând ar trebui să fie: „Îl ofer celor trei diamante pentru ca înțelepciunea și compasiunea să se întărească în mine”.

De exemplu, prima ofrandă despre care ne vorbește maestrul sunt florile. Versetul 2:

Oferă orice varietate de flori și fructe
Și orice fel de plante medicinale,
Toate bogățiile lumii ce există,
Și toate apele pure și plăcute.

Stăm pe perna de meditație și ne imaginăm un cer acoperit cu flori minunate. Umplem tot cerul cu flori superbe și spunem: „Toate florile sunt pentru Lama, pentru cele trei diamante: pentru Buddha-Dharma-Sangha”. Și le dăruim din toată inima, fără zgârcenie.

Versetul 3:

Oferă muntele plin de pietre prețioase,
Păduri, locurile de refugiu liniștite și plăcute;
Copaci divini împodobiți de flori splendide,
Și arbori cu ramurile încărcate de fructe.

Muntele plin de pietre prețioase” este Muntele Meru, muntele legendar care se află în centrul lumii.

4.
Oferă parfumul zeilor și al oamenilor – bețișoare parfumate,
Arbori ce îndeplinesc orice dorință și arbori plini de nestemate,
Grâne care cresc de la sine, necultivate,
Și tot ce este minunat și demn de oferit.

5.
Lacuri și iazuri cu flori de lotus împodobite,
Unde cântecele plăcute ale păsărilor de apă răsună,
Spații nelimitate pline de ofrandă,
Ce nu are proprietar și complet perfectă.

Până aici au fost ofrandele care nu le deține nimeni.

6.
Mi le imaginez în mintea mea pe toate, și le ofer
Tuturor ființelor sublime, Buddha, și ai lor copii.
Fie ca acești nobili plini de compasiune și virtuți,
Să se uite la mine cu iubire și să-mi accepte darul pe care le ofer.

Oferim ofrande pentru ca înțelepciunea și binecuvântarea lor să vină la noi. Ce înseamnă să vină binecuvântarea lor? Înseamnă să putem realiza înțelepciunea, compasiunea și virtuțile lor înalte în inima noastră.

7.
Sunt lipsit de merite, sunt sărac,
Și nu am alte daruri de oferit.
O, Protectorul meu, ce te preocupi de bunăstarea altora,
Te rog, prin propria-ți putere
Acceptă aceste ofrande, de dragul meu.

Îi implor să-mi accepte ofrandele.

Deci acestea sunt lucruri pe care nu le am, lucruri care nu le deține nimeni.

 

2. Corpul meu.

Al doilea tip de ofrande sunt lucruri pe care le am.

rang gi lu ulwa

Rang gyi — al meu,
Lu              — corp,
Ulwa         — a oferi.

Al doilea lucru pe care îl ofer ca ofrandă este corpul meu. Este un lucru minunat de oferit pentru că acumulează multe binefaceri.

Cu toții avem un corp uman care ne permite să ajungem la iluminare și, prin urmare, el este prețios și important, nu de la sine. Vine din țărână și se va întoarce în ea. În sine, el nu este nimic, dar este un mijloc de a ne aduce la iluminare și asta îl face ceva foarte prețios. Orice lucru prețios vreau să le dau celor trei diamante.

8.
Îmi ofer propriul trup cu pietate,
Învingătorilor și ai lor copii
Acum și în celelalte vieți.
Vă implor,
nobili războinici,
Acceptați-mi ofranda ce vă ofer.

În acest verset dăruirea este însoțită de un act de implorare.

Nu ofer ceva poluat, ceva impur, care produce deșeuri, care este corpul meu. Așa că mai întâi îl transform într-un nectar al zeilor, în mintea mea, și asta este ceea ce voi oferi. Ofranda trebuie să fie ceva pur și minunat. Spunem: „Aș dori să-mi pot transforma corpul în nectar zeiesc și să-l ofer lui Buddha”.

Într-una dintre sutrele lui Buddha, există o povestioară despre un Bodhisattva care plânge. Se spune că un bodhisattva se afla în piață și plângea de mama focului. De ce plângea? Pentru că dorea să primească învățături de la Lama despre cum să ajungă la iluminare. O voce în inima lui îi spunea să meargă și să studieze cu Lama. Dar în acele zile trebuia să dăruiască Lamei aur în greutatea corpului său. Iar el nu avea nimic. Și atunci își spuse: „Nu am nimic! Îmi voi vinde organele mele”. Așa că stă în piață și începu să strige „Am organe de vânzare”. Apoi demonii vin și îi astupă gura pentru că nu voiau ca bodhisattva să ajungă la iluminare.

Pe măsură ce intenția de a ajunge la iluminare este mai mare, demonii încep să apară. Cât timp suntem neserioși, ne lasă în pace. Dar când devenim serioși pe cale, ei vin.

Geshe Michael, înainte de a intra în retreat, timp de zeci de ani a dezvoltat proiectul de digitalizare (scanare) a scripturilor budiste tibetane, care acum sunt și în sanscrită. El și-a dedicat viața de a pune pe picioare acest proiect, de a găsi fonduri și de a pregăti oamenii.

Mulți călugării și femei tibetane refugiate au lucrat la acest proiect. Dar înainte de a merge la retreat, avea nevoie de cineva care să preia proiectul și să-l conducă.

Așa că John [= John Brady], director de marketing al unei companii foarte mari cu sediul în SUA care primea un salariu foarte mare, i-a preluat proiectul. El a demisionat și a plătit din banii lui salariile celor care lucrau la proiect. Încet, încet, banii s-au epuizat.

Acum caută deja surse de finanțare. Așa că la John, care întreprinsese ceva atât de măreț, cu atâta dăruire, au venit demonii; Pericolul a trecut. Și așa rodește karma, când începem să ne apropiem. O poveste tipică.

O altă poveste despre o fată care a plecat într-un retreat lung. Și-a pus toate bunurile într-o dubă și a mers cu mașina până la locul unde se ținea retreat-ul, iar pe drum a văzut deodată fum ridicându-se din motor, a sărit din mașină și totul a luat foc. Tot ce avea ea.

Așa apar demonii când devenim serioși pe cale. Aceste povești se termină întotdeauna cu bine, deși pare înfricoșător. Dar lucrurile trec și apoi urmează purificarea.

Versetul 9:

Pentru că m-ai luat în grija ta,
Nu mă mai tem de samsara,
Și toate ființele simțitoare le voi ajuta.
Voi transcende păcatele mele anterioare,
Și de acum înainte
Voi evita păcate suplimentare.

 

3. Lucruri care sunt fructul imaginației noastre

lu trulway chupa

Lo           — minte, imaginație,
Trulwa — a produce,
Chupa   — a oferi
.

Deci, oferim lucruri frumoase pe care ni le imaginăm.

Și le dăruim din abundență. Ne folosim de cea mai bună imaginație pentru a umple întreg spațiul cu lucrurile pe care vrem să le oferim. Să spunem că vrem să ne imaginăm că dăruim flori, dar nu un simplu buchet de flori, ci ne imaginăm că întreaga încăpere sau tot cerul este plin de flori.

Este important ca mai întâi să vizualizăm cerul plin de flori și apoi le oferim ca ofrandă, pentru că amprenta pe care o lasă este mult mai puternică.

Desigur, că ceea ce dăruim fizic este mai puternic decât în ​​imaginație. Înregistrarea karmică este mai puternică. Deci, ceea ce puteți da fizic, dați fizic!

Intrați cât mai mult în aceste vizualizări și bucurați-vă de ele, pentru că vă schimbă gândurile și comportamentul.

Maestru Shantideva menționează douăsprezece astfel de ofrande.

 

a. Ofranda de scăldat

Tru

Tru — scăldare, baie.

 

10.
Oferă ca ofrandă o cameră de baie fin parfumată
Cu podele de cristal transparente și strălucitoare,
Cu coloane sclipind de pietre prețioase,
Și deasupra un baldachin ornat cu perle, radiind lumină.

Este minunat să ni-l imaginăm pe Buddha sub formă umană. Pentru cei cu imaginația săracă, maestrul Shantideva ne ajută să vizualizăm ofrandele cât mai opulent și magnific. El ne spune să ne imaginăm camera de baie plină de parfumuri fine, cu podele din cristal limpezi, oglinzi, coloane ornate cu pietre prețioase, și deasupra un baldachin din perle, radiind lumină.

11.
Oferă ofranda de scăldat trupurilor sfinte
Ale tuturor Buddha și ai lor copii,
Folosește-te de multe vase încrustate cu nestemate,
Pline de flori și apă înmiresmată de smirnă și tămâie,
În acompaniament de melodii minunate.

Pentru ofranda de scăldat a trupurilor sfinte ale tuturor Buddha și ale copiilor lor, ne folosim de multe vase mari, pline cu apă care este parfumată cu diferite parfumuri și făcute din aur și alte materiale prețioase.  Apa ar trebui să fie, de asemenea, amestecată cu flori minunate, iar scăldatul trebuie făcut în acompaniamentul muzicii frumoase.

 

 b. Ofranda veșmintelor fine

Nabsa

12.
Șterge-le sfintele lor trupuri cu prosoape imaculate
Și de cele mai dulci arome impregnate,
Apoi oferă-le veșminte splendide și parfumate,
Fine și moi, în culori spectaculoase.

 

c. Ofranda de podoabe prețioase

Gyen

13.
Oferă numeroase și diverse podoabe prețioase,
Tuturor ființelor realizate
Precum „Celui Excelent”, „Celui de Neînvins”, „Vocii blânde”,
Și, de asemenea, „Suveranului lumii”.

Cel Excelent”, „Cel de Neînvins”, „Vocea blândă” și „Suveranul lumii” – acestea sunt nume de bodhisattva care apar în diferite sutre. Ei sunt în ordinea scrisă Samantabadra, Maitreya, Manjushri și Avalokiteshvara.

 

d. Ofranda de unguente parfumate

Jukpa

14.
Trupul sfânt al celor virtuoși,
Imaculat și strălucind ca aurul pur și bine lustruit,
Unge-l cu cel mai ales unguent parfumat,
A cărui miros se răspândește în miile de milioane de lumi.

Vreau să menționez faptul că fiecare bol de pe altar, simbolizează unul dintre aceste lucruri.

Ce înseamnă o mie de milioane de lumi? Aceasta se referă din nou la mitologia descrisă în Abhidharma Kosha. În această scriere se vorbește despre sistemele de lumi care există. Conform budismului, există nenumărate planete locuite. Un sistem de o mie de lumi formează o galaxie mică. O mică nebuloasă. O mie de galaxii mici formează o galaxie medie. Și o mie de galaxii medii formează o galaxie uriașă. Există nenumărate galaxii uriașe. Despre asta se vorbește aici.

 

e. Ofranda de flori

Metok

15.
Celor virtuoși, cei mai înalți dintre primitorii de ofrande,
Oferă flori încântătoare și parfumate,
Lotus roșu și albastru și flori de mandara,
Aranjate în ghirlande minunate, precum și flori separate.

(Mandara este o floare despre care se spune că înflorește în paradis. Este parfumată, iar frumusețea ei îi încântă pe cei care o văd. În sutrele budiste, mandarele și alte flori divine plouă din cer când un Buddha predică sau când au loc alte evenimente minunate).

 

f. Ofranda de tămâie

pu

Versetul 16:

Oferă, de asemenea, nori de tămâie
Ce răspândesc miresme dulci, minunate,

 

g. Ofranda de mâncare rafinată

shelse

Mese încărcate de mâncăruri zeiești și rafinate,
Și orice fel de băuturi răcoritoare.

 

h. Ofranda luminii

nangsel

17.
Oferă lămpi încrustate cu pietre prețioase,
Rânduite în suporturi de lotuși aurii;
Pe pământul cu tămâie stropit
Și de petale delicate de flori acoperit
.

 

i. Ofranda palatelor

shelme kang

18.
Celor a căror natură este sfânta compasiune,
Oferă-le palate celeste
Răsunând de cântece de slavă,
Împodobite de bijuterii, perle și pietre prețioase
Iluminând infinitul spațiului.

Comentatorul nostru adaugă că palatele pe care le oferim sunt pline de zeițe și ele sunt cele care cântă minunatele cântece de slavă.

 

j. Ofranda de umbrele

duk

19.
Oferă constant Celor virtuoși
Umbrele de soare scumpe cu mânere aurii,
Împodobite pe margini cu nestemate și perle,
Stând drept, cu formele lor plăcute la vedere.

 

k. Ofranda de muzică

rulmo

20.
Oferă din abundență și alte ofrande:
Muzică și melodii suave,
Fiecare ca un nor ce vine și risipește
Durerea din inima oricărei ființe.

 

l. Ofranda de binecuvântare, astfel încât fluxul de ofrande să poată continua în flux neîntrerupt

chupay nampa gyun michepar jin-gyi lappa

 

21.
Fie ca ploaie de flori, nestemate și alte ofrande,
Să se reverse neîntrerupt
Peste diamantul dharmei sacre,
Peste imaginile celor sfinți și sanctuare.

Maestrul dorește să ofere dharmei. Dar cum dăruim Dharmei? Dharma este un concept. Cum putem oferi unui concept? De aceea căutăm o reprezentare fizică. Maestrul ne spune, să oferim ofrande obiectelor ce reprezintă Dharma – profesorii de Dharma și templelor.

 

Manjushri

Versetul 22:

Așa cum Manjushri și toți ceilalți
Au dăruit ofrande celor Învingători,
La fel le voi oferi și eu Celor Astfel Plecați,
Protectorilor și ai lor copii. 

Manjushri, este întruchiparea înțelepciunii, sau zeul înțelepciunii, sau îngerul înțelepciunii, cum vreți. Ca o formă fizică a înțelepciunii. Am spus despre Maestrul Shantideva că a practicat pentru a-l întâlni pe Manjushri și mai târziu a primit învățături direct de la el.

În tradiția budistă, culoarea sa este portocaliu – aurie, simbolizând aurul înțelepciunii. Într-o mână ține o sabie în flăcări și în cealaltă un lotus pe care este așezată o carte.

– Cartea simbolizează Dharma, înțelepciunea, iar

– Sabia în flăcări arde ignoranța.

În budismul tibetan, se utilizează frecvent vizualizări pentru a ne ilustra ideea de ardere a ignoranței.

Există descrieri despre cum Manjushri, Bodhisattva oferă ofrande. Deci, dacă ei fac asta, bineînțeles că și eu voi face același lucru.

Cine sunt cei „Astfel Plecați”? Ei sunt toți Buddha. Ce înseamnă „astfel”?  Înseamnă vacuitatea, înțelepciunea supremă. Este că au atins înțelepciunea supremă.

Ce oferim când spunem Mandala la început de lecție?

Aici este marele Pământ
Plin de miros de tămâie
Și de o pătură de flori acoperit.

Mărețul munte
Cu cele patru continente
Purtând Soarele și Luna
Ca bijuterie.

Aceasta este reprezentarea mitologică a lumii. Mărețul munte este muntele Meru, făcut din argint și aur, lapis lazuli și rubine. Are patru laturi și este imens. Conform descrierii mitologice a lumii care apare în Abhidharma Kosha, lumea este alcătuită din patru continente și opt ​​continente mai mici. Ideea este să ofer o lume pe care o parfumez cu parfumuri și tămâie, o acopăr de flori minunate, profesorilor care ne-au transmis dharma.

Ceea ce le oferim este o lume pură, paradisul lui Buddha. După ce am dăruit, am acumulat merite pe care le dedicăm: „Această minunată karma pe care am acumulat-o prin acest act de generozitate, o dedic tuturor ființelor ca să ajungă la fericirea sublimă a lui Buddha”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 2b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 2,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

În lecția trecută am vorbit despre iluminarea completă a lui Buddha versus nirvana și am spus că învățătorii din tradiția noastră nu încurajează oamenii să aspire spre nirvana, ci pentru iluminarea completă a lui Buddha, care este mult mai sublimă și mai încântătoare.

Subiectul acestei lecții este despre beneficiile bodhicittei.

Ce este Mahayana?

Maha mare,
Yana  
car.

Carul cel mare”. Aceasta este calea de a ajunge la iluminare care include toate ființele. Aceasta este Mahayana.

Hinayana este calea inferioară, pe care o parcurge cel care aspiră să ajungă la eliberare și să iasă din suferință, focusându-se pe el însuși. Asta nu înseamnă că nu are compasiune, dar această focusare este fundamentală în ceea ce privește practica lui.

Iluminării absolut complete îi mai spunem și iluminarea totală. Deci, Bodhicitta este aspirația spre iluminarea totală de dragul tuturor ființelor. În tibetană:

Sem kye pani shen dun chir
Yang dak dzok pay jang chub do

 

 Tipuri de Bodhicitta

O să vorbim puțin despre câteva tipuri de bodhicitta. În cursul 2 am vorbit despre ele mai detaliat.

 

Tipuri de Bodhicitta în funcție de nivelurile de înțelepciune

Între gradul de compasiune și gradul de înțelepciune pe care am dobândit-o, există o strânsă legătură și acest lucru nu este întâmplător. Pentru că nu ne putem dezvolta cu adevărat bodhicitta fără a avea o înțelepciune foarte profundă. Ele merg împreună.

Și înainte de a continua să intrăm în detalii, vom aminti puțin despre diferitele tipuri de înțelepciune pe care Arya le dobândește prin perceperea directă a vacuității.

 

Două niveluri de înțelepciune pe Calea perceperii

1. Înțelepciunea care vine din meditație.

Nyam shak yeshe

Yeshe înțelepciune.

Nyam shak înseamnă literalmente a fi în echilibru, meditația echilibrată. Patanjali, ne-a vorbit despre Samapati. În sanscrită, Samapati înseamnă meditația echilibrată. În tibetană Nyam shak.

Echilibru între ce? Între diferitele obstacole în calea meditației:

agitația = mintea este dispersată, aleargă în toate direcțiile, dorește lucruri, își amintește și îi este dor.

somnolența, moleșeala = mintea este somnoroasă și letargică, lipsită de vivacitate.

Este nevoie de multă practică pentru a ajunge la echilibrul minții în care ea este trează, conștientă, foarte clară, nu este împrăștiată și nu sare din loc în loc. Mintea este fixată pe obiect, fără să mai fie distrasă de ceva.

Dar, Nyam shak se referă la înțelepciunea dobândită de Arya în timp ce percepe direct vacuitatea.

Este înțelegerea directă a vacuității în timpul meditației profunde. Este înțelepciunea care este directă, care nu implică gândirea. A fost multă gândire înainte de asta, precum și multă practică de meditație și concentrare.

La acest nivel, cel care meditează este complet cufundat în meditație și nu are niciun gând. Nu există gândul de „eu” sau că „înțeleg acum vacuitatea”. Nu există deloc astfel de gânduri. Există, dacă vreți, o fuziune între minte și obiectul ei. Nu mai există nicio separare între ele. Nu mai avem conceptul de „mintea mea acum face asta”. Toate acestea au dispărut. Suntem cufundați în obiect și obiectul este vacuitatea.

Când se iese din această meditație, există sentimentul de coborâre. De ce? Pentru că mintea s-a aflat într-un loc foarte înalt.

Corpul este aici, dar mintea este în altă parte, într-o formă superioară de existență. După care există sentimentul de declin. Arya care a perceput vacuitatea pentru prima oară, știe clar ce s-a întâmplat cu el și înțelege că:

A întâlnit Dharmakaya, care este corpul mental al lui Buddha.

∙ De pe urma întâlnirii personale cu Buddha, știe cu toată certitudinea că „ființa iluminată” există.

∙ Realizează că s-a întâlnit cu propria sa ființă iluminată.

Are abilitatea de a vedea viitorul. El vede când va deveni el însuși un Buddha și cum i se va întâmpla asta.

Este o experiență incredibilă, despre care vom vorbi puțin mai târziu.

2. Înțelepciunea de după, ulterioară.

Jetop yeshe

Yeshe  înțelepciune,
Jetop   
de după, ulterior.

Jetop yeshe este înțelepciunea dobândită imediat după perceperea directă a vacuității.

După ce Arya a ieșit din meditație, începe să aibă o serie de conștientizări una după alta, foarte profunde.

Acest lucru i se poate întâmpla și practicantului Hinayana, dar cel care se află în Mahayana și a practicat mult timp învățăturile maestrul Shantideva, în acel moment i se întâmplă ceva uimitor: chakra inimii lui se deschide larg și va veni înțelepciunea, direct. Dacă a practicat și bodhicitta, în același timp realizează bodhicitta adevărată. În același timp, o lumină clară pare să izbucnească din inima lui, cuprinzând toată creația, toate făpturile de pe toate planetele din întregul univers.

Le poate vedea pe toate, și cât de îndrăgostit și cât de legat este de ele. Un fir din fiecare ființă îl leagă de el. Simte pentru prima oară iubirea profundă pentru ele. Această iubire există în fiecare dintre noi, doar că avem obstacole pentru a o întâlni.

Arya se eliberează pentru totdeauna de orice atitudine egoistă, de orice gândire sau comportament prin care se îngrijește mai întâi de el. Fericirea nu poate să existe când am grijă numai de mine, nu există așa ceva.

Maestrul Shantideva spune:

Niciodată n-am putut fi fericit
Cât timp am căutat fericirea pentru mine!
De acum îi voi proteja mereu pe alții
Și astfel, mă voi proteja și pe mine!

Deci, dacă suntem pe calea Mahayana, înțelepciunea și bodhicitta apar în același timp. Și acestea creează iluminarea deplină a lui Buddha.

Calea care nu pune accentul pe bodhicitta nu poate duce spre iluminarea deplină. Există meditații minunate despre compasiune, dar ele nu pun în evidență faptul că „eu însumi voi avea grijă ca toată lumea să ajungă la iluminare”. Fără asta, amprenta karmică nu este suficient de puternică. De aceea în budismul tibetan Mahayana sunt multe învățături despre aceste lucruri, pentru ca, atunci când stăm în meditație, să ne direcționăm spre iluminarea totală și nu spre ceva inferior ei.

Ca urmare a acestor experiențe

O mare parte din karma negativă se șterge, și Arya nu va mai putea cădea în tărâmurile inferioare. Şi el știe asta.

∙ Are o mare dorință de a le arăta calea altora, de a le preda oamenilor Dharma în limba lor, așa cum li se potrivește.

Dorește să protejeze învățăturile, să le conserve.

∙ El știe că va deveni un Buddha, și că-i va ajuta și pe ceilalți să devină un Buddha și să atingă beatitudinea sublimă.

Când știu deja atât de profund că acest lucru este ceea ce mi se va întâmpla și sunt pe calea spre fericirea sublimă, este suficient. De ce anume mai am nevoie? Ce mă mai poate speria pe cale?

Între timp, karmele din trecut rodesc și cu cât Arya progresează mai mult pe cale, cu atât rodesc și mai repede. Obstacolele sunt îndepărtate rapid datorită bodhicittei.

Când se produce bodhicitta, chiar și gândul „Îmi dedic viața pentru a ajunge la iluminare, astfel încât să pot ajuta toată creația!” creează nenumărate merite.

Obstacolele uneori pot fi dificile, dar nu îi mai este teamă!

Acest lucru se poate explica la nivelul canalelor. Începe un flux de prana. Acest gând deschide canalele. Există multe blocaje în interiorul canalelor, iar ele încep să fie eliminate. În urma acestui proces apar tot felul de dureri și, de asemenea, [apar] situații dificile.

Lama Dvora Hla povestește despre o călugăriță, o bună prietenă a ei, care a stat zece luni în retreat. Când călugărița a ieșit din retragere a întrebat-o: „Ei bine, cum a fost retreat-ul?” Și ea a răspuns: „Am fost bolnavă tot timpul”.

 

Alte două tipuri de bodhicitta

1. Bodhicitta dorinței.

Munsem


Mun        
rugăciune, aspirație, dorință, intenție.
Sem         
minte, conștiință.
Munsem bodhicitta dorinței.

Ce este bodhicitta dorinței? Este dorința ca tuturor ființelor să le fie bine. Ne antrenăm gândirea. Le dorim binele tuturora.

Putem să le dorim tuturor să le fie bine, și să stăm două minute, gândindu-ne la asta, ceea ce este mult. Dacă stăm doar două minute în fiecare zi și ne gândim la asta, viața noastră se va schimba într-un mod uimitor! Dar dacă după cele două minute trecem la treburile noastre, asta nu este Munsem.

