Category: ACI 7 – Juramintele Bodhisattva

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

În această lecție vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Vom descrie etapele prin care va trebui să treacă cel care primește aceste jurăminte. Este bine să cunoașteți modul în care se desfășoară ceremonia, pentru că în viitor, voi veți fi cei care le veți conferi elevilor voștri.

     Cele două tipuri Bodhicitta

Am vorbit despre două tipuri de Bodhicitta:

Ceremonia de conferire a jurămintelor Bodhisattva cuprinde aceste două tipuri de Bodhicitta.

1. Bodhichitta la nivel de dorință – Munsem.

Sem – este o prescurtarea cuvântului Semkye. Cuvântul Sem singur – înseamnă gând, având aici sensul de gândul Bodhichitei, un gând care aspiră spre iluminare.

Mun – este prescurtarea cuvântului Munlam, care înseamnă rugăciune.

Deci, Munsem – este Bodhichitta dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

Acesta este nivelul în care cineva vede toate ființele ca pe copiii săi sau ca pe mamele sale sau ca oaspeții săi. Această relație intimă cu toate ființele și înțelegerea faptului că ele toate suferă îi trezește dorința să le ajute să nu mai sufere.

Bodhichitta adevărată – Munsem, este foarte greu de realizat.

Cu toții avem momente în care ne gândim așa, altfel nu am fi fost aici. Dar, cel care are mintea pătrunsă de acest gând, și în orice lucru pe care-l face se uită spre toate ființele, le vede suferința și dorește în fiecare clipă ca ele să nu mai sufere – acesta este un nivel spiritual foarte avansat.

Un Bodhisattva, care se află pe calea Mahayana și învață despre karmă și vacuitate, înțelege că toate ființele sunt rezultatul karmei lor și fiecare percepe realitatea ca urmare a karmei sale. Și pentru oricine care se află în Samsara, suferința face parte din acea percepție. Iar suferința devine mai grea când se aproprie momentul morții. Karma de a fi în corp uman încetează de a ne mai  proteja, expiră, apar halucinații și suferința este foarte mare.

A ne reîncarna din nou într-o ființă umană este foarte greu. Karma existenței umane este foarte, foarte rară în lume și nu trebuie să privim la numărul de oameni existenți în lumea noastră, deoarece el este un procent infim din numărul total de ființe vii care există. Karma este personală.

Atunci când ne uităm la totalitatea karmei pe care am acumulat-o în nenumărate vieți, șansa ca fiecare dintre noi să devină din nou ființă umană, este foarte mică, cu excepția cazului în care am urcat pe calea Dharmei și în mod deliberat acționăm conform îndrumărilor entităților iluminate.

Bodhisattva își înțelege suferința și înțelege suferința tuturor celorlalți. Înțelege gravitatea situației și se roagă în inima lui: „Cât de mult aș vrea să le pot ajuta. Doresc atât de mult să le pot scoate din suferință”. El își dă seama că moartea este iminentă. Este doar o chestiune de câțiva ani și totul se termină. Oportunitatea este rară și ea trece într-o clipită. Această rugăciune pentru binele tuturor ființelor este Munsem.

Înainte de a atinge acest nivel, în care mintea este cu adevărat pătrunsă de acest gând, va veni „Bodhicitta trestiei de zahăr”.

De ce trestie de zahăr? Deoarece trestia de zahăr este dulce, dar este goală în interior. Deci gustul Bodhichittei este foarte dulce, dar la acest nivel ea nu este încă Bodhichitta adevărată. Uneori ea este numită „Bodhicitta artificială”. 

În marea majoritate a timpului, nu avem această minte a Bodhicittei, dar din când în când ne amintim de lucrurile spuse în lecțiile de dharma, și atunci ne spunem: ‘Oh! Da. Da! există suferință.

Și asta este bine, deoarece fiecare moment de compasiune plantează o mică sămânță karmică pentru un alt moment de compasiune, iar cu timpul acest lucru va deveni mai puternic, iar dacă începem să ne păstrăm jurămintele, va crește și mai repede.

2. Bodhichitta la nivel de acțiune

Juksem – înseamnă Bodhichitta acțiunii.

Juk – a se angaja sau a fi implicat în ceva. Nu există niciun cuvânt exact. Este cel mai apropiat pe care îl putem găsi. Juk apare și în cuvântul Nyomjuk – ce se referă în general la meditația profundă și, de asemenea, la practicile de meditație care vor provoca renașterea în tărâmul cu formă sau fără formă.

Bodhisattva a trecut dincolo de dorința „le doresc să le fie numai bine” la „mă voi îngriji în mod personal să le fie bine, pentru că nu există nimeni altcineva, pentru că ele sunt copiii mei sau mamele mele. Ele toate sunt proiecțiile mele. Am creat o lume plină de suferință iar eu sunt singurul care le poate ajuta. ‘

Iar acesta este cu totul alt nivel. Acesta e nivelul în care omul își dedică toată viața pentru binele întregii creații. Un Bodhisattva spune: „Îmi vând vouă ochii. Ochii mei vor căuta să vadă ce anume vă ajută pe voi și nu ce mă ajută pe mine”. El se dăruiește pe sine și în acest fel atinge toată fericirea. Și aici este secretul. Deci, acesta este Juksem.

   
O ceremonie sau două?

Dacă ne uităm în scrieri, vom vedea că ele nu prezintă la fel această problemă.

– Arya Nagarajuna, de exemplu, menționează doar ritualul în contextul lui Juksem, de a fi implicat, angajat să acționeze ca o Bodhisattva.

– Je Tsongkapa, pe de altă parte, susține că ceremonia trebuie să conțină ambele niveluri, iar noi vom merge după Je Tsongkapa.

Mulți înțelepți budiști au propus două ceremonii separate, cu o diferență de timp între ele, de a lua mai întâi Munsem, a aștepta puțin pentru a vedea dacă a fost asimilat, și după aceea să fie luat Juksem. Je Tsongkapa spunea și el, că cel mai bine este să se facă în acest fel. 

Astăzi se obișnuiește să se țină o singură ceremonie. În această ceremonie, fiecare dintre voi va decide la ceea ce vrea să se angajeze. Nu este nevoie să-mi spuneți ce ați decis. Ceremonia va fi aceeași pentru ambele nivele și veți decide la care dintre ele vă angajați. Este ok să audiați cursul și chiar dacă simțiți că nu sunteți încă pregătiți pentru a lua aceste jurăminte.

 

Cum putem să ne obligăm la aceste jurăminte dacă există pericolul să le încălcăm?

Cine ia jurămintele? Cel care are nevoie de practică.

Cine este deja un sfânt nu mai are nevoie de ele. Pentru noi, care trebuie să practicăm, ele sunt cârjele noastre. Ele sunt regulile noastre de practică. De aceea păstrăm carnețelul. Dacă păstrăm perfect jurămintele, nu mai este nevoie de carnețel. Carnețelul ne ajută să fim atenți la modul în care le păstrăm, pentru a putea progresa pe cale.

Ceea ce este frumos la aceste jurăminte, spre deosebire de alte jurăminte, este că putem să le studiem, chiar dacă în cele din urmă nu ne angajăm la ele. Este în regulă. Acest lucru nu este valabil pentru jurămintele monastice sau tantrice. Jurămintele monastice nu se predau celor care nu sunt călugări. Cel care dorește să se călugărească va trebui mai întâi să-și ia angajamentul și apoi îi sunt explicate care sunt jurămintele. Același lucru este valabil și pentru jurămintele tantrice, ele nu se predau înainte de a fi luate.

Cine poate lua jurămintele?

1. 1. Cel care ia aceste jurăminte poate fi călugăr sau călugăriță și poate fi cineva care nu este călugăr. Deci, cel care le ia nu trebuie să fie călugăr, iar cel care le dă nu trebuie să fie călugăr. Deseori se întâmplă ca cei care și-au păstrat bine aceste jurăminte să devină ulterior călugări. Deși pare a fi un nivel de moralitate mai scăzut, recunoașterea importanței sale crește odată cu păstrarea acestor jurăminte. Din nou, revenim la faptul că a lua jurămintele Bodhisattva nu înseamnă de a ne angaja să devenim călugări.
   2. Omul nu pierde jurămintele la moarte. Spre deosebire de jurămintele de eliberare pe care le pierdem când viața se termină. Dacă ne-am luat jurămintele Bodhisattva și nu le încălcăm, ele vor merge cu noi în viața următoare.
   3. Cine ia aceste jurăminte trebuie să aibă o oarecare aspirație de tip Munsem, chiar dacă este slabă. Această persoană trebuie să dorească de a ajuta ființele să iasă din suferință. Cel care ia aceste jurăminte ar trebui să fie un om bun, dar nu poate fi cineva care să nu-i pese de ceilalți. O astfel de persoană neinteresată de binele celorlalți nici nu va veni aici, așa că problema nu există de fapt.
   4. Este nevoie de o intenție sinceră de a păstra cele trei niveluri de moralitate.

Deci, asta este tot. Este nevoie doar de intenția de a-i ajuta pe ceilalți, de dorința sinceră de a păstra moralitatea și asta este totul.

Cele trei niveluri de moralitate, sunt:

1. 1. Nivelul de eliberare personală. Este nivelul în care ne străduim să ne înfrânăm reacțiile care îi pot răni pe ceilalți.
   2. Al doilea nivel era moralitatea de acumulare de binefaceri.
   3. Și al treilea nivel este moralitatea de a acționa pentru binele tuturor ființelor.

Cine are dreptul să confere aceste jurăminte?

• • Nu trebuie să fie călugăr sau călugăriță.
  • Este de dorit ca acesta să aibă voie de a da și jurămintele tantrice. Ele sunt jurăminte sfinte, minunate, și obligatorii pe calea rapidă. Scopul aici este să vă pregătim pentru asta, astfel încât să ieșiți din suferință în această viață.
  • Cel care conferă jurămintele poate fi bărbat sau femeie. 
  • El trebuie să aibă o oarecare formă de Munsem. 
  • Dacă acesta nu-și păstrează bine jurămintele pe care le are – nu are dreptul să confere aceste jurăminte. În texte scrie: „Să nu degenereze modul în care practică cele șase perfecțiuni”. Adică perfecțiunile nu s-au degradat la el.

Cum putem ști dacă cele șase perfecțiuni s-au degradat la cel care conferă jurămintele?

Există șase lucruri care ne pot ajuta să verificăm acest fapt.

      1. A se mulțumi cu puțin

    Chung – mic, 

    Du – dorință

Cu alte cuvinte, are puține dorințe. Este mulțumit cu ceea ce are, se mulțumește cu puțin, și de asemenea se mulțumește cu ceea ce primește.

De ce este menționat acest lucru în contextul perfecțiunilor? Deoarece dacă cineva are nevoie de multe lucruri, asta ar fi contrar perfecțiunii generozității. 

2. Păstrează bine moralitatea. Aceasta este a doua perfecțiune. 

De unde știm noi că își păstrează moralitatea? Este adevărat că nu putem ști deoarece o mare parte a moralității se petrece în gând, dar există lucruri exterioare pe care le putem vedea, și anume cele „patru de bază”.

Ele sunt prezentate în cursul 9. Acestea sunt: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu comiți adulter. Deci, ne uităm la el dacă le păstrează.

Pampa înseamnă a încălca grav jurămintele de bază Pratimoksha – cele patru. Deci, va trebui să vedem dacă nu încalcă cele patru Pampas.

3. Și-a dezvoltat răbdarea.

De unde știm că păstrează a treia perfecțiune? Vom vedea dacă se enervează repede sau dacă are resentimente. Dacă vedem astfel de lucruri, va trebui să ne mai gândim dacă vom lua jurămintele de la această persoană.

4.   Se bucură de efortul depus. 

Bucuria efortului este cea de patra perfecțiune. Cum știm dacă ea s-a degenerat?

Bucuria efortului înseamnă bucuria de a face munca spirituală. Bucuria de a face bine. Deci, ne uităm dacă nu cumva este leneș sau dacă și-a pierdut entuziasmul de a munci în beneficiul tuturor ființelor sau în beneficiul Dharmei. 

5. Dacă are concentrare meditativă.

Este perfecțiunea concentrării meditative. Deci, de unde știm dacă are concentrare meditativă? Nu stăm în casă cu el și deci nu știm câtă meditație face. Dar putem observa dacă mintea lui este împrăștiată.

6. Perfecțiunea înțelepciunii.

Cum îl vom testa? Dacă nu înțelege karma și vacuitatea. Dacă merge spre o cauzalitate greșită, o cauzalitate externă. De exemplu, dacă desconsideră scrierile Mahayana, atunci nu înțelege Mahayana. Și dacă încalcă în general jurămintele, de exemplu: ne trimite să furăm, sau fură chiar el, dacă nu respectă bunul altuia, sau îl prindem că minte în mod repetat, înseamnă că nu are înțelepciune, că nu înțelege karma și vacuitatea.

 

Vacuitatea învățătorului

Să spunem că vedem un profesor care nu este concentrat, atunci întrebarea este: oare el așa este sau noi îl proiectăm așa? Cu alte cuvinte întrebarea este de unde știm că într-adevăr nu este concentrat, sau doar îl vedem că nu este concentrat pentru că avem karma să-l proiectăm așa? Poate chiar ne verifică?

Toate aceste lucruri sunt corecte și depind de nivelul la care ne aflăm. Cineva care începe calea, învață regulile de cum să aleagă un profesor.

Desigur, că noi suntem cei care îl proiectăm pe învățător. Tot ceea ce vedem în el, vine de la noi, dar pentru a reuși calea spirituală, trebuie să avem încredere în el, altfel nu vom face ceea ce ne spune și atunci nu vom avea nicio șansă cu el. De aceea se spune elevilor încă de la început: „Verificați-vă cu atenție profesorul.”. Între timp, practicând vom putea vedea puritatea lui.

Dacă nu-i putem vedea puritatea, atunci nu suntem elev și profesor, pentru că nu ne poate ajuta în acest fel. Dacă avem impresia că ar putea fi profesorul nostru și am decis că el va fi profesorul nostru – după aceea povestea se va schimba complet. După aceea, orice va apare, va fi o lecție pentru noi. Defectele vor apărea în continuare, pentru că mințile noastre nu sunt pure. Lama Dvora amintește de unul dintre învățătorii ei, Geshe Lotar care spunea: “Dacă Buddha ar veni și ar sta lângă voi, îl veți recunoaște? Cum veți ști că este Buddha?”.

Deci asta este problema noastră. Mintea noastră nu este pură, așa că vom vedea defecte la profesor. Dar, dacă de fiecare dată când vom vedea la el vreo imperfecțiune, și vom decide că ea este numai a lui, atunci ne-am tăiat singuri craca. Deci, după ce l-am verificat și l-am verificat pe profesor, și am decis! Acum nu ne mai întoarcem îndărăt, niciodată! Acum vom lua totul ca învățătură. Și este posibil ca învățătura să fie dificilă și, pe măsură ce progresăm pe cale, ea va fi mai dificilă. Cu cât vom fi mai aproape de profesor, cu atât mai repede vom progresa. 

 

Cele trei etape ale ceremoniei

Ceremonia în sine are trei etape. 

    Jorwa – înseamnă etapele preliminarii.
    Ngushi – conținut. Ceremonia propriu zisă.
    Jukchok – concluzia, sfârșitul ceremoniei, partea care finalizează ceremonia.

Etapa cea mai importantă din întreaga ceremonie este prima. A doua etapă este foarte scurtă. 

1. Etapa pregătitoare – Jorwa.

Această parte conține alte cinci părți.

a. A-l ruga pe Lama să ne confere jurămintele.

În această etapă cel care dorește să primească jurămintele îl va ruga pe Lama să i le confere. 

 

    Pregătirile de ceremonie

Ce pregătiri trebuie făcute pentru ceremonie, în timpul ceremoniei?

