Category: ACI 5 – Cum funcţionează karma

După cum știm, pentru a ieși din samsara avem nevoie de cantități imense de karmă bună și pentru că nu ne-au mai rămas prea mulți ani pentru a o acumula, avem nevoie să învățăm metode care să ne permită să o strângem cât mai repede. Scopul acestei lecții este de a învăța cum să facem karma să fie mai puternică.

La începutul lecturii cursului 5, partea a zecea, sunt prezentate diverse tipuri de a dărui. În general, nu orice tip de a dărui strânge karmă pozitivă.

Pentru a acumula karmă pozitivă, este foarte importantă motivația implicată în actul de dăruire.

Actul dăruirii va fi extrem de pozitiv și intens :

dacă motivația este de a dărui unui obiect înalt, celor trei diamante.

Dacă cineva va veni și vă va amenința cu pistolul să-i dați toți banii, bineînțeles că îi veți da de frică. Acest lucru nu strânge karma dăruirii.

Desigur că nu spunem să nu-i dați banii, pentru că viața voastră este foarte importantă, dar acesta este un exemplu de a da cuiva din frică, care nu acumulează karma de care avem nevoie.

Un alt tip de dăruire, care de asemenea, nu ne aduce karmă bună este de a da ceva în speranța că vom primi în schimb altceva.

Care sunt acele tipuri de dăruire care acumulează karmă puternică?

Este important să amintim faptul că actul de a dărui, nu se face numai cu corpul, ci și prin vorba care implică gândul ce însoțește fapta.

Atât în Abhidharmakosha cât și în alte scrieri budiste, se spune că actul de dăruire făcut într-un mod corect și complet, aduce multă abundență și bunăstare. În finalul acestei lecții veți ști tot ceea ce trebuie ca să deveniți bogați.

Problema abundenței materiale pe care o acumulăm, este că atunci când karma ei s-a terminat, şi abundența s-a terminat. Toate acestea le vom pierde pentru că nu știm cum să le păstrăm. Nu avem știința să ne menținem banii și bogăția materială.

Cele patru tipuri de dăruire

pe care le denumește Abhidharmakosha

1. A dărui pentru propriul beneficiu.

བདག་གི་དོན་ཕྱིར་སྦྱིཔ།

Dak gi dun chir jinpa

Dak = eu

Dak gi = al meu

Dun chir = pentru binele meu, în propriul beneficiu,

Jinpa = dăruire

Traducerea fiind a dărui pentru propriul beneficiu.

Ce înseamnă a dărui pentru propriul beneficiu?

– acest tip de dăruire este făcut de cineva care nu este Arya, care încă nu a perceput vacuitatea, care se află încă în samsara, și mai mult, el se află în lumea dorințelor. Atunci când dăruiește ofrande lamei sau în templu, o face din dorința de a se elibera din samsara.

– iar obiectul oferit este în afara samsarei, adică cele trei diamante.

În acest caz, obiectul care primește nu are nevoie de ceea ce i se oferă. Buddha, Dharma, Sangha nu au nevoie de lucrurile care li se oferă, dar cel care le dăruiește face acest lucru din dorința de a se elibera din samsara.

În concluzie, actul de dăruire este făcut de acela care se mai află încă în lumea dorințelor, aspirând să iasă din această lume, iar el dăruiește obiectului care este în afara samsarei.

Ce îl va elibera pe om din samsara?

– perceperea vacuității în mod direct, şi pentru că ne aflăm în lumea Abhidharmakosha, vorbim de realizarea de sine.

– dezvoltarea abilităților meditative la nivele din ce în ce mai profunde.

– dezvoltarea renunțării sau întoarcerea spre lumea spirituală.

– dezvoltarea înțelegerii faptului că drumul lumesc întotdeauna va dezamăgi.

Nu contează cât avem sau cât de bine ne este acum, de toate acestea vom fi nevoiți să ne despărțim. Chiar dacă trăim fericiți şi avem de toate în această lume materială, nu putem păstra nimic, pentru că aceste rezultate sunt efemere.

Această înțelegere va determina omul să dăruiască ofrande prin corp, vorbă și gând celor trei diamante.

Cu corpul = a dărui în mod fizic un cadou sau o ofrandă altarului, sau unui obiect sfânt.

Cu vorba = a merge le refugiu, de exemplu: a spune rugăciuni.

Cu gândul = a intenționa de a spune rugăciuni în gând.

Dacă facem aceste lucruri din profundă înțelegere, rezultatul va fi ieșirea din samsara. Şi cu toate acestea, rezultatul este considerat ca fiind inferior, pentru că el va scoate din samsara pe acela care atunci când face actul de dăruire este concentrat numai pe el însuși. Acesta este considerat ca aparținând scopului îngust.

2. A dărui în beneficiul celorlalți

གཞན་གྱི་དོན་ཕྱིར་སྦྱིན་པ།

Shen gyi dun chir jinpa

Shen = ceilalți,

Deci a dărui în beneficiul celorlalți

Ceea ce caracterizează acest tip de dăruire este faptul că cel care dăruiește nu are nici un beneficiu.

Și de ce asta?

Pentru că cel care face actul de dăruire este un Arya și mai mult de atât, a experimentat în mod direct vacuitatea. El nu mai are nevoie să beneficieze de pe urma actului de dăruire, iar tot ceea ce va face va fi să dea celorlalți. Cu alte cuvinte el dăruiește pentru ca toți ceilalți să ajungă la iluminare. Dacă cel care oferă, nu mai este interesat de a mai primi ceva, în schimb cel care primește nu este un Arya, iar el încă mai are nevoie sa primească.

Și asta se datorează faptului că un Arya nu mai are nici o dorință pentru lucrurile lumești, dar în schimb cel care primește nu și-a pierdut încă năzuințele pentru ele. Și cu toate că un Arya nu mai este atras de lucrurile materiale, el le dă cu intenția de a-i ajuta pe ceilalți să ajungă la iluminare.

3. A dărui în favoarea ambelor părți.

གཉིས་ཀའི་དདོན་ཕྱིར་སྦྱིན་པ།

Nyikay dun chir jinpa

Nyi înseamnă doi,

Deci Nyikay dun chir jinpa înseamnă a dărui în favoarea ambelor părți, în favoarea şi celui care dă şi celui care primește.

Sensul aici este că și cel care dă și cel care primește, se află în samsara, și mai mult în lumea dorințelor. În această situație, ori unul dintre ei, ori amândoi pot fi Arya, dar nu Arhat.

Țin să amintesc că Arhat este cel care a ajuns la Nirvana inferioară, dar nu și la atotcunoaștere. Când ne referim aici la Arya, ne referim la faptul că el încă nu s-a eliberat din samsara, se află în fazele incipiente ale căii spre iluminare, mai precis în faza a patra, cea a practicii, și se mai poate naște încă o dată.

4. Actul de dăruire nu este în folosul nici uneia dintre părți.

གཉིས་ཀའི་དོན་དུ་སིན་པའི་ཕྱིར་སྦྱིན་པ།

Nyikay dun du min pa chir jinpa

Acest lucru înseamnă, că un Buddha dăruiește altui Buddha, pentru a-l onora.

Buddha nu are nevoie de nimic. El a realizat tot ceea ce trebuie realizat și în această lume și în afara ei. În schimb Buddha continuă să ofere în mod constant, iar când se întâlnește cu alți Buddha, le dă respect, oferindu-le obiecte care să le facă multă plăcere.

Karma de a-i face multă plăcere unui obiect sfânt, este foarte puternică.

Cu toate că Buddha nu mai are nevoie de karma puternică, el continuă să dăruiască, acesta fiind și motivul care-l menține în starea de iluminare, neputând să mai cadă în Nirvana.

Actul de a dărui care conduce la iluminare

O dată un Lama s-a exprimat: “Dacă ești un elev serios în dharma, șansa ta de a te îmbogăți este foarte mică. Este puțin probabil să ți se întâmple așa ceva”.

De ce? Pentru că dacă ești un elev serios în dharma, îți vei îndrepta generozitatea spre a ajunge la iluminare și nu spre scopuri materiale. De aceea, fructele karmei bune pe care am strâns-o, ne vor scoate din samsara, dar nu neapărat ne va aduce abundență materială.

Este ceva greșit în privința bogăției materiale?

Nu, nu este nimic în neregulă cu asta.

Ceea ce îi determină calitatea bogăției materiale pentru noi, este:

– ce vom face cu ceea ce avem,

– cum ne vom relaționa față de ea,

– în ce măsură am reușit să asimilăm cele 8 gânduri lumești, despre care am învățat în cursul 1,

– și în ce măsură ne folosim de ceea ce avem pentru bunăstarea celorlalți.

Banii, în sine, nu sunt nici buni, nici răi. Este posibil să ne îmbogățim în această viață ca rezultat al faptului că am fost generoși în trecut.

Nu putem ști de ce. Și este foarte posibil ca împreună cu această karmă bună care s-a realizat, să se realizeze și o altă karmă negativă, pentru că de multe ori auzim despre oameni înstăriți și care suferă.

Tot așa se poate întâmpla, să vă găsiți în deșert, cu buzunarele pline de bani și apa din sticlă să se termine și să rămâneți fără un strop de apă, iar atunci nici un ban nu vă va mai putea salva.

Pot fi situații în care omul poate avea un cont mare bancar şi în același timp să fie inflație, scăzând puterea de cumpărare a banilor.

Banii în sine, sunt rezultatul generozității din trecut, și în măsura în care nu acționăm să ieșim din samsara, karma generozității se va termina.

Trebuie înțeles faptul, că toți cei care au bani sau nu au bani, suferă.

Cei săraci, trăiesc în lipsuri datorită karmei ce provine din vătămarea vieții. Ceea ce rodește în viața lor este sămânța karmică de a face rău altuia, iar rezultatul ei este un trai în lipsuri, un trai în care omul trebuie să se lupte pentru a avea cele necesare.

Sunt cazuri, în care cei nevoiași pentru a obține ceea ce își doresc, pot face rău altora, acumulând din nou karma care-i va menține în samsara.

Pot fi cazuri în care cei care s-au născut într-o familie înstărită sau au strâns mulți bani, își pot dezvolta o atitudine arogantă, spunând: „Mie mi se cuvine totul!” sau „Am muncit din greu pentru a strânge bani!”.

Ca rezultat al acestei atitudini, nu fac de îndeajuns pentru ceilalți, nu dăruiesc nimic, nu fac ceea ce este necesar pentru a-și păstra karma bunăstării, și într-un târziu vor pierde și tot ceea ce au avut.

Deci, fie că există lipsuri sau abundență, atâta timp cât acestea sunt samsarice, lumești, și nu sunt însoțite de înțelegere, de înțelepciune și de o concepție corectă, ambele sunt suferință. Esența lor este suferință.

Cum putem face ca fapta noastră de a dărui altora să fie mai bună? Aceia dintre voi, care deja practicați generozitatea și dăruirea, deja ați înțeles că există o mulțime de obiecte (ființe) cărora le puteți da, și există diverse forme în care puteți dărui.

Și cu toate că am ajuns în acel punct, în care ne bucurăm nespus când dăruim, suntem încă limitați de cât putem să facem şi de cât putem oferi. Chiar și timpul nostru pe care îl putem dedica dăruirii şi ajutorului celorlalți, este limitat.

Atunci, ce putem face mai întâi? Sunt atât de mulți nevoiași în lume! Pe cine să ajutăm mai întâi?

Putem să le dăm la câțiva de mâncare sau un loc de dormit. Și cu toate acestea, încă vor mai rămâne nenumărați oameni săraci și flămânzi.

Şi, pentru că, timpul nostru este limitat, ceea ce ne rămâne de făcut este să găsim cele mai puternice căi, care să ne permită să ne dezvoltăm cât mai repede, să putem acumula karma cea mai puternică pentru a-i putea ajuta pe ceilalți cât mai mult posibil.

Ce anume dă forță karmei?

Toate aceste lucruri ne conduc la ordinea de prioritate. Va trebui să decidem care este ordinea de prioritate a generozității noastre.

Această ordine este stabilită de trei elemente:

A) prima listă va fi despre elementul: cel care dă,

B) al doilea element este legat de lucrurile care sunt oferite. Şi aici este o altă listă

C) iar al treilea element, este despre cel care primește. Tot așa aici este o listă.

Fiecare dintre cele trei elemente are un număr de aspecte care intensifică karma.

A) Prima listă este legată de cel care dă.

Cele șapte avuții ale unui Arya

འཕགས་པའི་་ནོར་བདུན

Pakpay nor dun

Pakpa înseamnă Arya, cel care a perceput în mod direct vacuitatea.

Nor înseamnă abundență, avuție

Dun = șapte

Deci cele șapte avuții ale unui Arya.

Atunci când ne referim la avuțiile unui Arya, nu ne referim la ceva material, pentru că el nu mai este interesat să strângă avuții, ci ne referim la cele șapte aspecte care vă vor creste capacitatea de a da, care vă va îmbunătăți altruismul, vă va îmbunătăți karma dăruirii pentru a putea ieși din samsara, din suferință.

Vom discuta în continuare despre calitățile pe care trebuie să le dezvolte cel care dă, în vederea creșterii karmei de a dărui. Impactul karmic va fi complet diferit pentru cel care posedă aceste calități și pentru cel care nu le posedă.

1. Credința

དད་པ།

Depa

Când vorbim despre Depa, despre credință, în budism ea are o semnificație puțin diferită față de cea cu care suntem obișnuiți. Cuvântul poate fi așezat între credință şi admirație. Atunci când privim un obiect sfânt, privim de fapt la calitățile lui înalte.

De exemplu, când îl privim pe Buddha, ne uităm la compasiunea lui infinită, suntem plini de admirație față de ea, și suntem dornici să ajungem și noi la această stare. Deci sensul cuvântului Depa, este admirația pentru calitățile sublime, dar și credința față de obiectul sfânt care reprezintă aceste calități.

Deci, când ne referim la credință, ne referim la credința bazată pe înțelegere, bazată pe admirație, pe aprecierea virtuților, pe care și noi am dori să ni le dezvoltăm.

De exemplu, atunci când admirăm calitățile înalte a le lui Dalai Lama, și dorim să ajungem și noi la ele, acest lucru ne întărește mai mult credința în această persoană.

Și nu este neapărat nevoie să fie Dalai Lama, ci poate fi oricine din jurul nostru. Dacă întâlniți pe cineva pe care îl apreciați sau îi admirați calitățile pe care le are și pe care le-ați dori să vi le dezvoltați – înseamnă că acesta este profesorul vostru. În acest scop, el vă este profesor.

În cazul în care veți întâlni pe cineva şi simțiți că poate să vă promoveze pe drumul spiritual și v-ați decis că acesta va fi profesorul vostru, sfatul este să vă concentrați numai pe calitățile lui bune și pe cât posibil, să ignorați calitățile negative, deoarece dacă veți fi preocupați de ele, veți diminua Depa.

Depa este o calitate spirituală care întărește foarte mult karma pe care o acumulați, atunci când acționați față de această persoană. Cu cât Depa este mai profundă, cu atât karma este mai intensă.

De aceea, este necesară consolidarea credinței. Dacă aveți relații cu un Lama şi sunteți gata să faceți tot ceea ce el vă spune, karma acumulată este incredibilă. Dar pentru acest lucru va trebui să vă dezvoltați profund credința.

În toate scrierile budiste, se dă următorul sfat: în cazul în care ați decis deja că cineva este demn de a fi Lama pentru voi, ignorați calitățile lui negative și focalizați-vă numai pe cele pozitive, şi începeți să vă dezvoltați puternic Depa.

Ce legătură este între Depa şi generozitate? Dacă Depa se dezvoltă foarte mult la persoana care dăruiește, actul lui de a da, va fi foarte puternic.

2. Moralitatea

ཚུལ་ཁྲིམས།

Tsultrim

Ce înseamnă moralitate? Moralitatea înseamnă un comportament etic, iar aici are sensul de evitarea faptelor negative. De exemplu, a evita încălcarea celor zece precepte.

Ce legătură este între etică şi dăruire? Atunci când vorbim de calitățile celui care dă, în cazul în care etica lui este înaltă și [el] evită să încalce cele zece precepte, actul lui de a dărui acumulează o karmă extrem de puternică.

3. Generozitatea

གཏོང་བ།

Tongwa

Tong vine de la tong len, iar Tongwa înseamnă generozitate.

Ce înseamnă că cel care dă este generos? Înseamnă că cel care dă, face asta cu multă generozitate. El nu dă resturi, nu dă ceva care nu-i trebuie. Omul generos este acela care dăruiește mult şi tot ceea ce este mai frumos. Reamintesc că nu vorbim aici despre actul de a da, ci despre calitatea generozității din inima celui care dă.

4. A învăța

ཐོས་པ།

Tupa

Sensul cuvântului Tupa este de a asculta, a auzi.

În acest context, are sensul de a învăța.

Semnificația în acest caz, este că cel care dăruiește, a petrecut mult timp învățând dharma. A petrecut mult timp cu Lama, a învățat mult. Cu cât cineva aude mai mult învățăturile şi explicațiile care i se dau, cu atât va asimila mai mult, va aprofunda mai mult. De fiecare dată când auzim învățăturile la un nivel din ce în ce mai ridicat, cu atât vor intra şi mai adânc în conștiința noastră.

Atunci când Khen Rinpoche preda, erau persoane care veneau de treizeci de ani și ascultau aceleași învățături. Încă odată Lo jong, încă odată Lam rim. Şi de fiecare dată, învățătura pătrunde şi mai adânc.

De aceea cu cât veți fi expuși mai mult învățăturilor, înțelegerea a ceea ce faceți, a modului în care acționează karma, se aprofundează. Şi cu cât înțelegerea este mai profundă, [cu atât] și karma va fi mai puternică. De aceea este nevoie să ajungem la un nivel foarte, foarte ridicat de înțelegere astfel încât karma să fie suficient de intensă.

5. Prețuirea respectului de sine

ངོ་ཚ་ཤེས་པ།

Ngo tsa shepa

Ngo tsa este acel factor din mintea noastră care ne determină să ne păstrăm jurămintele din demnitate față de noi înșine.

De exemplu, spunem: nu-mi pot permite să încalc jurământul pe care l-am luat, pentru că îmi este rușine şi pentru că m-am obligat să-l respect.

Datorită rușinii sau a jenei pe care o am față de mine, nu-mi permit să încalc ceva la care m-am obligat. Aceasta este prețuirea respectului de sine.

Dacă cel care dă şi-a dezvoltat această calitate de conștiinciozitate, a respectului de sine, a respectului față de dorința de a ajunge la iluminare pentru întreaga creație, karma dăruirii va fi foarte puternică.

6. Prețuirea considerației față de ceilalți

. ཁྲེལ་ཡོད་པ།

Trel yupa

Trel yupa nu înseamnă rușine ci considerație față de ceilalți.

Cu alte cuvinte, a evita de a face abateri din considerație față de ceilalți.

De exemplu, când servim masa, nu ne vom repezi la mâncare, pentru că știm că ceilalți cunosc faptul că suntem practicanți dharma. Dacă ei ne vor vedea că ne repezim și ne îndopăm, nu vor respecta dharma. Deci, dacă îi respectăm și vom lua în considerare nevoile lor, vom acționa cu reținere.

Dacă primul factor a fost evitarea încălcării unui jurământ/precept datorită conștiinței mele, al doilea factor este îndreptat către ceilalți, iar asta datorită considerației mele față de ei.

Călugării şi călugărițele muncesc foarte mult pentru a-şi dezvolta aceste calități. Ei sunt foarte atenți la felul în care ceilalți le interpretează comportamentul. Oare felul în care se comportă denotă respectul lor față de dharma?

Bineînțeles că nu este nevoie să fim călugări pentru a respecta dharma şi pe ceilalți, dar dacă ne dezvoltă şi mai mult aceste calități, karma acumulată de pe urma faptelor noastre de dărnicie, va fi şi mai puternică. Și mai mult de atât, colecția noastră de binefaceri se va mări.

7. Înțelepciunea

ཤེས་རབ།

Sherab

Sherab înseamnă înțelepciune, cunoaștere. Bineînțeles că atunci când vorbim în budism despre înțelepciune, ne referim la înțelegerea realității, a vacuității. Cu cât această cunoaștere este mai profundă şi karma acumulată va fi mai intensă.

De aceea, cel care a devenit Arya, datorită înțelepciunii profunde pe care a dobândit-o în urma experimentării vacuității, îi este garantată ieșirea din samsara. Karma acumulată în urma unui act săvârșit de un Arya, este cu mult mai puternică decât cea pe care o acumulează cineva care nu a perceput vacuitatea.

Acesta este și motivul numelui „Cele şapte avuții ale unui Arya”, pentru că tot ceea ce face un Arya are multă forță, fapt care îi grăbește ieșirea din samsara.

Este de dorit să meditați asupra fiecărei calități, în funcție de nivelul la care vă aflați, şi să încercați să vi le dezvoltați.

B) Aspectele actului de dăruire.

1. Primul aspect al actului de a dărui este să fie făcut cu respect, într-o formă respectuoasă, iar ținuta corpului să denote stimă.

În budism, există obiceiul ca atunci când cineva oferă Lamei un cadou, va trebui să se aplece în fața Lamei și să ofere cu ambele mâini. Acest mod de a dărui exprimă prețuirea pe care o avem față de cel căruia îi dăm.

Vorba trebuie și ea să fi respectuoasă. Fapta trebuie să fie însoțită de cuvinte de considerație, iar gândurile vor trebui să respecte persoana care primește.

Cel care primește nu trebuie să fie neapărat un Lama. Toate aceste elemente implicate în actul de dăruire. Gândul, vorba și fapta trebuie să vină numai din respect față de cel căruia i se oferă.

Deci, este important nu numai ceea ce dăm, ci și cum dăm.

Chiar și aspectul obiectului oferit trebuie să fie plăcut, împachetat estetic. Dacă dăruiți bani cuiva, puneți-i într-un plic frumos. Sau când oferiți mâncare musafirilor, farfuriile să fie atrăgătoare, iar mâncarea pusă în farfurii [astfel încât] să încânte ochii.

Toate aceste lucruri influențează foarte mult karma pe care o acumulăm atunci când facem acte de generozitate. În lectura cursului 5, se spune că dacă veți dărui lucruri care au aspect plăcut, acumulați karma care, în viitor vă va conferi frumusețe fizică.

2. Al doilea aspect al actului de a dărui este de a da celui nevoiaș, celui care are nevoie cu adevărat, şi în momentul în care are nevoie.

Este plăcut să faci cadou celui care are, dar nu este aceeași karmă atunci când dai pâine unui om flămând. A da cuiva când are nevoie și la momentul potrivit, adică să fi atent la nevoile celuilalt, acumulează mult mai multă karmă pozitivă.

Una dintre virtuțile lui Buddha este de a ni se înfățișa la momentul potrivit și sub forma de care avem mai mare nevoie.

3. Al treilea aspect este că ceea ce dați să nu afecteze pe cel care primește.

De exemplu,

• nu aducem vaca la măcelar, pentru că, în conformitate cu budismului acesta va acumula multă karmă negativă.

• nu aducem băutură unui alcoolic, pentru că îi va deteriora sănătatea.

• nu servim mâncare care nu este sănătoasă. Mai mult de atât, dacă mai și știm că ea dăunează sănătății, nu o vom servi altuia.

• budistul, când știe că ceva este dăunător, nu-l va da altcuiva.

• dacă cineva vrea să dea ceva ce nu are și merge să fure de la cel bogat ca să-l dea celui sărac, în budism se spune că este un act care acumulează karmă negativă.

Nu se dăruiește un lucru furat. Ne este bine cunoscută povestea lui Robin Hood, care fura de la cei bogați pentru a da celor săraci. Cu toate că intențiile implicate erau bune, jaful nu acumulează karmă pozitivă, de aceea se spune că nu este bine să dăruiești un lucru furat.

Bineînțeles că putem spune că noi nu facem asta, dar foarte ușor putem cădea în capcană. De exemplu, oamenii doresc să cumpere stupa, deoarece acest obiect este rar și scump, ei apelează la serviciile de pe internet.

Pe internet într-adevăr se vinde stupa ieftin, dar când ne uităm la produs, constatăm că el provine din China. Cum de a ajuns stupa în China? Când chinezii au invadat Tibetul, ei au jefuit mănăstirile budiste iar acum vând obiecte sfinte pe internet.

Deoarece aceste obiecte sunt furate, nu le putem cumpăra și dărui altuia ca sa-i aducă binecuvântare. Toate aceste situații trebuie evitate. În cazul în care cineva dorește să cumpere un obiect sfânt, este bine să se adreseze producătorilor din Nepal sau Tibet.

C) Aspectele legate de cel care primește, obiectul acțiunii noastre

Cel care primește, obiectul actului nostru de generozitate, are patru aspecte:

1. Cui îi dăm

Dro

Dro înseamnă a merge, iar Drowa înseamnă cei ce merg.

Cine sunt cei ce merg? Cei ce merg, sunt cei care se află în samsara. De ce li se spun “cei ce merg”? Pentru că ei pribegesc prin samsara.

Motivul pentru care prezentăm aceste liste, este că dorim să strângem o karmă cât mai puternică pentru a ajunge la iluminare, de aceea este foarte important să știm cui dăruim.

Dacă suntem puși în situația de a dărui unei persoane sau unui animal, bineînțeles că vom dărui omului, karma fiind mult mai puternică. Şi de ce așa?

Pentru că potențialul omului de a ajunge la iluminare este cu mult mai mare decât al animalului, şi mai mult decât atât, în această viață un animal nu poate ajunge la iluminare.

Cu cât veți dărui unui obiect cu potențial de a ajunge la iluminare, cu atât generozitatea este mai puternică.

2. După gradul de suferință.

Duk Ngel Wa

ceea ce înseamnă cine suferă.

Cu cât persoana se folosește mai mult de obiectul care i-a fost dat, cu atât karma celui care a oferit este mai puternică. Cu cât ajutorul dat va ajuta pe cineva să ajungă la iluminare cu atât și karma va fi mai intensă.

Care sunt acele lucruri pe care le putem oferi?

• lucruri materiale, precum mâncare, bani, produse, haine şi așa mai departe.

• protecție, refugiu,

• iubire, atenție,

• dharma, a preda dharma.

Care este lucrul cel mai înalt de dăruit? A preda dharma este cel mai înalt lucru pe care-l putem oferi altora, deoarece acest lucru ne ajută și pe noi și pe cei pe care îi învățăm, să avanseze mult mai repede spre iluminare.

Bineînțeles că dacă cineva este flămând sau însetat, nu o să-l învățăm dharma, ci îi vom da ceea ce el are nevoie în acel moment.

3. În funcție de cât ne-au ajutat

Pen Dokpa

ceea ce înseamnă ajutor, adică a dărui celui care ne-a ajutat, cum ar fi părinții.

Se povestește că odată un chinez avea o familie mare. Tatăl lui era bolnav şi bătrân și nu era nimeni care să-l poată îngriji. Băiatul neavând posibilitatea să-şi întrețină toată familia, strivit de poverile duse, decise să se descotorosească de tatăl său. Făcu o ladă din lemn pe care o puse într-o căruță trasă de măgar.

Ceru tatălui său să intre în ladă, după care plecă cu căruța spre vârful muntelui, cu gândul să arunce lada în prăpastie. Cum mergea el pe drum, începu să audă ciocănituri ce veneau din interiorul lăzii.

Băiatul întrebă: Ce vrei, tată?

Iar tatăl răspunse:Înțeleg problema pe care o ai.Dacă vrei să te debarasezi de mine, înțeleg perfect, dar te rog să păstrezi lada.

Băiatul îl întrebă: Păi de ce, tată?

Iar tatăl îi răspunse: Pentru că mai târziu copiii tăi vor avea nevoie de ladă.

Asta, apropo de karma pe care o acumulăm față de părinți. Fără părinți nu există iluminare.

Ajutorul dat celor care ne dezvoltă din punct de vedere spiritual, acumulează şi mai multă karmă pozitivă și puternică.

Marii Lama îi respectă pe toți cei care i-au învățat și fac toate eforturile pentru a-i răsplăti. Orice profesor care ne-a învățat ceva, de exemplu: să scriem și să citim, matematică sau orice altceva, n-a făcut altceva decât să ne ajute să progresăm.

De aceea, orice profesor, trebuie respectat. Și invers, cei care deranjează orele de studii acumulează karmă negativă.

4. Mari calități spirituale.

Yunten

Înseamnă înalte calități spirituale.

Țin să reamintesc că vorbim aici despre calitățile celui care primește, obiectul acțiunii noastre de generozitate. Cu cât obiectul are calități spirituale mai înalte, cu atât karma celui care dă este mai puternică.

Înainte am vorbit despre două tipuri de dăruire:

– a da în scopul de a ajuta,

– și de a da în scopul de a respecta.

Numărul 4 se referă la actul de dăruire, în scopul de a da respect celui ce primește (obiectul actului nostru de generozitate). Deci, cu cât persoana căreia îi dăruim ceva, este mai sus pe scara spirituală, cu atât karma este mai puternică. Și invers, orice vătămare a unei astfel de persoane, este o karmă foarte grea.

Întrebarea care se ridică este: Cui dăruim mai întâi, Lamei sau celui suferind?

Răspunsul este că trebuie dăruit ambilor. Cel care dă unui Lama nu este scutit de a dărui celui suferind. Este foarte important de dăruit și unuia și celuilalt.

În Tibet, această calitate a celui care primește, este foarte dezvoltată, în sensul că se dă mult respect și ofrande Lamei și templelor, dar pe de altă parte se acordă prea puțin ajutor săracilor. Tibetanilor le-a fost străin obiceiul de a întemeia spitale pentru cei săraci și bolnavi.

Numai după ce au fost izgoniți din Tibet și au ajuns în India, au început să vadă ce făceau creștinii pentru aceștia. Acest aspect de a ajuta pe cei nevoiași, nu era îndeajuns de dezvoltat în Tibet. În vest lucrurile stau altfel, latura de a ajuta pe cei nevoiași este cu mult mai dezvoltată decât a dărui dharmei sau Lamei. De aceea este nevoie de ambele aspecte.

Geshe Michael spunea că cine nu înțelege că trebuie ajutați săracii și bolnavii, nu înțelege dharma cu adevărat.

Dacă cineva aduce ofrande altarului şi nu se îngrijește şi de cei nevoiași, sau invers, [dacă] cineva spune: „Nu dau ofrandă altarului, pentru că şi așa mă îngrijesc de săraci.”, în ambele cazuri dharma nu este înțeleasă bine, nu sunt suficient de bine înțelese aspectele profunde ale realității.

Cu alte cuvinte, datorită faptului că actul de a dărui este însoțit de ignoranță, karma acumulată nu este puternică. De aceea trebuie dezvoltate ambele aspecte.

Se pune întrebarea: Dacă am la dispoziție numai o oră pe zi, oră în care, ori merg benevol să ajut pe cei săraci ori să practic tantra, ce voi alege să fac?

Deoarece practica tantrică este o practică foarte avansată, care îmi dă șansa să ajung mai repede la iluminare, atunci dintre cele două situații o voi alege pe a doua.

Practica tantrică este o practică care îmi mărește capacitatea de a aduce binecuvântare multora. Și cu toate acestea, ar fi bine să evităm să fim prinși în acest conflict, și să ne organizăm în așa fel viața încât să putem face și una și alta.

Un scurt rezumat

Prima listă pe care am dat-o se referă la calitățile spirituale pe care le-a dezvoltat cel care dăruiește. Dacă şi-a dezvoltat suficient Depa, adică credința şi admirația pentru calitățile spirituale celui căruia îi oferă. În schimb, ea nu se referă la modul în care acesta dăruiește, adică dacă dăruiește cu bucurie sau cu iubire.

Deci, lista pune accentul pe acele calități pe care și le-a dezvoltat cel care face actul de dăruire înainte de a dărui.

• prima listă enumeră calitățile celui care oferă

• a doua listă se referă la modul în care se oferă,

• iar a treia se referă la obiectul căruia i se oferă, sau care este obiectul faţă de care actul de dăruire este cel mai puternic.

Acțiunea săvârșită până la capăt

Următoarea listă este legată de calea karmică completă

ལས་བྱས་བསགས་པ།

Le je sakpa

Le înseamnă karma

Je = săvârșită, făcută sau executată,

Sakpa = acumulată, colectată.

Traducerea este karma săvârșită şi colectată.

Le je sakpa se referă la aspectele despre care am vorbit în lecțiile trecute, legate de calea karmică completă, aspecte care fac o acțiune să devină completă.

După cum știm deja, după ce fapta s-a încheiat, în curentul nostru de conștiință va rămâne sădită o sămânță. Ceea ce dorim să știm este ce anume poate face ca sămânța rămasă să fie completă, puternică, stabilă şi bine înrădăcinată în conștiința noastră.

Vom prezenta în continuare cele șase lucruri care fac karma să fie săvârșită şi colectată (colectată înseamnă că sămânța karmică, bakchak, rămâne în curentul nostru de conștiință).

1. Intenția

Sam shindu

Sam înseamnă gând, intenție

Sam shindu înseamnă cu intenție.

Dacă înainte am discutat despre cel care dă, despre fapta în sine și despre cel care primește, vom vorbi acum despre modul în care trebuie să acționăm astfel încât să acumulăm karmă completă și puternică.

Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să acționăm în mod intenționat, pe baza înțelegerii depline a rezultatelor faptei săvârșite. Înțelegerea rezultatelor înseamnă înțelegerea karmei şi a vacuității.

2. Calea completă a karmei

Le kyi yenlak dzokpa

Le = karma

Dzokpa = complet,

Yenlak = paragrafe, componente.

Le kyi yenlak dzokpa se traduce karma completă, cu toate componentele.

În lecția 7 am discutat despre cele patru componente care fac karma să fie completă, și anume:

– obiectul – Shi

– intenția – Sampa

– executarea – Jorwa

– finalizarea – Tartuk.

A doua componentă, intenția, are sensul de motivație, pe când intenția despre care am vorbit la punctul 1 de aici, mai înainte puțin, are sensul de înțelegere a rezultatelor, intenție care vine din înțelepciune.

3. Fără regrete

Mi gyupa

Gyupa = regret

Mi gyiupa = fără regret

Acest aspect spune că dacă ați dat ceva, să nu începeți să regretați, pentru că alterează karma. Dacă nu sunteți dispuși să dați, atunci nu dați. Este mult mai bine să nu dați decât să regretați ceea ce ați dat.

De aceea, dacă doriți să vă dezvoltați dăruirea, sfatul este să începeți să dați la început mai puțin şi să dați fără regrete, după care vor veni momentele în care veți dărui mai mult.

A te bucura de binele făcut

Dacă vom extinde actul de a dărui și anume nu numai că nu vom regreta ci și ne vom bucura de ceea ce am făcut, acest lucru va intensifica foarte mult karma. A te bucura de faptele făcute este un laitmotiv frecvent în dharma.

Una dintre practicile budiste este ca dimineața, înainte de a ne scula din pat, să ne gândim la lucrurile bune care sunt în viața noastră și să ne bucurăm pentru ele. Să ne bucurăm de ceea ce avem şi noi, şi ceilalți. Bucuria nu are limite. Și dacă nu aveți pentru ce vă bucura, bucurați-vă pentru ceea ce are vecinul.

Deci al treilea factor care intensifică karma este de a dărui cu plăcere și bucurie.

Se ridică întrebarea: A dărui în mod anonim este inferior actului de a dărui în văzul lumii?

Răspunsul este: a dărui în mod anonim este un act cu mult mai înalt decât acela de a face acest lucru în mod public, pentru că anonimatul este mai puțin lumesc, și nu este făcut pentru publicitate şi beneficii, ci pentru a acumula karma care să ducă la iluminare.

Un Bodhisattva care are ego-ul mic şi o conștiință foarte înaltă, își asumă pe deplin responsabilitatea pentru ceea ce face, în liniște şi fără prea mult tam tam. Este foarte important ca cel care dă, să dea cu înțelepciune, pentru a nu cădea în capcana ego-ului.

4. Fără antidot

Nyenpo mepa

Nyenpo = antidot

Mepa = nu este, fără

Deci fără antidot.

Acest punct se referă la evitarea săvârșirii altor lucruri care să dăuneze actului de dăruire.

Ce poate să dăuneze actului de dăruire?

• regretul

• ignoranța. O minte plină de ignoranță dăunează karmei acumulate în urma actului de dăruire. Nu în sensul de a o anula, ci de a micșora foarte mult.

• a nu te destăinui.

Un alt exemplu de antidot la karma dăruirii, este acela în care am făcut ceva rău și nu am destăinuit nimănui acest lucru, nu am purificat, iar acum se află în curentul nostru de conștiință, radiindu-și karma în toate direcțiile, mintea noastră fiind deja infestată în momentul în care dăruim ceva. Şi acest lucru dăunează mult karmei dăruirii.

5. Actul de a dărui împreună cu factorii însoțitori

Kor dang chepa

Kor = roată, cerc,

Dang chepa = împreună.

Împreună cu cercul, în sensul de împreună cu factorii însoțitori, cu alte cuvinte actul de a dărui trebuie să fie însoțit de anumiți factori.

Care sunt acești factori?

– a ne bucura de ceea ce am făcut. Lam Rim vorbește din nou despre acest subiect, adăugându-l la punctul 5.

– executarea faptei. Cu alte cuvinte actul de a dărui trebuie executat și nu lăsat la nivel de intenție.

– finalizarea faptei, în sensul de a ne asuma răspunderea asupra actului de a dărui.

A spune: „Cu adevărat am dat.” Acest lucru va face ca actul să fie foarte clar în conștiința noastră. Atunci când spunem fără antidot, ne referim la situația în care am dăruit ceva și nu ne-am ostenit să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce am făcut, lucru care strică karma.

Atunci când spunem: du fapta până la capăt, din toată inima, cu bucurie, cu conștiința împăcată și ia-ti răspunderea, toate acestea fac ca sămânța sădită în curentul nostru de conștiință să fie puternică.

6. Rezultat karmic cert

Nammin nyong nge

Nge = cert, cu siguranță,

Nammin = rodire, rezultat

Expresia înseamnă rezultat karmic cert.

Cu alte cuvinte dacă karma acumulată este și plantată adânc, rezultatul ei va fi cert.

Punctul șase rezumă de fapt, toate punctele anterioare. Deci, dacă primele cinci sunt prezente şi bine executate, sămânța plantată va fi completă, puternică și stabilă, iar fructul ei va fi cert şi ne va duce spre iluminare.

Mi-aș dori ca toate ființele

În orice loc se vor găsi,

Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,

Toate vorbele

Și toate faptele pe care le fac,

A lor suferință să o înceteze.

Lecția 9 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9

Prima parte

Cele cinci fapte imediate, deosebit de grave

Această lecție se ocupă de cele cinci fapte imediate care sunt menționate de Abhidharmakosha, şi acceptate de către toate curentele budiste. Aceste fapte sunt considerate a fi cele mai grave.

1. Prima şi a doua faptă sunt:

མ་གསོད་པ།

Ma supa

şi

ཕ་གསོད་པཔ།

Pa supa

Ma înseamnă mama,

Pa = tata

Supa = a omorî

împreună înseamnă a omorî părinții.

Acestea sunt cele mai grave pe care le poate face un om.

Se spune că va merge în infern în viaţa imediat următoare.

Cine este considerată a fi mama?

În Abhidharmakosha se pune următoarea întrebare (nu uitați că ea a fost scrisă acum 1600 de ani): În cazul în care ovulul fertilizat din uterul unei femei este transferat în corpul alteia, cine este mama? În cazul când unul dintre părinți este omorât, cu alte cuvinte în cazul în care fiul ucide pe una dintre cele două femei sau pe amândouă, se pune întrebarea: Cine va fi considerată ca fiind mama?

Răspunsul, în acest caz, este că mama biologică este cea care a dat ovulul.

Această situație ne indică faptul că tentativa de omor a părinților este considerată a fi foarte gravă, nu pentru că părinții au fost buni sau răi, ci pentru că ei sunt cei care ne-au dăruit acest corp pentru a ajunge la iluminare.

Numai prin el putem ajunge la iluminare. De aceea a vătăma sursa din care a provenit acest corp dăunează iluminării noastre.

A face rău învățătorilor care ne pot duce spre iluminare sau persoanelor care sunt aproape de iluminare sau de dharma, acest fapt acumulează o karmă extrem de grea.

Trebuie să fim foarte atenți să nu cădem în păcat, mai ales în cazurile în care avem părinți bătrâni și foarte bolnavi, îngrijirea lor putând uneori să ne îngreuneze într-atât viața încât să începem să gândim: “De aș scăpa odată de el/ ea!”.

Deci primele două fapte grave sunt:

1. A omorî mama,

2. A omorî tata.

3. A treia faptă este de a omorî un Arhat.

དགྲ་བཅོམ་གསོད་པ།

Drachom supa

Supa înseamnă a omorî.

Dra = dușman/vrăjmaș, și

chom înseamnă a distruge.

Împreună drachom înseamnă cel care şi-a distrus duşmanul.

Cine este dușmanul? Dușmanul îl reprezintă afecțiunile noastre mentale. Deci drachom este cel care şi-a distrus/eliminat propriile afecțiuni mentale, adică a devenit un Arhat. Deci Arhat este denumirea celui care a învins samsara şi a ajuns la Nirvana.

A omorî un Arhat este o faptă atât de severă încât cel care o înfăptuiește va ajunge direct în infern în viața imediat următoare.

4. A patra faptă este:

དགེ་འདུན་གྱི་དབྱེན་བྱེད་པ།

Gendun gyi yen jepa

Prima silabă ge vine din cuvântul gewa ce înseamnă binefacere.

gendun = este un alt nume pentru Sangha.

Gyi = cuvânt de legătură

Yen înseamnă a scinda/ a divide,

Jepa înseamnă a face/ a săvârși.

Traducerea este a scinda Sangha.

5. A cincea faptă este:

དེ་བཞིན་གཤེགས་པཻའི་སྐུ་ལ་ངན་སེམས་ཀྱིས་ཁྲག་འབྱིན་པ།

Deshin shekpay ku la ngensem kyi trak Jinpa

Ku = corpul lui Buddha,

Lu este cuvântul pentru corpul unei ființe umane.

Nying înseamnă inima omului, iar

Tuk este inima lui Buddha.

La = cuvânt de legătură.

Sem = minte, iar

ngen înseamnă negativ sau rău, adică o minte plină de intenții negative sau rău intenționată.

Kyi = cuvânt de legătură

Trak = sânge

Jinpa = a vărsa.

Fraza se traduce tentativă de vărsare a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.

Dacă primele fapte au fost legate de uciderea părinților sau a unui Arhat, punctul cinci nu se referă la a-l omorî pe Buddha ci la a încerca să-i facem rău.

De ce așa? Pentru că este practic imposibil de a omorî un Buddha.

În Abhidharma sunt aduse adeseori citate legate de diverse aspecte istorice din perioada lui Buddha.

Se povestește că Buddha a avut un frate vitreg pe nume Devadata. Acesta, pe lângă faptul că era elevul lui Buddha, își ura învățătorul atât de mult încât ajunse în situația să-și dorească să-i facă rău lui Buddha.

Într-o zi Devadata aruncă cu piatra în Buddha și reuși să-i rănească piciorul.

În concluzie, a omorî un Buddha este imposibil, dar tentativa de omor este atât de gravă încât rezultatul ei este căderea în infern în viața imediat următoare.

În infern există diverse stadii de suferință, printre care, cea mai grea se numește:

མནར་མེད

Narme

Narme înseamnă neîncetat, în continuu, și este nivelul cel mai de jos al infernului. Denumirea spune că aici suferința este continuă/ neîncetată. Dacă la alte nivele ale infernului suferința este intermitentă, în Narme ea este permanentă şi foarte grea. Se spune că încă înainte de răcirea completă a corpului inert, mintea este deja în infern.

Care este fapta cea mai gravă care determină coborârea în infern?

Răspunsul este: scindarea comunității Sangha.

Ce înseamnă Sangha? Sangha are câteva înțelesuri şi anume:

1. Sangha este grupul celor care au perceput vacuitatea în direct. Ei sunt considerați a fi diamantul Sangha pentru că datorită experienței lor ne pot ajuta să ajungem la perceperea vacuității.

2. De multe ori denumirea de Sangha este dată grupurilor de călugări sau călugărițe. 3. Într-un sens mai larg al cuvântului, orice comunitate în care se învață dharma este denumită Sangha.

Cine poate scinda Sangha?