Sensul lui Munsem este că acest gând ne însoțește tot timpul. L-am interiorizat atât de mult, încât a devenit parte din noi. Mintea noastră este impregnată de gândul ca tuturora să le fie mereu bine. Permanent. Acesta este Munsem.

După cum știm, în ceremonia de primire a jurămintelor bodhisattva, ne angajăm în fața Lamei să ne cultivăm și să practicăm bodhicitta sub forma de dorință.

Ne angajăm să ne cultivăm această dorință profundă și să o purtăm mereu în inima noastră: de a aduce binecuvântare altora, ca nimeni să nu mai sufere și să aibă parte de fericirea sublimă a lui Buddha.

 

2. Bodhicitta acțiunii.

Juksem

În bodhicitta acțiunii nu vrem doar binele tuturor, ci ne spunem: „Cum le va fi bine? Nu este suficient doar a le dori binele, ci acum vom acționa noi înșine ca celorlalți să le fie bine”.

Apoi începem să căutăm ce putem face ca să le fie bine altora și ne angajăm pe această cale.

Ne angajăm să acționăm pentru binele celorlalți și acesta este cu totul alt nivel!

În Sutra Tăietorul de diamant, Buddha spune că cei care au reușit acest lucru sunt foarte rari în univers. Puțini sunt cufundați în acest gând și își dedică întreaga viață pentru asta. O astfel de persoană nu-și va găsi odihna până când nu va găsi cum să ajute cu adevărat pe toată lumea. Și acesta este cu totul alt nivel. El este motivat spontan să facă ceea ce este bine.

Ceremonia de primire a jurămintelor bodhisattva se face după ce se învață despre jurăminte. În cursul 7 sunt date toate explicațiile despre aceste jurăminte. Omul trebuie să știe la ce se angajează. (Cursurile 9 și 10 sunt predate înainte de cursul 7. Aceasta este ordinea recomandată).

Cele zece jurăminte de eliberare, reprezintă primul nivel de jurăminte în care ne angajăm să nu-i mai rănim pe ceilalți.

Nivelul jurămintelor bodhisattva este un nivel mult mai înalt, în ceea ce privește efectul său asupra noastră, pentru că practicăm să aducem binecuvântare altora. Dar acest nivel nu poate exista fără primul.

Ceremonia are două părți. Pe vremea lui Nagarjuna, se făcea un ritual în care practicantul se angaja să practice bodhicitta dorinței și numai după un an sau doi se făcea a doua parte.

Astăzi se face o singură ceremonie în care omul se angajează să practice ori ambele bodhicitta, ori [doar] bodhicitta dorinței.

Nu există fericire maximă fără bodhicitta. Dar Bodhicitta nu poate fi realizată dacă nu ne respectăm jurămintele Juksem. Trebuie să ne angajăm în totalitate pentru binele comun.

 

Vocația noastră este iluminarea

Suntem cu toți meniți să fim fericiți. Menirea noastră este de a avea parte de fericirea sublimă a lui Buddha. Cu toții căutăm iluminarea.

De fiecare dată când ne trezim, ne sculăm din pat. De ce? Credem că o să ne fie mai bine dacă ne sculăm din pat.

Tot timpul căutăm Nirvana. Dacă nu am fi căutat-o, nu ne-am fi sculat din pat. Și cu toate că Nirvana este minunată, este o imensă plăcere, iluminarea totală a lui Buddha este și mai mare. Și toate învățăturile noastre vin să ne încurajeze să ajungem la iluminarea deplină a lui Buddha.

 

Cum ajungem la ea?

Karma este ceea care ne face să îmbătrânim, să murim, să pierdem ce ne este mai drag.

Tot ceea ce facem, spunem, gândim, sunt numite acțiuni. Fiecare astfel de acțiune lasă în minte o amprentă mentală. Aceste amprente sunt numite semințe karmice. Ele rămân cu noi și nu se șterg niciodată. Ele stau în subconștient, ca într-un incubator. În momentul în care sunt create condițiile prielnice, ele dau rod și ne creează lumea. Câte de multe amprente se acumulează în subconștient? 64 într-o singură pocnitură de degete.

Să ne uităm la cum decurge ziua noastră. Cât din ea este minunată? Cât din ea este dedicată cu adevărat celorlalți? Spre tristețea noastră, vom descoperi că nu facem asta prea mult. Deci, ce ne-a adus aici? Dacă suntem aici și auzim aceste lucruri care ne pot scoate din necazuri, aceasta este un semn că am acumulat multă karmă bună.

De-a lungul multor vieți am acumulat nenumărate binefaceri care ne-au adus aici. Unde aici? La o lecție de dharma. Din punct de vedere karmic, lecția de dharma este foarte prețioasă.

 

Rodiri karmice

Karma este ca energia: odată ce a rodit, va dispare. Faptul că stăm aici și ascultăm învățătura, ne-a rodit karma. În continuare vor veni alte semințe mai puțin bune, pentru că pe cele bune le-am folosit acum.

Deci, ce vom face? Acum, cum rezolvăm asta?

Viața noastră, tot ceea ce experimentăm clipă de clipă este o rodire karmică continuă. Nu este nimic altceva.

Ce înseamnă ca cineva să se nască câine? Nu înseamnă că există o întreprindere de corpuri de câini și când sufletul părăsește corpul, un înger vine și îl împinge în alt corp și acum sunt câine. Poate că în trecut am mințit mult și acum am o formă de viață care implică multă frică de animal.

Și asta este tot, doar schimbare karmică. Este ca și cum cineva merge cu mașina și pe neașteptate o alta intră în el, astfel că se trezește cuprins de flăcări. Karma se schimbă brusc și persoana experimentează altceva.

La fel și în momentul morții: karma se schimbă și va rodi o altă karma în funcție de ceea ce avem în baza de date. Și rezerva karmică este uriașă. Ce va ieși din ea? Marii Lama spun că este ca ruleta rusească.

Deci, ce vom face? Avem un depozit karmic imens pe care nu-l putem controla.

 

Cheia este în înțelegerea mecanismului karmei

a. Trebuie să mă asigur ca depozitul să fie în favoarea mea. Vreau să acumulez karma bună.

b. Vreau să încetez de a mai planta karma negativă.

c. Vreau să mă debarasez de cele pe care le-am acumulat deja. Spunem că acest lucru se poate. Pe calea Mahayana spunem că putem purifica karma. În lecția 3 vom vedea cum o purificăm. Acest lucru este foarte important de știut, pentru că fără purificare vom continua să avem obstacole pentru a dezvolta bodhicitta și nu vom putea ajunge la iluminare.

 

Întrebare: La un moment dat am învățat că odată ce sufletul intră într-un corp uman, nu se mai poate reîncarna în animal.

Răspuns: Acest lucru nu este adevărat!

Se spune despre Buddha că într-o zi stătea pe un dâmb înconjurat de toți discipolii săi care îl privesc cu admirație. Iar ei îi pun exact această întrebare.

Buddha ia în mână nisip și întrebă: „Câte fire de praf sunt sub unghia mea? Și câte fire de praf acoperă întreg pământul? Călugării îi răspund: „Oh, Buddha, numărul firelor de praf de pe întreg pământul este de o sută de ori mai mare. Nu, de o mie de ori mai mare. Nu, de un milion de ori. Nu, infinit mai mare!

Atunci Buddha spuse: „Șansa ca cineva care este acum o ființă umană, să se renască din nou om, este ca acest raport dintre firele de praf de sub unghia mea și cele care acoperă întreaga față a pământului, adică aproape zero.

Dacă omul nu practică, șansa lui este aproape zero. Acumulăm 64 de amprente pe secundă. Câte dintre ele sunt dedicate faptelor bune?

Deci faptul că am dobândit un corp uman în această viață este extrem de rar din punct de vedere spiritual. Buddha a spus că „aproape toată lumea va cădea în tărâmurile inferioare”. Acesta este răspunsul lui Buddha.

Prin urmare, dacă suntem deja aici și continuăm să alergăm după deșertăciunile acestei lumi, suferința va fi mare. De aceea ne aflăm aici: pentru a înțelege cum funcționează acest mecanism, astfel încât să-l putem folosi în beneficiul nostru și a altora.

Și dintre toate amprentele mentale despre care am vorbit, cea mai puternică este Bodhicitta. Numai ea ne conduce spre iluminare.

Dacă ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe toți ceilalți, acumulăm o karmă minunată. A transmite altora aceste cunoștințe este un act incredibil care creează karma de a întâlni din nou aceste lucruri și de a ajunge la fericire.

Câmpul bodhicittei este toate ființele simțitoare, fără excepție. Acesta este raza ei de acțiune și de aceea o face atât de puternică.

V-am vorbit puțin despre faptul că pentru a finaliza calea trebuie să intrați în tantra. Este imposibil să o desăvârșiți fără Tantra, așa a spus Buddha.

Tantra este o practică secretă. În ea se intră numai dacă suntem pregătiți, având printre altele înțelegerea compasiunii și a vacuității. Și asta facem în cursurile noastre, aprofundăm.

Este imposibil de reușit în Tantra fără cultivarea Bodhicittei. Nu este nevoie să realizăm adevărata Bodhicitta pentru a intra în Tantra. Nu este o condiție. Printre altele, Tantra accelerează procesul de cultivare a Bodhicittei.

 

Beneficiile Bodhicittei

Ce se întâmplă în lumea lui Buddha? Vorbim acum despre beneficiile bodhicittei.

Când semințele uimitoare ale Bodhicittei rodesc, fiecare lucru mărunt al experienței noastre este extaz. Dacă îi oferim lui Buddha ceva ce pentru noi este cel mai infect lucru – pentru el este o sursă de extaz. Buddha se află într-o stare de beatitudine permanentă, nu există nimic impur în lumea sa. El este în permanență în plăcerea supremă, pe care nu ne-o putem imagina. Și asta nu poate veni decât din Bodhicitta.

– Bodhicitta ne îndeplinește orice dorință, fără excepție. Toate scopurile pe care le avem în această viață și în următoarea.

– Nu ne mai este frică. Ne împiedică de a mai cădea în tărâmurile inferioare.

Corpul se transformă în trup de înger, un corp de lumină, ca un diamant. El nu poate fi sub nicio formă vătămat, are abilități extraordinare și este de o rară frumusețe.

Ne întoarcem acum la versetul 6 și 7.

6.
Atât de mică si firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspirația spre iluminare?

7.
Multe veacuri, toți Buddha
Au contemplat și au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme
Benefică este ea ființelor nenumărate.

Buddha, sunt cei virtuoși. În tibetană:

Tupa

Ei au abilitatea de a ajuta toate ființele. Ei au contemplat multe veacuri și au căutat ce ar putea ajuta cu adevărat ființele să atingă fericirea supremă.

… și au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme
Benefică este ea ființelor nenumărate.

Versetul 8:

Aceia ce doresc să distrugă multiplele
Forme de suferință din existenta condiționată,
Și durerea din inima a tot ce-i viu să o îndepărteze,
Și a le aduce lor fericirea sub orice fel și chip,
Dorința de iluminare nu o vor abandona niciodată.

Maestrul ne spune că cei care sunt serioși pe cale, nu vor abandona niciodată aspirația spre iluminare. El își va spune: „Voi ajunge la iluminare, de dragul întregii creații. Eu însumi voi face asta!”.

9.
Și chiar daca ei sunt încă deprimați, și
În continuare, în al vieții ciclu încătușați,
Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare și-au intensificat,
Pe dată vor deveni copiii celor iluminați
Și de toți îngerii și locuitorii lumi vor fi venerați.

În acest verset frumos se spune: Chiar dacă nu m-am eliberat încă din roata suferinței, sunt în ea și nu sunt încă iluminat – dacă mi-am dezvoltat aspirația spre iluminare, am devenit copilul celor iluminați. Toți Buddha mă consideră un membru al familiei, pentru că sunt pe cale. Deja încep să arăt ca ei”.

Buddha îi iubesc pe toți cei care au urcat pe cale și binecuvântarea se revarsă peste astfel de persoane. Asta înseamnă că Buddha nu-i iubesc și pe ceilalți? Îi iubesc în aceeași măsură. Dar capacitatea lor de a-i ajuta pe alții este mică. De ce? Pentru că aceștia nu și-au deschis încă inima. Pentru ca Buddha să mă ajute, trebuie să-l las să intre.

Faptul că noi devenim copiii lui Buddha, ei încep să aibă grijă de noi personal și binecuvântările lor încep să se manifeste în viața noastră prin sentiment și cunoaștere, iar lumina începe să vină.

 

Metafore care descriu valoarea bodhicittei

Următoarele versete prezintă metafore care ne ilustrează imensa binecuvântare a bodhicittei.

– elixirul magic

10.
Păstrează ferm in inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat,
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Ce ne spune maestrul Shantideva? Bodhicitta este la fel ca elixirul alchimistului care „transformă totul în aur”. Este soluția magică ce ne scoate din suferință.

Această dorință de a-i scoate pe alții din suferință este exact ceea ce mă scoate pe mine din suferință.

„Acest corp este necurat în sensul că se degradează și moare. Tendința noastră este să privim corpul din exterior și cum arată el în oglindă, dar medicii care trec prin cursuri de anatomie se uită în interiorul lui.

Și dacă ne uităm ce este în acest corp? Putem vedea sistemele lui, ce lichide trec prin el, ce solide trec prin el, care este natura lor. Acest corp poate deveni corpul sublim al lui Buddha, un corp de lumină. Și spune: aspirația spre iluminare este acest elixir care transformă corpul.

– ca bijuteria prețioasă împlinitoare de dorințe

11.
Păstrează ferm dorința de iluminare, ca pe o bijuterie prețioasă,
Căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată,
A cercetat profund și a constatat cât de prețioși
Sunt cei ce doresc din pribegie să se elibereze.

Cine este căpitanul aici? Buddha.

Datorită ignoranței noastre suntem forțați să pribegim în samsara. El ne spune: Bodhicitta este ceea ce eliberează. Ea este comparată aici cu acea bijuterie legendară care împlinește toate dorințele persoanei care o găsește.

Valoarea bodhicittei depășește chiar și această piatră prețioasă, pentru că ne oferă iluminarea lui Buddha, fericirea care depășește cu mult orice lucru pe care ni l-am putea dori.

– ca un copac veșnic verde

12.
Toate celelalte virtuți ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se veștejesc și cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește și dă fructe permanent
Și mai mult – el crește neîncetat
.

Ce este plana musa? Se numește plantain. Este un bananier a cărui banane sunt verzi și pline de amidon și sunt folosite la gătit. Sunt numite și „banane pentru gătit”. Se pare că planta după ce dă roade este terminată.

Dacă hrănesc acum pe cineva, este o faptă bună. În viitor mă vor hrăni alți pe mine. Această karmă s-a terminat. Am plantat, am cules, s-a terminat! Ce este în neregulă cu asta? Nu este nimic neregulă. Numai așa avem de mâncare. Dar asta nu este suficient, ne spune maestrul.

Aspirația spre iluminare este ca un copac veșnic verde, care continuă să dea roade şi nu se ofilește niciodată. De ce? Pentru că nu doar dăruiesc altuia mâncare, ci și îl învăț să ajungă la fericire, cum să-și creeze singur fericirea. Și la rândul lui îi va învăța pe alții și asta la nesfârșit.

Ea este ca unda concentrică care se formează când aruncăm cu piatra în mare. Ea se extinde și se propagă la mari distanțe. Dacă învățăm pe cineva aceste lucruri, acumulăm infinite binefaceri, pentru că nu știm unde va ajunge el, cum îl va influența în interior și cui îi va transmite mai departe. Ca o rețea de marketing.

Suntem în fruntea rețelei și tot ceea ce transmitem mai departe, se întoarce la voi înmulțit, dar gândul nu este spre beneficiul propriu.

– Ca eroul luptător ce ne protejează

13.
La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremura de frică
Sau cel care fapte extrem de rele a comis,
Pe dată va fi salvat, dacă pe dorința de iluminare s-a bazat.
Dacă această înțelegere este în inima ta, ce te împiedică să te sprijini pe ea?

Să spunem că ne este frică de ceva sau că cineva ne amenință viața. Dușmanul ne spune: „În această lună, voi veni și te voi omorî”. Așa că ne angajăm un bodyguard sau ne punem zăvoare la uși sau alarme. Maestrul ne spune: Cine săvârșește infracțiuni grave și începe să înțeleagă consecințele faptei, să înțeleagă cum funcționează semințele, va începe să se teamă. Și dacă nu acum, va înțelege atunci când moartea i se va apropia.

Pe măsură ce moartea se apropie, oamenii încep să vadă rezultatele karmelor lor și devin speriați de moarte. Și majoritatea oamenilor mor de frică. Majoritatea oamenilor mor în panică, pentru că încep să-și dea seama spre ce se îndreaptă consecințele faptelor lor. Știu că le va veni ziua judecății.

Omul în pragul morți știe ca va trebui să suporte consecințele. El deja începe să le vadă și să le audă. Unii încep să audă zgomotul infernului chiar înainte ca mintea să părăsească trupul. Este foarte trist. Nu-i mai putem ajuta. Este prea târziu.

Maestrul ne spune că oricine își dezvoltă aspirația spre iluminare, chiar dacă a comis cele mai groaznice păcate, poate fi purificat în acest fel. Karma dorinței de a ajuta toate ființele și de a acționa spre binele lor este atât de puternică, încât nu există nimic care să nu poată fi purificat cu ajutorul ei. Cel care a realizat adevărata bodhicitta își elimină toate aceste karme negative. Nu-i mai este frică. Așa că spune „De ce cei care se tem de păcatele lor nu se sprijină pe ea?”

– ca și focul de la sfârșitul lumii

14.
La fel ca și focul de la sfârșitul lumii,
Ea pârjolește instantaneu orice mare rău.
Avantajele nenumărate ale acestei aspirații
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înțeleptul Lord Maitreya
.

Sudhana este numele unui călugăr care s-a adresat lui Buddha cu rugămintea: „Te rog Buddha, spune-mi care sunt beneficiile aspirării spre iluminare?” Și apoi Buddha le enumeră.

În acest verset, maestrul ne vorbește despre „focul de la sfârșitul lumii”. Conform cosmologiei budiste (prezentată în Cursul 8), această lume a noastră va fi cuprinsă de flăcări îngrozitoare și distrusă complet. Nu suntem atât de departe de asta, deja se produc arme nucleare de distrugere în masă. Lumea se mai poate sfârși și prin inundații masive.

Maestrul compară Bodhicitta cu acest foc apocaliptic care distruge întreaga lume. Aspirația spre iluminare elimină toate afecțiunile mentale, toate otrăvurile și toate karmele. Ea le arde complet, iar obstacolele din calea iluminării sunt eliminate.

În sutra „Formația de trestie” există și alte metafore suplimentare pentru aspirația spre iluminare. În ea scrie:

Această aspirație sfântă, adică aspirația către iluminare, este ca o sămânță, un câmp fertil, un vas care îndeplinește orice dorință și o sabie.”

Câteva cuvinte despre aceste metafore.

a. aspirația spre iluminare este ca o sămânță pentru că din ea cresc toate calitățile sublime ale unei ființe iluminate.

b. Aspirația spre iluminare este ca un câmp fertil pentru că permite tuturor calităților bune ale ființelor vii să crească și mai mult. Câmpul fertil face posibilă creșterea a tot ceea ce este mai bun în semințe. Cu toții avem deja semințele compasiunii. Vrem să fim oameni buni și plini de compasiune. Aspirația spre iluminare le face să crească și să ajungă la dimensiuni mari, la dimensiuni cosmice, la dimensiunea în care eu personal vreau să ajut toate ființele.

c. aspirația spre iluminare este ca un vas care îndeplinește orice dorință, deoarece cei care își dezvoltă dorința de iluminare vor ajunge în cele din urmă la iluminare și toate dorințele lor vor fi împlinite, fără excepție. Inclusiv toate dorințele pe care le au pentru lucruri lumești pe care le caută cu atâta disperare. Vasul care îndeplinește orice dorință este similar lămpii magice din poveste, care atunci când este frecată, ea îndeplinește dorința. Datorită aspirației noastre spre iluminare, dezvoltăm abilități atât de minunate și acumulăm karme atât de bune, încât vom avea parte de tot ceea ce este mai bun.

d. aspirația spre iluminare este ca o sabie, deoarece o putem folosi pentru a învinge dușmanii care au legătură cu afecțiunile noastre mentale. Nu putem atinge iluminarea atâta timp cât avem chiar și o singură afecțiune mentală – un gând de ură, resentimente sau gelozie, sau orice altceva. Deci, dacă suntem serioși în ceea ce privește calea noastră către iluminare, va trebui să ne eliminăm toate afecțiunile mentale. Și în acest sens, aspirația spre iluminare funcționează ca o sabie.

Cu aceasta am încheiat primul capitol al cărții Maestrului Shantideva. În primul capitol sunt 36 de versete și toate sunt minunate. Versetele la care ne-am referit sunt doar o selecție din capitol. Ne vom mulțumi cu acestea și vom trece la al doilea capitol, pentru că timpul nostru este limitat, nu pentru că ar fi mai puțin valoroase.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 2a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 2,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Trecem la primul capitol care începe călătoria noastră pe calea războinicului spiritual.

 

Beneficiile aspirației spre iluminare

Acesta este subiectul lecției noastre.

Aspirația spre iluminare

În tibetană se spune:

Jang chub sem kye

Jang chubiluminare. În sanscrită Boddhi.
Bodd-hi. Budd-ha, vine din același cuvânt, Boddhi. Buddha este o ființă iluminată. Boddhi iluminare.
Sem minte, conștiință. În sanscrită Chitta.
Împreună Bodhichitta – Jang chub sem.
Cuvântul Kye , în tibetană, înseamnă trezire sau naștere sau creare.

Deci, mintea iluminată care se trezește.

În română spunem aspirația spre iluminare. Aceasta nu este traducerea literală, această combinație de cuvinte în tibetană înseamnă aspirație spre iluminare. Bodhicitta este o minte a iluminării, dar nu este mintea lui Buddha! Nu este mintea pe care o are o ființă iluminată, ci este o minte care tinde să ajungă la iluminare.

Cel care realizează adevărata bodhicitta, devine un bodhisattva.

Bodhicitta este o stare sublimă, foarte greu de realizat, la fel ca și perceperea vacuității, foarte rară. Bodhicitta nu este același lucru cu a percepe vacuitatea, dar au legătură.

Tibetanii sunt foarte drăguți și generoși: ei sunt de acord să ne numească bodhisattva chiar dacă nu avem încă bodhicitta. Dar, așa cum am spus, devenim un bodhisattva, un adevărat războinic spiritual care tinde să ajungă la iluminare, numai după ce am atins bodhicitta.

 

Cele cinci etape pe calea spre Iluminare

Există cinci etape/căii pe drumul spre iluminare:

1. Calea acumulării

Tsok Lam

Lam cale,
Tsok
colecție, cumul, grupare sau a colecta, a acumula, a grupa.

Deci, prima cale este Calea acumulării.

Când începem să evoluăm către iluminare, aceasta este prima piatră de hotar peste care trebuie să trecem.

 

Renunțarea

Cum știm că am ajuns în acest loc? Aceasta este etapa în care am ajuns la Renunțare. Este un lucru foarte greu de realizat.

Pentru că ce este Renunțarea? Ea înseamnă renunțarea la concepția convențională, materialistă asupra lumii, care caută fericirea în lucrurile lumești. Renunțarea este o concepție asupra lumii care înțelege că fericirea nu poate veni din lucrurile lumești și, prin urmare, renunță la această căutare și își direcționează energia în domeniul spiritual.

Renunțarea este o stare mentală care realizează că tot ce am în această lume, că tot ceea ce este lumesc, material va trebui să pierd, fără excepție.

Prin urmare, dacă este adevărat că mintea nu încetează atunci când corpul încetează, toate aceste lucruri sunt lipsite de sens. Pentru că dacă există măcar un moment al minții după ce această viață s-a încheiat, atunci vor fi infinite momente după aceea, nu-i așa?

Și dacă există un număr infinit de astfel de momente ale minții, atunci în această infinitate a minții veșnice, viața pe care o ducem acum este o fărâmă din nenumăratele vieți și trece cât ai clipi din ochi. În rugăciunea „Sursa binefacerilor mele” se spune:

„Corpul și viața mea sunt trecătoare
Precum bulele din spuma unui val.”