• Cei care urmează să primească jurămintele, în primul rând, vor decora frumos locul. Este foarte important ca sala sau camera să fie decorată estetic. Se pun poze cu Buddha și figuri sfinte. După ce au fost primite jurămintele, mai târziu, se poate reveni la această ceremonie. Fiecare poate să repete singur această ceremonie. Se aranjează un altar frumos, iar în fața lui se pot lua din nou jurămintele.
• A veni cu mult respect pentru persoana care conferă jurămintele.

În trecut se obișnuia ca cel care lua jurămintele să atingă cu fruntea picioarele maestrului în semn de respect.

• A oferi mandala. Se obișnuiește să se dăruiască ofrande.

Se povestește despre Lama Atisha (este cel care a adus budismul în Tibet la începutul celui de-al doilea mileniu), că într-o zi era pe cale să confere jurămintele Bodhisattva, după care le-a anulat. Oamenii l-au întrebat: „De ce ai anulat ceremonia?” El răspunse „Nu sunt suficiente ofrande.”. Un Lama care este demn de respect nu are nevoie de ofrande, dar ofrandele exprimă sinceritatea și seriozitatea elevului, și cu cât el progresează pe cale, dăruirea de ofrande va deveni tot mai importantă.     

• Apoi, elevul cere jurămintele de trei ori.

Aceasta este etapa Solwa’n’deppa – rugămintea. A cere jurămintele de trei ori.

• După care, elevul îngenunchează în fața Lamei.

Ce trebuie să facă Lama?

• Lama explică binecuvântarea care vine din primirea jurămintelor. El răspunde la întrebările pe care le pun elevii. Chiar dacă jurămintele nu sunt păstrate bine, binecuvântarea luării lor este imensă. Desigur, că jurămintele trebuie luate cu intenția de a fi păstrate, dar chiar dacă sunt încălcate, ele se pot repara. 
• Lama explică jurămintele. El ne spune care sunt jurămintele importante, care sunt mai puțin importante. Care sunt încălcările grave și care sunt mai puțin grave.
• Lama explica beneficiile de a lua jurămintele pentru a-i bucura pe elevi.

Deoarece scopul luării jurămintelor este să ne aducă fericirea și libertatea, ceremonia trebuie să fie veselă.

b. Lama invită toate ființele iluminate să vină.

    Tsok – are aici sensul de adunare.
    Druppa – cel realizat.

Lama care conferă jurămintele, invită toate ființele iluminate, pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva, ca să fie martori la decernarea jurămintelor. Ei vin într-o clipă, cu viteza gândului. Și chiar dacă nu-i putem vedea, ei vin fără îndoială.

Datorită binecuvântării lor, aceste jurăminte sunt cu mult mai puternice și mai importante decât jurămintele călugărilor.

c. Cererea de acordare a jurămintelor imediat, fără întârziere.

    Dompa – jurăminte.
    Kulwa – cerere, rugăminte. În cursul 3 am vorbit despre etapele Lam Rim, una dintre ele fiind Lama, care este rădăcina căii, iar aici Lama îi roagă pe elevi să facă calea, după care le arată care este calea.
    Nyurdu – imediat, repede.

În această fază a ceremoniei, elevii îl roagă pe învățător: „Te rog dă-mi imediat jurămintele. Nu am timp. Pot muri în orice moment. Trebuie să primesc jurămintele înainte să se întâmple asta.”. Elevul trebuie să fie plin de ardoare de a primi jurămintele.

Motivul pentru acest lucru este acela de a spori karma foarte mult. Va veni ziua când vom privi în urmă și vom înțelege ce karmă extraordinară este luarea acestor jurăminte Bodhisattva. Ea este cea care în cele din urmă ne va aduce în Paradis, de aceea trebuie să fim atât de dornici de a le primi.

Păstrarea lor ne va schimba viața.

d. A reflecta și a simți bucuria pentru această mare ocazie.

    Kyepa – a produce, a genera, a crea.
    Trowa – bucurie.

    Trowa kyepa are sensul de generare a bucuriei.

Este etapa în care avem sentimentul de bucurie pentru luarea jurămintelor. Ne amintim de valoarea lor incredibilă și de faptul că ne oferă posibilitatea de a ajunge repede la plăcere și de a-i aduce și pe ceilalți la plăcere. Ceea ce este frumos în această ceremonie este că există multă bucurie. 

e. Testarea intenției noastre.

    Barche – obstacol,
    Driwa – a întreba, a chestiona.

Lama ne verifică cu ce intenții am venit și ne întrebă: chiar dorești să iei jurămintele? Ce te motivează să vii să iei aceste jurăminte?

• • • O faci pentru a fi ca alții?
    • Te-a forțat cineva?
    • Le poți păstra chiar și puțin?
    • Le înțelegi?

Vă vom reaminti mereu, să verificați cu voi înșivă și să vedeți că ați decis să luați jurămintele în mod conștient și inteligent.

Cu timpul abilitatea noastră de a păstra jurămintele va crește. Cu toate că la început ne va fi greu să le păstrăm și le vom încălca de multe ori, ne vom strădui să le păstrăm cât putem. De exemplu, jurământul de a nu răspunde cu supărare la supărare. Chiar dacă nu ne putem abține deloc sau nu suntem încă capabili de a ne înfrâna de la reacție – ceea ce contează este intenția noastră de a practica: cădem, ne ridicăm și încercăm din nou.

Întrebare: Poate cineva care nu a luat nici un jurământ, să ia aceste jurăminte? Cineva care vine aici pentru prima dată?

Răspunsul este că cel care dorește să ia jurămintele Bodhisattva, va trebui să ia în primul rând, cel puțin cele cinci jurăminte pe viață pentru cei care nu sunt călugări, pentru că ele sunt baza pentru toate celelalte. Este ca și când cineva își ia jurămintele de a acționa pentru binele celorlalți, fără să se angajeze de a înceta de a-i răni pe ceilalți. Mai întâi se face ceremonia de luare a jurămintelor pe viață pentru cei care nu le-au luat, ca bază a jurămintelor Bodhisattva.

Întrebare: De ce trebuie luate cele cinci și nu cele zece de eliberarea? Jurămintele de eliberare sunt zece.

Răspunsul este că cele cinci jurăminte pentru cei care nu sunt călugări – sunt mult mai ușoare decât cele zece.

Pentru cele zece jurăminte de eliberare nu se face o ceremonie separată (și nu există o astfel de ceremonie), ci ele sunt incluse în jurămintele de refugiu. Pentru cele cinci jurăminte se face un ritual separat, deoarece ele sunt mai ușoare, cu excepția jurământului legat de alcool, care nu este inclus în cele zece.

Deci, înainte de ceremonia jurămintelor Bodhisattva, se va face ceremonia de luare a celor cinci jurăminte pentru cei care nu le-au luat. Dacă suntem serioși pe calea noastră spirituală, atunci rugămintea este de a lua aceste cinci jurăminte, deoarece jurămintele Bodhisattva nu funcționează fără angajamentul nostru de a nu răni pe altul sau a nu ne face rău nouă. De exemplu, dacă ne otrăvim mintea, atunci nu vom fi cu adevărat angajați să-i ajutăm pe ceilalți, etc. 

Întrebare: Jurămintele de refugiu trebuie luate înainte de jurămintele Bodhisattva?

Jurămintele de refugiu, care sunt diferite de cele de eliberare personală, spun: „Mă refugiez pe calea spirituală ca să ies din suferință și să-i ajut și pe ceilalți să iasă din suferință. Voi studia karma și vacuitatea, pentru că ele sunt protecția.”. Budismul spune că fără aceste jurăminte nici măcar nu am urcat pe cale.

Se spune că ceea ce îl deosebește pe cel care practică budismul de alții este că și-a luat jurămintele de refugiu. Ceea ce îl deosebește pe cel care practică calea Mahayana de ceilalți, este că și-a luat jurămintele Bodhisattva.

Dacă nu am urcat deloc pe calea budistă, practic nu avem ce să vorbim despre Mahayana, deci aceste jurăminte sunt construite una peste alta.

Jurămintele de refugiu și cele pe viață nu trebuie reînnoite. Ele se iau o singură dată în această viață. Cei care deja le-au luat pot participa la ceremonia de conferire a acestora, ca spectator și să treacă peste ele în sinea lor. Dar nu este bine să spună: „Am luat.”, pentru că asta înseamnă că le-a încălcat. Odată ce au fost luate, jurămintele nu le mai putem întoarce niciodată.

 

2. Ceremonia principală

Vom trece acum la partea principală a ceremoniei:

Ce se întâmplă în partea principală a ceremoniei?

    – Cel care ia jurămintele îngenunchează, punând genunchiul drept pe pământ, ținând palmele împreunate de rugăciune în fața inimii, cu corpul și capul aplecat

    – Lama întreabă de trei ori: „Ești gata să-ți iei jurămintele?”

    – Și el răspunde de trei ori: „Da!” Și asta pentru a vedea dacă persoana este absolut sigură că dorește să-și ia jurămintele, și că într-adevăr dorește să le primească de la cel care le conferă.  

    – După care se repetă un text scurt de trei ori. Aceasta este partea principală.

 

3. Încheierea ceremoniei

Jukchok este finalizarea ceremoniei, încheierea ceremoniei. Această parte are patru etape.

a. A-i ruga pe toți Buddha și Bodhisattva să fie martori la această ceremonie.

Elevul stă în fața imaginii lui Buddha și declară: „Am jurat să iau jurămintele.”. După care se prosternează în cele zece direcții.

În scrierile budiste de multe ori se fac referire la ele. Care sunt „Cele zece direcții”? Ele sunt cele patru – Nord, Sud, Est, Vest, apoi patru direcții diagonale, și sus și jos.

Deci când spunem: „Tuturor Buddha din cele zece direcții”, studentul își imaginează că toți Buddha și toți Bodhisattva din toate cele zece direcții vin și participă la o ceremonie. Fiecare dintre ei stă așezat pe un tron de lotus purtat de opt lei. Ei privesc ceremonia și văd cum elevul își ia jurămintele.

b. Lama îi încântă pe cei care și-au luat jurămintele.

Lama spune: „În timp ce v-ați luat jurămintele, tronul lor vibra puternic datorită intensității actului vostru de binefacere. Se spune că toți Buddha și Bodhisattva văd fiecare persoană care ia jurămintele Bodhisattva ca pe fiul sau fiica lor. Acum ați devenit mici Buddha. Și pe măsură ce veți crește, veți deveni Buddha.  În acest fel veți fi tratați de către toate ființele iluminate și veți fi binecuvântați de ele.”

Această etapă a ceremoniei este plină de bucurie. Mai târziu o să prezentăm textul care se spune.

c. Dăruirea ofrandelor 

În final, Lama împreună cu toții cei care au luat jurămintele vor oferi mandala tuturor Buddha și Bodhisattva. Se va spune „Aici este marele Pământ….”.

Se vor oferi ofrande Lamei și celor Trei Diamante în semn de recunoștință pentru ceremonie.

Și aici se încheie ceremonia. După ceremonie se va ține o petrecere.

d. Decizia de a nu face public luarea jurămintelor.

Nu începem să spunem în public: „Sunt Bodhisattva!”.

De ce să nu facem asta? Pentru că majoritatea oamenilor nu vor înțelege ce facem și ne pot critica și își vor acumula karma negativă. Deci, este de dorit să nu facem public faptul că ne-am luat aceste jurăminte pentru a-i proteja. În cazul în care întâlnim pe cineva, despre care știm că este familiarizat și interesat de astfel de lucruri, atunci îi putem spune, mai mult lui decât nouă, despre binecuvântarea acestor jurăminte și despre oportunitatea de a le lua, etc.

Jurămintele Bodhisattva – sunt karma supremă care ne va scoate din suferință dacă le păstrăm așa cum trebuie!

 

Oare suntem Bodhisattva după ce ne-am luat jurămintele?

Tehnic, devenim Bodhisattva când realizăm Bodhicitta adevărată. Până atunci, vom pretinde că suntem Bodhisattva. Practicăm să devenim Bodhisattva. Încă nu suntem Bodhisattva.

Bodhisattva este cel care a realizat adevărata Bodhichita și își dedică întreaga lui viață pentru a ajuta toate ființele. Iar pentru că toți Lama sunt plini de compasiune, ne numesc „Bodhisattva”, dar ei fac asta doar pentru că ne iubesc.

 

De unde vine determinarea?

1. Cu cât vom înțelege mai mult suferința, cu atât motivația noastră este mai puternică. Cu cât ne vom conecta la ea mai mult, cu atât ne vom dezvolta mai mult aversiunea față de ea. 
2. Ne uităm în jurul nostru și îi vedem și pe ceilalți cum suferă. Și atunci vom spune: „Și ei sunt în aceeași barcă.” Deci, compasiunea. Poate într-o zi nu ne vine să medităm sau nu vrem să păstrăm jurămintele. Ne uităm în jurul nostru la făpturile care suferă și ni se face milă de ele, iar atunci ne vom spune: „Trebuie să fac asta pentru ele.”
3. Aceasta este ideea cu morcovul. Privim la oportunitatea pe care o avem. Dacă ne păstrăm jurămintele, putem ieși din orice formă de suferință și putem trăi în Ananda în fiecare moment. Devenim cu adevărat îngerul mântuitor al întregii creații, având un corp de lumină și capacitatea de a trimite replici pentru a ajuta orice ființă după cum are nevoie. A fi atotștiutor, plin de compasiune, într-o plăcere perpetuă, în paradis. Această posibilitate există și avem calea de o atinge chiar în această viață.
4. Jurămintele Bodhisattva produc corpul fizic și mental al lui Buddha, Rupakaya și Dharmakaya. Dacă le studiem și le păstram bine, ne putem dezvolta cele șase perfecțiuni.

Nu avem nevoie de niciun curs suplimentar despre ele. Acestea sunt factorii care ajută.

 

înapoi la curs, ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, partea întâi, lecția 2a

      Tipurile de moralitate

Să revenim asupra tipurilor de moralitate, deoarece acestea sunt o introducere importantă în cadrul cursului nostru.

1. Moralitatea de a evita rănirea celorlalți.

 

    Chu – faptă, act.
    Nye –  a lovi, a răni, a păcătui.
    Nyechu înseamnă faptă rea, faptă negativă, faptă care rănește.
    Dompa – jurăminte.
    Tsultrim – moralitate.

Deci, Nyechu dompay tsultrim înseamnă moralitatea sau jurămintele de a evita rănirea celorlalți sau moralitatea care ne înfrânează de la fapte rele.

Acesta este primul nivel de moralitate. El este subiectul cursului 9. 

   
    Cele zece jurăminte de eliberare personală

Avem cele zece precepte de eliberare personală.

În cursul 9 sunt specificate cele cinci precepte pentru cei care nu sunt călugări. Le voi enumera pe scurt:

1. A nu omorî nicio ființă sau fătul uman.
2. A nu fura nimic,
3. A nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale,
4. A nu comite adulter,
5. A nu folosi substanțe care produc dependențe.

Cele zece reguli includ cele cinci cu excepția jurământului legat de substanțe care produc dependențe. 