Întâi de toate putem sta liniștiți, pentru că fapta de scindare poate fi înfăptuită numai în vremea lui Buddha. Deci noi nu putem face acest lucru în această viață.

În Abhidharmakosha sunt descrise trăsăturile distinctive ale celui care ar putea să săvârșească o astfel de faptă:

– acesta va trebui să fie călugăr complet hirotonisit, spre deosebire de călugărul junior.

– poate fi o persoană care păstrează cu sfințenie jurămintele monastice,

– sau o persoană extrem de inteligentă.

– poate fi o persoană carismatică, având abilitatea să atragă multă lume după el,

– felul prin care o astfel de persoană poate să creeze o scindare în Sangha este minciuna.

Aceasta poate să propună o cale alternativă de a ajunge la iluminare, la Nirvana, și nu calea lui Buddha. În lectura cursului 5 sunt date mai multe detalii în privința acestui subiect.

O astfel de persoană poate folosi anumite practici care să nu aibă nici o legătură cu iluminarea sau a ajunge la iluminare, cum ar fi: a nu mânca lactate sau carne, sau a purta anumite haine, cu alte cuvinte folosirea de lucruri marginale, nefondate, care nu au nici o legătură cu atingerea iluminării.

Când se poate întâmpla o scindare în Sangha?

O scindare în Sangha se poate întâmpla în timpul vieții lui Buddha.

În continuare vom prezenta condițiile în care scindarea nu se poate întâmpla:

1. Scindarea nu se poate întâmpla imediat după ce Buddha a început să predea, pentru că oamenii erau prea fascinați de învățăturile lui și deci nu puteau să existe tendințe de scindare.

ཆོས་འཁོར་་བསྐོར་བའི་ཐོག་མ་ལ།

Chunkor korway tokma la

Chunkor înseamnă roata dharmei,

Korway = a învârti,

Tokma la înseamnă la început.

Adică o scindare nu se poate produce la începutul perioadei când Buddha învârtea roata dharmei.

În tradiția budistă sensul expresiei „a învârti roata” este „a preda dharma”. Ca şi cum roata dharmei începe să se învârtă în inima învățătorului, iar învățătura învârte o roată similară în inima discipolului. Cu alte cuvinte, cunoașterea ajunge la elev.

2. Scindarea nu se poate întâmpla în primii 12 ani, după ce Buddha a început să predea, deoarece impresia puternică pe care dharma a lăsat-o oamenilor era încă profundă, iar concepția dharmică era încă vie în inimile lor.

བསྟན་པ་ལ་ལྟ་བ་དང་ཚུལ་ཁྲིམས་ཀྱི་སྐྱོན་མབྱུང་བར།

Tenpa la tawa dang tsultrim kyi kyun majung war

Tenpa = învăţătura

Tawa = a vedea

Tenpa la tawa înseamnă modul în care oamenii văd învăţătura

Dang = şi Tsultrim = moralitate

Kyi = cuvânt de legătură

Kyon = deficienţa

Majung war înseamnă care încă nu au fost descoperite sau care nu au apărut încă.

Deci fapta de scindare nu se poate produce în perioada în care încă nu au apărut deficiențe în modul în care elevii dharmei văd învățătura și moralitatea lor.

3. Scindarea nu se poate produce nici sfârșitul vieții lui Buddha, deoarece oamenii erau triști pentru faptul că Buddha stătea să-i părăsească.

མཐར་ཡོངས་སུ་མྱ་ངན་ལས་འདས་པའི་ཚེ།

Tar yongsu nya-ngen le depay tse

Tar înseamnă în final,

Yongsu = complet,

Nya-ngen le depay înseamnă a trece la Nirvana,

Tse = timp.

Adică, scindarea nu se va putea produce la sfârșitul vieții lui Buddha, când acesta stă să treacă la Nirvana.

4. Desigur că acest lucru nu se va putea întâmpla nici după ce Buddha a părăsit această lume.

ཐུབ་པ་མྱ་ངན་ལས་འདས་པའི་འོགཏུ།

Tuppa nya-ngen le depay oktu

Tuppa = cel virtuos, este un alt nume a lui Buddha,

Nya-ngen le depay înseamnă a trece în Nirvana,

Ok tu = după.

Odată cu plecarea celui virtuos spre Nirvana, oamenii erau triști, astfel că nici în acest caz scindarea nu se putea întâmpla.

Este adevărat că toate acestea oglindesc situații istorice care s-au petrecut cu adevărat în perioada lui Buddha, dar ceea ce se dorește a fi subliniat este că scindarea unei comunități Sangha se mai poate repeta și în perioada în care viitorul Buddha va veni și va trăi.

5. Mai mult, scindarea nu se poate săvârși dacă nu sunt prezenți unul dintre cei doi discipoli ai lui Buddha: Shariputra şi Maudgalyayana sau amândoi. Ei sunt denumiți și “perechea sublimă”.

མཆོག་གཟུང་གཅིག་གི་སྔ་རོལ་དུ།

Chok sung chik gi ngarul du

Chok = nobil, sublim,

Sung = pereche,

Chik gi = unul dintre ei

Ngarul du = înainte

Deci fapta nu se poate întâmpla înainte de apariția a cel puțin unuia din perechea sublimă. Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie prezent ca să restabilească pacea în Sangha. În 24 de ore ruptura este stabilită.

6. De asemenea scindarea în comunitatea Sangha nu se poate întâmpla nici înainte de înființarea mănăstirilor separate.

མཚམས་ཆེ་ཆུང་མ་བཅད་པ་དགཏུ།

Tsam che chung machepa dak tu

Tsam = linie despărţitoare,

Che = mare

Chung = mic

Machepa dak tu = separate

Adică atâta timp cât nu există mănăstiri separate unele de altele, încercarea de diviziune a comunității de călugări din aceeași mănăstire nu este considerată ca fiind scindare a comunității Sangha.

Controversele din cadrul unei mănăstiri, cu toate că sunt considerate ca fiind acte grave, practic, ele nu sunt definite ca fiind scindare a Sangha.

Actul de scindare nu se poate întâmpla în prezența imediată a lui Buddha. Cu alte cuvinte fapta nu este considerată ca scindare în situația în care Buddha este prezent în acea Sangha în momentul în care se petrece fapta.

Această parte a învățăturilor va trebui să le aplicăm și în timpurile noastre, pentru că, și noi suntem expuși dharmei, suntem impresionați şi influențați de ea, de aceea va trebui să le introducem în viața de zi cu zi, să le aplicăm şi să le practicăm.

Dacă vom rămâne doar la nivelul de studiu și nu vom practica, există pericolul ca după un timp să devenim inflexibili și să nu progresăm.

Mai mult, există și o formă mai subtilă a acestei infracțiuni, în care putem aluneca cu toții.

În centrele unde se studiază dharma, se întâmplă destul de des ca după un timp în care se învață împreună să apară scindări între oameni. De multe ori, cel care provoacă discordia se simte cu totul îndreptățit să separe oamenii.

O astfel de persoană nu va veni să spună: „Acum voi scinda Sangha!”. El va considera că este complet legitim să acționeze atunci când ceva i s-a părut că este în neregulă sau că cineva s-a comportat imoral.

Armonia și consensul într-o comunitate Sangha sunt cu mult mai importante decât orice idee preconcepută pe care o avem.

Cu toate că scindarea într-o grupă Sangha nu este considerată ca a fi o faptă imediată, așa cum ne descrie Abhidharmakosha, ea totuși este gravă. Un astfel de act se numește a rupe roata dharmei.

Ce înseamnă roata dharmei? Sensul cel mai profund al roții dharmei este înțelegerea lipsei de sine. Pentru că ne aflăm în școala Abhidharma, nu vom vorbi despre vacuitate ci despre lipsa de sine.

24 de ore îngrozitoare

Dacă ne întoarcem din nou la fapta imediată de scindare a comunității Sangha din timpul vieții lui Buddha, timp de 24 de ore după săvârșirea faptei, întreaga lume este grav perturbată:

– nici o persoană nu poate ajunge la realizarea lipsei de sine, la cunoașterea profundă spirituală,

– este practic imposibil să se intre în meditație profundă,

– întreaga planetă este în stare de șoc la nivel spiritual.

După cum am mai spus, la baza infracțiuni de scindare a comunității Sangha stă minciuna. Cel care creează scindarea este atât de convins că are dreptate, încât nu-și dă seama că minte, de aceea poate să facă cu multă ușurință ceva nepermis dar și periculos.

Două aspecte legate de vătămarea unui obiect

Există două aspecte legate de vătămarea părinților sau a unui Arhat:

a) primul aspect este aversiunea. Cu alte cuvinte înainte de a-i răni sau de a-i omorî în mintea noastră deja îi respingem. A respinge pe cei care ne-au dăruit acest corp cu care putem ajunge la iluminare este ca şi când ne-am respinge propria noastră iluminare.

b) al doilea aspect este eliminarea lor prin omor.

De ce aceste fapte sunt denumite imediate?

Există două aspecte care fac ca faptele să fie imediate, și anume:

1. Primul se numește obiectul de ajutor:

ཕན་པའི་གཞི།

penpay shi

Pen înseamnă a ajuta,

Shi = obiect

adică obiectul de ajutor.

Ce înseamnă acest lucru? Un astfel de obiect este considerat părintele.

Deoarece datorită părinților am dobândit un corp prin care putem ajunge la iluminare, ei vor deveni obiecte extrem de importante, de aceea vătămarea lor este considerată o faptă imediată.

2. Al doilea aspect este:

ཨོན་ཏན་གཞི།

yunten shi

Shi = obiect,

Yunten = virtuţi spirituale

deci Yunten shi înseamnă obiect cu virtuţi spirituale.

Obiectul cu virtuți spirituale este considerat a fi un Arhat, Sangha sau Buddha. Ele sunt considerate sfinte pentru că numai datorită lor ne putem dezvolta și noi virtuți nobile.

Dacă vă aduceți aminte, într-una din lecții am vorbit despre karmă, calea karmică și cele patru componente care fac calea karmică să fie completă. Cele patru componente fiind: obiectul, motivația, săvârșirea și finalizarea faptei.

Buddha, Dharma, Sangha, Arhat, sunt obiecte atât de puternice încât vătămarea lor sau tentativa de a-i răni, chiar și dacă nu am parcurs complet calea karmică, este extrem de gravă.

Scindarea comunității Sangha în zilele noastre

Chiar și în zilele noastre, există diverse forme de scindare. Deoarece, în ziua de astăzi există multe grupuri în care se învață dharma, în care oamenii se strâng în jurul unui profesor, pericolul scindării încă există.

Sunt destule situații în care cineva ne poate enerva sau deranja, și [astfel să] începem să-l criticăm. Este foarte important să depășim aceste neînțelegeri și să restabilim legăturile dintre noi pentru ca să nu dăm acestor situații [ocazia] să iasă de sub control.

Printre jurămintele unui Bodhisattva există următorul jurământ: a evita cele cinci fapte imediate. De aceea riscul de a cădea în această situație a celui care este sub jurământul Bodhisattva este cu mult mai mic.

Încercați să nu-i criticați pe cei care se află cu voi în Sangha şi mai mult, nu faceți ca opiniile voastre să fie mai importante decât unitatea şi armonia din Sangha.

Cercurile concentrice ale unei infracțiuni

Învățătorii propun să încercăm să vedem faptele concentrice care sunt în jurul unei infracțiuni. Să luăm de pildă adulterul.

Adulterul este de fapt punctul culminant al unei succesiuni de acțiuni premergătoare.

Înaintea adulterului, a existat un plan, înainte de planificarea faptei a existat flirtul, înaintea lui au fost poate discuții prelungite, înaintea lor poate au fost priviri lungi, iar înaintea privirilor poate a existat vreun gând asupra cuiva.

Cercurile concentrice în situația infracțiunii de adulter

Infracțiunea de adulter se află în mijlocul cercului, iar fiecare inel reprezintă faptele care conduc spre el. Bineînțeles că sfatul este să nu vă apropiați de cercul exterior, nici măcar să nu vă gândiți la așa ceva.

Lama Dvora povestește că pe străzile New York-ului este foarte greu de găsit parcare şi în foarte multe locuri sunt pancarte scrise „Parcarea interzisă!” sau “Nici să nu vă gândiți să parcați aici!”.

Iar aici stă sfatul: “Nici măcar să nu vă gândiți în acea direcție, să nu vă permiteți așa ceva”.

În situația când un asemenea gând legat de o fraudă începe să se strecoare în minte, eliminați-l din start.

De aceea este atât de important să ne folosim de carnețel, pentru că nu suntem încă pe deplin conștienți de toate gândurile care ne umblă prin minte. El ne ajută să ne obișnuim de a ne testa în mod sistematic gândurile pe care le-am avut sau faptele pe care le-am făcut în ultimele două ore.

Cele mai grave infracțiuni sunt cele ce sunt comise în gândire

Atunci când am vorbit despre calea karmică, am subliniat faptul ca încălcarea ultimelor trei percepte legate de minte: a râvni, reaua voință şi concepția greșită sau ignoranța, sunt cele mai grave.

Yi kyi le sum

Yi = minte

Kyi = al

Sum = trei

adică cele trei încălcări ale minții.

Cu toate că faptele sunt mentale, fiecare dintre ele este o cale karmică completă, de aceea ceea ce se petrece în gând este foarte grav. Deci cel mai important lucru este să ne reorganizăm sistemul de gândire şi să ne curățăm mintea.

A doua parte

Ordinea faptelor imediate în funcție de severitatea lor

Să ne întoarcem la cele cinci fapte imediate şi să vedem pe ce scală se află în funcție de severitatea lor.

1. După cum am văzut, fapta cea mai gravă este deteriorarea integralității grupului Sangha.

Deoarece Sangha este considerată ca fiind Dharmakaya, corpul mental a lui Buddha, scindarea ei reprezintă vătămarea corpului Dharmakaya, şi în cele din urmă va constitui pentru noi un mare obstacol de a ajunge la iluminare.

Vă voi povesti puțin despre Lama Zopa, maestrul spiritual al organizației FPMT, adică Fundația de prezervare a tradiției Mahayana.

Lama Zopa a avut mari probleme de sănătate. Elevii lui care îl iubeau şi îl îngrijeau şi nu știau ce să mai facă ca să-l ajute. La acea vreme ei au mers să se sfătuiască şi cu Geshe Michael în privința sănătății maestrului lor.

Geshe hla le-a spus că cel mai important pas pe care ei ar trebui să-l facă, este să înceteze orice dispută și ceartă din cadrul centrelor lor și să evite scindările și disensiunile dintre ei, pentru că toate acestea sunt exact cele care dăunează sănătății Lamei. În întreaga lume, există peste o sută de centre FPMT, iar fiecare este condus de către două persoane. Cei doi sunt aleși din cadrul aceluiași centru și sunt exact aceia care nu se împacă unul cu celălalt, fiind nevoiți să lucreze împreună.

Datorită angajamentului lor față de dharma şi față de maestrul lor, ei se pun în mod voit în situația în care vor trebui să facă față celor mai dificile situații. Angajamentul şi relația lor cu Lama, îi pun în fața problemelor imediate din viața lor, pe calea spre iluminare. Este foarte interesant de văzut, modul în care aceștia, în pofida greutăților care apar, reușesc să le depășească și să transforme neînțelegerile dintre ei într-o colaborare perfectă.

2. Următoarea faptă este tentativa de omor a lui Buddha.

3. A omorî un Arhat.

4. A omorî mama

5. A omorî tata.

Faptele care sunt apropiate de faptele imediate

Vom vorbi în continuare despre acele fapte care nu sunt considerate imediate dar foarte aproape de ele.

1. Fapta care este apropiată de actul de omor a părinților sau a unui Arhat, este violul unei mame care este şi Arhat.

2. Fapta care este foarte apropiată de cea imediată, este tentativa de omor a unui Bodhisattva dar care nu a devenit încă un Arhat. Acesta este denumit si “un Bodhisattva cert”, pentru că în mod cert va ajunge la iluminare, dar asta numai peste încă 100 de eoni. Un eon este considerat ca fiind de

ani.

Într-unul din capitolele cărții Abhidharmakosha este descrisă istoria lumii şi formarea ei.

Se spune că primii oameni au trăit 80.000 de ani pe această planetă. La început ei au fost foarte puri, neavând gânduri negative şi duceau o viață de paradis.

Încet, încet gândurile rele au început să se strecoare în mintea lor, decăzând spiritual din ce în ce mai mult. Durata de viață a început să se scurteze, iar calitatea ei se deteriora pe timp ce trecea.

Dacă durata noastră medie de viață este de 70, 80 de ani, vă puteți imagina unde ne aflăm pe scala care a început de la 80.000 de ani. Din punct de vedere spiritual suntem în declin.

Capacitatea noastră de a ajunge la iluminare este mult deteriorată şi de aceea este nevoie de o muncă asiduă pentru a putea parcurge drumul spiritual.

În Abhidharmakosha se spune că la capătul acestui proces, oamenii ajung la o medie de viață de 10 ani, trăind într-o mare suferință. După care, vine momentul în care oamenii decid că nu mai pot să continue așa și încep să trăiască vieți virtuoase, durata de viață începând din nou să crească.

Un astfel de ciclu al vieții care începe cu o durată de viață de 10 ani, crescând la 80.000 de ani și coboară iarăși la 10 ani se numește kalpa, în limba sanscrită sau eon. Se spune că, din momentul în care Buddha şi-a dezvoltat Bodhicitta şi a devenit un Bodhisattva, au mai trecut încă 220 sau 230 de kalpa ca să ajungă la iluminare.

Deci atunci, când ne referim la un Bodhisattva căruia i-au mai rămas încă 100 de eoni până la iluminare, asta înseamnă că deja a parcurs aproape două treimi din drum, de aceea este și denumit “un Bodhisattva cert”.

3. O altă faptă care este aproape de una imediată este aceea de a omorî unul dintre cei 7 discipoli principali ai lui Buddha.

4. A fura din bunurile Sangha, este aproape de o faptă imediată. A lua [bunuri] dintr-un centru dharma, este un act grav. Și invers, a dărui unui astfel de centru este o faptă extrem de bună.

5. Deoarece nu mai putem atenta la viața lui Buddha pentru că el nu mai trăiește în zilele noastre, o faptă apropiată de aceasta este distrugerea imaginilor lui Buddha, statui, tablouri sau desene.

Rezultatul acestor fapte va fi nașterea în infern, dar nu la nivelele cele mai grele.

Câteva probleme legate de faptele imediate

În lectura cursului 5 sunt discutate câteva probleme legate de faptele imediate:

Cineva întreabă: Ne-ați numit acum cele cinci fapte imediate ca fiind cele mai grave, dar în lecțiile trecute, nu s-a discutat despre faptul că Buddha a spus că faptele mentale sunt cele mai grave, gândurile rele sunt cele mai grave?

Răspunsul este să nu începem a confunda lucrurile. Când ne referim la faptul că actele mentale sunt cele mai grave, ne referim la faptul că ele sunt cele mai grave dintre cele zece fapte rele, care constituie o încălcare a celor zece precepte de eliberare, acestea fiind cele trei acte legate de infracțiunile mentale: râvnirea, reaua voință şi ignoranța. Deci în acest clasament ele sunt considerate, cu adevărat, ca fiind cele mai grave.

Cineva spune: „Nu ne-ai spus că cea mai gravă faptă este concepția greșită, actul ignorant, actul de a nega legile karmice?”

Răspunsul dat celui care a întrebat este următorul: „Da, ai dreptate. El este într-adevăr grav, dar în comparație cu ce? Despre ce clasificare vorbim?” Răspunsul este că acest act este cel mai grav dintre cele cinci concepții greșite, concepții pe care le vom enumera în continuare.

Cele cinci concepții greșite

1. Prima concepție greșită este concepția extremistă. În cursul nr. 1 am discutat despre două asemenea concepții, şi anume:

a. Una care consideră că lucrurile au o existență proprie de sine. Aproape toți cei care nu învață dharma cad în această extremă. Aproape orice persoană care nu învață dharma, consideră că lucrurile au o existență proprie de sine, [că ele] apar în afara lui.

b. A doua concepție extremistă este concepția nihilistă pe care o dezvoltă cei care au învățat dharma, dar care nu au primit o învățătură corectă a vacuității. Cu alte cuvinte, aceștia au auzit că lucrurile nu există așa cum li se pare și deja trag concluzia: ”Păi dacă lucrurile nu sunt așa cum le vedem, atunci ele nu există, totul este doar o iluzie, deci nimic nu este important”. Atunci când ne referim la calea de mijloc, la Madhyamika, ne referim la faptul că trebuie să mergem cu multă atenție pe calea de mijloc, calea dintre cele două concepții extremiste, ca să nu alunecăm într-una din ele.

2. A doua concepție greșită este concepția perisabilă.

Aceasta este concepția pe care o deține omul, atunci când se uită la lucrurile pe care le are și le vede ca existând în sine. Sau cu alte cuvinte, el se vede şi pe el şi [pe] pârțile lui ca având o existență proprie de sine.

Această concepție are două părți:

a. Prima, este atunci când omul se percepe pe sine însuși ca având o existență proprie de sine.

Atunci când ne referim la “eu”, ne referim la “eu”-ul convențional, prin care funcționăm. În existența convențională ne exprimăm: asta este bluza mea, casa mea, gândul meu.

Aceasta este vederea convențională a eu-lui și nu este nimic rău în asta, pentru că avem nevoie să acționăm, să funcționăm.

În textele budiste scrie că atunci când Buddha mergea prin sat cu bolul pentru a primi de mâncare, el spunea “Acesta este bolul meu”. Acesta este un aspect al adevărului convențional care nu provoacă suferință.

Ceea ce ne determină suferința, este concepția de a ne vedea pe noi înșine ca având o existență proprie de sine.

Dacă ne vom așeza să analizăm unde este acest eu, oare el este mâna noastră?

Este piciorul nostru? Este corpul nostru? Este mintea noastră? Este oare mintea şi corpul împreună? Nu-l vom găsi. Și cu toate acestea trăim ca și când acest “eu” ar exista.

Cum știm că el există? Ne simțim ofensați atunci când cineva ne jignește. Cel ofensat este exact „eu-l” de care suntem atașați, un „eu” fals care nu există cu adevărat şi care ne menține în samsara.

b. A doua parte este a fi lipit (atașat) de părțile noastre, adică de corpul nostru, mintea noastră și așa mai departe.

Întrebarea este: De ce nu este de ajuns să ne eliminăm numai concepția greșită despre existența proprie de sine și trebuie să lucrăm și asupra părților noastre?

Răspunsul este că trebuie eliminată atât concepția existenței de sine cât şi existența proprie de sine a lucrurilor care se află în afara noastră. Atunci când trecem la corpul nostru energetic, la sistemul de canale energetice şi chakre, care sunt părțile noastre şi ele [chakrele] trebuie curățate.

3. A treia concepție greșită este concepția că cel ce practică diferite forme de penitență poate ajunge la iluminare.

În lectura cursului 5 se dă un exemplu al unei astfel de concepții care exista pe vremea lui Buddha. În India antică au existat învățători care spuneau că dacă cineva şi-ar dezvolta abilitățile de concentrare şi reușește să ajungă la un nivel foarte înalt de meditație, după care se va arunca de pe o stâncă înaltă, și va cădea peste o furcă triunghiulară, astfel încât cei trei dinți ai furcii vor pătrunde exact prin trei puncte specifice ale corpului său, acesta va ajunge la iluminare.

4. A patra concepție greșită este concepția pe care o are cineva, care nu este corectă dar de care este foarte mândru.

Aceasta este concepția celui care spune: “Nu există vieți anterioare, nici viitoare. Nu există legi karmice, deci fiecare poate să facă ce vrea”. Mai mult de atât, el este arogant și se mândrește cu ea.

5. A cincea concepție este cea clasică Lokta, cea care neagă legile karmice.

Deci dintre toate aceste concepții greșite, a cincea este considerată cea mai gravă.

În lectura cursului cinci, se ridică întrebarea: Ce se întâmplă aurei când cineva face două fapte imediate?

După cum am mai spus, conform școlii Abhidharmakosha, unul dintre rezultatele unei acțiuni este formarea aurei în jurul persoanei, care poate fi pozitivă dacă, de exemplu, a primit jurăminte de moralitate sau negativă dacă a hotărât să devină mercenar.

Această supoziție, după cum am văzut nu este acceptată şi de celelalte scoli.

Deci cei care țin de școala Vaibhashika, întreabă ce se petrece cu această aură în cazul când sunt săvârșite două fapte imediate? Răspunsul este că în acest caz aura este dublă în intensitate.

O altă întrebare pusă, este dacă cel care a săvârșit o faptă imediată, în viața imediat următoare se va naște în infern, deci cum va fi pedepsit în cazul în care a săvârșit două fapte imediate? Va putea oare să cadă de două ori în infern?

Se spune că una dintre formele îngrozitoare de suferință din infern, este atunci când omul stă culcat, paznicii infernului desenează linii pe corpul lui după care îl taie de-a lungul liniilor, sau părțile corpului sunt arse.

În această școală sunt unii care vor spune:

1. Rezultatul săvârșirii a două fapte imediate, va fi următorul: corpul celui căzut în infern va fi dublu ca mărime.

Iar alții vor spune:

2. Nu, nu este așa, astea sunt prostii, ceea ce se întâmplă cu adevărat, este căderea în infern de două ori, dar una după alta.

Ce vom lua cu noi din lecție în această viață?

Ceea ce este important de a lua în considerare în această viață este:

– problema scindării grupului Sangha,

– respectul imens pentru părinți şi să-i răsplătim pentru meritul lor că ne-au dăruit viața,

– să-i răsplătim pe profesori, pe marii Lama pentru binefacerile pe care le fac cu noi. A dărui ce este mai bun dharmei sau celui care promovează dharma.

De ce este important să purificăm karma albă?

În lecția nr. 7 am discutat despre:

• karma neagră, ceea ce înseamnă fapta negativă săvârșită de cineva care se află în samsara, adică lumea dorințelor.

• karma albă, adică fapta pozitivă săvârșită de către o ființă care nu se mai află în lumea dorințelor și care nu suferă în timp ce o face.

• karma mixtă, este binefacerea făcută de omul care se află în lumea dorințelor.

• şi karma pură, care are rolul de a purifica karmele albe şi negre.

Tot în lecția 7 s-a pus întrebarea: De ce este nevoie să purificăm karma albă?

Răspunsul la această întrebare îl vom da în continuare.

Cum se poate ajunge la tărâmul formelor şi la tărâmul fără forme? Aceste tărâmuri sau forme de existență se află încă în samsara, dar în afara lumii dorințelor.

Samsara este împărțită în trei lumi:

– lumea dorințelor

– lumea formelor sau tărâmul formelor

– și lumea fără formă sau tărâmul fără formă.

Cei care reușesc să ajungă în lumea formelor sau fără formă, sunt cei care se află în stări meditative foarte profunde. Și cu toate că aceștia se află în aceste stări de meditații avansate, nu s-au eliberat în totalitate de dorința pentru samsara, lucru care îi menține legați de ea. (despre aceste stadii de meditație vorbim în ACI 3).

Ceea ce ne menține în samsara, este dorința de a rămâne în ea.

În cursul despre Lam Rim, ACI 1, am vorbit despre:

– practicantul cu scopul îngust, care practică dharma pentru a nu ajunge în lumile inferioare,

– practicantul cu scopul mediu, care practică pentru a ieși din samsara,

– şi despre practicantul cu scopul înalt , care dorește nu numai să iasă din samsara ci să-i scoată şi pe ceilalți din ea.

Ne vom concentra în continuare pe practicantul cu scopul mediu, care dorește să iasă din cele trei lumi descrise mai sus.

Celui care se află în lumea formelor sau în lumea fără formă îi este greu să sesizeze că se mai află încă în samsara deoarece gradul lui de conștiință este foarte pur.

La aceste nivele de practică, omul și-a eliminat aproape complet dorințele. El nu mai este interesat de lumea materială sau de lumea simțurilor. De aceea se spune că se află în afara lumii dorințelor.

Cel care ajunge pe tărâmul fără formă, nu mai este interesat de nici un lucru material. Deoarece și-a pierdut orice poftă sau dorință pentru formă, acesta va ajunge într-un loc în care mintea continuă să existe, dar nu și forma.

Aceste ființe nu mai posedă corp fizic, ci o minte fără corp, de aceea acestea nu mai sunt considerate a fi oameni ci [sunt considerate ca fiind] zei.

După cum am mai spus, karma albă o acumulează cel ce se află în aceste forme de existență pe care le-am descris mai sus.

Deoarece aceste forme de existență încă se mai află în samsara, karma albă îi va aduce suferință, chiar dacă acesta nu suferă în momentul când execută karma.

Karma albă îi va provoca suferință pentru că în cele din urmă el va trebui să cadă din starea în care se află. Atâta timp cât ființa se mai află în samsara nu există nici o certitudine unde va ajunge. Atunci când karma de a fi în lumea pură, fără de formă, se va termina, el va cădea din nou în lumea dorințelor.

Pabongka Rinpoche spunea că toți cei care practică dharma, chiar și aceia care au învățat puțin, se roagă să iasă din samsara, dar aproape oricărui practicant care nu mai dorește să rămână în samsara, îi mai rămâne încă o urmă de dorință pentru existență samsarică.

Şi exact această reminiscență este cea care îl menține în samsara. Această ultimă rămășiță a dorinței este foarte greu de eliminat, este foarte greu de depășit. Ființa ajunsă la acest nivel înalt meditativ, se află într-o continuă stare de plăcere, de plăcere supremă, încât o confundă cu starea de iluminare.

Cum putem depăși dorința pentru samsara?

Conform Abhidharmakosha, există două moduri de a depăși dorința pentru samsara:

a. Primul mod se numește calea lumească.

Pe calea lumească, omul își dezvoltă capacitatea de a medita, putând ajunge la nivele foarte înalte. Mintea lui va deveni cu timpul mai rafinată, mai concentrată, plăcerea se intensifică, astfel încât plăcerile de la nivelul anterior meditativ să i se pară ca fiind grosolane.

În aceste stări meditative, omul nu mai este interesat nici de mâncare și nici de sex, plăcerile pe care le experimentează depășind cu mult pe acelea care vin din mâncare și sex. Fiecare nivel de concentrare va fi o cauză karmică, care va determina ridicarea la următorul nivel. Se poate urca pe scala concentrării, dar nu se iese din samsara.

Aceasta este calea lumească, un drum periculos deoarece putem crede că am ajuns la iluminare, în timp ce suntem încă prinși în samsara, diferența fiind doar că ne aflăm în stări meditative foarte înalte. Iar când karma se va termina, vom fi nevoiți să cădem din nou în lumea dorințelor.

b. Există o singură posibilitate de a învinge gravitația samsarei, aceea de a percepe vacuitatea în mod direct.

Pentru a percepe vacuitatea, nu este nevoie să se ajungă la nivelele cele mai înalte de meditație, ci la un anume nivel, numit primul Samten (vorbim în ACI 3 despre stadiile meditației).

În acest caz nu ne referim la calea lumească, ci la drumul de percepție a vacuității.

La nivelul de meditație, numit primul samten, concentrarea este foarte mare, există samadhi (concentrarea focalizată) iar mintea este de o mare claritate.

În aceste momente, omul trebuie să se folosească de ceea ce a învățat despre vacuitate. Scopul tuturor studiilor, este de a ajunge la acest nivel de meditație, în care să ne putem focaliza concentrarea, ca raza de laser, asupra concepției greșite, asupra atașamentului de eu-l nostru, şi de a le analiza.

Această etapă se numește în limba sanscrită Vipashyana, sau Vipassana în limba pali.

Vipashyana este un nivel mai înalt decât samadhi, în care se face meditația analitică asupra vacuității, asupra gakja. Iar definiția termenului de Gakja este: acel lucru care nu există, dar credem în existența lui și de care ne atașăm, iar de aici provin toate necazurile noastre.

Aceasta este calea pe care dacă o parcurgem vom ieși în mod cert din samsara.

Răspunsul la întrebarea „De ce este important să purificăm karmele albe?” este „Pentru că nici ele nu ne pot scoate din samsara.”

Cel mai important lucru este să ajungem pe calea care duce spre perceperea vacuității în mod direct

La nivelele mai înalte de meditație denumite samten sau dyana, apare o stare denumită “nimic”, o stare în care mintea s-a eliberat de orice gând.

Noi spunem că această situație nu poate fi posibilă cu adevărat, dar poate să existe o stare foarte apropiată de aceasta.

Dacă cineva practică meditația care se numește: a-ţi goli mintea de gânduri, adică meditația în care se încearcă a nu se gândi la nimic, acesta poate ajunge la acea stare pe care am denumit-o „nimic”.

La acest nivel al meditației omul rămâne în continuare în samsara, în suferință. Şi cu toate că spunem că la acest nivel nu mai există gânduri, ele continuă să apară sub forme ușoare.

Aceste metode de meditație nu sunt recomandate, sunt periculoase, pentru că ele conduc spre calea lumească, despre care am vorbit şi nu ne scot din samsara.

Care este alternativa?

Alternativa este să ne dezvoltăm capacitatea de concentrare asupra unui obiect sfânt. De exemplu, dacă ne dezvoltăm concentrarea asupra imaginii lui Buddha, datorită sfințeniei acestui obiect, vom ajunge destul de repede la starea în care vom putea percepe vacuitatea.

De aceea, în tradiția tibetană se pune atât de mult accent pe meditația asupra obiectelor sacre. Cu cât ne putem dezvolta vederea clară și concentrată asupra obiectelor sfinte, cu atât ne vom mări șansele de a ajunge la perceperea vacuității în mod direct.

Este important să ne organizăm în așa fel viața ca ea să ne susțină pe drumul spiritual

Pentru a ajunge în acest loc, nu este suficient să stăm numai pe perna de meditație, ci să ne facem viața în așa fel încât să ne sprijine în practica spirituală.

– să ne facem viața cât mai liniștită, fără prea multe preocupări,

– să ne dezvoltăm renunțarea, să nu mai fugim după lucrurile materiale, pentru a ne putea concentra mai mult pe practică,

– să ne menținem la un nivel înalt moral, astfel încât să nu avem conștiința încărcată, lucru care ne va împiedica să ne dezvoltăm concentrarea,

– să facem multe acte de binefaceri, să adunăm o colecție imensă de merite și înțelepciune,

– iar calea cea mai eficientă de a face toate aceste lucruri, este de a spune multe rugăciuni adresate Lamei.

– a lua jurămintele și a le păstra,

– a ţine carnețelul, a învăța, a practica, a acționa.

În felul acesta plantăm semințele karmice care ne vor ajuta să ajungem în situația de a percepe vacuitatea.

Întrebarea care se ridică este: Oare poate un om obișnuit să ajungă la percepția vacuității?

Răspunsul este că cel care face toate aceste lucruri nu poate fi un om obișnuit. Acela care cu adevărat își dedică întreaga lui viață pentru a practica dharma, pentru a-și purifica faptele și gândurile, pentru a învăța, pentru a medita, pentru a se devota Lamei și dharmei, deja nu mai este un om obișnuit.

Și dacă acesta va parcurge etapele căii și dacă își va crea condițiile karmice pentru a experimenta vacuitatea, va ajunge cu siguranță!

Va putea el ajunge în această viață? Acest lucru este greu de știut.

Dar șansele lui vor crește dacă va merge cu precizie conform celor învățate.

Exemplul care se dă de obicei este a celui care decide să devină un pianist virtuos. Pentru a ajunge la nivele înalte de măiestrie sunt necesare antrenamente riguroase şi profesori de înaltă clasă. Și dacă practicantul va învăța în aceste condiții, șansele lui să ajungă un mare pianist sunt foarte ridicate.

În textul Sursa binefacerilor mele, din seminarul Pregătire pentru tantra, sunt prezentate toate etapele căii, iar dacă le vom urma şi dacă ne vom devota Lamei, vom ajunge la perceperea vacuității.

Trebuie să avem multă grijă să nu dăm voie îndoielilor noastre să ne domine şi să ne descurajeze. Până vom ajunge la experimentarea vacuității, îndoielile vor fi mereu prezente. Ele sunt ca niște demoni care apar să ne descurajeze de a merge spre iluminare. Rolul lor este de a ne face să spunem: „Nu am nici o șansă. Eu nu pot face asta!”

Aceste gânduri sunt primejdioase. Dacă o astfel de îndoială va apare, spuneți-i: “Mulțumesc că ai venit. Acum du-te și lasă-mă în pace”.

Există multe statui ale lui Buddha, iar unele dintre ele îl reprezintă cu mâna dreaptă atingând pământul. În scrierile budiste, este descrisă scena în care Buddha stă așezat sub un pom și încearcă să ajungă la iluminare. Forțele întunecate, Mara vin și-l atacă pe Buddha, sub formă de ispite, de îndoieli, pentru a-l opri de a ajunge la iluminare. Încercările prin care trece Buddha sunt foarte grele. El atinge pământul cu mâna dreaptă, chemându-l și îi spuse: Fi martor la faptul că stau aici sub acest copac și voi ajunge la iluminare în pofida tuturor încercărilor grele prin care trec.

Deci, nu dați voie îndoielilor să pună stăpânire pe voi și continuați-vă practica pentru a ajunge la iluminare.

Lecția 8 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

Prima parte

Subiectele acestei lecții sunt:

(1) modul de distrugere al karmei,

(2) proiectarea karmei.

În această lecție vom fi în Abhidharmakosha, Vaibhasika.

Rugăciunea pe care o spunem în finalul lecției se numește Dedicație.

Datorită faptei mele bune

Pe care am făcut-o chiar acum,

Fie ca toate ființele Să-și desăvârșească

Colecția de merite și înțelepciune.

Și astfel, să dobândească,

Cele două corpuri sublime

Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

Pentru a înțelege ce înseamnă în această rugăciune colecția de merite şi înțelepciune, vom vorbi despre cele șase perfecțiuni.

Atunci când spunem că un Bodhisattva se antrenează pe calea spre iluminare, ne referim la faptul că el practică cele șase perfecțiuni, şi anume:

1. Perfecțiunea generozității,

2. Perfecțiunea moralității,

3. Perfecțiunea răbdării, abilitatea de a nu ne mai enerva sau supăra în fața situațiilor neplăcute.

Asta nu înseamnă să nu ne mai supărăm, ci mai mult de atât, să nu mai reacționăm în nici un fel în fața supărării.

Şi cum am putea să ne stăpânim reacțiile? Ne vom putea înfrâna supărarea numai atunci când vom înțelege karma și vacuitatea. Când vom înțelege că un șef supărat este gol de orice natură şi că el provine numai din semințele noastre plantate în trecut în curentul nostru de conștiință, numai atunci vom începe să ne suprimăm reacțiile față de el. Dezvoltarea răbdării este una dintre cele mai grele practici pe calea spirituală.

Practica celor șase pași ai lui Maytreia

Să trecem din nou pe scurt peste cei șase pași:

1. Atunci când ne naștem, avem deja în noi semințele karmice (bakchak) ale celor două tendințe de a vedea lucrurile existând în sine (a ne vedea pe noi înșine şi toate părțile noastre ca existând în sine) semințe care au fost plantate în viețile noastre trecute.

2. Datorită acestor semințe, începem să ne întărim aceste tendințe de a vedea lucrurile de sine stătătoare.

3. Începem să vedem lucrurile în mod greșit; unele vor apare ca fiind agreabile și altele ca fiind respingătoare, în sine.

4. Bazându-ne pe percepția eronată a lucrurilor, vom începe să simțim atracție față de anumite obiecte şi repulsie față de altele, care provin din ignoranță.

5. Datorită sentimentelor de atracție sau repulsie vom face, vom spune sau vom gândi lucruri negative, care vor acumula karmă.

6. Iar această karmă ne va menține în roata suferinței.

Pentru o mai bună înțelegere a funcționării acestui proces, haideți să luăm cazul șefului supărat și să analizăm acești pași.

– Apare șeful supărat. Nu ne este deloc plăcut. Suntem în pasul trei.

– Vom merge înapoi de la trei la doi. De ce ne apare în viața noastră șeful supărat? Deoarece conform pasului doi, îl vedem ca existând în sine.

– Ne întoarcem un pas înapoi. Pasul unu spune că am venit în această viață cu tendința de a vedea lucrurile ca având o existență proprie de sine.

– Ne întoarcem încă un pas înapoi, adică am ajuns la pasul șase. Pasul șase ne spune că datorită faptului că am învârtit roata suferinței, am ajuns în această viață cu aceste tendințe.

– Mergem înapoi la pasul cinci. Pasul cinci ne spune, că în trecut am țipat la cineva.

– Ajungem la pasul patru. Pasul patru ne spune că motivul pentru care am țipat este că am fost dominați de sentimente negative. Cercul s-a închis.

Dacă am făcut acest exercițiu înapoi, să-l facem acum înainte.

– Începem de la pasul patru. Am fost dominați de sentimente neplăcute.

– Pasul cinci spune: am țipat la cineva.

– Pasul șase: am închis cercul

– Pasul unu: am venit în această viață cu cele două tendințe.

– Pasul doi: apare șeful ca existând în sine.

– Pasul trei: el nu este plăcut.

Acest proces ne spune că unica modalitate ca să ne apară în viitor un șef țipând este dacă vom țipa acum la el. Dacă vom țipa acum la el, nu înseamnă că deja mâine va veni cineva să țipe la noi.

Semințele plantate după o astfel de faptă au nevoie de un timp îndelungat de incubație, dând roade cu mult mai târziu. Chiar dacă am întrerupt ciclul reacțiilor, va trebui să treacă încă destul timp până când lucrurile se vor așeza, calma.

Deci, există o perioadă de tranziție în care lucrurile vor continua să apară în exterior ca fiind neschimbate, dar în interiorul nostru semănăm deja alte semințe, semințele schimbării.

Pasul cinci este pasul reacțiilor. Dacă îl vom întrerupe, vom înceta să mai acumulăm karmă negativă.

Cu toate că vom mai avea încă dorințe, pofte, repulsii, atașamente, tocmai datorită înțelegerii intelectuale a acestui proces de creare a karmei, vom refuza să mai criticăm sau să mai reacționăm agresiv față de celălalt.

Unica modalitate de a-i elimina pe șefii supărați este de a refuza de a mai reacționa în fața lor, reacții care ni se par atât de “normale” și “naturale”.

Și mai grav este atunci când punem deseori întrebarea: cine are dreptate? Această întrebare nu face decât să ne mențină în suferință.

A spune: “Aaah, el spune despre mine numai minciuni, nu are dreptate.“ sau „Se folosește de mine pentru scopurile lui, pentru interesele lui. Trebuie să-l pun la punct.”

Întrebarea pe care o pune un budist este „De ce întâlnesc un astfel de om?” sau „De ce mi se întâmplă acest lucru?” Aceasta este întrebarea corectă.

Întrebarea “Are el dreptate sau nu are el dreptate?” nu este de loc relevantă. A fi drept sau nu, este [despre] cum ne apar lucrurile neplăcute în viața noastră.

Cu acest cum nu prea avem ce face în prezent, este deja rodul [seminţei], stejarul din grădină. Ceea ce putem face este să coborâm la nivelul ghindei, la nivelul cauzelor şi nu la cel al rezultatelor. Numai la acest nivel putem fi eficienți.

Iar pentru a putea fi eficienți va trebui să ne concentrăm pe întrebarea: „De unde apare persoana neplăcută în viața mea?”. Tot scopul acestor învățături este pe de o parte de a ne întreba „De ce îl întâlnesc ? Cum prevenim apariția lui în viitor?” Și pe de alta să înființăm o lume mai bună.

Ar fi foarte util practicii voastre să desenați un cerc cu cei șase pași, iar atunci când se întâmplă ceva neplăcut, chiar și când aveți probleme de trafic, de exemplu, să mergeți înainte și înapoi ca să vă puteți obișnui cu acest proces. Cu cât veți practica mai mult, sunt toate șansele ca reacțiile voastre în fața situațiilor neplăcute să se diminueze.

4. Perfecțiunea efortului sau bucuria efortului.

5. Perfecțiunea concentrării meditative.

6. Perfecțiunea înțelepciunii.

Colecția de merite și înțelepciune

Primele patru perfecțiuni împreună se numesc colecția de merite sau [colecţia de] virtuți. În limba tibetană se spune:

Sunam kyi tsok

བསོད་ནམས་ཀྱི་ཚོགས།

Sunam kyi tsok se referă la totalitatea faptelor bune (cele patru perfecțiuni) pe care le face un Bodhisattva.