Viața este ca un fulger, ca un nor, ceva care trece într-o clipită.

Cu toții suntem cufundați în ea și preocupați numai de ea. Fugim în permanență după lucruri materiale, crezând că ne vor face bine în această viață.

Maestrul Shantideva vorbește mult despre asta. El ne spune că în acest fel, ne epuizăm forțele și nu ne facem timp să căutăm ceea ce ne va aduce cu adevărat fericirea durabilă.

Toate lucrurile după care fugim să ne aducă fericirea, nu sunt durabile. Mașina pentru care am făcut efort ca să o cumpărăm, ori se va strica, ori va fi furată sau va fi lovită. La fel se întâmplă cu casa, cu partenerul. Ne consumăm energia pentru a ne câștiga existența, pentru a ne câștiga pâinea, pentru a ne simți bine, pentru a ne simți sănătoși, pentru a face gimnastică, pentru lucruri care sunt trecătoare și pe care nu le putem ține.

Oare ar trebui să încetăm să le mai facem? Nu!

Nu este nimic rău în a le face. Ceea ce este rău, este că pierdem perspectiva, pierdem contextul. Toată energia se duce spre ele și nu ne dedicăm timp lucrurilor care ne pot aduce fericirea durabilă și care să ne poată scoate din suferință.

Deci, problema nu este că facem aceste lucruri, ci că ne pierdem perspectiva și le facem exclusiv. Și de ce le facem exclusiv? Pentru că greșim și credem că de aici vine fericirea, vine satisfacția. Aceasta e problema.

A ajunge la Renunțare înseamnă înțelegerea profundă că toate lucrurile sunt deșarte, inutile, efemere și nu există niciunul dintre ele pe care să le putem lua cu noi. Și suntem la fel ca muștele care ies din ou, zboară puțin și mor. Suntem la fel, doar că durează puțin mai mult. Și asta este tot. Gândiți-vă la o imagine dramatică care să vă ajute să vă reamintiți de asta. Gândiți-vă la grămezile de compost. Toate aceste lucruri după care fugim, se vor transforma în compost. Și, de asemenea, și noi ne vom transforma în compost.

 

Cele opt gânduri lumești

Unde se duce energia mea? Întreaga zi mi-o petrec ca să mă simt bine, să fiu apreciată,

∙ Să am bani, lucruri, casă, mașină, familie,
∙ Să mă simt bine;
∙ Să fiu lăudată;
∙ Să am o reputație bună, să am un nume bun.

Acestea sunt lucrurile pe care le căutăm în viața noastră. Faceți un exercițiu și uitați-vă la acțiunile voastre să vedeți unde le puteți încadra în aceste patru categorii.

(În cursul 1, lecția 5, cele opt gânduri lumești sunt următoarele:

1. Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.
2. Suntem triști când nu obținem ceea ce dorim.

3. Suntem bucuroși când ne simțim bine.
4. Suntem triști când ne simțim prost.

5. Suntem bucuroși când avem reputație.
6. Suntem triști când nu o avem.

7. Suntem bucuroși când suntem lăudați.
8. Suntem triști când nu. )

 

Tot ce este lumesc, este în esență suferință

Când cineva ajunge la Renunțare, înțelege că mașina în sine este suferință.

Mașina nouă pe care am cumpărat-o va deveni într-o zi o mașină veche. Și asta este suferință! Mașina frumoasă, roșie și strălucitoare, adăpostește în ea probleme pentru mine. Acum trebuie să o întrețin, să o asigur, să o păstrez.

 

Nu este nimic în neregulă cu plăcerea

Dalai Lama stă și se bucură de ceea ce mănâncă. Înțelege el deșertăciunea mesei? Da. Asta înseamnă că nu ar trebui să ne bucurăm? Nu. Nu e nimic rău cu plăcerea.

Problema este că nu înțelegem de unde vine plăcerea și unde se duce, și ce este viața noastră.

Avem ceva bun în viață. Budismul nu are nimic împotriva acestui lucru [bun]. Este exact invers!

Ce fac îngerii? Cum își petrec ei viața? Sunt în permanentă desfătare.

Cu cât Renunțarea este mai puternică, cu atât ne deschidem mai mult spre adevărata plăcere, la orgasmul continuu, de un milion de ori mai intens. Asta fac îngerii. Deci, nu este nimic în neregulă cu plăcerea, dimpotrivă, calea nu este pentru a suferi!

În Renunțare înțelegem profund suferința din toate lucrurile lumești, inclusiv cele bune. Nu excludem plăcerea, dar înțelegem că, după o masă bună, la câteva ore stomacul se golește și vom suferi din nou de foame.

Vă amintiți de a patra perfecțiune – bucuria efortului? Este nevoie de multă muncă și mult efort pentru a ajunge în acest loc, pentru că dacă ar fi ușor, am fi fost deja acolo.

Dacă înțelegem ce ne învață Maestrul Shantideva, înțelegem de cât de multă energie avem nevoie și încet începem să ne schimbăm prioritățile. Începem să ne dezvoltăm aversiunea față de aceste lucruri, nu pentru că sunt rele în sine, ci pentru că atașamentul și preocuparea noastră față de ele ne provoacă suferință și, prin urmare, ele însele sunt suferință.

 

Realizare spirituală rară

Deci prima cale înseamnă realizarea Renunțării.

Renunțarea este o realizare spirituală extraordinară și foarte rară. Rar întâlnim pe cineva care a ajuns cu adevărat la Renunțare.

Lama Dvora Hla își amintește de o călugăriță din Marea Britanie care îi povestea că în tradiția Tharavada, călugărițele poartă robe de culoarea muștarului. Și când sosea un transport cu robe din Thailanda, călugărițele începeau să aleagă robele: un maro mai deschis sau una maro mai închis.

Dacă o călugăriță are doar roba pe care o poartă și încă se mai gândește ca maroul robei să fie așa și nu altfel, înseamnă că nu a ajuns cu adevărat la Renunțare.

Poate fi o persoană înconjurată cu tot ceea ce este mai bun, iar Dalai Lama este un exemplu minunat în acest sens: când locuia în Tibet, avea un palat cu 400 de camere și trăia în abundență. El a spus: „Tot ce-mi aparține este doar bolul de mâncare, roba pe care o port și ustensilele mele tantrice. Orice altceva nu-mi aparține”. Putem fi înconjurați de tot ceea ce este mai bun și să fim în Renunțare completă.

Renunțarea este o stare mentală care are și o expresie exterioară. Dar în principal este o stare mentală și este important să facem această distincție.

Deci nu este nimic în neregulă cu mașina pe care o avem, întrebarea este cum ne relaționăm față de ea, la ce ne folosește și în ce context o punem. Deci, dacă am o mașină și pot aduce oameni la un curs de dharma, voi cumpăra o mașină mai mare pentru a aduce mai mulți oameni, dacă am bani. Dar dacă am o mașină mare ca să fie mai mare decât a vecinului, aici este problema.

 

Acumularea de binefaceri pe Calea acumulării

Deci când am realizat Renunțarea, am urcat pe Calea acumulării. De ce se numește „Calea acumulării”? Pentru că începem să acumulăm karma care ne va permite să ajungem la a doua cale: Calea pregătirii.

„Calea acumulării” ne permite să acumulăm suficiente binefaceri, astfel încât mintea să fie purificată. Mintea se purifică ca rezultat al „Căii acumulării”. Facem Drip jang și Tsok sak.

Este nevoie de foarte mult timp pentru a purifica și acumula binefaceri. Când facem asta, ajungem la „Calea pregătirii”.

Ce se întâmplă ca urmare a faptului că mintea este mai pură? Este mult mai calmă, mult mai liniștită, nu mai este preocupată de prostii. Energia merge spre meditație, care ne pregătește pentru înțelepciune. Nu putem reuși decât în ​​meditație.

Când avem multe bunuri, mintea noastră este preocupată de ele, chiar dacă sunt lucruri bune. Chiar și dacă avem multe cărți de Dharma. Dacă ați încercat să meditați într-o cameră în care sunt multe cărți de Dharma, ele vă deranjează! Cu cât avem mai multe lucruri, cu atât mai mult atenția noastră este distrasă. Cu cât avem mai multe mustrări de conștiință sau lucruri pe care nu le-am purificat, nu vom reuși în meditație. Maestrul Shantideva ne va învăța în curând cum să acumulăm binefaceri.

 

2. Calea pregătirii

Jor Lam

Pe această cale practicăm meditația pentru a ajunge la Shine. Shi înseamnă pace/liniște.

Ne  — a rămâne în liniște/pace.

A rămâne în liniște este un nivel foarte înalt de meditație. Este nevoie de multă practică pentru a ajunge la Shine. Numai când am ajuns la el putem spune că suntem pe Calea pregătirii. Pregătirea pentru ce? Pentru a treia cale.

 

3. Calea perceperii

Tong Lam

Tong Lam înseamnă Calea perceperii, adică perceperea directă a vacuități.

Lam  cale,
Tong
percepere.

După ce am atins Shine și vom face mult Vipashyana, vom percepe vacuitatea.

Vorbim mult despre pix și vacuitatea lui. Trebuie să auzim asta de 7000 de ori pentru a asimila cu adevărat. Ce înseamnă a asimila cu adevărat? Înseamnă că atunci când ni se întâmplă ceva rău, să nu uităm nici pentru o clipă vacuitatea situației. Poate vă amintiți de povestea călugărului care a fost torturat de regele Kalinka, care n-a uitat nicio clipă vacuitatea situației. (ea este menționată în sutra „Tăietorul de diamant”, cursul 6, lecția numărul 7).

Pe Calea perceperii experimentăm direct vacuitatea în meditație profundă. În care mintea se contopește cu vacuitatea, se spune ca apa în apă.

Calea perceperii este etapa decisivă pe calea noastră spirituală. Până atunci vom fi oameni obișnuiți, destinați să murim și să suferim. Începând de aici, am pornit pe calea spre iluminare. Oricine a ajuns aici îi este garantată iluminarea. Nu mai există cale de întoarcere. Este ceva ireversibil. Mintea celui care a trecut prin această experiență se schimbă fundamental.

Geshe Michael, a descris perceperea vacuității ca pe o întâlnire cu Dumnezeu, o întâlnire cu vacuitatea, cu spiritul divin.

Această experiență incredibilă, ne schimbă întreaga ființă. Ea ne transformă într-un Arya, o ființă înaltă din punct de vedere spiritual, căruia îi este garantată iluminarea după un număr mic de reîncarnări.

Cel ajuns pe Calea perceperii, își vede viitorul, vede exact cum și când va ajunge la iluminare. El își vede toate viețile viitoare, care vor fi minunate. S-ar putea să fie încă nevoit să moară, sau poate nu. Dar nu va mai fi suferință. Se prea poate să mai existe rămășițe de suferință datorită karmelor pe care le-a acumulat în trecut, dar el înțelege deja încotro se duce.

Cei care au perceput vacuitatea sunt neînfricați. Nu se mai tem de nimic și au văzut deja ziua în care vor deveni Buddha. Au certitudinea absolută în ceea ce au văzut. Au ceea ce noi numim Pramana. Au percepția corectă.

Ei știu exact ce au văzut. Deci nu mai există teamă. Ei știu ce au de făcut.

Deci, pentru a ajunge pe Calea perceperii, trebuie să trecem prin Calea pregătirii.

Și pentru a ajunge pe Calea pregătirii, trebuie mai întâi să acumulăm multe binefaceri, să ne purificăm mintea și să ajungem la Renunțare.

După ce am ajuns pe Calea perceperii, există și o a patra cale. Calea perceperii nu este suficientă, ea este doar începutul care ne scoate afară. Dar, el este un început minunat care promite un sfârșit fericit. De aici înainte, totul va fi bine.

Cu siguranță fiecare dintre noi va ajunge la iluminare! Ceea ce nu știm, este cât timp ne va lua până la iluminare. Și aceasta este o mare problemă, pentru că am fost deja în samsara, de nenumărate ori. Am urcat până la cea mai bună viață care există și am coborât în ​​infern, de nenumărate ori.

Până nu vom ajunge pe Calea perceperii, nu putem ști cât timp ne mai învârtim prin Samsara. Suferința în infern este enormă și nu vrem să ajungem acolo. Cel ajuns pe Calea perceperii, în mod garantat nu va mai cădea în tărâmurile inferioare.

Există patru etape pe Calea pregătirii. Ajunși în a treia etapă a acestei căi, înainte de perceperea vacuității, în mod garantat nu vom mai cădea în tărâmurile inferioare. Ea este o etapă bazată pe logică și în care înțelegerea vacuității este foarte profundă. Atât de profundă încât nu mai acumulăm karma negativă. S-ar putea să mai existe karme vechi care trebuie curățate, dar nu mai acumulăm karma negativă, pentru că înțelegerea noastră este atât de profundă. Comportamentul nostru va fi etic, pentru că înțelegem foarte bine cum funcționează lucrurile.

Înțelegerea vacuității merge mână în mână cu înțelegerea profundă a importanței comportamentului moral și a respectării jurămintelor.

Este extrem de greu pentru o persoană obișnuită să ajungă pe „Calea perceperii”. Este nevoie de multă practică, dar și asta nu garantează ajungerea acolo. Numai câțiva ajung acolo. Vrem să ne creștem șansele de a ajunge pe Calea perceperii. Pentru asta suntem aici.

Modul de a accelera procesul este Tantra. Tantra ne oferă o șansă reală de a ajunge acolo. Pentru a ajunge la Tantra, avem nevoie de toată pregătirea pe care o facem aici. Și de asemenea trebuie să ne angajăm să facem această muncă, pentru că nu este ușor. Dar este posibil.

 

4. Calea practicii

Gom Lam

Gom LamCalea practicii.

Ce practicăm? Practicăm ceea ce am perceput în experiența vacuității. Am dobândit înțelepciunea transcendentă, numită „perfecțiunea înțelepciunii”, despre care ne vorbește Sutra Inimii.

Aplicăm ceea ce am perceput. Calea poate dura aproape șapte vieți și toate aceste vieţi vor fi minunate!

Pe calea Gom lam se face multă meditație. Încep să vină conștientizări profunde. În sanscrită se numește Vipashyana. Toate procesele care se petrec în Gom lam, au loc în meditație foarte profundă și, prin urmare, este nevoie de Shine.

 

5. Calea – nimic nu mai este de învățat

Mi Lob Lam

 

A cincea cale se numește Mi Lob Lam, adică nimic nu mai este de învățat. Acest lucru înseamnă finalizarea căii – iluminarea.

Cine e cel care a terminat cu toată învățătura? Buddha. Adică sfârșitul căii. Un Buddha nu mai poate înceta să fie un Buddha.

„Este nevoie doar de două lucruri pentru asta.”

Buddha ne-a spus: „Doar de două lucruri este nevoie de a învârti roata: Tsok sak și Drip jang”. Purificarea faptelor rele și acumularea de binefaceri. Purificarea răului și acumularea binelui.

Cum facem Tsok sak? „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Totul depinde de cum ne comportăm față de ceilalți și maestrul Shantideva ne va vorbi mult despre asta.

 

Iluminarea lui Buddha față de Nirvana

Doresc să spun câteva cuvinte despre ce este iluminarea lui Buddha versus nirvana. Am făcut acest lucru în cursul 2 detaliat.

Iluminarea lui Buddha și Nirvana sunt două lucruri diferite. Pentru definiția exactă, mergeți la cursul 2.

 

Nirvana

În nirvana, sunt eliminate complet și definitiv toate afecțiunile mentale și semințele lor. Ce înseamnă asta? Nu mai pot fi supărat, mi-am pierdut și capacitatea de a mă mai supăra. În genele mele nu mai există supărarea.

Lama Dvora Hla, povestește despre Ken Rinpoche: „Ken Rinpoche era atât de drăguț. Îi aduceam tot felul de lucruri și îmi spunea: „Păstrează-le pentru tine!”. Ken Rinpoche nu avea nevoie de nimic! Și după ce-mi spunea: „Păstrează-le tu.”, scotea un Kit Kat și mi-l dădea.

Odată un avocat mi-a povestit că a călătorit în India și s-a întâlnit cu un călugăr budist care l-a găzduit în cabana lui. Cabana era mică și aproape că nu era nimic în ea, doar o saltea pe care dormea și într-o parte avea câteva obiecte. Călugărul îi spuse că Dalai Lama le-a binecuvântat și i le-a dat. El continuă: „Ia-le tu!”. Avocatul îi răspunse: „Nu, nu, sunt ale tale. Ți le-a dat Dalai Lama, sunt ale tale”. Cum primim binecuvântările? Le transmitem mai departe. Această poveste mi-a deschis inima.

În Nirvana scăpăm nu numai de supărare, dar și de toate emoțiile negative, de toate afecțiunile mentale: invidie, egoism, ignoranță. În acest curs vom face o listă cu toate afecțiunile asupra cărora veți putea medita.

Cum arată o astfel de persoană? Poate să arate la fel ca și noi. Nu vom vedea o mare diferență fizică. Probabil că nu mai este trist. Poate fi ca acel călugăr care și-a oferit ultimele lucruri pe care le are.

Deci, o persoană poate să stea și să mediteze, să-și purifice treptat mintea și să-și elimine afecțiunile mentale. Dar cu toate că acest lucru este necesar, nu o va aduce la deplina iluminare a lui Buddha.

În Hinayana, există texte minunate și foarte importante pe cale, cum ar fi „Abhidharma Kosha”, dar dacă ne uităm mai bine, o parte din ele nu cred că există iluminarea lui Buddha. Ele spun: „Buddha este ceva excepțional”. Iar noi spunem: “Nu! Oricare dintre noi poate deveni Buddha.” Dar pentru a finaliza calea trebuie să intrăm în Tantra. Fără Tantra este foarte greu și durează 300 de mii de eoni, după spusele lui Ken Rinpoche. Cât de mare este un eon? 1060 de ani.

Care este problema că durează atât de mult timp? Cineva spunea: „Ce atâta grabă?”

Problema este că ființele suferă! Până nu ajung [eu] la iluminare, nu le pot ajuta.

Deci depinde de câtă compasiune am.

Nu este un lucru ușor de făcut într-o singură viață! Gândiți-vă! Asta presupune o schimbare drastică. Trebuie să practicați mult, trebuie să stați ore în șir pe perna de meditație. Ce vă determină să faceți asta? Doar marea voastră compasiune! Înțelegerea profundă că acesta este singura cale de a putea ajuta toate ființele. Fără asta veți găsi toate motivele să nu meditați.

Mulți oamenii fac multe lucruri bune în lume, dar nu ajung la capacitatea de a-i elibera și pe alții de suferință, până nu vor ajunge la a cincea cale.

Nu am epuizat subiectul aici. Am spus că cel ajuns la Nirvana și-a eliminat toate afecțiunile mentale și semințele lor. Dar există încă și alte semințe, care îl împiedică să devină un Buddha complet, iar acestea sunt obstacolele în calea omniscienței. „Și acestea”, a spus Dalai Lama, „sunt mult, mult, mult mai greu de eliminat”. Singura modalitate de a le elimina este cu Bodhicitta!

Nirvana este o plăcere enormă. Omul poate avea în nirvana un corp care suferă, pentru că este o rămășiță a vechilor karme. Dar nu mai acumulează nimic negativ, iar când corpul moare, nu va mai avea un corp suferind. El poate rămâne în plăcere miliarde de ani, dar în cele din urmă va trebui să iasă din ea, pentru a urca pe calea Mahayana. Deci spunem că este o pierdere de timp!

Un Bodhisattva care se află pe calea Mahayana și care practică să ajungă la iluminarea deplină, de dragul tuturor ființelor, va exista o etapă în practica sa în care este deja atât de avansat pe cale, iar plăcerea meditației este atât de mare, încât făcând încă un pas poate ajunge la Nirvana. Dar un Bodhisattva a jurat că nu va face acest pas și îl roagă pe al lui Lama să-l împiedice să facă acest pas.

Aceasta este ceea ce numim nirvana inferioară. Plăcerea ei este extraordinară, dar în mod deliberat nu facem acest pas, pentru că ne pregătim pentru plăcerea lui Buddha, care este cu mult mai mare. Și, în același timp, poate ajuta și toate ființele.

Ceea ce vă spun este povestea Sutrei. În Tantra lucrurile se schimbă puțin. Dar vom ajunge acolo prin Tantra, pentru că nu putem aștepta 300 de mii de eoni.

 

Iluminarea totală a lui Buddha

Diferența dintre nirvana și iluminarea lui Buddha este omnisciența.

O persoană își poate elimina toate afecțiunile mentale, dar nu are atotcunoașterea. Ea nu știe de ce am nevoie pentru a ajunge la nirvana. În schimb Buddha știe exact de ce are nevoie fiecare ființă pentru a ajunge la Nirvana.

 

Bodhicitta este factorul decisiv care duce la iluminarea totală

Ce determină ființa să dobândească omnisciența? Dorința de a-i ajuta pe ceilalți, Bodhicitta. Ceea ce îl diferențiază pe cel care ajunge la nirvana inferioară (această realizare nu este deloc inferioară, dar este considerată inferioară față de iluminarea lui Buddha) de cel iluminat, este dacă are Bodhicitta sau nu. Dacă a mers pe calea Mahayana sau nu. Calea Mahayana se numește Carul cel Mare sau Scopul înalt. Este dorința de a ajunge la iluminare, de dragul tuturor ființelor și de a le ajuta să iasă din suferință. Asta face diferența.

Pentru a ajunge la omnisciență, trebuie să vrem să ajutăm pe toată lumea. Fără această dorință de a ajuta pe toată lumea, nu putem avea abilitatea de a ști de ce au [ele] nevoie. Avem nevoie de bodhicitta.

 

Bodhicitta este sursa multor virtuți minunate.

Maestrul Shantideva expune în versetele sale virtuțile realizării bodhicitta, pentru că ea ne aduce la iluminarea deplină a lui Buddha.

De unde va veni Bodhicitta? Din practica „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

 

Câteva aspecte din măreția lui Buddha

∙ La iluminarea totală a lui Buddha, mintea noastră se schimbă în mintea pe deplin iluminată a lui Buddha. O minte omniscientă. El percepe cu acuratețe toate lucrurile care există, toate fenomenele din lume, ceea ce am numit dharma.

∙ Buddha are capacitatea de a trimite replicile sale. El poate apărea sub diverse forme. El poate apărea simultan pe mai multe planete.

∙ Buddha se poate afla simultan în mai multe locuri, în funcție de nevoile ființelor. Și se întâmplă spontan.

∙ Și se întâmplă tot timpul în jurul nostru.

 

Cum de nu l-am întâlnit încă pe Buddha?

Oamenii spun „Unde sunt acești Buddha? De ce nu i-am întâlnit?”

Întrebarea este: Cum știi că nu te-ai întâlnit cu el? Nu știi dacă persoana de lângă tine nu este așa. Și, de fapt, datorită bunătății lui Buddha, suntem aici. Va veni ziua când vom vedea asta.

Se povestește despre marele Maestru Asanga că și-a dorit foarte mult să-l cunoască pe Maitreya. Timp de trei ani s-a retras într-o peșteră în tăcere, unde a meditat și s-a rugat lui Maitreya să vină, dar el nu a venit. A părăsit peștera și după un timp s-a izolat încă trei ani. Și asta a făcut de patru ori. A stat retras timp de 12 de ani și nu l-a putut întâlni pe Maitreya. După 12 ani în peșteră, mintea maestrului devenise foarte pură și nu îl întâlnise încă pe Maitreya. Maestrul Asanga ieși din peșteră și văzu un câine rănit întins pe jos. O căruță trecuse peste el. Compasiunea lui Asanga era enormă și dori să ajute câinele.

Când se aplecă asupra lui văzu că rana câinelui era plină de viermi. Asanga își spuse: „Mai întâi trebuie să-l curăț de viermi, dar sunt mici și dacă îi apuc cu mâna o să-i rănesc”. El avea multă compasiune și pentru viermi.

 „Am să-i scot cu limba, unul câte unul.” Apoi se apleacă, și când se uită îl vede pe Maitreya! Asanga îi spune “Unde ai fost? M-am rugat la tine 12 ani, unde ai fost”? Maitreya îi răspunde: „Am fost alături de tine 12 ani. Dar nu ai fost suficient de curat ca să mă vezi. Acest ultim act al tău de compasiune, este ceea ce trebuia pentru a o desăvârși și iată-mă acum!”.

