Category: ACI 14 – Lo Jong

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferintei Lamei Dvora Tzvieli

Lectia 2, a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Primul principiu: practicile preliminare

Vom vorbi despre primul principiu, și anume despre practicile preliminare. În limba tibetană se spune:

Ngundro ten gyi chu tenpa

Ngun dro       = practicile preliminarii sau preliminariile.
Chu                   = dharma.
Ten gyi chu   = bazele dharmei.
Tenpa               = capitol.
Adică, Capitolul despre practicile preliminarii, bazele dharmei.

Datorită faptului că acest Lo Jong este din secolul al 12-lea, înaintea formării curentului Gelugkpa (secolul al 15 -lea), învățătorii l-au predat puțin diferit. Deci, sunt curente diferite care utilizează preliminarii diferite.

Primul dintre acestea este exprimat în următoarea linie a textului rădăcină:

”Antrenează-te mai întâi în preliminarii”.

Aici fiecare învățător va specifica diferit aceste preliminarii.

Ken Rinpoche numește cele cinci preliminarii astfel:

1.  Învățătorul.
2.  Resurse și oportunități.
3.  Moartea și efemeritatea.
4.  Karma.
5.  Neajunsurile Samsarei.

Fiecare dintre cele cinci preliminarii, pe care le denumește Ken Rinpoche are o importanță deosebită. Sfatul care ni se dă, este de a practica câte una dintre ele în fiecare zi de luni. Deci în cinci zile de luni se practică de fiecare dată alt preliminariu.

 

1.  Practica cu învățătorul

Vom începe cu câteva cuvinte despre primul antrenament. Ce înseamnă practica cu învățătorul? În limba tibetană se spune:

She nyen ten tsul

Adică, prietenul cel bun. Poreclă dată învățătorului spiritual.

Învățătorul spiritual este mai aproape chiar și decât o rudă de sânge. De ce așa? Deoarece atunci când găsim un învățător spiritual și îl lăsăm să ne conducă pe calea spirituală, el va determina nu numai această viață a noastră, ci și viața care urmează, și asta datorită faptului că ne dă o direcție spirituală. Odată ce am găsit o astfel de persoană și am decis să-i acordăm toată încrederea, el va deveni cel mai important factor din viața noastră.

Bineînțeles că această decizie nu o vom lua cu ușurință. Faptul că veniți la o clasă nu înseamnă că ați ales un profesor. Trebuie să-l examinați cu multă atenție. În budism există studii ample și detaliate despre cum să examinăm un profesor.

De ce este atât de important învățătorul? Pentru că:

–  fără el nu se poate ajunge la iluminare.
– va trebui să mergem într-un teritoriu neexplorat, în care nu am fost niciodată.
– și pentru că nu suntem încă iluminați. Dacă am fi fost iluminați, nu am mai fi fost aici., nu-i așa?

După cum știm bine cu toții, atunci când dorim să călătorim într-o țară în care nu am mai fost niciodată, ne echipăm cu o hartă sau ne luăm un ghid.
La fel și când dorim să ajungem la iluminare, nici măcar nu știm ce să întrebăm, nu știm ce ne lipsește și ce ar trebui făcut.

Deci, învățătorul este esențial, dar nu orice învățător. El va trebui să fie cineva care:

– a parcurs o bucată bună de drum și vă poate îndruma,
– îndrumările să nu fie greșite și să se bazeze pe o tradiție autentică, tradiție în care oamenii au parcurs calea și au finalizat-o cu succes,
– tradiția să vină de la ființe iluminate,
– este capabil să vă îndrume, dar să și dorească să facă acest lucru,
– să vă doriți să învățați cu el și în care să aveți încredere.

În momentul în care veți găsi pe cineva de acest gen, înseamnă că aveți un mare noroc, pentru că vă oferă o șansă de iluminare. Pe de altă parte, trebuie să știți cum să faceți acest lucru corect, altfel veți pierde această șansă foarte ușor.