Yeshe kyi tsok

ཡེ་ཤེས་ཀྱི་ཚོགས།

Yeshe = înţelepciune

Tsok = colecţie, ansamblu

Yeshe kyi tsok înseamnă colecția de înțelepciune, ce cuprinde: abilitățile de concentrare meditative şi înțelegerea profundă a vacuității.

Pe drumul spre iluminare ne dezvoltăm generozitatea, comportamentul moral, răbdarea și tenacitatea, bucuria efortului ce formează colecția de merite, și de asemenea, ne dezvoltăm capacitatea noastră de a medita și de a înțelege vacuitatea.

Când vom termina de strâns aceste două colecții, vom ajunge la iluminare.

Buddha ne povestește că lui i-au trebuit 228 de kalpa ca sa ajungă la iluminare.

O kalpa înseamnă

de ani.

Rezultatul fiecărei colecții este diferit, și anume:

– rezultatul colecției de merite este corpul lui Buddha.

– rezultatul colecției de înțelepciune este mintea lui Buddha, adică Dharmakaya.

Datorită faptului că acumularea și completarea celor două colecții durează atâta timp, Buddha a transmis discipolilor săi o cale mai scurtă ce se numește calea tantrică.

A tăia rădăcina binefacerii

Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ne distrugem întreaga colecție de binefaceri, mai ales după ce am muncit și am depus atâtea eforturi ca să o completăm. Când ne referim la colecție, ne referim de fapt la cele două colecții: colecția de merite sau virtuți şi colecția de înțelepciune.

Întrebarea pe care o punem este: Ce le distruge?

În limba tibetană, rădăcina binefacerii sau a virtuții se spune:

Ge tsa

Ge este prima silabă a cuvântului gewa, adică binefacere.

Tsa este prima silabă a cuvântului tsawa, adică rădăcină.

Deci ge-tsa înseamnă rădăcina binefacerii sau a virtuţii.

Ceea ce dorim este să învățăm ce anume distruge această rădăcină a binefacerii.

Ge-tsa chupa

དགེ་རྩེ་གཅོད་པ།

Chupa înseamnă a tăia, a reteza.

Ge-tsa chupa înseamnă a tăia rădăcina binefacerii.

Conform Abhidharmakosha, o binefacere poate fi una pe care am acumulat-o de-a lungul miilor de reîncarnări. Și există cazuri în care dacă nu vom fi atenți, vom putea reteza rădăcina ei.

1. Primul lucru care poate reteza rădăcina binefacerii este:

Lokta

ལོག་ལྟ།

Lo = diametral opus

Ta înseamnă concepție.

Lokta înseamnă concepție diametral opusă sau concepție greșită. Se mai poate spune ignoranță.

Atunci când ne referim la Lokta, ne referim de fapt la negarea legilor karmice, adică la a afirma că nu există nici o legătură între ceea ce facem acum şi ceea ce ni se va întâmpla după aceea, sau că ceea ce se întâmplă este complet aleatoriu şi nu are nimic de a face cu ceea ce facem acum.

O altă opinie mai poate fi: indiferent dacă ne plătim datoriile sau nu, bunăstarea noastră nu depinde de acest lucru.

Cea mai grea Lokta este negarea legilor karmice, deoarece cel care adoptă o astfel de concepție, el neagă în acest fel binele şi răul în sensul budist, însemnând că sunt fapte care duc la suferințe şi altele care duc la bucurii.

Cel care adoptă o astfel de concepție şi crede în ea cu multă tărie, își distruge sursa bunăstării lui în viață, retează rădăcina binefacerii, adică își șterge toate colecțiile de binefaceri pe care le-a acumulat pe parcursul a miilor de vieți anterioare.

Ceea ce este mai trist este că acest lucru se poate întâmpla chiar :i unui practicant dharma: ceva i se întâmplă în viață (și asta datorită nerespectării jurămintelor luate) și îl face să devieze de la drum. El poate să spună: „Aah, toate sunt prostii, nu funcționează”. Într-o etapă mai târzie, nu numai că neagă legile karmice, mai mult, adoptă concepția diametral opusă cu cea a budismului.

Trebuie să subliniem faptul că nu vorbim despre cineva care are îndoieli dacă legile karmice sunt corecte sau nu, ci despre persoana care neagă total aceste legi. Nu îndoiala duce la Lokta, ci ea vine din negarea completă. Iar acest lucru retează rădăcina binefacerii.

În budism se spune că a da afară embrionul uman din momentul concepției, intră în categoria de a omorî o ființă umană. Există destule persoane care spun că nu este clar dacă embrionul are deja conștiință sau dacă suferința mamei nu este mai importantă decât suferința pruncului care își pierde viața, şi așa mai departe.

Nu vă transformați îndoiala într-o concepție greșită.

Atunci când avem îndoieli asta nu înseamnă că avem Lokta. Este foarte important atunci când avem îndoieli să căutăm să le clarificăm.

Dar până când vă veți lămuri în privința învățăturilor şi logicii jurămintelor, va trebui să vă puneți la o parte îndoielile şi să vă spuneți: ”Încă nu înțeleg destul de bine învățătura, sunt încă lucruri care îmi sunt greu să le accept, trebuie să mai învăț ca să mă pot convinge”. Este bine deci să gândim în felul acesta.

Nu refuzați din capul locului să verificați corectitudinea învățăturilor şi să spuneți de exemplu: „Opiniile mele sunt diferite. Ce se spune în aceste învățături nu este corect”.

Acest mod de a privi lucrurile este ca și cum ați merge pe marginea prăpastiei și ați putea cădea adânc în ea, pentru că Lokta va reteza rădăcina binelui din viața voastră.

2. Supărarea îndreptată spre un Bodhisattva

Al doilea mod de a reteza rădăcina binefacerii este:

Kong tru

ཁོང་ཁྲོས།

ceea ce înseamnă supărare, furie.

Acest mod este prezentat în Abhidharmakosha, ci în Mahayana. În literatura Mahayana există foarte multe referințe despre acest factor.

Mari maeștri, precum Shantideva şi Chandrakirti au scris pe larg despre ravagiile supărării.

Maestrul Chandrakirti a scris o carte care cuprinde șase capitole, fiecare prezentând una dintre cele șase perfecțiuni. Circa 90% din carte este consacrat capitolului șase, adică capitolului despre înțelepciune.

Motivul pentru care am amintit toate acestea a fost subiectul legat de cele șase perfecțiuni. A treia perfecțiune după cum am spus este perfecțiunea răbdării.

Răbdarea este abilitatea pe care o dezvoltă un Bodhisattva pe drumul lui spre iluminare, de a nu reacționa cu furie, de a nu se supăra în fața evenimentelor neplăcute care i se întâmplă în viață, pentru că înțelege de ce acestea apar şi înțelege vacuitatea lor.

Calea unui Bodhisattva are zece etape, care se numesc bhumi. Primele cinci etape corespund primelor cinci perfecțiuni, iar următoarele cinci corespund nivelelor de înțelepciune. Termenul sanscrit bhumi înseamnă sol sau fundație.

Fiecare etapă reprezintă un anume

nivel de realizare şi servește drept bază pentru următorul.

Povestea lui Arya Nagarjuna

Povestea lui Nagarjuna este despre fiul de rege care dorea să fie rege. Nagarjuna este considerat unul dintre cei mai importanți filosofi Mahayana și de asemenea ca fiind al doilea Buddha. El a trăit între anii 150 – 250 e.n în India.

Se povestește că odată un fiu de rege își dorea tare mult să domnească, dar datorită faptului că tatăl lui încă trăia, el nu putea să devină rege. Mama care-l iubea foarte mult îl sfătui să-i grăbească moartea tatălui şi astfel să-i poată lua locul.

Ea îi spuse fiului ei următoarele: „Tatăl tău este un mare admirator a lui Nagarjuna şi ar muri de durere dacă va ști că Nagarjuna a murit. Deci, ce-ţi rămâne de făcut este să-i provoci moartea lui Nagarjuna. Iar acest lucru este foarte ușor de făcut, pentru că Nagarjuna este un mare Bodhisattva şi se știe că dacă te-ai duce să-i ceri să-ţi dea capul lui, el nu va refuza şi îţi va da ceea ce-i ceri”.

Băiatul merge să-l caute pe Nagarjuna, iar când îl găsi îi ceru capul. Bineînțeles că acesta nu-l refuză şi acceptă să fie omorât. Soldații încercară să-l decapiteze dar nici o sabie nu putea să reteze gâtul lui Nagarjuna.

Lui Nagarjuna i se făcuse milă de băiat, văzându-l cum stă şi așteaptă să primească capul lui, iar toate încercările de decapitare eșuează.

Nagarjuna spune: „Îți voi spune cum pot fi omorât. Există o singură cale de a mă omorî dar nu cu sabia. Ceea ce mă va omorî este un fir de iarbă. Trece firul de iarbă pe gâtul meu, și asta mă va decapita pe loc.”

Și de ce toate acestea? Pentru că în trecut, cu câteva vieți mai înainte, nu am fost atent și am călcat pe o lăcustă care stătea pe un fir de iarbă. Această karmă nu s-a neutralizat și mai este încă activă, de aceea ea mă poate omorî. Şi așa s-a şi întâmplat.

Această poveste ne spune cum și-a găsit moartea Nagarjuna. Dar asta numai în aparentă, pentru că moartea pentru Nagarjuna, care fusese un mare Bodhisattva, nu era moarte ci cu totul altceva.

Povestea lui Nagarjuna, este povestea dăruirii ajunsă la cotele maximale, până într-atât încât nu mai poate refuza să dăruiască propriul cap. Acest nivel de dăruire se numește nivelul în care omul devine o sursă de lumină.

Cel care ajunge la nivelul în care nu mai are nici reacție de supărare, devine o sursă de lumină. Supărarea este ceea care distruge orice sursă de bine, sau orice sursă de merite în viața lui.

În literatura Mahayana, nu orice tip de supărare poate să taie de la rădăcina binefacerile, ci supărarea pe un Bodhisattva.

Dacă ne înfuriem şi reacționăm cu ură sau cu dușmănie împotriva unui Bodhisattva, ne vom tăia sursa meritelor noastre.

Întrebarea este cum putem ști cine este un Bodhisattva?

Maestrul Chandrakirti ne spune că nu putem ști.

Nu există nici un semn exterior, vizibil care să ne spună dacă o anume persoană este un Bodhisattva. El poate apărea sub orice formă, de aceea este atât de important să ne dezvoltăm răbdarea față de toți și să nu ne supărăm pe nimeni.

În scrierile budiste se spune în mod explicit: chiar dacă știu că cineva este un Bodhisattva sau dacă nu știu, atunci când mă voi supăra pe el, nu voi fi scutit de a suporta consecințele faptei.

Argumentul care ni se dă este că purtăm cu toții o hartă a legilor karmice. În adâncul nostru, în subconștient noi deja le cunoaștem. Ceea ce este mai grav este că literatura budistă ne vorbește despre relațiile cantitative, adică fiecare clipă de supărare pe un Bodhisattva lichidează un eon sau kalpa în limba sanscrită (egal cu de ani ) de binefaceri.

Motivul este faptul că Bodhisattva este unul dintre cele mai înalte obiecte spirituale. El este un om sfânt, capabil să aducă multă binecuvântare oamenilor şi ființelor din alte lumi. Deci oricine care l-ar răni, chiar şi cu gândul își acumulează karmă extrem de grea.

Întrebarea care se ridică este: Cum de a putut Nagarjuna să-l transforme pe băiatul regelui într-un criminal?

Bineînțeles că un Bodhisattva nu dorește ca cineva să-şi adune karmă negativă, dar din locul în care ne aflăm, nu putem înțelege care i-au fost motivele și nici nu putem să-i citim gândurile. Se prea poate ca acesta să fi văzut cinzeci de pași înainte cum se vor întâmpla lucrurile ca rezultat al acestei fapte.

În culegerea de povestiri Jakata (Descrieri despre viețile anterioare ale lui Buddha) există o poveste în care se spune că, odată Buddha ar fi călătorit pe un vas împreună cu 500 de oameni. Printre aceștia se afla un bărbat care uneltea să-i omoare pe toți care erau în acea ambarcațiune.

Cum Buddha putea să-i citească gândurile acestuia, îi înțelese intențiile, se ridică şi-l omorî. Motivul lui Buddha nu a fost ca să salveze pe cei aflați pe vas, ci ca să-l salveze pe cel care uneltea crima de karma negativă enormă care ar fi acumulat-o de pe urma faptei.

Numai un Buddha care poate să citească mintea cuiva, poate să vadă cu mult mai înainte ce i se poate întâmpla acestuia.

Atâta timp cât nu suntem în stare să citim gândurile altcuiva, nu suntem în măsură să-l judecăm pe Nagarjuna şi faptele lui, pentru că numai el putea să vadă viitorul moștenitorului regal.

Cine poate să cadă în capcana concepției greșite?

Vom trece pe scurt asupra caracterului celui care poate să alunece pe panta concepției greșite (lokta), concepție care îl poate determina să reteze rădăcina meritelor.

1. Ființa din infern nu poate să-și dezvolte o astfel de concepție. De asemenea, cea care trăiește în permanentă plăcere în lumea zeilor, nici ea nu poate să-și dezvolte o asemenea concepție.

Deci ființa umană este singura creatură care poate avea o astfel de concepție.

2. A doua caracteristică este ca ființa umană să fie feminină sau masculină. Capitolul doi din Abhidharmakosha sunt descrise tipurile de puteri pe care le deține omul, printre ele fiind puterile simțurilor şi puterea de a fi feminin sau masculin. Acest lucru se pare că este o componentă importantă a capacității noastre spirituale.

În Abhidharmakosha se fac multe referințe la hermafrodiți. Capacitatea spirituală a celui care are ambele sexe este foarte redusă. De asemenea referitor la cei care sunt castrați: şi ei au capacități spirituale reduse. Acest lucru se reflectă prin faptul că sunt mai puțin stabili în punctele lor de vedere. Se pare că sexul ființei umane este o forță care contribuie la stabilitatea gândirii lui.

Pentru a putea dezvolta Lokta, gândirea trebuie să fie stabilă, deliberată și logică, să fie o gândire care spune: ”M-am gândit bine şi am ajuns la concluzia că nu există legi karmice!”. Cel care este slab din punct de vedere al constituției lui sexuale, capacitatea lui de a fi stabil într-o astfel de gândire este defectuoasă şi, prin urmare, nu poate ajunge la Lokta.

Această slăbiciune poate să meargă în două direcții: pe de o parte, nu se poate dezvolta lokta și prin urmare sursa de binefaceri nu poate fi deteriorată, și pe de altă parte omul nu poate fi suficient de stabil chiar și atunci când are o concepție corectă. De aceea o astfel de persoană cu greu va putea ajunge la iluminare în acea viață. De aceea este foarte important să ne respectăm sexualitatea.

3. A treia caracteristică. În Abhidharmakosha se face distincție între tipuri diferite de persoane, între persoane care sunt mai senzuale sau care răspund mai mult la stimulii senzoriali și persoane care sunt intelectuali sau cu mult mai raționali.

Pentru a dezvolta lokta, persoana trebuie să fie rațională.

În mod ironic, exact cei care au gândire strălucitoare, a căror intelect este ieșit din comun, dar care nu au ajuns la înțelepciunea spirituală, sunt predispuși să cadă în capcana lokta. Ei pot veni cu raționamente şi argumente logice dar care să meargă în direcții total greșite.

Care sunt binefacerile pe care le putem pierde?

Pentru că în Abhidharmakosha scrie: “…binefacerile cu care am venit în această lume…”, primul Dalai Lama pune întrebarea: Ce binefacere putem să pierdem?

El începe să facă distincție între binefacerile cu care am venit în această viață şi cele pe care le acumulăm.

1. El spune că în momentul în care începe să se dezvolte lokta, chiar dacă încă ea nu este suficient de puternică, binefacerile pe care le-am acumulat în această viață se vor pierde.

2. Atunci când lokta este complet dezvoltată, ea va șterge binefacerile cu care am venit în această lume, binefaceri acumulate pe parcursul vieților anterioare.

Întrebarea este dacă aceste binefaceri se vor șterge toate deodată sau treptat?

Răspunsul primului Dalai Lama este că aceste binefaceri se șterg treptat.

A doua parte

Etapa în care nu ne vom mai pierde binefacerile

Cel ce practică calea spirituală, care înțelege vacuitatea în mod profund, chiar dacă încă nu a perceput-o direct, nu va mai avea cum să-şi dezvolte lokta, deci nici să-şi piardă binefacerile. Despre astfel de persoană se spune că mai mult ca sigur va ajunge la iluminare.

Cele Cinci Căi

Fiecare dintre noi, fie că învață dharma sau nu, pe parcursul carierei lui spirituale, care poate dura vieți după vieți, va trebui să treacă cinci pietre de hotar [să parcurgă cinci etape] care se numesc cele cinci căi. În budism cuvântul cale are și sensul de realizare spirituală.

Cele cinci căi sunt următoarele:

– calea acumulării,

– calea pregătirii,

– calea percepției directe,

– calea practicii

– calea în care învățătura s-a încheiat sau sfârșitul învățăturii.

Fiecare dintre noi va trebui să parcurgă toate cele cinci pentru a ajunge la iluminare.

Ce înseamnă a urca pe calea acumulării? A urca pe calea acumulării înseamnă a începe să ne dezvoltăm renunțarea, în sensul de a renunța la credința că lumea materială ne va aduce fericirea veșnică şi de a căuta semnificația vieții dincolo de această lume materială. Când renunțarea a ajuns la stadiile finale, înseamnă că am finalizat calea acumulării.

Când vom ști că am finalizat calea pregătirii? Atunci când am ajuns la o înțelegere intelectuală deplină a vacuității.

A treia cale este de fapt perceperea vacuității în mod direct. Ea este foarte scurtă pentru că durează aproximativ o zi.

A patra cale, cea a practicii, se poate finaliza în această viață sau în următoarele vieți. Se spune că nu vor fi mai mult de șapte vieți viitoare. Cine se află pe această cale, practică ceea ce a perceput în experiența vacuității, după care va ajunge la iluminare.

A cincea cale este de fapt iluminarea.

Etapa de vârf

Pe calea pregătirii, se dezvoltă înțelegerea intelectuală a vacuității, prin învățătură, reflecții, meditații.

Această cale are mai multe etape, iar penultima se numește etapa de vârf. Cel care a ajuns la această etapă, se spune că are o profundă înțelegere a vacuității și de aceea nu va mai putea să-şi dezvolte lokta şi în mod sigur va ajunge la iluminare.

Chiar dacă rădăcina binefacerii s-a deteriorat, ea poate fi restabilită

Am vorbit mai înainte de retezarea rădăcinii meritelor/binefacerilor. Întrebarea este dacă ea poate fi restabilită?

Dacă în Abhidharma se folosesc cuvintele de a tăia, de a reteza rădăcina binefacerii, în Mahayana se spune că rădăcina a fost serios deteriorată.

Lokta sau supărarea pe un Bodhisattva pot produce serioase deteriorări rădăcinii binefacerilor pe care le-am acumulat până acum.

În Mahayana nu se spune că semințele binefacerilor pe care le-am acumulat până acum nu vor mai rodi deloc sau vor rodi într-o măsură mai mică, ci capacitatea lor de a da rezultate a fost afectată grav.

Cu toate că Abhidharma spune că semințele au fost șterse, ea susține faptul că există căi de a le aduce înapoi.

Dacă revenim la Mahayana, aceasta susține faptul că așa cum putem deteriora puterea unei semințe bune de a da roade, tot așa putem să deteriorăm puterea seminței rele de a da fruct. Deci putem deteriora atât sămânța bună cât și pe cea rea. A deteriora sămânța rea se numește purificare.

Două moduri de reconstituire a rădăcinii tăiate a binefacerilor

Vom vorbi în continuare despre cele două moduri pe care ni le dă Abhidharma de a reconstitui rădăcina tăiată a binefacerilor

1. Primul mod este:

Te tsom

ཐེ་ཚོམ།

Te tsom înseamnă îndoială.

La ce fel de îndoială ne referim? Să luăm ca exemplu pe cineva care este tânăr, sănătos, cu un intelect bun care ajunge la concluzia că nu există nici o legătură între faptele pe care le face și rezultatele pe care le experimentează, că poate înșela fără ca acest lucru să afecteze starea contului lui bancar, pe scurt că nu există legi karmice şi [prin urmare] poate face ceea ce vrea.

Timpul trece, tânărul îmbătrânește, corpul nu mai este în putere, este atras mai puțin de plăcerile lumești şi atunci începe să se strecoare îndoiala.

Cum se va strecura? Prin a-și pune întrebări, cum ar fi: „Oare există vreo legătură între fapta făcută şi ceea ce mi se întâmplă acum? Poate că totuși există legi karmice”. Îndoiala în lokta începe să se furișeze în conștient.

Conform Abhidharmakosha, dacă această îndoială va deveni suficient de puternică, ea va putea să reconstituie parțial sursa de binefaceri.

2. Al doilea mod este:

Nge pa

ངེས་པ།

care înseamnă identificare corectă sau cu certitudine. Adică a avea certitudinea că lokta este greșită, corectarea acesteia.

De exemplu, cel care a avut lokta, a trecut de etapa îndoielii și a ajuns să-şi spună: „Da, este adevărat că există bine și rău, că efectul este legat de cauză şi că există legătură între ceea ce fac și rezultatul pe care-l simt”. Abhidharmakosha spune că această certitudine readuce rădăcina în situația inițială.

Karma proiectoare şi karma care finisează sau completează

Următoarea categorie de karmă vorbește despre karma proiectoare și karma care finisează sau completează.

1. Karma proiectoare:

Penje kyi le

འཕེན་བྱེད་ཀྱི་ལས།

Ce este această karmă? Aceasta este karma care ne proiectează sau ne trimite în viața următoare. Acest tip de karmă va alege pentru noi noua formă de existență în care vom trăi în viața următoare.

Conform budismului, există o karmă în această viață care este cea mai puternică, care ne va trimite la următoarea formă de existență.

Această abordare descrisă în Abhidharmakosha nu este acceptată de școlile mai înalte.

Școlile înalte spun că de fapt karma proiectoare va fi stabilită de către toate obiceiurile și acțiunile noastre din această viață.

Dacă Abhidharmakosha spune în mod explicit că numai o singură faptă mare și puternică este cea care ne va trimite în viața următoare, Mahayana vorbește despre importanța crucială a momentului morții, pentru că ceea ce se întâmplă în acest moment va influenta direcția în care mergem.

2. Karma care finisează sau completează:

Dzokje kyi le

ཛོགས་བྱེད་ཀྱི་ལས།

Dacă karma proiectoare ne aruncă în viața următoare, karma care finisează sau completează este karma care va decide detaliile vieții următoare.

Abhidharmakosha ne da ca exemplu un maestru în arta picturii care învață un grup de ucenici. Karma proiectoare este comparată cu schița tabloului desenată de pictor, iar karma care completează este comparată cu ucenicii care completează detaliile și culorile tabloului.

Abhidharmakosha spune: karma proiectoare este determinată doar de una dintre faptele importante pe care le-am făcut în această viață, iar totalitatea acțiunilor și a obiceiurilor pe care le-am dezvoltat, precum și totalitatea binefacerilor şi a nedreptăților pe care le-am acumulat în această viață, vor decide detaliile existenței viitoare. Deosebirea dintre karma proiectoare și karma ce finisează este prin intensitatea karmei.

Din nou subliniez faptul că această abordare nu este acceptată de școlile mai înalte, care susțin faptul că totalitatea faptelor noastre din această viață şi din viețile anterioare vor influenta existenta viitoare.

Momentul morții

Mahayana atribuie multă importanță momentului morții. Există diverse curente care predau cartea tibetană a morților. Se spune că dacă i se citește muribundului cartea tibetană a morților, poate fi îndrumat spre o viață viitoare mai bună, dacă ar fi studiat-o mai înainte.

Tradiția din care facem parte, susține că această carte nu este corectă în totalitate. În tradiția Gelukpa există texte care sunt oarecum similare cărții tibetane a morților, care sunt corecte, dar [aceste texte] nu sunt incluse în cadrul învățăturilor deschise.

Motivul pentru care este atins acest subiect, este că momentele morții sunt extrem de dificile, cele mai dificile din întreaga viață.

Se spune că procesul morții este însoțit de dureri intense, chiar și pentru cei care mor în somn. Există o durere specifică a morții care se manifestă după ce persoana a fost declarată ca fiind moartă din punct de vedere clinic. În procesul morții, simțurile sunt total bulversate, mintea încetează de a mai funcționa, încep să apară halucinații.

În aceste momente, șansa de a putea avea un gând clar care să ne conducă la o viață viitoare mai bună este zero, asta dacă nu am practicat intens și foarte serios pe parcursul vieții.

De aceea, maeștrii nu se concentrează pe astfel de lucruri cum ar fi cartea morților pentru că nu este necesar.

Unicul mod este de a acumula karma necesară, de a învăța, de a ne dezvolta obiceiuri suficient de adânci în conștiință noastră, ca să ne putem folosi de ceea ce am învățat în aceste clipe ale morții. Pentru aceste lucruri este nevoie de o pregătire temeinică.

Este important de știut că există două aspecte ale momentului morții:

1. Așa cum am spus, clipa morții este extrem de grea. Corpul, creierul, mintea sunt supuse unor procese dificile.

2. Dar pe de altă parte, clipa morții este o ocazie ieșită din comun, pentru că încep să se deschidă canalele care sunt în mod normal complet închise de-a lungul vieții noastre.

Și acesta este momentul în care se poate percepe cu adevărat vacuitatea şi se poate ajunge la iluminare, cu condiția să fi practicat foarte serios pe parcursul vieții noastre.

Fără o practică serioasă nu vom avea control în clipele morții, iar karma acumulată va decide spre ce viață ne vom îndrepta. În Tantra se practică foarte serios pentru a învinge acest moment.

Întrebarea este ”Care este acea faptă puternică, conform Abhidharmakosha care ne va decide viața noastră viitoare?”

În lecțiile trecute am vorbit despre componentele care fac să fie completă karma:

– identificarea corectă a obiectului,

– gândul ce însoțește fapta,

– executarea faptei,

– finalizarea faptei.

Cu cât motivația şi emoțiile care însoțesc fapta sunt mai puternice, cu atât karma va deveni completă. Conform Abhidharmakosha, una dintre astfel de karma, cea mai puternică ne va proiecta în viața următoare.

Școlile budiste mai înalte susțin că de fapt totalitatea faptelor noastre, a obiceiurilor, a intențiilor cele mai profunde, a faptelor pe care le facem tot timpul, va stabili existența noastră viitoare.

Cele patru combinații ale karmei proiectoare şi ale karmei de finisare

Ce înseamnă o naștere reușită şi ce înseamnă una nereușită? Se spune că există trei tipuri de vieți bune şi trei care nu sunt bune. Viețile bune sunt considerate a fi:

1. Ale ființei umane,

2. Ale zeului,

3. Ale semizeului.

Viețile considerate ca nefiind bune sunt:

1. Ale animalului

2. Ale spiritului flămând,

3. Ale ființei din infern.

Deci, trebuie să evităm nașterea în aceste lumi inferioare. Conform budismului, a lua şi a păstra cu sfințenie jurămintele, adică jurămintele de refugiu, ne protejează de căderea în aceste lumii [inferioare].

Atunci când luăm aceste jurăminte, singura obligație este de a le respecta zilnic. A lua jurămintele înseamnă a oferi respect lui Buddha, Dharma şi Sangha pentru că ele reprezintă înțelepciunea, acea înțelepciune pe care o folosim ca să nu ne mai enervăm atunci când apare în fața noastră șeful supărat.

Ceremonia de luare a jurămintelor de refugiu se face o singură dată în viață, jurămintele luate rămânând cu noi până la moarte, asta în cazul în care nu le-am respectat.

Ca să le încălcăm, va trebui să avem Lokta foarte puternică, de aceea se spune că jurămintele de refugiu sunt greu de încălcat. Mai mult, ele consolidează formarea colecției noastre de binefaceri.

Datorită faptului că energiile karmice vin cu multă intensitate, aceste jurăminte ne protejează de a cădea în lumile inferioare. Ele lasă pe banda karmică amprente foarte adânci. Există și alte jurăminte care se pot lua de mai multe ori.

Vom vorbi în continuare despre:

Mu shi

མུ་བཞི

Mu = combinații

Shi = patru

Adică cele patru combinații dintre karma proiectoare și karma de finisare.

a. karma proiectoare bună atașată de o karmă de finisare care nu este bună. Un exemplu al unei astfel de combinații este: nașterea ca ființă umană care trăiește o viață mizeră. Dacă nașterea ca om este considerată a fi o karmă proiectoare bună, viața mizeră este o karmă de finisare neplăcută.

Un alt exemplu: ne-am născut ca ființă umană, dar suntem bolnăvicioși, sau trăim în lipsuri, sau suntem infirmi şi așa mai departe.

b. karma proiectoare negativă și karma de finisare pozitivă.

De exemplu: câinele care trăiește în sânul unei familii care îl îngrijește, îl protejează și îl iubește. Deci a fi câine sau orice alt animal este o karmă proiectoare rea, iar dacă el duce și o viață bună, înseamnă că el are o karmă de finisare pozitivă.

c. karma proiectoare este rea și karma de finisare este rea.

Exemplul care se dă este: nașterea în infern dar în infernul cel mai de jos, care se numește în limba sanscrită avici. Sensul cuvântului este locul în care chinul nu se oprește niciodată, nu există nici o clipă de răgaz în tortura chinurilor. Durerile sunt maxime și pot dura milioane de ani.

d. karma proiectoare este bună şi karma de finisare este bună.

De exemplu: nașterea ca ființă umană și a ajunge la iluminare.

Lecția 7 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

Prima parte

Răspunsurile la întrebările din tema de casă aferentă lecţiei 6

Prima întrebare: Maytreia, în lucrarea sa intitulată Înalta tradiţie, Uttratantra descrie șase pași diferiți al unui proces în care tendința de a fi atașat de o anumită natură de sine, creează karma şi prin urmare o lume a suferinței. Descrieți acești pași.

Răspuns:

Primul pas, semințele cu care ne naștem în această viață, care au venit cu noi dintr-o viață anterioară, când încep să rodească ne vor determina să vedem lucrurile ca având o existență proprie de sine.

Acest pas ne conduce la al doilea care spune că începem să ne dezvoltăm tendința de a-l vedea pe eu şi pe al meu, adică corpul meu, gândurile mele, emoțiile mele, lucrurile mele ca existând în sine.

Pasul al treilea, datorită acestor semințe care ne fac să vedem lucrurile ca existând în sine, lucrurile ne vor apărea ca plăcute sau neplăcute sau neutre, având tendința de a crede că sunt frumoase/atractive sau respingătoare, ele în sine.

Pasul al patrulea este reacția pe care o avem față de ele. Pe baza înțelegerii greșite a lucrurilor, vom începe să simțim atracție sau repulsie față de ele.

Pasul al cincilea, datorită emoțiilor de a place sau displace, vom începe să facem, să spunem, să gândim lucruri negative, care colectează karma.

Ultimul pas, al șaselea spune că datorită karmei pe care am strâns-o, vom rămâne în continuare în roata suferinței.

A doua întrebare: Atunci când cele trei tipuri diferite de ființe stau împreună şi privesc paharul plin de lichid, ele văd trei lucruri diferite. Oare înseamnă acest lucru că nu exista nimic într-o formă sau alta?

Răspuns:

Răspunsul care ni-l dă maestrul Chandrakirti se află în lectura cursului 5.

El spune: Faptul că fiecare dintre ființe vede altceva, nu înseamnă că ele nu pot ști ce este corect sau incorect. Maestrul Chandrakirti ne dă următorul exemplu: Putem ști oare dacă un profesor ne spune adevărul şi altul nu? Putem ști oare dacă Buddha ne-a spus adevărul?

Maestrul Chandrakirti ne citează din spusele cuiva care a devenit discipolul lui Buddha: „acum îmi dau seama că îndrumarea ta este corectă”. Acest discipol fusese înainte oponentul lui Buddha, şi în urma unei dezbateri înțelese adevărul spuselor lui Buddha.

Dar nu aceasta este ideea. Ideea este că acest discipol văzuse că ceva este corect, spre deosebire de altceva care era incorect. Deci, faptul că ființe diferite experimentează paharul în moduri diferite, nu înseamnă că din punctul meu de vedere nu pot decide ce este corect sau ce este incorect! Ce este un act de bunătate sau ce nu este un act de bunătate.

Iar aici stă marele pericol, și acesta a fost și motivul acestei întrebări. Deoarece cineva ar putea să spună: “dacă nu știu ce este bine și ce nu, atunci nimic nu contează pentru că oricum nu pot ști”.

Aceasta este o interpretare total greșită a situației din faţa noastră.

Este bine de știut ce vede fiecare, dar din punctul meu de vedere, am karma mea care mă forțează să percep paharul într-un anume mod și să vad realitatea într-un fel anume. Din punctul în care mă aflu în această realitate, din cunoașterea pe care o am, pot spune ceea ce este bine şi ceea ce este rău.

Deci să nu confundăm lucrurile, şi să ne agățam de ideea că fiecare vede altceva decât ceea ce vedem noi, ca justificare la atitudinea nihilistă.

Răspunsul pe scurt este ca lucrurile sunt într-un fel sau altul, pentru ca le percepem într-un fel sau altul, datorita karmei acumulate în trecut care ne forțează sa le vedem așa cum le vedem.

A treia întrebare: este oare posibil ca cele trei ființe sa aibă trei percepții care sunt toate corecte, şi cu toate acestea sa tragă concluzii contradictorii despre același obiect?

Răspuns:

Răspunsul are două părți.

a. Putem afirma că percepția fiecăreia dintre cele trei ființe este corectă? Răspunsul este: da, fiecare vede în lumea ei lucrurile corect. Adică:

– omul care vede apă în lumea lui, vede apa și nu vin. El nu se înșală în identificarea obiectului.

– preta în lumea lui, acolo unde este sânge el vede sânge. Deci în lumea lui, el distinge corect.

– în lumea lui zeul, acolo unde este ambrozie, el va vedea ambrozie.

Deci identificarea din punct de vedere al fiecăreia este corectă.

b. Vom trece la a doua parte a răspunsului. Dacă fiecare din cele trei ființe percepe corect, este oare posibil ca ele sa tragă trei concluzii corecte si in același timp contradictorii, față de același obiect?

Da, toate cele trei concluzii sunt corecte si da sunt contradictorii, dar nu față de același obiect. Si aici este punctul sensibil. Atunci când spunem același obiect, presupunem ca există undeva, în afara noastră, un loc in care exista un spectator care înțelege exact ceea ce se întâmplă și vede ca in pahar este apă, si mai vede și pe alții care și ei se uită la pahar și îl percep într-un fel sau altul.

Această situație nu poate să existe.

Trebuie sa fim atenți în acest caz, să spunem că “același obiect” la care se uita cele trei ființe, este un lichid și nu apă, pentru ca apa este doar ceea ce vede omul.

De fapt, este imposibil să vorbim despre un obiect unic pe care ele le observă, deoarece nu exista nici o autoritate externă, în afara scenei descrise care să decidă ce fel de obiect este.

A patra întrebare: Descrieți modul in care secțiunea Consecință a scolii Caii de Mijloc explică ce se întâmplă în acest caz, folosind conceptul celor trei părți, cauzele materiale și cei trei factori contribuitori.

Răspuns:

Mai întâi va trebui sa înțelegem ce înseamnă cauza materială sau principală.

Orice fenomen care ni se întâmplă in viață este determinat de o cauză materială/princi-pală și de factori contribuitori.

Am dat ca exemplu ghinda și stejarul. Am vorbit despre ghinda ca fiind cauza materială / principală a stejarului, iar soarele, apa, pământul, mediul prielnic ca fiind factorii contribuitori.

Cum putem distinge cauza principala de condițiile de sprijin?

Cauza principală este cea care devine copac, adică ghinda din care iese răsadul, care apoi va crește și va deveni stejar, proces in care ghinda va dispare. Deci cauza materială este acea energie ce se transforma dintr-o formă în alta.

Mai mult de atât, trebuie să existe similitudine între cauza materială și rezultat. Ghinda este similară stejarului, pentru că din ea nu va răsări un lămâi. Aceasta lege este o lege karmică, care spune ca rezultatul este similar cauzei. Deci stejarul nu va fi similar soarelui, soarele fiind doar un factor de sprijin.

Să ne întoarcem acum la întrebarea noastră. Cele trei ființe se uita la pahar si vad lucruri diferite datorită karmei lor, care în cazul nostru este un factor contribuitor, care îi forțează sa vadă lucruri diferite.

După cum am spus, atunci când creaturile se uită la obiect, pentru fiecare dintre ele obiectul este altul. Adică lichidul din pahar este ori apă pentru om, ori ambrozie pentru zeu ori sânge pentru preta.

Cauza principală pentru care omul vede apa este apa din momentul anterior. El continua să privească, apa pe care a văzut-o în momentul anterior va deveni apa din momentul actual. La fel și in cazul zeului, el vede acum nectar pentru că cu o clipă în urma a văzut nectar. Acestea sunt cele trei cauze principale.

Maestrul Chandrakirti spune: lichidul din pahar are părți diferite in funcție de numărul observatorilor.

Dacă vor veni patru ființe si se vor uita la lichid, el va avea atunci patru părți. Toate aceste ființe nu se uită la același obiect, fiecare dintre ele se uită de fapt la cauza lui principală, iar cauza principală este parte a lichidului.

Răspunsul prezentat în tema de casă este următorul:

Cele trei obiecte pe care le percep cele trei ființe (puroi, apă sau nectar) pot fi descrise ca fiind cele trei părți ale obiectul de bază (lichidul). Lichidul furnizează „cauza principală” – materia sau lucrul care devine fiecare dintre aceste obiecte – în fiecare caz.

Cele trei tipuri diferite de karma din conștiința celor trei ființe ii forțează sa vadă obiectul de baza așa cum îl văd, constituie in acest caz “factorul de sprijin”.

A cincea întrebare: Ce se întâmplă cu cele trei părți, atunci când preta încearcă să bea din pahar?

Răspuns:

Poate preta sa vadă cele trei părți? Nu, preta va vedea numai partea lui, va vedea puroi si sânge. Si este singurul lucru pe care-l poate vedea și asta datorita karmei lui care-l forțează sa vadă ceea ce vede. Si atunci când va încerca să bea – toate celelalte părți vor fi inexistente. Fiecare ființă în parte nu poate vedea și celelalte părți ale lichidului.

A șasea întrebare: Puroiul si sângele pe care le vede preta in pahar sunt cu adevărat puroi și sânge? De ce da sau de ce nu?

Răspuns:

Puroiul și sângele din pahar sunt reale; faptul ca ele sunt o percepție impusă spiritului flămând, nu diminuează în nici un fel realitatea lor. La fel ca și apa pe care o vede omul, și acum si întotdeauna va fi doar o percepție.

Se ridică întrebarea: Dacă nu există nimic cu o existență proprie de sine, de ce este atât de important ceea ce facem?

Răspunsul este, că tocmai datorită faptului ca nimic nu are o existență proprie de sine, tot ceea ce facem este extrem de important, pentru ca viața reală pe care o trăim este rezultatul direct a ceea ce am făcut in trecut.

Rezultatul a ceea ce facem acum, îl vom experimenta în viitor, pentru ca nimic nu există în afara noastră cu o existență proprie de sine. Tot ceea ce experimentăm în momentul de față sunt doar roadele semințelor karmice pe care le-am plantat, de aceea este atât de important să fim atenți la ceea ce sădim acum in conștiința noastră, pentru ca in funcție de ceea ce sădim așa va arăta și viitorul nostru.

Numai datorită faptului că lucrurile sunt complet goale de orice existență proprie de sine, se poate ajunge la iluminare. Când aceasta înțelegere se va adânci, nu ne vom mai permite să sustragem nici cel mai mic obiect de la birou; nu ne vom mai permite de a mai face nici cele mai mici prostii. Aceasta înțelegere va duce la transformări.

A doua parte

În această lecție ne întoarcem din nou la Abhidharmakosha, și vom vorbi despre ce înseamnă karma albă si neagră.

1. Karma neagră

În limba tibetană karma neagră se traduce:

Nakpoy le

Nak înseamnă negru

Le = karma

Nakpoy le înseamnă karma neagră.

Ce înseamnă karma neagră?

Cu toții ne aflăm în lumea dorințelor, lume care face parte din samsara.

Samsara este lumea dorințelor? Nu, pentru că samsara este împărțită în:

– lumea dorințelor

– lumea formelor

– lumea fără formă.

Lumea dorințelor este tărâmul inferior al samsarei, și este lumea cea mai suferindă. De ce se numește lumea noastră, lumea dorințelor? Pentru că ceea ce o caracterizează este pasiunea, mai ales pentru mâncare și sex.

Există și alte forme de existență care aparțin de samsara, cum ar fi lumea zeilor, care la rândul ei este împărțită între lumea dorințelor și încă alte două lumi. Pentru că nu acesta este subiectul nostru de astăzi, nu vom intra acum în el.

Ființele din lumea formelor și cele din lumea fără formă se află în meditație foarte profundă, dar nu au perceput vacuitatea.

Acestea nu acumulează karmă negativă, dar pentru că încă nu si-au eliminat karmele negative din viețile trecute, ele trăiesc în continuare în samsara.

Ca rezultat al acestui fapt, atunci când li se va termina karma de a mai trăi în aceste lumi, ele vor cădea direct în infern, deoarece forțele karmelor negative se intensifică.

Pentru a avea suficientă putere de a depăși forța de gravitație a karmelor negative va trebui să percepem vacuitatea în direct. Mintea noastră va trebui să fie amestecată cu înțelepciunea, și nu să rămână dominată de ignoranță.

Dar când vom ajunge în această situație, toate karmele bune pe care le vom acumula nu vor fi suficient de puternice.

Deci, în aceste lumi ființele nu acumulează karma negativă, ci karma pozitivă. Pe de altă parte atunci când noi facem o faptă negativă, o faptă rea, karma pe care o strângem este neagră.

De ce i se spune neagră? Deoarece esența ei este neagră, în sensul că fapta rea ne va aduce în viitor suferință. Karma neagră este karma care se acumulează numai în lumea dorințelor.

2. Karma albă

Karma albă în limba tibetană este:

Karpoy le

Karpoy = alb

Le = karma

Bineînțeles ca o faptă bună ar trebui să fie o faptă albă. Dar nu este așa. Binefacerile pe care le facem nu sunt karma albă.

Ca sa fie karma albă, ființa care o colectează trebuie să fie în afara lumii dorințelor. Numai ființele din lumea formelor și din lumea fără formă pot să acumuleze karma albă, faptele lor sunt albe.

Rezultatul karmei albe este plăcerea. Esența karmei albe este albă deoarece cel care o strânge, nu suferă în momentul când face fapta. Și cu toate astea într-un târziu aceste ființe vor trebui să moară.

Atunci când noi facem un act bun suferim pentru că însăși existența noastră este suferință. Cu fiecare clipă corpul nostru îmbătrânește, se slăbește, suntem mai puțini sănătoși. Energiile care ne-au adus în această lume sunt în continuă degradare. Chiar și atunci când înfăptuim ceva bun, suferim.

3. Karma mixtă

Al treilea tip de karma este karma mixtă:

Karnak drepa

Kar înseamnă alb

Nak înseamnă negru

Drepa = mixt/amestecată

Ce înseamnă karma mixtă? Karma mixtă este karma acumulată atunci când facem o faptă bună.

– latura albă a karmei provine din faptul că actul bun a fost făcut cu motivație pură. Motivația de a ajuta pe celălalt, de exemplu.

– latura neagră a karmei provine din faptul că mintea noastră este plină de ignoranță, datorită faptului că trăim în lumea suferinței.

Rezultatul acestei karme este alb, adică plăcerea. Esența ei este neagră datorită faptului că mintea și corpul suferă în timpul efectuării faptei.

În lumea dorințelor, karma acumulată este ori mixtă ori neagră.

Karma pură

Mai există o noțiune, și anume:

Sak me kyi le

ཟག་མེད་ཀྱི་ལས།

ceea ce înseamnă karma pură.

Ea este diferită de tipurile de karma despre care am vorbit pentru că ea are rolul de a curăța karmele negre şi albe.

Dacă vă mai aduceți aminte de nammin, ceea ce înseamnă rodirea, acest tip de karma nu are acest aspect de nammin, de rodire.