Asanga era atât de fericit, îl ia pe Maitreya, și îl pune pe umeri și fuge în oraș ca să le arate tuturor pe Maitreya. Localnici văzându-l se întrebau: „Cine este nebunul care aleargă cu un câine rănit pe umeri”? Ei nu aveau puritatea să-l vadă pe Maitreya.

Deci unde este acest Buddha? Poate este chiar lângă voi!

 

Definiția lui Maitreya a Bodhicittei

Sem kye pa nyi shendun chir
yang dak dzok pay jang chub do

Sem minte, conștiință,
Kye 
a se trezi,

Sem kye înseamnă mintea care se trezește și este prescurtarea numelui Jang chub sem kye, adică Bodhicitta.

Shen         ceilalți,
Dun chir
pentru,

Dzok payabsolut, total.
Yang dak
complet.

Jang chub iluminare.
Yang dak dzok pay absolut completă .

Do a aspira.

Definiția este:

Bodhicitta este dorința de a atinge iluminarea absolut completă de dragul tuturor ființelor” sau „Mintea care se trezește și aspiră spre iluminarea completă pentru toate ființele”.

Ce înseamnă pentru toate ființele? Înseamnă să le putem aduce la iluminare. Acesta este sensul. Dar nu este scris în cuvinte.

În cursul 2, există definiția lungă a Bodhicittei.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

Lecția 1b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Capitolele textului „Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Textul are zece capitole:

1. Primul capitolBeneficiile aspirației spre iluminare

Pen yun

Pen yunbeneficii, virtuți.

Acestea sunt beneficiile dezvoltării aspirației pentru iluminare.

După cum am menționat, cartea este un „Ghid de viață al războinicului spiritual”, iar principala armă a „războinicului spiritual” în lupta sa cu afecțiunile mentale, este „bodhicitta”- aspirația spre iluminare.

Unde se află câmpul de luptă? În mintea noastră.

Dar ca să ajungem pe câmpul de luptă avem nevoie de ceva care să ne provoace, să ne pună față în față cu mintea noastră:

– locul nostru de muncă.
– partenerul nostru
– copiii noștri.
– vecinii noștri.

Acolo unde ne aflăm este câmpul de bătălie. Cine este inamicul? Mintea! Inamicul se ascunde în mintea noastră. Ce ne face să ne confruntăm cu dușmanii care stau în mintea noastră? Contactul cu oamenii din jurul nostru, fie cu cei de la serviciu, fie cu cei din familie, sau cei de acolo unde vă aflați.

Este cu mult mai dificil să învingem inamicul din mintea noastră decât inamicul fizic din exterior.

Textul conține toate etapele începând de la scopul îngust, cel mediu și cel înalt.

 

2. Al doilea capitolPurificarea faptelor rele

în tibetană se numește:

Dikpa Shakpa

Dikpa păcat, faptă rea. Sunt toate obstacolele pe care le avem în mintea noastră, toate erorile minții.

Shakpa este un cuvânt care înseamnă literalmente a despica un trunchi de copac. El este actul de a ne purifica mintea. Ne deschidem și distrugem afecțiunea mentală. Putem spune în română: purificarea răului din minte.

Deci, Dikpa shakpa înseamnă confesiune, spovedanie și purificare.

Confesiunea face parte din purificare.

Pentru a distruge răul, mai întâi va trebui să spun adevărul despre el. Înainte de a putea să încetez de a mai minții, va trebui să recunosc adevărul că mint, altfel nu am ce să purific. Deci, primul lucru în purificare este să recunosc ceea ce fac, de a vedea că fac asta!

Cu toții vrem să arătăm bine în ochii noștri, ne spunem „Sunt bun”, „Sunt drăguț”, dar până nu vom vedea greșeala teribilă pe care o facem – care ne face să suferim și să murim, nu o vom putea distruge. Așa că mai întâi trebuie să începem să o vedem. Iar pentru a o vedea trebuie să practicăm. Altfel vom rămâne cu o idee pe care o avem despre noi, fără să vedem în mod corect. Pentru a vedea cu adevărat, trebuie să ne urmărim gândurile prin a ne ține carnețelul și prin a medita.

Primul pas este Shakpa. Dacă sunteți practicanți serioși și vreți să vă distrugeți afecțiunile mentale, trebuie să vă confesați profesorului vostru sau unui prieten spiritual în care vă puteți încrede. Și vă invit să vă găsiți o persoană de încredere și să practicați Shakpa.

Unul poate spune spre celălalt: „Astăzi am țipat la vecin fără să mă stăpânesc și numai după aceea mi-am dat seama de ceea ce am făcut!”. Dacă ascundem de fiecare dată aceste lucruri, nu le vom suprima niciodată.

Ați întâlnit călugări sau călugărițe? Există o puritate care radiază din ei. Și asta datorită angajamentelor pe care și le-au luat, şi faptului că la fiecare două săptămâni, ei fac Shakpa.

Nu trebuie să așteptați două săptămâni și nu trebuie să fiți călugări pentru asta. Dacă v-ați surprins că ați încălcat jurămintele, faceți Shakpa în fața prietenului vostru. Fără asta nu există purificare. Mulți ani m-am înșelat făcând asta [confesiunea] între mine și eu însumi. Aceasta este problema.

Textul ne descrie procesul de a ne pregăti bine să ajungem la acele calități minunate, necesare pentru a fi un înger. Este imposibil să devenim un înger și să păstrăm tot acest rău în mintea noastră. E imposibil. De aceea, maestrul ne oferă calea de purificare.

 

3. Al treilea capitol – Realizarea aspirației pentru iluminare.

Jang chub kyi sem sung wa

 

Jang Chub SemBodhicitta,
Sem                        minte, conștiință,
Jang chub           
iluminare,
Deci, mintea iluminată care este Bodhicitta. Dar asta nu înseamnă mintea lui Buddha, iluminarea.

Jang Chub Sem înseamnă mintea care aspiră spre iluminare // realizarea aspirației pentru iluminare.

Realizarea aspirației spre iluminare cuprinde:

a. Cum să ne dezvoltăm starea de spirit a unui bodhisattva, a „războinicului spiritual”.

b. Ceremonia de a ne angaja să devenim un bodhisattva. După ce o persoană a învățat aceste lucruri și a decis să meargă pe cale, și să realizeze starea de ființă iluminată, are loc o ceremonie în care ea va spune: „Mă angajez să urmez această cale”. Această ceremonie se face în fața unui Lama, în fața învățătorului pe care îl apreciem. Ceremonia are câteva etape.

Acest capitol, conține multe metode de a acumula binefaceri. Pentru a ieși din suferința în care ne aflăm, avem nevoie să acumulăm multă karma bună.

∙ Capitolul doi ne învață cum să purificăm răul din noi, iar

∙ Al treilea capitol ne învață cum să acumulăm binele în noi.

Următoarea poveste este despre Buddha, care întotdeauna era înconjurat de grupul lui de discipoli. Deseori veneau oameni care doreau să se alăture ordinului de călugări, iar discipolii cei mai apropiați de Buddha trebuiau să discute cu cei dornici, înainte de a deveni călugări, pentru a împiedica pe cineva nepotrivit să intre în Sangha. Trebuie știut că acești discipoli erau practicanți foarte avansați și cu multe abilități psihice.

Deci, aici ne referim la discipolul Shari Putra care avea capacitatea de a citi mintea oamenilor și de a verifica dacă persoana respectivă era potrivită să devină călugăr și să facă față regulilor dure ale călugărilor și așa mai departe. Într-o zi veni un tânăr la Shari Putra. Shari Putra îi citi mintea și înțelese că acesta avea prea puține binefaceri, iar fără binefaceri și fără karma, nu ar fi putut să îndure o viața spirituală intensă. Mai mult de atât, tânărul era și înapoiat mental.

Toate acestea îl făcură pe Shari Putra să decidă să nu-l primească pe tânăr în mănăstire.

Dar, Buddha, desigur, auzi tot ce se întâmplă și îl întrebă pe Shari Putra: “Cine era acel tânăr?” Iar el îi spuse: “Oh, Lord Buddha, el nu era potrivit pentru noi”. Buddha spuse: “Adu-l înapoi!”. Îl chemară pe tânăr înapoi, iar Lordul Buddha îl învăță pe tânăr următoarea practică:

Lord Buddha: “Spune Tsok Sak”

Tânărul repetă: ”Tsok Sak”
Lord Buddha: ”Spune acum Drip Jang”
Tânărul repetă: ”Drip Jang”
Lord Buddha: ”Foarte bine, și acum spune Tsok Sak, Drip Jang”

Tânărul nu reuși să țină minte cele două cuvinte și îi spuse lui Buddha: ”Nu pot!”

Lord Buddha din nou spuse: ”spune Tsok Sak, Drip Jang!”

Tânărul: ”Nu pot!”

Atunci Buddha îi dădu o mătură și îi spuse: “În fiecare dimineață, vei curăța templul unde învățăm, iar când vei mătura, atunci când mergi spre dreapta, să spui Tsok Sak, iar când mergi la stânga să spui Drip Jang”.

Aceasta a fost practica acestui tânăr și se spune că a ajuns Arhat și că a condus mulți oameni la Nirvana mai târziu, acest lucru fiind rezultatul actului de curățare a templului lui Buddha în fiecare zi și a executării îndrumărilor învățătorului.

Aceasta este povestea. Ideea Tsok Sak și Drip Jang era ca atunci când tânărul mătura, își spunea de fapt: “Acum adun binefacere, acum scap de karma negativă, acum adun fapte bune, acum purific“. Și aceasta a fost toata practica lui, la început. Deci,

Drip Jang — înseamnă a purifica afecțiunile mentale,
Tsok Sak  — înseamnă a acumula binefaceri.

Maestrul spune: „Avem nevoie doar de două lucruri pentru a ajunge la iluminare: de Drip jang și de Tsok sak”.

 

4. Al patrulea capitol – A învăța să fim atenți

Bak yu tenpa

Tenpa capitol,
Bak yu
atenție, prudență.

Acest cuvânt este folosit de mireasa tânără. În țările asiatice, tânăra mireasă va trebui să locuiască cu familia soțului ei și să servească întreaga familie. Ea devine sclava întregii familii, și soacra ei o ține din scurt.

Așa că mireasa trebuie să muncească din greu, să fie foarte atentă în tot ceea ce face și caută cât mai mult să nu iasă în evidență. Deci, Bak yu este atenția/prudența pe care o dezvoltă mireasa față de soacra ei ca să nu-i stea pe cap. Atenția față de ce?

Deoarece dorim să ne dezvoltăm o minte a iluminării, o minte foarte puternică și pură, trebuie să începem să fim atenți la ceea ce facem cu mintea noastră. Ce se întâmplă în mintea noastră? Ce gânduri avem?

La început suntem doar un „prunc bodhisattva”.  Nu suntem antrenați să fim atenți la mintea noastră, pentru că avem obiceiuri foarte puternice în modul în care ne comportăm. Deci, acum vom fi atenți la ceea ce spunem, la ceea ce facem, la cum ne comportăm. Ceea ce facem ne avansează pe cale sau nu ? Aceasta este atenția care supraveghează tot timpul la ceea ce se întâmplă.

 

5. Al cincelea capitol – A păstra vigilența

Sheshin sungwa

Sheshin este câinele de pază sau vigilența. Vigilența – este un fel de alarmă pe care o avem în minte ce ne avertizează atunci când suntem pe cale să ne comportăm prost și ne menține concentrați pe ceea ce ar trebui să ne gândim. Este un factor mental pe care îl avem cu toții, dar foarte slab. El se dezvoltă cu practica și în meditație.

Prin faptul că ne-am dedicat căii, ne-am luat jurămintele, începem treptat să ne întărim vigilența, să fim cu băgare de seamă la ceea ce spunem și facem. Vigilența este ca un ceas deșteptător care ne trezește când am depășit linia: n-ar fi trebuit să spun asta, n-ar fi trebuit să bârfesc.

Chiar și în meditație ne uităm tot timpul unde se află mintea. Și același lucru îl facem și în afara meditației.

În meditație este același factor mental care ne ajută să menținem mintea pe obiectul său.

Să zicem că meditez și spun: „Mă voi uita cu ochii minți la imaginea lui Buddha și voi rămâne doar cu această imagine”. Ce se va întâmpla? În zece secunde mintea va fi în altă parte. Vigilența îmi spune: Unde-i Buddha? Unde ești tu și unde este Buddha? Aceasta este alarma care mă face atentă că mintea a plecat în altă parte. După care vine Drenpa. Reamintirea. Îmi aduc aminte care mi-a fost obiectul de meditație și revin asupra lui.

„Oh! Am bârfit. Nu ar fi trebuit să bârfesc”. M-am trezit și mi-am adus aminte că am luat un jurământ să nu fac asta.

Acest curs atinge capitolele de la unu până la cinci. Vom face doar o mică parte din aceste capitole. Nu avem suficient timp să trecem prin toate și este păcat pentru că versetele sunt foarte frumoase.

Pentru Geshe Michael, alegerea versetelor a fost grea pentru că nu este timp să se treacă prin toate. În cursul 11 ​​se fac capitolele șase, șapte, opt.

 

6. Capitolul al șaselea – Răbdarea

Sopa tenpa

Sopa              răbdare,
Tenpa           
capitol.
Sopa tenpa capitolul despre răbdare.

Aceasta este arta de a ucide supărarea. Arta de a nu ne enerva atunci când circumstanțele justifică să ne enervăm. Capitolul șase este o capodoperă despre cum să ne învingem supărarea și conține multe metode:

– Unele dintre ele sunt metode de a ne înfrâna supărarea.

– Și altele sunt metode de eliminare a supărării. Eliminând supărarea nu vom mai avea ce să mai înfrânăm.

Dacă încă nu am eliminat supărarea, trebuie să învățăm mai întâi să nu o lăsăm să ne stăpânească atunci când apare, ci să o înfrânăm.

Pentru a ajunge să ne eliminăm supărarea, trebuie mai întâi să ne-o înfrânăm.

    1. Deci primul tip de metode se numesc „metode temporare”.
    2. Și al doilea tip se numesc „metode supreme”, care o elimină complet.

Ambele tipuri sunt prezentate în seminarul „Ucide supărarea”.

 

 7. Al șaptelea capitol – Bucuria efortului

Tsundru tenpa

Tsundru efort,
Tenpa     
capitol.

Deci, capitolul despre efort.

Am tradus titlul capitolului „Bucuria efortului”. A fi entuziasmat, bucuros de a face lucruri bune.

 

8. Al optulea capitol – Meditația

Samten tenpa

Samten meditație.

În capitolul opt, maestrul vorbește despre a merge în pădure și a ne izola, după care ne vorbește despre schimbarea de sine cu ceilalți.

El ne spune: „Vrei să reușești pe calea ta spirituală? Mută linia de separare dintre tine și ceilalți. Include-i și pe ceilalți în ceea ce definești «eu»”.

 

9. Al nouălea capitol – Înțelepciunea

Sherab kyi leu

Sherab  înțelepciune,
Leu         
capitol, diviziune, secțiune.

Acesta este capitolul despre înțelepciune. Despre ce se vorbește în el? Despre vacuitate. Maestrul prezintă demonstrații ale vacuității, despre cum să percepem vacuitatea, ce este vacuitatea. El dispută cu diferite școli budiste care nu înțeleg vacuitatea și care o prezintă greșit.

Maestrul Shantideva a fost un logician extraordinar. El dezbate cu un adversar imaginar care reprezintă mintea noastră plină de toate concepțiile greșite pe care le avem despre vacuitate. Prin dezbatere el le doboară pe fiecare în parte.

 

10. Al zecelea capitol – Dedicarea

Ngoway leu

Ngowa dedicare.

La sfârșitul fiecărei lecții trimitem karma. Când studiem dharma, învățăm modalități de a ajunge în paradisul îngerilor și acumulăm karma minunată, chiar și atunci când doar o auzim. Câți locuitori sunt în România? Câți suntem aici?

Ce facem cu această karmă minunată pe care o acumulăm? O trimitem mai departe. Acest lucru o sporește, o multiplică. De câte ori mai mare? Depinde la câți oameni am trimis-o.

Dacă o trimitem la o persoană, se dublează. Dacă o trimitem la trei – se triplează. Dacă o trimitem la toate ființele, devine imensă.

Acest capitol este scurt, are doar 58 de versete.

 

Generozitatea care ne îmbogățește pe toți

Am spus la începutul acestei lecții că unul dintre lucrurile pe care vi le cer să le faceți sunt temele de casă, astfel încât să puteți fi preciși în transmiterea învățăturii, iar aceasta este ideea lui Ngowa, de a le transmite mai departe. Numai în acest fel veți acumula binefaceri ca să puteți progresa pe cale.

Dacă lucrați într-o firmă și postul de director a rămas vacant, cineva va trebui să fie promovat: poate voi sau colegul vostru. Ce facem de obicei când vrem noi postul? Ne promovăm pe noi înșine, ne lăudăm, intrăm în competiție cu celălalt, încercăm să demonstrăm că suntem mai buni ca el. Vrem slujba, nu? Suntem condiționați să acționăm așa. Credem că asta ne va face fericiți.

Ce ne spune maestrul Shantideva?

Cu cât ajut pe alții să avanseze, cu atât voi acumula karma pentru a avansa mai departe.

Geshe Michael este un exemplu minunat în acest sens.

Vreți să avansați, ajutați-i pe alții să avanseze. Aceasta este karma. Acționați fără reținere și fără ezitare; fără să stați pe gânduri.

Ideea este să adoptăm motivația care spune: cu cât fac mai mult bine altora, eu nu am ce pierde. Nu am nimic de pierdut promovând pe alții. Cu cât îi susțin pe ceilalți să meargă mai departe, cu atât voi merge mai departe. Aceasta este karma progresului, nu există altă karmă. Cu cât promovăm mai mult pe cineva și îi dăm putere, [cu atât] vom deveni noi mai puternici. Karma de a deveni mai puternici este împuternicirea altora! În cele din urmă ni se va oferi postul.

 

Legătura dintre capitolele textului și cele șase perfecțiuni

Acest text este baza pentru dezvoltarea perfecțiunilor bodhisattva. Un bodhisattva, ajunge la nivelul sublim al lui Buddha prin dezvoltarea celor șase perfecțiuni.

    • Generozitatea – capitolul 10
    • Moralitatea – capitolul 5
    • Răbdarea – capitolul 6
    • Bucuria efortului – capitolul 7
    • Meditația – capitolul 8
    • Înțelepciunea – capitolul 9.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 1a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Motivația studiului: învingerea morții

Acesta este cursul numărul 10 ​​din seria de cursuri ACI și este primul dintre cele trei cursuri bazate pe renumita carte a marelui înțelept indian, Maestrul Shantideva, numită „Ghidul de viață al războinicului spiritual”.

Vom deschide discuția cu întrebarea pe care o pune fiecare copil mic: „Mamă, de ce a murit bunica?”. Aceasta este întrebarea la care vrem să răspundem. De ce? Pentru că ceea ce a venit să ne învețe Buddha, înțelepții Indiei antice și ai Tibetului, înțelepții yoga și ai dharmei, este de cum să scăpăm din ghearele Lordului Morții.

Puteți spune: „Dar toți trebuie să moară. Dacă ar fi fost altfel, ar fi scris deja despre asta în ziar, am fi întâlnit deja acești oameni.

Așadar, iată câteva ipoteze de bază pe care trebuie să le examinăm mai întâi, înainte de a ne putea deschide acestei învățături. Ele ne vor explica, de asemenea, de ce nu le-am întâlnit și de ce nu s-a scris nimic despre ele în ziarele noastre. Deoarece partea centrală a învățăturii noastre este de unde provine realitatea pe care o trăim și de ce este ea așa cum este, despre tot ceea ce este bun în ea și ce nu este, inclusiv toți cei pe care îi întâlnim și, de asemenea, ceea ce este scris în ziarele noastre (sau pe internet).

Ideea este că suntem forțați să percepem realitatea conform a ceea ce numim „karma”, conform conștiinței noastre care ne impune să o vedem așa cum o vedem. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi posibilă și o altă realitate. Aceleași forțe care ne aduc ziarul, ne aduc și realitatea în care trăim, iar ziarul este doar o parte din ea.

Deci, faptul că nu am întâlnit îngeri nemuritori, nu înseamnă că ei nu există. La fel ca și cu faptul că, dacă pruncul nu poate citi, nu înseamnă că scrierile nu pot exista. Când el va învăța să citească, cărțile vor apărea în lumea lui și chiar înainte de a le putea citi își va putea crea în minte o idee despre ce este vorba. Și într-o zi va veni momentul în care vom putea într-adevăr să-i întâlnim pe acei îngeri în adevărata lor glorie. Acesta este un moment foarte avansat pe calea noastră spirituală și în acest scop este această învățătură.

Și mai este un lucru de știut: pentru a-i putea întâlni, trebuie să fim noi înșine destul de aproape de ei. Este exact ca în exemplul cărții: când copilul începe să întâlnească cărțile și să le înțeleagă funcția, nu mai este departe de a le putea citi.

Există multe povești despre minunile lui Isus care a mers pe apă, pe Marea Galileii. Să presupunem că povestea este adevărată.

– Deci, a existat Isus, care a avut karma uimitoare să poată merge pe apă. Pentru el, acest lucru nu a fost miracol, pentru că dobândise controlul asupra elementelor și era capabil să solidifice apa.

– Apoi au fost oamenii care nu puteau merge singuri pe apă, dar în schimb au avut  karma foarte apropiată de asta. Aceștia au fost cei care au stat pe malul Mării Galileii și au văzut pe cineva mergând pe apă.

– Și apoi au fost cei care au avut o karma mai puțin bună. Și ei s-au aflat acolo, dar exact când în momentele în care Isus mergea pe apă, s-au uitat în altă parte.

Fiecare în funcție de progresul său pe cale.

– A existat Moise care lovește în stâncă și țâșnește apă din ea.

– Unii oameni au avut karma să vadă miracolul.

– Alții care nu au avut karma, nu au văzut minunea.

De aceea, este foarte important să înțelegem faptul că ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există.

 

Conștiința

În cultura noastră occidentală există o credință foarte răspândită că atunci când corpul se termină, se termină și mintea. Vedem corpul că nu mai funcționează și atunci ne gândim că și mintea s-a oprit în timp ce, dacă ne uităm atent, nu avem nici o dovadă în aceste sens.

Putem măsura activitatea creierului, dar ce măsoară ea? Undele cerebrale. Măsoară dacă conștiința este exprimată prin corp. Nu măsoară dacă există sau nu conștiință! Ci doar dacă este exprimată prin creier. Apoi vine momentul când ea încetează să se mai exprime prin creier. Pentru asta am făcut Cursul 4 pentru a dovedi acest lucru. Și de multe ori oamenii stau la tot cursul și [totuşi] spun în final că nu s-au convins.

Oamenii ascultă în general prin stratul gros de credințe pe care le au, chiar dacă nu sunt religioși, nu contează.

Cei care sunt religioși au un anume sistem de credințe, iar cei care nu sunt religioși, au altul, dar la fel de puternice.

Cel puțin pentru mine, o parte semnificativă a convingerilor mele, dacă merg și le examinez cu ochiul logicii, nu vor trece testul logicii. Iar credința că mintea se sfârșește odată cu corpul, este una dintre ele. Și ea este dificilă, pentru că dacă nu există această înțelegere că, conștiința nu se sfârșește atunci când corpul se sfârșește, atunci adevărul din multe lucruri pe care le vom spune aici, nu va fi clar.

Introducerea de aici își propune să ajute la eliminarea acestui obstacol. Nu știu dacă îl vom putea îndepărta complet, dar aș dori măcar să subminez această credință puternică a noastră, permițând astfel o audiere mai eficientă a minunatului material pe care ni-l prezintă acest curs.

Și apropo, cu toate că în Orient oamenii cred în reîncarnare și karma, dar la fel ca noi, ei vin cu sisteme de credințe fără fundament (în măsura în care nu s-au ostenit să-și verifice sistemul de credințe, fără să le fie de vreun folos…)

Cu toate că ei vorbesc despre karma, ei nu înțeleg neapărat mecanismul și procesul. Ceea ce vrem să spunem este că înțelegerea acestui mecanism este ceea ce va determina în cele din urmă dacă transformarea va avea loc sau nu în viața noastră.