Avem trei precepte legate de corp:

          1. A nu ucide,
          2. A nu fura,
          3. A nu comite adulter.

Patru precepte sunt legate vorbire:

4. A nu minți. Dacă în cele cinci apare preceptul a nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale, aici sunt  incluse orice fel de minciună, în sensul de a lăsa intenționat o impresie greșită.
5. A nu dezbina. În acest precept intră orice fel de vorbire sau comportament care despart/dezbină oamenii, care îndepărtează/separă oamenii unii de alții.
6. A vorbi dur, necuviincios, aspru. În acest precept, intră și cazurile în care nu neapărat se țipă sau se înjură. Unii sunt experți în a vorbi foarte calm, dar dur când vor să scape de tine. În America când cineva vrea ca să scape de noi, spune: „Să aveți o zi bună”.
7. A vorbi fără sens, inutil. Aceasta este una dintre bolile rele. Cu toții sporovăim, stăm la taifas. Care este problema cu vorba inutilă?
– ne irosim viața, ne irosim timpul. Timpul nostru este limitat în această viață. Clipele ne sunt numărate. Avem multă muncă spirituală de făcut pentru a ieși din valea plângerii și de aceea discuțiile fără rost ne irosesc timpul.
– dar mai rău de atât, este că dacă ne petrecem timpul în activități derizorii, vom începe să ne simțim lipsiți de însemnătate, fără valoare. Și pe măsură ce începem să ne simțim așa, ne vom pierde încrederea că putem ajunge la iluminare. Ne pierdem siguranța de sine. Iar dacă ne-am pierdut siguranța de sine, nu vom mai putea ajunge la iluminare deoarece nu ne mai facem treaba.
– Fiecare dintre noi poate ajunge la iluminare! Arya care a perceput vacuitatea, vede clar această strălucire care este în fiecare dintre noi. Și dacă ne-am pierdut încrederea, atunci vom fi sortiți să suferim pentru mult timp. Deci este foarte important să ne consolidăm încrederea.
– Dacă ne consolidăm încrederea de sine, vom face mult bine celorlalți. Vom face mult bine copiilor dacă le încurajăm încrederea în sine. Ea este un instrument esențial pentru iluminare, iar ceea ce o sabotează sunt vorbele inutile, fără rost.
– Este adevărat că uneori este nevoie de mici discuții de amabilitate care creează legături între oameni, dar nu mai mult de atât. Nu este bine să ne petrecem ore în șir la cafenea bârfind membrii de familie sau bârfind pe alții, sau să comentăm filmele văzute și altele. Timpul nostru este scurt.
– Sigur că atunci când acționăm mult spre binele celuilalt, ne ocupăm mult de Dharma, avem nevoie și de odihnă. Acest lucru este valabil pentru oricine. Dacă simțim nevoia de divertisment sau să vedem un film sau să mergem să bem o cafea este bine să facem asta din când în când,
– Dar cu limite. După ce ne-am odihnit, ne vom întoarce din nou la activitățile noastre. Acest lucru este foarte important.

În continuare, avem trei precepte legate de minte:

8. A râvni. Include gelozia, a nu te bucura de binele altuia. Rezultatele karmice ale acestui lucru, este o minte nemulțumită, nesatisfăcută, a dependenței. O astfel de minte nu poate fi fericită și am vorbit despre asta în prelegerea despre fericire. 
9. Rea voința, în limba tibetană Nu Sem. Este mintea care caută să-i rănească pe ceilalți. Dorim răul altuia, nu încurajăm sau (chiar) ne bucurăm de necazul altuia. Este o minte care nu ne va permite să înaintăm în meditație. Nu ne vom putea dezvolta concentrarea atâta timp cât avem gânduri de răzbunare sau de a dori răul altuia. Trebuie să scăpăm de o astfel de minte. Treabă care nu este ușoară. Dar cel serios în a face calea, care își dezvoltă aspirația spre iluminare și compasiunea pentru toate ființele, va face orice efort de a-și stopa aceste gânduri.

Iar dacă vă luați jurămintele Bodhisattva, atunci nu veți mai avea de ales. Ele vă vor obliga să vă stopați gândurile rele și în acest fel vă veți crea o altă karmă.

Atunci când vorbim despre antrenamentul în mindfulness, toate acestea se reflectă în energiile din canalele noastre. Când ne antrenăm mintea într-un astfel de mod, indirect vom introduce din ce în ce mai multă energie în canalul principal și din ce în ce mai puțin în lateral. Fapt care afectează și organismul. De aceea, se spune că cei care păstrează jurămintele de-a lungul timpului, devin frumoși.

Antrenamentul minții funcționează indirect asupra corpului.

În yoga facem contrariul, nu? Când executăm asanele de yoga, lucrăm cu energiile corpului din exterior și ele ne afectează în mod indirect mintea. Oamenii care practică yoga în mod regulat și execută pozițiile de yoga în mod corect, ajung la Santosha. Cuvântul Santosha înseamnă ”satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Dar se poate întâmpla și invers dacă îndrumarea este greșită. Dar, în general, dacă yoga este făcută bine bine, unul dintre rezultatele pe care le vedem, este că practicantul ajunge la Santosha și Sukha (nivelul în care suntem pe deplin mulțumiți).

Putem vedea profesori de yoga avansați care au o pace și o bucurie sufletească, ce nu depinde de nimic exterior. Deci, în yoga se lucrează cu energiile corpului din exterior, fapt care ne afectează mintea. Iar aici lucrăm cu mintea ce va afecta și corpul. Așa cum am menționat anterior, toate acestea sunt sfaturi date de entitățile iluminate care știu în ce direcție să o luăm.

10. Concepția greșită. Aceasta include:

• • A nu crede în legile karmice. A crede că putem face ce vrem și că acest fapt nu are consecințe. Aceasta este o karmă foarte grea. Un astfel de gând ne îndepărtează de spiritualitate și de profesorii spirituali și ca urmare nu vom mai avea nicio șansă de a progresa.
  • Și al doilea aspect este că nu credem că putem ajunge la iluminare în această viață. Datorită faptului că acum ne pregătim să ajungem pe calea tantrică care are ca scop iluminarea în această viață, a crede că suntem incapabili de acest lucru, ne descurajează și ne subminează practica și, în acest sens, este o concepție greșită. Această neîncredere ne va opri să facem calea și de aceea este foarte important ca atunci când ea va apărea să o oprim (încă) din fașă.

     

    Diferitele tipuri de jurăminte Pratimoksha

În cursul 9, sunt descrise tipurile de jurăminte Pratimoksha. Vom trece pe scurt peste ele.

Există șapte tipuri de jurăminte de eliberare personală:

1. Călugăr deplin – 253 de jurăminte.
2. Călugăriță deplină – 364 de jurăminte. În budism, se separă jurămintele călugărilor de cele ale călugărițelor, deoarece acestea sunt sisteme diferite.
3. Călugăriță intermediară – 42 de jurăminte. 
4. Călugăr începător – 36 de jurăminte.
5. Călugăriță începătoare – 36 de jurăminte.

    Atunci am ajuns la cinci. Pentru călugării începători au același sistem de jurăminte.

6. Laicul sau cel care nu este călugăr – 5 jurăminte.
7. Jurămintele de o zi. 

Unii consideră că există opt tipuri de jurăminte. Ei separă jurămintele pentru laici, jurămintele pentru bărbat și jurămintele pentru femei, cu toate că ele sunt aceleași jurăminte. 

Jurămintele de o zi sunt cele pe care le-am făcut în cursul Guru Yoga în versiunea Mahayana. Toate jurămintele de mai sus sunt Hinayana. Sunt aceleași jurăminte doar motivația este alta. Motivația este pentru toate ființele.

În acest punct, vom lăsa la o parte acest nivel de moralitate.

    2. Moralitatea acumulării de binefaceri

Vom trece acum la nivelul al doilea de moralitate, nivel care este tema cursului nostru, și anume moralitatea acumulării de binefaceri.

În limba tibetană se spune:

    Gewa – faptă bună, binefacere.

În rugăciunea Dedicație scrie: „gewa diyi kyewo kun… ” adică „ Datorită faptei mele bune”.
    Chu – înseamnă Dharma sau lucru,
    Dupa – acumulare.
    Tsultrim – moralitate.

Deci, Geway chu dupay tsultrim, înseamnă Moralitatea acumulării de binefaceri. 

Moralitatea acumulării de binefaceri înseamnă jurămintele Bodhisattva. Este ceea ce face un Bodhisattva, acumulează binefaceri. În rugăciunea „Refugiul și dorința” spunem de a asemenea: “Până la iluminarea mea mă refugiez în Budha, Dharma și Sangha. Prin puterea faptelor bune pe care le fac…”

    Cele șase perfecțiuni

Deci acum învățăm cum să acumulăm binefaceri pentru toată creația.

Ce înseamnă să acumulăm binefaceri? Înseamnă să ne dezvoltăm cele șase perfecțiuni. Practica unui Bodhisattva constă în dezvoltarea acestor perfecțiuni.

Care sunt cele șase perfecțiuni?

1. Prima perfecțiune este generozitatea, dăruirea. 

În lecția trecută am amintit de textul scris de maestrul Asanga, care este o sursă pentru unele dintre jurăminte, numită „ Jang chub sempay sa” adică „Nivelurile Bodhisattva “.

Cel care percepe direct vacuitatea, pe calea Mahayana, devine automat un Bodhisattva, pentru că mintea lui este îmbibată de Bodhichita, de dorința de a acționa spre binele tuturor celorlalți. El se ridică la primul nivel Bodhisattva, iar la acest nivel își desăvârșește dăruirea și generozitatea.

Nu putem ajunge la iluminare dacă nu aducem generozitatea la perfecțiune. Maestrul Shantideva spunea: „Nu vă alarmați, nu vă veți da mâinile și picioarele de la început. Începeți cu un cartof.  Și va veni ziua în care atitudinea voastră față de corp va fi la fel ca și cu cartofii, și atunci nu va mai fi nicio problemă. Dar până atunci, nu vă dați mâinile și picioarele. Dăruiți cartofi.” 

2. A doua perfecțiune este moralitatea, respectarea strictă a jurămintelor luate.
3. A treia este răbdarea, dezvoltarea răbdării. A învăța cum să ne comportăm în situații dificile. Când spunem răbdare, asta înseamnă că includem resentimentele, ura, gelozia, invidia. Toată această grupă se află la rubrica răbdării.

Răbdarea înseamnă că atunci când ne aflăm în situații dificile, într-un mediu ostil, în fața unor persoane ostile sau care ne insultă, va trebui să nu ne mâniem, să nu dezvoltăm resentimente sau ostilitate, să ne lăsăm inima deschisă și iubitoare. Desigur că nu este ușor de făcut. Acest antrenament poate că este cel mai dificil, dar este esențial pe calea spirituală. Toți cei care ne provoacă, ne ajută de fapt să urcăm pe cale. În acest sens, ei sunt profesorii noștri și le suntem datori, pentru că fără ei, nu ne-am putea dezvolta abilitățile unui Bodhisattva.

4. Bucuria efortului. Ea este acumularea de binefaceri. Este de a învăța să ne bucurăm de orice efort depus. Și odată cu asta va crește Mudita – adică de a fi complet bucuros. 
5. Concentrarea. Perfecțiunea concentrării meditative.
6. Perfecțiunea înțelepciunii.

       

Am notat cele șase perfecțiuni ca fiind 1, 2, 3, 4, 5 și 6. Bucuria efortului, de fapt se mișcă înainte și înapoi.

Asta nu înseamnă că trebuie să terminăm perfecțiunea patru și apoi să începem cu cinci. Practica este continuă. Începem deja cu meditația. Dar pe măsură ce bucuria efortului se dezvoltă și înțelegem ceea ce facem, înțelegem unde se află ea în toate contextele pe calea spre iluminare, o vom include atât în generozitate, cât și în moralitate, răbdare, meditație și a studiului înțelepciunii și vacuității.

Energia pe care o acumulăm ca urmare a dezvoltării acestor perfecțiuni ne va aduce automat la iluminare.

Nu spunem: „mai întâi fac asta și după aceea voi ajunge la iluminare”. Facem asta și suntem iluminați. Și în mod automat lumea noastră se va transforma.

 

    Colecția de merite și înțelepciune

Perfecțiunile de la 1 la 4 generează colecția de merite. Iar aceasta generează Rupakaya – corpul fizic al lui Buddha, iar corpul mental al lui Buddha provine de la perfecțiunile cinci și șase. 

 

    Calea perfecțiunilor

    Calea unui Bodhisattva este denumită calea perfecțiunilor.

Prin desăvârșirea lor vom deveni Buddha. Aceasta este ceea ce produce Buddha. Jurămintele Bodhisattva sunt foarte puternice, ele produc Buddha. Ele sunt aranjate după cele șase perfecțiuni. De aceea, uneori, calea Mahayana sau calea Bodhisattva este denumită și calea perfecțiunilor.

3. 3. Moralitatea de a munci pentru binele tuturor ființelor.

    Chen – înseamnă cel care are minte. Cine sunt cei care au minte? Toate ființele simțitoare.
    Dun – pentru binele, de dragul, în folosul, pentru.
    Je – a munci, a lucra. Deci Dunjen înseamnă a munci pentru binele ființelor.
    Tsultrim – moralitate.

     Sem Chen dunje kyi tsultrim înseamnă a munci pentru binele/în folosul tuturor ființelor.

Atunci care este diferența dintre trei și doi?

Este aceeași moralitate. Ce am spus despre al doilea tip? Am spus că al doilea tip de moralitate ne aduce la iluminare.

Dacă acumulăm binefaceri și desăvârșim cele șase perfecțiuni vom ajunge la iluminare, dar va dura mult timp. Cât timp? 300.000 de eoni. Ceea ce înseamnă o perioadă foarte lungă, iar între timp, ființele suferă.

Aici autorul spune: „Nu-mi pot permite să fac calea încet, deoarece ființele suferă. Trebuie să fac asta mult mai repede.” Așadar, aici ne ridicăm la un alt nivel, facem aceleași lucruri dar cu o motivație total diferită. Motivația este de dragul tuturor ființelor. Tantra este aici, dar chiar înainte de Tantra, putem avea această motivație, de a acționa în folosul tuturor ființelor.

O să vedeți că în tot acest curs vor fi prezentate multe liste de jurăminte. Dacă le veți păstra cu această motivație înaltă, veți ajunge automat în tantra. Așa că nu trebuie să așteptați.

Practicarea celui mai înalt nivel de moralitate nu ne scutește de păstrarea nivelului inferior de moralitate.

Există o atitudine care spune: „Dacă sunt deja la nivelul trei, atunci primul nu mai este atât de important. Deja muncesc în folosul tuturor ființelor, așa că dacă va trebui să mint atunci voi minți.”

Iată ce spune Je Tsongkapa despre asta: „Prin urmare, ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

Putem citi în literatură: „Dacă sunteți deja tantrica, atunci celelalte lucruri sunt mai puțin importante.”
Je Tsongkapa spunea: „Este o eroare gravă.” Dimpotrivă, ca tantrica, trebuie să fim [şi] mai atenți la păstrarea jurămintelor Mahayana și Bodhisattva. Mai mult de atât, există chiar și un jurământ tantric care spune: „Acum voi păstra cu și mai multă atenție jurămintele inferioare”. 

    Conflicte aparente între jurăminte

Cineva poate spune: „Știu că, dacă spun adevărul, cineva va fi rănit.”

Da, pot exista situații de genul acesta. Vine un refugiat și spune: „Ascundeți-mă în dulap, Gestapo-ul vine după mine”.

Acest lucru se poate întâmpla o dată la zece vieți și ni se poate întâmpla chiar în această viață. În acest caz pot fi două situații: una ușoară și alta mai serioasă.

 – Situația ușoară, cineva vă întreabă: “Îți place rochia asta cu buline violete?” În acest caz, întotdeauna se poate găsi ceva pozitiv de spus. Dacă nu găsim ceva pozitiv îi vom spune că mergem la baie. Deoarece întotdeauna este ceva de făcut în baie, iar asta nu va fi o minciună. Nu trebuie să rănim sentimentele nimănui și nu trebuie să mințim. Nu există nicio justificare pentru minciună.

– Situația mai serioasă, refugiatul vă spune: „Ascundeți-mă în dulap” și îl ascundeți în dulap, iar Gestapo-ul vine și întreabă: “Unde este refugiatul?” Iar voi îi răspundeți: „nu l-am văzut”?

Dacă mințiți, minciuna vă va împiedica să ajungeți la iluminare, și nu-l veți putea ajuta pe acest refugiat în modul suprem. Dacă îl extrădați Gestapo-ului, el va muri. Deci, cel care-l protejează pe refugiat, va trebui să facă asta din multă compasiune pentru acesta, înțelegând că acum comite o infracțiune și că va trebui să-și asume responsabilitatea pentru această karma, deoarece karma va reveni la el. “Doamna Karma” nu face reduceri, pentru că numai voi vă auziți mințind. De îndată ce ați mințit, karma a și notat-o. “Doamna Karma” sunteți voi. Deci, dacă din compasiune, comiteți o infracțiune și vă asumați responsabilitatea pentru ceea ce ați făcut, acum va trebui să o purificați. Va trebui să faceți antidot și cele patru puteri și așa mai departe. Compasiunea trebuie să fie și mai mare, pentru că vreți să îl ajutați în modul suprem.