În textul lecturii cursului 5 scrie, karma pură înlătură karma neagră și karma albă. Iar aici se ridică întrebarea: de ce vrem să înlăturăm karma albă? După cum știm, karma albă ne aduce numai rezultate bune. Care este problema karmelor albe? Răspunsul la aceste întrebări vor fi date în următoarele lecții.

Calea karmică

Vom vorbi în continuare despre calea karmică sau calea de acțiune.

Calea karmică în limba tibetană este:

Le kyi lam

ལས་ཀྱི་ལམ།

Pentru că o cale karmică să fie completă ea va trebui să aibă patru componente. Toate aceste detalii vin de la Maytreia prin maestrul Asanga.

Cele patru componente care fac karma să fie completă:

1.Prima componentă este obiectul implicat, el se numește bază

Shi

གཞི།

Shi înseamnă bază.

Ce înseamnă baza unei acțiuni karmice? De exemplu, în cazul unui act de crimă, obiectul este persoana ucisă. Orice acțiune are un obiect.

Într-o lecție trecută am vorbit de importanța obiectului.

– părinții sunt obiecte karmice foarte importante,

– Lama, învățătorii, sunt obiecte karmice foarte importante. Orice profesor spiritual este foarte important.

Motivul pentru care se pune atât de mult accent pe obiect, se datorează karmei care este extrem de puternică atunci când acțiunea este față de un obiect important.

Când am vorbit despre generozitate, am spus că generozitatea față de un Lama nu este aceeași cu generozitatea față de cineva care nu este Lama.

A da cuiva care suferă, este cu mult mai intens din punct de vedere karmic decât a da cuiva care nu suferă. A fi darnic față de o ființă umană este mai puternic decât a da unui animal.

2. A doua componentă a căii karmice sau a acțiunii karmice este:

Sampa

བསམས་པ།

ceea ce înseamnă gând, adică gândul implicat într-o acțiune. Această noțiune include și alte elemente cum ar fi intenția sau motivația.

3. A treia componentă este:

Jorwa

སྦྱོར་བ།

ceea ce înseamnă a săvârși fapta. De exemplu, intenționez să omor pe cineva, voi lua cuțitul și merg să-l omor. Aceasta înseamnă a executa. Și asta și la bine și la rău. În ebraică se spune: „calea spre infern este pavată cu intenții bune”, adică chiar dacă avem intenții bune nu este același lucru cu a face cu adevărat fapta, nu este aceeași karmă. A gândi de a omorî pe cineva este mai puțin grav decât acțiunea de a merge și de a-l răni.

4. A patra componentă a căii karmice este:

Tartuk

མཐར་ཐུག།

ceea ce înseamnă finalizarea faptei.

Dacă am mers să omor pe cineva, să spunem l-am înjunghiat cu cuțitul, dar nu am reușit să-l omor, asta înseamnă ca nu mi-am finalizat fapta, acțiunea. Aceasta este o karmă un pic mai puțin severă decât karma când l-am omorât cu adevărat. Se spune că acțiunea este finalizată atunci când omul este mort.

Gândurile din spatele acțiunii

În continuare vom vorbi mai pe larg despre sempa, adică despre gând.

Sempa are trei elemente:

a. identificarea corectă a obiectului.

Ma trul ma

མ་འགུལ་བ།

Exemplul pe care îl voi da apare în lectura cursului 5. Dacă am intenționat să-l omor pe Ion şi l-am omorât pe Costel, asta înseamnă că am greșit în identificarea persoanei.

Karma acestei fapte este mai puțin gravă decât karma în care am intenționat să omor și am dus fapta până la capăt.

Și invers, dacă am făcut cuiva un serviciu dar nu am știut că el este un mare Bodhisattva sau un mare Lama, deci nu l-am identificat corect, karma pe care o acumulam este pozitivă dar nu la fel de puternică ca si karma acumulată față de un obiect identificat corect.

b. gânduri rele/ afecțiuni mentale.

Nyun mong

ཉོན་མོངས།

înseamnă afecțiune mentală sau gând dăunător, gând rău. Cu alte cuvine ce se petrece în mintea noastră în timp ce acționăm. În limba sanscrită se spune klesha.

Când merg și ucid pe cineva din ură sau furie, karma pe care o acumulez este cu mult mai puternică decât cea pe care a acumulat-o când a omorât de dragul sportului.

Cu cât vom fi mai intens implicați emoțional într-o acțiune, cu atât afectează mai mult karma.

La fel se petrece și atunci când este vorba de fapte pozitive. De exemplu, serviciul pe care îl fac unui Lama, cu mult devotament si iubire, karma faptei este foarte puternică.

c. Motivaţia

Al treilea element foarte important este:

Kun long

ཀུན་སློང།

ceea ce înseamnă motivație.

Cele trei otrăvuri

Ce ne motivează sau ce ne determină să facem ceva negativ?

Dacă vă aduceți aminte, am vorbit într-o lecție trecută despre cele trei otrăvuri, care sunt:

1. Dorința, pofta, pasiunea, ce provin din ignoranță.

2. Aversiunea.

3. Ignoranța, din care provin primele două.

În lectura cursului 5, se discută pe tema celor zece precepte și care este otrava care se activează în momentul sunt încălcate.

De exemplu, în cazul furtului, otrava care se activează este dorința ignorantă. Atunci când doresc un lucru care aparține altcuiva, din lipsa neînțelegerii de ce acela are un lucru bun și eu nu am, mă va determina să fur.

Sunt fapte care sunt motivate de dorință, sunt fapte motivate de aversiune, ignoranța participând în toate. Sunt, de asemenea fapte motivate de toate cele trei otrăvuri.

Karma cetățeanului care sprijină o acțiune militară

În Abhidharmakosha, sunt prezentate câteodată discuții legate de situații etice, cum ar fi: dacă vreau să elimin pe cineva, și știu că este ceva rău să omori, voi plăti pe cineva care să-l omoare în locul meu. Am finalizat calea karmică făcând acest lucru?

Abhidharmakosha se referă la acest punct în contextul unei acțiuni militare.

Se întreabă așa: Ce se întâmplă dacă eu trăiesc într-un stat care deține armată, iar aceasta acționează violent împotriva altei populații sau se luptă cu altă armată?

Eu nu fac parte din cadrul militar dar sunt de acord ca armata să meargă “să facă ordine”. Și în consecință, ea merge și face ordine, dar și ucide oameni. Am acumulat karma negativă? Abhidharmakosha răspunde că da. Și mai mult, spune următoarele:

Mak lasokpar dun chik chir tamche jepapo shin den

Mak înseamnă război,

La sok par = şi aşa mai departe,

Dun chik = lege

Chir = deoarece

Tamche = toţi

Je pa po = execută

Shin den = ei sunt că

În caz de război sau orice altă activitate, legea este aceeași și pentru cei ce sprijină cât și pentru cel ce execută.

Dacă sprijin o acțiune, am acumulat exact aceeași karma negativă pe care o acumulează cel care apasă pe trăgaci.

A te opune dar fără violență

Se ridică întrebarea dacă este bine să ne împotrivim acțiunilor violente. Răspunsul este da, este de datoria noastră să ne opunem unor acțiuni violente.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne răzvrătim sau să nu mai plătim taxe statului – va trebui să facem tot ce putem pentru a ne asigura că intenția noastră este clară, numai prin mijloace pașnice se poate evita războiul.

Revoltele sau acțiunile agresive nu sunt bune. În măsura posibilităților noaste, ne vom folosi de mijloace pașnice pentru a preveni actele de violență.

Bineînțeles că vom reuși sau nu, acest lucru depinzând de karma pe care o avem, dar asta nu înseamnă că trebuie să stăm și să nu facem nimic. Ceea ce trebuie făcut este să ne exprimăm intenția și opinia în mod direct și explicit.

Prețul karmic al mâncărurilor gurmét

Există restaurante în care se servesc homari sau raci, și pentru ca să fie proaspeți îi păstrează vii în acvarii. Când sunt comandați homari de către clienți, încă de vii, ei sunt puși pe gheață, și apoi aruncați în apă clocotită, pentru ca să-și păstreze gustul bun.

Khen Rinpoche s-a referit la gravitatea acestor situații, spunând că oamenii condamnă acele creaturi la infernul rece sau cald încă de vii.

Cei răspunzători de aceste masacre, vor suferi enorm după moartea lor. Ei vor coborî direct în infernul rece sau cald. De ce este relevantă această situație?

Pentru că se pune întrebarea ce se întâmplă dacă eu voi merge la un asemenea restaurant și voi comanda să mi se aducă o porție de raci? Răspunsul este exact la fel ca și în fraza pe care am v-am dat-o. Dacă voi comanda mâncare într-un astfel de restaurant, voi fi părtașă la aceste fapte, de aceea voi acumula exact aceeași karmă grea pe care o acumulează și bucătarul.

De ce karma celui care ucide din furie, este mai grea decât a celui care ucide cu sânge rece?

Răspunsul este următorul: cu toate că cel care ucide cu sânge rece nu are emoții puternice, fapta lui denotă ignoranță crasă și nerespectarea legilor karmice. Nerespectarea legilor karmice lasă amprente extrem de puternice în conștiință. În ambele cazuri se acumulează karma negativă puternică.

Revenind la emoția care însoțește fapta, amprenta pe care o lasă pe banda de imprimare karmică, este cu mult mai adâncă; energia ei fiind cu mult mai intensă. De aceea, se spune despre karma care se acumulează în urma unui act care este însoțit de sentimente puternice că este foarte intensă.

Psihologii, cei care fac reclame, cunosc acest lucru. Cel care vrea ca reclama lui să aibă succes, va încerca să afecteze nivelul emoțional al clientului, să-i stârnească cât mai multe emoții intense. Cu cât sentimentul este mai intens cu atât amprenta va fi mai adâncă.

Deosebirea dintre karmă și calea karmică

Să vedem acum care este deosebirea dintre karma şi acțiunea karmică. Există trei situații:

1. Lucruri care sunt karmă și nu sunt cale karmică,

2. Lucruri care sunt cale karmică dar nu karmă,

3. Lucruri care sunt și karmă și cale karmică.

1. Ce poate fi acel lucru care este karma dar nu și cale karmică?

Un exemplu este gândul, un simplu gând care poate fi unul și neutru. Gândul în sensul că decid să fac ceva. Acesta este karma și nu cale karmică pentru că nu are cele patru componente pe care le-am denumit, ale căii karmice.

Pot aici să apară mici confuzii, adică să se creadă că dacă nu am trecut prin toate etapele unei acțiuni karmice, adică identificarea corectă a obiectului, motivația, executarea și finalizarea ei, aceasta nu este karma. Da, gândul este karma care se înregistrează pe banda karmică, dar nu și cale karmică.

Ca și radiațiile de mică intensitate care acumulează dezastre

Cu toate că nu facem fapte grave, ucidem sau furăm, tragedia este ca mintea noastră este plină de gânduri necurate. Și chiar dacă nu facem ceva concret, aceste gânduri sunt ca radiația radioactivă de mică intensitate care se acumulează în timp.

Dacă avem, de exemplu gânduri de gelozie, chiar dacă nu am făcut sau spus ceva în această direcție, orice astfel de gând este karma care se adună. Dacă avem în mod frecvent gânduri de gelozie, ele vor intra în obișnuința noastră, fapt care va crea o amprentă foarte puternică.

Dacă această amprentă va ajunge să fie dominantă în mintea noastră, ne poate determina să ne naștem în viața următoare în lumea spiritelor. Deci chiar dacă nu am finalizat calea karmică, aceste lucruri acumulează karma.

2. Ce poate fi acel lucru care este karma și calea karmică?

Karma care este și cale karmică sunt considerate a fi încălcările primelor șapte precepte.

Lu – ngak dun

Lu înseamnă corp

Ngak = vorbire

Dun = şapte

Adică cele șapte legate de corp și de vorbire: crima , furtul, comportamentul sexual neadecvat, minciuna, vorbirea dezbinătoare, vorbirea dură, vorbirea inutilă.

La aceste fapte participă gândul (o mișcare a minții adică karma), care mă motivează să fac lucruri, pe care, într-adevăr le fac fie prin vorbă sau faptă (deci acțiune karmică).

3. Ce poate fi acel lucru care este cale karmică dar nu este karma?

Acest punct este puțin mai dificil. Încălcările ultimelor trei precepte intră în această categorie.

Yi kyi sum

Yi = minte

Kyi = al

Sum = trei

adică cele trei încălcări ale minții.

Al zecelea precept este ignoranța. Ignoranța se află în mintea noastră în permanență, fie că există o mișcare a minții fie că nu.

Este mediul în care se găsește tot ceea ce fac și spun. Este ca și oceanul în care înoată peștii. Toate cele patru etape ale căii karmice sunt incluse în el. Deci ignoranța este o cale karmică fără să fie karma în sensul de mișcare a minții.

Dacă am obiceiul să râvnesc la bunurile altuia – chiar dacă momentan calea karmică nu este activă: vreau rochia ei – dacă există acest mediu de lăcomie, aceasta este cale karmică fără să fie karma.

Atunci când cineva se află în ignoranță, el nu a ales în mod intenționat să fie așa. Este o stare de spirit, în care există permanent.

Starea de a râvni, a te bucura de răul altuia sau a fi rău voit, sunt considerate ca fiind niște stări de spirit, care nu sunt neapărat conștiente, care stau în culisele minții.

Ele sunt considerate a fi cale karmică deoarece determină mintea să se miște, ceea ce înseamnă karma.

Când ne referim la cele trei precepte ca fiind cale karmică si nu karma, ne referim la starea de spirit care le însoțește și nu la partea lor activă.

Toate acestea sunt importante pentru a ne completa colecția de binefaceri

Scopul acestor studii, de a cunoaște cele patru componente ale căii karmice este de a înțelege ce anume determină karma să fie completă.

Cine face lucruri rele și nu-i pasă de karma, pentru el oricum nu este important să știe. Dar este important pentru noi. Dacă dorim să ieșim din lumea suferinței avem nevoie să acumulăm enorm de multe binefaceri.

De aceea este foarte important să știm cum să acționăm astfel încât faptele să fie puternice și complete. Este important ca:

– ele să fie îndreptate spre obiectul corect,

– să existe o motivație corectă, o gândire bună

– execuția și finalizarea lor să fie completă.

Care este finalizarea unei donații pe care am decis să o ofer Lamei?

Finalizarea este bucuria de a face o faptă bună. În budism, este obiceiul de a se spune: „recunosc că am făcut o faptă bună, știu că ea îmi acumulează karma pozitivă și ca să pot să-mi sporesc această karmă, o voi dedica bunăstării mele și bunăstării celuilalt și mă voi bucura de ceea ce am făcut”.

Toate aceste vorbe semnifică înțelegerea legilor karmice și a vacuității, înțelegerea ca această faptă îmi va aduce în viitor un rezultat bun, și sunt bucuros că am acționat așa.

Dacă vom începe să spunem: “ah, cât de bun sunt, cât sunt de talentat, cât sunt de deștept, deja am căzut în capcana egoului”. Este modul în care ne întărim egoul.

Lecția 6 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

Învăţătura lui Maytreia, din studiul Uttaratantra

Din nou țin să amintesc că nu ne aflăm în Abhidharmakosha, ci în școala cea mai înaltă Prasangika Madhyamika. Lecția de astăzi pune accentul pe legătura dintre vacuitate şi karma. Relația între vacuitate și karma formează unul dintre cele mai importante subiecte ale acestui curs, deoarece ne va da puterea să ne creăm o lume în care suferința nu mai există.

Lecția 6 are două părți. Prima parte este dintr-o carte veche pe nume:

Gyu Lama

རྒྱུད་བླ་མ།

În limba sanscrită cartea se numește Uttaratantra. Chiar dacă în titlul ei apare cuvântul tantra, aceasta nu este o carte despre tantra. Cuvântul tantra înseamnă curent sau tradiție sau linie spirituală. Sensul numelui cărții Uttaratantra este de Înaltă tradiție.

Cartea a fost scrisă de către maestrul Asanga. Asanga şi Vasubhandu au fost frați pe jumătate. Mama lor fusese călugăriță, până când a avut viziunea că va avea doi copii care vor ajunge mari maeștri. Şi într-adevăr ea născu doi băieți făcuți cu tați diferiți.

Cartea Abhidharmakosha a fost redactată de către maestrul Vashubandu. Prima parte a cărții Uttaratantra se numește Gyu Lama, scrisă de către maestrul Asanga.

Scrierea este considerată ca fiind sfântă, pentru că însuși Asanga a fost un sfânt. El s-a ridicat în paradis unde se spune că l-a întâlnit pe Maitreya. Maitreya i-a dictat maestrului Asanga cinci cărți pe care ni le-a adus nouă.

Cine a fost Maitreya?

În limba tibetană i se spune Jampa, şi este considerat ca fiind viitorul Buddha. El se află momentan în paradis şi când va veni momentul va veni printre noi. Se spune că Gyu Lama este o parte a uneia din cele cinci cărți.

Cei șase pași ai lui Maitreya

În această carte sunt prezentați în detaliu cei șase pași ai lui Maitreya, care ne explică faptul că neînțelegerea vacuității ne face să acumulăm karma negativă, în sensul de karma impură care ne menține în samsara. Toți acești pași ne arată procesul în care datorită ignoranței noastre rămânem în samsara.

Pasul 1: Semințele ignoranței

În lecția trecută am discutat despre bakchak, sămânța karmică, acea energie care rămâne în curentul nostru de conștiință atunci când facem ceva, fie că spunem, gândim sau acționăm. După ce fapta s-a încheiat, energia lui va deveni sămânța care va rămâne apoi în curentul de conștiință.

În lecția trecută am discutat despre locul în care rămân aceste semințe, loc care diferă de la școala Mind Only la școala Prasangika Madhyamika. În continuare ne vom referi de fapt la acele semințe ca tendințe spre ignoranță.

În limba tibetană, cuvântul ignoranță este:

Dak dzin

བདག་ལཇིན།

Semințele despre care vorbim sunt semințele ignoranței pe care le purtăm în curentul nostru de conștiință din viețile trecute.

Ca urmare a concepției incorecte pe care am avut-o în trecut, s-a creat o tendință de a continua să privim lucrurile în mod greșit, continuăm să le vedem greșit, fapt care va întări din ce în ce mai mult această tendință. Iar prin acest proces am trecut dintotdeauna.

Dakdzin nyi bakchak

Dakdzin înseamnă concepție greșită sau percepție greșită a lucrurilor sau ignoranță

Nyi înseamnă doi

Bakchak = semințe

Primul pas se referă la cele două semințe principale care se află în fluxul nostru de conștiință și cu care am venit în această lume.

Dacă acestea nu ar fi existat în curentul de conștiință, nu am fi ajuns în această lume, am fi fost în alta. Dovada că aceste două semințe există în noi, este faptul că suntem aici, că trăim în samsara.

Aceste semințe au venit cu noi din viața trecută, care au venit dintr-o altă viață anterioară, şi așa mai departe. Procesul de trecere dintr-o viață la alta nu a avut niciodată un început. Vom vorbi despre cele două semințe, puțin mai târziu.

Pasul 2: Cele două semințe se maturizează

Dakzin nyi kye

Cele două semințe cu care am venit în această lume, ca urmare a faptului că ele continuă să rămână în curentul nostru de conștiință, ele încep să se maturizeze.

Care sunt aceste două semințe?

a. Atașamentul de sine

Prima sămânță a ignoranței este tendința de a ne atașa de „eu”.

Kang sak kyi dak dzin

གང་ཟག་ཀྱ་དག་འཛིན།

Dak dzin = ignoranță

Kang sak înseamnă persoană sau om

Aceasta este concepția greșită a atașamentului de persoană, de orice ființă, inclusiv animalul are aceasta tendință.

Când mă gândesc la eu-l meu, când mă definesc pe mine însămi şi acționez ca atare, de fapt eu m-am atașat de ideea pe care o am despre mine.

Şi ce este în neregulă cu asta? Exist sau nu exist?

Din punct de vedere convențional, desigur că eu exist și acționez. Eu-l nostru, ne este necesar pentru a funcționa în această lume. Problema este că îi conferim acestui eu o existență proprie de sine pe care el nu o are. Problema este că avem o înțelegere greșită a ceea ce este acest „eu”. Greșeala pe care o facem este că, suntem convinși că acest “eu” are o independență de sine.

Când cineva va veni şi îmi va spune “Ești un prost!”, mă voi simți jignit. Cine este cel jignit? Unde îl voi găsi pe cel jignit? Capul meu este jignit? Mâna mea este jignită? Burta mea este jignită? Dacă voi merge să-l găsesc pe cel jignit, nu am să-l găsesc. Și aici este problema.

Problema nu este atunci când muncim în viața de zi cu zi, ci că îi conferim eu-lui o existență independentă de sine.

Deci prima sămânță a ignoranței, cu care venim în această lume este atașamentul de „eul” însuși, atașamentul de un eu care nu a existat și nu va exista vreodată. Și problema este că acest „eu” provoacă toate suferințele prin care trecem.

b. Atașamentul de “al meu”.

A doua sămânță este :

Chu kyi dak dzin

ཆོས་ཀྱ་དག་འཛིན།

Chu înseamnă dharma. Cuvântul dharma are câteva înțelesuri:

– are înțelesul de învățătură a lui Buddha,

– are înțelesul de fenomen, apariție.

– iar în contextul nostru are înțelesul de părțile mele.

Deci a doua sămânță este atașamentul de “al meu”. Aici este vorba în special de părțile din care mă compun: corpul meu, mâinile mele, mintea mea, sentimentele mele, lucrurile mele, cu alte cuvinte toate elementele fizice și mentale pe care le identific ca fiind ale mele.

Cu aceste două semințe am venit în această lume, semințe pe care le-am adus cu noi din viețile anterioare, care vor fi mereu cu noi. Am venit cu tendința de a fi atașat de “eu” şi de „al meu”, și această tendință o vom avea întotdeauna.

Atunci când omul ajunge să perceapă vacuitatea în mod direct, primul lucru pe care îl percepe este vacuitatea eu-lui (Kang sak kyi dak dzin), adică a eu-lui său. Acesta este primul lucru care se dovedește că este atât de greșit.

În această experiență, omul își percepe viața până în acel moment, inclusiv viețile anterioare, și percepe că în fiecare viață trăită, a fost în permanență atașat de “eu”, atașat încă de la început de un concept greșit, care nu a existat niciodată.

Atâta timp cât nu experimentăm vacuitatea în mod direct, înțelegerea că suntem atașați de o lume greșită, un rezultat al ignoranței noastre, nu va fi suficient de profundă.

În imaginea budistă a roții vieții, cele două tipuri de ignoranță, sunt reprezentate de omul orb. El este primul dintre cele 12 elemente ale roții vieții, pentru că toate problemele noastre încep de aici, dar cu toate acestea, acest element de legătură reprezintă și o soluție, este ușa spre rezolvarea lor și de a ieși din samsara.

Până nu vom ajunge la perceperea vacuității, înțelegerea noastră este de suprafață, nu are forța necesară ca să ne scoată din samsara. De aceea vor trebui depuse eforturi pentru a ajunge să experimentăm vacuitatea, pentru că dacă moartea ne va ajunge din urmă înainte de a o experimenta, nu știm ce ni se va întâmpla în viitor.

Vom fi nevoiți să trecem din viață în viață, eră după eră, și asta, datorită atât a ignoranței pe care o purtăm după noi cât și a faptului că nu avem suficientă putere de a distruge lanțurile samsarei.

Acestea sunt cauzele pentru care ne străduim atât de mult să ajungem la Renunțare și la Bodhicitta, pentru că ele ne împing să ajungem la înțelepciune, care să ne ajute să ne eliminăm suferința şi pentru a-i putea ajuta şi pe ceilalți să-și elimine suferințele lor.

Pasul 3. Fenomene plăcute și neplăcute.

Al treilea pas este:

Yi-ong mi-ong tsulmin tok

Yi – ong înseamnă plăcut

Mi – ong înseamnă neplăcut

Pasul al treilea spune: ca rezultat al ignoranței care începe să crească în conștiința noastră, vom întâlni fenomene care vor fi atât plăcute cât și neplăcute.

Care este problema lor? Problema este că datorită ignoranței noastre, atunci când se ivește un moment plăcut, îl vom considera că este plăcut el în sine. Credem că dacă o casă este frumoasă, ea este frumoasă în sine. Credem că șeful care urlă, este un tâmpit, el în sine. El urlă datorită faptului că nu înțelege, el în sine.

Problema este că nu înțelegem corect cum de apar așa cum apar. Explicația este că sămânța cu care am venit în această lume, bakchak, se activează și ne determină să vedem lucrurile ca fiind independente în sine și exterioare nouă, contrar faptului că ele sunt de fapt, doar o proiecție din mintea noastră.

Singura cale de a întâlni ceva frumos este că am oferit în trecut lucruri frumoase altora. Dacă am văzut ceva frumos şi înțelegem bine că acest lucru nu este frumos, el în sine, ci este doar o proiecție din mintea mea ca rezultat al generozității mele în trecut, lucrul cel mai firesc pe care îl voi face este de a-l dărui din toata inima. Numai în acest fel ne vom făuri paradisul. Este exact ceea ce Buddha face tot timpul, de aceea rămâne mereu în paradis.

Deci pasul al treilea după cum am spus, este că lucrurile apar plăcute sau neplăcute, în sine, și datorită ignoranței noastre ele ne apar, neîndoios, ca fiind exterioare nouă.

Pasul 4: Reacția noastră va fi dorința (atașamentul) sau aversiunea

Al patrulea pas este:

Duchak shedang kye

Du şi chak sunt două cuvinte care au sensul de dorință, poftă, pasiune.

Du înseamnă dorință, iar chak este o formă mai crescută a dorinței, să zicem dorința fierbinte sau pasiune sau atașament.

Shedang înseamnă aversiune, respingere, împotrivire.

Kye înseamnă se nasc sau sunt create.

Ce se întâmplă în acest pas? Atunci când apare ceva plăcut sau neplăcut, vom începe să reacționăm faţă de el. Deci această etapă este o etapă a reacției, în sensul că atunci când apare ceva frumos, reacționăm prin dorința de a-l păstra. Acesta este Duchak, adică spun: eu vreau, doresc.

Şi invers, vine cineva care țipă. Pentru că nu-mi place acest lucru, voi căuta să mă debarasez de el. Acesta este Shedang, adică aversiunea, îndepărtarea sau împotrivirea.

Aceste porniri pot lua forme agresive cum ar fi ura, dușmănia, pizma. Deci, în momentul în care îmi apare un obiect sub o formă sau alta, independent de sine, dezirabil sau indezirabil, el îmi stârnește dorința sau aversiunea, adică ori voi dori să-l păstrez ori voi dori să scap de el. Acesta este duchak shedang kye.

Kye înseamnă se nasc sau sunt create. Cu alte cuvinte: dorința sau aversiunea se nasc ca rezultat a ceea ce experimentez.

Acum, puteți spune că nu vă petreceți toată ziua, ori dorind aprig ori urând ceva. Acestea sunt noțiuni prea dure.

Atunci când ne referim la Duchak si Shedang, ne referim la formele rafinate, mai subtile pe care le îmbracă dorința şi aversiunea. În fiecare moment al vieții, suntem mânați de dorință ori de a ne apropia ori de a ne îndepărta de ceva, fie în mod fizic, fie mental, dar sub o formă ușoară.

Aproape fiecare mișcare pe care o facem, sau fiecare gând pe care îl avem, este de asemenea determinat de dorințe. De aceea, dorința, aversiunea și ignoranța sunt considerate în budism ca fiind cele trei otrăvuri, care curg permanent prin “venele noastre”.

Toate acestea se vor schimba atunci când vom percepe vacuitatea. Pentru că numai atunci vom vedea cu mult mai clar și mai intens toate aceste procese, care sunt foarte subtile, majoritatea oamenilor nefiind conștienți de ele.

Oare asta înseamnă că a dori ceva este rău?

Este greșit să credem că a dori ceva este un lucru rău. Budismul nu ne învață să vegetăm, să stăm în liniște şi să nu facem nimic. Nu este ceea ce Buddha ne-a învățat.

Din contră: vrem să ne trezim dorința spre iluminare, să ne trezim voința puternică de a ajunge la iluminare. Nu orice dorință este defectuoasă. Cu siguranță urăsc să văd pe cineva lângă mine care suferă. Și nu este nimic rău în asta!

Problema pe care o avem cu ura şi dorința, este atunci când ele vin din ignoranță, care se exprimă prin neînțelegerea de ce reacționăm așa cum reacționăm.

Pasul 5: Reacția ce acumulează karmă

Acum vine pasul cinci: șeful țipă la mine fără nici un rost, nu am făcut nimic din lucrurile pe care el le susține că le-am făcut și vreau să scap de neplăcerea creată. Cum fac asta? Voi țipa îndărăt la el și îi voi explica cât este el de prost. Ceea ce am făcut este al cincilea pas, denumit în limba tibetană:

Le sak

Le înseamnă karma.

Sak înseamnă a strânge, a aduna sau a acumula.

Le sak înseamnă a strânge lângă mine karma.

– apare șeful

– țipă la mine

– nu-mi place asta

– vreau să scap de el

– atunci voi țipa la el îndărăt ca să-l fac să plece.

Am țipat la el –> am strâns karma!

Al cincilea pas: ca urmare a reacției mele, am plantat o nouă sămânță karmică în curentul meu de conștiință; iar când ea va rodi îmi va aduce șeful înapoi, pe același [şef] sau pe altcineva.

Reacția mea, care provine din neînțelegere, din ignoranță, va fi cea care mă va forța să experimentez din nou ceva neplăcut, ceva de nedorit. Și datorită faptului că energia karmică se intensifică pe timp ce trece, va fi foarte posibil ca experiența viitoare să fie cu mult mai dură.

Cu cât vom înțelege mai bine de unde vin aceste lucruri, cu cât vom înțelege mai bine vacuitatea lor, faptul că ele sunt doar o proiecție provenită din semințele noastre karmice, cu atât tendințele noastre de a țipa la alții sau de a gândi negativ despre alții vor scade.

Dacă vreți să știți cât de bine ați asimilat înțelegerea vacuității, urmăriți-vă sentimentele grele sau gândurile negative care se ivesc din curentul vostru de conștiință atunci când sunteți puși în fața unor situații neplăcute. Dacă încă vă veți mai enerva sau încă veți mai avea emoții negative dovedește cât de mult ați înțeles sau nu vacuitatea lucrurilor.

Pasul 6: Roata vieții se învârte din nou.

Al șaselea pas este:

Korwar kor

Kor înseamnă roată sau cerc. Cuvântul kor apare de două ori: primul are sensul de roată, şi al doilea de a învârti. Pasul al șaselea pe scurt este că învârtim roata din nou.

Vom trece din nou peste seria de șase pași.

1. Am venit cu ignoranță (adică cu tendința de a da eului și părților mele o existență proprie de sine).

2. Ignoranța începe să se manifeste.

3. Lucrurile apar ca existând în sine, plăcute sau neplăcute.

4. Ca urmare, le vom dori pe cele plăcute și le vom respinge pe cele neplăcute.

5. Din cauza ignoranței reacționăm la poftă sau la aversiune, plantând astfel semințe karmice.

6. Și în final închidem cercul. Atunci când noile semințe karmice vor rodi, vom fi din nou puși în fața unor situații enervante.

Putem parcurge aceste etape și invers. Este un exercițiu. De exemplu putem începe de la pasul trei:

3. Ne apare ceva neplăcut, pentru că o sămânță karmică a dat rod. De ce?

2. Sămânța a rodit pentru că am fost ignoranți. De ce?

1. Am fost ignoranți pentru că am venit cu tendința spre ignoranță. De ce?

6. Ne-am întărit și mai mult tendința spre ignoranță învârtind roata. De ce?

5. Din cauza reacției noastre. De ce?

4. Pentru că dorim ceea ce ne place (existent prin sine) și respingem ce nu ne place (existent prin sine). De ce? … și tot așa…

Este bine să analizăm acest proces și înainte și înapoi, mai ales când în fața noastră stă cineva și țipă. Cu cât vom înțelege mai bine acești pași, cu atât vom pricepe mai repede ceea ce se întâmplă şi ne vom opri din a mai reacționa, [de a avea] așa zisa “reacție naturală/firească”.

Acest lucru natural pe care îl facem, va fi chiar acela care ne va aduce din nou o experiență dificilă.

În lectura cursului 5, se vorbește despre un al șaptelea pas, pas care ar fi concluzia trasă de maestrul Asanga asupra acestui proces. Maestrul Asanga spune: „Cauza a tot ceea ni se întâmplă este că nu am înțeles vacuitatea”.

Cu alte cuvinte, cei șase pași ne descriu rolul negativ pe care-l joacă neînțelegerea vacuității în viața noastră şi cum se face că rămânem în samsara.

Dacă veţi înțelege bine aceste învățături, veți deveni niște sfinți. Mai mult de atât, dacă le veți dărui altora, le veți face un imens bine, pentru că [astfel] le dați cheia de stopare a roții samsarei.

Se pune întrebarea dacă este bine să întrerupem legătura cu cel care ne vorbește urât. Răspunsul este următorul: în situația în care nu ne stăpânim supărarea, reacționăm cu duritate situației, ar fi bine să încetăm legătura cu persoana în cauză, pentru a nu fi puși în situația de a acumula karmă negativă.

Dar dacă încetăm orice relație cu el și [totuşi] vom continua să avem resentimente față de acesta, înseamnă că nu ne-am făcut munca dharmică așa cum trebuie.

Explicația faptului că cineva vine și țipă la noi, după cum am văzut, este că am plantat semințe în trecut atunci când noi înșine am țipat la altcineva. Singurul mod de a opri acest ciclu, este de a nu mai reacționa în fața lui (pasul 5).

Acest proces de înțelegere este lucrul cel mai important în dharma. Ca rezultat al acestuia, vom rămâne sau nu în relații cu persoana respectivă, atenți la resentimente, chiar dacă ne-am separat la un moment dat.

Cu cât vom exersa mai mult, cu cât vom trece prin acești pași dus și întors, cu atât mai mult se va aprofunda înțelegerea vacuității şi a karmei.

Cu cât înțelegerea vacuității şi a karmei se va aprofunda cu atât şi reacțiile noastre greșite se vor diminua, iar cu timpul vor fi din ce în ce mai puțini cei care să ne enerveze.

Karma şi vacuitatea

conform maestrului Chandrakirti

Vom vorbi în continuare despre:

Chu bab

Chu înseamnă apa

Bab înseamnă curent, curent de apă sau râu.

Chandrakirti a trăit în India, aproximativ în anii 650 e.n . Este considerat a fi unul dintre cei mai mari maeștri ai școlii Madhyamika Prasangika, sau Căii de mijloc.

Maestrul Chandrakirti ne prezintă următoarea scenă: trei ființe se întâlnesc pe malul unui râu.

Deoarece fiecare ființă aparține unei alte lumi, această întâlnire nu poate fi posibilă, de aceea ne vom referi la ea ca la ceva fictiv.

1. Una dintre cele trei ființe/creaturi este omul

2. A doua este zeul. Nu este vorba aici de creatorul lumii, ci este vorba de o ființă care trăiește într-un domeniu de existență mai înalt decât cel al oamenilor. Viața aici este foarte plăcută, totul este incredibil de frumos, aproape că nu există suferință.

Această lume ne amintește de mitologiile greacă şi indiană. Aceste creaturi trăiesc foarte mult, dar nu sunt nemuritori, pentru că sunt încă în samsara. Astfel că şi ei vor trebui să treacă prin procesul morții.

Datorită karmei bune pe care au acumulat-o, aceste ființe au parte de o viață plină de plăceri. În lumea lor totul miroase bine, muzica este plăcută, mâncarea este gustoasă, este toată nectar şi ambrozie.

3. A treia ființă este preta, adică spirit flămând. Spiritele preta au o karmă extrem de grea, karma zgârceniei, a supraalimentării, a risipei sau de a strânge în exces, şi așa mai departe. Dacă vom lăsa karma să-şi facă de cap şi nu o vom ține în frâu, [acest lucru] va avea ca rezultat nașterea în lumea spiritelor.

Există câteva tipuri de astfel de spirite şi anume:

– Spirite care nu sunt niciodată satisfăcute. Ele sunt reprezentate în desenele budiste, ca având burți enorme și guri foarte mici. Oricât de mult ar mânca, burta lor nu se va umple şi vor rămâne mereu flămânde. [Fiinţele preta] Sunt într-o continuă căutare a alimentelor, blestemate de a nu fi niciodată satisfăcute, de aceea viața lor este plină de suferință.

– Un alt gen de spirite flămânde sunt cele care atunci când văd un râu și se apropie să bea apă, constată că apa este de fapt puroi sau sânge sau ceva care când beau le arde pe dinăuntru.

– Sunt alte spirite care [atunci] când în sfârșit au găsit ceva de mâncare și băut, mâncarea sau băutura le provoacă arsuri mari în burtă.

Deci toate cele trei ființe stau la marginea râului. O altă versiune a acestei scene este cea în care cele trei stau în jurul mesei, iar în fața lor este așezat un pahar cu apă.

Întrebarea este ce vede fiecare din cele trei ființe?

Această situație este prezentată în lectură, sub forma unei dezbateri de logică. Trebuie subliniat faptul că toți oponenții din această dezbatere sunt de acord cu faptul că fiecare dintre ființe văd altceva în pahar.

În limba tibetană nu există un cuvânt pentru lichid, de aceea el va fi descris ca ceva care este umed și curge.

În paharul cu apă, se află o materie umedă și curgătoare. Fiecare creatură este constrânsă de karma proprie să perceapă altceva care se află în pahar.

1. Ca rezultat al propriei karme, omul va percepe apa din pahar, apa bună și curată.

2. Ca rezultat al propriei karme, zeul va vedea nectar în pahar, adică o băutură delicioasă.

3. Ca rezultat al propriei karme, spiritul va vedea în pahar sânge și puroi.

Întrebarea este cum se poate întâmpla așa ceva?

Percepție corectă sau validă

Vom discuta puțin despre o noțiune care este prezentată pe larg în cursul 4 [ACI 4], și anume noțiunea de pramana.

tsema

ཚད་མ།

Pramana este în limba sanscrită, iar în limba tibetană Tsema.

Pramana sau tsema înseamnă percepție corectă, validă.

Ce înseamnă percepție corectă? Dacă, de exemplu văd culoarea roșie și spun [că este] roșu, aceasta este o percepție corectă. Dacă văd culoarea roșie și voi spune că ea este albastră, aceasta nu va fi o percepție corectă.

Aproape toate percepțiile noastre sunt corecte. Care sunt cele incorecte? De exemplu, mă aflu într-un loc întunecat și pe jos se află un băț. Datorită întunericului nu văd bine și cred că bățul este un șarpe.

Acest caz se numește percepție incorectă, deoarece cred că obiectul este un șarpe și de fapt el este un băț.

Există situații speciale, în care nu ne putem baza pe percepțiile noastre:

• atunci când suntem într-un loc întunecat și nu vedem bine,

• atunci când suntem sub influența alcoolului sau a drogurilor,

• atunci când suntem încă adormiți și pe punctul de a ne trezi,

• atunci când suntem stăpâniți de o emoție puternică. De exemplu, suntem atât de invidioși pe colegul nostru de muncă, încât îi vom interpreta vorbele și intențiile [într-un mod] total greșit de ceea ce vrea el să spună cu adevărat.

Întrebarea care se pune este următoarea: au oare cele trei ființe au o percepție corectă, validă, atunci când privesc la paharul în care se află ceva umed și curgător?

Poate fi lichidul din pahar în același timp și apă și puroi? Pot exista simultan trei lucruri diferite? Este ca și când am întreba dacă poate fi simultan peretele și roșu și galben? (presupunând bineînțeles că peretele este ori cu totul roșu ori cu totul galben).

Maestrul Chandrakirti, la întrebarea dacă toate cele trei ființe au pramana, răspunde că acest lucru nu poate fi posibil. Ori este apă ori nu este apă. Și aici apare problema. Maestrul Chandrakirti, împreună cu toți oponenții din dezbaterea logică, sunt de acord că fiecare dintre cele trei creaturi vede altceva în pahar.

Cauza materială și condițiile de sprijin

Să luăm cazul unui copac care crește în curte. Există o cauză pentru care crește copacul în curte. Dacă va crește un stejar, cauza este că a existat o ghindă în curte din care a ieșit stejarul. Cauza în limba tibetană, i se spune:

Nyerlen gyi gyu

ཉེར་ལེན་གྱིརྒྱུ།

Cauza principală sau cauza materială a copacului este ghinda. Fără ghindă copacul nu ar exista. Dar, este oare suficientă ghinda pentru a ieși un stejar? Nu, nu este suficient, pentru că este nevoie de apă, pământ, soare, o anume temperatură, și așa mai departe. Toate acestea formează condițiile secundare sau condițiile de sprijin.

Să ne întoarcem din nou la scena noastră. Pentru a explica dacă toate cele trei ființe au pramana, vom analiza care este cauza principală pentru care ele văd ceea ce văd și care sunt condițiile secundare.

În descrierea noastră, cauza principală de a vedea un pahar cu lichid, este lichidul din clipa anterioară, iar lichidul din clipa anterioară vine din lichidul din clipa anterioară acesteia. Condiția secundară, de sprijin, este karma fiecăreia.

Deci pe lichidul din pahar, fiecare din cele trei ființe, proiectează lichidul din karma lui. Dacă omul are karma să fie o ființă umană, pe lichidul din pahar va proiecta apă, deci el va vedea apă, preta va vedea sânge, iar zeul va vedea lichidul din pahar ca [fiind] ambrozie.

Care este problema cu cauza principală?

Noi spunem, că fiecare dintre ființe, fiecare în lumea lui are o percepție corectă. Perceperea omului fiind corectă, el va vedea apa pentru că în lumea lui este cu adevărat apă. Preta va vedea sânge sau puroi, pentru că în lumea lui este cu adevărat sânge sau puroi. La fel și zeul care vede ambrozia.

Lichidul din pahar este cauza principală pentru care fiecare creatură experimentează ceea ce experimentează.

În lectura cursului 5, se spune că lichidul din pahar ar avea trei componente, care se suprapun. Fiecare componentă fiind cauza principală ce determină ceea ce vede fiecare dintre ființe.

Dacă una dintre ființe ar dispărea din scena noastră, atunci lichidul va avea două componente. Deci existența sau inexistența unei componente depinde de prezența acesteia.

Este ca și când lichidul ar exista undeva în afara noastră, în lumea exterioară nouă, iar noi proiectăm pe el, din lumea noastră interioară, din karma noastră, noțiunea fie de apă, fie de nectar, fie de sânge. Din explicația celor trei componente rezultă că și lichidul în sine nu vine din lumea exterioară, ci depinde de noi.

Cei care țin de calea de mijloc, nu spun că esența lichidului este mintea noastră, ei separă ceea ce este fizic de ceea ce nu este fizic. Dar spun că și cauza principală vine tot din karma.

Importanța discuției despre paharul cu apă

De ce este paharul atât de important?

Pentru că soluția eliminării cancerului, a morții care va veni, sau a senilității ce atacă mintea – este înțelegerea karmei și a vacuității.

Cu cât vom merge mai în profunzimea acestui subiect, cu atât vom înțelege mai bine. Este important să înțelegem că toate cele trei ființe văd lucrurile diferit conform karmei pe care o au. Fiecare dintre ele are o percepție corectă.

Karma este cea care dictează ceea ce vede fiecare. Dacă suntem bolnavi de cancer, sau dacă ne vedem cum îmbătrânim sau faptul că oamenii din jurul nostru mor, toate acestea sunt dictate în întregime de karma pe care am acumulat-o şi care acum rodește.

Lumea în care trăim a fost creată numai de noi. Ea este complet goală de orice existență proprie de sine, cu excepția faptului că vine din noi, proiectând-o din semințele karmice pe care le-am acumulat. Dacă am strâns semințele corecte, atunci vom vedea în lumea noastră nectar şi ambrozie, dacă nu, vom vedea lucruri respingătoare.

Faptul că înțeleg acum, că totul este determinat de ceea ce am făcut în trecut, acest lucru îmi va da puterea extraordinară de a decide cum vor arăta lucrurile de acum încolo. Mă voi îngriji să depun în curentul meu de conștiință acele semințe care să mă împiedice de a mai suferi şi care să-mi aducă fericirea sublimă. Acesta este scopul învățăturilor lui Buddha, al oricărui profesor budist: să vă dea puterea în mâini.