Dacă vom încerca să ne oprim pentru o clipă și să ne uităm la minte și să o comparăm cu corpul, vom descoperi că există foarte puține lucruri similare între ele.

∙ Corpul nostru fizic este limitat în spațiu, iar mintea nu. Pot merge cu mintea la frigiderul meu din Haifa. Pot merge cu mintea sute de ani în urmă, să mă gândesc la evenimente istorice, dar corpul meu nu este capabil să facă asta.

∙ Corpul poate fi cântărit, poate fi tăiat, poate fi ars, dar minții mele nu i se poate face nimic. O bombă atomică ar putea exploda aici și corpul meu s-ar evapora, dar asta nu-mi va afecta mintea. Mintea nu poate fi atinsă.

Niciuna dintre proprietățile fizice ale corpului nu pot trece în minte.

Când observăm o persoană pe moarte și corpul [ei] încetează să mai funcționeze, presupunem că și mintea a încetat. Dar nu avem nicio dovadă în acest sens. Funcționarea corpului și funcționarea minții sunt două lucruri complet diferite.

Există o anume legătură între minte și corpul meu chiar acum, dar această legătură nu este o legătură de identitate. Nu sunt la fel.

Este asemenea legăturii dintre mine și copiii mei. Deși există o legătură între noi asta nu înseamnă că suntem la fel. Corpul și mintea sunt două lucruri complet diferite, cu proprietăți complet diferite și nu se poate conchide că atunci când corpul încetează să funcționeze și mintea se oprește. Este o concluzie greșită care nu are nicio dovadă.

 

Datoria noastră este să examinăm
ideile pe care le preluăm din mediul nostru

Aceste idei despre corp, minte și perpetuarea minții nu sunt acceptabile în cultura în care trăim, dar asta nu atestă nimic. De multe ori oamenii spun: „Dacă ar fi fost adevărat, toată lumea ar fi știut deja despre asta.”

Acesta este un argument nefondat și aș dori să abordez puțin acest aspect.

Culturi diferite au făcut greșeli grave de-a lungul secolelor. Și continuă să se întâmple și astăzi.

De exemplu, credința că pământul este plat: timp de sute de ani oamenii au crezut în asta, au fost gata să execute pe oricine argumenta contrariul. Apoi a venit știința și a explicat, iar credința a fost respinsă.

Culturi întregi au considerat că femeile nu ar trebui să aibă drepturi egale sau că nu ar trebui să li se permită să dețină proprietăți sau chiar să studieze. Chiar și în mănăstirile budiste din Asia, inclusiv Tibet, educația primită de călugări este diferită de cea primită de călugărițe. Abia în ultima sută de ani, această concepție a început să se schimbe, dar încă mai este cale lungă de parcurs.

Culturi întregi au fost și sunt încă pline de rasism. Acesta a fost cazul Germaniei naziste și dezastrul care s-a produs în urma acestei credințe. În Statele Unite, chiar și acum treizeci de ani, legea permitea poliției să pătrundă în dormitorul unui cuplu mixt, să-i arunce în închisoare și să-i dea în judecată, pentru că exista legea de interdicție a căsătoriilor mixte.

Părinții națiunii americane au creat cea mai avansată constituție din lume, care conferă cetățenilor săi drepturi pe care nici o altă constituție nu le oferă. Ei înșiși dețineau sclavi și îi tratau ca pe niște animale. În timpurile noastre, America a avut președinte negru (pe Barack Obama), lucru de necrezut chiar și acum zece ani!

Și ceea ce vreau să spun în toate acestea, este că faptul că mulţi oameni au o anumită opinie, nu dovedeşte cu nimic validitatea acelei opinii.

De aceea, trebuie să ne folosim de logica noastră și să ne ținem mintea deschisă pentru a testa ideile. Și nu contează care este originea acestor idei, fie că sunt de la părinți, de la școală, de la societatea în care am crescut și chiar de la o autoritate spirituală. Până nu le stabilim logic, nu le putem adopta cu adevărat.

Nu spunem să le respingem, ci dacă ni se prezintă o idee pe care nu o înțelegem încă, singura reacție logică a noastră va trebui să fie îndoiala. Și asta este foarte bine.

 

Îndoieli utile, îndoieli dăunătoare

Acum ce facem cu îndoielile? Există abordări diferite atunci când oamenii se confruntă cu îndoieli.

1. O abordare frecventă, spune: „Nu înțeleg asta și pentru mine de fapt nu există!”. Este îndoiala care este folosită negativ. Ni se vorbește despre infern. Nu l-am văzut, nu-l înțelegem, așa că ne continuăm viața ca și cum el nu ar exista. Și, desigur, dacă ar exista infernul cu adevărat, atunci o astfel de filozofie va duce la dezastru.

Deci este foarte posibil ca cineva să ne prezinte o idee care ne poate salva viața, dar pentru că nu o înțelegem încă, o respingem cu totul.

2. A doua abordare o vom numi lenea spirituală: în acest caz întâlnim o idee nouă, nu o înțelegem și, deși unii susțin că ne poate aduce multe binecuvântări, nu ne străduim să o testăm. Așa că îndoiala rămâne și nu vom putea beneficia niciodată de acea idee. Și dacă într-adevăr ea are ceea ce i se atribuie, atunci această lene este tragică: este ca și cum am întâlni remediul pentru cancer și am decide să aruncăm rețeta, pentru că nu am înțeles ce spune.

3. Dacă sunt serios în căutarea mea de a aduce multă fericire lumii, ceea ce budismul încearcă să facă, atunci trebuie să investighez și să analizez problema, pentru că viața mea și a celor dragi sunt în joc. Aceasta este utilizarea pozitivă a îndoielii, pentru că merg și îmi verific îndoiala.

 

Niveluri diferite de existență

Când am vorbit despre Roata Vieții, ne-am referit la șase forme de existență, dar fiecare dintre acestea are de fapt multe subdiviziuni. Există miliarde de forme de existență. Există planete pe care viața este complet diferită de planeta noastră. De ce spun asta? Pentru că ne dă o perspectivă asupra modului de viață actual pe care îl avem, pe care îl luăm de la sine înțeles.

Când începem să observăm cum de avem un corp uman, un intelect uman,  capacitatea de a înțelege, de a întâlni dharma și profesori de dharma, de a ne crea o asemenea realitate uluitoare din nenumăratele posibilități de existență ce sunt în lume, înțelegem că a trebuit să acumulăm o cantitate uriașă de binefaceri. Numai pentru a avea un nas, de exemplu, a trebuit să acumulăm o cantitate imensă de binefaceri pentru a putea mirosi lucrurile. Există multe ființe care nu pot mirosi. Există ființe care se nasc în locuri unde nu există deloc lumină. Există o suferință de nedescris în univers. Faptul că trăim în acest fel, înseamnă că ne-a rodit o karmă minunată! Venită din binefaceri acumulate de miliarde de vieți. O karmă extrem de rară.

Prima parte a cărții maestrului Shantideva își propune să ne ajute să înțelegem forțele care ne creează lumea: corpul nostru, mintea noastră, lumea care ne înconjoară. Dacă le înțelegem bine, vom prelua noi controlul și vom începe să ne transformăm realitatea în paradis. Puterea va fi în mâinile noastre.

În Sutra Inimii (ea se află pe site-ul nostru www.dharmakaya.ro), Lordul Buddha ne oferă instrucțiuni precise, deși foarte scurte, despre cum să facem acest lucru.  Pe de altă parte, a le pune în practică este o altă chestiune. Dar ce se întâmplă dacă nu pricepem ce ne învață sutra, ce ne învață Maestrul Shantideva? Va trebui să pierdem tot ce avem: banii pe care îi avem, chipul nostru, numele, membrii familiei, tot ce ne este drag. Va trebui să pierdem totul.

Când va veni moartea, ni se va lua cu forța totul, orice am iubit vreodată.

 

Libertatea

Întreaga învățătură a lui Buddha, descrisă succint în Sutra inimii, este cum să ne învingem moartea, cum să devenim Jivan Mukti.

Mukti — eliberare.

În tibetană:

Tarpa


Jivan
              viață, cel care trăiește.

Jivan Mukti  eliberat în această viață sau eliberat în timp ce trăiește. Este o stare în care omul posedă cunoștințe nelimitate, este lipsit de suferință și se bucură de fericirea veșnică. Este menționat în literatura de yoga antică. Nu este unic pentru budism.

Isus vorbește despre el în Noul Testament. El vorbește ucenicilor săi și le spune: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”

Și aceasta este ceea ce budismul vine să învețe: cum să ajungem în împărăția cerurilor înainte de a muri.

Dacă nu am practicat suficient, atunci când va veni moartea nu vom avea nici un control asupra ei, forțele karmice ne vor mătura cu mare forță.

Deci acum este momentul! Atâta timp cât avem ocazia, sănătatea, claritatea minții și învățătura, este timpul să practicăm.

Și după cum vă puteți imagina, nu este o treabă ușoară să învățăm să ne învingem moartea, să ieșim din situația în care suntem forțați să suferim, lipsiți de control asupra ei. Vrem să înțelegem cum să creăm o realitate a fericirii pentru noi, într-un mod în care să putem fi o binecuvântare pentru ceilalți și să-i învățăm și pe cei dragi. Aceasta este învățătura lui Buddha, acesta este scopul lui.

 

Învățătura deschide calea spre fericirea supremă

În textul din fața noastră, Maestrul Shantideva spune: „Vreau să vă învăț cum să vă creați fericirea, cum să o păstrați și cum să ajungeți cu ea la nivelul suprem, în paradis”. Acesta este scopul maestrului. Orice suferință care există în lume, pornind de la cel mai mic disconfort, terminând cu bătrânețea, boala și moartea, trebuie și să fie eliminată. Aceasta este învățătura!

Care este cealaltă opțiune, dacă aceste lucruri nu sunt implementate? Să rămânem unde suntem și într-o zi să cădem ca muștele.

Ne naștem, avem curaj, avem forță, avem speranțe, energie, iar apoi vin bolile, senilitatea și în cele din urmă moartea. Și asta este tot.

Dacă adoptăm presupunerea că conștiința nu se sfârșește atunci când corpul moare, atunci viața noastră este doar o fărâmă dintr-un șir infinit de vieți. Conform budismului, am existat dintotdeauna. Am fost deja în lumea zeilor, o lume a desfătării. Am fost în infern de nenumărate ori.

Suntem încă aici, fără să înțelegem ce ne creează realitatea, ce ne determină să fim încă în roata suferinței.

Budismul spune că dacă ne aflăm într-o astfel de lume, în care nu putem păstra lucrurile bune pe care le avem, este rezultatul greșelii din mintea noastră: pentru că nu ne înțele-gem realitatea, nu înțelegem ce produce fericirea și ce produce suferința. Și atâta timp cât nu înțelegem, vom fi nevoiți să rămânem prinși de ghearele acestei erori.

 

Modul de a studia acest curs și toate celelalte cursuri

În cursurile ACI avem teme și teste, precum și un examen final. De ce? Pentru că primiți cunoștințe care, conform cu ceea ce susține Buddha și Maestrul Shantideva, pot elimina toată suferința din lume.

Dacă acest lucru este adevărat, atunci simpla primire a acestor cunoștințe vă impune o mare responsabilitate.

Dacă aceste cunoștințe pot aduce fericirea oamenilor, trebuie să o transmiteți mai departe. Nu se cer bani pentru aceste cursuri, nici învățătorii Lamei Dvora nu au încasat bani niciodată pentru aceste cursuri. Învățătura a fost transmisă pentru a le servi oamenilor, în spiritul de a dărui. Așa ar trebui să continue învățătura, iar datoria voastră este să o dați mai departe, pentru că singura modalitate prin care puteți primi ceva este să continuați să dăruiți. Aceasta este legea karmică.

Și pentru a putea dărui învățătura, trebuie să fiți exacți. Să nu transmiteți aceste cunoștințe salvatoare mai departe în mod distorsionat sau incomplet sau într-un mod în care și-au pierdut puterea. Deci, este important să vă luați notițe, să vă faceți temele și așa mai departe.

Răspunsurile la întrebările din teme se bazează complet pe ceea ce s-a spus la curs și toată lumea primește de la 9 în sus, așa că nu trebuie să vă faceți griji. Temele se pot face în grup, la o ceașcă de cafea. Ele nu țin de notă, ci de a repeta materialul, de a-l cunoaște bine, pentru a-l transmite cu acuratețe și ca să vă servească bine.

Să revenim acum la studiul formal al cursului.

 

Textul din care învățăm

Textul principal pe care îl vom folosi în acest curs se numește în tibetană:

Jang chub sempay chupa la jukpa

 

Jang chub sunt două silabe care împreună înseamnă iluminare.
Sem minte, conștiință,
Pa    războinic, luptător.

Jang chub sempaBodhisattva sau războinicul spiritual.
Chupa fapte, acțiuni.

Deci până aici avem: faptele/acțiunile unui Bodhisattva.

La        — prepoziție,
Jukpa
a intra, a se angaja. A se angaja în activități bodhisattva sau a intra în activitatea unui bodhisattva.

Acest text a fost scris inițial în sanscrită și a fost tradusă în tibetană după câteva sute de ani. În sanscrită se spune:

Bodhisattvācharyāvatara

Charya    războinic,
Avatara  acțiuni sau modul de viață al unui Bodhisattva.

Sensul numelui în sanscrită este: ghidul de viață a unui Bodhisattva sau intrarea în viața unui Bodhisattva.

Și în română vom traduce: Ghidul de viață a Războinicului Spiritual.

 

Autorul

Autorul textului se numește:

 Lopun shiwa-hla

 

Lopun este cuvântul în sanscrită pentru maestru.
Shiwa pace, liniște, calm. În sanscrită – Shanti.
Hla
în tibetană înseamnă înger, divinitate, zeitate. În sanscrită – Deva.

Shiwa Hla înseamnă „Îngerul păcii”.

Deci, în sanscrită numele lui este Shantideva și în tibetană Shiwa-hla.

În tradiția noastră, când menționăm o figură luminată, precum maestrul Shantideva, nu îi spunem niciodată numele fără a adăuga un titlu onorific. Deci vom spune Maestrul Shantideva.

Acesta este și motivul pentru care ne prosternăm și spunem rugăciuni. Dorim să avem respect față de marii maeștri și învățăturile lor. Acest lucru este necesar și chiar esențial pentru ca lucrurile să ne pătrundă în inimă. O mare parte a căii spirituale este dezvoltarea respectului profund pentru acele lucruri care au puterea de a ne înlătura suferința și de a ne aduce fericirea.

 

Războinicul spiritual

Deci, ce este acest războinic spiritual? Maestrul Shantideva ne va explica pe parcursul tuturor capitolelor pe care le vom învăța în acest curs.

Războinicul spiritual înțelege că se află într-o lume în care există suferință datorită greșelii.

– datorită greșelii pe care o face în minte.

– datorită afecțiunilor mentale pe care le are în minte.

– datorită neînțelegerilor pe care le are în minte.

Iar războinicul merge la luptă. Cu ce se luptă? Cu afecțiunile și neînțelegerile pe care le are în minte. Asta îl face să fie un războinic spiritual.

De ce face asta? Nu pentru frumusețea lui veșnică (cu toate că şi acest lucru i se întâmplă) ci pentru a-i ajuta pe ceilalți. Atunci când ajungem la acest corp sublim al lui Buddha, de o frumusețe fără seamăn, cu o minte omniscientă și abilități extraordinare, el va avea capacitatea de a-i ajuta cu adevărat pe toți ceilalți.

De aceea cuvântul războinic nu este întâmplător și veți vedea că Maestrul Shantideva îl folosește mult. Pentru a-i putea ajuta semnificativ pe alții, trebuie mai întâi să învățăm să ne eliminăm suferința din noi.

Și acesta este ghidul războinicului spiritual.

După cum am spus, acest text antic vine să ne învețe cum să ajungem la iluminare, cum să facem schimbarea radicală și minunată atât în ​​corp, cât și în minte. Și când va veni această schimbare, o veți putea vedea. Cei care sunt aproape de acest nivel, vor putea să vadă schimbare din voi, pe când cei care sunt mai departe, vor vedea în voi doar o persoană obișnuită. Maestrul explică și de ce nu i-am întâlnit pe cei care au trecut prin transfor-mare. Este pentru că nu avem încă „ochi” ca să-i vedem.

 

Unde îi găsim pe războinicii spirituali?

Războinicii spirituali există și cu siguranță ar putea să stea lângă voi. Și poate fi chiar soțul sau soția voastră. Ei nu vă vor spune asta niciodată, dar sunt acolo pentru a vă ajuta să ajungeți la iluminare. Tot ceea ce fac toți Buddha este să ne ajute să ajungem la iluminare. Și dacă ei trebuie să suporte pisălogeala noastră timp de treizeci de ani, pentru ca în al treizecilea an să ne poată spune acest lucru, care ne va aduce înțelegerea, nu este nicio problemă! Ei lucrează de-a lungul a miliarde de ani. Și când începeți să implementați lucrurile și să progresați, lucruri minunate vor începe să se întâmple pe cale.

Vă amintiți ce am spus despre Isus? Pe măsură ce progresați mai mult pe cale, veți începe să observați că poate persoana cu care sunteți căsătoriți nu este cel care ați crezut că este. Poate este altcineva.

La început, la o astfel de întrebare, apare îndoiala, dar deodată celălalt se comportă incredibil, divin și ne întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Apoi ne uităm înapoi la relațiile pe care le-am avut și începem să rescriem istoria, începem să o înțelegem dintr-o altă lumină. Și într-o bună zi vom vedea îngeri, iar apoi ne vom percepe pe noi înșine ca îngeri.

Calea de a ajunge în paradis este să o creăm și atunci devenim noi înșine îngeri.

Aceasta este calea.

Nu există paradisul în cer. Nu există nicio societate care să construiască o grădină încântătoare undeva în cer și nici care să sape în adâncurile pământului infernul. Nu există așa ceva. Eu sunt cel care creez această realitate și, în timp ce fac asta, devin încet ca și făpturile care locuiesc în acele locuri. Se întâmplă simultan.

Și asta ne învață Ghidul de viață a unui Bodhisattva: trecerea de aici în paradis.

Noi ne-am creat realitatea în care trăim, dar n-avem habar de cum am creat-o! Ideea este să înțelegem cum am creat-o. Și dacă înțelegem și cum am creat lucrurile care nu ne plac în această realitate, atunci am preluat frâul. Implementarea este o altă chestiune. Este puțin mai dificil.

 

Comentariul textului și autorul său

Deoarece versetele sunt greu de înțeles, avem nevoie de comentarii asupra lor.

Comentariul de care ne vom folosi se numește:

Gyal se juk ngok

În Tibet sunt munți, multe pârâie, iar vara ele se umflă de la apa zăpezilor. Tibetul nu este ușor de străbătut în timp ce e acoperit cu zăpadă. Și cu toate acestea oamenii găsesc locuri care pot fi trecute. Aceste locuri sunt de fapt numite locuri de accesJuk ngok.

Juk ngokloc pe malul râului unde oamenii îl pot traversa,
Gyal         
rege. Regele despre care vorbim aici este Buddha.
Se             băiat, fiu.

Cine sunt fiii lui Buddha? Bodhisattva sunt „copiii” lui Buddha. Când cineva devine un Bodhisattva, imediat toți Buddha încep să-l trateze ca pe fiul sau fiica lor.

Deci, pe scurt, Punctul de intrare pentru copiii lui Buddha.

Comentariul a fost scris de înțeleptul:

 Gyel tsab Je

Gyel   rege,
Tsab  
regent sau vicerge,
Je        
nume onorific – maestru.

Comentatorul autorul nostru se mai numește și:

Darma Rinchen

Cuvântul Darma nu este cuvântul pe care-l cunoaștem Dharma cu litera „h”, el înseamnă „adult”.

De ce este numit vicerege? Vicerege este un nume care i-a fost dat mai târziu. Despre ce rege vorbim aici?

Marele înțelept Je Tsongkapa, pe care se bazează o mare parte din învățătura noastră, a avut doi discipoli celebri: Kedrup Je și Gyel tsab Je (comentatorul acestui curs). El este ca un „regent” al Dharmei ⟹ Gyel tsab Je, următorul rege al Dharmei. Și dacă Je Tsongkapa era regele, atunci el era vicerege. Gyel tsab Je a trăit între anii 1364 și 1432.

 

Câteva cuvinte despre viața maestrului Shantideva

Nu știm prea multe despre acest mare maestru. Geshe Michael a căutat și a adunat tot ce se știe despre el. Lama Dvora Hla a spus că a fost tradusă cea mai completă versiune care există și se află pe website. După cum veți vedea, nici această versiune nu este foarte detaliată. Biografia sa a fost scrisă de către mentorul celui de-al optulea Dalai Lama.

Deci știm că a fost fiu de rege. A trăit în aproximativ secolul al VIII-lea e.n. Maestrul Shantideva s-a născut la vest de Bodhgaya, locul în care, conform tradiției budiste, Buddha a atins iluminarea sub copac. Despre mama lui se spune că a fost un înger care s-a manifestat în corp uman. La vârsta de șase ani, a întâlnit un mare practicant al învățătu-rilor secrete și a primit inițierea și practica de a ajunge la ființa iluminată numită Manjushri sau Vocea Blândă. Manjushri este considerat Buddha înțelepciunii, întruchipa-rea înțelepciunii. Băiatul, care era foarte spiritual, a practicat și l-a cunoscut direct pe Manjushri.

Oamenii care au karma foarte pură și virtuți spirituale foarte înalte, pot întâlni îngerii direct și să primească de la ei învățături, așa cum și Je Tsongkapa a primit la un moment dat învățătura direct de la Manjushri.

Când tatăl său, regele, a murit, toți oamenii regatului i-au cerut prințului Shantideva să fie rege. Datorită faptului că a practicat calea bodhisattva în multe vieți anterioare, nu a avut nicio dorință să trăiască viața regală, dar pentru a nu supăra oamenii, a fost de acord.

Cu o noapte înainte de ceremonia de încoronare, a avut un vis în care l-a văzut pe „Vocea Blândă” stând pe tronul Regelui. Conform tradiției, nimeni nu stă vreodată pe tronul profesorului său. Aceasta este smerenia elevului: el va sta mereu la picioarele profesorului său.

Așa cum stătea Manjushri pe tronul regelui, maestrul a înțeles că nu trebuia să fie încoronat ca rege și [ca atare] fugi de la palat. La vremea aceea regele era monarhul absolut, cineva care deținea întregul regat: toate bogățiile și un confort la un nivel pe care nici măcar nu îl cunoaștem în viața noastră.

Așa că maestrul Shantideva părăsi palatul și a ajuns la Mănăstirea Nalandra, mănăstire care la acea vreme avea un statut foarte înalt, asemenea universităților prestigioase din Statele Unite. A devenit rapid un mare învățat datorită virtuților sale uimitoare, dar și-a ținut secret toate cunoștințele.

Maestrul a fost un practicant tantra foarte avansat și își făcea practica în secret noaptea, pentru că ea nu se face niciodată în public. Altfel ea nu funcționează. Pentru a desăvârși procesul de transformare dintr-un muritor într-un înger, cu corp de lumină, cu conștiință omniscientă și o abilitate incredibilă de a ajuta toate ființele, este nevoie de tantra.

Și unul dintre scopurile cursurilor noastre este să vă pregătim pentru această etapă. Pentru asta este nevoie de multă pregătire. Nu există altă cale în lume atât de minunată ca ea. Dar necesită o pregătire atentă. Și pentru că este un obiectiv atât de înalt, calea este și foarte radicală, iar dacă oamenii nu sunt pregătiți, vor întâmpina obstacole, ceea ce nu este de dorit. Întregul proces trebuie făcut sub supravegherea unui profesor instruit, calificat.

Cum găsim un astfel de profesor? Când karma va rodi, profesorul tantric va veni. Îl veți forța să vină prin karma voastră. Și cum veți obține o astfel de karmă? Va trebui să acumulați suficiente binefaceri pentru a-l obliga pe profesorul tantric să vină și asta ne învață textul din fața noastră.

La început progresul este lent și imperceptibil, dar va crește exponențial. Ca și un tânăr pianist, la început el va exersa timp îndelungat; abia mai târziu va începe să execute o partitură întreagă, devenind în final un pianist virtuos. Și când procesul începe să se maturizeze, începem să simțim cum corpul devine mai tânăr. Treptat, corpul va deveni un corp de lumină. Toate acestea se petrec în interior – în exterior el va avea același aspect, același contur. Deci acesta este unul dintre obiectivele cursului de față.