Tsul = metodă sau cale.
Ten  = a te baza.
Ten Tsul înseamnă cum să ne bazăm pe un profesor, sau cum să tratăm un astfel de profesor.

1. Cum să ne gândim la un profesor.
2. Cum să acționăm față de profesor.

Studiul despre calitățile pe care trebuie să le îndeplinească un învățător este deosebit de important pentru că duce la asigurarea succesului în această relație cu el. De îndată ce ne-am găsit un învățător, relația cu el devine cea mai importantă relație pe care o avem.

Profesorul trebuie să aibă anumite calități înainte de a fi potrivit să devină profesorul nostru. Care credeți că ar fi calitatea numărul unu al unui învățător? Moralitatea.
Interesant este faptul că moralitatea vine înainte de cunoașterile lui, cu toate că și ele sunt importante. Dacă îl percepeți ca fiind imoral, nu veți avea încredere în el, și nici nu veți reuși pe cale. De aceea trebuie să fiți convinși că el păstrează etica morală și are o motivație pură. Este esențial să știți că învățătorul nu vine să profite de voi sau că nu vine să vă folosească pentru nevoile lui personale. Acestea sunt motivele pentru care moralitatea este calitatea numărul unu. În cursul 1, 3 și seminarul ” Sursa binefacerilor mele”, veți găsi listele cu calitățile pe care trebuie să le aibă învățătorul.

Și elevul trebuie, să aibă anumite calități. Pentru a găsi un profesor bun va trebui să fiți un elev bun.

a. Ken Rinpoche spunea:

“Dacă un elev instruit găsește un profesor erudit și primește o îndrumare bună
Binefacerea acestui fapt este de necrezut, de neimaginat, este imensă”.

Deoarece ne dă șansa de a ajunge la iluminare. Dacă această întâlnire are loc și este de succes, karma acumulată este enormă.

b. El ne mai spune:

“Dacă elevul reușește să mențină această relație cu bine,
Învață ceea ce ea este, și o face bine –
Toți Buddha de el sunt mulțumiți. Toți Buddha pentru asta vor fi fericiți”.

Toți Buddha văd cum un alt mic Buddha, vine să se alăture marii familii, iar pentru asta ei sunt fericiți.

c. Un astfel de practicant, își va diminua destul de repede sentimentele negative, afecțiunile mentale. Iar dacă ele încă mai există, puterea lor va scade, în sensul că frecvența lor va scădea.

d. Binefacerea acumulată în urma comportamentului adecvat față de Lama, reduce influențele rele care vin asupra noastră, deochiurile.

e. Cunoștințele noastre progresează foarte repede.

f. În viețile viitoare vom avea învățători desăvârșiți și vom continua să progresăm pe cale, iar existența noastră nu va mai fi mizerabilă și suferindă.Aceasta este cheia de a obține iluminarea rapid și ușor, pe care ne-a dat-o Ken Rinpoche.

 

2. Resurse și oportunități

A doua practică este legată de resurse și oportunități. Acest subiect este prezentat în cursul nr. 1. În limba tibetană se spune:

Delnjor

În literatura Mahayana sunt enumerați optsprezece factori care intră în meditația despre resurse și oportunități. O parte dintre aceștia sunt studiați și în seminarul Bucuria efortului.
Meditația asupra resurselor și a oportunităților pe care le avem, este foarte bună atunci când ne simțim puțin neajutorați sau deprimați sau nesiguri sau credem că această cale nu este pentru noi sau că ea este prea grea. Ea ne reamintește: ce noroc avem! Chiar și aceia dintre noi cărora li s-au întâmplat lucruri neplăcute, boli sau necazuri diferite ar trebui să se gândească la toate lucrurile bune pe care le au.

Voi trece în revistă o parte dintre ele.