Nu va mai fi nevoie să vă învârtiți mereu datorită ignoranței în roata vieții, pentru că ignoranța se va diminua din ce în ce mai mult. Şi dacă veți merge pe această linie şi veți ajunge destul de departe, nu veți mai ajunge să fiți nici om, nici preta, și nici măcar ca un zeu, ci veți fi un Buddha.

Singura cale de a ajunge să fim Buddha este să învățăm ce este karma și cum să o acumulăm.

Asta nu înseamnă că trebuie să stăm și să ne imaginăm că suntem Buddha, așa cum nu stăm să ne imaginăm că suntem ființe umane. Așa cum starea umană pentru noi este reală și palpabilă, și starea în care se află Buddha este la fel de reală pentru el. Ambele stări sunt cu totul iluzii ce provin numai din karma fiecăruia.

Lecția 5 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

În lecţia patru am vorbit despre trei rezultate karmice, dar mai există încă unul şi anume rezultatul fiecărui act pe care îl facem este creșterea tendinței de a face același lucru. Adică dacă cineva minte, de fiecare dată când face asta, tendința lui de a minți se mărește adică minciuna se va transforma într-un obicei. Dacă le recapitulăm puțin, ele sunt: rezultatul copt (nam min), rezultatul similitudine (gyun thun) în experiențe proprii (nyong wa) și rezultatul similar în obiceiuri similare (je pa), iar al patrulea este mediul înconjurător (dak dre).

Subiectul nostru de astăzi este modul de funcţionare a karmei şi unde se păstrează karma. Pe parcursul a două lecții vom părăsi Abhidharmakosha, școala Vaibhashika şi vom trece la cartea lui Je Tsongkapa, care se numește:

Uma gongpa rab sel

Uma înseamnă calea de mijloc sau calea intermediară

Gongpa înseamnă intenție reală, adevărată

Sel = a clarifica sau a elimina obstacole

Rab sel înseamnă clarificarea completă

Numele cărții lui Je Tsongkapa este Luminarea completă a adevăratei intenții a căii de mijloc.

Este o carte foarte profundă din care vom discuta câteva părți în care Je Tsongkapa prezintă concepția căii de mijloc a școlii Prasanghika Madhyamika.

Această școală este considerată ca fiind cea mai înaltă scoală budistă și ea este cea care ne va duce în mod direct spre iluminare. Je Tsongkapa aduce de asemenea citate din școala care poartă numele de Mind Only adică Numai conștiință sau Citta Matra sau Yogachara.

În limba tibetană, la calea de mijloc se spune:

Uma

şi la școala Mind Only i se spune:

Sem tsam

Sem = minte

Tsam = numai

Je Tsongkapa, în această carte [el] se folosește de explicația școlii Mind Only despre funcționarea karmei pentru a ajunge la explicația Căii de mijloc. Veți vedea în continuare cât de detaliată este explicația școlii Mind Only. Nu vom intra în toate subtilitățile filosofice ale prezentării, ci vom merge la esența lucrurilor astfel încât noua concepție asupra lumii să ne ajute în viața de zi cu zi.

Cum sunt create amprentele karmice

Vom începe cu exemplul cu care suntem familiarizați, să spunem că am țipat la cineva. Karma rodește şi noi vom fi puși în situația în care șeful va țipa la noi. În acest exemplu, șeful stă în fața noastră şi țipă la noi. Fața lui este roșie de nervi, scoțând sunete stridente.

Școala Mind Only ne spune că există cel puțin trei componente care participă în această scenă:

1. Șeful, care stă în fața noastră și țipă. El este doar o însumare de forme și culori. Când ne referim la forme și culori, ne referim la tot ceea ce percepem cu ajutorul simțurilor noastre, inclusiv sunetele pe care le scoate. Deci ceea ce sesizăm în fața noastră este doar un fenomen fizic și chimic, un cap (obiect) rotund, față roșie, o limbă în mișcare, sunete ce se aud. Deci prima componentă este obiectul care stă în fața noastră și pe care îl percepem.

2. A doua componentă este ochiul nostru care vede şi urechea care ascultă la ceea ce se întâmplă, deci organele de simț.

Mik gi wangpo

Înseamnă simțul vederii (mik = putere). Adică retina care se află în partea anterioară a ochiului, transformă undele luminoase în semnale nervoase și pe care le transmite apoi creierului.

Este foarte important să înțelegem ce vede ochiul și ce aude urechea. Poate oare ochiul să sesizeze un șef care țipă?

Nu, nu poate să facă asta, pentru că ochiul nu înțelege “șeful”. Ochiul poate să înțeleagă „roșu”, „rotund”. Ochiul vede forme și culori. Urechea aude intensități sonore și nu ca „șeful este nervos”.

Deci organele de simț percep forme, culori și sunete, pe care le transmit apoi creierului. Chiar și creierul este o formă de simț care transmite informațiile minții.

3. În mintea noastră există:

Mik gi nampar shepa

adică este vorba despre conștientizarea legată de vedere. Există de asemenea conștientizarea auzului. De fapt fiecare organ de simț transmite minții o anume conștientizare care va produce apoi amprentele în mintea noastră.

Întrebarea este: Unde se află aceste amprente mentale?

În școala Mind Only există noțiunea de:

Kunshi

Acest kunshi este acel loc special în care sunt acumulate semințele sau amprentele karmice, un fel de depozit mintal.

Cuvântul pentru sămânța karmică este:

Bakchak

བག་ཆགས

bag chags

Atunci când ţip la cineva, mintea mea înregistrează ceea ce se întâmplă şi notează faptul că eu țip. Ea înregistrează emoția, sunetele și energia din spatele faptei după care le transformă într-o sămânță karmică.

Această sămânță conform școlii Mind Only sau Yogachara va fi păstrată în kunshi, trecând printr-o perioadă de incubare, de maturare, după care va da rod.

Ce înseamnă că dă rod? Voi întâlni pe cineva care țipă la mine. Deci avem:

– omul care țipă, adică obiectul,

– organele de simț ce percep țipetele,

– și conștientizările legate de organele de simț.

Conform budismului, există șase simțuri: auzul, văzul, mirosul, pipăitul, gustul și al șaselea este gândirea. Și fiecăruia îi corespunde o anume conștientizare.

Deci avem șase conștientizări. Toate școlile budiste sunt de acord cu faptul că există șase simțuri.

Școala Mind Only adaugă încă un simț (de fapt o conștientizare) și anume kunshi. Școala Mind Only spune că al șaptelea simț (conștientizare) este kunshi adică acel loc unde se strâng și rămân semințele karmice.

Totul vine din aceeași sămânță.

Cel mai interesant punct al școlii Mind Only este faptul că:

– obiectul care țipă la mine

– ochiul meu care-l percepe țipând la mine

– și conștientizarea mea care înregistrează țipetele

toate vin din același bakchak adică din aceeași sămânță.

Ceea ce spune școala Mind Only este faptul că nu există nimic care să nu vină din mintea mea.

Ea afirmă că nu numai conștientizarea mea la ceea ce se întâmplă vine din mintea mea, ci chiar însuși șeful vine din mintea mea. Chiar și ochiul meu care îl percepe pe cel care stă în fața mea, vine din mintea mea.

Totul vine din minte, din aceeași sămânță karmică.

Cu alte cuvinte aceeași sămânță karmică produce șeful care țipă, pe mine care vede șeful şi ochiul meu care-l percepe. Toate aceste trei elemente provin din aceeași sămânță.

De aici și numele școlii Mind Only, pentru că ea spune că totul vine numai din minte. Toată această teorie vine de la Je Tsongkapa, teorie care este foarte apropiată de cea a Căii de mijloc.

Aceasta afirmă că orice lucru care ni se pare că vine din exteriorul nostru, cum ar fi șeful, de fapt mintea noastră se uită la mintea noastră. Mintea noastră privește spre sămânța karmică pe care am depus-o în trecut în minte și care acum rodește.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că dacă eu sufăr acum, dacă există ceva care mă face să sufăr în prezent, asta este din cauza semințelor karmice pe care le-am depus în minte.

Singurul care le poate pune în minte sunt numai eu. Școala Mind Only spune că nu există nimic exterior nouă. Ne vedem doar mintea.

Acest lucru explică cum se poate că doi oameni care privesc la același obiect, fiecare îl va experimenta altfel, sau îl interpreta altfel. Vacuitatea în școala Mind Only spune că nu există o sămânță diferită care l-a creat pe șef de cea care m-a creat pe mine uitându-mă la șef.

Dacă ne aducem aminte, noțiunea de vacuitate este o noțiune negativă deoarece ea înseamnă o lipsă a ceva. Deci, ne referim aici la lipsa separării dintre factorii care mi-l aduc pe șef și factorii care mă determină să-l experimentez pe șef. Cu alte cuvinte, același factor mă face să experimentez și țipetele și pe șeful care țipă la mine.

Această școală spune că apariția șefului și experiența mea cu el vin din aceeași sămânță.

Fiecare eveniment, fără excepție, care se întâmplă în acest moment, și în toate momentele care au precedat-o și în toate momentele care vor urma, este o rodire a semințelor care se află în mintea noastră. Aceeași sămânță karmică, același bakchak determină și fenomenul și pe mine percepându-l, cu ajutorul ochiului și conștientizării ochiului.

Dacă înțelegem aceste explicații și dacă le acceptăm, atunci când va apărea ceva neplăcut care ne va face să suferim, vom ști că unicul motiv a ceea ce se întâmplă este că am plantat semințe în mintea noastră.

Și dacă este așa, singurul mod de schimba ceva este să fim foarte atenți la ceea ce intră în mintea noastră. Și dacă vom avea grijă să nu mai plantăm nimic care să ne aducă necazuri în viitor, acest lucru ne va permite să ajungem la iluminare.

Dacă înțelegem acest mecanism și vom începe să fim atenți la ceea ce facem, spunem sau gândim, să lucrăm serios cu carnețelul, încet, încet mintea noastră se va curăța, lucru care va duce la purificarea lumii înconjurătoare.

Și de ce așa? Pentru că toată lumea ce ne înconjoară este rodul semințelor din mintea noastră.

Puțin despre mecanica acestui proces

Ideea despre care vorbește școala Mind Only este că orice faptă pe care o facem, fie prin gând, vorbire sau printr-o acțiune este karma.

Când fapta pe care o facem se încheie, energia ei este transferată in kunshi, sub formă de bakchak, sub formă de sămânță. Școala spune că bakchak nu este nici ceva fizic și nici mental ci de fapt el este o formă de energie care rămâne în kunshi până când va da rod.

În lecțiile trecute am vorbit despre timpul de incubare și despre karmele care pot rodi în această viață, sau în viața următoare sau în următoarele. Ceea ce înțelegem este faptul că această karmă poate să rămână în kunshi foarte mult timp, chiar și milioane de ani.

Oare semințele stau în kunshi și nu trec prin transformări?

Răspunsul este nu, pentru ca mintea continuă să se schimbe, deci și semințele vor trece în permanență prin transformări.

Atâta timp cât o sămânță nu a rodit, ea se schimbă cu fiecare clipă, este ca și când se recopiază de la un moment la altul, transferând-și energia de la cea veche la cea nouă, până în momentul rodirii.

Se mai poate spune că sămânța care stă în kunshi se distruge și se reface de la un moment la altul. Aceeași sămânță, trece din clipa (a) la clipa (b), iar cea din clipa (a) dispare. Se spune că semințele se comportă ca un curent, ca apa dintr-un râu care curge.

Dacă acceptăm această explicație, atunci va trebui să fim atenți la ceea ce spunem, facem sau gândim, şi prin urmare rezultatul va fi că treptat va apărea calmul. Viața noastră se va liniști încetul cu încetul, pentru că obiceiurile noastre sunt adânc înrădăcinate și avem destule semințe vechi care vor continua să dea roade.

Înțelegerea noastră se va aprofunda cu timpul, ceea ce va grăbi procesul nostru spiritual. Ca să ajungem la Nirvana nu este suficient să ascultăm învățăturile o singură dată. De aceea va trebui să învățăm și să practicăm cu seriozitate.

Asupra a ceea ce ni se întâmplă în viața noastră nu avem nici un control, pentru că este rodul semințelor plantate în trecut, dar când ne este deja clar acest proces, nu vom mai spune: „ah, sunt condamnat să sufăr, și nu am ce face”, ci vom spune: „ba da, am ce face! Pot să fac ceva de acum înainte”.

Cu ceea ce se petrece în prezent nu mai avem ce face. Este prea târziu să mai facem ceva, pentru că rodul este deja prezent, este precum un copac, pe care nu-l putem vârî înapoi în pământ.

Și cu toate acestea, vom primi cu calm situația pentru că înțelegem că ea vine din noi, și mai mult, deja deținem pe deplin controlul a ceea ce se va întâmpla în viitor.

Reacția noastră la ceea ce se întâmplă va fi calmă, neliniștea interioară va dispare datorită faptului că știm de unde vin lucrurile neplăcute şi înțelegem cum funcționează mecanismul karmic.

Într-una din lecții am vorbit despre regele Kalinga, şi despre soldații lui care tăiau organele călugărului, unul după altul. Oare el a suferit? Călugărul nu suferea în interior, deși durerea fizică era îngrozitoare.

Durerea nu exista în gândirea lui, şi știa că orice reacție în fața acestei situații îi va continua suferința. În interiorul lui, el era complet liniștit. Acest rezultat vine numai când vom avea o înțelegere profundă a învățăturilor.

Conform școlii Mind Only, nimic nu vine din exteriorul nostru.

Noi ne uităm, de fapt la mintea noastră așa cum ne uităm la un film pe ecran. Și dacă filmul de pe ecran are două dimensiuni, cel la care se uită mintea, la kunshi este în trei dimensiuni. Putem simți totul, putem mirosi sau putem să îmbrățișăm. Și cu toate acestea, tot ceea ce se întâmplă în realitate este doar un film.

Chiar și calea de mijloc acceptă faptul că nu există nimic în afara noastră, care sa aibă o existență proprie de sine. Totul este o proiecție!

Motivul pentru care ne este atât de greu să acceptam aceste lucruri este că nu am perceput încă vacuitatea în direct. Atât timp cât nu percepem vacuitatea, vom fi convinși că lucrurile există în afara noastră.

Suntem convinși de faptul că șeful există în sine, că are casa lui, soția lui, că a venit cu mașina de acasă și acum țipă la noi, în timp ce de fapt toată această poveste despre casa lui, soția lui, mașina lui se află numai în mintea noastră. Totul este un film pe care numai noi îl regizăm.

Trebuie să fim foarte atenți să nu cădem în capcana nihilismului, adică să spunem: ”dacă este așa, șeful de fapt nici nu există”.

Șeful da există. Pot spune că mașina de pe stradă nu există, dar ea poate da peste mine și mă poate răni, și voi suferi dureri. Mașina este adevărată, spitalul unde ajung este adevărat, contul din bancă și el este adevărat.

Faptul că totul vine din mintea noastră, nu face lucrurile să fie mai puțin reale, în sens convențional. Dimpotrivă, acest lucru le face foarte reale. Și datorită acestui fapt va trebui să fim foarte atenți la ceea ce gândim, spunem și facem pentru că aceste lucruri reale să nu ajungă să ne rănească. Deci, totul este doar un film în care toate simțurile noastre participă în el. El este real și dureros, și în același timp este realizat în totalitate de noi înșine.

Întrebarea este de ce atunci când două persoane diferite se uită la același obiect, îl experimentează diferit ? Suntem în școala Prasanghika Madhyamika.

Să ne imaginăm că există într-o baie trei oglinzi atârnate pe trei pereți. În prima oglindă vedem ceea ce este în a doua, și în a treia vedem ceea ce este în prima, și asta până la infinit.

Același lucru se petrece și în mintea noastră. Atunci când vedem un obiect și vedem pe altcineva care se uită la același obiect, și obiectul și persoana sunt în mintea mea, și chiar și ceea ce vede el este tot în mintea mea.

Este oglinda care se reflectă într-o altă oglindă, care se reflectă și ea într-o altă oglindă, și nimic mai mult.

Se pune întrebarea dacă și persoana care se uită la același obiect vine din mintea noastră, cum se face că nu cădem în nihilism?

Răspunsul este că acest lucru nu se întâmplă, pentru că există realitatea convențională, realitate care merge mână în mână cu vacuitatea. Trăim într-o lume a fenomenelor, a celor obișnuite, convenționale dar și iluzorii.

Și cu toate că ele sunt iluzorii, sunt foarte reale. Toată suferința noastră este reală. De aceea va trebui sa recunoaștem că realitatea convențională există, este adevărată, este reală dar care ne aduce și suferință, și câteodată bucurii.

Tot ceea ce semănăm, culegem. Tot ceea ce vom depune în kunshi, va trebui să rodească. Chiar și pentru Buddha, realitatea convențională nu a dispărut. Ea există în permanență.

Dar el a învățat să planteze semințele corecte, de aceea realitatea care rodește îl determină să fie într-un continuu extaz. Toate semințele se dezvoltă şi se înmulțesc mereu într-o singură direcție.

Lumea fenomenelor nu va dispare când înțelegem vacuitatea. Ea încă există.

Toată această teorie pe care o expunem este ca să înțelegem cum funcționează lucrurile și pentru a ne îngriji să plantăm tot timpul semințele care trebuie.

Datorită semințelor pe care le-am plantat în trecut, lumea fenomenelor va continua să existe.

Datoria noastră este să fim foarte atenți la comportamentul nostru moral, la păstrarea perceptelor sau a jurămintelor, pentru că rezultatul va fi realitatea noastră viitoare. De aceea nu putem cădea în nihilism.

Oare realitatea convențională este tot una cu vacuitatea?

Nu. De ce nu? Pentru că realitatea vacuității este realitatea supremă, pe când realitatea condiționată este iluzorie.

În realitatea convențională lucrurile apar într-un anume mod, dar nu în modul în care sunt ele cu adevărat. Când ne apare șeful supărat, ni se pare că el vine din exteriorul nostru și ni se pare că natura lui este să fie un om rău, dar el nu este deloc așa. El vine de fapt din kunshi, din magazia noastră mentală.

Realitatea supremă, ultimă, este cea adevărată.

Deci, există două realități complet diferite – diferite ca esență, dar total conectate între ele.

Vacuitatea nu există fără realitatea convențională, și nici cea convențională fără vacuitate.

Întotdeauna, ele vor merge împreună. Chiar și atunci când vom ajunge la iluminare, vor exista aceste nivele de realitate. Va exista o lume a fenomenelor și va exista o lume a realității absolute, și una vine din cealaltă.

Există oare liberă alegere? Răspunsul este, ca și libera alegere este goală de orice natură. Ea apare în lumea fenomenelor, în lumea convențională, dar nu și în lumea absolută.

Nici ea nu are o existență proprie de sine, pentru că ea este de asemenea un rezultat karmic. Deci întrebarea este: avem liberă alegere sau nu o avem?

Răspunsul budist la această întrebare este următorul: libera alegere apare numai în lumea convențională, avem iluzia că alegem liber. În realitatea obișnuită a lucrurilor, dacă nu le analizăm și nu le examinăm cu atenție, ele vor apare ca liberă alegere.

Dar de fapt, nu există nimic care să nu depindă de semințele noastre karmice. De aceea, orice lucru există în mod condiționat, inclusiv liberă alegere.

În concluzie, în lumea convențională experimentăm alegerea liberă, dar de fapt ea depinde de semințele noastre karmice.

Și dacă este așa, atunci ce rost are să ne mai căznim să realizăm ceva, dacă oricum lucrurile se întâmplă?

Răspunsul la aceasta dilemă este că dacă nu vom face eforturi, nu vom putea planta semințele necesare pentru a ajunge la iluminare.

Dacă vom sta și vom ridica mâinile sus și vom spune: dacă totul este deja dictat, la ce bun să mai fac eforturi? În acest moment am întrerupt deja orice proces de depunere a semințelor care să ne ducă spre iluminare.

În lumea noastră convențională, apare că facem efort, dar numai așa putem progresa.

„Eul”

Vom trece acum la Madhiamika Prasanghika. În continuare rămânem la cartea lui Je Tsongkapa.

Maestrul Je Tsongkapa, se bazează în această carte pe Chandrakirti, unul dintre fondatorii școlii Madhyamika, în vechea Indie. Chandrakirti a fost, de asemenea și un principal comentator al lucrărilor lui Nagarjuna. Deci Nagarjuna și Chandrakirti au fost fondatorii de bază ai școlii Madhyamika Prasanghika.

Ei spun că tot ceea ce am descris până acum, descriere care aparține școlii Mind Only, este corect cu excepția unui singur lucru: kunshi.

Ei nu sunt de acord că există în mintea noastră un loc separat în care sunt păstrate semințele karmice.

A predat oare Buddha, noțiunea de kunshi? Da. Toate școlile au fost predate de Buddha, inclusiv școala Mind Only. El a vorbit despre kunshi, pentru că ne este mai ușor să vorbim despre un fel de depozit separat în care sunt depuse semințele karmice.

Cu ceea ce nu sunt de acord maeștrii Nagarjuna și Chandrakirti este faptul că acest depozit are o independență proprie de sine. Ei spun că nu există nimic care să existe în sine, inclusiv mintea și inclusiv conștientizările din minte.

Si dacă nu există kunshi, atunci în ce loc se află semințele? Răspunsul școlii Madhiamika este simplu pe de o parte, dar pe de altă este necesară o aprofundare.

Ea spune că semințele karmice sunt așezate în “eu”.

La ce se referă ei când spun “eu”?

Vom vorbi în continuare de noțiunea:

Nga tsam

Nga înseamnă eu

Tsam înseamnă numai

Nga tsam este tradus ca numai eu sau doar eu.

O mare parte din învățăturile budiste se ocupă de studiul a cine sunt eu, cine este acest “eu”, de a-l găsi pe acest “eu”. Când ne vom referi în continuare la “eu”, ne vom referi la eul convențional. Cu alte cuvinte “eu” fără procesul de analizare a eu-lui.

Dacă:

– Abhidharmakosha spune că semințele karmice se află în aură

– și școala Mind Only le localizează în kunshi,

– școala Madhiamika („Calea de mijloc”) spune că nimic nu are o existență proprie de sine, și că semințele se află în „eu”, referindu-se de fapt la curentul de conștiință.

Dacă vă gândiți ca metaforă, la apa unui râu, “eu” este precum curentul de apă. Energia tuturor semințelor karmice pe care le am în momentul de față, va trece la semințele karmice din momentul următor și așa mai departe, proces în care semințele se distrug și se refac în mod continuu.

Eul meu din această clipă, totalitatea emoțiilor, a experiențelor, a înțelegerilor mele vin din întreg ansamblul, așa cum a fost în momentul precedent, iar acest moment va transfera toate aceste energii în mintea mea în clipa de față.

Putem asemăna acest proces cu un joc de biliard, în care bila lovește pe cealaltă și îi transferă energia lui. Așa și semințele din clipa precedentă își transferă energiile lor semințelor din clipa de față, în timp ce cele vechi se distrug și cele noi se refac.

Noțiune şi etichetă

Multe din sutrele lui Buddha poartă numele celor ce l-au cerut. Adică, discipolul vine la Buddha şi îi cere să-i explice una sau alta.

Învățătura primită va purta numele discipolului. Există o sutră care se numește Sutra cerută de Upali. În această sutră, Buddha spune: “și cerurile și infernul sunt creațiile minții tale. Nu există nici un loc în afara ta care să se numească infern, numai tu îl creezi”.

Acest fapt îl va face să fie mai puțin real? Buddha spune: “infernul este la fel de real ca și încăperea în care stăm în momentul de față. Ambele sunt reale în aceeași măsură și de asemenea ambele sunt fructul minții noastre”.

În lectura cursului 5 există un citat foarte frumos din aceeași sutră a lui Upali:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,

Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc.

În orice loc vei căuta, pe creatorul lor nu-l vei găsi,

Pentru că toate acestea din puterea conceptului se ivesc.

Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.

La ce se referă Buddha aici? Ce înseamnă noțiunea şi eticheta?

Înainte de a continua, vom vorbi despre:

Tokpe taksam

Tokpe înseamnă noțiune, concept sau termen

Tak înseamnă eticheta

Tsam = numai

Şcoala Madhiamika Prasanghika spune: tot ce apare în lumea noastră, apare numai şi numai prin puterea noțiunii şi a etichetei sau lumea este exact așa cum o etichetăm.

Acesta este singurul mod în care pot apărea fenomenele în viața noastră, prin noțiunile și etichetele pe care la proiectăm.

Cum îl vedem pe șef că este supărat conform Căii de mijloc?

Unicul mod în care-l putem experimenta pe șef supărat, este de a proiecta noțiunea de supărare pe un ansamblu de forme, culori și sunete.

Și de unde vine noțiunea de supărare? Ea vine din semințele karmice, din faptul că ne-am supărat în trecut. Dacă nu am fi avut această sămânță karmică, nu am fi fost puși niciodată în situația să experimentăm pe cineva furios în viața noastră.

De unde vin formele şi culorile? Dacă vom începe să analizăm corpul fizic al șefului, fața lui roșie, de exemplu, este un concept. Culoarea roșie este o noțiune pe care o proiectez, care și ea este un rezultat karmic al semințelor din noi.

Orice formă, fie că este rotundă sau alungită și așa mai departe, este doar proiecția noastră karmică.

Prasanghika Madhiamika compară acest proces de analizare cu foile/straturile unei cepe.

Deci când spunem că șeful este gol de orice existență proprie de sine, ne referim la faptul că șeful este numai și numai o imagine pe care o proiectăm din cumulul de concepte și etichete pe care le-am adunat prin semințele karmice.

O simplă proiecție pe un ansamblu de forme și culori. La acest nivel, în care nu sunt analizate formele, culorile sau fenomenele fizice, proiectăm o lume a noțiunilor.

Dacă vom merge în “profunzimea cepei”, și vom analiza stratul fenomenelor fizice care apar în viața noastră, vom găsi aceeași lume de noțiuni pe care le proiectăm. (obs. Svatantrika – jumi/juma – proiectăm pe ceva ce există în sine)

O întreagă gamă de noțiuni proiectăm pe partea dreaptă și cea stângă a șefului.

Și dacă analizăm partea stângă a șefului, și acolo vom găsi că proiectăm noțiuni.

În orice loc în care ne vom opri, vom da peste date brute și pe ele vom proiecta etichetele.

Și dacă vom continua să analizăm aceste date brute, de fiecare dată vom coborî la alt nivel de date brute ca și ele la rândul lor le vom găsi că sunt goale de orice existență proprie de sine şi sunt doar etichete pe care le proiectăm. Și tot așa la infinit.

Cu cât vom analiza mai mult, vom ajunge la alt un loc care trebuie analizat. Nu există sfârșit la această investigație. Această analiză este o meditație asupra vacuității, pentru că dacă vom căuta să găsim ceva pe care să nu-l etichetăm, nu-l vom găsi niciodată. Iar aceasta este de fapt vacuitatea lucrurilor.

Proiecția este reală

Ceea ce este comun la cele două scoli, este faptul că amândouă afirmă că nu există nimic din ceea ce experimentăm, care să nu vină de la noi, adică din semințele karmice din mintea noastră.

Ambele susțin de asemenea că trebuie să fim foarte atenți la ceea ce gândim, spunem și facem, pentru că ceea ce semănăm, este ceea ce vom culege.

Cele două, însă nu sunt de acord în ceea ce privește locul în care se strâng semințele și cum se desfășoară procesul de proiecție.

Ambele școli sunt de acord că lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine, și cu toate că fiecare definește vacuitatea puțin diferit, ele susțin importanța semințelor care sunt plantate.

Nu putem spune că dacă un lucru este gol, atunci el nu există și deci nu este important. Acest lucru dovedește neînțelegerea vacuității. Înțelegerea vacuității înseamnă că totul depinde de ceea ce facem, de aceea este extrem de important ce facem, pentru că totul este gol de orice existență proprie de sine.

Este adevărat ca lucrurile sunt iluzorii, toată realitatea convențională este iluzorie, și cu toate acestea iluzia este reală, tridimensională, dureroasă și ne costă bani.

Ce ne forțează să-l experimentăm pe șef așa cum este? Este sămânța karmică, bakchak, din curentul nostru de conștiință sau din kunshi (după cum spune şcoala Mind Only).

De aceea avem datoria să ne debarasăm de semințele pe care încă le avem, și să încetăm să mai reacționăm în fața evenimentelor într-un mod care să ne perpetueze suferința.

Disputa dintre cele două școli

De multe ori, în literatura Gelugpa școlile sunt prezentate prin disputele pe care le au între ele. De exemplu școala Prasanghika Madhiamika spune școlii Mind Only: tu susții existența lui kunshi, atunci unde se află el? Kunshi are o existenţă proprie de sine?

Vine școala Mind Only şi îl citează pe Buddha. Ea spune: Buddha a spus că totul vine din minte, atunci cum de a spus Buddha că totul vine din minte?

La această întrebare, școala Prasanghika Madhiamika vine cu două răspunsuri, unul pozitiv şi unul negativ.

1. Răspunsul negativ este următorul: Buddha a vrut să sublinieze faptul că toate fenomenele care apar în viața noastră, au fost create de mintea noastră și nu de către un factor extern. Chiar și citatul din sutra lui Upali pe care l-am prezentat înainte accentuează acest fapt.

2. Răspunsul pozitiv care explică afirmația lui Buddha, că totul este minte, este că Buddha a dorit să sublinieze faptul că mintea este principalul lucru. Lumea vine în principal din ignoranța minții noastre.

Școala Mind Only spune: așa cum avem conștientizarea simțului vederii, conștientizarea simțului auzului, conștientizările celorlalte simțuri, avem şi conștientizarea numărul șapte și anume un fel de loc în mintea noastră în care stau semințele karmice, un fel de incubator unde ele se dezvoltă, iar atunci când devin mature ne vor crea realitatea noastră şi toate conștientizările simțurilor.

Acest loc, kunshi, se presupune a fi un loc separat în minte, care ar produce restul minții, având în acest fel un grad de auto-existență. Această școală mai vorbește și despre o parte (latură) a minții care observă restul minții, cum ar fi în meditație, când aceasta sesizează că nu mai suntem concentrați pe obiectul meditației şi ne atenționează să revenim.

Școala Mind Only adaugă această parte specială a minții, un fel de super minte, lucru cu care școala Prasanghika Madhiamika nu este de acord.

Prasanghika Madhiamika spune: adevărat este că tot ceea ce se întâmplă vine ca rezultat al semințelor karmice. Aceste semințe le purtăm cu noi, în curentul nostru de conștiință până la distrugerea lor completă. Ele in fiecare clipă se reînnoiesc și curg ca șuvoiul de apă.

Dacă înțelegem toate acestea, nu vom mai putea ignora lucrurile pe care le facem, spunem sau gândim. Nu vom mai lua lucrurile cu ușurință şi să spunem: ”Eee, asta nu este important.”, pentru că, pur și simplu, orice lucru plantează sămânța în mintea noastră. Iar când am plantat-o este foarte greu să o îndepărtăm.

Se pune întrebarea : semințele sunt depuse în eu, dacă eul nu există pentru că și el este o etichetă, înseamnă că nimic nu există?

Conform școlii Prasanghika Madhamika, atunci când se referă la ”eu”, ea se referă la acel „eu” convențional, care apare ca existând în sine, de care ne folosim zilnic în viața noastră convențională. În acest eu, stau semințele karmice.

Dacă vom începe să le examinăm în cel mai mic detaliu, nu le vom putea găsi pentru că nici ele nu au nici o existență proprie de sine. Dar în existența noastră convențională, ele apar și se manifestă și datorită lor suferim. Datorită lor, trăim într-o lume în care există foamete, războaie, boli, bătrânețe și moarte.

De aceea se spune că suferim inutil, pentru că lucrurile de care suferim nu există. Și cu toate astea, durerea este concretă.

În încheiere, putem spune că nu avem, în momentul de față, nici un control pe ceea ce ne apare în viață, pentru că totul vine din trecut, iar prezentul este un fruct copt. Este foarte important să înțelegem procesul prin care putem opri plantarea semințelor care ne pot produce atâta suferință. Iar înțelegerea lui [a procesului] va fi cel care ne va elibera din suferință.

Lecția 4 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Partea A

Al patrulea capitol din Abhidharmakosha este plin de liste și clasificări a diverselor aspecte ale karmei. În acest curs veți primi doar o parte din aceste liste, numai pe acelea care sunt relevante în viața noastră şi a căror scop este de a fi aplicate imediat în lumea samsarică.

Cartea Abhidharmakosha cât şi comentariile asupra ei sunt foarte greu de înțeles. Spre marele nostru noroc, maestrul Je Tsongkapa a strâns învățăturile expuse în sutrele lui Buddha şi în vechile manuscrise, şi le-a pus sub o formă clară şi accesibilă în Lam Rim Chemo. Vom trece la Je Tsongkapa puțin mai târziu.

În această lecţie vom discuta despre rezultatele (consecinţele) karmice. Prima clasificare a karmei peste care vom trece, va fi ….

Clasificarea karmei în funcție de termenul de timp în care vom experimenta rezultatele karmice

Karma este împărțită în trei tipuri, și anume,

1. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în această viață.

TONG – GYUR GYI LE

(mthong chos myong ’gyur gyi las)

Acest tip de karma este destul de rară. Puține rezultate vom putea vedea în această viață, şi de aceea se spune că dacă vrem să vedem rezultate, karmele vor trebui să fie extrem de intense, adică karma va trebui să fie executată cu o forță extraordinară.

Nu putem trece mai departe fără a nu ne referi la Tantra. Ideea în Tantra este de a lua calea Mahayana şi de a o face suficient de puternică astfel încât să dea deja rezultate în această viață.

Deci, toată ideea în tantra se bazează pe modul în care trebuie efectuate cele mai intense karme, pentru a avea șansa să experimentăm rezultatele lor, chiar în această viață. Ne vom întoarce la acest tip de karma puțin mai târziu.

2. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în viața imediat următoare.

KYENE NYONG-GYUR GYI LE

(skyes nas myong ’gyur gyi las)

Al doilea tip de karma este cea a cărei rezultate le vom vedea în viața imediat următoare. Trebuie să menționez că nu ne referim aici la Bardo, adică la lumea tranzitorie dintre această viață şi următoarea. Conform budismului, după ce omul moare, el se naște şi moare în Bardo, adică el va exista o perioadă scurtă de timp în această lume, după care se va reîncarna în viaţa următoare. Deci atunci când spunem viața viitoare nu ne referim la Bardo.

3. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în viețile de după viața imediat următoare.

LEN-DRANG SHEN-LA NYONG – GYUR GYI LE

(lan grangs gzhan la myong ’gyur gyi las)

Trebuie să subliniem faptul că aceste lucruri nu le putem ști sau vedea, pentru că nu am ajuns încă la un nivel atât de profund de înțelegere al dharmei, de aceea trebuie să ne bazăm pe Buddha. Această cunoaștere ține de o realitate care este ascunsă de noi, tainică. Chiar şi cel care a ajuns la nivele destul de înalte, nu poate să vadă toate acestea.

Multora dintre noi, le este greu sa creadă în ceva ce nu pot vedea, de aceea este nevoie de cineva pe care să ne sprijinim. Toată concepția budistă este construită pe continuitatea existenței noastre, continuitate care depinde de karma pe care am acumulat-o, iar aceste lucruri sunt exact cele pe care nu le putem vedea.

Pentru a putea da crezare spuselor lui Buddha, va trebui mai întâi să verificăm dacă el este cu adevărat o autoritate pe care ne putem baza.

Acest lucru îl putem face cu ajutorul logicii noastre, până când vom fi convinși că Buddha într-adevăr știe bine ceea ce spune și că nu are nici cel mai mic interes să ascundă adevărul.

Cursul nr. 4 se ocupă de logica budistă.

În continuare vom trece pe scurt asupra a…

Trei moduri de examinare a veridicității spuselor lui Buddha sau a oricărui învățător

1. Primul examen este de a compara spusele învățătorului cu experiența noastră de viață, adică vom verifica dacă există ceva în experiența noastră de viață care să contrazică ceea ce ni se spune.

De exemplu: dacă cineva vine și îmi spune că soarele este albastru, din capul locului nu-l voi crede, pentru că din experiența mea directă eu îl văd că nu este albastru. Deci, în mod firesc reacția mea va fi de a elimina lucrurile care mi se spun pentru că ele vin în contradicție cu experiența mea directă de viață.

2. Al doilea examen este de a verifica dacă lucrurile spuse de învățător sunt compatibile cu cele la care putem ajunge în mod logic.

De exemplu, dacă văd undeva fum, voi trage concluzia că acolo este un foc care arde. Dacă va veni cineva și îmi va spune că fumul vine din mintea mea, bineînțeles că logica mea îi va anula spusele, și asta pentru faptul că logica mea deductivă se bazează pe experiența de viață. Deci, chiar dacă nu văd focul în mod direct, pot, în mod sigur să trag concluzia că acolo unde este fum este și foc. Dacă cineva îmi va spune că nu există foc, voi tinde să nu-l cred.

Deci primul examen constă în a verifica cum se potrivesc lucrurile care mi se spun în funcție de experiența mea de viață, iar al doilea, cum se potrivesc lucrurile în funcție de logica mea.

Până acum am acoperit două verificări:

a. Verificarea lucrurilor pe care le pot vedea eu însumi și apoi le compar cu spusele celui ce-mi vorbește despre ele.

b. Verificarea lucrurilor pe care nu le pot vedea, dar pe care le pot experimenta în mod indirect, folosindu-mă de propria mea logică și comparând apoi cu ceea ce mi se spune.

Examenul al treilea se folosește în cazul în care există lucruri pe care nu le pot vedea și nici nu pot ajunge la ele prin logică, cum ar fi de exemplu legile karmice.

3. Al treilea examen este de a verifica consecvența spuselor învățătorului.

Oare ceea ce mi-a spus profesorul acum, este în contradicție cu ceea ce mi-a spus în trecut? Este oare el consecvent în ceea ce îmi prezintă?

Budismul în permanentă ne încurajează să folosim aceste moduri de examinare și să punem întrebări, pentru că dacă nu vom întreba şi nu ne vom convinge că sursa care ne învață este o sursă demnă de încredere, nu vom putea parcurge acest drum și nici nu vom putea vedea rezultate.

Bineînțeles că oamenii pot avea îndoieli cu privire la ceea ce li se spune, și putem vorbi de două tipuri de îndoieli:

• un tip de îndoială este cea care spune: “nu știu ce se întâmplă acolo, dar nici nu voi merge să mă lămuresc”, tendința fiind de a renunța din capul locului.

Acest tip de îndoială tinde într-o direcție negativă, care nu ne servește în dharma.

• un alt tip de îndoială este cea care tinde într-o direcție pozitivă, care spune: “nu știu ce se întâmplă aici, nu înțeleg totul, dar voi continua să mă lămuresc, voi continua să învăț, și voi continua să pun întrebări cu scopul de a-mi clarifica îndoielile pe care le am”.

Acest tip de îndoială este exact tipul pe care budismul îl încurajează, pentru că el joacă un rol important în evoluția noastră.

Concepția noastră convențională asupra lumii în care trăim, lumea samsarică nu cuprinde descrieri detaliate ale karmei, de aceea va trebui să ne bazăm pe Buddha.

Şi tot ceea ce v-am spus despre examinările logice, ele nu ne pot ajuta să decodificăm legile karmice deoarece acestea sunt considerate ca fiind un adevăr ascuns.

Și ca să pot verifica corectitudinea acestor legi, mă voi folosi de logica mea pentru a verifica adevărul spuselor învățătorului.

Și cum fac asta? Mă voi uita la alte lucruri despre care el îmi vorbește şi verific dacă se potrivesc experienței mele de viață. De exemplu: învățătorul îmi vorbește despre adevărul suferinței.

Acesta se potrivește în viața mea? Suferința pe care o văd în viață se potrivește cu descrierile lui Buddha? Buddha a descris cu toată atenția tipurile de suferință, intrând în orice arie a vieții noastre. Oare experiența mea concordă cu descrierile lui?

În concluzie vom verifica dacă învățătorul nostru este consecvent în ceea ce ne transmite, și dacă vom găsi că el este statornic, atunci îi vom acorda încredere în ceea ce spune și mai ales despre subiectele pe care nu le putem atinge deocamdată.

Noțiunea de “karma” în literatura budistă.

Noțiunea de karma, se referă la latura negativă a ei, cu toate că legile karmice pe care le vom descrie mai departe nu țin numai de partea negativă ci și de cea pozitivă. Dar în general numele de karma se referă la ceea ce noi numim karma impură, necurată. Atunci când karma este pură, scripturile folosesc alți termeni, și anume virtute sau merit. Deja nu se mai vorbește de karma.

Atunci când scrierile budiste se referă la karma, ele de fapt vorbesc de samsara, vorbesc de această calitate care se schimbă în permanență, care urcă şi coboară.

Doresc să vă spun că atunci când ne referim la karma faptelor pe care le facem în gând, vorbă și acțiune, ne referim la faptul că fiecare acțiune plantează o sămânță. Pentru ca sămânța să germineze și apoi să dea roade sunt necesare condiții de sprijin, cum ar fi sol fertil, soare, umiditatea necesară. Aceasta este analogia care se folosește în karma.

Întotdeauna este nevoie de o cauză principală, aceasta fiind sămânța depusă ca rezultat a ceea ce am făcut, și de condițiile de sprijin.

Cele patru tipuri de karma care trebuie să rodească.

Înainte de a intra în detalii, se pune întrebarea dacă celelalte tipuri de karma care nu sunt cuprinse în lista pe care am să o prezint în continuare, nu „dau roade”, adică semințele lor dispar? Nu, Buddha afirmă că semințele karmice nu vor dispare niciodată, dar pot exista circumstanțe ca ele să nu fie fertile, să nu dea roade. În continuare vom denumi tipurile de karma care vor da cu siguranță roade.

1. Fapta comisă cu emoție sau cu intenție foarte puternică.

Primul tip este fapta comisă cu o emoție foarte puternică sau cu intenție foarte puternică sau dintr-o motivație intensă.

Shuk drak po

Shuk = forță

Drakpo = feroce, puternică, înverșunare

Un exemplu al acestui tip de faptă este cea făcută cu multă ură.

Amprenta pe bandă de înregistrare karmică, pe care o lasă omorul săvârșit din ură imensă este atât de puternică încât ea va trebui sa dea roade. Efectele ei vor fi suferințe mari în viitor. Aceasta este latura negativă.

Din punct de vedere pozitiv, un act efectuat dintr-o imensă iubire față de Lama, dintr-un adânc devotament față de Lama, va trebui să dea roade chiar în această viață. De aceea, o mare parte din practica spirituală se bazează pe consolidarea relațiilor cu cel care ne învăță și dezvoltarea iubirii față de el. Acesta este modul care face ca lucrurile să devină mult mai puternice.

În această categorie putem să introducem și acțiunile făcute dintr-o ignoranță crasă, adică făcute dintr-o concepție a lumii care spune: „nimic nu contează, pot să fac ceea ce vreau, nu există reguli de moralitate, nu există karma, nu există vacuitate, toate astea sunt numai prostii”. Astfel de acte vor avea de asemenea consecințe dure – și ele vor trebui să rodească.

2. Fapta comisă față de un obiect sfânt.

Al doilea tip este:

Yunten gyi shi

Yonten = calitate personală bună sau realizare spirituală sau virtute.

Gyi = cuvânt de legătură

Shi = bază

Deci bază a calităților spirituale.

Acest lucru se referă la cele trei diamante (giuvaieruri), adică Buddha, Dharma și Sangha.

Aceste trei obiecte sunt considerate ca fiind extrem de importante pe scala binelui, a binefacerii. De aceea karma efectuată față de acestea va trebui să rodească.

Întrebarea este: care este motivul pentru care aceste trei diamante, Buddha, Dharma şi Sangha sunt atât de înalte?

• Buddha este exemplu al unei persoane care a ajuns la înțelepciunea profundă, a realizat calea şi a ajuns la iluminare.

• Dharma este înțelepciunea, este împlinirea, realizarea, este calea.

• Sangha se referă la toți cei care au perceput vacuitatea în mod direct, la cei care sunt Arya, persoane care sunt considerate ființe superioare, datorită faptului că au practicat calea într-o asemenea măsură, încât ne pot ajuta şi îndruma pe calea noastră.

Deoarece cele trei obiecte ne ajută să ne apropriem de iluminare, karma acumulată prin acțiunile noastre față de ele este foarte puternică.