La fel și Mastrul Shantideva: părea în exterior un călugăr obișnuit, chiar indisciplinat. Ziua dormea ​​și mânca. De aceea călugării nu aveau o părere bună despre el și l-au poreclit Bhusuku, care înseamnă „Cel cu Trei Gânduri”:  să doarmă, să mănânce și să meargă la toaletă.

În tibetană:

dushe sumpawa

Dushe             = gând,
Sum                = trei,
Sumpawa      = doar trei lucruri.

Deci, Dushe sumpawa înseamnă Cel cu trei gânduri.

Este nevoie de amintit faptul că la vremea aceea mănăstirile erau susținute [financiar, material] de populația laică și de regi. De aceea stareții aveau datoria lor să mențină mânăstirea la un anumit nivel și nu doreau să aibă în mănăstire călugări leneși. Așa că au decis să-l expulzeze pe Maestrul Shantideva din mănăstire, punându-l într-o situație dificilă ca să-l facă să plece singur.

În mănăstire era obiceiul ca fiecare dintre călugări să țină pe rând un discurs în fața întregii adunări a mânăstirii și îi venise rândul maestrului Shantideva. Conducerea credea că maestrul Shantideva se va face singur de râs și asta le va da motivul de a-l izgoni din mănăstire. Când veni ziua, maestrul îi întrebă: Ce doriți să auziți: un discurs despre ceva care a fost deja scris sau ceva original pe care l-am scris eu? Și ei i-au răspuns: ceva original, pentru că nimeni nu credea în abilitățile lui și toată lumea aștepta cu nerăbdare ocazia de a scăpa de el.

Practica a fost și este și astăzi ca profesorul să stea pe un podium înalt, ca învățătorul să stea așezat mai sus decât elevii săi. Acest obicei s-a format pentru a dezvolta o atitudine de profund respect față de profesorii de Dharma și față de Dharma, și de a ne da șansa ca învățătura să pătrundă adânc în conștiința noastră.

În tibetană, Lama înseamnă profesor, învățător spiritual.

 

La   înalt,
Ma  
nu.

Lama înseamnă nu există nimeni mai înalt ca el.

Deci, călugării i-au pregătit maestrului Shantideva un podium foarte înalt, pentru a-și ține discursul și [în mod] special nu i-au pus trepte pentru a-i îngreuna urcarea și de a-l umili. Dar maestrul doar l-a atins ușor și, fără niciun efort, a apărut stând pe tron. Cu siguranță că acest lucru a provocat deja consternare.

După care, maestrul Shantideva a început să recite Bodhisattvacharyavatara în sanscrită. A recitat-o ​​din memorie. Este un text destul de lung. Veți vedea că în acest curs includem câteva fragmente din primele cinci capitole, care este, desigur, doar o mică parte a textului. Și când au auzit acest text uimitor, călugării și-au dat seama, desigur, că au făcut o greșeală gravă.

Textul ne oferă rețeta de cum să devenim un înger. Și merge de la ușor la greu, de la pregătirea de început spre culmile practicii. Textul are 10 capitole.

Capitolul opt al acestei cărți este capitolul despre meditație, iar a doua jumătate se ocupă de schimbarea de sine cu ceilalți. Și cine face această practică, este deja aproape de un înger. Karma în sine este karma îngerilor, iar capitolul ne pregătește pentru capitolul nouă – cel despre înțelepciune.

Povestea spune că, atunci când maestrul Shantideva a ajuns la capitolul nouă, despre înțelepciune, a început să se ridice ușor în aer și să se îndepărteze de loc. Unii dintre călugării în vârstă care aveau clarviziunea auzului, au continuat să-l audă pe maestru rostind versetele de departe. Alți călugări și mai în vârstă, susțineau că au auzit și capitolul zece și au început să discute între ei. Maestrul a dispărut din vederea publicului și a aterizat la 321 de km distanță, în sudul Indiei. Conducerea mânăstirii a trimis ulterior o delegație să-l caute, să-i ceară iertare pentru tratamentul umilitor și să-l roage să se întoarcă. În cele din urmă l-au găsit pe maestru, dar el a refuzat să se întoarcă. Maestrul le-a spus că cele două cărți pe care le căutau pot fi găsite scrise cu litere minuscule, ascunse în căpriorii vechii sale camere din mănăstire.

Mai târziu, musulmanii din Iran au invadat India și au distrus și jefuit toate aceste mănăstiri, iar bibliotecile acestora au fost, de asemenea, arse. Cei care au păstrat mai târziu toată această cultură au fost tibetanii, care trăiau în locuri izolate și inaccesibile, în clima rece din Himalaya. Ei au tradus aceste scrieri minunate, iar unele dintre ele nu mai există astăzi în sanscrită, dar au rămas doar în traducerea în tibetană.

Povestea nu se termină aici. Maestrul Shantideva a fost un mare Bodhisattva, cu multe abilități paranormale. El s-a dus să găsească locuri unde erau dezastre, inundații, foamete, războaie pentru a ajuta miile de oameni.

Maestrul Shantideva a fost as în dezbateri, iar unul dintre rolurile pe care și le-a asumat a fost să intre în dezbateri cu tot felul de profesori șarlatani pentru a le respinge opiniile, pentru a nu-i determina pe oameni să devieze spre căi care nu-i duc spre iluminare. Există numeroase căi frumoase, dar fie că sunt distorsionate, fie le lipsesc componente principale fără de care calea nu poate fi finalizată, și prima dintre acestea este învățătura asupra vacuității și a moralității care o însoțește.

 

Concluziile pe care le tragem
din povestea vieții maestrului Shantideva

Concluziile care decurg din povestea vieții maestrului:

∙ Procesul de a deveni un înger și a ajunge în paradis, este un proces individual, este un proces secret și personal. Ne perfecționăm mintea în secret. Tantra este personală și secretă.

∙ O altă concluzie este să nu-i judecăm niciodată pe alții. Este foarte posibil ca persoana de lângă noi să fi parcurs deja calea, sau părți mari din ea, fără să avem idee despre asta, pentru că nu suntem aproape de nivelul lui. Toți Bodhisattva lucrează adesea în secret. Și din moment ce nu știm cine sunt, nu putem judeca nicio persoană.

În următoarea parte a lecției vom trece la discutarea textului în sine.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Conferința despre Cuplul Spiritual 2

Cuplul spiritual – 2 

Codul zeiței

Un studiu străvechi despre partenerii spirituali
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally

traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

de Gabriela Bălan
 
 
Efectul ecoului
 
Studiul se bazează pe o carte antică numită Regele meditației spusă de Buddha acum 2500 de ani.

Un bărbat stă în mijlocul pădurii,

Începe să cânte, să vorbească și să râdă fericit.

Ecourile cântecului și a râsului

Îi răsună în urechi,

Dar cântecul care se aude nu există.

Înțelege că toate fenomenele sunt așa.

Ideea este că lucrurile nu vin de unde credem noi că vin. Ceea
ce se întâmplă de fapt este că am plantat o sămânță în mintea noastră prin felul în care i-am tratat pe ceilalți în trecut și această sămânță a rodit sub forma lucrurilor din jurul nostru.

Lucrurile pe care credem că le vedem la partenerii noștri nu
sunt altceva decât o reflectare a propriilor noastre acțiuni.

Dacă efectul de ecou este adevărat,

Înseamnă că tot ceea ce facem

De a menține relația de cuplu

Este complet greșit.

Înăuntru suntem orbi.
 

Lectiile in format HTML:

Lectiile video:

  • Lectia 1 –
  • Lectia 2 –
  • Lectia 3 –
  • Lectia 4 –

Gabriela Bălan Conferințele au fost susținute de eleva Lamei Dvora Tzvieli , Balan Gabriela care studiază cursurile ACI din 2010.

Cursurile ACI au fost predate de Geshe Michael Roach, care a contribuit la traducerea a peste 30.000 de cărți străvechi, ce conțin învățătura din cadrul studiului pentru gradul de Geshe în tradiția budistă.Mai multe detalii despre sistem și evenimentele organizate în România găsiți pe site: https://dharmakaya.ro/

Lectia 4 – Cuplul Spiritual 2

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 2

 Cuplul spiritual – 2

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie McNally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Întrebare:  Cum putem, conform principiului ecoului, să nu-i mai criticăm pe ceilalți?

Răspuns: De îndată ce începem să fim atenți la ceva ce se întâmplă, procesul invers începe automat. Deci primul pas, dacă vrem să oprim un anume tipar sau comportament, este să începem să fim atenți. Cum vom observa dacă este un gând care intră imediat în acțiune? Avem nevoie de un mod sistematic de a observa ce ne trece prin minte.

O modalitate sistematică de a acorda atenție la ceea ce se întâmplă în mintea noastră este, de exemplu, carnețelul. De șase ori  pe zi ne oprim pentru un moment și ne uităm la ce ne-a trecut prin minte în ultimele două sau trei ore. Apoi începem să observăm cât de critici am fost. Dar trebuie să fim atenți de a nu ne judeca și de a nu încerca să ne schimbăm, ci doar să fim atenți.

Prin faptul că suntem atenți, lucrurile vor începe ușor să se schimbe. Și mai târziu se va crea mai mult spațiu în mintea noastră și apoi vom putea schimba în mod activ. Dar înainte de a putea schimba ceva, trebuie să acordăm atenție lucrurilor care ne trec prin minte, să le cunoaștem.

 

Întrebare: Există vreun avantaj să fim fără partener? Unii oameni preferă să fie singuri.

Răspuns: Există practicanți care practică doar cu partenerul lor imaginar și este posibil să facă asta. Printre călugări, de exemplu, sunt unii care într-un stadiu foarte avansat în practică își iau un partener și sunt [şi] cei care rămân doar cu un partener imaginar.

Pentru că oamenii se uită la călugări și presupun că ei n-ar trebui să aibă parteneră, uneori, pentru opinia publică, unele curente aleg să nu-și ia un partener real, ci doar să lucreze cu partenerul imaginar. Și sunt cei care spun că aceasta este o practică foarte avansată pentru că mintea trebuie să fie foarte ascuțită și concentrată pentru a reuși în practica cu partenerul/partenera imaginar.

Deci, există această opțiune pentru cei cărora li se potriveşte această practică, să se folosească de energia sexuală în acest fel.

 

Întrebare: Putem să-i învățăm și pe alții?

Răspuns: Desigur. A-i învăța și pe alții, aduceți multă fericire lumii, care se va întoarce la voi. De aceea această învățătură va fi pusă pe site [www.dharmakaya.ro]. Gândiți-vă la situația în care toată lumea se va comporta așa în relația lor de cuplu. Nu ar fi minunat? Dar trebuie să fiți atenți la un lucru: să nu transformați îngerul în diavol. În Lo Jong 2 se spune „ …transformați ceva pur în ceva lumesc… ”. Dacă intenționați să utilizați învățătura pentru un beneficiu personal sau interes financiar, vă distrugeți binecuvântarea care poate veni de pe urma acestui studiu. Deci, trebuie să fiți atenți și să vă păstrați motivația pură.

 

Întrebare: Ce se întâmplă dacă eu sunt la un nivel spiritual iar partenerul meu este la un alt nivel spiritual? Ce să fac [în acest caz]? Să-mi schimb partenerul sau să rămân cu el?

Răspuns: Este foarte important să vă respectați angajamentul luat, pentru că dacă îl încălcați, vă creați tiparul de nerespectare a angajamentelor. Iar data viitoare veți abandona complet calea spirituală. Prin urmare, este foarte important să respectați angajamentele pe care le-ați luat deja.

Un bun practicant pe calea spirituală învață cum să-și adapteze practica în funcție de situația în care se află: situația familială, situația la muncă. În loc să coboare, îi ridică pe ceilalți la el. Aceasta este o mare artă. Dacă practica lui este puternică și foarte bună, atunci ceilalți se vor ridica la nivelul lui. Și asta face în liniște. Nu trebuie să le țină celorlalți prelegeri: dacă ei nu vor să audă Dharma, [atunci] nu le dă Dharma. Prin practica lui ceilalți se vor schimba. Se vor schimba automat.

Dacă vă încălcați angajamentele, veți crea traume în jurul vostru și va fi foarte dificil să vă desăvârșiți calea mai târziu. Calea ar trebui făcută cu grație și înțelepciune. Căutați să faceți ceea ce puteți împreună și, din lucrul comun pe care îl aveți, pentru a vă ridica la nivelul următor. Voi turnați conținutul și nivelul spiritual.

 

Întrebare: Ce se întâmplă dacă partenerul nu crede în aceeași filozofie?

Răspuns: El nu trebuie să înțeleagă efectul ecoului pentru ca voi să practicați. Efectul ecoului funcționează, indiferent dacă cealaltă persoană îl înțelege sau nu. Este suficient să-l înțelegeți voi. Practica este complet individuală.

Dacă practicați unificarea imaginilor, ar fi mai bine să nu-i spuneți asta. El se poate simți jignit pentru că nu înțelege ce faceți. El poate să spună: „Adică cum, eu nu sunt suficient de bun?”. Dacă practicați corect, el se va apropia de imaginea voastră. Pentru că efectul de ecou funcționează întotdeauna. Și aici este magia: tot ce ne înconjoară vine de la noi. Și dacă în prezent îl proiectați:

– că nu este atât de interesat de cale, sau
– nu este atât de interesat de calea spirituală, sau
– el nu se află în viața voastră

Și înțelegeți efectul de ecou, puteți lucra cu el. El este ca lutul în mâna olarului. Voi l-ați creat așa cum este astăzi, pentru că nu ați observat cum ați făcut-o.

Lucrând cu efectul de ecou, putem crea ceea ce ne dorim, prin a ne schimba mintea, și nu prin a-i ține prelegeri de cum trebuie să se comporte.

Și dacă, de exemplu, partenerul meu nu este deloc interesat să audă lucruri [atunci] poate că noi nu-l ascultăm prea mult, poate că ar trebui să învățăm să-l ascultăm. Și poate nu pe el, pentru că poate că nu mai avem răbdare pentru el. Dacă începem să-i ascultăm pe alții, poate partenerul nostru va începe să ne asculte. Și nu are nicio legătură cu încercarea de a-l convinge. Nici nu ar trebui să încercăm să-l convingem, pentru că asta va crea frecușuri, iar asta nu avantajează pe nimeni. Deci pur și simplu trebuie să practicăm în liniște, în sinea noastră.

 

 

Întrebare: Ce se întâmplă dacă am fost bun mulți ani și am servit pe alții timp de douăzeci de ani și nu mi s-a întors binele pe care l-am făcut?

Răspuns: Auzim adesea: „Cei buni suferă”. Cum se întâmplă asta? Dacă efectul de ecou este adevărat, cum se întâmplă? Există o diferență de timp între cauză și efect. Sămânța karmică are nevoie de timp ca să dea rod. Dacă faceți bine pentru că vă place să faceți bine fără această înțelegere, poate dura mult timp. Înțelegerea face toată diferența.

Dacă înțelegeți:

– că lucrurile din afară sunt goale,
– că ceea ce faceți plantează semințele viitorului vostru,
– [că] le plantați cu intenția de a vă modela viitorul, și
– vă dedicați acțiunile pentru a obține rezultatele dorite,
– și motivația voastră este pură –

dacă toate aceste lucruri există, karma poate rodi foarte repede. Marii maeștri ai karmei creează miracole în câteva zile, iar unii dintre ei imediat. Deci, totul este o funcție a înțelepciunii. Și este nevoie de mult studiu și meditație pentru a vă dezvolta profund și pe deplin această înțelepciune. Aceasta este învățătura noastră.

Gândul ar trebui să însoțească fapta. Nu numai că acționați, dar în timp ce o faceți vă gândiți: „Acum semăn această sămânță, pentru a aduce fericire acestei persoane, pentru a schimba acest aspect al realității mele, pentru a elimina acest defect din realitatea mea și așa mai departe”.

Intenția contează foarte mult. Karma se plantează în special prin intenție.

Diferența de timp între ce plantăm și rod, ne provoacă multe necazuri.

Dacă ați înșela pe cineva și brusc contul vostru bancar se golește, atunci v-ați schimba foarte repede tiparul. Datorită diferenței de timp, nu vedeți legătura și vă continuați comportamentul care vă va aduce multă suferință! Modul de a depăși acest obstacol uriaș în calea fericirii voastre este dobândirea înțelepciunii. Este de a înțelege profund cum funcționează acest mecanism. Și asta necesită multă învățătură.

 

6. Înăuntru și în afară

Chi nang

 

Cel care s-a angajat să respecte acest cod va trebui să lucreze în același timp atât cu metode interioare cât și exterioare.

Corpul nostru are un corp energetic intern care este oarecum similar cu sistemul nostru nervos. Există un canal central și canale laterale, din care se ramifică multe canale mai mici și ajung în fiecare colț al corpului nostru. Aceste canale nu sunt nervi, sunt canale fizice subtile – și nu le putem vedea cu ochiul. Sunt canale prin care trece energia, ca meridianele din învățăturile chineze. Prin aceste canale curge o energie pe care chinezii o numesc Chi, tibetanii o numesc Lung, iar yoghinii o numesc Prana. Aceasta este baza acupuncturii, ea se folosește de aceste canale.

Se spune că fiecare durere și fiecare boală din corpul nostru fără excepție, și fiecare durere și fiecare boală psihică, este legată de blocajele acestor canale. Aceste canale sunt blocate sau strâmbe sau răsucite sau închise. Acesta este cauza internă pentru care îmbătrânim și murim. Datorită acestor blocaje ale canalelor noastre.

Acesta este scopul yoga inimii tibetane, de exemplu: să vină să le deschidă rapid. În yoga tibetană se folosesc metode interioare și exterioare și de aceea este atât de puternică. Aceste canale sunt strâns legate de sănătatea noastră. Ele sunt, de asemenea, strâns legate de starea noastră mentală și de gradul nostru de fericire sau nefericire. Iar dacă un canal este blocat, acest lucru perturbă energiile și gândurile noastre.

Cauza pentru care nu simțim în prezent plăcere incredibilă se datorează acestor blocaje a canalelor noastre. Printre aceste canale există canalul central, care se află lângă coloana vertebrală. Dacă am ști cum să menținem acest canal deschis tot timpul, am fi mereu într-o plăcere divină. Deci, un aspect interior al muncii pe care o facem este să învățăm cum să deschidem acest canal central.

Acesta este scopul practicii cu partenerul spiritual. Este să aducem practica deschiderii canalelor, pe care o facem în yoga și prin meditație, la nivelul cel mai înalt și mai rapid. Acesta este cel mai rapid mod de a deschide acest canal și ca să ne deblocăm canalele.

Practica spirituală cu partenerul este un proces evolutiv. Este să trecem de la corpul din carne și oase, la corpul de lumină care nu se mai degradează și care nu mai îmbătrânește. Și când trecem de la starea noastră mentală obișnuită, la plăcerea imensă continuă, inima noastră va deborda de iubire pentru toate ființele vii, în mod spontan. Și dacă am putea să ne deschidem canalele noastre, am simți această iubire nesfârșită tot timpul. Și acesta este scopul nostru, aceasta este evoluția noastră supremă. Pentru asta există această cale.

Deci, cel care ia acest cod ca mod de practică se angajează să lucreze în metodele interioare și exterioare:

a. Metodele exterioare sunt:

– practica fizică cu partenerul vostru,
– și practica yoga, pranayama,
– și lucrul cu energiile din canale.

Iar scopul este de deveni o ființă înaltă, o altă ființă. Și dacă faceți asta bine, veți deveni mai tineri, mai puternici și mai sănătoși pe măsură ce trece timpul. Și toate acestea vor inversa procesul normal de degradare, îmbătrânire, boală și moarte. Cel care va face asta bine va fi mai conectat cu oamenii, mai aproape de oameni. Va fi plin de viață, plin de sănătate, va simți din ce în ce mai multă plăcere pe măsură ce timpul trece. Iar în cele din urmă se va transforma într-un înger.

b. Metodele interioare – este lucrul cu energia canalelor interioare. Am spus că există o strânsă legătură între energia care trece prin aceste canale și între gândurile noastre și stările noastre mentale. Am spus că dacă canalul central se deschide, vom fi într-o continuă plăcere.

Metodele interioare lucrează cu partea mentală prin diferite meditații care dezvoltă iubirea, Bodhicitta, meditații asupra vacuității, înțelepciunii.

În tradiția tibetană, se începe cu acestea. Mai târziu, când studentul este mai avansat, va trece la metodele exterioare care lucrează direct cu canalele. Iar cea mai avansată practică este cu partenerul.

Deci, angajamentul numărul șase este să practicăm ambele metode.

 

7. Puritatea

Tsang chö

 

Ce înseamnă puritate? Acest lucru are mai multe sensuri, dar acum vom vorbi despre unul dintre ele.

Un sens al purității este puritatea sexuală. Și în acest caz, una dintre interpretările purității sexuale este celibatul.

Este foarte interesant că acest jurământ apare printre cele opt care de fapt vorbesc de cele mai multe ori despre cealaltă latură. Deci de ce apare?

Va veni un moment, mai ales dacă avem partener spiritual, când vrem să ne abținem de la relațiile sexuale pentru o anumită perioadă de timp.

În practica spirituală a oamenilor, vine momentul în care doresc să-și păstreze prana, să-și păstreze Chi-ul, să-l folosească în scopuri mai înalte. De exemplu, când se duc în retreat și nu vorbesc. Vorbirea arde Prana, vorbitul tot timpul ne îmbătrânește. Vorbirea obișnuită, fără sens ne consumă Prana. De asemenea, și sexul obișnuit arde multă Prana. Și acesta este unul dintre cauzele îmbătrânirii.

Deci, acest jurământ ne permite să alegem momente în viața noastră în care alegem în mod voit, să ne abținem de la actul sexual o perioadă de timp, pentru a ne păstra Prana, de a ne păstra energia spirituală și sexuală. De fapt, acest lucru crește energia sexuală. Celibatul crește energia sexuală.

Iar energia sexuală este de fapt forța motrice din spatele fiecărui act creator pe care îl avem. Ea este folosită pentru a aduce copii pe lume, nu-i așa? De asemenea, ea stă în spatele a tot ceea ce facem creativ. În tradiția tibetană, această energie este considerată sacră și foarte importantă. Tibetanii o respectă și o prețuiesc foarte mult, și nu vor să o strice în niciun fel.

Și dacă urcăm pe această cale, printre altele lucrăm în cuplu și cu corpul fizic. Chiar și dacă nu există partener. De aceea corpul devine un obiect sacru.

Lucrând cu energiile interioare și curățind canalele energetice, evoluăm, devenim o ființă iluminată. Deci orice vătămare a acestui proces dăunează căii spirituale, ne dăunează nouă și întregii lumi. Pentru că întreaga lume doar noi o proiectăm, după principiul ecoului.

Așadar, cel care este pe cale, învață să-și păstreze puritatea sexuală, o protejează și nu o spurcă și nu o contaminează prin comportament sexual impur, cum ar fi, de exemplu, folosirea sexului într-un mod care să-i rănească pe ceilalți. Cel care îi rănește pe alții sexual, își ridică obstacole uriașe în progresul lui spiritual.

Trebuie să ne ferim de a provoca altuia suferință prin sexualitatea noastră. Pentru că aceasta este sursa fericirii noastre, nu vom putea fi fericiți dacă rănim pe cineva. Este imposibil.

Dacă învățăm să ne păstrăm energia sexuală în acest fel, ea va trece printr-un proces de sublimare (rafinare, transformare). Acest lucru dă putere meditației noastre – asta fac și călugării. Ne întărește foarte mult și apoi vom putea folosi energia în scopuri spirituale mai înalte.

Deci, acest angajament înseamnă de a avea grijă de energia noastră sexuală. Este o comoară sfântă pe care o avem, cu care ne-am născut și nu trebuie să o deteriorăm în niciun fel.

Deci, în această practică a cuplului spiritual, este responsabilitatea fiecărui partener să aibă grijă de energia lui sexuală. Pentru a reuși în această practică, trebuie să ne asigurăm că ea este puternică și protejată. Deci, de exemplu, lucruri precum: fumatul, drogurile, sau alcoolul – dăunează acestei energii. Pentru un timp ele ne trezesc, dar apoi ne fac să cădem și mai mult.