1. Mai întâi de toate, ne-am născut ca ființe umane. Câte creaturi există în lume? Câte dintre ele sunt ființe umane? Chiar dacă vă uitați la creaturi, la cele pe care le puteți vedea: furnicile, țânțarii, peștișori și protozaurii microscopici, câte dintre ele sunt ființe umane? Probabilitatea este aproape zero. Apoi;
2. Nu ne-am născut ca animale,
3. Nu ne-am născut în infern,
4. Nu ne-am născut ca spirit flămând – preta.

Acum, printre ființele umane,

5. Ne-am născut într-un loc al legii, unde nu trebuie să ne facem griji că vin ucigași sau tâlhari.
6. Ne-am născut normali și suficient de sănătoși.
7. Avem suficient timp să stăm și să ascultăm Dharma.
8. De asemenea, suntem inteligenți pentru a înțelege aceste cuvinte.
9. Avem interes pentru aceste lucruri. Nu pe toți cei care au un corp sănătos și o minte sănătoasă îi interesează calea spirituală. Deja, avem cinci lucruri extrem de rare.
10. Suntem într-un loc în care există învățături.
11. Există învățători care vin și ne învață. Câți oameni se află în aceste situații?
12. Nu suferim în acest moment de vreo durere teribilă. Și așa mai departe.

Dacă adunăm toți acești factori, de a ne fi născut ca ființe umane, de a fi sănătoși fizic, de a avea o minte sănătoasă, de a avea interes, de a avea profesori, probabilitatea ca această situație să se întâmple este aproape zero.

Oricine care nu este încă un Buddha, are probleme și suferă. Fiecare dintre noi trecem prin greutăți. Dar în același timp, norocul pe care îl avem în această viață este pur și simplu extraordinar. Și nu contează cât de multe probleme avem ca ființe umane. Deci, aceasta este meditația care ne reamintește cât de norocoși suntem și, pe de altă parte, cât de rar, și aproape imposibil este ca această situație în care ne aflăm să se întâmple din nou de la sine. Dacă nu vom practica, ne putem asigura că toate acestea nu se vor mai întâmpla iar.

În scrierile budiste, această situație este comparată cu broasca țestoasă mitică care trăiește în ocean, și la fiecare două sute de ani se ridică un minut pentru a respira puțin aer, scoțându-și capul printr-un un colac care plutește pe suprafața oceanului. Acesta este un eveniment a cărui șansă este aproape imposibilă. Este aceeași șansă să ne naștem din nou – ca ființe umane cu toate aceste condiții.

Deci, când veți simțiți că greutățile vieții vă trag în jos, gândiți-vă la această statistică, pentru că ea este total corectă. Așadar, nu numai că avem oportunități și resurse incredibile, rare și aproape imposibile, dar și o karmă extraordinară provenită din multiplele binefaceri pe care le-am acumulat pe parcursul multor veacuri și care rodește sub forma condițiilor noastre de viață actuale. Și cu toate acestea viața este scurtă. Fereastra pe care o avem pentru a practica ca să ieșim din suferință este îngustă.

Deși pe de-o parte, am primit un cadou uimitor și irevocabil, pe de altă parte, el se duce repede.

Deci, dacă primul antrenament a fost cu învățătorul, care este începutul căii spirituale, al doilea antrenament este meditația despre resurse și oportunități , meditație care ne ajută să ne menținem pe cale atunci când cădem de pe ea atunci când suntem preocupați de treburile zilnice și nu practicăm. Ea ne reamintește că toată această situație nu se va mai repeta și cât de ușor este să o pierdem.

 

3. Moartea și efemeritatea

Următoarea meditație este:

 Chiwa mi takpa

Aceasta este meditația asupra morții și a efemerității. Ea are rolul de a ne coborî din starea de prea mulțumire de preocupările noastre zilnice. Dacă nu facem această meditație, vom continua să ne ocupăm de treburile samsarice și moartea ne va ajunge din urmă. Ea vine întotdeauna când suntem în mijlocul a ceva. Corect? Iar când va veni să ne ia, vom avea sentimentul de regret că n-am terminat ceea ce ne-am dorit.

Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul de insatisfacție. Majoritatea oamenilor simt că această viață nu a fost valorificată așa cum ar fi trebuit. Singura modalitate de a evita o astfel de soartă tristă este să ne reamintim tot timpul despre semnificația acestei vieți. Și nu se va întâmpla fără meditație. Aceasta este o meditația vitală.

În cursurile ACI, există seminarul ”meditația asupra conștientizării morții”. Aceste meditații nu deprimă, ci din contră. Dacă le facem bine, atunci vom trăi  viața din plin și îi vom da sens. Și cu cât le vom face mai mult, cu atât vom deveni mai fericiți. În mod paradoxal, faptul că suntem mai conștienți de caracterul final al acesteia, vom da mult mai mult sens fiecărui moment pe care îl vom trăi.

Dacă cineva vă va spune: “Mâine, garantat vei muri“, ce veți face acum? Veți începeți să vă gândiți: ”Mai doresc eu oare să continui să fac ceea ce am făcut până acum când știu că este ultima mea zi de viață?” Acest gând ne dă șansa să alegem ceva care are sens pentru noi. Dacă vom face această meditație în fiecare zi, atunci în fiecare zi vom face ceva semnificativ, ceva care să ne facă fericiți.

 

Există trei aspecte principale ale meditației asupra morții:

1. Primul aspect este certitudinea morții. Cu toții știm că oamenii mor. Acest corp va muri cu siguranță. Buddha a trecut din această lume, Je Tsongkapa a părăsit lumea, Ken Rinpoche a trecut, eu nu voi trece?

Cu toții știm teoretic că vom muri, dar trăim într-o stare de negare pentru că nu am trecut încă printr-o experiență a morții. De multe ori trebuie să se întâmple un dezastru, sau o boală sau să pierdem o rudă foarte apropiată, care să ne trezească la posibilitatea că moartea ni se poate întâmpla și nouă. Pentru că până atunci visăm cu ochii deschiși. Facem tot felul de lucruri fără să ne dăm seama de ce facem ceea ce facem? Ce importanță are acest lucru în viața mea? Cum îmi petrec ziua?

Când unul dintre părinții noștrii moare, există adesea o perioadă de deschidere spirituală în noi, pentru că ei sunt foarte apropiați de noi și foarte iubiți. După aceea vine o perioadă, poate de câteva săptămâni, poate de două săptămâni, când oamenii devin puțin mai spirituali, mai puțin subtili, după care încep din nou să se închidă, întorcându-se în același loc. Dacă vi s-a întâmplat să pierdeți pe cineva foarte drag, moartea lui v-a oferit un cadou; ea v-a deschis o fereastră mică pe care să o folosiți. Folosiți-vă de această oportunitate pentru a ajunge pe calea spirituală și de a ieși din suferință. Ea vă va ajuta și pe voi dar și pe cel drag.

Deci, primul aspect este certitudinea morții, faptul că moartea nu poate fi oprită, și că fiecare moment care trece și l-am irosit nu poate fi returnat.

2. Al doilea aspect este că nu știm când moartea va veni. Ea vine cu siguranță. Acest fapt caracterizează forma noastră de existență, pentru că nu toate ființele trăiesc cu această conștientizare. Și asta e bine, pentru că această conștientizare ne împinge să nu mai pierdem nici un moment, pentru că moartea ne poate surprinde mâine, sau chiar la noapte. Nu știm.

Vârsta nu promite nimic. Tinerii mor, bătrânii mor. Sănătatea noastră nu garantează nimic: oamenii sănătoși mor pe neașteptate. Nu există nici un factor extern care să vă poată spune când va veni moartea. Statisticile care se fac pentru vârsta medie nu se aplică pentru dvs. Ele sunt statistici, un număr imaginar, care nu se aplică fiecărei persoane în parte.

3.  Și al treilea aspect major în meditația asupra morții este că atunci când moartea vine în cele din urmă, nu putem lua nimic cu noi.