Deci, aceste situații se pot întâmpla, dar foarte rar. 

Pe Dalai Lama l-au întrebat ce va face dacă va fi pus în situația să apese butonul care declanșează bomba atomică. El a răspuns: „Vă voi spune când voi ajunge acolo”. Oamenii se preocupă cu aceste întrebări, ca pretext de a nu păstra moralitatea. Acum, deja știți ce să faceți atunci când veți fi puși într-o astfel de situație atât de rară. Compasiunea vă va motiva.

 

    Trei grupuri de jurăminte

În paralel cu cele trei tipuri de moralitate, există și trei grupuri de moralitate, care sunt legate de cele trei tipuri. 

1.   Jurămintele de eliberare personală.

    Dompa – jurăminte.
    Kyi – cuvânt de legătură.
    So este prescurtarea lui Sosor – personal/individual.
    Tar este o prescurtare a lui Tarpa – eliberare, libertate, Moksha în sanscrită.
    Sotar kyi dompa înseamnă jurămintele de eliberare personală. Ele includ cele zece pe care le-am enumerat mai înainte. Acesta este primul sistem de jurăminte, care este discutat mai pe larg în cursul 9.

În acest curs sunt prezentate situațiile în care ne pierdem jurămintele:

• atunci când sunt grav încălcate,
• când le înapoiem, întoarcem jurămintele,
• iar dacă aceste două lucruri nu s-au întâmplat pe parcursul vieții – le vom pierde atunci când murim.

Aceste jurăminte nu continuă în viața următoare. Va trebui să le luăm din nou.

2. Jurămintele Bodhisattva

Ce este Jangsem? Acest cuvânt înseamnă mintea iluminării, Bodhisattva.
    Dompa – jurăminte.
Deci, Jangsem kyi dompa înseamnă jurămintele Bodhisattva.

Jurămintele Bodhisattva nu se pierd, ele continuă și în celelalte vieți. Trec de la o viață la alta, deoarece puterea lor este mult mai mare.

Spre deosebire de jurămintele Pratimoksha, aceste jurăminte pot fi luate din nou și din nou, iar noi le luăm din nou și din nou.

3. Jurămintele Tantrice

    Sang – secret,
    Ngak – cuvânt sau mantra.
    Sang ngak  înseamnă mantra secretă sau cuvântul secret.

Acestea sunt Jurămintele Tantrice. Este interesant faptul că în limba tibetană s-a ales ca jurămintele Tantrice să se numească Jurămintele cuvântului secret, pentru a sublinia importanța secretului lor. Ele funcționează numai dacă sunt secrete. Și sunt cu mult mai greu de păstrat.

    Natura diferitelor sisteme de jurăminte

1. Așa cum am menționat, primul sistem de jurăminte este personal. De aceea, ele sunt numite Jurămintele de eliberare personală. Ele au rolul de a nu rănii pe ceilalți.
   Cum obținem controlul în viitor? Prin a ne controla comportamentul în prezent; prin a ne păstra jurămintele.
2. În al doilea rând – nuanța jurămintelor Bodhisattva este de a învăța să nu fi egoist, de a avea grijă de ceilalți, de a le face mult bine.
3. Jurămintele Tantrice – nuanța lor este de a face tot ceea ce este nevoie pentru a atinge iluminarea în această viață.

Cu cât urcăm mai sus pe scala jurămintelor, cu atât puterea lor este mai mare, binecuvântarea lor este mai mare, dar și daunele cauzate de încălcarea lor sunt mai mari.

În același timp, atât riscul cât și recompensa este foarte mare. Cu cât binecuvântarea este mai mare, cu atât prejudiciul cauzat de încălcarea jurămintelor este mai mare.

Pentru că dacă ne gândim bine, dacă suntem deja la nivelul trei în care ne păstrăm jurămintele menite să ne aducă la iluminare în această viață și putem fi salvatorul tuturor ființelor din lume, iar acum le încălcăm – este ca și când le-am fi omorât pe toate.

Atitudinea noastră față de jurăminte ar trebui să fie ca reguli de instruire. Jurămintele sunt reguli care vin să ne instruiască.

Avem nevoie să ne păstrăm carnețelul, pentru că încă nu cunoaștem aceste jurăminte bine, pentru că încă nu știm cum să le păstrăm. Nu avem de ales, trebuie să ne antrenăm. Și tocmai intenția noastră de a le urmări și de a le păstra spre binele tuturor ființelor, Bodhichitta, este cea care ne salvează, este cea care ne protejează. Odată ce le-am încălcat, nu mai avem protecție. Este foarte important să mergem cu motivația care spune: „Fac acest lucru pentru toate ființele. Am căzut. Acum mă ridic, mă scutur și voi continua din nou pentru că ființele suferă și au nevoie de mine.”

    A elogia luarea jurămintelor

De ce să luăm jurămintele?

Fiecare faptă bună pe care o facem este întotdeauna bună, chiar și pentru cei care nu au luat jurăminte.

Dar, din punct de vedere karmic, binecuvântarea este cu mult mai puternică pentru cei care au luat jurăminte. De ce? Pentru că s-au obligat.

Să luăm ca exemplu, omorul. Noi nu omorâm tot timpul, dar când o persoană și-a luat angajamentul să nu omoare, acesta funcționează constant chiar și atunci când nu sunt situații de a ucide. Cel care nu a luat acest jurământ și vede cum vine gândacul își poate spune: „Bine, nu voi călca pe el”, și în acest fel acumulează  karma bună. Dar cel care este sub jurământ, continuă să acumuleze karma bună chiar și atunci când nu vine gândacul. El nu are nevoie de vreo ocazie în care ar putea să încalce jurământul, deoarece jurământul este tot timpul cu el. Dacă a călcat pe el neintenționat, karma faptei sa acumulat, dar o va purifica. Facem asta tot timpul fără să vrem.

Mergem cu mașina și gâzele se lovesc de parbrizul nostru. Mâncăm orez. Pentru a produce orezul pe care îl mâncăm, el a fost trecut prin tot felul de procese care au ucis viermii. Chiar și cel mai pur vegetarian determină rănirea ființelor.

Prin faptul că suntem în Samsara noi acumulăm karma Samsarei, de aceea va trebui să ieșim de aici cât mai repede posibil. De aceea, avem nevoie de jurăminte cât mai înalte pentru a depăși aceste karme.

Vreau să vă încurajez să vă luați jurămintele, dar dacă nu vă simțiți încă pregătiți pentru ele, nu le luați. Pentru că nu este o karmă bună să le luați și apoi să nu le păstrați. Deci, pentru moment, ascultați aceste învățături, și când vom face ceremonia de primire a jurămintelor, cântăriți cu atenție dacă sunteți pregătiți să vă angajați și abia apoi luați-le.

 

    Cele două niveluri de angajament

În ceremonia de luare a jurămintelor, vor exista două niveluri de angajament:

1. la nivel de „gândire” –  Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

În limba tibetană se spune:

        2. Și la nivel de „acțiune” – Bodhicitta acțiunii, dorința de a acționa ca un Bodhisattva.

 

Tsa – primar, de bază, rădăcină.
Tung – a cădea, a încălca, a comite o infracțiune. 

Vom vorbi despre ele mai pe larg. Încălcarea jurămintelor primare este mult mai gravă decât cea a jurămintelor secundare. 

2. Jurămintele secundare, sunt numite în limba tibetană:

    Nyeje – faptă rea sau infracțiune.

Încălcarea lor este mai puțin gravă, și este mai ușor de curățat.

 
    De ce există doar două tipuri?

În scrierile budiste există dezbateri în privința numărului de tipuri, de ce doar două și nu mai multe?                                                

– Motivul pentru care există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva, este că sunt scrieri care spun acest lucru, deși unii înțelepți tibetani timpurii erau de părere că există mai mult de două tipuri.

– Un alt motiv este că, de fiecare dată când are loc o încălcare incompletă a unui jurământ primar, ea este considerată ca infracțiune secundară, spre deosebire de jurămintele călugărilor, unde există niveluri diferite de severitate a încălcării jurămintelor.

Vom intra în aceste dezbateri puțin mai târziu. Dar, ceea ce este important de știut este că există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva.

Lecția 2, partea a doua, lecția 2b

  O scurtă recapitulare

În prima parte am vorbit despre jurămintele Pratimoksha, jurămintele de eliberare personală. Am vorbit despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.

De asemenea, am văzut care sunt cele trei grupuri de moralitate. Nuanța primului grup este de a nu rănii pe ceilalți. Am văzut că al doilea grup are ca scop acumularea de binefaceri care este esențială pe calea iluminării, iar cel de-al treilea are ca scop de a acționa spre binele tuturor ființelor.

Între cele trei grupuri jurăminte și cele trei tipuri de moralitate există o paralelă, dar ele nu sunt congruente, pentru că, chiar dacă nu suntem în Tantra putem fi deja conștienți că „acționăm pentru binele tuturor ființelor” și orice acțiune este făcută din motivația: „Tot ceea ce întreprind, este pentru a mă dezvolta spiritual, astfel încât să devin o binecuvântare pentru toate ființele”.

 De asemenea, am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor Bodhisattva:

1. A lua jurămintele de la cineva pe care îl respectăm și în care avem încredere, și care el însuși își păstrează bine jurămintele. Iar acest fapt va fi pentru noi un factor de înfrânare, care ne va împiedica să încălcăm jurământul.
2. A doua calitate este motivația pură, este Bodhicitta. A lua jurămintele Bodhisattva se datorează compasiunii pentru toate ființele, a dorinței de a le salva din suferință. Motivația noastră dă jurămintelor o forță imensă și de asemenea, este un factor de înfrânare, deoarece, atunci când ne aflăm în situația în care am putea încălca un jurământ, gândul că sabotăm dorința noastră de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, ne va înfrâna din săvârșirea faptei.
3. A treia calitate, jurămintele încălcate pot fi restaurate, sunt fixabile. Jurămintele pot fi luate din nou și există modalități de remediere ale acestora.
4. Iar a patra calitate era faptul că datorită respectului nostru față de persoana care ne-a conferit jurămintele și a motivației Bodhicittei noastre puternice, din capul locului nu vom încălca jurămintele.

    Patru tipuri de măreție ale jurămintelor Bodhisattva

Dacă mai înainte am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor, acum vom vorbi despre patru tipuri de măreție.

Tsul trim kyi chewa la shi

    Tsultrim – moralitate.
    Kyi – al.
    Chewa – măreție/grandoare.
    La – prepoziție.
    Shi – patru.

    Tsultrim kyi chewa la shi înseamnă „patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

1. Binefacerea

    Gewa înseamnă binefacere, bunătate.

    Cum spune Sangha în limba tibetană? Se spune Gendun chok.
    Ge – binefacere, Dun – posesori de bunătate, cei care au binefaceri.
    Chok – înalt, nobil.
    Deci, Gendun chok înseamnă oameni nobili posesori de binefaceri.

    Practica bodhisattva

Despre ce binefaceri vorbim aici? Intrăm acum în Mahayana.

Dacă ne uităm la Mahayana versus Hinayana, cei ce practică Hinayana se axează pe generarea Renunțării și pe meditația asupra suferinței samsarice. Ei meditează foarte mult asupra morții, asupra karmei și muncesc mult pentru a înțelege de unde provine suferința și acționează pentru a ieși din ea.  

Și pentru a ieși din suferință, ei își dezvoltă, printre altele, Santosha, adică se mulțumesc cu puțin, sunt mulțumiți cu ceea ce au. Ei nu mai caută lucruri materiale pentru că le înțeleg inutilitatea. În cele mai multe cazuri se călugăresc. Acest lucru nu este neapărat obligatoriu, dar cei care au luat calea monastică nu mai doresc să mai fugă după plăcerile acestei lumi, pentru că înțeleg bine efemeritatea lor și că în cele din urmă toate aceste lucruri se vor sfârși, le vor pierde. Ei caută să ajungă la un nivel cu mult mai înalt de fericire, mult mai înalt. Drept urmare, pentru a-și atinge obiectivele, vor căuta să nu fie prea ocupați. Ei se izolează și meditează mult.

Aceasta este Hinayana. Ea este răspândită în Asia de Sud-Est, în curentul Theravada. Nu este corect să spunem că Theravada este Hinayana, dar există multe caracteristici ale Hinayanei în Theravada. Și sunt mulți practicanți ai căii Hinayana care au mintea Mahayana. În Thailanda, de exemplu, este ceva foarte obișnuit ca oamenii să meargă și să se izoleze în pădure.

În mod intenționat, jurămintele călugărilor cuprind ca ei să fie săraci, lipsiți de bunuri materiale, astfel încât să nu fie preocupați de ele, în scopul de a le direcționa mintea spre perceperea vacuității, ca să iasă de aici.

Sunt mulți care nu au auzit niciodată cuvântul Tantra. În zilele noastre, în Occident, totul se schimbă, și pentru faptul că lucrurile sunt deschise, curentele au început să se influențeze reciproc. În Hinayana, sunt tehnici de meditație foarte frumoase. Au meditații asupra compasiunii și iubirii – Metta, dar orientarea lor este diferită.

Și de ce spunem asta? Deoarece, în Mahayana, Bodhisattva caută toate aceste lucruri pe care le caută și practicantul Hinayana, dar el dorește ca și toți ceilalți să ajungă la ele. Adică, este dispus să fie ocupat dacă îi ajută și pe ceilalți.

Dacă ne referim la iluminare, practicantul Hinayana se străduiește să ajungă la Nirvana. Și ce este Nirvana? Încetarea imediată și ireversibilă a tuturor afecțiunilor spirituale și a semințelor cauzelor afecțiunilor spirituale.

Cel ajuns în Nirvana nu se mai poate supăra vreodată. Nu numai că nu se mai  supără, dar și tendința de a se supăra i-a dispărut. La fel și toate celelalte afecțiuni, și acest lucru duce la Nirvana. Și într-adevăr, practicanții Hinayana, dacă sunt norocoși, pot ajunge la Nirvana.

Un Bodhisattva caută mai mult de atât. Bodhisattva caută nu numai să-și elimine toate afecțiunile spirituale, dar și așa-numitele „obstacole în calea atotcunoașterii”. Deoarece iluminarea completă este o stare mult mai avansată decât Nirvana, iar în această stare Buddha dobândește atotcunoașterea.

În conștiința noastră există un cumul de obstacole, care este mult mai greu de înlăturat decât afecțiunile spirituale. Este mult mai rafinat și mult mai dificil de eliminat. Iar pentru asta este necesară foarte multă practică, dincolo de practica Hinayana.

 

   Bodhisattva acționează spre binele tuturor ființelor

Deci, din moment ce Bodhisattva caută să ajungă la iluminare și să-i aducă și pe ceilalți la iluminare, asta înseamnă că el acționează pentru toate ființele. Şi face asta permanent. El acționează pentru cei care sunt la un nivel înalt, cum ar fi Mahayana, dar și pentru cei care sunt în Hinayana. El, de asemenea, acționează și pentru cei care nu sunt încă pe o cale spirituală. Așa este descris aici. 

Cum îi ajută Bodhisattva pe cei care sunt pe calea Mahayana? Îi ajută să evite defectele pe care nu le au încă, deoarece este posibil ca oamenii să nu aibă vreun defect în caracterul lor, dar ar putea să și-l dezvolte. Deci Bodhisattva îi ajută să nu cadă în locuri pe care încă nu și le-au dezvoltat, și îi ajută să scape de orice defecte pe care le au deja.

    Dacă citim cântecul Bodhicittei:

”Bodhicitta supremă și prețioasă
  Să apară, unde nu a fost,
  Cea răsărită deja, să nu scadă,
  Fie, ca ea să crească și mai mult”.

se spune să-i ajutăm pe cei care au deja o oarecare compasiune și un pic de Bodhichita să și le dezvolte și mai mult, iar pe cei care nu le au să-i determinăm să și le dezvolte. 