De asemenea, dorim să protejăm această energie evitând supra-activitatea, dependența, de exemplu, dependența de sex, sau alcool și așa mai departe. Pentru că există o formă a ei care este sănătoasă, puternică, frumoasă, sfântă, care ne ridică la un alt nivel și există forma pe care o întâlnim des, nervoasă, înfometată, nesatisfăcută, pătimașă, nesănătoasă.

Deci, o persoană care se află pe această cale este atent la asta. Pentru el, corpul este templul lui. Această energie pentru ele devine sacră.

Trebuie să învățăm, să facem din practica de cuplu ceva sfânt, ceva profund. Nu trebuie să ne grăbim, trebuie să îi acordăm timp și respectul cuvenit.

După cum am spus, cel care face bine această practică, cu timpul se va simți mai bine, mai sănătos, va fi mai puternic. Și ceea ce întărește și mai mult practica este dacă îl considerăm pe partenerul nostru ca fiind cineva sfânt care ne ajută să ne ridicăm la următorul nivel.

Ambii parteneri vor folosi practica pentru a explora stări spirituale din ce în ce mai sublime. Ei învață să lucreze cu canalele energetice interioare, în timpul relațiilor fizice dintre ei. Acest lucru necesită multă conștientizare, multă concentrare meditativă, mult studiu prealabil.

Ei învață să se ridice împreună, ca cuplu, la niveluri spirituale înalte, folosind această energie într-un mod sofisticat și înțelept.

Deci, toate aceste reguli sunt concepute pentru a ne crea karma de a reuși în această practică, de a-i oferi o șansă. Practica trebuie făcută cu delicatețe și cu înțelepciune.

Această a șaptea regulă vine să păstreze energia sexuală, până în momentul când ea va deveni energia fericirii și, putem spune, energie spirituală. Lucrul lumesc devine spiritual, devine altceva. Dacă practica este făcută corect, acest cuplu va căuta în mod spontan să ajute lumea, să ajute oamenii. Meditația se va aprofunda, rugăciunea se va aprofunda. Cei doi se vor înălța împreună.

În cultura noastră există multă confuzie în jurul sexului. Oamenii se laudă cu realizările lor sau se uită la porno. Toate acestea dăunează practicii. Pentru că este ceva sacru.

Practicantul învață să ajungă la o experiență foarte, foarte profundă, poate cea mai profundă formă de a intra în interior, de a practica spiritual din interior împreună cu partenerul. Este o experiență foarte intensă și foarte puternică. Trebuie să învățăm să transformăm practica noastră spirituală în ceva care aduce binecuvântare lumii și nu doar să ne consumăm karma, și apoi să murim ca muștele. Deci aceasta este regula numărul șapte.

În tradiția tibetană se obișnuiește de a lăsa ceva neterminat, astfel încât să ne reîntâlnim. Așa că vom lăsa regula opt pentru altă dată, astfel încât  data viitoare când ne întâlnim să avem karma pentru a trece la următorul nivel.

Vom repeta acum meditația pe care am făcut-o.

 

Așezați-vă comod și relaxați-vă.

 Încercați să vă relaxați corpul, timp de trei minute și nu vă mișcați.

 Închideți ochii,

 Și încearcă să vă calmați mintea.

 Concentrați-vă asupra respirației pentru câteva momente.

 Încercați acum să vă imaginați că stați întinși în pat dimineața, tocmai v-ați trezit, dar încă nu ați deschis ochii.

 Atingeți ușor partenerul real sau imaginar de lângă voi și gândiți-vă: „Ce bine că ești lângă mine! Ce norocos/norocoasă sunt că ești lângă mine!”.

 Și acum gândiți-vă la una sau două calități pe care le are, care sunt minunate și, dacă el este partenerul imaginar, puteți admira cu siguranță calitățile nemaipomenite pe care i le-ați dat.

 Acum rugați-vă în inima voastră, o rugăciune sinceră să rămână mereu cu voi, iar dacă nu aveți un partener, rugați-vă ca el/ea să vină la voi.

 Puteți face această rugăciune în fiecare dimineață înainte de a vă trezi.

 Puteți deschide ochii.

 

Am acumulat împreună multă karmă minunată. Și dacă vom trăi conform acestui cod, lumea va deveni repede un paradis.

Și cel mai bun mod de a ne păstra această karmă este să o dăruim altora. Imaginați-vă toate gândurile voastre care intenționează să trimită altora sunt ca o nestemată strălucitoare sau ca un diamant strălucitor în palmele voastre. Iar lumina pe care o emană ajunge și atinge toate ființele din acest oraș, din întreaga țară și din tot universul.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lectia 3 – Cuplul Spiritual 2

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 2

 Cuplul spiritual – 2

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie McNally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Voi reveni pe scurt asupra celor spuse în lecțiile trecute.

Nu ne putem atinge niciodată obiectivele fără ceilalți

Să zicem că văd o bomboană și vreau să o mănânc. Dacă ne plac dulciurile, scoatem rapid folia de ambalaj, o aruncăm și mâncăm bomboana. Ne-am satisfăcut plăcerea și ne vedem în continuare de treburile noastre. După care am și uitat că am mâncat bomboana.

Cu ce se aseamănă aceste lucruri? Cu efectul de ecou. Am spus că efectul ecoului înseamnă că toate lucrurile bune care îmi vin în această viață, vin ca urmare a faptului că am făcut lucruri bune pentru alții.

Toate lucrurile rele care vin la mine sunt manifestarea karmică a lucrurilor rele pe care le-am făcut în trecut, altora.

Ce legătură are bomboana cu ecoul? Să spunem că vreau să câștig bani, să spunem că vreau să fiu sănătos, să spunem că vreau un partener minunat, să spunem că vreau să ajung în al șaptelea cer. Efectul de ecou face ca toate aceste lucruri să fie posibile. El este baza pentru studiul relațiilor de cuplu și pentru tot studiul nostru.

Dacă efectul de ecou este adevărat, trebuie să trec prin alți oameni pentru a-mi atinge obiectivele. Mai întâi trebuie să fac altora ceea ce vreau să obțin pentru mine.

Deci aceasta este folia de ambalaj. Acesta este ambalajul bomboanelor. Dacă vreau bomboana, trebuie să trec prin ambalaj. Și ambalajul înseamnă ceilalți oameni.

Lucrurile pe care le doresc în viață trebuie să vină la mine ca un ecou. Pentru a exista un ecou, trebuie să existe ceva care să facă ecoul să se întoarcă la mine și acest ceva sunt oamenii din jurul meu. Ei sunt esențiali pe calea spirituală. Nu putem ajunge în paradisul lui Buddha doar stând în peșteră și făcând meditație. Este imposibil. O astfel de etapă va veni, dar numai după ce vom lucra mult în exterior. Și chiar și după ce ne întoarcem din meditații, vom lucra mult cu ceilalți pentru a le aduce multă binecuvântare.

Binele pe care îl caut va trebui să se întoarcă la mine ca un ecou de la ceilalți oameni. Dar cumva ne este greu să facem lucruri pentru alții.

Ne dorim doar pentru noi. Spunem: „Vreau, vreau, vreau”.  Dar dacă  vrem ceva trebuie să dă altora ceea ce vrem. Nu putem obține ceea ce ne dorim fără să nu-l dăm mai întâi.

Dacă vrem bani, relație, sănătate, putere, frumusețe, toate lucrurile pe care ni le dorim, fără excepție vor veni prin folosirea efectului de ecou.

Deci, aceasta este legea noastră, aceasta este legea care conduce lumea. Lumea este condusă de iubirea față de aproapele nostru. Orice fericire pe care o avem în această lume trece prin fericirea pe care am oferit-o altora. Nu există altă cale, aceasta este singura modalitate de a obține fericirea. Așa că, dacă am fi singuri pe lume nu am putea niciodată să ajungem la fericire, ar fi imposibil. Avem nevoie de ceilalți oameni.

Noi i-am proiectat și avem nevoie de ei. Ei ne servesc.

 

A-i ajuta în acest fel, este egoism?

De multe ori când oamenii aud aceste explicații spun: „Stai așa, dar mie îmi place să fac bine în lume. Acum tu îmi spui că dacă le fac bine, îmi va fi mie bine? Dar asta mă face să nu mă simt bine. Eu vreau doar să fiu bun. Nu pentru mine, ci pentru ei.”

De aceea vreau să vorbim despre asta, pentru că această întrebare apare deseori.

 

Este egoist să gândim așa?

Hai să luăm exemplul bomboanelor. Să zicem că îmi plac dulciurile. Dacă este adevărat că pentru a obține bomboane, trebuie să încep să le dau altora bomboane, legea karmei spune că ea se amplifică, ecoul se întoarce din toți munții din jur. Voi primi ploaie de bomboane, pentru că ea se întoarce din abundență. Am avut o bomboană, și, în loc să o mănânc, am dat-o. Și acum am primit din abundență. Atât eu, cât și cel care a primit suntem satisfăcuți. Ce s-a întâmplat cu cantitatea de dulciuri din lume? S-a dublat.

Dacă vreau să am bani, încep cu generozitatea – încep prin a-i căuta pe cei care au nevoie și încep să le dau – și dacă folosesc corect efectul de ecou, banii vor începe să vină. Câți bani sunt acum? Și eu am bani, și ei au bani, și chiar și mai mult. De fapt, am de șapte ori, de zece ori, de o sută de ori – în funcție de cât de adânc înțeleg principiile. Pentru asta trebuie să studiem puțin. Deci câți bani sunt în lume? Cantitatea de bani este acum infinit mai mare față de ceea ce ar fi fost dacă aș fi cheltuit acești bani doar pentru mine.

Deci este ceva egoist? Putem spune asta. Dalai Lama numește „egoism iluminat”.

„Dacă vreți să fiți egoiști, fiți egoiști așa”. Acesta este răspunsul la întrebarea „Este egoist?”

 

Actul adevărului

Și acesta este singurul mod de a obține fericirea. Sunt mulți oameni care fac mult, mult bine – și nu neapărat se manifestă asta în viața lor. Ei pot face bine altora și totuși lor nu le este bine, pentru că nu înțeleg principiul. Pentru că actul de binefacere trebuie făcut din această înțelegere și de a-l dedica: „Datorită faptei mele, să le fie lor bine și întregii lumi!”. Iar apoi lucrurile se vor întoarce din abundență. Acesta este un act de adevăr. Dar un act de adevăr trebuie să stea pe adevăr, trebuie să aibă ceva pe care să stea. Care este acest adevăr? Aceasta este înțelegerea mea despre principiul ecoului și despre lucrurile despre care am vorbit.

 

Ce vreau, trebuie mai întâi să-l dau altcuiva

Deci, dacă vrem să fim sănătoși, de exemplu, trebuie să avem grijă de bolnavi. Dacă vrem să avem, trebuie să dăm. Și trebuie să dăm obiectelor corecte. Un alt aspect este să-i prețuim și   să-i răsplătim pe cei care au făcut posibile aceste lucruri și așa mai departe. Imaginați-vă cum ar fi dacă întreaga lume s-ar comporta așa, dacă întreaga lume ar interioriza această idee.

Există o povestioară cu furculițele lungi: oamenii stau în jurul unei mese mari plină de bunătăți. Și fiecare primește o furculiță, dar furculița este mai lungă decât mâna lor.

https://www.youtube.com/watch?v=qhU5JEd-XRo

– Ei încearcă să mănânce cu furculița asta, și nu o pot aduce la gură, și toți mor de foame. Și aceasta este o analogie cu infernul.

– Acum aceeași masă, și aceiași oameni, și aceleași furculițe – în paradis! Toată lumea este mulțumită. De ce? Pentru că fiecare îl hrănește pe cel din fața lui.

Deci, dacă sperăm să avem o relație de succes, minunată, avem nevoie de alți oameni pentru asta. Trebuie să începem să fim atenți la ceilalți, să vedem de ce [anume] au nevoie. Dacă vreau ca nevoile mele să fie satisfăcute, trebuie să fiu atentă la ceea ce au nevoie alții și să le îndeplinesc lor mai întâi nevoile.

În toate învățăturile vi se spune tot timpul același lucru. Trebuie să le auziți de multe ori.         Într-o zi vă veți trezi brusc și vă veți da seama de adevăr și veți începe să vă comportați așa. Apoi viața vi se va schimba și oamenii vor întreba: „Ce s-a întâmplat” ?

Singurul mod în care voi obține lucrurile pe care le doresc este să le ofer altora lucrurile pe care ei le doresc.

De unde știu ce vor ei? Trebuie să încep să mă interesez de oameni, să fiu atent, să-i ascult. Să vorbesc mai puțin și să-i ascult mai mult.

Nu pentru că este nobil să facem asta,
Nu pentru că este moral,
Nu pentru că religia spune să facem asta,
Nu pentru că profesorul spune asta.

Ci pentru că aceasta este legea lumii, așa funcționează lucrurile. Și acesta este singurul mod de a obține ceea ce vreau.

Poate veți spune: „Deja am lucruri pe care le-am vrut fără să cunosc această lege.” Legea funcționează chiar și fără să o știți.

Dar dacă acum vreți să realizați lucruri pe care până acum nu ați reușit să le realizați, trebuie să înțelegeți această lege. În caz contrar, lucrurile se vor desfășura fără să conștientizați asta și nu se vor desfășura neapărat acolo unde vreți voi. Uneori da, alteori nu. Totul se va petrece la întâmplare. Dar dacă vreți ca lucrurile să se întâmple așa cum doriți, trebuie să înțelegeți această lege și să lucrați cu ea.

 

Rezultatul ultim al acestui lucru este paradisul

Rezultatul neto va fi mai multă bogăție în lume. Pentru că atunci când le oferiți celorlalți ceea ce își doresc, veți primi înapoi înzecit și va fi mai multă fericire în lume. Nu va mai fi nicio limită pentru fericirea care va fi în lume. Acesta se numește paradisul.

Acolo unde vă veți găsi, dacă vă comporți așa, locul va deveni un paradis.

Și dacă revenim la subiectul relațiilor de cuplu, atunci: serviți nevoile partenerului, serviți nevoile altor cupluri, concentrați-vă asupra lor, priviți ce au nevoie, ce le poate aduce beneficii. Și totul vi se va întoarce din abundență dacă acționați din înțelegerea principiului, a actului de adevăr, și a dedicării acțiunii voastre.

Asta a fost introducerea.

 

3. Păstrează percepția

Revenim la cel de al treilea angajament. Aceasta nu este versiunea completă, este doar un cod.

Ta Mi Drel

 

Ta Mi Drel  înseamnă „Nu-ți pierde concepția asupra lumii, păstrează-ți percepția!”.

Acesta este un angajament. Cel care a hotărât să practice acest cod se angajează să se uite la partener prin ochelarii efectului de ecou și a dilemei comerciantului de diamante.

 

De ce se termină luna de miere?

Suntem foarte atrași când vedem în filme drame, vedem tot felul de situații nefericite care se dezvoltă în relațiile de cuplu. Ne identificăm cu ele pentru că ni se întâmplă și nouă, pentru că odată am fost și noi într-un loc minunat și cumva [situaţia] s-a deteriorat. Nu mai suntem în acel paradis al lunii de miere.

Ce s-a întâmplat? De ce s-a estompat? De ce a pălit? Cum începe totul? Și dacă există tensiune în relație, cum putem calma această tensiune? Cum putem să o eliminăm?

Și voi vorbi despre un aspect care se întâmplă des în viața noastră, în societatea noastră, mai ales în societatea noastră post-feministă sau feministă: căutăm egalitatea în relații. Vrem să fim egali.

Vrem democrație, echilibru. Dar avem o problemă cu asta. Suntem atașați de noi înșine. Tendința spre egoism este atât de puternic înrădăcinată în noi, încă de când ne naștem majoritatea gândurilor se învârt în jurul nostru, încât atunci când ajungem la această ecuație și spunem: „Vreau să fie egalitate!”, am înclinat deja balanța cu 90% în favoarea mea, iar acum vreau egalitate. Iar asta nu funcționează.

Suntem orbi la faptul că deja venim nu cu nouăzeci la sută, ci cu nouăzeci și nouă la sută în favoarea mea. Și acum cer egalitate. Nu putem obține egalitatea în acest fel. Și ori de câte ori suntem în situația în care ne stăpânește o puternică emoție negativă, acesta este un indiciu că balanța este înclinată în direcția mea, foarte puternic. Și în acest fel nu avem nicio șansă de a obține egalitatea.

Atunci când suntem cufundați sau stăpâniți de o emoție negativă puternică de furie, sau dușmănie, sau resentimente, sau gelozie, sau orice altceva, nu putem vedea clar. Vederea noastră este încețoșată. L-am citat pe Dalai Lama spunând asta. Ne dăm nouă întâietate, ne preferăm pe noi înșine. Așa că atunci când simțim că nu am primit partea noastră, nu mai vedem ce a făcut celălalt. Suntem prea ocupați de noi înșine, balanța este înclinată puternic în direcția mea. Aceasta este natura umană, așa ne comportăm.

Ceea ce spunem este că dacă nu înțelegem bine efectul de ecou, putem sta mult timp și bine să sosească această egalitate. Putem aștepta mult și bine ca celălalt să facă jumătate de drum până la noi, pentru că nu se va întâmpla. De ce? Pentru că nu creăm cauzele pentru ca acest lucru să se întâmple. Pentru că nu lucrăm la nivelul adânc al cauzalității, care este legată de karma. Așa că dacă vreau ca partenerul meu să-mi arate afecțiune, dacă vreau să aibă grijă de mine, să gătească pentru mine sau să spele vasele, trebuie să creez cauzele pentru asta. Dacă asta este ceea ce-mi doresc. Poate îmi doresc mai mult decât atât.

Dacă partenerul vostru nu face aceste lucruri, ce veți face? Vreți afecțiune și el nu vă oferă afecțiune. Vreți ca el să participe la treburile casnice, iar el nu participă la treburile casnice. Ce facem când suntem într-o astfel de situație?

–  Putem să discutăm cu el și să-i explicăm ce este în neregulă și nu este bine pentru mine.
– Uneori nici nu vrea să asculte, nici măcar să se așeze să discute cu noi. Așa că angajăm un consultant, ca să-i explice el. Și plătim bani grei în speranța că poate pe el îl va asculta.
– Sau, în loc să vorbim, ne enervăm.

Care dintre aceste lucruri va funcționa? Niciunul. Dacă nu semănăm semințele karmice pentru a lucra cu efectul de ecou, niciunul dintre aceste lucruri nu va funcționa. Pentru că niciunul dintre aceste lucruri nu este cauza pentru ca un partener să se schimbe.

Pentru a-mi vedea partenerul schimbându-se în direcția pe care mi-o doresc, trebuie să adopt acest mod de comportament în raport cu ceilalți oameni. Dacă este greu să facem asta cu partenerul, vom face cu alte persoane, în sensul că dacă vrem să fie plin de afecțiune, trebuie să mergem și să fim plini de afecțiune față de alții.

Dați timp acestui proces, fiți răbdători în timp ce înțelegeți efectul de ecou și veți vedea cum partenerul vostru trece printr-o metamorfoză. Asta se va întâmpla treptat. Și dintr-o dată el se va schimba.

Dar dacă nu faceți asta și îi spuneți: „Vreau afecțiune, vreau afecțiune, vreau afecțiune” puteți face asta mult și bine pentru că afecțiunea nu va veni așa.

Deci, sfatul aici este să renunțăm la ideea de a încerca să atingem egalitatea. Nu suntem într-un loc în care să putem crea egalitate, pentru că suntem înclinați în favoarea noastră. Renunțați la ideea: „Iți dau asta ca tu să-mi dai asta.”, „Azi spăl vase ca tu să speli vasele mâine”. Dați sută la sută, unilateral și necondiționat.

Renunțați la ideea de egalitate, [pentru că] nu funcționează. Începeți să dăruiți necondiționat. Deschideți-vă inima, fără să așteptați ca și el să facă la fel. Faceți asta fără așteptări și lucrurile vor veni automat. De o sută de ori mai mult decât ați visat, de un milion de ori mai mult decât ați visat, dacă înțelegeți principiul ecoului.

Oferiți cât puteți de mult. Deschideți-vă inima cât mai mult, cât de mult puteţi și veți vedea cum partenerul se schimbă în fața ochilor voștri, cum se schimbă relația.

Și dacă vreți putem spune că aceasta este o formă de libertate. Dăruiți fără limite și fără să priviți la ce se întâmplă în afară. Sunteți liberi să vă deschideți inima cât vreți și vedeți ce se întâmplă.

Dacă veți folosi principiul ecoului nu va mai trebui să vă faceți griji pentru nimic.

 

4. Nu renunța niciodată

Al patrulea angajament.

Gyur me ja

 

Gyur me ja  înseamnă să nu te schimbi.

 

Ce este a nu te schimba?

Vorbim despre ne-schimbare și despre schimbarea la diferite niveluri. Am spus că acest cod este vechi de 2500 de ani.

El a fost adus în Tibet de Naropa și Lady Niguma în urmă cu aproximativ o mie de ani. Și a ajuns acum și în România.

 

Există multe căi

Acest cod este pentru cei care au o carieră spirituală. Pentru cei care doresc să reușească în practica lor spirituală, în viața lor spirituală.

Oamenii așa cum știm, sunt diferiți, au abilități diferite, minți diferite, personalități diferite și tendințe diferite. Și acesta este motivul pentru care există atâtea religii în lume, pentru că oamenii au preferințe diferite și înclinații diferite și nevoi spirituale diferite. Și fiecare religie care există este potrivită pentru un anume grup de oameni, pentru nevoile lor în acest moment și îi ajută să progreseze.

Iar dacă oamenii încetează să mai fie atrași de o religie și nu mai este nimeni care să o practice, [atunci] ea va dispărea din lume. Deci, fiecare religie care există astăzi are rolul ei în lume și este importantă. De aceea trebuie să respectăm toate religiile. Deoarece pentru unii ea este exact ceea ce au ei nevoie ca să îi ajute să progreseze pe calea spirituală.

Și care este scopul ei? Este de a ajunge la fericirea sublimă. Acesta este scopul nostru în viață. Deci, de aceea există tot felul de religii. De aceea există tot felul de căi, tot felul de tradiții spirituale. Este minunat că există atâtea tradiții și o varietate mare de profesori.

Deci, sunt oameni pentru care calea lor spirituală este să meargă mult la biserică și asta e bine, e minunat. Este ceea ce li se potrivește – și asta ar trebui să facă.

Sunt oameni a căror cale spirituală trece prin a face servici altora: serviciul public, serviciul pentru cei deprimați, flămânzi, săraci, bolnavi, refugiați, și altele.

 

Calea de a practica în cuplu

Acest cod este pentru cei care fac practica spirituală cu un partener, iar acesta este centrul practicii lor. În acest caz rugăciunile se fac împreună, meditațiile se fac împreună, toată practica spirituală se face împreună. Și în toate rugăciunile și meditațiile, accentul principal este pe partener. Este o practică în care partenerul ocupă locul central.

Și nu este o practică pentru toată lumea, pentru că ea este dificilă. De unde știm? Ne uităm la modul în care relațiile se dezvoltă în oameni. Dar dacă ați venit aici, la „Cuplul spiritual” , ceva va atras în această direcție. Altfel nu ați fi fost astăzi aici.

Dacă acest lucru pare a avea sens pentru voi, atunci poate că această cale este potrivită pentru voi.

Și dacă acesta este calea, atunci împreună cu soțul, depunând efort comun, faceți practica spirituală. Dar esența este ca perechea să-și facă treaba împreună. Cuplul este inima practicii și numai în cuplu se poate ajunge la cele mai înalte niveluri spirituale.

Deci, dacă sunteți atrași de această cale spirituală, atunci acest angajament spune: „Nu te schimba” sau „Nu renunța niciodată”. Asta înseamnă că de îndată ce ați hotărât că aceasta este calea voastră, iar ideea prinde rădăcini în minte și spuneți „Îmi place. Vreau să merg împreună cu partenerul meu pe cale”, atunci faceți acest salt.

Dacă înțelegeți faptul că un bărbat și o femeie pot merge împreună pe calea spre paradis, și faceți acest salt, nu vă mai schimbați, nu vă mai mișcați din loc. Acesta este angajamentul.

Nu trebuie să vă angajați acum, doar spun despre aceasta posibilitate. Rămâneți lipiți de acest angajament și nu cedați.