Nu putem lua nici o avere cu noi, nu ne putem lua reputația cu noi , nici slujba, nici diploma, nici statutul nostru, nici mintea noastră, nici familia, nici prietenii, nici frumusețea noastră, și nici gradul nostru de inteligență. Nu putem lua cu noi după moarte absolut nimic!

Dacă ne uităm la modul în care ne petrecem ziua, la toate lucrurile de care ne îngrijim zilnic, toate acestea ne vor fi smulse în momentul morții, unul câte unul.

Noi spunem că atunci când corpul moare, conștiința își continuă următoarea încarnare, următoarea sa formă de existență, iar singurele lucruri care continuă, sunt realizările noastre spirituale.

Dacă am reușit să dobândim Bodhicitta, ea va veni cu noi. Dacă înțelegem vacuitatea, ea va veni cu noi. Dacă ne-am înfrânat puțin egoismul, va veni cu noi. Cu toții știm că există copii care se nasc cu diferite abilități. Îi putem vedea cu ce au venit în această lume. Copiii nu se nasc “Tabula Rasa”, ei vin cu realizările spirituale pe care le-au acumulat din viețile anterioare.

Concluziile care reies din meditația asupra morții:

–  Dacă este adevărat că moartea este sigură și că tot ceea ce putem lua cu noi sunt numai realizările noastre spirituale, atunci va trebui să începem practicarea unei căi spirituale pentru a putea ajunge la realizări spirituale.

– Dacă este adevărat că nu știm când moartea va veni, atunci va trebui să practicăm chiar acum.

– Și dacă este adevărat că singurul lucru pe care îl putem lua cu noi este realizarea spirituală, atunci ce fel de practică vom face? Vom practica numai pe aceea care ne va duce cât mai repede posibil la cele mai puternice realizări spirituale.

În ziua morții, revenim la zero. Toate lucrurile cu care ne identificăm ne sunt luate. Toate identitățile: sunt româncă, sunt femeie, sunt mamă, sunt om de știință, sunt profesoară, sunt student, se șterg într-o clipă și ne întoarcem la zero. Dar singurul lucru care nu poate fi șters este calitatea spirituală pe care am dezvoltat-o pe parcursul vieții. Deci, atunci când veți face această meditație bine, va veni momentul când vă veți hotărî să nu vă mai irosiți viața.

Acestea sunt concluziile meditației asupra morții. Este foarte important să auziți această învățătură, și să meditați pe o perioadă de timp, în fiecare zi. Fără să meditați, această conștientizare nu poate pătrunde în noi suficient de adânc, și vom continua să ne preocupăm de treburile noastre zilnice, până când ne va surprinde moartea. Deci, pentru a scăpa de suferință, trebuie să ne dezvoltăm această conștiință a impermanenței existenței noastre și a morții inevitabile.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Rugăciunile ne deschid inima 

Vom începe acest seminar cu câteva cuvinte despre rugaciunile cu care deschidem fiecare lecție de dharma. Motivele pentru care le spunem sunt:

1. Este de a face trecerea de la rutina zilnică la lucrurile sfinte. Ceea ce se dorește este de separa lucrurile care vă frământă, preocupările zilnice, de învățăturile care sunt transmise în aceste lecții, astfel încât mintea voastră să le poată asculta liberă câteva ore.
2. Cu cât motivația cu care se vine este mai pură, cu atât mai multe lucruri pure vor ajunge la voi. Așa cum am mai spus, toate acestea nu au nici o natură proprie de sine, decât cea pe care voi le-o dați. Deci, cu cât motivația voastră este de a crea numai bine, cu atât mai repede veți ajunge la nivele înalte.
3. Un al treilea motiv este deschiderea inimii. În budism se spune că mintea noastră se află în inimă. Și cu cât ne vom deschide mai mult inimile noastre, vom deveni mai fericiți și mai multă înțelepciune va pătrunde în noi. Toată învățătura pe care o auziți, o veți asimila cu mult mai repede dacă sunteți deschiși față de ele. Iar calea cea mai bună de a vă deschide inimile este de a vă dezvolta sentimente de recunoștință, nu numai pentru învățături, ci și pentru oricine stă în fața voastră. Gândiți-vă pentru câteva momente la calitățile pe care le are cel ce stă în fața voastră, ce ar trebui să învățați de la el, și cât de norocoși sunteți că el există în viața voastră. Mulțumiți-i în sinea voastră pentru toate acestea.