– Așadar, un Bodhisattva va ajuta persoanele care au ajuns la un nivel înalt să nu-și dezvolte defecte pe care (încă) nu le au, să le înlăture pe cele pe care le au deja, și să-și dezvolte calitățile bune pe care le au.

Această mare compasiune îl determină pe Bodhisattva să se poarte cu toate ființele așa cum se poartă cu mama lui. Toate ființele sunt mama lui. În text, se folosește descrierea că toată lumea este oaspetele nostru. Și ce face gazda? Își ajută oaspeții. Rolul lui este să-i ajute pe oaspeții. Deci, cariera unui Bodhisattva este de a ajuta toate ființele.

– Cu cine începe el? Începe, de exemplu, cu persoanele aflate în necaz sau chinuite de supărări. Bodhisattva nu le va critica niciodată supărarea, chiar dacă ea este îndreptată contra lui, ci va rămâne plin de compasiune față de ele. El va încerca să le ajute să iasă din această situație, învățându-le modalități de a ierta sau de a renunța la resentimente. Cu siguranță, el nu va răspunde supărării prin supărare. Un Boddisattva nu va turna „gaz pe foc” dacă cineva este supărat pe el, ci va căuta modalități de a calma spiritele. El nu va căuta dreptatea, ci va căuta modalități de a-l împiedica pe celălalt să sufere. Când ne referim aici la dreptate, ne referim la cine are dreptate dintre noi doi: „Nu este drept să fi supărat pe mine” sau ceva de genul acesta. El nu va căuta acest tip de dreptate.

– El va încerca să îi ajute pe cei care nu au condițiile exterioare sau interioare să acumuleze binefaceri. Uneori, oamenii nu au condițiile exterioare necesare, în sensul de greutăți financiare, de exemplu, sau trebuie să li se explice mai încet. Sau au dificultăți interioare, în sensul că nu au acumulat suficientă karmă și nu s-au deschis spre binefaceri. Iar în aceste cazuri, Bodhisattva le va oferi oportunități pentru a-i ajuta pe ceilalți.

– Un Bodhisattva încercă să-i ajute pe cei care ar fi putut urca pe calea compasiunii, dar datorită faptului că au comis unele abateri morale, au căzut de pe cale.

În lumea noastră, cum am putea pune în practică? În închisori: mulți deținuți stau ani de zile în închisori pentru prostiile care le-au făcut, sau sunt închiși pentru omor. De multe ori, în special cei condamnați pe viață, care nu mai au unde să meargă, care nu mai caută să facă carieră, pot să se deschidă dharmei. Este minunat dacă Dharma este adusă în închisori. Pentru un Bodhisattva este un loc foarte bun de a merge și de a ajuta aceste persoane.

– Și, desigur, Bodhisattva va încerca, de asemenea, să îi ajute pe cei care au căzut deja într-o existență inferioară: animale, spirite sau ființele infernului.

– Bodhisattva îi ajută pe toți, și pe cei buni și pe cei răi.

Deci, până acum pe lista noastră ne-am referit la:

    – cei dominați de furie sau resentimente.

    – cei care nu au calitățile necesare pentru a acumula binefaceri.

    – cei care ar fi putut să fie pe o cale spirituală, dar ceva s-a întâmplat și au căzut de pe ea,

    – cei care nu trăiesc în această lume, ci în lumile inferioare.

– Acum, ne vom referi la cei înalți. Cine sunt ei? Cei născuți în lumi reușite, adică zeii. Zeii sunt ființe care trăiesc foarte bine și mulți dintre ei au multă putere. Însă, nu înțeleg vacuitatea și nici nu au o cale spre iluminare, așa că Bodhisattva acționează și pentru ei.

Calea spre iluminare are cinci etape. Prima etapă este etapa acumulării, apoi etapa pregătirii, a percepției directe, a practicii și iluminarea pe care o numim „nu mai este nimic de învățat”.

Cum se ajunge la etapa acumulării? Prin renunțare. Atunci când apare dezgustul față de samsara și se începe acumularea de binefaceri pentru a ieși din ea. 

– Deci Bodhisattva va încerca să aducă ființele la etapa acumulării. Cele care sunt deja în etapa acumulării, el va încerca să le aducă la etapa pregătirii și așa mai departe.

Întrebarea este: La ce nivel se află Bodhisattva însuși? După cum știm există 10 nivele.

O persoană devine Bodhisattva atunci când realizează Bodhicitta. Acest lucru se poate întâmpla înainte sau după etapa percepției directe. Dacă nu s-a întâmplat înaintea etapei de percepție directă, cu siguranță se va întâmpla în etapa percepției. Există situații în care se poate realiza Bodhicitta înainte de perceperea vacuității.

Deci Bodhisattva poate fi și cel care și-a dezvoltat Bodhichita adevărată, dar care nu a perceput încă vacuitatea în mod direct. Un astfel de Bodhisattva se poate afla în etapa acumulării sau a pregătirii, și să-i ajute pe cei care sunt aproape de iluminare, adică să le creeze condițiile necesare pentru a sta în retreat și să ajungă la iluminare.  

    Mahayana și Hinayana

Cele cinci etape ale căii spre iluminare se află și în Mahayana și în Hinayana. 

Dacă cineva se află pe calea Mahayana și dacă mintea lui este îmbibată de compasiune, atunci dacă el nu a realizat încă Bodhichita, atunci o va realiza pe calea perceperii. Dar, dacă el nu este pe calea Mahayana, va putea să experimenteze ceea ce se numește „lipsa de sine”- Dakme sau Anatta în limba pali. Ei nu o numesc vacuitate.

Există controverse dacă această experiență este similară vacuității sau nu, și mulți înțelepți vor spune lucruri diferite, dar asta nu garantează neapărat Bodhichita. Prin urmare, cel care se află pe calea perceperii, dar este pe calea Hinayana și nu are Bodhichita, nu va ajunge la iluminarea completă, ci poate ajunge la Nirvana. El va continua să practice și va putea ajunge la Nirvana, dar nu va putea ajunge la iluminare completă fără să fi urcat pe calea Mahayana, așa că în tradiția noastră se spune că nu este o cale bună.

Maeștrii cum ar fi Dharmakirti sau Haribhadra spuneau că ceea ce experimentează cei care sunt pe calea Hinayana nu este același lucru cu perceperea vacuității. Alți maeștri, printre care Chandrakirti spunea că experiența pe care o au cei din Hinayana nu poate să fie diferită de perceperea vacuității.

Se spune despre cei care au ajuns la Nirvana, că pot sta în ea milioane de ani într-o mare plăcere, dar în cele din urmă, va veni Buddha și îi va trezii de acolo. Ei vor trebui să urce pe calea Mahayana și să practice mult, pentru a putea elimina toate obstacolele care au rămas spre atotcunoaștere.

    Practicanți diferiți au moduri de practică diferite 

Dacă citim, de exemplu, scrierile yoga hinduse, cum ar fi Haṭha Yoga Pradīpikā, putem înțelege că practicanții au făcut calea până la capăt. Au practicat cu ajutorul respirațiilor și a corpului, au meditat și în cele din urmă au ajuns la Raja Yoga – cea mai înaltă stare de practică yoga. Așadar, există multe căi care în exterior sunt diferite, dar în final, orice cale autentică va duce la calea perceperii.  

De ce există atâtea căi diferite? Pentru că oamenii vin cu karme diferite, au tendințe diferite și nevoile lor sunt diferite, de aceea vor întâlni profesori potriviți lor, fapt care este esențial. 

Fiecare religie își are locul și importanța ei, deoarece de ea beneficiază exact cei care au nevoie de aceasta, iar când oamenii nu vor mai avea nevoie de o religie anume – ea va dispare. Deci, dacă suntem budiști serioși, vom respecta toate religiile și vom ajuta oamenii în activitățile lor, pentru că plantăm semințe karmice pentru a ajunge la iluminare.

Creștinismul, iudaismul – sunt operele ființelor iluminate. Nici să nu vă gândiți altfel.

 

 

   Binefacerea unui Bodhisattva include antrenamentul în meditație

Gewa este și dorința de a atinge fericirea în această viață, de a ajunge la Ananda, vă mai amintiți? Ananda – plăcerea divină la care putem ajunge în această viață. A aspira de a ajunge la iluminare în această viață.

Ce este esențial să facem pentru a ajunge la ea? Cu siguranță tantra, dar chiar înainte de Tantra, meditația este absolut necesară. Fără meditație nu avem nicio șansă.

Deci, o parte a activității unui Bodhisattva este dezvoltarea meditației. Cu toate că el se preocupă de alții, va trebui să mediteze. Altfel, el nu va putea atinge la nivelurile înalte, în care să-i poată ajuta cu adevărat pe ceilalți. 

2. Fără măsură

    Pak – măsură sau limită
    Mepa – nu este.

     Paktu Mepa înseamnă fără măsură, nelimitat, nenumărat, infinit. Ce înseamnă nenumărate? Asta înseamnă că jurămintele Bodhisattva au nenumărate virtuți. Virtuțile, beneficiile care răsar ca urmare a păstrării jurămintelor si a realizării Bodhichitei sunt nenumărate, sunt incomensurabile. 

    3. A ajuta ființele

    Pendok – a ajuta.

Cu alte cuvinte, a ajuta de a aduce fericirea tuturor ființelor.

Cum poate ajuta un Bodhisattva să aducă fericirea tuturor ființelor? În timp ce practică și după ce și-a încheiat practica. Cu siguranță că dacă un Bodhisattva și-a finalizat practica, este deja un Buddha, și el va aduce fericirea tuturor ființelor. Este tot ceea ce face Buddha.

Iar practica este foarte interesantă.

Cum devine Bodhisattva un Buddha? El practică să le aducă fericirea celorlalți și aceasta este esența care dă forță căii. El ia rezultatul drept cale. Bodhisattva își spune: „Vreau să fiu un Buddha. Ce face Buddha? El ajută permanent toate ființele. Ce voi face pe calea mea? Voi ajuta ființele. Desigur că încă nu le pot ajuta în toate necazurile lor, dar practic.” Aceasta este puterea acestor jurăminte. Acesta este și secretul Tantrei. 

De aceea, aceste jurăminte sunt de fapt jurăminte tantrice la nivelurile joase ale tantrei.

4.    Rezultate și beneficii sau binecuvântări și beneficii.

    Drebu înseamnă efect, rezultat, fruct,
    Penyun – beneficiu, avantaj, virtute, calități benefice.
    Chewa – măreție, grandoare.
    Drebu Dang Penyun Chewa înseamnă măreția rezultatelor și a beneficiilor.

Se poate înlocui cuvântul rezultat cu binecuvântare, deoarece rezultatul este o binecuvântare. Aici, cuvântul Drebu ce înseamnă rezultat are sensul de binecuvântare.

– Care este beneficiul cel mai mare? Iluminarea. Păstrarea acestor jurăminte duce la iluminare.

– Care este marea binecuvântare? Aceasta este binecuvântarea care o va aduce altora păstrarea jurămintelor, atunci când vom fi iluminați.

Adică, păstrarea jurămintelor va fi o binecuvântare și pentru noi și pentru toți ceilalți. 

– Ce ne va aduce păstrarea jurămintelor? Vom deveni iluminați, nu vom mai suferi și vom fi permanent într-o stare de plăcere sublimă.

– Ce va aduce altora? Ajutorul nostru. Vom avea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.

Așadar, acestea sunt „cele patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

    

    Un Budhisattva culege beneficii în fiecare clipă

Ce se întâmplă cu cineva pe calea Hinayanei? Aceste lucruri se aplică și lor? Înainte de a se ajunge la Calea preceperii, practica este aproape similară pentru practicanții celor două căi.

Pentru un Bodhisattva, aceste patru măreții vor începe din momentul urcării sale pe cale, în timp ce practică calea, deoarece calea în sine este de a-i ajuta pe ceilalți. Chiar și când meditează, o face pentru alții. Când face yoga, o face și pentru alții. Când bea apă o face pentru alții. Când respiră, o face pentru alții.

Și acesta este motivul pentru care un Bodhisattva va avea parte de nenumărate beneficii și binecuvântări.

   

Importanța jurămintelor de eliberare personală pe calea celor șase perfecțiuni

Oare cel care a ajuns să practice calea perfecțiunilor, calea Mahayana sau Bodhisattva, poate renunța la jurămintele de eliberare?

Motivul pentru care a apărut această întrebare se datorează faptului că în scripturi există o astfel de abordare. Je Tsongkapa a răspuns că această abordare  este o mare greșeală, o greșeală gravă. El a spus că atât jurămintele de eliberare de eliberare cât și celelalte jurăminte sunt la fel de necesare.

Pentru a urca pe Calea Vajrayana, Calea Diamantului, Calea Tantrică, Calea Rapidă, avem nevoie de o bază solidă atât pentru jurămintele de eliberare, cât și pentru jurămintele Bodhisattva.

De fapt, tradiția noastră spune că este bine ca o persoană, înainte de a lua jurămintele Bodhisattva, să ia mai întâi o anume formă de jurăminte de eliberare, fie că dorește să devină călugăr, fie că nu, și anume Jurămintele pe viață a laicului:

1. 1. A nu ucide – făptură vie sau făt uman
   2. A nu fura – a nu fura de la cele Trei Diamante.
   3. A nu minți despre realizările noastre spirituale.
   4. Comportament sexual inadecvat, a nu comite adulter, iar pentru călugări – a nu avea contact sexual.
   5. A nu consuma alcool sau droguri.
         

Ce rău este dacă bem puțin vin?

Buddha a luat un fir de iarbă, a arătat spre vârful firului și a spus: „Cine va bea stropul de alcool care poate fi pus pe acest vârf, el nu poate fi discipolul meu.”

Va trebui să ne punem dorința în aceeași balanță cu compasiunea noastră față de toate ființele.

Pentru a obține iluminarea, avem nevoie de o concentrare incredibilă. Avem nevoie de o minte extrem de clară. Există nenumărate lucruri care ne întunecă mintea. Bodhisattva care spune: „Vreau să ajung la iluminare pentru binele întregii creații”, și el în mod conștient își deteriorează mintea, asta înseamnă că face exact invers de ceea ce susține.

Dacă există în medicament alcool și medicamentul este necesar pentru a ne menține sănătatea, va trebui să luăm medicamentul. 

Să presupunem că suntem un practicant care dorește să fie iluminat. Cum se ajunge la iluminare? Avem nevoie de o cale de a ajunge la iluminare, nu-i așa? Nu o cunoaștem pentru că, dacă am ști-o, am face-o deja? Avem nevoie de cineva care să ne arate calea. Cine ne arată calea a sosit deja. Buddha a venit și ne-a dat jurămintele, iar el vede calea. Așa că a avut un motiv întemeiat să ni le dea, pentru că avem nevoie să ne dezvoltăm această concentrare extraordinară.

Dacă vom spune: „Voi urma regulile mele”, atunci conform regulilor pe care le-am decis, vom ajunge acolo unde ajungem, fără să-i dăm nicio posibilitate de a ne îndruma.

Jurămintele sunt darul pe care ni l-a oferit Buddha pentru a ne îndruma pe calea pe care nu o cunoaștem, iar această cale nu va fi după regulile noastre.

Și dacă faptul că nu trebuie să bem alcool îl vedem ca obstacol acum – pe măsură ce progresăm pe cale, vom înțelege cât este el de mic față de cele care vor apare. Ele vin pentru că karma noastră le produce și sunt obstacolele noastre pentru a ne elibera de suferință. Deci, acesta este doar unul dintre ele.

Pe calea spirituală întotdeauna va exista această bătălie cu ego-ul, pentru că egoul „le știe pe toate” și ego-ul va lupta pentru existența sa. El va lupta și va veni cu justificări și va avea dreptate, iar noi vom rămâne prinși în suferință.    

Fumatul de țigări intră tot în această categorie?