Orice lucru, învățătură, persoană care ne aproprie de iluminare este cel mai important obiect din punct de vedere al acțiunii karmice, iar acțiunea făcută în raport cu un astfel de obiect este cea mai intensă.

Și de ce așa? Deoarece cu cât ne vom apropia mai mult de iluminare, abilitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți va crește foarte rapid. Pe măsură ce progresăm pe un drum spiritual, acțiunile noastre vor avea un impact cu mult mai mare asupra lumii.

Datorită bunătății inimii noastre, vom putea influența oamenii, iar înțelepciunea şi iubirea noastră va crește din ce în ce mai mult. În acest fel vom putea ajunge la un număr mult mai mare de oameni pentru a-i scoate din suferință.

De aceea orice lucru care sprijină progresul spre iluminare, este obiectul cel mai înalt față de care va trebui să acționăm. Acesta este motivul pentru care karmele acumulate sunt atât de intense.

3. Fapta comisă în repetate rânduri (de nenumărate ori).

Al treilea tip de karma care rodește este:

Gyun chak su

Tot aceste cuvinte împreună înseamnă iar și iar, având sensul de fapta pe care o comitem în repetate rânduri.

Dacă ne comportăm la fel de nenumărate ori, în fiecare zi sau destul de des, obiceiul nostru va lăsa o amprentă puternică pe banda de înregistrare karmică, și de aceea ea va rodi repede.

Motivul pentru care se pune atât de mult accent pe ceea ce facem în această viață, este că, desigur, cu cât ne vom obișnui mai mult de a face același lucruri, de a gândi și de a vorbi, cu atât mai mult există șansa ca ele să dea mai repede roade și să ne influențeze viața următoare.

Și dacă fapta va fi comisă și cu intenție puternică, efectul ei îl vom resimți chiar în această viață.

De aceea învățătura despre karma este atât de importantă:

– ne obișnuiește cu lucrurile, care ne servesc pentru a ieși din suferință

– și invers: ne dezrădăcinează obiceiurile care ne provoacă suferință.

Dacă vă întrebați dacă aveți un astfel de obicei, faptul că ne aflăm în lumea dorințelor demonstrează că fiecare dintre noi are cel puțin un obicei. Deci, avem ce munci în acest domeniu.

Avem obiceiuri care ne fac să ne naștem într-o lume plină de suferință, într-o lume în care va trebui să ne despărțim de tot ceea ce avem, într-o lume în care suntem constrânși să îmbătrânim, să ne îmbolnăvim și să murim, și asta pentru că avem Gyun chak su, obiceiuri care nu sunt corecte și care nu funcționează.

4. Uciderea părinților.

Ultimul tip de karma este:

Pa Ma Sopa

Pa = tatăl

Ma = mama

Sopa = a ucide, a omorî

Deci a omorî părinții.

Uciderea părinților este o faptă atât de grea încât ea va trebui să dea roade. Este practic imposibil să fugi de rezultatele ei.

Când spunem “va trebui sa dea roade”, nu ne referim la faptul că va da roade în această viață, ci la faptul că actul de omor va da roade în viața imediat următoare; cel care a comis crima după moartea lui va merge direct în infern.

Omorul din milă.

În Abhidharmakosha, scrie explicit că în situația în care vrem să ne ajutăm părinții să nu mai sufere, fapta de a le lua viața este atât de grea încât vom fi nevoiți să suferim de pe urmele ei, și să nu mai vorbim de faptul că nu ne este deloc clar dacă le oprim suferința cu adevărat.

Și motivul este că nu putem vedea, nu putem ști ce se întâmplă în partea cealaltă.

Din dorința de a ajuta, de a grăbi moartea cuiva datorită imensei lui suferințe, putem cădea foarte ușor în capcană.

Lama Dvora povestește despre mama ei care se afla în comă la reanimare, legată de aparatele de respirație artificială. Văzând suferința mamei, se gândea cum să o ajute să nu mai sufere și credea că dacă ar decupla-o de la aparate, nu ar mai suferi.

Lama povestește că a rugat medicul să o deconecteze pe mama ei de la aparate, dar spre norocul ei acesta a refuzat-o. În acele momente, Lama Dvora spune că a fost foarte supărată pe medic, dar că și-a dat seama ce karmă grea ar fi acumulat.

Dorința noastră de a ajuta în aceste situații se bazează pe ignoranță, deoarece credem că dacă cel suferind va muri, durerile lui vor dispare; în mod firesc facem distincție între corpul fizic care devine inert, şi mintea care nu mai funcționează.

Nu avem nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplă cu mintea după aceea. Tot ceea ce vedem este că organismul fizic încetează orice activitate, este tot ceea ce putem să măsurăm cu aparatele.

Nu avem cum să știm încotro pleacă mintea. Iar noi în loc să spunem: „nu știu unde se duce mintea”, spunem: „dacă nu văd înseamnă că în mod sigur mintea a încetat să mai funcționeze”.

Acest mod de gândire este total greșit. Nu avem nici o certitudine. Conform budismului, este foarte probabil ca ei să sufere cu mult mai mult în locurile unde se duc, de aceea este de datoria noastră să nu-i grăbim într-acolo.

Se pune întrebarea de ce karma de a ucide părinții este cu mult mai grea decât karma de a ucide o persoană oarecare?

Răspunsul este că părinții noștri ne-au dăruit acest corp. Fără de el nu avem nici o cale de a ajunge la iluminare. Pentru cel care intră în Tantra, corpul este o unealtă foarte importantă pentru a ajunge la iluminare. El, în sine nu este important pentru că îmbătrânește şi moare, dar datorită faptului că numai prin el se poate ajunge la iluminare, este de o mare valoare.

De aceea părinții, din punct de vedere karmic sunt obiecte esențiale, și la bine și la rău. Deci, karma de a face rău părinților este foarte grea, și invers: îngrijirea, asigurarea bunăstării și fericirii lor acumulează karma extrem de bună.

În cazul în care dorim să ușurăm durerile celui suferind, putem să-i oferim medicamente pentru ameliorarea și scăderea intensității lor, dar în nici un caz, nu ne grăbim să îi punem capăt vieții lui. Este foarte clar că a lua cuiva viața ne va aduce mari suferințe și necazuri în viitor, și mai mult, nu avem nici o idee dacă fapta noastră le va opri suferința.

Chiar și în situația în care cel suferind cere să-l ajutăm să moară mai repede, vom face tot posibilul să-i ușurăm durerile, dar sub nici o formă nu vom accepta să-i întrerupem viața.

În scrierile budiste scrie că dacă cineva reușește să neutralizeze energiile acumulate după un act de omor al unuia dintre părinți, el va trebui să meargă după moartea lui în infern, chiar și numai pentru o clipă, deoarece karma trebuie să rodească. Chiar dacă se purifică karma, dar datorită gravității faptei de a omorî părinții, ea va trebui să dea rezultate chiar și într-o formă ușoară.

Partea B

Doi factori care determină karma să rodească chiar în această viață.

1. Primul factor este:

Shing gyi kye par

Shing înseamnă obiect.

Kye par înseamnă deosebit, distinctiv, ieșit din comun.

La ce ne referim? Ne referim la importanța obiectului în karma. Dacă înainte am vorbit despre tipurile de karma care trebuie să rodească, vom vorbi acum despre factorul față de care acumulăm acest tip de karma.

Dacă obiectul este distinctiv, foarte puternic, karma acumulată nu numai că va trebui să rodească, ci va rodi chiar în această viață.

Mă întorc din nou la tantra. Ideea în tantra este de a lucra cu un obiect foarte puternic, astfel încât karma acumulată să rodească în această viață şi astfel să ajungem la iluminare tot în această viață.

Care este acest obiect puternic? Cu cât obiectul este mai apropiat de iluminare cu atât este mai puternic. Lama este obiectul cel mai puternic. Dacă îl vom sprijini, ne vom îngriji de necesitățile lui, de bunăstarea lui, îl vom asculta, toate acestea vor face să acumulăm karmă extrem de puternică.

Acțiunile făcute în a sprijini dharma, în a crea condițiile necesare pentru a fi transmisă dharma, a preda dharma, a învăța, a medita, a face temele când Lama cere, a dona în scopul de a răspândi dharma, sunt şi ele foarte intense.

Acțiunile față de Sangha, față de cei care sunt foarte avansați spiritual care pot să ajute mulți să ajungă la iluminare, şi ele sunt foarte puternice din punct de vedere karmic.

În lectura cursului 5 (textul original), sunt descrise faptele a doi călugări care trăiau în aceeași comunitate și care la un moment dat a fost scindată. Unul dintre călugări care era foarte avansat în realizările lui spirituale și în înțelegerea dharmei depuse mari eforturi pentru a-i apropia pe oameni, reușind în cele din urmă să strângă legăturile dintre ei.

Al doilea călugăr, invidios pe reușita acestuia, începu să-l critice și îl porecli “femeia”. Dacă ne gândim la circumstanțele acestei povesti, adică vechea Indie, unde statutul social al femeii era inferior, ea nu putea învăța și nici nu putea avea acces la dharma, să dai cuiva porecla de femeie era extrem de jignitor.

Călugărul invidios, spunea în zeflemea: “priviți femeia care apropie alte femei”, bătându-și joc și de ceilalți călugări din comunitate.

Se povestește că acest călugăr care i-a umilit pe ceilalți, a devenit femeie chiar în acea viață, după care s-a născut încă de 500 de ori ca femeie, adică într-o societate în care statutul femeilor era inferior.

Cum știm asta? Bineînțeles că toate aceste povești au fost spuse de Buddha. El a afirmat că acel călugăr care s-a reîncarnat de 500 de ori ca femeie a fost el însuși.

Scopul acestei povești este nu numai de a nu umili femeile, ci să ilustreze faptul că un act îndreptat împotriva cuiva care este avansat în dharma este foarte grav, iar consecințele lui vor apărea chiar în această viață.

Este foarte interesant faptul că schimbarea de sex apare de foarte multe ori în literatura budistă. Sunt relatate multe cazuri în care schimbarea sexului la oameni se petrece în mod spontan.

Pe cine vom ajuta mai întâi?

Acțiunea de a ajuta, poate fi evaluată în funcție de importanța obiectului pe care îl ajutăm

• este foarte bine să ajutăm un animal, dar este cu mult mai bine să fie ajutat un om.

• este mult mai puternic actul de a ajuta pe cei bolnavi sau nevoiași, decât pe cei care nu sunt.

• dacă ar trebui aleasă o persoană ca să-i dăruim ceva, acela care sprijină pe cât mai mulți să ajungă la iluminare este cu mult mai important din punct de vedere karmic decât oricare altul. Deci a acționa față de un Lama, față de dharma, este cu mult mai puternic.

2. Al doilea factor este:

Sampa kye par

Sampa = gând

Kye par înseamnă deosebit, distinctiv, ieșit din comun.

Acest factor se referă la faptul că motivația sau intenția care însoțește fapta trebuie să fie foarte puternică. Dacă înainte am discutat despre faptul că obiectul trebuie să fie deosebit, să fie puternic, acum vom vorbi despre motivația faptei.

Deci ca să vedem rezultatele faptei chiar în această viață, motivația care o însoțește trebuie să fie ieșită din comun.

Motivația, emoția și credința.

Din nou revenim la faptul că cei doi factori joacă un rol foarte important în tantra.

În tantra, cu cât fapta este făcută dintr-o credință puternică, cu intenție serioasă, rezultatele ei vor fi mult mai intense. Este foarte important să ne folosim de toate instrumentele logice pentru a elimina orice îndoială, pentru a nu interfera cu credința noastră.

Ceea ce este important în tantra este să se ajungă la o stare de credință sinceră şi adevărată. În cazul în care ceva ne împiedică să ajungem acolo, este de datoria noastră să clarificăm lucrurile și să eliminăm piedicile, pentru că altfel nu vom putea vedea rezultate.

Tot în lectura cursului 5 (textul original) se află povestea unui eunuc. În acele vremuri se știe că regii aveau în curtea regală eunuci care păzeau haremurile.

Se povestește că într-o zi un eunuc văzu pe cineva mânând o cireadă de 500 de tauri. Eunucul îl întrebă pe stăpân încotro mâna cireada iar acesta îi răspunse că duce taurii la castrat.

Eunucul cunoscând durerea prin care trece o ființă când este castrată și având multă milă și compasiune pentru toată turma de tauri care stătea în fața lui, scoase toți banii pe care îi avea și cumpără toată cireada, pentru a împiedica suferința castrării prin care ar fi trebuit să treacă taurii.

Povestea spune cum că, urmare a intenției sale puternice cu care a acționat, i-a apărut organul sexual chiar în acea viață.

Sunt multe astfel de povești. Geshe hla povestește că tatăl lui fusese un pasionat vânător şi pescar. În fiecare vară mergea înflăcărat să vâneze și să pescuiască. La sfârșitul vieții sale, se îmbolnăvi de cancer, trecând prin diverse operații.

Geshe hla spune că a văzut corpul tatălui său, tăiat de sus până jos așa cum se taie un pește pe toată lungimea lui. Geshe hla ne-a spus că intensitatea emoției cu care participa la vânătoare și la pescuit, în a lua viața altei ființe, a dat roade încă în viața lui.

Deci factorii care determină karma să dea roade chiar în această viață sunt:

1. forța obiectului

2. forța intenției.

Vom trece acum la următoarea listă și anume:

Cele patru tipuri de obiecte puternice

Rămânem în aceeași categorie a karmei care rodește chiar în această viață.

Am vorbit mai înainte de cele trei diamante, care sunt obiecte puternice: Buddha, Dharma şi Sangha, iar acum vom trece peste încă alte patru obiecte.

Adevărul este că șansa de a le întâlni nu este prea mare, dar pentru ca materia să fie completă le vom preda în continuare. Toate cele patru obiecte sunt cazuri de persoane care au ieșit din meditație profundă, meditație cu care au ajuns la realizări spirituale foarte înalte.

1. Primul exemplu este a unei persoane care tocmai a ieșit din meditația de încetare, adică anumite forțe karmice din viața lui încetează complet. Acest tip de meditație este foarte apropiat de Nirvana.

Când un astfel de om iese din meditație, el este ca un prunc din punct de vedere spiritual. Cel ce se află la acest nivel este extrem de vulnerabil și de sensibil, dar în același timp puterea lui este imensă datorită realizării lui spirituale.

Primele clipe care însoțesc marea realizare spirituală sunt extrem de importante din punct de vedere karmic atât pentru cel ajuns la această realizare cât și pentru cei care îl sprijină.

Deci a sprijini o astfel de persoană este o karmă foarte puternică. Și invers, răul făcut unei astfel de persoane este o karmă negativă.

2. Al doilea exemplu este al unei persoane care a ieșit din meditația asupra iubirii necondiționate.

Acest lucru nu este Bodhicitta, deoarece în școala Abhidharma nu se vorbește de ea. Această școală vorbește despre iubirea necondiționată, despre Brahmavihara iubirii sau Metta.

Brahmavihara înseamnă cele patru stări divine sau cele patru virtuți.

Metta = iubirea

Karuna = compasiunea

Mudita = empatia

Uppekha = comportament egal

Cel ce iese dintr-o astfel de meditație în care aproape că mintea a încetat, reprezintă un obiect înalt. Dacă aveți ocazia să fiți aproape de o asemenea persoană, sprijiniți-l cât puteți.

3. Al treilea exemplu este al unei persoane care percepe pentru prima oară vacuitatea.

Din nou spunem că sprijinul acestuia acumulează o karmă foarte puternică.

4. Al patrulea exemplu este al unei persoane care a ieșit dintr-o meditație la care a ajuns la nivelul de Arhat / Arhant.

Adică a ajuns la nivelul în care și-a eliminat orice afecțiune mentală din curentul lui de conștiință. Ce înseamnă afecțiune mentală? Afecțiunea mentală este un factor mental ce perturbă liniștea sufletească.

Câți se află la aceste stadii de dezvoltare spirituală? Foarte putini.

Cum putem şti la ce nivel se află în meditație cel care meditează lângă noi? Adevărul este că nu știm, de aceea va trebui să ne purtăm cu mult respect față de toți și să le acordăm tot sprijinul necesar.

Cele trei (tipuri de) rezultate karmice.

Vom trece acum de la Abhidharmakosha la Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a scris lucrarea Lam Rim Chenmo adică Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare.

În cursul 1 am trecut peste o parte a lui.

Și acum revenim din nou la ea. Tot ceea ce a scris Je Tsongkapa a fost compilat de la Buddha, adică nu el a inventat ceea ce a scris, ci doar a prelucrat informația și a pus-o sub o formă accesibilă nouă.

Cele trei (tipuri de, factori) rezultate sunt: Nam min, Gyun thun şi Dak dre.

1. Severitatea rezultatului corespunde gravității actului

Primul (tip de) rezultat (factor) este:

Nam min

Ceea ce înseamnă rodire sau rezultat karmic.

Am discutat în această lecție despre când se petrece rodirea și ce o determină să rodească. Je Tsongkapa se referă la acest aspect al karmei puțin diferit.

El nu ne vorbește despre când și dacă rodește karma, ci despre cum rodește ea.

El prezintă modul în care rodește karma referindu-se la fiecare din cele zece fapte rele: omorul, furtul, comportamentul sexual inadecvat și așa mai departe.

Clasificarea în funcție de intensitatea intenției:

• dacă actul a fost făcut cu intenție puternică, cum ar fi omorul din ură, efectul lui va fi coborârea în infern în viața următoare.

• dacă actul a fost făcut la un nivel mediu emoțional, efectul lui va fi nașterea în lumea spiritelor flămânde.

• și dacă actul a fost făcut cu o intenție minoră sau fără intenție, efectul va fi nașterea în lumea animală.

Clasificarea în funcție de importanța obiectului

Despre importanța obiectului am discutat mai înainte. A omorî o insectă este o faptă rea, dar și mai grea este omuciderea. De ce omuciderea este foarte gravă din punct de vedere karmic? Pentru că omul este cu mult mai aproape de iluminare.

Șansa unei furnici să ajungă la iluminare în această viață este cu mult mai mică. Ea va trebui să treacă mai întâi prin multe alte vieți. Omul are cu mult mai multe mijloace care îi permit să ajungă la iluminare, de aceea cu cât ne apropiem mai mult spre iluminare, cu atât rezultatul este mai grav.

2. Calitatea rezultatului corespunde calității actului

Al doilea (tip de) rezultat (factor) este:

Gyun thun

Gyun thun înseamnă similitudine.

Je Tsongkapa ne vorbește despre similitudinea dintre faptă și rezultat, mai bine zis asemănarea dintre calitatea faptei și calitatea rezultatului. Sunt aici două componente – Nyong wa (experiențe similare, rodire similară personală) și Je pa (obicei similar, tendința de a face fapte similare).

De exemplu, dacă am făcut o faptă negativă, şi spre norocul nostru nu am ajuns în infern sau în lumea spiritelor sau în lumea animalelor, şi ne-am născut ca ființe omenești, purtăm în continuare energia negativă a faptei.

Deci rezultatul în viața noastră va fi conform faptei făcute. Deoarece lista corespondențelor se află în lectura cursului 5 (textul original, pagina 84-89), vom trece peste ea pe scurt.

a. De exemplu, dacă avem karma omorului, și am reușit să ne naștem ca oameni, rezultatul, mai târziu va fi o viață plină de boli, sau o viață scurtă, sau un trai în zone în care viața este mereu în pericol. (obicei – devii o persoană care găsește plăcere în a omorî și în restul situațiilor similare)

b. Karma furtului – dacă am furat în viața anterioară și am reușit să ne naștem ca oameni – efectul faptei va fi o viață plină de lipsuri, sau nu va fi niciodată suficient, sau o viață de sărăcie, ce deții este doar proprietate comună cu ceilalți. (obicei – devii o persoană care găsește plăcere în furt și în restul situațiilor similare)

c. Karma comportamentului sexual inadecvat – dacă am avut un comportament sexual inadecvat, și ne-am născut ca ființă umană – efectul lui va fi o viață în care vom avea probleme în a ne ține partenerul lângă noi, sau partenerul tinde să flirteze, sau este dorit de altele și cu greu îl putem păstra.

Există și un alt gen de rezultate karmice, cum ar fi: nu avem încredere în oamenii din jurul nostru sau nu ne putem baza pe ei, sau simțim că oamenii ne pot trăda sau în viața noastră există multă concurență și cu greu putem păstra ceea ce deținem. În concluzie efectul dominant este lipsa de loialitate și înșelarea încrederii. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

d. Karma minciunii – karma minciunii rodește prin faptul că oamenii nu cred când le spunem adevărul, adică nu au încredere în noi. Un alt efect al karmei minciunii este înșelăciunea, suntem înșelați. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

e. Karma vorbirii care dezbină – efectul ei este că oamenii din jurul nostru se luptă între ei sau se confruntă mereu sau au un caracter neplăcut. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

f. Karma vorbirii aspre sau dure – un efect personal pe care o are această karmă pentru noi este că auzim multe lucruri neplăcute, insulte, mustrări, reproșuri, înjurături, țipete. Avem mereu impresia că cei care ne vorbesc vor să ne provoace, să ne enerveze. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

g. Karma vorbirii inutile, fără sens – efectul ei este că oamenii nu sunt interesați să audă ceea ce vrem să le spunem, nu prețuiesc spusele noastre, asta din partea lor. În ceea ce ne privește pe noi, efectul karmei va fi nesiguranța de sine, vom fi nesiguri de ceea ce spunem, ești afectat printr-o lipsă de încredere. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

h. Karma râvnirii, a lăcomiei – în cazul în care nu ne naștem ca ființe umane, rezultatul acestei karme va fi nașterea în lumea spiritelor flămânde. Dacă ne-am născut ca oameni atunci vom fi dominați de dorințe, de pofte, de pasiuni. Avem o personalitate a cărui motiv dominant este multitudinea dorințelor, vrem una, vrem alta. Alergăm neîncetat după lucruri și niciodată nu suntem mulțumiți de ceea ce avem sau de ceea ce obținem. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament)

i. Karma de a te bucura de răul celuilalt și invidia – trăsătura generală a acestei karme este de a nu-l încuraja pe celălalt, de a nu-l susține, de a nu-i ura lucruri bune, și din contra ne bucurăm de răul altuia. Atunci când această karmă va rodi, ne vom trezi în situații în care nu vom fi ajutați sau nu se va găsi nimeni cine să ne ajute. Tendința noastră ori va fi să-i rănim pe ceilalți, sau să le facem rău, ori să fim noi înșine mereu loviți de ceilalți. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

j. Karma ignoranței, a concepției greșite – rezultatul aceste karme va fi și mai multă ignoranță, adică multă prostie, stupiditate. Avem tendința să fim evazivi, confuzi, vicleni, imprevizibili. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

Dacă vrem să vedem ce fel de karmă avem, ne vom uita la ceea ce se întâmplă în viața noastră, ceea ce întâlnim în viața noastră în funcție de lista pe care v-am expus-o, listă care nu este completă deoarece ne-am referit numai la cele zece fapte negative.

De fapt lista este cu mult mai lungă. Deci dacă sesizăm un fenomen ce ni se întâmplă, asemănător cu cel listat înseamnă că va trebui să ne purificăm de karma acumulată.

Deci primul factor a fost severitatea rezultatului, iar al doilea calitatea rezultatului. Vom trece la al treilea factor, tip de rezultat care este Dak dre.

3. Mediul înconjurător ca rezultat al karmei.

Je Tsongkapa ne spune că rezultatele karmelor pe care le-am acumulat nu le simțim numai personal ci ele afectează și mediului nostru înconjurător. Vom parcurge în continuare lista acestor rezultate karmice.

1. mediul înconjurător ca rezultat al karmei omorului este un mediu în care este lipsa de mâncare, există foamete, sau există mâncare dar care nu este hrănitoare. Plantele de cultură nu cresc sau mâncarea este greu de digerat, sau ne face rău. Un mediu în care medicamentele nu au efect.

2. mediul ca rezultat al karmei furtului este unul în care totul este insuficient, plantațiile și culturile de plante de asemenea sunt insuficiente sau se strică, secetă, inundații. Deci un mediu în care orice lucru duce la lipsuri.

3. mediul ca rezultat al karmei comportamentului sexual inadecvat – este unul poluat, murdar, cu mirosuri de fecale și urină, noroi, praf, multă mizerie. Un mediu în care aerul sau apele sunt poluate, sunt invazii de insecte sau lucrurile sunt neplăcute, neestetice. Dacă vedem aceste lucruri în viața noastră, în mediul în care trăim, sursa provenienței lor nu este numai comportamentul sexual inadecvat ci și infidelitatea sau lipsa de încredere care nu sunt legate neapărat de viața de familie. Deci sursa poate fi infidelitatea sau neîncrederea în general.

4. mediul ca rezultat al karmei minciunii este descris ca fiind unul în care oamenii nu cooperează unii cu alții, munca de echipă nu reușește niciodată, se ciondănesc mereu, se înșală reciproc, își bagă cuțite în spate, conduc la eșecul celuilalt. În general mediul este înfricoșător și plin de lucruri de care ne este frică.

5. mediul ca rezultat al karmei vorbirii care dezbină unul în care se trăiește foarte greu. Călătorești doar cu dificultate, sunt multe gropi, dealurile nu pot fi urcate, multe prăpăstii, multe obstacole pe drum și multă teamă, și pe unde mergi, mereu îți este frică, și sunt multe lucruri de care să-ți fie frică.

6. mediul ca rezultat al karmei vorbirii aspre sau dure – din nou zona în care trăim este plină de obstacole, cum ar fi trunchiuri de copaci căzuți, spini, pietre ascuțite, cioburi de sticlă. Toată zona este secetoasă, pustie, nu sunt râuri, lacuri, este uscăciune, pământul este uscat sau îmbibat de substanțe otrăvitoare, sau de săruri. Un mediu în care sunt călduri mari sau amenințător sau plin de lucruri înfricoșătoare.

7. mediul ca rezultat al karmei vorbirii inutile sau fără sens – este unul în care fructele nu rodesc sau nu rodesc la timp sau sunt frumoase pe dinafară și stricate pe dinăuntru, sau nu sunt gustoase, rădăcinile plantelor se usucă. Mediul poate fi unul fără parcuri sau locuri de odihnă sau locuri în care să te poți reface, locuri unde să te poți odihni, nu există parcuri, nu există poienițe, nici islazuri cu apă proaspătă, și există multe lucruri în jur de care te temi.

8. mediul ca rezultat al karmei râvnirii sau lăcomiei. Orice începem nu reușim să terminăm, tot ceea ce avem începe să se diminueze, nu avem niciodată prea mult, fiecare lucru bun care intră în posesia ta începe să se strice, puțin câte puțin. La fel şi toate lucrurile din jurul tău, cu trecerea anotimpurilor, de la o lună la alta, pe zi ce trece…

9. mediul ca rezultat al karmei bucuriei de răul celălalt și invidiei – Lumea este în haos, epidemii, plină de răutate, conflicte, războaie, certuri între națiuni. Mediul poate fi periculos datorită animalelor de pradă, a șerpilor veninoși, a scorpionilor, a insectelor care înțeapă sau datorită hoților sau bandiților sau a spiritelor rele. Și toate acestea se datorează numai invidiei noastre, a bucuriei de răul celuilalt sau că nu am dat suportul necesar celui care avea nevoie.

10. mediul ca rezultat al karmei ignoranței şi a concepției greșite – a ne naște într-o lume în care singura noastră sursa de fericire este pe cale de dispariție, încet și sigur. Trăim într-o lume în care dharma se pierde încetul cu încetul. Aceasta este o profeție care apare în învățăturile budiste, se spune că suntem într-un punct în care dharma este în creștere temporară în vest, dar în general se vorbește de căderea ei. Trăim într-o lume în care oamenii au păreri greșite, care cred, de exemplu, că a fugi după lucruri materiale este suficient și este ceea ce le va aduce fericirea. Cu alte cuvinte o lume plină de concepții greșite, în care există sentimentul că nu știm încotro să ne îndreptăm, nu avem nici un sprijin, suntem expuși și vulnerabili.

Întrebarea este ce facem cu toate aceste informații? Cum ne pot ajuta?

Ne uităm la lucrurile din viața noastră și din jurul nostru și încercăm să identificăm pe acelea care nu funcționează, ne uităm pe lista și vedem la care dintre zece cazuri se potrivește.

De exemplu, dacă trăim într-un mediu bolnăvicios sau periculos, vom începe să fim atenți în a proteja viața sau de a ne îngriji să facem bine altuia. Această listă este foarte utilă pentru că ne direcționează exact spre acele locuri în care avem cel mai mult de purificat.

Lecția 3 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

Partea A

Ce înseamnă o faptă bună și ce înseamnă o faptă rea din punct de vedere karmic.

Vom începe cu noțiunea de faptă bună.

Gewa

Gewa înseamnă faptă bună sau binefacere.

Mi gewa

Mi gewa înseamnă fapta care nu este bună, o faptă rea.

Definițiile pe care le vom da pentru fapta bună și faptă rea sunt luate de la marele comentator tibetan

Chim Jampel Yang

El a trăit în secolul al 13–lea, şi a fost printre puținii comentatori ai Abhidharmakosha, carte care este greu de înțeles.

Rezultat karmic

Vom începe cu noțiunea

Nammin

Min înseamnă a rezulta, a rodi.

Deci Nammin înseamnă rezultat karmic sau factor care rodește.

Fiecare rezultat karmic are natura lui nammin, adică are acest aspect al seminței plantate, care are o durată de germinare și după care încolțește. Așa și rezultatul karmic va apărea întotdeauna după o anumită perioadă de timp.

Nagarjuna, un mare înțelept budist ce a trăit în secolul al patrulea, considerat ca fiind al doilea Buddha, s-a referit la nammin ca fiind o marea tragedie.

Tragedia fiind existența acestui proces de maturizare, rezultatul venind la un interval de timp față de cauză. Această diferență de timp dintre cauză și efect poate fi foarte mare, uneori trecând pragul acestei vieți.

Noi nu vedem rezultatele, de aceea ne provocăm suferință prin faptul că plantăm cauze care ne vor aduce suferință în viitor.

Deci aspectul lui nammin este legat de scurgerea timpului dintre cauză și efect/rezultat.

Definiția faptei bune

Reshik nammin yi-ong dang ten du dukngel kyobpay le ni gewa

Reshik = pe termen scurt

Nammin = rezultat karmic

Yi – ong = plăcut

Dang = și

Ten du = pe termen lung

Dukngel = suferință

Kyobpay = protecție

Ni = cuvânt de legătură

Gewa = faptă bună, binefacere, virtute

Definiția este următoarea: fapta bună este ceea care ne aduce pe termen scurt un rezultat plăcut, un rezultat karmic dorit și pe termen lung ne protejează de suferință, aducându-ne astfel la Nirvana.

Deci o faptă bună înseamnă o experiență plăcută nouă. Cine spune că ea este plăcută? Eu spun că este plăcută. Şi dacă este așa, înseamnă că experiența mea este pozitivă, este ceva ce mi-am dorit şi am primit.

Cele trei categorii de rezultate karmice

Vom vorbi în continuare despre trei tipuri de fapte bune. De fapt clasificarea pe care o vom prezenta se aplică și faptelor care nu sunt bune, se aplică tuturor rezultatelor karmice.

1. Prima categorie este aceea a rezultatelor karmice ale faptelor pe care le facem – prin gând, vorbă și acțiuni pe care le vom experimenta în viața de acum.

Lucrurile la care ne referim aici sunt cele la care ne gândim, facem și spunem, a căror rezultate karmice vor da rod în viața pe care o ducem acum.

Ce fel de lucruri trebuie să fie acestea? Ele trebuie să fie neobișnuite, ieșite din comun. Fapta trebuie să fie de o calitate excepțională, care să aibă o energie deosebită. În lecțiile următoare le vom discuta pe larg.

Unul dintre motivele esențiale ale predării acestui curs este de a cunoaște exact care sunt acele fapte puternice şi ieșite din comun pe care trebuie să le facem care să ne conducă la Nirvana chiar în această viață.

Va trebui mai întâi să învățăm şi să înțelegem aceste lucruri înainte de a ne putea ocupa de ele. În tantra, practicantul se ocupă de cele mai puternice lucruri posibile, pe baza cunoașterii şi a înțelegerii profunde a karmei şi a vacuității, în scopul de a ajunge la iluminare în această viață. Şi dacă nu în această viață atunci [va fi] în viața imediat următoare.

2. A doua categorie a rezultatelor karmice sunt cele care vor rodi în viața imediat următoare.

3. A treia categorie sunt rezultatele karmice care vor rodi cu mult mai târziu, în viețile ce vor urma după viața imediat următoare.

Despre toate acestea vom vorbi mai târziu.

Rezultatele karmice care vor rodi imediat după această viață, depind de starea în care se află mintea noastră în clipa morții. Adică ce fel de minte vom avea în momentul morții. Ce abilități ne-am dezvoltat în această viață, pe care să le putem folosi în momentele extrem de dificile și confuze ale morții? Toate acestea vor stabili în mare măsură ce se va întâmpla cu noi în viața viitoare.

Desigur că viața următoare mai depinde şi de ceea ce am făcut în această viață, inclusiv practica şi controlul pe care l-am obținut asupra minții, de karma acumulată, de karma bună care ne va proiecta/ trimite în viața următoare.

Este bine de știut că aceeași karmă care ne-a adus în această viață pe care o trăim, se dezintegrează. Energia cu care am venit în această lume se anihilează. Cu fiecare clipă trăită, ne consumăm această karmă.

Va trebui să învățăm acum să ne reînnoim karma bună, cum să o intensificăm pentru ca ea să ne ridice la următorul nivel. Fără de asta, karma bună se va termina, iar buzunarele adânci pe care le avem pline de karmă rea vor prelua controlul după moarte.

Vom vorbi acum despre a doua parte a definiției faptei bune și anume, că ea ne va conduce spre Nirvana.

Se pune întrebarea dacă orice faptă bună în mod necesar ne conduce spre Nirvana.

Fiți atenți, că ne referim aici la Nirvana pentru că suntem în școala Detailiștilor, Vaibhashika. În această școală, Nirvana este considerată ca fiind nivelul cel mai înalt la care se poate ajunge.

Desigur că noi ținem de Mahayana, de Calea de mijloc, de școala cea mai înaltă a căii de mijloc și anume Prasanghika Madhiamika.

Să revenim la întrebarea pusă: Oare orice faptă bună ne conduce la Nirvana?

Răspunsul este: Nu.

Datorită faptului că trăim în samsara, având o minte îmbibată de ignoranță, adică nu înțelegem corect realitatea, chiar și faptele bune pe care le facem sunt impure, sunt pătate. De aceea se spune că aceste fapte nu au destulă putere să ne conducă la Nirvana.

Ele sunt complet nerelevante? Răspunsul este desigur că nu. Fiecare faptă bună este importantă, ea nu se pierde pentru că rămâne înregistrată pe banda karmică, de aceea fiecare faptă bună este relevantă. Orice faptă este o sămânță și în același timp, cauza viitorului rezultat karmic.

În cazul în care facem multe fapte bune, ne vom amplifica energia pozitivă şi pe măsura ce acest proces va spori, ele ne vor scoate în final din samsara.

Deci nu este corect să spunem că faptele bune nu contribuie la progresul nostru spre Nirvana, dar atâta timp cât mintea noastră va fi plină de ignoranță, puterea lor va fi de mică intensitate.

Ele într-adevăr se acumulează în timp dar într-un ritm foarte lent. De aceea se spune că drumul sutrei nu este destul de puternic. Când mă refer la calea sutrei, mă refer în sensul “sutra spre deosebire de tantra”, sau studiile deschise spre deosebire de cele secrete.

Calea deschisă reprezintă de fapt o bază a căii secrete. Este foarte important să înțelegem calea deschisă, să o controlăm, să o asimilăm bine, pentru că fără ea căile tantrice nu vor funcționa.

Calea deschisă, în sine nu este suficient de intensă, și nu pentru că ea nu funcționează, ci pentru că ea durează mult timp. Ea funcționează pentru că Buddha a transmis-o ca fiind un mijloc de a ajunge la Nirvana, de a ajunge la iluminare.

Această cale poate să dureze trei Kalpa. Kalpa înseamnă eon sau eră, şi reprezintă de

ani.

Se spune că lui Buddha i-au trebuit trei eoni ca să ajungă la iluminare. Și dacă acest lucru ia trei eoni, din punctul meu de vedere este ceva care nu merge, pentru că nu am timp să aștept atât de multă vreme, şi bineînțeles nici cei care doresc să ajungă la iluminare nu au timp de așteptat.

Cum ne putem amplifica karma?

Există două moduri de a ne amplifica karma, despre care vom vorbi mai târziu pe larg şi care sunt:

1. Primul lucru la care deja ne-am referit, care diminuează forța unei binefaceri este faptul că mintea noastră este plină de ignoranță = nu ne înțelegem realitatea.

De aceea cu cât se va aprofunda înțelegerea realității noastre, cu cât vom învăța mai mult, cu atât ne vom dezvolta înțelepciunea (sherab) care va fi antidotul ignoranței, cu cât va crește înțelepciunea, ignoranța se va diminua, iar puterea binefacerilor noastre făcute din înțelepciune se va amplifica.

Deci primul mod este de a învăța, de a aprofunda și de a intensifica viziunea corectă a realității, înțelegerea vacuității. Bineînțeles că școala Abhidharmakosha, ce face parte din Hinayana, nu vorbește de vacuitate ci de realizarea lipsei de sine.

Noțiunea de vacuitate este folosită numai de către școlile care fac parte din Mahayana.

Vacuitatea celor trei sfere

Atunci când faceți o faptă bună, de exemplu dăruiți ceva sau faceți fapte de caritate, este foarte important să vă amintiți de vacuitatea implicată în acțiunea efectuată, în sensul că cel care dăruiește, cel care primește şi fapta în sine sunt goale de orice natură de sine, sunt goale de orice existență proprie de sine.

Dacă eu dau o carte cuiva, ce am făcut?

Am luat un obiect care a fost lângă mine și l-am dat celuilalt. Deci deplasarea acestui obiect se numește faptă bună.

Dacă voi face invers, voi lua cartea de pe masa cuiva și nu l-am anunțat, nu i-am spus lui nimic și am pus-o pe masa mea, ce am făcut în această situație? Am furat.

În ambele situații nu am făcut altceva decât să deplasez un obiect dintr-un loc în altul.

Prima faptă a fost considerată ca una bună iar a doua ca una rea. Care este diferența?

În ambele fapte a fost implicată mutarea. Vă voi lăsa pe voi să vă gândiți şi să găsiți răspunsul, şi vă voi da un indiciu: ambele fapte sunt goale de orice existență proprie de sine.

Este foarte important atunci când faceți un lucru bun, pozitiv, să vă amintiți de vacuitatea celui care dă, a celui care primește şi a obiectului în sine.

Desigur că această înțelegere nu se aplică numai unei fapte de generozitate, ci se aplică tuturor faptelor.

Orice lucru pe care îl veți face, chiar dacă vă păstrați o conduită morală, sau dacă evitați să vă enervați sau dacă veți spune vorbe bune cuiva, acesta va fi gol de orice natură.

În budism, cel care dă, cel care primește şi fapta săvârșită se numesc cele trei sfere ale faptei. Cu cât ne vom reaminti mai mult vacuitatea celor trei sfere, cu atât se va amplifica karma faptei.

Dedicarea

2. Al doilea aspect care amplifică fapta, care o face să fie pozitivă, mai intensă, este dedicarea.

Dacă vom face o faptă bună și cu asta am terminat, energia ei se va diminua și se va disipa. Ceea ce noi dorim este de a ne crea obișnuința de a dedica faptele bune pe care le-am făcut, iluminării noastre și a celorlalți.

După cum știți, la sfârșitul fiecărei lecții spunem:

gewa di kyewo kun

Gewa înseamnă fapta bună, pe care o dedicăm.

Datorită faptei mele bune

Pe care am făcut-o chiar acum,

Fie ca toate ființele

Să-și desăvârșească

Colecția de merite și înțelepciune.

Și astfel, să dobândească

Cele două corpuri sublime

Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

Cui dedicăm fapta? Atunci când spunem: Și astfel, să dobândească, cele două corpuri sublime, intenționăm ca toate ființele să ajungă la iluminarea lui Buddha.

Această dedicație, fie în cuvinte, fie în gând, va trebui să însoțească orice binefacere pe care o facem.

• dacă veniți la o lecție de dharma şi vă petreceți timpul ascultând – la sfârșitul acesteia o vom dedica.

• dacă vă faceți temele – dedicați.

• dacă traduceți un material din engleză cuiva care nu înțelege bine aceasta limba – dedicați.

• dacă ajutați pe cineva să-şi facă temele – dedicați

• dacă ajutați pe cineva să corecteze lecțiile și textele – dedicați

• orice faptă bună, chiar dacă nu este legată de dharma – dedicați fapta iluminării voastre, a bunăstării și iluminării celui căruia îi dedicați.

Este foarte important să dedicați fapta scopului suprem.

Dacă spunem : „fie ca datorită faptului că te-am ajutat, să nu mai știu de lipsuri“, în termenii unui practicant dharma, este o dedicație pentru un scop mărunt.

Deci nu voi trăi în lipsuri, și ce va fi după aceea? Și cum rămâne cu celelalte feluri de suferințe ale mele şi a celuilalt?

Noi dorim să mergem la scopurile cele mai înalte, pentru că dacă le vom realiza, toate celelalte se vor rezolva de la sine. În lumea lui Buddha nu există lipsuri.

Ceea ce dorim este să începem să dedicăm în mod permanent fiecare faptă pe care o facem în scopul iluminării noastre și a celuilalt.

Poate că la început când facem binefaceri nu ne vom aminti să le dedicăm, dar dacă ne vom antrena, încet, încet, dedicația va veni automat. Cu cât procesul se va accelera, rezultatele vor începe să curgă în viața noastră.

Definiția faptei negative, rele

nammin yi mi-ongway le ni mi-gewa

Nammin = rezultat karmic

Yi mi-ongwa = neplăcut, nedorit

Le = faptă, karma

Ni = cuvânt de legătură

Mi gewa = faptă rea

Definiția este următoarea: o faptă negativă sau o faptă rea este cea ce va da un rezultat karmic neplăcut și de nedorit.

Ceea ce este interesant în cele două definiții, este că nu există nici un fel de critică. Nu vine nimeni să spună: asta ai făcut bine și asta nu ai făcut bine. Nu există cineva din afara noastră care să ne critice.

Criteriul a ceea ce este bun și a ceea ce este rău depinde numai de noi, nu există nimic în afară de noi. Binele ne va aduce binecuvântarea și nouă, şi celorlalți, iar răul va provoca suferința noastră, și suferință celorlalți.

Întrebare despre eutanasie

Întrebarea este dacă cineva care suferă, este în chinurile bolii şi ne roagă să-i punem capăt zilelor, iar noi din dorința de a-l ajuta îi îndeplinim ruga. Acest fapt este bun sau rău?

După definiția dată, fapta bună sau rea este determinată de rezultatul care va veni. Dacă vom omorî pe cineva, chiar dacă intențiile noastre sunt bune, acest lucru ne va aduce în viitor suferință, ori în această viață, ori în următoarea, ori în alte vieți.

Problema noastră este că avem vederi înguste. Deoarece trăim în samsara suntem limitați, nu putem vedea întregul tablou.

Legile karmice fac parte din realitatea foarte ascunsă (ascunsă foarte adânc). Le vom dezbate pe larg în cursul 4 [cursul ACI 4].

Există trei tipuri de realități: realitatea evidentă, ascunsă și foarte ascunsă. Numai Buddha poate să înțeleagă mecanismul karmei și să vadă simultan aceste realități.

De aceea înțelegerea noastră depinde de ceea ce Buddha ne-a învățat. Dacă el a spus că orice omor ne aduce suferință, va trebui să ne bazăm pe spusele lui.

Poate că noi nu vedem aceste lucruri, dar asta nu înseamnă că nu sunt corecte. Un iluminat vede absolut totul, vede simultan toate cele trei realități, de aceea tot ceea ce este legat de realitatea foarte ascunsă, vom trebui să ne bazăm pe autoritate.

Întrebarea se pune: pe cine ne putem baza și pe cine nu ne putem baza? Cine deține autoritatea și cine nu?

Buddha vine și ne spune : „Eutanasia vă va aduce suferință”.