Și pentru ce trebuie să fim recunoscători? Trebuie să fim recunoscători pentru învățăturile primite pentru că ele ne pot schimba viața. Acesta este și scopul acestora, de a aduce binecuvântare oamenilor. Dar, înainte de a discuta despre linia de maeștri care ne-au transmis aceste învățături, va trebui să le mulțumim anticipat. Ne ajută să ne deschidem inima și altfel le vom asculta.

Deci, începem cu rugăciunea de recunoștință – Mandala. Acest lucru îl facem prin oferirea de ofrande învățătorilor care ne-au transmis învățăturile, în spiritul de a dărui ceva în schimbul lor. Acest act de a dărui, este exact lucru care ne va deschide inima. Înțelepciunii îi trebuie loc în inima noastră ca să poată să pătrundă.

A doua rugăciune, este Refugiul. Cu cât vom rămâne mai mult în aceste învățături, ele vor avea mai mult sens și vor deveni mai profunde pentru noi.

Pe scurt, atunci când venim să ascultăm aceste învățături, vom ieși puțin mai înțelepți, mai buni, mai capabili să ne ajutăm și pe noi și pe alții. Deci, atunci când ne refugiem în cele Trei Diamante, ne refugiem de fapt în această capacitate spirituală pe care sperăm să ne- o dezvoltăm ca rezultat al învățării.

( Mandala)
( Refugiul)

 

Textul și autorul

Studiul acestui curs se numește Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau Șapte principii pentru dezvoltarea inimii bune.

Vom scrie în limba tibetană puțin pentru că altfel nu mă veți crede. Sfatul este:

1. Să vă luați notițe, deoarece nu știți când va fi nevoie de voi ca să predați. Se întâmplă uneori ca oamenii să vină și să vă roage să-i învățați. Deci trebuie să fiți pregătiți în acest sens.
2. Și, în plus, sugestia mea este să încercați să scrieți literele tibetane, chiar dacă nu cunoașteți alfabetul, pentru că așa veți planta semințele și în cele din urmă le veți ști. Prin această limbă ni s-a transmis o înțelepciune atât de profundă și de incredibilă, că este o mare binecuvântare să o învățăm.

În limba tibetană, textul se numește:

   Lojong dun dunma

Lo                                        = minte,
Jong                                   = antrenament sau transformare, și de asemenea purificare,
Lojong                              = transformarea minții sau antrenamentul minții.
Dun                                    = punct, semnificație sau principiu (această silabă se citește de fapt don).
Dun (a doua silabă)   = șapte.
Ma                                      = sufix pentru feminin.

Deci, Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau pentru dezvoltarea inimii bune.

Textul a fost scris de:

Geshe Chekawa

El a trăit în Tibet, între anii 1101 – 1175. Uneori numele lui este scris diferit, și anume:

 Chekapa

Un alt nume pe care îl are este:

Yeshe Dorje

 

Tradiția Lojong

În prima perioadă a budismului în Tibet, s-a dezvoltat o întreagă literatură Lojong. Budismul a intrat în Tibet în mai multe etape. Prima perioadă a budismului în Tibet a durat aproximativ între anii 800 -1000. Deci, Geshe Chekawa a trăit în prima perioadă de dezvoltare a budismului în Tibet.

Acest studiu aparține curentului:

 Kadampa

Ka                = cuvânt,
Dampa      = sfânt și de asemenea îndrumare.

Kadampa = îndrumare sfântă sau oamenii cuvântului.