Fumatul trebuie pus în aceeași categorie. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de corpurile noastre. Avem nevoie de o viață lungă, pentru că calea este foarte lungă. Trebuie să facem tot ceea putem pentru a proteja viața, de a o respecta și pe a noastră și pe a celorlalți. Este vital.

    Oare păstrarea jurămintelor de eliberare nu deviază atenția lui Bodhisattva de la ceilalți?

Sunt persoane care amestecă jurămintele de eliberare cu motivația Hinayana. Ele vor spune: „Cineva care se focusează pe jurămintele de eliberare care vin din Hinayana, își va îndrepta atenția spre el însuși, iar acest lucru îl va opri pe Bodhisattva din scopul lui, deoarece el va acționa doar pentru sine.”  

În literatura tibetană, ideile greșite și argumentele sunt foarte frumos prezentate:

– Ei încep să prezinte opiniile greșite, după care aduc argumente care demonstrează că acestea nu au sens, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

– În a doua etapă, sunt prezentate ideile noastre – Rang luk, calea noastră, și noi avem întotdeauna dreptate.

– În a treia etapă, după ce am spus ce credem, oponentul revine și încearcă din nou să intre în polemică, urmând apoi o serie de dezbaterii care infirmă opinia oponentului. 

Acesta este o metodă pedagogică foarte bună, deoarece ne ajută să ne clarificăm împotrivirile pe care le avem în minte.

Deci, oponentul vine și ne va spune: „Jurămintele de eliberare provin din Hinayana. În Hinayana, practicantul se concentrează pe el însuși, așa că dacă spuneți că jurămintele de eliberare sunt importante și pentru Bodhisattva, asta înseamnă că el își va direcționa atenția asupra lui în loc să și-o concentreze asupra tuturor ființelor.” 

Răspunsul nostru va fi : „Este exact invers. Jurămintele de eliberare stau la baza jurămintelor Bodhisattva”.

Și am menționat deja bine-cunoscutul citat a lui Je Tsongkapa, care spunea: „Ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

În lecția a 3-a vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voi în viitor, le veți conferi elevilor voștri, de aceea este bine să cunoașteți bine acest material.

 

înapoi la curs, ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1, partea întâi, lecția 1a

 

Fiecare lecție de dharma se deschide cu două rugăciuni:

Ofranda mandalei

Ea este o rugăciune de recunoștință, de apreciere față de linia pe care vine această învățătură și care ne permite să practicăm în scopul de a ieși din suferință și de ai ajuta și pe ceilalți să iasă din suferință.

În această rugăciune oferim ofrandă învățătorilor. Ofranda cuprinde tot ceea ce este mai frumos în această lume. Tot ceea ce este mai frumos în lumea noastră exterioară și lumea noastră interioară. Ne imaginăm că toate faptele noastre bune, faptele făcute de alții, sau faptele marilor maeștri despre care am auzit sau am citit, sunt ca niște pietre prețioase. Și toate aceste nestemate strălucitoare le oferim învățătorilor, în semn de mulțumire și respect pentru învățătura pe care ne-o transmit și pentru că și-au dedicat întreaga viață ca aceste învățături să ajungă la noi. Mudra pe care o facem, reprezintă legendarul Munte Meru și cele patru continente, un fel de model mitologic al lumii.

Ideea este să dăruim întreaga noastră lume exterioară și interioară, cu tot ceea ce este mai frumos în ea. Va veni ziua în care vom vorbi mai în detaliu despre acest act al mandalei.

Deci, să facem rugăciunea:

 

Rugăciunea de refugiu

În cea de-a doua rugăciune ne refugiem în Buddha, Dharma și Sangha. Ele reprezintă înțelepciunea și compasiunea pe care și noi dorim să le dezvoltăm în inimile noastre, iar ele ne vor proteja de orice formă de suferință și ne vor scoate din Samsara.

 

Rugăciunea de creștere a Bodhichitei

De obicei nu spunem această rugăciune. Ea este foarte scurtă, dar, întrucât vom învăța acest curs despre jurămintele Bodhisattva, a căror scop sunt tocmai dezvoltarea Bodhicittei, cred că ar fi potrivit să introducem și această rugăciune.

În limba tibetană sună așa:

„Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară, unde nu a fost,
Cea răsărită deja, să nu scadă.
Fie ca ea să crească și mai mult.”

Mintea noastră nu a început în această viață

Acest curs este diferit de toate celelalte cursuri. În toate celelalte cursuri sunt explicate conceptele așa cum au fost explicate de Buddha, astfel încât să le putem realiza în inimile noastre. În acest curs sunt prezentate o serie de jurăminte care sunt la un nivel de moralitate foarte ridicat, nivel pe care vrem să-l menținem pentru a putea ieși din Samsara.

Așadar, începem cu mintea, cu conștiința noastră. În primul rând, este important să ajungem la înțelegerea faptului că mintea noastră nu a început odată cu începutul acestei vieți. Ea a existat cu mult înainte de a intra în acest corp, încă înainte de a ne naște. Cursul 4 este în întregime dedicat dovedirii acestui fapt.

Pentru cei noi veniți, este foarte important să începeți cu acest subiect. Este adevărat că această înțelegere nu poate fi dobândită în cinci minute și uneori nici măcar după zece lecții. Dar ea este fondul a tot ceea ce se spune aici. Fără această înțelegere a continuității conștiinței, învățăturile nu ar avea sens, deoarece vorbim despre un nivel foarte ridicat de moralitate, care este adesea dificil de început și de încheiat într-o singură viață. El este înălțător.

Și dacă vă aflați aici, și aceste lucruri vă atrag, asta înseamnă că ați plantat semințele necesare cu mult înainte de a veni în această viață. Fiecare dintre cei care se află aici este la un nivel diferit de dezvoltare spirituală. În spatele fiecăruia dintre voi, există mii de ani, mii de vieți anterioare în care ați fost pregătiți pentru asta. Va veni ziua în care veți ajunge să vedeți asta. Mii de reîncarnări anterioare v-au pregătit ca să fiți aici.

Și acum am ajuns la o anumită maturitate

Lama Dvora Hla ne dă un citat foarte frumos din Cartea tibetană a vieții și a morții, scrisă de Sogyal Rinpoche (1947 – 2019). El a fost un lama tibetan Dzogchen din tradiția Nyingma. Sogyal Rinpoche ne descrie că pe parcursul a mii de vieți anterioare am avut întotdeauna un învățător lăuntric, învățătorul inimii noastre care ne-a ajutat să progresăm spiritual, dar nu l-am observat datorită afecțiunilor noastre mentale. El spune:

„După multe încarnări în care am acumulat binefaceri, vine momentul în care începem să-l vedem pe învățătorul inimii noastre sub forma unei persoane în carne și oase”. El spune: „Îl vom întâlni pe învățătorul nostru lăuntric sub forma unei ființe umane, care va începe să ne învețe în mod explicit cum să ieșim din suferință.”

Ceea ce el ne spune despre învățător este valabil și pentru acest studiu și pentru Dharma în sine. Ați atins suficientă maturitate. Și faptul că sunteți aici este o dovadă în acest sens. Faptul că sunteți aici indică că ați ajuns la o anumită maturitate spirituală iar acum sunteți gata să auziți aceste învățături.

Doresc să vă atrag atenția asupra faptului că nu există ceva despre care vă vorbesc și voi să nu-l știți. Numai voi dați sens cuvintelor pe care vi le spun, pentru că eu scot doar sunete. Sunetele pe care eu le scot, sunt unde sonore care vă ajung la urechi, după care sunt decodificate de nervi și ajung la creier, iar sensul lor este dat numai de voi.

De fapt, nu vă spun nimic nou, ceva pe care voi să nu-l cunoașteți deja.

Voi sunteți cei care mă proiectați acum, spunându-vă toate acestea. Dar toate lucrurile pe care le auziți se află deja în voi și întotdeauna s-au aflat în voi. Ele se află în toată lumea, dar nu toată lumea s-a trezit, ei încă dorm.

De cele mai multe ori, va trebui să se întâmple un dezastru ca lumea să se trezească. Ceva dificil care se întâmplă în viața lor și încep să întâlnească oroarea Samsarei. Cei care nu ajung la dharma, nu au văzut încă groaza Samsarei. Și asta nu pentru că viața lor Samsarică a fost prea blândă, ci datorită faptului că mințile lor au fost în permanență distrase de viața plină de suferință, încât nu mai au timp liber să se gândească și la altceva.

Învățătura care duce la practică

Ca urmare a studiului, începe să se dezvolte o înțelegere intelectuală a lucrurilor. Aceasta este o etapă spirituală destul de superficială. Dar este un început. Cu toții pornim de la o înțelegere intelectuală. Dar ea nu este suficientă pentru a ne elibera. Geshe Michael spunea că trebuie să auzim de 7000 de ori pentru ca învățătura să poată pătrundă suficient de adânc și să ne dăm seama că va trebui să facem noi înșine ceva pentru a aduce schimbările necesare de a ieși din suferință.

Numai atunci oamenii vor începe să caute o cale de a practica, de a medita, de a face yoga, mantre, rugăciuni, de a face ceva care să le schimbe conștiința cu mult mai profund.

În tradiția noastră, cele mai multe practici se fac acasă. Iar perseverența este un cuvânt cheie. Este mai bine să practicați mai puțin, dar constant decât să practicați trei ore, o dată pe săptămână. Cu alte cuvinte, numai dacă vom începe să practicăm în mod constant, lucrurile vor începe să se miște. Vor începe să se miște acele lucruri care erau blocate și nu se schimbau. Lucruri frumoase vor începe să se întâmple. Multă lume meditează, concentrarea lor evoluează și ca urmare se dezvoltă dorința de a păstra jurămintele.

Binecuvântarea luării jurămintelor

În Occident, când este auzit cuvântul „jurământ”, de multe ori i se dă un sens negativ. Adesea cuvântul „jurământ” pare ceva care ne limitează.

Matthieu Ricard, călugăr în budismul tibetan, spunea:

„Aceste jurăminte sunt aripile pe care ni le dau ființele iluminate pentru a zbura spre iluminare.”

Sunt multe fapte bune pe care le putem face, dar timpul nostru este limitat, atât pe parcursul zilei, cât și pe parcursul vieții noastre.

Iar acum ni se dă o listă care ne direcționează: „Fă asta și nu fă asta!”

Dar când începem să le urmărim în mod regulat în carnețel, vor începe să se întâmple lucruri uimitoare. Viața se va schimba, pentru că ele au un efect extrem de pozitiv asupra minții.

Întotdeauna se va pune accent pe importanța meditației, deoarece ea ne transformă mintea. Dar trebuie înțeles că meditația nu este suficientă pentru asta, avem nevoie de jurăminte.

Jurămintele spun: „Mă angajez pe această cale. Datorită compasiunii mele, îmi iau obligația să aflu care este cauza suferinței și cum să ies din ea și cum să-i scot și pe toți ceilalți din suferință”. Deci, jurămintele spun: „Doresc” sau „Îmi asum un angajament”.

Scopul jurămintelor Bodhisattva este de a învăța cum să-i servim pe ceilalți

Jurămintele Bodhisattva au ca scop servirea celorlalți. De a face mult bine în lume. De a face altora mult bine.

Dacă vom păstra jurămintele permanent lumea noastră se va schimba. Atunci când plantăm semințe karmice de a dori să-i ajutăm pe ceilalți, karma se va întoarce la noi, iar în cele din urmă, atât mintea cât și lumea noastră se vor schimba.

La fiecare nivel al jurămintelor, există etape în practica noastră, în gradul de seriozitate și în perseverența noastră în practică, iar pe măsură ce urcăm, se vor petrece schimbări uimitoare în realitatea noastră, deoarece totul funcționează pe baza înțelegerii karmei și a vacuității. Toate jurămintele funcționează pe această bază.

Lumea voastră se va schimba…

Lumea se va schimba. Ea va deveni mai vie, lucrurile vor fi mai frumoase, mai savuroase, iar oamenii mai plăcuți.

Lumea noastră se va schimba, pentru că ea este în întregime o proiecție venită din karma noastră. Începem să lucrăm în mod deliberat, pentru a ne manipula karma în direcția iluminării.

… Și, de asemenea, voi vă veți schimba

Și dacă veți practica – vă avertizăm de acum: veți suferi transformări! Lumea voastră interioară se va schimba și, drept urmare, se va schimba și modul în care veți percepe lumea.

Pentru cei din jurul vostru veți părea ciudați. Lama Dvora Hla povestește că odată a fost găzduită de bunica ei. „Nu te mai bucuri de viață”, îmi spunea bunica. I se părea că devenisem o ciudată. Vedea că nu mai îmi petrec timpul bârfind familia. Această sursă de plăcere dispăruse brusc. Era foarte frustrant pentru ea. I se părea că mă lipsesc de plăcerile vieții”.

De asemenea, se va schimba și concepția voastră asupra lumii

Dacă păreți altora în acest fel, se datorează faptului că preocuparea numărul unu pentru majoritatea oamenilor, este preocuparea față de propriul sine. Să-i fie lui plăcut, gustos, să-i fie bine numai lui, lui, lui…..

Bodhisattva coboară din acest tren. Nu într-o singură zi. Practica este de a ne îndrepta atenția către ceilalți. Și cu cât vom practica mai mult, cu atât vom părea mai ciudați.

Pe de altă parte, oamenii vor începe din ce în ce mai mult să aibă grijă de noi, pentru că preocuparea față de ceilalți, se reîntoarce la noi. Vom fi în situația ciudată în care lumea are grijă de noi și ne va privi ca și cum am fi niște sărmani.

Aceștia suntem noi și cei care nu practică. Așa îi vom privi după un timp în care ne-am păstrat jurămintele de șase ori pe zi. Ne uităm la ei și îi vedem cum suferă. Îi vedem cum se luptă încă cu afecțiunile mentale, cu necazurile, cu incertitudinile și poveștile lor. Și îi privim cu compasiune pentru suferința lor. Cu timpul vom începe să vedem inutilitatea ei. Îi vedem pe ceilalți cât de mult suferă datorită credinței lor în ficțiunea realității pe care singuri și-au creat-o. Și datorită compasiunii voastre pentru ei, veți căuta o modalitate de a-i ajuta.

Ce vor spune ei despre noi ? Ei vor spune: „Câtă naivitate. Cum adică să fi în slujba altora? Să nu mă mai îngrijesc de mine? Ce prostie este asta!”… Vor gândi cât suntem noi de naivi.

Dar, nu va fi tot timpul așa, este doar o perioadă de tranziție, pentru că dacă vom continua să practicăm bine, ei se vor schimba în ochii noștri. Vom începe să-i percepem altfel. Deci este un avertisment.

Baza jurămintelor Bodhisattva – Jurămintele de eliberare individuală

Pentru ca aceste jurăminte să funcționeze, va trebui să începem cu jurămintele de eliberare individuală.

Jurămintele Pratimoksha sunt cele zece jurăminte de eliberare și acestea sunt explicate pe larg în cursul 9. Esența lor este de a evita rănirea celorlalți.

În limba tibetană, jurămintele de eliberare individuală se numesc:

སོ་ཐར།
Sotar

Tibetanii au obiceiul să ia o silabă de la un cuvânt și să o combine cu silaba de la alt cuvânt și să facă un alt cuvânt mai scurt.

So vine de la cuvântul Sosor – care înseamnă individual,
Tar – vine de la Tarpa , care înseamnă eliberare, libertate.

În prelegerea „Cum să fim fericiți” am vorbit despre cum să urcăm pe scara fericirii. Atâta timp cât continuăm să rănim pe alții, nu vom ajunge nicăieri. Vom rămâne blocați. Deci, în primul rând, va trebui să practicăm jurămintele bine și să ținem carnețelul. Altfel, nu se va întâmpla nici o schimbare. Nu se va întâmpla nimic.

Este o problemă de practică zilnică. Schimbarea nu va veni doar din auzirea lucrurilor. Trebuie să le practicăm. În faimosul verset al maestrului Shantideva ni se vorbește despre calitățile bune pe care le poate avea durerea:

Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.