De ce să-l credem, dacă simțim altfel? În acest caz, vom verifica dacă alte lucruri pe care Buddha le-a susținut sunt adevărate, cum ar fi descrierea suferinței.

Oare aceasta se aplică în viața noastră? Experiența noastră de viață confirmă această descriere?

Putem continua să ne uităm și la alte lucruri pe care le putem vedea, pe care le experimentăm și care țin de realitatea evidentă, și să le comparăm cu ceea ce Buddha a afirmat. Oare spusele lui sunt consistente? Sunt logice?

Și dacă spusele lui sunt valabile în majoritatea cazurilor, atunci și încrederea noastră va crește și în final se va ajunge la încrederea absolută.

Desigur că acest proces nu se întâmplă automat, ia timp și ar trebui să fie treptat, și în care va trebui să verificăm cu multă atenție corectitudinea căii, şi să nu credem orbește.

O altă întrebare se pune despre ce se va întâmpla cu cel suferind care a cerut să i se pună capăt zilelor?

Se vor întâmpla două lucruri:

1. Primul lucru este ca rugămintea celui suferind îmi va aduce suferință, şi în același timp cel care suferă își acumulează karma negativă pentru că mă face să cad în păcat.

2. În al doilea rând, dorința suferindului de a se sinucide, este o karmă foarte grea, deoarece cât timp trăim o viață de om:

a) speranța de a ajunge la iluminare nu s-a stins

b) iar omul când suferă, își consumă karma negativă, se curăță de ea. Și mai mult, este foarte posibil, ca suferința lui să fie ultimul lucru de care să se curețe în această viață și prin moartea lui să treacă într-o lume și mai bună. Prin întreruperea vieții, mai mult ca sigur va exista și mai multă suferință în cealaltă parte.

Bineînțeles că toate acestea nu avem cum să le vedem. Dar din motivele de mai sus, spunem că a lua viața cuiva din milă pentru suferința lui și dorința în sine de a fi omorât datorită chinurilor fizice, este o karmă negativă.

Cum se poate curăța karma negativă?

Există două moduri de a curăța karma negativă:

1. Ori prin a suferi

2. Ori prin a o purifica și a nu-i permite să se maturizeze.

A suferi este o cale automată. Dacă nu vom învăța cum să purificăm karma negativă, vom suferi.

Suferința curăță karma. Desigur că nu este recomandată o astfel de cale pentru că este foarte grea. Ceea ce se recomandă este de a învăța cum să neutralizăm semințele care stau în conștiința noastră, că ele să nu mai poată rodi.

Dacă ne întoarcem la situația în care vedem pe cineva care suferă, care se chinuie în dureri, atunci va trebui să căutăm să-i alinăm durerile pe orice cale care este legală și morală. Dacă voi reuși să-l ajut sau nu, este complet în afara controlului meu.

Dacă persoana are acea karmă de a suferi, indiferent de ce voi face, el va continua să sufere. Dacă karma lui negativă stă să se consume, atunci ajutorul meu va fi modul în care ea se va consuma.

Dacă karma cuiva de a fi sărac, de exemplu stă să se termine, atunci banii pe care îi dau, va fi modul în care ea se va termina […în care va scăpa de sărăcie…]. Dacă nu i se va termina karma de a trăi în lipsuri, nu contează câți bani îi voi da, nu va ieși din starea lui.

De aceea spunem că nu deținem controlul. Singurul lucru pe care pot să-l fac este atunci când este nevoie să ajut, voi merge și voi ajuta.

Dacă ne întoarcem din nou la definițiile faptelor bune și rele, binele și răul sunt determinate de rezultatele pe care ele ni le aduc.

Atunci când se spune în literatura budistă: „fă așa și nu așa,” nu se referă la faptul că:

Buddha a spus

Lama a spus

Așa scrie în carte

sau pentru că așa ne-a spus Biblia, ci pentru că dacă voi face într-un fel voi suferi și în alt fel nu voi suferi. Deci a face sau a nu face, sunt legate complet de rezultate.

Problema este că nu vedem întotdeauna rezultatele acțiunilor noastre. Și exemple evidente ale neînțelegerii şi ale ignoranței noastre sunt modul în care ne referim la cauze şi efect.

1. De exemplu îmi pun nemulțumirea pe seama cuiva care m-a mințit sau pe seama taxelor mari. Cu alte cuvinte ne aruncăm nemulțumirea pe spatele a ceva exterior nouă.

2. Un al mod în care ne demonstrăm neînțelegerea este că uităm de nammin, adică uităm de timpul care trebuie să treacă de la cauză până la rezultat. De exemplu, dacă voi face o declarație falsă la impozite voi rămâne cu mai mulți bani. Această gândire este complet greșită, pentru că banii vin întotdeauna din semințele generozității, pe care le-am plantat în trecut, pe când declarația falsă plantează semințele lipsei, adică în viitor voi trăi în lipsuri.

3. O altă modalitate este atunci când facem lucrurile cu jumătate de inimă. Dacă ne dorim rezultate bune va trebui să plantăm semințele bune pe parcursul întregului drum. Atunci când va trebui să îndeplinim o anume faptă, va trebui să acționăm cu toată inima, cu toată intenția și realizarea ei să fie cât mai perfectă.

Dacă vom face lucrurile pe jumătate, Lama Khen Rinpoche spunea:

Vrei rezultate neplăcute? Plantează cauze neplăcute.

Vreți ca rezultat eliminarea suferinței? Plantați semințele perfecte. Dacă o dată veniți la lecții de dharma și altă dată nu veniți, sau dacă veți face numai o parte din temele date și rezultatele vor fi conform cauzelor. Acesta este modul în care karma funcționează.

Karma neutră

Yi-ong yi mi-ong le shenpay le ni lungmaten

Yi – ong = plăcut

Yi mi ong = neplăcut

Le = fapta

Shenpay le = diferită de celelalte

Ni = cuvânt de legătură, care

Lung ma ten = faptă neutră

Definiția este: Karma neutră, este fapta diferită de cele două, care dau un rezultat dorit sau nedorit.

Exemple de karma neutră:

• când vin acasă obosit, și vreau să mă odihnesc, să mă liniștesc deschid televizorul și urmăresc o emisiune care nu este violentă dar nici stimulatoare. Acest lucru nu este nici rău nici bun, este neutru

• când proiectăm ceva

• sau când ne gândim la lucruri care nu au aspectul nici de bun, nici de rău. Gândurile neutre reprezintă majoritatea.

Atunci când facem fapte neutre, suntem adânc scufundați în ignoranță.

Pentru cel care a ieșit din ea nu mai există fapte neutre, ci numai fapte de binefacere, fapte pozitive. În tot acest timp în care facem lucruri neutre, suntem scufundați într-un fel de somn adânc, al ignoranței.

Partea B

Patru tipuri de fapte bune

1. Primul tip

Dundam gewa

Dundam = ultim, suprem

Gewa = fapta bună, binefacere

Deci dundam gewa înseamnă fapta bună supremă, ultima.

Ce înseamnă o faptă bună supremă?

Țin să reamintesc că suntem în școala Vaibhashika, iar conform acestei scoli fapta supremă este:

Tarpa

ཐར་པ་

care înseamnă libertate, eliberare și este sinonim cuvântului Nirvana.

Cu siguranță veți întreba ce fel de faptă este aceasta?

Fapta bună supremă nu este o faptă ci o stare în care au încetat toate afecțiunile mentale din curentul nostru de conștiință.

Poate că vi se pare ciudat că o stare mentală să fie considerată ca fiind o binefacere sau ca faptă bună cu implicații karmice. Așa cum vom vedea în continuare, fiecare stare mentală are implicații karmice, așa cum orice vorbă și faptă au implicații karmice, sursa lor fiind în gândire, de aceea fiecare gând își are implicațiile lui.

Într-un sens mai larg, chiar și starea mentală în care este creat gândul are implicațiile ei. Sunt stări mai bune sau mai puțin bune.

Conform școlii Vaibhashika, cea mai înaltă stare este Nirvana.

Este cea mai înaltă binefacere. Problema este că noi nu putem face această binefacere atâta timp cât nu vom ajunge acolo.

Fiecare tip de faptă are o metaforă. Deci prima faptă care este cea mai înaltă este comparată cu starea omului care este sănătos și zdravăn. Metafora este un om complet sănătos din punct de vedere fizic și psihic.

Faptele care sunt bune prin natura/esența lor

2. A doua faptă

Ngowo nyi kyi gewa

Gewa = fapta bună, binefacere sau act de binefacere

Ngowo = natură, esență

Kyi = al Nyi = el însuși sau natura lui proprie

Traducerea este o faptă care este bună în esența ei, sau o faptă care este bună prin însăși natura sa.

Al doilea tip se împarte în cinci categorii: trei rădăcini ale virtuții/ale binefacerii și două tipuri de gânduri de virtute/binefacere.

Cele trei rădăcini ale virtuții/ binefacerii

a. Fapta lipsită de dorință, de poftă, de pasiune, de râvnire.

Duchak mepa

Cu toate că noțiunea pare ca fiind ceva negativ, ceva care lipsește, ea este de fapt activă şi nu pasivă. Atunci când ne referim la cele trei rădăcini, ne referim la faptul că ele sunt opusul celor trei otrăvuri.

Dacă prima otravă este dorința atunci rădăcina binefacerii este lipsa dorinței, a poftei. Așa cum am spus deși fapta are un nume negativ, ea în sine este pozitivă.

Ea este un factor mental care există și este activ în mintea celui care face acte de binefaceri.

Într-un anume sens acest factor este un antidot la otrava dorinței, a poftei. Și dacă dorința, pofta, patima, provin din ignoranța noastră, provin din neînțelegerea motivului pentru care dorim atât de mult un anume lucru, lipsa dorinței este o forță pozitivă care ne determină să acționăm spre binele altora.

De exemplu: dacă acționez din ignoranță, atunci când văd într-o vitrină ceva frumos , îmi voi spune ” trebuie să-l cumpăr neapărat, musai să-l am în salon”.

Atunci voi încerca să fac totul ca să-l obțin, călcând peste etica morală, inclusiv taxele fiscale.

Toate aceste acțiuni provin din ignoranță şi demonstrează faptul că nu înțelegem care este sursa obiectului.

Nu înțelegem că singura cale de a întâlni un obiect frumos în viața noastră este pentru faptul că am făcut acte de generozitate în trecut, că am fost generoși față de alții.

Este singura modalitate în care atunci când asemenea semințe vor rodi, roadele vor fi sub forma a ceva atractiv, de dorit. Atunci când vom face ceva negativ pentru a obține lucrul dorit, demonstrează faptul că nu înțelegem sursa din care provine, credința că el nu depinde de noi, că vine din afara noastră.

Cu cât ignoranța noastră se va diminua, dorința provenită din ignoranță se va micșora, cu atât lipsa dorinței se va amplifica, crescând înțelepciunea noastră. În consecință vom sădi semințe pozitive și astfel ne acumulăm karma pozitivă.

b. Fapta lipsită de ură, lipsită de aversiune.

Shedang mepa

A doua otravă care ne activează este ura, aversiunea, repulsia, dușmănia, dezgustul.

Cu alte cuvinte putem spune că a doua otravă ar fi aversiunea noastră față de lucrurile neplăcute, urâte, sâcâitoare, care ne enervează.

Multe lucruri facem în viața noastră ca să ne debarasăm de lucrurile neplăcute. Aproape tot ceea ce se scrie în ziare sunt fapte ale celor care s-au debarasat de lucrurile care nu le conveneau.

Lama Dvora pomenește un caz petrecut în Statele Unite care apăruse în ziarul New York Times. Un bărbat își omorâse soția gravidă pentru că el avea relații cu altă femeie. Acesta a fost modul în care s-a debarasat de nevastă-sa pentru că îl încurca pentru a trăi cu altcineva. Aceasta este otravă.

Acest lucru demonstrează neînțelegerea provenienței rezultatelor nedorite în viață. Datorită înțelegerii greșite a realității noastre, acționăm împotriva unui obiect care este înșelător, fals, ce există în afara noastră. Și ca rezultat, acumulăm karmă negativă care ne va aduce numai suferință în viitor.

Bineînțeles că reacția naturală a noastră este de a-l condamna pe criminal.

Conform budismului, din locul în care ne aflăm nu trebuie să condamnăm sau să judecăm pe cineva după faptele lui, pentru că nu știm ce l-a determinat să le facă. Dar da, putem să-i judecăm acțiunile după înțelegerea noastră a legilor karmice.

Buddha a spus următoarele: “Atâta timp cât nu ești ca mine, nu ai voie să judeci pe nimeni, pentru că vei da complet greș.“, el se referă la faptul că atât timp cât nu avem putința de a citi gândurile celuilalt, nu avem nici cea mai mică idee despre ce îl determină să facă ceea ce face.

Deci nu vom condamna pe nimeni. Ne dăm seama că această persoană care a luat viața unei femei și a fătului ei, îi va aduce multă suferință în viitor. Ceea ce putem face și este de datoria noastră, este să oprim pe cineva atunci când îl vedem că încearcă să comită ceva rău.

Putem condamna o faptă rea în funcție de înțelegerea legilor karmice, dar nu-l vom condamna pe cel care o face, și ne vom păstra compasiunea pentru acesta pentru că știm că va suferi din greu.

Întrebarea este dacă un stat are dreptul să pedepsească, conform budismului.

Răspunsul este că existența legilor ne protejează de situații barbare. Ce fel de pedeapsă trebuie dată?

Răspunsul are două laturi. Dacă pedeapsa este de a împiedica un criminal să mai ucidă, atunci va fi nevoie de ea. Dar dacă pedeapsa este condamnarea la moarte, aceasta este karma negativă pe care statul o acumulează. În budism nu este acceptată condamnarea la moarte.

Asta este în teorie, în realitate cel care a comis o crimă poate fi prins și pedepsit sau prins și să nu primească pedeapsă sau să nu fie prins și deci nu va fi pedepsit.

Ceea ce se va întâmpla cu un criminal depinde numai de karma lui. Statul și sistemul lui de legi vor face ce vor face, dar în final, totul stă în karma făptașului care îl va constrânge să facă pușcărie sau nu. Pot fi situații în care cineva poate fi încarcerat pentru fapte care nu le-a comis, și acest lucru este o karmă care rodește.

Opusul urii sau al aversiunii, este lipsa urii / aversiunii. Este acea stare în care înțelegem că orice situație neplăcută care ni se întâmplă în realitatea noastră este rezultat al semințelor negative sădite în trecut. De aceea reacția noastră în fața unei situații nedorite nu va fi aversiunea / repulsia / ura.

Este oare un fel de sadism în toate acestea? Nu , desigur că nu, nimeni nu vrea să sufere.

Budiștii practică tocmai pentru a ieși din suferință. Este foarte important să avem o atitudine corectă și înțelepciune față de suferință și să înțelegem că suferința provine numai și numai din acțiunile noastre trecute, iar atunci când suntem puși în fața unor situații neplăcute, nu vom mai reacționa cu ură, repulsie, dușmănie sau aversiune față de cel din fața noastră sau la fenomenele ivite.

Dacă nu am reușit să ne purificăm fapta negativă, va trebui să suportăm între timp consecințele ei. Și față de tot ceea ce apare în prezent nu mai avem ce face.

Este extrem de important de a nu mai reacționa în mod agresiv, cu ură, cu aversiune.

În literatura budistă există multe istorioare. Una dintre ele este despre regele Kalinga.

Se spune că soția lui, regina a plecat într-o dimineață să se plimbe prin pădure fiind însoțită de servitorii ei. Cum mergeau ei prin pădure, întâlniră un călugăr budist.

Deoarece regina era foarte interesată de budism, îngenunche în fața lui și îl rugă să-i dea o lecție de dharma.

Puteți să vă imaginați scena în care regina stă îngenunchiată, cu capul plecat în fața călugărului și în aceeași clipă apare regele călare, care vede acest tablou, nu-l înțelege corect şi poruncește soldaților săi să-l rănească pe călugăr.

Povestea spune cum soldații îi taie călugărului rând pe rând organele. Călugărul întins pe jos şi cu corpul ciopârțit, cu toate că era în chinurile durerii, nu-l condamnă și nu-l urî pe rege, pentru că înțelegea de unde îi vine suferința.

De unde știm noi ce gândea acel călugăr în clipele durerii? Știm acest lucru pentru că povestea a fost zisă de Buddha, el a spus: “acel călugăr am fost eu într-o viață anterioară”.

Desigur că în această poveste călugărul era foarte înaintat spiritual, deoarece știa foarte bine că unicul motiv în care o asemenea suferință putea să se abată asupra lui, era că a semănat în trecut sămânța acestei suferințe.

c. A treia faptă este lipsa ignoranței.

Timuk mepa

Lipsa ignoranței este de fapt înțelepciunea, deci înțelepciunea este antidotul ignoranței.

Să revenim puțin asupra celor trei otrăvuri care sunt reprezentate în roata vieții sub forma de animale.

– ignoranța este prezentată sub forma unui porc, și se află exact în mijlocul tabloului.

– ura este reprezentată sub formă de șarpe,

– iar dorința este sub formă de cocoș sau de porumbel.

Șarpele și porumbelul sunt desenați că ieșind din gura porcului, adică otrava dorinței și a urii, ambele provin din otrava ignoranței. Deci lipsa dorinței și a urii își au sursa în lipsa de ignoranță, adică în înțelepciune.

Oare nu trebuie să ne dorim nimic? Înseamnă oare că ceea ce vreau nu este bun? Oare este bine să nu vrem nimic? Sau poate nu este bine să nu ne dorim nimic?

Este foarte important ca lucrurile să fie clare și să nu rămână confuze.

Oamenii cred că a nu dori înseamnă să nu vrem nimic. Nu este acesta sensul.

Este foarte clar că nu dorim să suferim și nici ca alții să sufere. Noi dimpotrivă dorim să fim fericiți și să-i facem și pe ceilalți fericiți. Trebuie să facem diferența între dorința ce provine din ignoranță şi dorința ce provine din înțelepciune.

Cum putem să diferențiem una de alta? Dorința provenită din ignoranță mă va face să comit infracțiuni, mă va împinge să fac fapte negative pentru a obține ceea ce vreau.

Dorința care provine din înțelepciune, niciodată nu mă va împinge să fac ceva rău, pentru că îmi dau seama că nu-mi aduc nici mie fericirea și nici celorlalți.

Același lucru este valabil și pentru aversiune, repulsie sau ură. Ura care provine din ignoranță mă va împinge la omor.

Aversiunea care vine din înțelepciune va spune: am să fac tot ceea ce am să pot ca să evit suferința prin înțelegerea înțelepciuni și prin compasiune.

Respectul de sine și respectul față de alții

Vom trece acum la cele două gânduri de binefacere. Acestea se află în mintea noastră de fiecare dată când dorim să facem un act de binefacere.

d. Rușinea

Ngotsa

Traducerea cuvântului este: rușinea.

Lama Dvora a preferat să traducă respectul de sine.

Ngotsa este un factor prezent în mintea noastră care mă împiedică să fac o faptă negativă datorită respectului de sine, chiar dacă cineva mă vede sau nu mă vede.

Adică nu-mi voi permite să fur ceva dintr-un magazin, de exemplu, chiar și dacă nu mă va prinde cineva. Și asta datorită și a respectului de sine, și datorită faptului că știu bine această faptă va semăna obstacole pe drumul iluminării și îmi va provoca suferință.

e. Atitudinea față de ceilalți sau respectul față de ceilalți.

Trelyu

Același lucru ca și mai înainte, numai că de data asta ne vom referi la ceilalți.

Trelyu este un factor în mintea noastră care ne împiedică să facem o faptă negativă, datorită respectului nostru față de ceilalți sau datorită grijii noastre pentru ceilalți.

Dacă mă vede cineva că fac ceva rău și el știe că eu sunt budistă și că mă ocup de dharma atunci el se va îndepărta de dharma. În acest caz voi fi foarte atent cum voi apărea în ochii celorlalți, ce impresie fac altora.

Dacă primul factor a fost să evit de a face ceva negativ pentru că îmi este rușine de mine, al doilea este că îmi este rușine de ceilalți în sensul pozitiv al cuvântului, datorită respectului față de mine însămi și datorită respectului meu față de alții.

Dacă vom deveni mai conștienți față de cei doi factori, vom realiza ce rol important joacă acestea în deciziile noastre de a acționa într-un fel sau altul.

Ceea ce dorim este să le consolidăm prin practică. Și în cele din urmă, acest lucru va duce la schimbarea comportamentului nostru, a caracterului nostru, apropiindu-ne tot mai mult de iluminare.

Una dintre cele mai bune fapte pe care le putem face din punct de vedere karmic este aceea în care suntem pe punctul de a comite un lucru negativ, de a denigra pe cineva în fața altora, de exemplu și ne abținem să facem acest lucru.

A ne stăpâni pornirile de a acționa în detrimentul celorlalți este o faptă deosebit de puternică din punct de vedere karmic. În felul acesta ne amplificăm în conștiința noastră actele de binefacere.

Am vorbit înainte despre faptul că fiecare tip de faptă are câte o metaforă. Dacă fapta bună supremă, Nirvana, a fost comparată cu un om sănătos și viguros, fapta bună prin însăși natura ei este comparată cu plantele medicinale, care prin natura lor sunt o binecuvântare şi sunt folositoare sănătății.

Un mediu bun mintal

Trecem acum să vorbim despre al treilea tip de faptă bună.

3. Fapta care este bună datorită circumstanțelor mentale.

Tsug den

Vom vedea în continuare cum nivelul faptelor bune începe să scadă. Dacă am început să vorbim despre fapta bună supremă și am continuat cu fapta care este bună prin însăși natura ei, acum vom începe să ne îndepărtăm puțin și vom discuta despre faptele care sunt bune datorită circumstanțelor mentale.

Ce înseamnă asta?

Am să vă dau un exemplu: Am de gând să construiesc un spital, iar pentru acest lucru voi începe să plănuiesc cum am să fac asta. Mă voi gândi cum să strâng fondurile necesare, cum voi executa etapele proiectului și în același timp îmi voi aminti permanent motivele pentru care fac asta: doresc să ușurez suferința celor bolnavi.

Pe toată perioada în care voi acționa în această direcție, corpul și mintea mea vor trece prin tot felul de stări afective: mi-e bine, nu mi-e bine, mi-e frig, mi-e cald, voi câștiga mai multă experiență şi cunoaștere, voi înțelege mult mai multe lucruri în urma reflectării asupra lor.

Toate acestea sunt factori mentali care se vor petrece în mintea mea în timpul organizării proiectului.

Noi spunem că toți acești factori care îmi însoțesc mintea, vor primi nuanța intenției mele bune de a face ceea ce fac.

Ca şi când ele ar primi culoarea faptei.

Deci vom spune că acești factori sunt factori însoțitori, care există tot timpul în mintea mea, dar care datorită faptului că sunt preocupat în mod conștient de plănuirea și organizarea unei acțiuni de caritate, acest lucru va nuanța toți acești factori.

De aceea spunem că acești factori sunt fapte bune datorită circumstanțelor; nu ele în sine ci datorită circumstanțelor, a faptului că ele coexistă în aceeași minte în care se află acum o intenție atât de pozitivă.

Metafora faptei care este bună datorită circumstanțelor este a apei folosite în prepararea amestecului de plante medicinale.

Acest lucru vine puțin din medicina tibetană. Medicamentele pe care le primește pacientul sunt pastile făcute din plante medicinale, care sunt zdrobite și amestecate în apa caldă.

Acestea se lasă un timp să se dizolve în apă caldă după care se bea apa. Deci fapta care este bună datorită circumstanțelor este ca apa în care s-au amestecat plantele medicinale.

Intenţia

4. Fapta care este bună datorită intenției.

Kun long

Acest cuvânt înseamnă intenție, cuvânt care este foarte important în budism.

Și de ce este important cuvântul? Pentru că intenția este foarte importantă. Intenția are un rol foarte important în tot ceea ce este legat de karma.

La ce ne referim? Ne referim la orice act de acțiune și de exprimare. Toate faptele și modurile de exprimare sunt bune datorită intenției implicate.

Este oare vorbirea o faptă bună? Vorbirea este un fenomen fizic, în care se scot sunete care provin din vibrația coardelor vocale. Sunetele nu sunt nici bune şi nici rele, în sine. Ceea ce face ca vorba să fie bună este numai intenția care o însoțește.

Sunt situații în care pot spune ceva cu intențiile cele mai bune , și cel de lângă mine să se simtă jignit de ceea ce i-am spus.

Ce demonstrează acest lucru? Demonstrează faptul că nu avem nici un control asupra rezultatului sau a efectului creat.

Sigurul control pe care îl deținem este numai asupra intenției noastre, iar rezultatul faptei va fi conform karmei celui ce aude ceea ce am spus.

Dacă el a avut karma care să rodească într-un mod neplăcut, atunci indiferent de ceea îi spun, el va auzi ceva neplăcut. Deci o faptă este bună dacă intenția cu care o fac este bună.

Vă voi povesti ceva din folclorul budist. Budismul a ajuns la noi din ţări în care vânturile sunt puternice – musoni și cu ploi torențiale.

Se spune că o dată un călugăr mergea pe drum și zări o statuie a lui Buddha ce fusese ridicată pe marginea drumului.

Cum ploua torențial, călugărul își spuse: „O, stă aici Buddha și este tot ud de ploaie”. Datorită respectului lui față de Buddha, și datorită respectului față de orice reprezentare a lui Buddha își spuse: „Trebuie să-l protejez”. Dar cum nu avea nimic pe el în afara robei de călugăr , pe care nu o putea da jos datorită legilor de călugăr și sandalele uzate pe care le avea în picioare, își scoase sandalele și acoperii capul lui Buddha.

Datorită intenției lui de a-l proteja pe Buddha, fapta lui a fost bună. După câteva zile, ploaia s-a terminat și un alt călugăr trece pe drum, vede statuia lui Buddha și spune: „Cine o fi fost idiotul care să pună sandale uzate pe statuia lui Buddha?”

După care dădu sandalele jos. Desigur că și fapta acestui călugăr este o faptă bună. Acțiunea de a pune sau de a coborî este goală în sine, şi numai intenția o va face să fie bună sau nu.

Metafora faptei care este bună datorită intenției este următoarea: o mamă bea apă cu amestecul de plante medicinale, după care își alăptează copilul.

Laptele care este sub efectul tămăduitor al plantelor medicinale este comparat cu fapta care este bună datorită intenției.

La ce ne referim? Ne referim aici la faptul că spusele şi faptele sunt la capătul mai îndepărtat al unei fapte bune, ele sunt un rezultat.

După ce am numit toți factorii unei fapte bune care se află în conștiința noastră: lipsa dorinței, lipsa urii, lipsa ignoranței, respectul față de mine însumi, respectul față de ceilalți, circumstanțele pozitive ale minții noastre, în final ne formăm intenția care va conduce la efectuarea faptei.

Deci fapta se află în capătul cel mai îndepărtat în această progresie karmică. Ea este ca și laptele care curge din pieptul mamei care a băut amestecul de plante medicinale.

Care este cel mai mare rău/necaz?

Este de a rămâne prinși în samsara.

Tot ceea ce am spus legat de faptele bune, este similar cu ceea ce este legat de faptele rele, negative. Nu vom intra în detalii pentru că puteți și singuri să le completați.

Mă voi referi la un singur lucru și anume la opusul faptei supreme. Fapta negativă ultima, supremă, este de a rămâne în samsara.

Ceea ce vrem să spunem este următoarea: datorită faptului că trăim cu toții în samsara, viața pe care o ducem este fapta rea supremă.

De ce viața în sine este o faptă negativă supremă? Deoarece atunci când ne ducem existența în samsara, toate înțelegerile noastre sunt greșite; toate faptele noastre își au sursa în ignorantă, semănând semințele suferinței.

În fiecare clipă în care continuăm să trăim în samsara, semănăm semințele prelungirii samsarei, şi prin urmare acest fapt este faptul cel mai rău.

Încă o dată, noi spunem că această faptă nu este una în sensul întreg al cuvântului, ci figurează nominal. Similar cu ceea am spus despre Nirvana, dorința noastră, bineînțeles, este de a ieși din samsara. De aceea orice acțiune în acest sens este o faptă pozitivă, o faptă bună.

Comparațiile faptelor rele de orice tip sunt aceleași cu cele pe care le-am descris pentru faptele bune, numai că în loc de plante medicinale se vor folosi plantele otrăvitoare.

Cum putem acumula karma bună şi cum să evităm karma suferinței?

Atunci când vorbim despre karma, despre fapte rele sau bune, se pune întrebarea ce acțiuni duc la acumularea karmei pozitive şi care sunt cele care acumulează karma negativă?

Conform maestrului Vashubandu, există în curentul nostru de conștiință 84000 de fapte negative pe care le putem face.

Dintre acestea sunt zece cele mai importante. De ce sunt atât de importante?

Pentru că ele se regăsesc în fiecare dintre noi. Cu toții le avem într-o formă sau alta. Și dacă nu le avem sub o formă activă, atunci ele există sub formă de semințe pe care le purtăm în curentul nostru de conștiință.

Acestea sunt cele zece precepte: trei legate de corp, patru de vorbire și trei legate de minte.

Este deosebit de important să le cunoaștem pentru a evita să le facem.

În continuare le vom denumi pe scurt, iar în lecția viitoare vom vorbi despre implicațiile lor, și ce suferințe vom îndura ca rezultat al acestora.

Cele zece precepte de eliberare

Primele trei sunt legate de corp:

1. Crima, omorul

Sok chu

Prima faptă este de a ucide. A ucide orice ființă vie, inclusiv sinuciderea și avortul.

Conform budismului fătul/embrionul, intră în categoria de ființă vie care are potențialul de a ajunge la iluminare. De aceea avortul este considerat ca o faptă foarte gravă.

Plantele nu intră în această categorie, cu toate că sunt o formă de viață, deoarece nu dețin mintea pe care o au ființele vii in sensul liberului arbitru și în sensul incapacității lor de a ajunge la iluminare.

Aici intră și discuția pe care am avut-o în legătură cu întreruperea vieții datorită compasiunii. Orice act de a ucide are karma de a aduce suferință. Opusul uciderii este apărarea vieții.

2. Furtul

Majin len

Cuvântul înseamnă a lua ceea ce nu este permis.

Aceasta este o categorie foarte largă, în care intră: a lua ceva care nu este dat în mod liber, a lua ceva care nu este dat în mod clar sau a lua ceva fără să primim permisiunea celuilalt.

Ngotsa, respectul de sine joacă aici un rol foarte important, adică nu-mi voi permite sub nici o formă de a lua ceva ce nu este al meu pentru că știu că acest lucru îmi va aduce numai suferință și mă va îndepărta de iluminare

. 3. Comportament sexual neadecvat:

Lokyem

Este vorba în principiu de adulter, adică a întreține relații sexuale cu persoane care sunt implicate în alte relații sau a întreține relații sexuale cu altcineva atunci când eu deja am relații cu cineva.

Și nu este nevoie neapărat de un contract de căsătorie.

Sunt multe lucruri care intră în această categorie cum ar fi: întreținerea de relații sexuale cu rude, cu minori, relații sexuale în prezența unei reprezentări a lui Buddha, și încă multe altele.

Următoarele patru precepte sunt legate de vorbire.

4. Minciuna

Dzun ma

A minți înseamnă: orice situație în care lăsăm în mod conștient o impresie falsă, incorectă.

Dacă în mod conștient lăsăm impresie greșită chiar și atunci când nu am spus cuvinte greșite, asta înseamnă minciuna.

Dacă, de exemplu, exagerăm când ne scriem CV-ul, acest fapt intră în categoria minciunilor. În măsura în care deținem controlul, înțelegerea și conștientizarea, va trebui să evităm de a lăsa impresii false, fie în mod direct sau fie în mod indirect.

5. Vorbirea care dezbină

Trama

Sau vorbirea în care separăm oamenii.

Aceasta este o formă negativă de comportament pe care o avem cu toții.

De exemplu, când vorbim cu cineva, discuția începe să alunece spre o terță persoană. Prietenul meu îmi spune: știi că, el are idei originale, iar eu îi răspund: da, dar….

Acest dar deja va trebui să aprindă beculeţul roșu dând o impresie puțin negativă, care să-l îndepărteze ușor pe prietenul meu de a treia persoană.

Deci vom trebui sa fim atenți la discuțiile pe care le facem cu alții pentru că foarte ușor alunecăm pe panta de a dezbina.

6. Vorbirea aspră, dură, necuviincioasă, fără bun simț, țipete, mustrări.

Tsik tsub

Vorbirea nu trebuie sa fie neapărat pe un ton ridicat, și poate chiar spunem lucrurile care trebuie dar cu intenții negative, iar cine aude, aude.

7. Vorbirea inutilă, fără sens.

Tsik kyel

În această categorie intră discuțiile inutile, despre sport, politică, despre subiecte care nu ne aduc nici un beneficiu, în care nu avem nici o influenta asupra lor.

Una dintre formele grave ale acestui tip de vorbire este de a spune rugăciunile fără nici o intenție, doar a mormăi cuvintele.

Următoarele trei precepte sunt legate de minte şi anume:

8. A râvni, lăcomia

Nabsem

Dacă cineva are ceva frumos, atunci îl vreau și eu. Dacă cineva a fost promovat în muncă, mă întreb de ce nu am fost eu promovat. Ca rezultat al acestor gânduri voi acționa în sensul că ceilalți să nu reușească.

9. Rea voință, intenție ostilă

Nu sum

Nu sem are două componente și anume:

1. Primul este a te bucura de răul altuia – când cineva s-a lovit sau când cineva suferă sau nu reușește în ceva ne bucurăm de necazul lui.

2. A doua componentă este invidia – când cineva a reușit să facă în sfârșit ceva, noi în loc să-l încurajăm, nu ne bucurăm de succesul lui.

10. Concepția greșită

Lokta

Sensul acestei noțiuni, în principal este a nu crede în legile karmice, a nu crede că există vreo legătură între ceea ce facem și realitatea noastră, a nu crede în cauzalitate în mod corect și a nu crede în existența vieților viitoare.

Lecția 2 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Subiectul cursului nostru este capitolul patru al textului Abhidharmakosha, capitol dedicat în întregime karmei.

Acest text începe cu următoarea frază:

Le le jikten natsok kye

Primul Le înseamnă karma. Sensul cuvântului karma este fapte. Când ne referim aici la fapte ne referim la gând, vorbă şi acțiune. Al doilea le, chiar dacă este scris ca şi primul în limba tibetană are cu totul alt sens şi anume din. Traducerea cuvintelor Le le este: din karma.

Întrebarea următoare este: Care este sensul cuvântului lume?

Cuvântul jikten este format din două silabe şi anume jik şi ten

Jik înseamnă a distruge, iar

Ten înseamnă baza.

Care este legătura dintre lume, bază şi a distruge?

Dacă țineți minte, primul capitol din Abhidharmakosha se referă la cine sunt cei care suferă, unde suferă şi cum suferă, iar capitolul patru se ocupă în întregime de lumea suferinței. Lumea suferinței este o lume care merge spre distrugere, o lume care se ridică şi apoi se ruinează, şi din nou se ridică şi din nou se ruinează. Cu alte cuvinte lumea fenomenelor este tranzitorie. Cuvântul lume în limba tibetană exprimă această însușire a ei, în care totul este trecător.

Cuvântul natsok este format din două silabe, na şi tsok şi înseamnă varietate sau diversitate.

Kye înseamnă creat sau născut.

Fraza este tradusă Diversitatea lumilor se naște din karma, cu sensul de lumi suferinde.

Deci putem spune că toată lumea în care trăim şi tot ceea ce este în ea vine din karma.

Când ne referim aici la lumea noastră, nu ne referim numai la lumea pe care o experimentăm ci la toate formele de existență, descrise de Buddha, pe care în mod normal nu le percepem.

Capitolele unu, doi şi trei ne descriu diverse forme de existență: de cele din infern, spiritele flămânde, zei şi semizei. Ele ne descriu și lumile de pe miliarde de planete, iar capitolul patru începe cu fraza : „toate aceste lumi de existență, fără excepție, vin din karma”.

Maestrul Vashubandu a ales să înceapă acest capitol din mai multe motive, unul dintre ele fiind de a dezbate şi alte concepții asupra lumii care existau la vremea respectivă în India, concepții care făceau parte din hinduism. Deoarece textul a fost transmis de entități iluminate, bineînțeles că el nu a fost destinat numai publicului indian.

Maestrul Vashubandu a fost un iluminat, el putea să vadă pe fiecare dintre noi, de aceea scopul acestei fraze este să răspundă necesităților noastre, necesitățile fiecărui elev dharma din orice moment.

Fiecare dintre noi am crescut în diverse idei, pe care le-am adoptat. În mare măsură am asimilat diverse idei şi opinii în legătura cu creația lumii.

În cultura noastră, Biblia ocupă un loc important. Ea ne explică cum s-a format lumea. Vom vedea mai târziu cum maestrul Vashubandu aduce argumente solide contra acestei teorii, purtând dispute cu cele trei concepții asupra lumii care erau răspândite pe vremea lui, dar care le avem și noi astăzi.

Cele trei concepții asupra lumii

1. Prima concepţie

Gyu Takpa

Gyu înseamnă cauză

Takpa înseamnă invariabil

În limba tibetană când dorim să negăm ceva adăugăm cuvântul mi. Deci Mitakpa înseamnă variabil, temporar. Takpa înseamnă constant, permanent, care nu se schimbă.

Gyu Takpa împreună înseamnă cauza originală, cauza invariabilă.

Această concepție asupra lumii este asemănătoare concepției științifice de astăzi. Se știe că astrofizicienii au dezvoltat teoria Big Bang, care susține că a existat o explozie primordială, ea fiind cauza formării lumii noastre.

Când un budist aude acest lucru, va întreba imediat ce a determinat această explozie.

Deoarece din punctul lor de vedere acest lucru nu se poate întâmpla. Este imposibil ca ceva invariabil să creeze totul, și să nu fie cauzată de nimic. Această teorie a Big Bang-lui a început să fie modificată cu timpul, spunându-se că de fapt au existat o serie infinită de explozii.

2. A doua concepție

Tsowo

Cuvântul înseamnă primar. Sensul acestui cuvânt este de energie primordială, sau o forță primordială care a creat lumea.

3. A treia concepție

Wangchuk

Acest cuvânt înseamnă Dumnezeu, Creator, Entitate creatoare. Cuvântul Wangchuk este traducerea în limba tibetană a numelui Ishvara sau Indra.

În vechea Indie, Indra sau Ishvara era considerat ca fiind zeul suprem sau Dumnezeu.

Acestea sunt cele trei concepţii asupra lumii sau cauzele care au determiat apariţia lumii, concepţii cu care maestrul Vashubandu se află în dispută.

—————-

Cele trei concepții se pot împărți în două categorii:

1. Prima şi a doua concepție, gyutakpa şi tsowo fac parte din categoria care consideră că apariția lumii se datorează unei cauze invariabile.

2. A treia concepție, wangchuk consideră că formarea lumii se datorează unui creator, o ființă care se schimbă, care reacționează la ceea ce se întâmplă și care se schimbă odată cu timpul.

Deci creatorul apare în a treia concepție, cauzele primelor două concepții sunt legate mai mult de energii.

Care sunt argumentele contra primelor două concepții asupra lumii?

Dacă vom considera prima categorie ce atribuie formării lumii o cauză fixă, invariabilă, vom putea spune logic că dacă lumea ar putea fi creată într-o clipă dintr-o energie primordială, atunci nu vor putea exista schimbări în timp. Totul este creat într-un moment.

După cum știm, în viața noastră lucrurile se schimbă în permanență, ele se desfășoară într-un proces continuu, există cauze, există rezultate. Dacă atribuim lucrurilor o cauză care este invariabilă, fixă atunci tot sensul timpului va dispărea.

Sensul unui proces treptat sau a etapelor progresive, dispare. De aceea nu este logic sa spunem că formarea lumii se datorează unei cauze fixe, acest lucru nu corespunde experiențelor noastre de viață.

Dacă observăm lumea în care trăim, din experiențele şi impresiile noastre știm deja că există în permanență fluctuații în lume – sunt urcușuri şi coborâșuri, progres şi declin, lucrurile se nasc şi apoi mor, există lucruri care determină alte lucruri. Întrebarea este: De ce toate acestea se întâmplă? De ce trebuie să îmbătrânim, de ex.? De ce vorbim despre vârstă şi de ce există în această lume îmbătrânirea şi moartea?

Cauza acestor lucruri este energia cu care ne-am început această viață, energie care este perisabilă și care se epuizează în timp. În viața noastră energiile sunt în permanentă schimbare și ele se exprimă de exemplu, prin faptul că noi îmbătrânim.

Un lucru stabil, invariabil, care nu fluctuează, nu poate fi cauza unui lucru variabil. Dacă eu însumi, sunt un fenomen care se schimbă permanent de-a lungul vremii, cauza datorită căruia sunt ceea ce sunt în această clipă, se află în ceea ce am fost în clipa anterioară, iar cauza a ceea ce am fost în clipa anterioară se afla in clipa anterioară acesteia. Deci cauza însăși, se schimbă, și rezultatul se schimbă.

Putem spune și altfel: rezultatul are o natură variabilă deoarece cauza care o determină este variabilă, și mai mult rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei. Din experiența vieții noastre putem înțelege că explicația cum că ar exista o cauză invariabilă care determină o lume schimbătoare nu este logică, nu este posibilă.

Khen Rinpoche spunea că după ce am ascultat toate acestea, va trebui sa reflectăm, să medităm, să vedem în ce fel se petrec lucrurile în lumea noastră, și dacă este posibil cumva, ca ceva imuabil [fix] în timp și spațiu să creeze o lume în care nu există nici o stabilitate, o lume în permanentă schimbare în timp și în spațiu.

În budism, se folosește foarte mult cuvântul dripa care înseamnă obscur. Dripa este ceva care obstrucționează înțelegerea noastră spirituală sau este un obstacol pe calea înțelegerii noastre.

Conform budismului, mintea noastră este plină de obscurități, este lipsită de claritate datorită întregului sistem de credințe pe care le-am asimilat în copilărie de la părinții noștri, de la societatea în care trăim, din mediul înconjurător; mulți dintre noi am preluat ideile care ne spun de unde provine lumea noastră, idei pe care le-am împărțit mai înainte în două categorii.

Chiar și aceia dintre noi care nu sunt religioși, avem deseori în subconștient credința într-o putere supremă, credința în ceva exterior nouă care are grijă de noi.

Maestrul Vashubandu deschide capitolul cu fraza : „Diversitatea lumilor vine din karma”. El dorește să renunțăm la prejudecățile noastre care s-au înrădăcinat în mintea noastră. Și de ce? Pentru că atâta timp cât vom mai avea şi cea mai mică fărâmă de credință, că există ceva exterior nouă care a creat această lume, nu ne vom putea elibera din suferință. Nu vom avea nici o șansă de eliberare.

Unica cale de eliberare din suferință este dacă vom înțelege în modul cel mai profund și absolut faptul că această lume în care trăim, cu toate fenomenele ce se petrec, şi toate celelalte lumi care există dar care nu le putem percepe, toate provin din karma noastră. Un alt cuvânt pentru karma este acțiuni, adică toate aceste lumi provin din acțiunile noastre. Mai târziu vom specifica faptul că acțiunile provin în special din gândurile noastre.

Motivul pentru care maestrul Vashubandu a ales să înceapă primul capitol cu această frază este ca sa ne zdruncine puțin, să ne observăm modul în care credem, de unde credem că provine lumea noastră.

El ne spune: cele două concepții care ne spun că lumea a fost creată ori de către o ființă supremă ori de către o energie primordială, invariabilă (acestea fiind îmbrățișate și de religie şi de știință), îl vor împiedica pe cel care crede în ele să se elibereze din suferință. De aceea este foarte important să înțelegem cum a fost creată această lume din karma noastră.

Această concepție asupra lumii ne spune:

Absolut tot ce apare în această clipă în viața mea, provine din ceea ce am făcut, spus sau gândit în trecut. Și dacă acest fapt este corect, atunci orice lucru care va exista în viitorul meu, în lumea mea viitoare, va proveni din ceea ce gândesc, spun și fac acum.

Cu alte cuvinte : eu însumi, prin faptele mele, mi-am creat în trecut lumea așa cum este ea acum. Este exact ceea ce am făcut deja în trecut, acum nu mai am ce face.

Dacă această lege este corectă, atunci tot ceea ce fac, spun și gândesc acum, îmi va crea lumea viitoare. De aceea am puterea de a-mi crea o lume lipsită de suferință, pentru că totul depinde numai de mine.