Deci, de ce apare acest jurământ aici? Se pare că au fost oameni cărora le-a fost greu și au renunțat la partenerul lor spiritual. După cum știm, nu este ușor să ne construim o relație frumoasă chiar și la nivel lumesc, ca să nu mai vorbim la nivel de practică spirituală. Dar odată ce persoana se angajează în această practică, acest jurământ înseamnă:

a. „Să nu renunți niciodată.” Nu renunțați niciodată la partenerul la care v-ați angajat. Este ca o ceremonie de nuntă, dar mai mult de atât. Este acest aspect de a nu vă schimba sau de a nu renunța la partenerul ales.

Există un alt aspect al acestui jurământ, acela de a vă angaja să aveți relații fizice cu partenerul sau partenera aleasă. Acest lucru este parte al acestui jurământ. Există obligația de a vă bucura de relația fizică cu partenerul și de relație în general.

Chiar mai mult decât atât:

– Nu numai că vă angajați în relație și nu vă mai mișcați de la ea,

– Nu numai că vă angajați să aveți relații fizice între voi,

– Nu numai că vă angajați să aduceți plăcere în relațiile fizice dintre voi,

– Dar vă angajați să dați relației un sens sublim, un sens înalt. De a învăța cum să treceți de la o relație fizică obișnuită, la o relație sacră și sublimă care să vă înalțe spre paradis.

Și repet din nou: această cale nu este pentru toată lumea, nu este potrivită pentru toată lumea, aveți nevoie de karmă în această direcție. Dar dacă alegeți această cale a cuplului spiritual ca pe o cale spirituală, atunci toate aspectele relației voastre spirituale sunt o cale de a ajunge la fericirea sublimă. Și, de fapt, acesta este cel mai minunat lucru pe care îl puteți face pentru voi, pentru ei și pentru întreaga lume.

 

Karma se degradează, dacă nu este reînnoită

Cu toții ne dorim arzător să avem relații cu sexul opus sau cu cel de care suntem atrași. Aspirăm spre plăcerea care însoțește relațiile sexuale. Problema este că plăcerea fizică care vine, dacă vine, este foarte scumpă karmic. Pentru că vă amintiți de efectul ecoului? Tot ce apare în viața voastră este rezultatul lucrurilor bune pe care le-ați făcut altora. Deci, dacă am un moment de plăcere în viața mea, este pentru că am făcut mult bine în lume.

Și dacă plăcerea este foarte puternică, atunci am făcut mult bine în lume care mi se întoarce sub forma unui moment de plăcere puternică. Și acest moment de plăcere puternică a ars această karmă, acum am una mai puțin. Sau am ars multă karmă bună prin faptul că m-am bucurat de plăcere.

Și nu este doar plăcere sexuală, este și tot ceea ce consumați. Dacă v-ați bucurat de o mâncare bună [înseamnă că] ați ars multă karmă bună când ați dat altora de mâncare pe parcursul a multor vieți.

Aceasta este și cauza pentru scăderea plăcerii pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Tot acest aspect al vieții lor pălește și uneori se stinge complet, pentru că ei și-au consumat karma și nu știu cum să o reînnoiască. Cu timpul va fi mai puțină plăcere și în final ea va fi complet neglijată, ceea ce este foarte trist. Nu numai că cei vârstnici nu se mai bucură de plăcere, ci și pierd calea importantă de a ajunge într-un loc spiritual cu mult mai înalt și la fericirea sublimă. Karma este perisabilă.

 

 Angajamentul de a te bucura pentru alții!

Deci, prin acest jurământ:

– Nu numai că vă obligați relației de cuplu sau partenerului vostru,

– Nu numai că vă angajați să aveți o relație fizică cu el/ea,

– Nu numai că vă angajați să vă bucurați de această relație,

– ci vă angajați să învățați cum să faceți din relația de cuplu un instrument pentru a vă intensifica plăcerea și de a vă intensifica karma și mai mult.

Pentru asta trebuie să învățați mult.

Dacă ne luăm acest angajament, înseamnă că ne angajăm ca de fiecare dată, când avem relații fizice cu partenerii noștri, să le dăm cel mai înalt sens posibil. Acesta nu va mai fi un act egoist doar pentru propria noastră plăcere. Ci căutăm cum pot fi acestea o modalitate de a aduce fericire lumii, și nu doar nouă.

  • Acest lucru nu este ușor, pentru că în acest moment suntem complet scufundați în plăcerea noastră. De aceea, a folosi acest moment de plăcere și a-l face o binefacere pentru lume nu este deloc ușor. A menține conștientizarea în momentul plăcerii, să nu ne pierdem capul și să ne ridicăm odată cu ea – nu este deloc ușor. Dar intenția ca prin plăcerea mea fizică să găsesc modalități de a aduce multă fericire și plăcere lumii, ea însăși creează karma pentru a-mi crește plăcerea.

 

Să nu uităm vacuitatea

Deci, cum facem asta? În timpul relațiilor fizice trebuie să păstrăm concepția efectului de ecou.

Să presupunem că vine plăcerea. În momentul când vine plăcerea, trebuie să vă amintiți de vacuitatea acestei plăceri. Ce înseamnă vacuitatea acestei plăceri? Plăcerea nu vine de la partenerul vostru. N-are cum să vină. Dacă aveți un moment de plăcere, ea vine numai din karma, numai din ceea ce ați făcut în trecut. Doar din karma. A venit pentru că ați făcut mult bine în lume.

  • Dacă puteți, în timp ce sunteți în culmea plăcerii, să vă amintiți de asta, atunci mintea voastră va fi deja în altă parte. Deci, vă veți folosi de acest moment pentru a vă spori înțelepciunea. Apoi plăcerea devine înțelepciune. Și să apreciați acest moment de plăcere care este un moment foarte prețios din punct de vedere karmic, este un moment minunat din punct de vedere karmic. Și nu vine de la cealaltă persoană, ci vine din karma voastră.
  • Să mergem la un alt nivel: acest moment de plăcere pe care îl experimentați, vine ca urmare a anumitor lucruri care se întâmplă în interiorul corpului vostru interior, ceea ce numim corpul energetic, corpul canalelor interioare. Și această stare este poate cea mai apropiată de perceperea directă a vacuității la care puteți ajunge în viață – cu excepția meditației profunde a perceperii vacuității. Perceperea directă a vacuității este scopul cel mai înalt pe care ni-l putem stabili în viața noastră spirituală.

Doar și pentru un moment de percepție directă a vacuității merită să ne trăim toată viața pentru el.

Dacă ar trebui să alegem un scop valoros căruia să ne dedicăm întreaga viață, este acest moment de percepere directă a vacuității.

Această experiență este foarte rară și ne transformă complet. Devenim altcineva, suntem pe calea spre iluminare. Ea ne urcă în liftul care ne scoate dintr-un trup de carne și oase, care se uzează, se îmbolnăvește, îmbătrânește și moare, și ne duce spre trupul unui înger, a cărui minte este omniscientă și are capacitatea de a ajuta toate ființele de pe toate planetele simultan.

Deci, acest moment de intensă plăcere dintre parteneri este un moment foarte apropiat de această experiență. Pentru că această experiență este atât de extraordinară în ceea ce privește potențialul pe care îl deschide, și această plăcere este, de asemenea, tot atât de prețioasă. Și dacă nu învățăm să o folosim, dacă consumăm plăcerea doar pentru satisfacția lumească, atunci o vom pierde. Aceasta este legea. Dacă nu urcăm, coborâm.

 

În adâncul inimii noastre, aspirăm spre perfecțiune

În adâncul inimii noastre tânjim după această perfecțiune din noi. Spre acel loc unde energiile pe care le avem fiecare dintre noi – masculin și feminin – vor fi complete și echilibrate, pentru că aceasta este starea unei ființe iluminate, aceste energii sunt complet echilibrate. Devenim o entitate cu totul diferită atunci când se întâmplă acest lucru. Adânc în interiorul nostru, inconștient, tânjim să ieșim din acest corp jalnic care este atât de ușor de rănit, care se îmbolnăvește cu ușurință, în care dacă se produce o mutație la nivel de cromozom, corpul face cancer și moare.

Corpul vine pentru că nu am înțeles principiul ecoului și nu am învățat să-l folosim pentru binele nostru și al celorlalți.

De aceea dorim să trecem la un alt nivel adânc în interior. Vrem să ieșim din viața plină de suferință și în care suntem forțați să pierdem ceea ce ne este mai drag, dacă nu înainte de moarte atunci în momentul morții.

Aspirăm profund să ajungem la acest scop ultim, iar dorința de unire sexuală este pentru că avem acest dor în noi.

Deci ideea acestui jurământ este să nu fim doar consumatori. Să nu ne bucurăm de karma și să o lăsăm să se degradeze, ci și să învățăm cum să o reînnoim, cum să o perpetuăm, cum să păstrăm această plăcere ca ea să se intensifice și să nu dispară. Cum să o facem să crească din ce în ce mai mult, în loc să se epuizeze.

  • Mai există aici și un alt aspect. În viața oamenilor obișnuiți, aproape niciodată ei nu ating un nivel de concentrare foarte profundă. Este foarte greu de ajuns la o concentrare foarte, foarte profundă în care mintea rămâne fixată pe obiect și nu se mai mișcă în stânga și în dreapta. Oamenii obișnuiți nu știu cum să o facă. Este greu de ajuns la concentrarea pe un singur punct și la o minte complet stabilă.

Dar ceea ce se întâmplă este că în acest moment intens de plăcere sexuală nu putem ajunge la orgasm fără să avem această concentrare. Plăcerea este atât de puternică, suntem atrași de ea atât de mult, încât suntem complet concentrați asupra ei.

Deci, avem un asemenea moment de concentrare, dar el trece repede. Nu știm cum să-l menținem. Și ceea ce este interesant este că în afara actului sexual, data viitoare când oamenii mai au acest moment este în momentul morții. În momentul morții mintea părăsește corpul. În acest moment sfincterele se deschid și apar secreții de urină, fecale și material seminal. Tot în acel moment are loc și o deschidere a canalelor interioare și exact în acel moment oamenii au o concentrare incredibilă. Dar este un moment trecător și apoi vine moartea și s-a terminat. Nu avem control asupra acestei situații, pentru că nu am practicat.

Deci există o oarecare similitudine între momentul morții și acest moment al apogeului sexual. Și acesta este motivul pentru care oamenii sunt atât de atrași de sex. Cincizeci la sută din gândurile noastre sunt despre sex și restul de cincizeci la sută sunt legate de mâncare.

  • ar fi rău dacă ne-am putea dezvolta concentrarea, astfel încât să o putem folosi în practica noastră spirituală, pentru a ne ridica la un nivel spiritual înalt de fericire. Oamenii tânjesc după o astfel de fericire.

Și aceasta este frumusețea practicii în doi. Ceea ce facem în această practică este să repetăm experiența de fiecare dată la un nivel mai profund de concentrare. De fiecare dată ne uităm la aspectele spirituale ale experienței și la puterea experienței și apoi le folosim.

Practica este frumoasă și pură, și avem nevoie de partener pentru asta.

În măsura în care învățăm să facem asta bine, următorul lucru este să învățăm să o transferăm în afara relației, în viața noastră spirituală în general. A ne folosi de această concentrare în meditația noastră.

Dacă învățăm să facem acest lucru, ceea ce este paralel cu a lucra cu canalele energetice interioare, atunci putem avea experiența vacuității, sau experiența divină sau experiență dumnezeiască.

Deci, acest jurământ este foarte profund și foarte important printre cele opt.

 

5. Imaginile se unifică

Kya nyi

 

Nyi înseamnă doi.

 Mai există și un alt aspect frumos. Când suntem într-o relație spirituală nu avem nevoie de unul, ci de doi.

 

a. Unul este partenera/partenerul fizic pe care îl aveți. Și am spus că ne-am luat angajamentul să nu-l abandonăm niciodată. Jurământul va trebui păstrat, pentru că dacă îl încălcăm practica se va strica. Deci, odată ce v-ați angajat (și nu este ușor să ne luăm un astfel de angajament) indiferent de ce s-ar întâmpla, nu renunțați niciodată la el/ea. Și aici este important să păstrăm efectul ecoului, pentru că vor fi momente dificile într-o relație.

Ce înseamnă efectul de ecou? El spune că tot ceea ce apare în viața voastră este un ecou a ceea ce ați cântat mai înainte, a ceea ce ați făcut înainte în viață. Nu vine de la partener. El este doar instrumentul prin care vi se întoarce karma înapoi. El este doar mijlocul, nu este cauza.

Cauza nu este niciodată acolo, este întotdeauna aici.

Și acest lucru vă ajută să vă mențineți angajamentul în momentele dificile și atunci veți ști ce trebuie să faceți.

Am avut înainte angajamentul [de] a acționa invers. Dacă înțelegeți efectul ecoului, veți obține control complet asupra relației. Acționând din înțelegerea efectului de ecou veți obține control total asupra modului în care va fi partenerul vostru și cum va fi relația voastră. Ele vor fi complet sub controlul vostru. De ce? Pentru că partenerul vine din voi cu tot binele și rău din el.

Dacă înțelegeți asta și dacă vreți să schimbați ceva la el, ce ar trebui să faceți? Să începeți să faceți karma care să revină la voi mai târziu ca un ecou.

Dacă apare o mare dificultate, avem întotdeauna impresia că vine cumva de la partener. Ori de câte ori partenerul ne face probleme, sau nu ne satisface nevoile noastre, ni se va părea că toate vin de la el/ea, iar asta datorită ignoranței noastre. Dacă înțelegem efectul de ecou, nu este nevoie să ne schimbăm partenerii.

 

1. Pentru că nu este de la partener. Dacă ne schimbăm partenerul și nu ne-am ocupat de rădăcina problemei, vom continua să vedem aceeași problemă la noul partener.

Același lucru i se întâmplă și cui nu-i place de șef. El spune: „Îmi schimb locul de muncă, e imposibil de lucrat cu șeful ăsta”. Dacă în sfârșit își găsește un alt loc de muncă, după o anumită perioadă, poate după câteva luni, vor apărea aceleași probleme. Vor apărea același tip de probleme. Iar al doilea șef  va fi asemănător cu primul, doar într-un alt corp. De ce? Pentru că nu s-a ocupat de problemă. Pentru că problema vine din el și nu de la șef.

Deci, ce să facem? Dacă apar lucruri neplăcute în relația cu partenerul, va trebui să lucrăm cu efectul de ecou. Aceasta este practica spirituală. Prin ecoul pe care se întoarce prin partenerul nostru, prin ceea ce el ne reflectă, va trebui să lucrăm asupra noastră.

El ne ajută, ne sprijină să ajungem acolo unde trebuie. Cu cât lucrăm mai mult asupra noastră, [cu atât] el va începe să pară din ce în ce mai pur și din ce în ce mai potrivit nouă. Aceasta este munca. Aceasta este munca unui cuplu spiritual. Ea este grea, dar și minunată. Ea este cea mai avansată. Pentru că dacă ne este greu și ne eschivăm de la situație, nu vom face niciodată treaba asta, pentru că vom da bir cu fugiții. De fiecare dată când nu ne place ce vedem în oglindă, fugim de ea, ne ducem la o altă oglindă, sau încetăm de a ne mai uita în oglindă și în acest fel nu ne facem treaba.

Nimeni nu promite marea cu sarea – ceva irealizabil sau intangibil, dar calea este minunată. Este superbă. Este cea mai rapidă, pentru că ne-am angajat: „Nu te părăsesc orice ar fi!”. Deci lucrăm pe ceea ce vine spre noi.

 

2. Și mai este un aspect: dacă începem să renunțăm la partenerul nostru, pentru că nu muncește pentru noi, ce am plantat odată ce am renunțat la el? Karma. Am plantat karma de a renunța la cineva. Ia ghiciți ce am făcut? Am plantat exact karma ca următorul partener să renunțe la noi! Va veni ziua și va renunța la noi.

Și mai rău de atât, ne creăm tendința de a încălca angajamentele, iar aceasta este cea mai gravă pe calea spirituală.

Aceasta este cea mai gravă deoarece calea spirituală, orice cale spirituală demnă de respect, cu sau fără partener, este plină de dificultăți.

Cum ne putem înălța dintr-un corp uzat și îmbătrânit la corpul unui înger? Este clar că va trebui să depășim multe dificultăți. Această cale nu este una obișnuită. Dacă mergem după idea că „lumea se comportă ca de obicei” și facem ceea ce ne convine – murim. Desigur, vor fi dificultăți.

Dacă înțelegem efectul ecoului, avem control complet asupra partenerului nostru, în relația noastră. Și în timp ce lucrăm asupra noastră, ne purificăm din ce în ce, iar partenerul va deveni din ce în ce mai purificat și, în același timp, și lumea din jurul nostru va deveni din ce în ce mai purificată, pentru că toate sunt un ecou al nostru. Deci sunteți invitați să vă asumați angajamentul și să nu vă fie frică! Dăruiți-vă cu totul, chiar dacă el nu se dăruiește procesului. Dar făceți-o cu înțelepciune: folosiți-vă de efectul ecoului. Aveți încredere că dacă turnați în el din abundență iubire, ea se va întoarce la voi înzecit.

 

b. Cum rămâne cu al doilea partener? Sunt oameni aici care așteaptă să audă. În acest angajament mai există și un alt partener/parteneră, iar el este imaginar, nu din carne și oase.

Deci, care e treaba? S-ar putea să aveți acum un partener, iar el nu este perfect. Ne referim la partenerul înger – nu [cel] pe care îl avem acasă, în care găsim defecte.

Ce înseamnă asta? Dacă imaginea din oglindă nu este atât de frumoasă, trebuie să lucrați la sursă, nu să spargeți oglinda. În acest proces de a lucra asupra voastră și de a vă crea partenerul ideal, vă veți folosi de un partener imaginar. Și aici nu sunt limite. Vă puteți imagina partenerul că fiind cea mai minunată făptură pe care v-o doriți: fizic, intelectual, mental, spiritual, totul. Puteți să vă dezlănțuiți imaginația, să-l faceți pe partenerul imaginar să fie absolut uimitor, fabulos.

De obicei, nu știm cum să exprimăm ceea ce ne dorim. Deci acesta este un exercițiu. Așezați-vă și formulați ce vreți cu adevărat. Cum ați putea să obțineți ceea ce vreți dacă nu știți ce vreți?

A vi-l imagina pe partener nu înseamnă doar a-l visa, ci a-l crea în detaliu: Cum să arate? Cum să miroasă? Cum să vorbească? Cum se comportă? Cum se mișcă? Ce calități să aibă? Ce virtuti? Ce înțelepciune? Toate calitățile.

Creați-vă partenerul imaginar sau partenera care este perfect(ă), desăvârșit(ă). Și apoi învățați să le turnați în partenerul existent folosind efectul ecoului. Asta pentru cei care au un partener. Pentru cei care nu au partener, vă invitați în acest fel partenerul ideal, perfect să vină la voi.

Și veți face asta folosindu-vă de efectul de ecou. Vreți ca partenerul să fie înțelept, vreți ca el să inspire afecțiune, vreți ca el să vă susțină în momentele grele. Ce vreți de la el la nivel spiritual? Vreți să vă țină în brațe când cădeți?

Atunci începeți să faceți toate acestea altora, și veți vedea cum partenerul vostru se va transforma, devenind din ce în ce mai mult ca partenerul imaginar. Și aceasta este ceea ce numim imaginile care se unesc. Lucrăm cu imaginarul și cu efectul ecoului, care este înțelegerea vacuități lui, iar imaginile încep să se unifice.

Și dacă faceți asta corect, veți descoperi cu timpul că imaginea voastră ideală nu este atât de departe de ceea ce aveți. Veți începe să observați că ceea ce aveți lângă voi nu este chiar atât de rău, [ci că] pur și simplu nu ați observat. Și de ce nu ați observat? Pentru că avem tendința umană înnăscută de a nu fi mulțumiți de ceea ce avem și de aceea va trebui să lucrăm cu noi înșine pentru a inversa această tendință.

Și acesta este un exercițiu foarte sănătos pentru noi. Trebuie să învățăm cum să vizualizăm această perfecțiune pe care o dorim în cele mai mici detalii. Stați în liniște în meditație, și gândiți-vă exact ce ați vrea să aveți acasă.

Există o melodie în engleză [numită] „Gray”, cântată de Ani di Francope care spune: „Ce fel de paradis caut? Am deja tot ce îmi doresc, și încă vreau mai mult.”. Aceasta este tendința umană. Unii oameni au deja totul și încă vor mai mult.

Dacă nu știți cum arată partenerul vostru ideal, s-ar putea să vină la voi chiar aici și să nu-l recunoașteți deloc. Poate că el este deja aici. Nu-l recunoașteți, pentru că acesta vă este obiceiul: starea minții de a nu fi mulțumită de ceea ce este.

Mai întâi petreceți mult timp pentru ca această vizualizare să fie cât mai precisă posibil, și dacă o faceți bine atunci veți avea doi parteneri: cel real și cel imaginar. Și apoi aceste două imagini vor începe să fuzioneze, folosindu-vă de efectul de ecou.

Dar există un anume pericol aici. Există pericolul că va crește disconfortul: aveți acea imagine fantastică, vă uitați la ea și spuneți „Oh, ce am aici…”

Există pericolul ca în loc să vă folosiți de acest lucru pozitiv, îl veți folosi pentru a-l critica și mai mult: „Unde este asta și unde este asta”? Dacă veți face asta, nemulțumirea voastră va crește garantat. Deci să nu faceți asta! Este foarte important să nu vă lăsați să alunecați în această direcție!

Deci, dacă vă imaginați partenerul ideal, nu începeți să-l criticați pe cel pe care îl aveți acum. De ce nu seamănă cel pe care îl aveți acum cu cel pe care vi l-ați imaginat? Pentru că voi aveți toate aceste defecte. Defectele pe care le vedeți în partener sunt ale voastre. Deci, folosiți-vă de ceea ce vă reflectă partenerul sau partenera, pentru a vă putea purifica și apoi partenerul se va apropia din ce în ce mai mult de imaginea ideală la care aspirați. Aceasta este practica. Încercăm să contopim cele două imagini: cea ideală și cea care se află în realitate.

De exemplu: partenerul meu mă critică mereu. Cel ideal nu mă critică niciodată. Ce voi face?

a. Ori încerc să-i explic că nu-mi place să mă critice, că prefer să-mi vorbească pozitiv, să mă sprijine.

b. Ori voi exploda și mă voi enerva de fiecare dată când mă critică. Îi spun să tacă și să nu mă mai critice atât.

Ce voi alege?

Aceasta este dilema comerciantului de diamante. Nu funcționează. Nu rămâneți blocați în această dilemă. Noi singuri ne-am creat problema. Dacă auzim critici, înseamnă că avem tendința de a critica. Nu observăm că suntem critici, de aceea partenerul vine la noi ca să ne facă acest serviciu. Deci, eu

a) Îl apreciez pentru serviciul care mi-l face și pentru reflecția care mi-o arată și –

b) Încep să verific unde fac aceste lucruri în viața mea. Pentru că nu am observat că fac asta. Și poate că fac asta într-un alt stil, și poate o fac mai mult cu gândul decât în cuvinte. Dar karma revine. Mi-am creat ochelarii prin care îmi văd partenerul. Deci, tot ce nu-mi place la partenerul meu actual, înseamnă să încetez să mai fac asta altora.

Așa că mă voi folosi de partenerul ideal, pentru a apropia imaginile. Mă uit: Uite idealul meu, și uite ce am acolo. Ah! Încă nu se potrivesc, mai am mult de lucru. Dar, până la urmă imaginile vor fuziona.

 

Ambele sunt zirconiu

Există o teoremă la dilema comerciantului de diamante: ambele diamante sunt zirconiu. Ambele sunt false, dar funcționează. Orice lucru îl putem schimba dacă înțelegem efectul de ecou. Și toate minunile pe care le fac oamenii – sunt oameni care știu să facă minuni – vin din munca cu efectul ecoului.

Dacă, de exemplu, partenerul meu nu mi se pare frumos. Dar el nu este frumos în sine. El este gol. Mi se pare urât. De ce mi se pare urât? Există o cauză karmică pentru asta: supărarea. Dacă reușesc să distrug supărarea din inima mea, partenerul va deveni frumos.

Putem schimba totul. Putem învăța să mergem și pe apă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.