Dacă vrem să începem cu adevărat o cale spirituală, este important să înțelegem aceste lucruri, iar pe de altă parte de a ne abține de a mai face altuia vreun rău. Odată ce am înțeles prin suferința personală prin care trecem ce daune provoacă, nu vom mai dori să cauzăm nimănui nici-o durere. Iar atunci suferința va înceta să mai vină, și, în acest fel, ne purificăm.

Care sunt jurămintele de eliberare personală?

Ne vom referi aici la cele cinci jurăminte de eliberare personală pentru cei care nu sunt călugări.

1. A nu ucide nicio făptură vie sau făt uman.
2. A nu lua nimic fără permisiune. În această categorie intră obiectele, banii, drepturile de autor, și neacordarea atenției. Dacă cineva nu dorește să petreacă timp cu noi, nu îl vom forța să facă asta.
3. A nu comite adulter. Pentru majoritatea oamenilor care nu sunt călugări, înseamnă mai ales evitarea adulterului. Acest jurământ mai cuprinde evitarea utilizării abuzive a sexualității noastre. Sexualitatea nu trebuie să devină un instrument care să-i rănească pe alții. Cu toții știm câtă durere ne poate provoca atunci când cineva ne rănește sexual, fapt care se poate întâmpla doar dacă purtăm aceste semințe cu noi. Și mai ales cei dintre noi care am experimentat durerea, nu mai vrem să semănăm astfel de semințe.
4. A nu minți. Și aici, în contextul acestor cinci, spre deosebire de cele zece, este să nu mințim despre realizările noastre spirituale. Nu vom afirma că „Am perceput vacuitatea!” sau că „Pot citi viitorul cuiva!” dacă nu avem cu adevărat această abilitate. Aceasta este o karmă foarte grea. Este foarte important să nu mințim despre realizările sau abilitățile noastre spirituale, pentru că tocmai asta ne va împiedica să obținem adevăratele realizări și abilități spirituale.
5. A nu consuma alcool sau droguri care ne întunecă mintea.

Așadar, acestea sunt cele cinci care stau la baza jurămintelor Bodhisattva. Aceasta este varianta jurămintelor de călugăr pe care le iau oameni care nu sunt călugări și ea este nivelul minim. Fără ele, nici măcar nu am început să practicăm.

Păstrarea jurămintelor duce la plăcerea divină

În budism există 18 nivele de puritate a minții (numite Samten), care ne aduc în final în paradis, la puritatea perfectă a lui Buddha, care este fericirea perfectă. Aceasta este Ananda.

Ananda este cuvântul sanscrit pentru plăcerea supremă/extaz/beatitudine. O ființă iluminată se află permanent în extaz.

În jurul unei ființe iluminate se află numai ființe divine. Pe măsură ce progresăm în practica noastră spirituală, vom fi înconjurați din ce în ce mai mult de oameni spirituali. Oamenii din jurul nostru vor fi mai plăcuți, mai plini de compasiune și cu dorința de a-i ajuta pe alții.

Acesta este un semn că ne îndreptăm acolo.

Este important să înțelegem că nu există o realitate obiectivă. Nu există vreo bază față de care să ne raportăm. Nu înseamnă că ei sunt „acolo” și eu sunt „aici”. Pentru că atunci când spunem: „Ei sunt acolo”, decidem că acela de „acolo” este ceva obiectiv și astfel urcăm pe o scară care este în afara noastră, obiectivă. În budism așa ceva nu există.  Nu există o altă realitate decât cea pe care noi o proiectăm din conștiința noastră și care ne este impusă de karma noastră.

Deci, ce se întâmplă? Pe măsură ce mintea noastră începe să se purifice, începem să ne păstrăm moralitatea la nivele din ce în ce mai înalte, iar atunci vom fi forțați de karma noastră să proiectăm o lume care va fi din ce în ce mai pură.

Nu vom mai avea o bază de comparație. Acest lucru se va întâmpla automat. Nu ne vom mai aminti dacă a mai fost și altceva, pentru că nu va mai fi realitatea voastră. Acesta este motivul pentru care spunem că pentru milioanele de Buddha cuvântul „suferință” nu există. Ei se află într-o altă lume.

Vom fi într-o altă lume și va fi un proces treptat. Datorită faptului că procesul este treptat, de multe ori nu vom simți aceste schimbări, dar cel de vizavi va vedea progresul.

Deci dacă învățăm, dacă luăm jurămintele și le păstrăm în timp, schimbarea va veni. Vom deveni o persoană frumoasă atât în interior cât și în exterior. Karma noastră se va schimba, iar lumea va începe să arate altfel. Și mai târziu vor începe să se petreacă minuni.

Cei care au învățat bine despre jurăminte și și-au făcut temele, pot să le primească dacă doresc. Nu este obligatoriu, nu face parte din curs, este alegerea fiecăruia. Jurămintele Bodhisattva se află la un nivel de moralitate mult mai ridicat decât cel pe care l-am menționat anterior, despre „a nu fura”, „a nu minți”, „a nu ucide”.

Jurămintele Bodhisattva deschid calea către Tantra

Și, bineînțeles, mai există și un alt nivelul de jurăminte care este mai înalt, și anume jurămintele secrete. Jurămintele Bodhisattva sunt cele care deschid calea către jurămintele secrete, adică către Tantra. Dacă ele vor fi bine păstrate o perioadă bună de timp, ele ne vor aduce învățătorul tantric. Ne vor aduce studiul secret.

Studiile tantrice determină ca schimbarea să fie mult mai accelerată. Ea devine de un milion de ori mai rapidă decât fără ele. Schimbarea corpului și a conștiinței este resimțită în așa măsură încât procesul poate fi finalizat într-o singură viață, dacă karma o permite. Și scopul acestui studiu (curs) este să ajungeți la aceste studii.

Există patru niveluri de Tantra.

4. Tantra numită „Anutara Yoga Tantra” care este cea mai înaltă. Învățătorii spun că trebuie să intrăm în Anutara Yoga Tantra, deoarece generația noastră este degenerată din punct de vedere spiritual. Avem nevoie de cele mai puternice instrumente pentru a ne elibera într-o singură viață.
3. Yoga tantra.
2. Kriya tantra.
1. Charya tantra.

În tantrele „inferioare”, care nu sunt inferioare, ci foarte avansate, jurămintele lor tantrice se numesc jurămintele Bodhisattva. Ele sunt incredibile și dacă sunt păstrate cum trebuie, deschid calea spre iluminare. Tantra cea mai înaltă, are rolul de a accelera procesul, dar esența sa este deja aici.

Stratagema este să le ținem de șase ori pe zi.

Studiul jurămintelor este esențial și totuși foarte rar

Mulți oameni primesc jurăminte, dar nu au nici o idee despre ce primesc. De multe ori nici nu știu că le-au primit, pentru că ele pot face parte dintr-un ritual tantric. Lama Dvora Hla povestește că a fost la un curs în Dharmasala despre „Modul de viață al unui Bodhisattva” susținut de Dalai Lama. La acel curs, Dalai Lama a conferit publicului jurămintele bodhisattva în limba tibetană. Oamenii nici măcar nu și-au dat seama că le-au primit. Nu este prea eficient dacă nu știm ce primim.

De aceea acest curs în care ne sunt explicate aceste jurăminte este foarte rar.

Acest curs a fost redactat de Geshe Michael. El a fost primul care a început să facă acest lucru. Mulți Lama i-au apreciat munca. El nu a inventat nimic. Geshe Hla a strâns învățătura din scrierile autentice budiste și le-a transmis apoi elevilor din Occident. Acesta este motivul pentru care acest curs este foarte rar, iar faptul că vă aflați aici este un mare privilegiu.

Este important să subliniem faptul că această cunoaștere vine de la Buddha, o entitate iluminată și atotștiutoare. Și pentru că Buddha este omniscient, el a putut să vadă exact unde vom fi și când vom fi și cine are nevoie de ea.

Motivația de a lua jurămintele este Bodhichita.

Bodhichita – este marea compasiune pentru toate făpturile care trăiesc în suferință și dorește să le ajute să iasă din ea.

Înainte ca Bodhichita să se dezvolte, omul trebuie să-și dezvolte mai întâi aversiunea față de suferința lui și față de suferința celorlalți din Samsara. Dar înainte de asta va trebui să-și dezvolte conștientizarea profundă a suferinței.

În continuare, vom trece pe scurt asupra tipurilor de suferință, conform învățăturii budiste.

Trei tipuri de suferință.

1. Suferința suferinței.

Dukngel gi dukngel

Dungyel – înseamnă suferință.
Kyi – este cuvânt de legătură, adică al.

Adică suferință a suferinței.

Ce înseamnă suferința suferinței? Ea este forma cea mai aspră a suferinței:

– Boala,
– Foametea,
– Războaiele,
– Lipsurile,
– Pierderea celor dragi,
– Trădarea.

Nimeni nu le dorește. Este forma crudă a suferinței și cea mai grea.

2. Suferința schimbării.

Gyurway dukngel

Gyurway înseamnă schimbare.

Traducerea cuvântului Dungyel ca suferință este mai puțin potrivită în acest context. În sanscrită se spune Dukha, opusul lui fiind Sukha. Sukha înseamnă mulțumire, plăcere. Deci Dukha – ar însemna nemulțumire, disconfort, incomod. Disconfortul sau nemulțumirea care apare în urma schimbării.

Acest nivel al suferinței are grade diferite. De exemplu, mașina s-a stricat. Trebuie să ajung la muncă și nu pot.

Este firesc ca mașina să se strice într-o bună zi, pentru că lucrurile sunt perisabile, nu este așa?

Tot ceea ce există în lumea noastră este perisabil, este efemer. Orice relație pe care o avem, orice aparat casnic pe care îl avem se strică. Toate acestea sunt determinate de forțele karmice care și ele sunt perisabile. Ele ne provoacă suferință, disconfort, nemulțumire.

Și nemulțumirea are grade diferite. Nemulțumirea de faptul ca ni s-a stricat mașina este diferită de cea în care stomacul s-a golit și acum trebuie să cautăm din nou de mâncare.

3. Suferința atotpătrunzătoare.

Kyappa duje kyi dukngel

Kyappa – înseamnă ceva care este peste tot.

Ea se află în toată Samsara. Peste tot în roata vieții. Fiecare ființă și fiecare loc din roata vieții se află în fălcile Lordului Morții. Orice lucru bun este suferință și orice lucru rău este suferință.

Avem nevoie de timp pentru a vedea asta. Și este foarte important să ajungem în faza în care să ne dăm seama că nu există nimic bun care să nu se sfârșească, deoarece tot ce vine bun sau rău, vine din karmă.

Faptul că ne-am născut ființe umane, înseamnă că avem o karmă minunată. Nu numai că avem un corp uman, avem și inteligența necesară de a înțelege lucrurile, am întâlnit învățătura și profesori care ne învață. Dar datorită faptului că ea a rodit, este pe cale să dispară. Însuși faptul că omul se naște, după vârsta de 18 ani el începe să îmbătrânească, dacă a apucat să ajungă la vârsta de 18 ani.

Orice lucru pe care îl avem în Samsara trebuie să-l pierdem. Nu putem păstra nimic.

Pentru cei care au ieșit din Samsara, toate acestea nu se mai întâmplă. Ei își creează în mod permanent plăcerea sublimă, iar când ne privesc, ne privesc cu multă compasiune. Ei ne văd cum suntem conduși de forțele karmice nemiloase și cât de neputincioși suntem în fața lor, și caută în orice fel să ne ajute. Uneori, ei se manifestă în acel dezastru care să ne împingă să începem să învățăm, să începem să pășim pe cale. Acesta este modul în care ei ne văd.

Deci, acestea sunt cele trei tipuri de suferință. Fiecare dintre voi își cunoaște viața, cunoaște suferința vieții sale, altfel nu ați fi fost aici.

Și dacă vorbim acum despre suferință, este pentru a vă motiva. Fără motivație nu veți asculta bine învățătura, nu o veți lua suficient în serios.

Suferința morții și bardo

Există și alte tipuri de suferință: Suferința morții și cea din Bardo. Fiecare dintre noi va trebui să treacă prin moarte și prin Bardo.

În permanență suntem conduși de forțele karmice. Avem karma care ne-a adus în această viață, care a creat conexiunea dintre conștiință și corpul uman. Suntem protejați de această karmă atâta timp cât existăm. De îndată ce această karmă s-a consumat, asta înseamnă moarte. După ce legătura dintre minte și corp s-a întrerupt, vom fi târâți fără milă de curenții karmici.

Pentru a dobândi starea de fericire, Ananda, unul dintre lucrurile esențiale este de a face meditația asupra morții.

Renunțarea

O bună meditație asupra morții conduce la renunțare, la dezgustul față de această existență în care suntem sub controlul permanent al forțelor karmice. Noi încă nu știm ce să facem cu asta și în continuare va trebui să ne confruntăm cu pierderea celor dragi și a lucrurilor noastre preferate.  Vrem să ieșim din Samsara.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi spuneau: „Uite mi se întâmplă asta și asta, iar eu sufăr. Ce să fac?”. Ken Rinpoche răspundea: „Așa este Samsara. Aceasta este natura Samsarei. Samsara nu poate fi reparată. Nu-ți place?” , spunea el, [atunci]  „Ieși din ea!”.

Ieșirea din Samsara este posibilă. Samsara nu poate fi remediată. Așa este natura ei.

Atâta timp cât ne învârtim în roata vieții, vom fi supuși legilor karmice. În prezent avem un scurt timp de repaus.

Lama Dvora Hla își amintește de Ken Rinpoche, cu puțin timp înainte ca acesta să moară. Ea spunea: Ne-am așezat acolo în templu și Ken Rinpoche ne spunea: „Aveți parte acum de un corp uman. Aveți o naștere foarte reușită. Totul se va termina. Totul are un sfârșit. Fiecăruia dintre voi îi va veni sfârșitul. Profitați de acest timp. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți pentru a ieși de aici.”

Acesta este motivul pentru care suntem aici. Acesta este motivul acestor învățături și al jurămintelor.

Avem tendința de a gândi: „Ah! Eu am făcut asta și el m-a rănit”. Este doar o chestiune de timp pentru cel care ne-a făcut rău. El și-a acumulat karma care atunci când va rodi, va fi el cel rănit, dacă nu a și rodit între timp. Culegem ce semănăm.

Cum începem să ieșim din Samsara?

Samsara înseamnă roată. În trei dimensiuni, ea este o spirală. Atâta timp cât nu dobândim înțelepciune suntem într-o astfel de spirală.

Dacă țipă cineva la noi și noi țipăm înapoi la el, începe o nouă spirală. Am țipat, va țipa altul la noi. Privind din lateral, spirala coboară. În felul acesta ne afundăm mai adânc în suferință.

Va trebui să inversăm spirala: cineva țipă la noi, ne insultă pentru ceva care nu am făcut, ne dăm seama că tot ceea ce ni se întâmplă este doar ceea ce am semănat, iar acum ni se întoarce înapoi, ce vom face? În primul rând nu mai învârtim roata din nou. Ea se oprește aici. La început va trebui să ne înfrânăm reacția, iar mai târziu îi dăruim iubire.

Ce veți face în cazul în care șoferul de taxi vă înșală? Îi dublați bacșișul. Este ceea ce îi va elimina. Inversați Samsara. Această Samsara este alcătuită dintr-o mulțime de mici Samsare care se petrec în fiecare clipă. Ca să o inversăm pe cea mare, va trebui să le inversăm pe cele mici.

La început, înainte de a le putea dărui iubirea, cel puțin nu mai țipăm. Încă vom continua în sinea noastră să-l judecăm, să întoarcem situația pe toate fețele. Așa este la început. Este nevoie de mult timp pentru ca aceste lucruri să fie integrate. Din momentul în care auzim și înțelegem aceste lucruri până când ne vom comporta în conformitate, va trece mult timp. Și cu toate că am auzit toate acestea, obiceiul nostru este să țipăm înapoi. Ajungem acasă și ne amintim de ceea ce am învățat: „Vai de mine! Ce am făcut! Acum mi se va întoarce înapoi!”. Dar, acesta este un început minunat.