Nu există nici cel mai mărunt lucru în lumea mea care să depindă de ceva exterior mie, să depindă de vreo ființă sau de o energie din afara mea.

Tot ceea ce a făcut maestrul Vashubandu, tot ceea ce a făcut Buddha, și orice alt maestru este de a aduce oamenii la iluminare. Maestrul Vashubandu ne vorbește de lucruri ieșite din comun pentru a ne ajuta să ajungem la iluminare, iar ca sa ajungem acolo va trebui să ne uităm la toate prejudecățile întipărite în mintea noastră, conștientă sau subconștientă pentru a renunța la ele. Să ajungem la înțelegerea faptului că noi ne-am creat această lume și de aceea avem puterea să ne creăm lumea noastră viitoare.

Concluzia ce rezultă din prezentarea celor trei concepții, este că în general suntem înclinați să acceptăm ori viziunea științifică (cu toate că tot timpul este îmbunătățită), ori a treia concepție care susține existența unei ființe dumnezeiești care a creat lumea.

Definiția Karmei

Sempa

སེམས་པ།

Sem înseamnă minte.

Sempa înseamnă mișcarea minții. Ce înseamnă mișcarea minții? Înseamnă gândul.

Următoarea frază în limba tibetană definește noțiunea karmei:

De ni sempa dang de je

།དེ་ནི་སེམས་པ་དང་དེས་བྱས།

Karma este mișcarea minții (sau gând) şi consecințele ei.

Tot ceea ce spunem și facem este determinat în primul rând de gând. Deci karma este mișcarea minții sau gândul şi tot ce pune acesta în mișcare în fapte şi vorbe.

Această definiție spune că în clipa în care aveți un gând, acumulați karma imediat. Deci cu alte cuvinte gândul în sine este karma, iar acest lucru este forța concepției budiste asupra lumii.

Nu este suficient numai să facem faptele potrivite și să spunem ceea ce este corect, ci și mai important este să gândim la lucrurile corecte.

Chiar și atunci când gândim în sinea noastră, singuri în cameră, când nimeni nu ne vede și aude, noi înșine ne auzim, înregistrăm și acumulăm karmă.

Dacă această karmă va determina apoi vorbe și fapte, ea va duce la finalizarea acțiunii. Chiar și dacă ea nu va conduce la vorbe și fapte, faptul că am avut gânduri negative, sau am criticat numai în gând pe cineva, am acumulat karma.

De aceea budismul este radical, merge în profunzime. El ne spune că dacă dorim să ieșim din suferință va trebui să ne cunoaștem gândurile, să le curmăm pe cele care ne provoacă suferință și să începem să cultivăm gânduri de compasiune, de iubire și de ajutorare.

Este foarte important să înțelegem, că orice mișcare a minții, cât de minoră ar fi ea și urmările ei, este karma.

Am vorbit până acum despre faptul:

1. Că fiecare faptă începe cu gândul, și prin urmare cea mai importantă karmă se înfăptuiește în gândire.

2. Majoritatea timpului ni-l petrecem mai mult gândind decât acționând. Chiar dacă nu spunem sau facem ceva, gândurile fug în permanență în mintea noastră. În democrația iluminării gândurile dețin majoritatea, de aceea sunt atât de importante.

Unul dintre aspectele karmei este acela că, chiar și atunci când nu avem gânduri foarte rele, cum ar fi a omorî sau a jefui, în permanență avem multe alte gânduri de supărare, de lipsa de răbdare, de critică și așa mai departe.

Curentul gândurilor este imens și îl putem compara cu radiația radioactivă de mică intensitate. Cu toate că radiația este mică, ea se acumulează în timp și ne va omorî. Motivul pentru care ne omoară este faptul că fiecare gând de acest fel plantează câte o sămânță karmică, iar rezultatul unui gând impur va fi un alt gând care nu va fi bun.

Întrebarea este de unde provine o minte care se plânge, este nemulțumită, care critică mereu și este plină de suferință? De unde provine o minte nefericită?

Dacă suntem de acord cu premisa că lumea provine din karma, o astfel de minte provine numai din gânduri impure. Și majoritatea lor sunt de acest fel și de intensitate mică. Ele chiar dacă nu sunt neapărat dăunătoare sau negative, ele se acumulează. De aceea se pune atât de mult accent pe ele.

Vom trece acum să vorbim despre două tipuri de karmă: Karma care pune în mișcare (care motivează) și ceea ce este mișcată de ea (karma motivată).

În limba tibetană cele două tipuri de karma se numesc:

1. Yi kyi le

2. Sempe jepa

Primul tip:

Yi kyi le

Yi înseamnă minte. Un alt cuvânt pentru minte.

Kyi înseamnă al

Le = karma

Traducerea Yi kyi le este karma minții sau karma care este în gând sau acele lucruri pe care ne gândim să le facem sau ceea ce pune în mișcare (ce motivează).

Al doilea tip:

Sempe jepa

Semînseamnă minte

Jepa înseamnă ceea ce mintea a pus în mișcare.

Traducerea lui Sempe jepa este ceea ce este mișcat de gând.

Acestea sunt cele două tipuri de karma: karma ce mișcă/activează/motivează și, respectiv, karma mișcată/activată/motivată.

Atunci când spunem karma ce mișcă ne referim la gândurile pe care le avem şi care conduc într-un final la vorbe şi fapte. Vorbele şi faptele reprezintă karma mișcată. Ceea ce ne mișcă (ne face) să spunem sau să facem ceva este gândul.

În budism se spune că întotdeauna am trăit în ignoranță şi în neînțelegerea realității. Acest proces nu are un început. Nu se poate spune că există un loc de început.

Dacă am spune că există un asemenea loc am cădea imediat în una dintre cele trei concepții pe care le-am prezentat înainte.

Budismul ne spune că nici una dintre ele nu este logică și nu este posibilă din punct de vedere al înțelegerii realității.

Si daca nu a existat nici un început, asta înseamnă că fiecare moment în care mintea noastră este lipsită de înțelegerea realității provine din momentul precedent în care mintea noastră a fost plină de neînțelegeri, şi la rândul lui acest moment provine din momentul precedent lui, şi tot așa la infinit. Acest proces niciodată nu a început.

Și cu toate acestea, budismul spune că acest proces poate lua sfârșit. Întrebarea este cât timp poate lua până să ajungem la sfârșit?

Dacă nu vom face nimic, sau vom merge încet, plini de îndoieli şi cu inima pe jumătate, procesul poate dura o veșnicie.

Cele trei tipuri de karmă: a gândirii, a vorbirii şi a faptei

Există încă o clasificare a karmei, şi anume karma gândirii, a vorbirii şi a faptei.

Care sunt de fapt implicațiile lor? Dacă vrem cu adevărat să ajungem la iluminare va trebui să acționăm pe trei fronturi:

1. Asupra gândurilor – să fim atenți la ce ne trece prin cap. Bineînțeles că acest lucru este ușor de spus dar mai greu de făcut.

2. Să fim atenți la ce ne iese pe gură.

3. Să fim atenți la ceea ce facem, cum ne comportăm cu ceilalți.

Există două aspecte atunci când ne referim la a fi atenți cum ne comportăm, la ceea ce spunem și la ceea ce gândim, și anume:

1. Ce ne aduce în viața noastră, în lumea noastră din punct de vedere karmic.

2. Cum ne putem mobiliza gândirea, vorbirea și acțiunile noastre pentru a ajunge la iluminare.

Dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să acumulăm cele mai puternice karme, karma pozitivă, atât în corp cât și în vorbă și în gând. Fără a renunța la nici una dintre ele.

Pentru a începe să pășim pe drumul iluminării va trebui să învățăm cum putem acumula acea karmă pozitivă, curată. Bineînțeles că atunci când ne referim la comportamentul nostru şi la modul de a vorbi, ne referim la preceptele morale.

Vom trebui să acumulăm nu numai cauze care să ne elimine suferința ci și cauzele care să ne conducă la iluminare. Toate aceste cauze sunt cauze karmice, şi ele se află în ceea ce spunem, facem și gândim în momentul de față.

De exemplu, dacă doresc să ajung la iluminare, atunci voi face lucruri care să mă conducă acolo sau voi spune ceea ce trebuie şi voi gândi la acele lucruri care să mă aducă la iluminare.

Întrebarea este: ce mă poate apropia de energia iluminării și ce mă îndepărtează de energia zilnică, de ignoranță?

• de exemplu, îmi voi face un altar, unde voi depune ofrandă. Cui dăruiesc ofranda? O dăruiesc lui Buddha, Dharma şi Sangha. Toate aceste obiecte reprezintă pentru mine înțelepciunea supremă, compasiunea infinită, iubirea necondiționată. Atunci când dăruiesc celor trei ofranda mea, nu fac decât să-mi reamintesc mereu încotro mă îndrept și ceea ce doresc. Cu toate că ele sunt numai simboluri exterioare, mă ajută să revin la acele gânduri şi vorbe care plantează semințele de a ajunge la iluminare. În acest mod ne exprimăm prin comportament.

• un alt mod de comportament este prosternarea – atunci când ne prosternăm la simbolurile compasiunii, iubirii și înțelepciunii, vom acumula cu ajutorul corpului karma care mă va conduce la iluminare. Acesta este și motivul pentru care începem fiecare lecție cu trei prosternări. Bineînțeles că cel care nu este gata să fac acest lucru, nu este obligat să-l facă. Trebuie să înțelegem că orice ritual religios este doar o unealtă exterioară prin care corpul acumulează karma care ne face să înaintăm în direcția dorită.

• atunci când rostim rugăciunile la începutul fiecărei lecții, scopul este de a acumula karma legată de vorbire. Rugăciunea ne ajută să ne direcționăm energia, gândul, atenția spre iluminare.

• bineînțeles când facem meditație sau reflectăm asupra compasiunii, cu siguranță ne consolidează karma gândului care duce spre iluminare.

Karma comunicării şi a necomunicării

Vom face o altă clasificare a karmei, dar de această dată ne vom referi numai la karma vorbei şi a faptei şi pe care le vom împărții în două categorii.

1. Prima categorie este karma comunicării

Nampar rikje

Ce înseamnă karma comunicării?

De exemplu, vedem pe cineva care stă în genunchi și cu palmele lipite de rugăciune și murmurând ceva.

Concluzia pe care o tragem este că acesta se roagă. Deci poziția corpului și a vorbirii lui ne comunică o anume stare. Deci karma comunicării înseamnă tragerea unor concluzii referitor la intenția celui care face ceva după poziția corpului și a vorbirii lui.

2. A doua categorie este karma necomunicării.

Nampar rikje ma-yinpa

Ma yinpa înseamnă nu. Deci karma care nu comunică/ necomunicării.

Ce înseamnă această karmă? Această noțiune este specifică primei scoli budiste, Abhidharmakosha, noțiune care nu este acceptată de nici una dintre celelalte scoli.

Karma comunicării este ceva ce se află în faptele sau în vorbele unei persoane, sursa ei este în aceste lucruri dar nu și esența ei.

Acest lucru se aseamănă puțin cu ceea ce denumim noi aură. În urma unei fapte săvârșite de om, în jurul lui se formează un fel de aură care îl înconjoară. Este ca și când toată vecinătatea lui este îmbibată de această aură. Acest lucru este comparat cu sămânța de susan îmbibată de uleiul ei.

Ce vrea să însemne?

De exemplu, cineva își ia anumite jurăminte, aceasta fiind karma comunicării: omul îngenunchează și jură. Deci există poziția corpului și a vorbirii. În urma acestui fapt, școala Abhidharmakosha spune că se formează o aură în jurul lui și care va rămâne cu el atâta timp cât își păstrează jurămintele, atâta timp cât este sub influența lor.

În momentul în care acesta va renunța la jurăminte – aura va dispărea. Aura nu este materie și nu se poate vedea.

În textul de care ne ocupăm nu se vorbește despre aură ci de karma necomunicării. Dar ca sa înțelegem mai bine ne vom folosi în continuare de această noțiune.

În continuare textul prezintă cele cinci calități ale aurei.

Dacă ne vom referi din nou la exemplul în care o persoană se obligă în fața lamei să respecte cele zece percepte de eliberare sau primește jurămintele de călugăr, sau jurămintele unui Bodhisattva sau jurămintele tantrice, școala Abhidharma susține că datorită obligațiilor pe care această persoană și le ia, se va forma în jurul lui o aură. Iar această aură are cinci calități.

1. Prima calitate: aura rămâne chiar și atunci când mintea este distrasă

Sem yengpa

Sem – minte, conștiință

Yengpa – distras

Prima calitate spune chiar dacă mintea celui care și-a luat jurămintele este distrasă, se gândește la altceva decât la jurămintele luate, aura nu dispare ci rămâne cu el. Cu alte cuvinte atâta timp cât persoana este sub influența acestui act de luare a jurămintelor, aura rămâne.

2. A doua calitate

Sem mepa

Sem – minte

Mepa – nu este

Traducerea este chiar și când mintea nu este. Ce înseamnă asta?

În procesul meditativ se poate ajunge la stări meditative profunde, în care se poate spune că mintea aproape că nu mai există, sau că aproape nu mai există nici un gând.

Deci chiar dacă cel care este sub influența jurămintelor și care se află în aceste stadii meditative avansate, cum ar fi de exemplu percepția vacuității în mod direct sau starea meditativă a lui Buddha în care nu mai există vreo mișcare a minții, aura se păstrează.

Deci a doua calitate am putea-o rezuma astfel : aura rămâne chiar și în situația când aproape că nu mai există vreo mișcare a minții, sau aproape că nu mai există nici un gând.

3. A treia proprietate a aurei este că ea are o componentă etică, morală

Ge dang mi ge

Ge – binefacere

Dang înseamnă și

Mi ge – ceea ce nu este binefacere

Adică aura poate fi pozitivă sau negativă din punct de vedere moral.

• un exemplu pozitiv este cel pe care l-am dat înaintea omului care primește jurămintele, sau se angajează să-și trăiască viața după o conduită morală înaltă.

• un exemplu negativ este atunci când omul învață să fie măcelar, preocuparea lui fiind să ia viața.

• un alt exemplu negativ, care are o componentă morală negativă, este omul care decide să fie în armată, omul care se angajează într-o meserie legată de luarea vieții.

Atunci când persoana renunță la preocupările negative, sau la jurămintele pe care le-a luat, aura va dispărea. Putem spune că aura rămâne în jurul lui atâta timp cât este sub efectul deciziei pe care a luat-o.

4. A patra calitate a aurei este că ea continuă precum un curent de apă.

Jedrel

Jedrel înseamnă urmează persoana.

Sensul aici este că aura este o continuitate, ea continuă precum curentul de apă în timp și spațiu. Prin faptul că omul și-a luat jurămintele, se creează acea aură care va rămâne și va continua cu el. Ea va exista în permanență în jurul lui până în momentul în care acesta va renunța la ele. Această aură nu va trece în viețile următoare.

5. A cincea calitate este aceea că ea are aspect fizic

Jungwa che nam gyur jepa

Jungwa = elemente

Che nam = mari

Gyur jepa = determinat

Adică ea este determinată de elementele mari.

În budism, se vorbește de patru elemente, și anume pământ, apă, foc și aer.

1. Elementul pământ este aspectul solid, al greutății.

2. Elementul apă este aspectul umed, lichid, a curgerii dintr-un loc în altul. Ceva care tine lucrurile unite, care le unește să nu se destrame.

3. Elementul foc este aspectul căldurii, al energiei.

4. Elementul aer este aspectul mișcării energiei.

Ca o paranteză, în medicina tibetană, se pune mult accent pe menținerea echilibrului dintre aceste elemente. Medicii explică boala ca fiind un dezechilibru dintre elemente. Pe când o stare de sănătate bună înseamnă un echilibru perfect al elementelor, echilibru la care se ajunge cu greu şi este foarte rar.

De exemplu, în medicina tibetană plămânii au rolul de răcire a corpului, stomacul și intestinele încălzesc corpul. Atunci când există un dezechilibru între aer și foc, adică atunci când este prea mult aer facem pneumonie, sau dacă este prea mult foc vom avea afecțiuni gastrointestinale.

Să ne întoarcem la aură. Textul spune că aura are aspect fizic deoarece este formată din cele patru elemente pe care le-am denumit. Ea are un aspect fizic subtil, de aceea nu o putem vedea, sau să o atingem.

Maestrul Vashubandu la sfârșitul acestei expuneri, scrie: “așa spun ei”. Această afirmație ne indică faptul că școlile mai înalte nu acceptă această noțiune a karmei necomunicării. Și deoarece toate școlile budiste sunt atribuite lui Buddha, de dragul perfecțiunii, maestrul a ales să menționeze “aşa spun ei.“

Lecția 1 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Această lecție este o lecție introductivă care cuprinde foarte multe detalii și vă va da o idee despre ce cuprinde acest curs. Cursul face parte din tradiția şcolastică a cursurilor ACI. Unul dintre scopurile acestora este să vă ofere cunoștințele necesare pentru a putea să le transmiteți mai departe. În afară de idei filozofice, acest curs mai cuprinde și puțină istorie, bibliografie, cunoștințe generale.

Lucrarea de bază și autorul ei

Prima frază care apare în textul despre care vom vorbi este:

Chu ngunpa dzu

Chu înseamnă dharma.

Ngunpa înseamnă până la sau până aici.

Dzu înseamnă tezaur.

Deci traducerea chu ngunpa dzu este tezaurul lucrurilor ce conduc până la dharma.

Aceasta este interpretarea literală, dar nu exprimă adevăratul sens al frazei.

În limba sanscrită se spune :

Abhidharmakosha

अभिधर्मकोशकारिका

Abhidharmakośakārikā

Abhi înseamnă pâna aici

Dharma – tot ceea ce există.

Kosha – tezaur

Ce înseamnă a deține (dhr)? A deține propria identitate. Adică orice lucru care deține o identitate înseamnă dharma. Un alt sens al dharmei este că ne ajută să nu cădem într-o existență inferioară, o existență de suferință, şi în același timp ne sprijină să ajungem în locurile superioare.

Care este cel mai înalt loc? Iluminarea. Țin sa subliniez că acest studiu face parte din școala Hinayana, de aceea locul suprem în Hinayana este considerat ca fiind Nirvana. Abhidharma kosha ne ajută să nu cădem in tărâmurile inferioare și să ne aducă la Nirvana.

Abhidharma înseamnă până la Nirvana, sau mai poate fi interpretat ca lucrul ce aduce Nirvana la noi. Care este acel lucru care ne va duce la Nirvana sau va aduce Nirvana la noi? Este înțelepciunea, cunoașterea vacuității. În școala Abhidharma, una dintre cele mai vechi scoli budiste, nu se vorbește de vacuitate, ci de lipsa de sine.

Scopul acestui text este să ne dea înțelepciune pentru a ajunge la Nirvana.

Kosha – înseamnă tezaur sau trezorerie.

În mănăstiri se obișnuiește ca în loc de chu ngunpa dzu sau abhidharmakosha, să se spună simplu dzu.

Acest text face parte din calea Hinayana, calea practicanților cu scopul îngust.

Trebuie înţeles că înțelepciunea acestei căi nu este deloc îngustă ci scopul practicantului este îngust. Scopul îngust sau larg, ține de persoană şi nu de învățăturile acestei căi.

Câteodată Hinayana este folosită ca sinonim pentru Theravada. Theravada este învățătura budistă ce este larg răspândită în sud-estul Asiei, în ţări cum ar fi Burma, Tailanda, Sri Lanka, Ceilon.

Calea Mahayana pune mult accent pe învățăturile Hinayana, cu alte cuvinte atunci când se învață Mahayana , Hinayana nu este dată la o parte. Dimporivă Mahayana se sprijină foarte mult pe Hinayana.

Hinayana este foarte importantă în dezvoltarea noastră ca budiști, de aceea se dedică timp învățăturilor Abhidharmakosha.

Cine a scris Abhidharmakosha?

Scriitorul se numește

Maestrul Vasubandhu

Lopun Yiknyen

Cele trei coșuri

În tarile asiatice cum ar fi Thailanda, Burma, Sri Lanka şi altele, învățăturile budiste sunt adunate în trei cărți principale:

1. Abhidharma este învăţătura principală a şcolii Theravada.

2. Vinaya studii legate de jurămintele budiste. Toate jurămintele budiste, ale călugărilor, vin din Hinayana. Hinayana este scopul îngust. Țin să subliniez că acest scop îngust tine de scopul practicantului. Înțelepciunea acestei căi nu este de loc îngustă, pe ea bazându-se şi linia Mahayana din budismul tibetan.

3. Sutra toate ideile care sunt prezentate în Abhidharma vin de fapt din sutre. Sutra înseamnă învățătura predată de însuși Buddha. Buddha a predat aproape 50 de ani, în diferite locuri din India. Datorită publicului divers, Buddha a trebuit să predea în moduri diferite, în funcție de capacitățile de înțelegere ale acestuia. De aceea învățăturile lui sunt răspândite în numeroase sutre. Abhidharmakosha a strâns aceste învățături care au fost predate în mod direct de Buddha, și le-a ordonat într-o singură carte.

Programul de studii, care se predă în mănăstirea Sera May, cuprinde cinci sau șase cărți budiste principale, Abhidharmakosha fiind una dintre ele. Toate cursurile ACI se bazează pe cele șase cărți, acest curs fiind primul care vine din Abhidharmakosha.

Şcolile budiste din vechea Indie

Abhidharmakosha face parte din școala Vaibhashika. Câteodată ea este denumită școala Detailiștilor sau Marea Expunere sau Expunerea Detailată. Vom vedea mai târziu de ce i se spune detailată.

Când ne referim la școlile budiste, nu ne referim la cele din budismul tibetan ci la școlile timpurii din vechea Indie. Deci:

1. Vaibhashika

2. Sautrantika

3. Citta matra sau Mind Only School

4. Madhyamika – înseamnă Calea de mijloc.

Primele două scoli sunt Hinayana şi ultimele două fac parte din Mahayana.

Acest curs se concentrează pe prima școală, Vaibhashika. În ultimele lecții vom intra puțin şi în școala Citta Matra.

Marele maestru Changkya Rolpey Dorje, a descris pe larg aceste patru mari școli. Pabonka Rinpoche este considerat ca fiind reîncarnarea lui Changkya.

Ceea ce este important de subliniat este faptul că primele trei scoli şi jumătate din școala a patra sunt considerate ca fiind corecte dar nu în totalitate.

Marii maeștri spun că dacă dorim să ajungem la iluminarea completă va trebui să înțelegem foarte bine cealaltă jumătate a școlii Madhyamika, școala budistă cea mai înaltă Prasanghika Madhyamika, a Căii de mijloc.

Şi cu toate acestea, toate așa zisele scoli de jos/inferioare sunt foarte importante în dezvoltarea educației noastre budiste, pentru că ele ne ajută să ne dezvoltăm înțelegerea de a ajunge la iluminare şi de aceea vom acorda timpul necesar acestor studii.

Este foarte important să nu desconsiderăm Hinayana, pentru că ea a fost predată de Buddha și scopul ei este de a ne conduce spre iluminare. Și în plus, printre jurămintele Bodhisattva există jurământul de a nu desconsidera sau minimaliza Hinayana. Deci cei care şi-au luat jurămintele unui Bodhisattva, trebuie să fie foarte atenți să nu-l încalce.

Comentariul de care ne vom folosi

Abhidharmakosha este o carte concisă, deoarece a fost scrisă de către persoane cu capacități mentale ieșite din comun, iar conținutul ei este expus sub forma unui cuprins foarte detailat. De aceea, ea este şi foarte greu de înțeles. Este ca și când am citi cuprinsul unei cărți şi numai din cuprins ei, să înțelegem întregul sens. De aceea este nevoie de comentatori, de maeștri care să ne explice semnificațiile lucrurilor prezentate.

Comentariul de care ne vom folosi se numește

Tarlam selje

Dzutik

Dzu înseamnă tezaur.

Dzu este traducerea cuvântului kosha.

Tik înseamnă colecţie.

Atunci când ne referim la numele comentariului, de multe ori se omit aceste două cuvinte şi în locul lor se spune:

Tarlam selje

Tar vine din cuvântul Tarpa ceea ce înseamnă libertate.

Lam – drum

Tarlam înseamnă calea spre libertate

Sel înseamnă a clarifica

Je înseamnă a face,

şi împreună:

Selje – înseamnă a face clar sau a ilumina.

Traducerea acestui nume fiind “Iluminarea căii spre libertate”.

Acest comentariu a fost scris de către Primul Dalai Lama, sau

Gyelwa Gendun Drup

El a trăit între anii 1391- 1474.

Gyelwa înseamnă învingător sau rege.

Atunci când ne referim la un mare maestru budist, adăugăm numelui său un titlu de onoare. În acest caz a fost adăugat titlul de Gyelwa.

Ce anume a învins? A învins samsara, şi-a învins ignoranța. Primul Dalai Lama a fost elevul lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a mai avut şi alți doi discipoli străluciți şi anume Khedrub Je şi Gyaltsab Je.

Două tipuri de înțelepciuni/cunoașteri

Abhidharma conține înțelepciunea sau știința a cărui scop este de a ne duce la iluminare.

1. Primul tip de înțelepciune este:

Sherab

Ceea ce înseamnă înțelepciunea înaltă.

La ce se referă? În cariera spirituală a fiecărui om există cinci etape principale:

– Calea acumulării

– Calea pregătirii

– Calea percepției directe

– Calea practicii, a meditației

– Calea în care nu mai este nimic de învațat, adică iluminarea.

Calea percepției directe, ce se numește Tong Lam, este etapa în care se percepe în mod direct vacuitatea. Înțelepciunea care se dobândește în această etapă este denumită înțelepciunea înaltă. Până la această fază, înțelepciunea nu se poate spune că este înaltă.

Cuvântul Sherab se referă la înțelepciunea înaltă dobândită în procesul de percepție directă a vacuității. De fapt expresia care se folosește este Sherab drime. Ceea ce înseamnă înțelepciunea pură.

2. Al doilea tip de înţelepciune este:

Jedrang

(Acest cuvânt se citește Jendrang. Litera “n” deși nu este scrisă, ea se aude).

Sensul cuvântului este înțelepciunea care ne însoțește sau însoțitoare.

Această înțelepciune este cea pe care o dobândim cu timpul, sau se mai poate spune știința acumulată ca rezultat al procesului învățării, lecturii, audierii şi al meditației.

Cu alte cuvinte, sensul cuvântului Jedrang este tot procesul de dezvoltare spirituală, de învățare şi dezvoltare a concepției asupra lumii până la momentul perceperii vacuității.

Aceste două tipuri de înțelepciuni sunt prezentate pe scurt în următoarea frază în limba tibetană:

Chu ngun sherab drime jendrang che

Ceea ce înseamnă adevărata cunoaștere este înțelepciunea pură și ceea ce o însoțește.

Înţelepciunea Abhidharmei

Cartea în sine nu este Abhidharma, chiar dacă ea se numește Abhidharma. Ea nu este înțelepciunea, este o carte care ne dezvoltă înțelepciunea. Același lucru este valabil și pentru toate scrierile budiste.

Ele nu sunt de fapt Dharma; ele sunt doar o reprezentare nominală a dharmei, dar numai datorită lor ne putem dezvolta înțelepciunea.

Se spune că ne aflăm într-o prezentă stare de ignoranță şi că dorim să ajungem la înțelepciune. Învățăturile budiste, în schimb ne atrag atenția că ignoranța şi înțelepciunea nu pot coexista în mintea noastră.

Mintea nu poate ține mai mult de un obiect într-un moment dat. Ea poate să schimbe foarte repede obiectul, dar în fiecare clipă dată, ea poate să fie cu un singur obiect.

De aceea mintea noastră nu poate să fie în același timp şi ignorantă şi înțeleaptă. Cu cât se va intensifica înțelegerea înțelepciunii – ignoranța va dispare.

Abhidharma se referă de fapt la înțelepciunea analitică.

De ce dorim această înțelepciune? Deoarece dorim să ne dezvoltăm abilitățile de concentrare, și numai din această stare de concentrare vom putea percepe vacuitatea în mod direct. Trebuie din nou specificat că în Abhidharma nu se vorbește despre vacuitate ci despre lipsa de sine.

Deci, numai datorită înțelepciunii analitice se poate ajunge la perceperea lipsei existenței de sine a lucrurilor.

Cele opt capitole ale abhidharmeikosha

Vom continua să prezentăm diversele capitole ale acestei cărți, şi de asemenea ne va fi mai clar de ce şcoala Abhidharma se mai numește şi școala detailiștilor.

După cum am spus Abhidharmakosha este scrisă de maestrul Vasubhandu, şi ea este o colecție de manuscrise ale discipolilor lui Buddha.

1. Primul capitol – Categorii de existență

Kam Tenpa

Acest capitol are doar câteva pagini, și prezintă toate lucrurile existente.

Sunt prezentate două categorii de bază:

a. lucruri pure

b. lucruri impure

Dri şi Drime

În limba tibetană au sensul de pătat sau nepătat.

Ce înseamnă pur şi impur?

Fenomenul impur înseamnă:

– orice aspect care reprezintă gânduri rele.

– orice lucru care provoacă asemenea gânduri

– și tot ceea ce aceste gânduri provoacă.

(lucrurile impure sunt: gândul rău, lucrul ce duce la acesta și ce provoacă acest gând)

Ce înseamnă gând rău?

Gând rău înseamnă orice gând care vine din ignoranță şi nu din înțelepciune.

Dacă acceptăm ideea că până vom ajunge la calea percepției directe, mintea noastră este cufundată în ignoranță, atunci vom putea spune că orice gând pe care îl avem face parte din categoria gândurilor rele. Chiar și gândurile noastre bune sunt de fapt rele.

De ce gândurile noastre sunt rele? Atâta timp cât curentul meu de conștiință nu a perceput în mod direct vacuitatea sau mai bine zis, lipsa existenței de sine, orice gând bun cum ar fi: a da ajutor cuiva sau a da binecuvântare sau a face pace în lume este de fapt un gând rău sau mai bine zis impur.

Atâta timp cât nu am experimentat vacuitatea, orice aspect din viața mea, este determinat de gânduri impure:

– sursa lor este suferința

– ele însele sunt suferință

– şi ele provoacă suferință.

Sensul de gând impur sau rău este cu mult mai larg decât suntem noi obișnuiți să credem. El este de fapt, tot ceea ce deținem, până când vom ajunge la etapa perceperii vacuității în mod direct sau a lipsei de sine.

Cele trei otrăvuri ale conștiinței

În curentul nostru de conștiință, înainte de a ajunge de a ajunge la iluminare, există trei tipuri de otrăvuri dominante.

1. Primul dintre ele este ignoranța, ceea ce înseamnă neînțelegerea realității. Din el derivă următoarele două otrăvuri principale.

2. A doua otravă este dorința sau pasiunea sau atașamentul. Ne atașăm de lucruri, de noțiuni, de idei, de ego, de gândirea dualistă, de o gândire care divide.

3. A treia otravă este aversiunea sau ura. Împărțim lumea după cum sunt lucrurile, sunt bune sau sunt rele, lucruri pe care le dorim sau pe care nu le dorim, lucruri corecte sau incorecte.

Toate aceste împărțiri au ca sursă ignoranța. Ignoranța este cea care ne creează dorința pentru lucruri plăcute, care ne fac plăcere, și tot ea ne creează aversiunea sau dorința de a ne îndepărta de lucrurile dezagreabile, nedorite, și care ne provoacă durere.

Întreaga noastră lume este influențată de aceste trei otrăvuri care sunt impregnate adânc în curentul nostru de conștiință. Față de orice lucru care se petrece, reacționăm imediat: este bun, este rău, este de dorit, este de nedorit.

După care ori îl vrem ori nu-l vrem. Numai în acest fel ne creăm lumea noastră, iar aceasta lume împreună cu toate fenomenele care decurg din ea, sunt impure.

Primul capitol din Abhidharmakosha, împarte lumea în lucruri pure și impure.

Aproape tot ceea ce cunoaștem este partea impură.

Întrebarea este, ce este pur în lumea noastră?

Ceea ce este pur, ține de partea necunoscută nouă, și la acest lucru dorește Abhidharma să ne aducă.

Partea necunoscută nouă este înțelepciunea, acea parte legată de lipsa de sine, acea lume care apare în fața ochilor celui care percepe în mod direct vacuitatea.

În acest capitol există și alte diviziuni, dar nu intrăm în ele în acest curs.

2. Capitolul doi se numește : Puterile

Wangpo Tenpa

Sunt enumerate 21 de puteri. Ca de ex. simțurile noastre. Fiecare simț este considerat o putere.

Este adevărat că nu suntem obișnuiți să atribuim simțului nostru cuvântul putere. A fi masculin sau feminin, abilitatea vizuală , sunt considerate de asemenea puteri.

Acest capitol se mai ocupă şi de afecțiunile mentale. Se intră în multe detalii ale diverselor puteri. Se intră mai adânc în felul în care lucrurile condiționate / care au o cauză, se întâmplă. Există un subcapitol ce se ocupă de psihologia budistă.

Capitolul doi cuprinde prezentarea detailată a primului capitol. Dacă primul capitol ne prezintă categorii și subcategorii, capitolul doi intră mai în amănunt asupra factorilor ce influențează cauza și efectul.

3. Capitolul trei se numește Lumea suferinței.

Jikten Tenpa

Acest capitol descrie toate formele de existență, toate lumile existente și ființele care trăiesc acolo. Se poate spune că acest capitol descrie pe cel care suferă și modul în care suferă. Ca și primele două capitole, acesta se focalizează pe lumea impură şi pe toate formele de existență suferinde.

Este descrisă de asemenea istoria lumii și cum au arătat ființele preistorice. Când ne referim aici la etapele preistorice nu ne referim la cele pe care le cunoaștem, ci la nenumărați eoni în urmă.

Sunt prezentate, de asemenea diferitele dimensiuni ale universului, de la cele mai mici particule subatomice până la dimensiuni astronomice uriașe, până la

Sunt expuse în detaliu modurile de formare a planetelor și cum se distrug. Trebuie subliniat faptul că toate aceste detalii, toată această știință, sunt de pe vremea lui Buddha. În plus este descris Bardo, lumea dintre moarte şi viața următoare şi ființele care-l populează.

În cursul ACI 8 se învață despre toate acestea.

Capitolul trei analizează mai profund subiectele din primele două capitole. De aici provine şi numele școlii Abhidharma – școala detailiștilor.

4. Capitolul patru – karma

Cursul nostru se bazează aproape în întregime pe acest capitol, care ne explică în ce fel este creată lumea suferinței.

Datorită faptului că în capitolul trei sunt descrise toate formele de suferință, toate lumile în care există suferință, infernul, paradisul, omul ar putea crede că cineva le-a creat.

Scopul acestui capitol este de a ne explica cum a fost creată lumea și să infirme ideea că această lume a fost creată de către o putere externă, de către o entitate externă. Acest capitol fascinant, ne spune că tot ceea ce există vine din karma.

Forța lui rezidă din faptul că dacă vom înțelege modul în care funcționează mecanismul karmic, vom înțelege cum ne creăm noi lumea în care trăim. Vom începe să înțelegem cum am creat toată suferința existentă.

Și după ce am înțeles aceste lucruri numai atunci vom putea să ne construim o altă lume, fără suferință. Această înțelegere ne dă în mâini puterea imensă de a începe să ne schimbăm realitatea înconjurătoare și pe cei din jurul nostru.

5. Capitolul cinci – Afecțiuni mentale

Tragye tenpa

În acest capitol vor fi prezentate toate cauzele suferinței şi afecțiunilor mentale.

Dacă până la capitolul cinci învățăturile sunt legate de lumea suferinței, începând cu capitolul șase se trece la lumea pură, la lumea fenomenelor pure. Capitolul șase va expune în detaliu calea spre iluminare.

6. Capitolul șase – Studiul asupra omului și a căii, sau cum se ajunge la înțelegerea a ceea ce înseamnă lipsa de sine.

Kang sak dang lam tenpa

“Calea” în budism mai are printre altele și sensul de realizări spirituale. În acest capitol, atunci când se vorbește despre cale se vorbește de fapt despre înțelepciune sau despre un stadiu de dezvoltare foarte avansat, în care a fost dobândită înțelepciunea care înțelege ce înseamnă lipsa de sine.

7. Capitolul șapte – înțelepciunea

Yeshe Tenpa

Acest capitol intră în amănunt asupra diverselor forme de înțelepciune.

Dacă înainte am folosit cuvântul sherab pentru înțelepciune, aici ne vom folosi de un alt cuvânt pentru înțelepciune şi anume yeshe. Aici sunt expuse diversele forme de înțelepciune pe care omul le dobândește pe calea spre iluminare, și mai mult, domeniul acestui capitol este domeniul gândurilor pure.

8. Capitolul opt – Meditația echilibrată

Nyompar Jukpa Tenpa

Acest capitol expune înțelepciunea şi abilitățile lui Buddha și de asemenea intră mai în adânc în studiile capitolului șapte. Geshe Michael a dat acestui ultim capitol numele de meditația echilibrată.

Meditația echilibrată

Ce înseamnă meditație echilibrată?

Orice persoană care a început să mediteze s-a împiedicat de două probleme grele, care sunt de fapt problemele principale într-o meditație.

1. Prima problemă este tendința de a adormi, sau a de a fi somnoros deoarece mintea nu este centrată, este neclară, nu se poate concentra pe un obiect.

2. A doua problemă este agitația minții, tendința ei de a sări din loc în loc şi de a nu reuși să rămână liniștită pe obiectul pe care vrem să ne concentrăm.

Acestea sunt cele două probleme majore care apar în procesul de meditație. Bineînțeles că există şi altele minore.

Și pentru a ajunge la cele mai înalte nivele de concentrare va trebui să învățăm să echilibrăm acești doi factori, cu alte cuvinte va trebui să ne echilibrăm mintea care se află ori într-o stare de agitație, fugind în toate direcțiile, ori într-o stare de somnolență, letargie sau de plictiseală.

Va trebui sa ajungem la o stabilitate a minții pentru a putea ajunge la rezultate semnificative în meditație.

Întrebarea se pune de ce ne ocupăm de subiectul meditație, când capitolul opt se ocupă de înțelepciunea lui Buddha?

Răspunsul este, că toată înțelepciunea înaltă, toată cunoașterea profundă la care dorim să ajungem, nu poate fi percepută prin cele cinci simțuri pe care le avem ci poate fi percepută numai în stări meditative profunde. De aceea este atât de important să ne dezvoltăm capacitatea de a medita.

Buddha se află într-o stare permanentă de înțelepciune adâncă, sau mai bine zis, se află permanent în meditație. Numai din această stare meditativă el poate percepe înțelepciunea.

Oricine a ajuns să fie Buddha, va putea percepe simultan cele doua realități, cea convențională pe care o percepem noi şi cea supremă. Până nu vom ajunge la iluminare, nu vom putea vedea simultan aceste realități.

Atunci când capitolul opt se referă la înțelepciunea înaltă a lui Buddha, se referă de fapt la starea meditativă care este perfect echilibrată.

Numai din această stare de echilibru se poate ajunge la concentrarea intensă, ce va face posibilă percepția înțelepciunii, și mai mult de atât, de a rămâne în continuare în această stare de înțelepciune profundă.

Acestea sunt pe scurt capitolele Abhidharmei kosha. După cum am spus acest curs se bazează pe capitolul patru – karma.

Care este textul care merită atenția şi timpul nostru?

În această lecție vom discuta despre încă un subiect care nu ține direct de Abhidharmakosha, dar care este inclus în comentariul Tarlam Selje scris de către Primul Dalai Lama, comentariu care însoțește acest curs.

El pune accent pe patru cerințe necesare ce trebuie să le îndeplinească un text care să merite să fie cu adevărat studiat.

El ne oferă câteva criterii cu care să putem evalua calitatea unui text care ne pică în mână.

Aceste criterii se pot aplica oricăror învățături merituoase, scopul lor fiind de a verifica dacă ele sunt demne de a fi studiate și dacă ne ajută cu adevărat să progresăm pe drumul spiritual. Primul Dalai Lama le aplică în mod special pe Abhidharmakosha.

Cele patru criterii de verificare a unui text

1. Subiectul – trebuie să fie semnificativ.

Juja

Subiectele Abhidharmei sunt fenomenele pure şi impure, lumea suferinței şi lumea iluminată.

2. Scopul – scopul trebuie sa fie important

Gupa

Care este scopul Abhidharmei? Scopul ei este de a planta semințele înțelepciunii, semințele înțelegerii pentru a putea discerne între pur și impur, între lumea suferindă și lumea iluminată.

Primul Dalai Lama a spus ca ar fi păcat să ne pierdem timpul cu un subiect care nu este semnificativ și care nu are rolul de ne ajuta în evoluție.

3. Scopul final

Nyigu

Nyigu înseamnă scopul final sau ultima destinație. Cu ce diferă de criteriul doi?

Al doilea este ceea ce cartea pretinde să se realizeze în cititor, pe când al treilea este unde va trebui să ajungă cititorul. Cu alte cuvinte scopul final în Abhidharmakosha este de a ajunge la Nirvana.

4. Relația

Drelwa

Drelwa înseamnă relația dintre primele trei criterii.

Pentru a înțelege relațiile dintre ele vom merge de la ultima la prima.

1. Ținta noastră finală este Nirvana,

2. Pentru a ajunge la Nirvana va trebui să dobândim înțelepciunea,

3. Şi pentru a dobândi înțelepciunea va trebui sa studiem subiectul.

Comentatorul nostru, Gyelwa Gendun Drup ne spune că viața noastră este atât de rară si scurtă, încât orice carte pe care o vom citi va trebui să merite timpul pe care-l investim.

Orice clipă prețioasă pe care o trăim se scurge repede. Sănătatea, judecata noastră clară, contactul cu dharma şi cu profesorii care transmit dharma vor trece într-o clipă.

De aceea este atât de necesar să ne investim timpul în studii esențiale, ce au ca scop eliminarea suferinței noastre şi a celorlalți precum și progresul nostru spre iluminare.

Comentatorul nostru, care a practicat mult meditația, şi în special meditația asupra morții, şi care și-a dezvoltat înțelepciunea, renunțarea, Bodhicitta, compasiunea profundă pentru noi toți ne spune:

“Timpul vostru este atât de scurt, de prețios şi de rar. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți în activități esențiale care să vă scoată din suferință și care să vă conducă spre iluminare. Iar cu voi sunt şi toți ceilalți”.

Câteva cuvinte suplimentare despre școala Vaibhasika

După cum am mai spus, majoritatea cursului se bazează pe școala Vaibhasika sau școala Detailiștilor. Voi explica acum sensul celui de-al doilea nume.

1. Fiecare capitol descrie mai pe larg pe cel precedent. Primele cinci capitole intră din ce în ce în și mai multe detalii, iar ultimele trei încep de la capăt, intrând în alte detalii.

2. Acestei scoli i se mai spune și Marea prezentare, pentru că ea prezintă în detalii toată materia.

Celelalte școli

Când ne referim în general la cele patru scoli, ne referim la școlile budiste din vechea Indie, din perioada lui Buddha şi imediat după Buddha.

O altă modalitate de a înțelege aceste scoli nu este numai aspectul lor istoric ci aspectul lor filozofic, concepția asupra lumii pe care o prezintă fiecare scoală.

Viziunea fiecărei scoli reprezintă de fapt viziunea diferitelor grupuri de elevi dharma. Dacă vom fi luat pe toți cei care învață dharma, din toate generațiile, nu numai din vechea Indie, chiar și de astăzi , putem spune că ei sunt reprezentați de cele patru scoli.

Sunt oameni care înclină spre o anume concepție asupra lumii a uneia dintre cele patru scoli și sunt alții care înclină spre alta.

Mai mult de atât, dacă ne uităm cu atenție la felul în care ne înțelegem realitatea, vom găsi ecouri ale fiecăreia dintre cele patru. Pe de o parte noi spunem că fiecare școală se află pe o altă treaptă de înțelegere a vacuității, iar pe de alta că numai școala denumită Calea de mijloc sau Prasangika Madhyamika are înțelegerea completă a vacuității.

Deoarece cu toții deținem aspecte ale tuturor școlilor, este foarte important să trecem prin toate, pentru a depista în noi înșine modul în care înclinăm să tindem spre o anume concepție de viață, astfel încât să ne îmbunătățim şi să ne rafinăm înțelegerea noastră care să ne conducă în final la percepția vacuității în mod direct.