Data viitoare această perioadă se va scurta și va veni ziua când vom deschide gura pentru a țipa înapoi și o vom închide imediat. Este antidotul. Aceasta este puterea de purificare. Și, treptat-treptat, acești demoni, afecțiunile mentale, încep să devină din ce în ce mai mici, pentru că ei sunt făcuți din nimic. Sunt ca și curcubeul. Ni se pare că este atât de aproape și că-l putem prinde. Sau sunt ca norii negri de ploaie.

Afecțiunile mentale nu există cu adevărat. Nu au nicio existență proprie de sine. Așadar, dacă aplicați această contra-forță, veți ajunge să le purificați pentru că ele nu sunt parte din voi. Afecțiunile mentale sunt ca nori care nu sunt parte a cerului. Ele doar înnorează cerul.

Oamenii când aud de înfrânarea de la reacții spun: „Ce? Sunt masochist?”. Răspunsul este categoric: Nu!

A căuta cum să fim cu adevărat fericiți nu este masochism. Nu înseamnă „Bine, bine, vrei să mă lovești, atunci lovește-mă pentru că eu sunt Bodhisattva”. Nu este așa. Vrem să fim cu adevărat fericiți. Ne-am săturat de cei care ne lovesc, care ne critică și țipă la noi. Nu ne plac deloc aceste lucruri. Vom acționa cu toată forța spirituală pentru ai îndepărta de noi, pentru ai scoate cu totul din viața noastră.

Cum îi vom îndepărta din viața noastră? Iubindu-i. Pentru că ei sunt ca norul. Nu au nici o esență proprie. Ei sunt doar o proiecție mentală.

Rugăciunea pentru o viața lungă a Sfinției Sale Dalai Lama al 14-lea. Sfinția sa Dalai Lama este considerat de mulți drept întruchiparea lui Avalokiteshvara sau Chenrezik care înseamnă Buddha Compasiunii. El este numit și Tenzin Gyatso, ce înseamnă Oceanul de învățătură a Dharmei.

Gang ri raway korway shing kam dir

Pen dang dewa ma lu jungway ne

Chenresik wang tendzin gyatso yi

Shab pe si ta’i bardu ten gyur cik

„În țara înconjurată de munți înzăpeziți, Tu sursă a oricărei fericiri și beneficiu, Tenzin Gyatso, manifestarea lui Chenrezik, acolo locuiești. Rămâi cu noi, te rog, până Samsara va lua sfârșit.”

înapoi la curs, ACI 7

 

Lecția 1, partea a doua, lecția 1b

 

Bodhicitta

După Renunțare, următorul pas, al celor „Trei căi principale”, este Bodhicitta.

După ce omul înțelege în ce mocirlă se află, în ce necaz se află, pentru puțin timp încetează să mai fie preocupat doar de propria-i suferință și când se va uita în jurul lui, își va da seama că toată lumea se află în aceeași mocirlă ca și el.

Toți oamenii din jurul nostru sunt în aceeași mocirlă ca și noi.

De vreme ce mintea noastră nu a început în această viață, ea existând din totdeauna, asta înseamnă că am trăit în Samsara o infinitate de vieți pe parcursul a nenumărați eoni. De asemenea, fiecare ființă pe care o întâlnim a fost alături de noi sub nenumărate forme și relații. Printre altele, fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Fiecare ființă pe care o întâlnim, a fost mama noastră într-o viață anterioară și ea va rămâne în continuare mama noastră, pentru că mama care ne-a născut va rămâne mama noastră chiar și după ce ne-a dat viață.

În „Cele trei căi principale”, Je Tsongkapa, spunea:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu.
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență

De durerea mamelor tale și tot ceea ce li se întâmplă,
Și încearcă să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

– Mamele noastre sunt târâte de cele patru râuri tumultoase. Aceste râuri sunt:  constrângerea de a se naște în lumea suferinței, de a îmbătrâni, de a suferi de boli și de a muri.
– ele sunt înghesuite în celule de oțel – celula reprezentând atașamentul de „natura de sine” a lucrurilor,
– sunt legate în lanțurile karmei – încătușate de puterea propriilor fapte trecute,
– și sunt scufundate în întunericul ignoranței.

Acestea sunt toate ființele. Ele trăiesc în ignoranță, în cușca karmei.

– Ele sunt târâte de curenții otrăvurilor din mintea lor,
– și sunt nevoite să treacă printr-un ciclu nesfârșit de nașteri în oceanul de vieții suferinde.

Toate ființele își creează permanent propria suferință și nici măcar nu știu că fac asta. Și cu siguranță ele nu se pot ajuta singure.

De aceea, va trebui ca noi să le ajutăm, iar aceasta este unica motivație a acestor jurăminte.

Aceasta este compasiunea enormă pe care o simțim față de toate ființele și dorința de a ajunge noi înșine în situația de a le putea ajuta. În acest moment când ne uităm la suferința oamenilor din jurul nostru, ne dăm seama că nu-i putem ajuta cu adevărat. Putem să-i ajutăm într-o mică măsură. Putem oferi vitamine cuiva. Putem să facem un masaj cuiva. Am putea să oferim un acoperiș deasupra capului cuiva, dar nu-i putem scoate din suferința atotpătrunzătoare.

Lama Art Engle spunea: “Ați observat? Medicii își pierd 100% din pacienții lor.“

Definiția Bodhicittei

Semkye Pani Shendun chir
Yangdak Dzokpay Jangchub Du.

Semkye este mintea care se trezește. Aceasta este mintea iluminării sau mintea care generează aspirația spre iluminare. Acesta este Bodhichita.

Pa – face cuvântul Semkye un substantiv: Semkye pa.
Ni – nu face parte din cuvânt. Este un semn de punctuație. Separă subiectul propoziției de ceea ce îl descrie.
Adică: „Această propoziție va fi despre Bodhicitta”.
Shendun chir.
Shen înseamnă celălalt, alții.
Dun – în beneficiul, interesul, bunăstarea celorlalți.
Shendun chir împreună – în beneficiul celorlalți.

Yangdak înseamnă autentic, corect.
Yangdak Dzokpay înseamnă complet perfect.
Jangchub – iluminarea. Adică iluminarea completă.

Când se traduce limba tibetană, se începe de la coadă la cap.
Dö – a dori, a aspira.

Deci ce este Bodhichitta?

Bodhichitta este mintea care generează aspirația/dorința de a ajunge la iluminarea completă de dragul tuturor ființelor simțitoare.

Când spunem „mintea care generează”, ne referim de fapt la gândire. Este gândirea din fundal, cea care ne însoțește în timp ce facem ceea ce facem și ne gândim la ceea ce facem. În fundal stă motivația. Mintea unui Bodhisattva, care are Bodhichitta, este impregnată de această dorință puternică de a ajuta toate ființele. Și orice acțiune pe care o întreprinde este scăldată în această Bodhichitta.

Cele două tipuri de Bodhichitta:

1. Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune (a gândi ca un Bodhisattva) cum ar fi: „Doresc ca ei să nu mai sufere. Le doresc numai bine.” Ne exprimăm dorința de a-i ajuta.

În limba tibetană se spune:

2. Bodhicitta acțiunii este dorința de a acționa (a acționa ca un Bodhisattva). Este atunci când spunem: „Da, doresc atât de mult ca nimeni să nu mai sufere, dar cum voi face asta? Cine va face asta? Eu voi face totul, pentru că ființele sunt toate mama mea, și ele mă așteaptă – le sunt dator, și numai eu le pot ajuta pentru că ele nu se pot ajuta singure. Ele sunt închise în celule de oțel și sunt târâte de curenții râurilor tumultoase, de aceea numai eu le pot ajuta. Şi asta datorită faptului că am ajuns la aceste cunoștințe.” Și atunci încep să practic și să mă purific.

În limba tibetană se spune:

Practicantul care se află la un nivel înalt își dă seama că toate ființele suferinde sunt toate proiecțiile sale. El își spune: „Dacă ele sunt o proiecție a minții mele, impusă de karma mea, și ele suferă, asta înseamnă că am karma impură, că mintea mea nu este pură. Cauza pentru care trăim într-o lume plină de suferință este că mintea noastră nu este pură.”

Practic, modul suprem de a le ajuta este de a ne purifica mintea și apoi le vom proiecta diferit, pentru că ele sunt numai creația noastră. Noi le-am creat. Ele suferă din cauza noastră. De ce mintea noastră nu este pură? Pentru că am păcătuit în trecut, am avut gânduri necurate în trecut. Fapt care ne-a creat karma. Și ea ne-a creat lumea.

În budism, asta facem. Reparăm lumea reparându-ne pe noi înșine. Și spunem că aceasta este singura cale de a repara lumea. Deoarece lucrurile pe care le facem afară, atât timp cât nu se bazează pe schimbarea karmică în noi, nu pot dura.

Întrebarea frecventă care o pun oamenii este: „Dacă Buddha vede lumea suferindă, asta ar însemna ca și când mintea lui nu ar fi curată, dar acest lucru nu se poate întâmpla pentru că el este un Buddha?”

Aceasta întrebare este dificilă pentru noi, pentru că deocamdată suntem blocați în această minte.

Am vorbit despre perceperea directă a vacuității. Atunci când cineva percepe vacuitatea, el percepe vacuitatea lui însuși, vacuitatea trupului său și vacuitatea minții sale. Când iese din această experiență, percepe și vacuitatea celorlalți. El și-a văzut iluminarea în timpul experienței, după care va trebui să muncească încă puțin pentru a o realiza.

Ca urmare a înțelepciunii dobândite din perceperea vacuității, înțelege foarte bine ce este karma și vede potențialul pe care îl au cu toții (noi toţi). El vede nestemata strălucitoare care se află în fiecare dintre ei. Inima lui se umple de compasiune pentru că vede acest potențial în ei și cum suferă în zadar datorită ignoranței lor.

Atunci ce diferă între cel care încă nu a realizat acest potențial şi cel care a realizat potențialul? Ceea ce diferă este timpul. Cu puțină muncă, fiecare va realiza acest potențial, deoarece fiecare dintre noi are această natură a lui Buddha, acest potențial de a ajunge la iluminare. Fiecare lucru viu are acest potențial, inclusiv muștele și țânțarii. Este doar o chestiune de timp.

Pentru Buddha, nu există trecut – prezent- viitor. Toate timpurile și toate lucrurile – sunt toate aici. Și din moment ce fiecare dintre noi va fi iluminat, la urma urmelor, ce va vedea Buddha? Pe mine care suferă sau pe mine iluminat(ă)?

Desigur, că întrebarea este cât va dura? Și aceasta este motivația de a lua jurămintele și apoi de a intra în Tantra, pentru a putea face totul repede, pentru că atâta timp cât nu ne-am purificat, ființele vor continuă să sufere, pentru că aceasta este lumea noastră.

Textele din care învățăm

1. Primul text se numește:

Jangchub shunglam

Chub înseamnă iluminare.
Lam – cale.
Jangchub este prescurtarea lui Jang chub sempa. Nu am scris Sempa.    Jang chub sempa înseamnă Bodhisattva.
Shunglam – calea înaltă.

Deci Jangchub shunglam înseamnă Calea cea înaltă pentru Bodhisattva.

Acest text a fost scris de Je Tsongkapa, care a trăit în anii 1357 -1419.

Je Tsongkapa

Calea cea înaltă pentru Bodhisattva este cel mai important text legat de jurămintele Bodhisattva. Je Tsongkapa s-a folosit de surse mai vechi, așa că acesta este unul dintre cele mai importante care au fost traduse. Cartea nu a fost tradusă în totalitate deoarece include și jurămintele Tantrice – pe care le veți primi atunci când veți ajunge la ele.

2. Al doilea text se numește:

Norbu ö treng

ö înseamnă lumină.
Norbu – piatră prețioasă.
Treng – șirag.
Norbu ö treng înseamnă Șiragul de pietre prețioase strălucitoare.

Acest text a fost scris de:

Geshe Tsewang Samdrup

El a trăit la începutul secolului al XI-lea. El a fost învățătorul celui de-al 11-lea Dalai Lama și a scris un text important folosit atunci când sunt studiate jurămintele în mănăstiri.

Așadar, acestea sunt textele pe care le vom folosi direct și ele se bazează pe texte anterioare pe care nu le vom folosi în acest curs, ci doar le vom numi.

Textul lui Je Tsongkapa nu este ușor de citit. Geshe Tsewang Samdrup s-a bazat pe textul lui Je Tsongkapa și l-a întocmit sub forma unui manual.

De unde a luat Je Tsongkapa jurămintele?  Nu el le-a inventat, ci le-a luat din surse anterioare.

1. Prima sursă este sutra lui Buddha pe nume:

Namkay nyingpoy do

Do – sutra. Aproape întotdeauna când spunem sutra spunem Buddha.
Nyingpo – inimă sau esență.

Ce este Namka? Namka – înseamnă cer sau spațiu.

Namkay nyngpoy do înseamnă „Sutra Esenței Spațiului” sau „Sutra Esenței Cerului”.

Ce este spațiul sau cerul? Ele reprezintă vacuitatea. Sunt cuvinte criptate pentru vacuitate.

Această sutra a fost rostită de către Buddha și conține 13 jurăminte din cele 18  jurăminte de bază. Există 18 jurăminte de bază și alte 46 de jurăminte secundare. Deci, 13 din 18 sunt enumerate în această sutra.

2. A doua sursă se numește:

Tab la kepay do

Tap kye – pricepere, abilitate.
Tab la kepay do înseamnă „Sutra Abilităților”.

Ce înseamnă abilitate în budism? Abilitatea de a ajuta toate ființele. Un Bodhisattva caută să-și dezvolte priceperea, abilitatea de a ajuta ființele.

Tap – metodă.
Tap kye împreună înseamnă „metoda”. Este modul în care îi ajutăm pe ceilalți.

Această sutra conține un singur jurământ de bază. Deci, până acum avem 14 jurăminte de bază.

3. A treia sursă importantă care nu vine direct de la Buddha, se numește:

Jang chub sempay sa

Sa înseamnă pământ, dar are și sensul de nivel.
Jang chub sempay înseamnă Bodhisattva.

Acest nume înseamnă Nivelurile unui Bodhisattva.

În sanscrită se spune “Bodhisattva Bumi“. Acest text a fost scris de marele înțelept Asanga. Se estimează că ar fi trăit în anii 350 e.n.

El a primit învățătura direct de la Maitreya. Tradiția spune că s-ar fi ridicat în paradisul lui Maitreya și a primit învățătura acolo. Lama Dvora spune că a primit de la Lama Art un studiu care se bazează pe o carte foarte importantă, despre cele trei tipuri de moralitate ale unui Bodhisattva. Acest studiu nu va fi transmis în acest curs, dar el va fi pus la dispoziția cititorului.

Textul Jang chub sempay sa conține 4 jurăminte de bază. Împreună avem deja 18 jurăminte de bază.

4. A patra sursă se numește:

Lappa kuntu

În limba sanscrită se spune  Shiksa Samuchaya. Acest text a fost scris de către maestrul Shantideva (695-743 e.n.) sau Shiwa-hla. El a scris și celebra carte pe care o studiem constant: „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”. Lappa kuntu sau Shiksa Samuchaya înseamnă „Compendiu de sfaturi pentru Bodhisattva”.

Kuntu – colecție, compendiu.    Maestrul Shantideva a luat cele 18 jurăminte de bază și le-a pus pe toate într-un singur text.

5. A cincea sursă se numește

Dompa nyi shupa

Dompa – jurăminte.
Nyi shu – douăzeci.
Pa – „Cele douăzeci”.

Deci „Cele douăzeci de versete despre jurăminte”, scrisă de maestrul Chandragomi (925 e.n.). Acesta este textul clasic pentru cele 46 de jurăminte secundare. Deci avem 18 în Shiksa Samuchaya și 46 de jurăminte secundare în Dompa nyi shupa.

Deci în total 64 de jurăminte Bodhisattva.

înapoi la curs, ACI 7