Înainte de a ajunge budismul în Tibet, nu exista alfabet. Deoarece tibetanii erau simpli păstori de iaci, învățătura a fost transmisă, la început, pe cale orală. Cu mult mai târziu s-a dezvoltat alfabetul și s-au ridicat mănăstiri splendide.

Acest Lojong este foarte concis. El este scris în propoziții scurte pentru a fi ținute minte mai ușor. Datorită faptului că tibetanii nu știau să scrie și să citească, îndrumările le-au primit de la Lama pe cale orală. De asemenea, Lama le dădea puncte de referință pentru a le aminti studiile sau capitolele. Acesta este Lojong.

Pentru a înțelege învățătura, este nevoie de explicații deoarece propozițiile sunt ambigue. Această tradiție orală are mult farmec, pentru că are acea inocență a primei întâlniri cu marea înțelepciune. O țară de păstori de iaci, analfabeți care se întâlnește dintr-o dată cu înțelepciunea.

Într-un fel, și noi suntem la fel ca și ei, pentru că suntem prima sau a doua generație care se întâlnește cu această înțelepciune. Deci, suntem în scutecele Dharmei. Și, de asemenea, suntem departe de situația în care învățătura este doar o colecție de ritualuri și rugăciuni fără viață, iar oamenii nu cunosc nici măcar sensul lor. Deci, avem avantajul Kadampei, și putem obține o mare binecuvântare din acest studiu.

Există o întreagă literatură Lojong, unul dintre aceste texte deja l-am studiat:                                                  

 Lo Jong Tsik Gyema

 

Adică, Cele opt versete de antrenare a minții, scris de către Dorje Sengge Langri Tangpa (1054 – 1123).

Aceste două nume sunt ale aceleiași persoane. După ani, putem vedea că Dorje Sengge l-a precedat pe Geshe Chakwa. Deci textul pe care îl învățăm a apărut ceva mai târziu și, prin urmare, este și mai detaliat. Odată cu trecerea timpului, textele devin mai lungi și mai detaliate. Dacă primul Lojong a fost o pagină, acesta are cinci.

 

Comentariile acestui text

Se pare că există foarte puține comentarii asupra acestui text, ele sunt:

• comentariul celui de-al cincilea Dalai Lama.
• comentariul lui Nagolchu Dharambadra, un mare înțelept al tradiției Gelugkpa, care a trăit în secolul al XVIII-lea.
• comentariul lui Pabongka Rinpoche (începutul secolului al XX-lea). Acest curs se bazează pe comentariul lui, așa cum a fost transmis lui Ken Rinpoche, după care lui Geshe Michael și Lamei Gui de la Kaspar Rinpoche, și în final Lamei Dvora Hla. Deoarece acest comentariu este secret, nu veți primi traducerea lui, dar îl primiți pe cale orală.

 

Geshe – prietenul cel bun

Vom vorbi despre semnificația numelui de geshe:

Geshe Chekawa

 

Numele de Geshe, este acordat în zilele noastre ca titlu celor care au studiat în mănăstirile Gelugkpa timp de douăzeci până la douăzeci și cinci de ani.

Programul de studii cuprinde toate cele cinci mari cărți, patru ore zilnice de dezbateri și examene orale. Examenul final este susținut în public și poate fi comparat cu a susține teza de doctorat în filozofie. În acele vremuri nu exista un astfel de sistem de pregătire în mănăstiri.

Deci, atunci când spunem “Geshe Chekawa” nu ne referim la titlu de geshe așa cum ne referim astăzi.

Geshe

 

Cuvântul este format din două silabe Ge și She.
Ge este prescurtarea cuvântului geway, iar she prescurtarea cuvântului shenyen. Tibetanii mereu formează un nou cuvânt, unind două cuvinte, aruncând silabele de la sfârșitul fiecăreia.
Geway = binefacere sau bine

Shenyen = prieten bun, sau prieten foarte apropiat sau rudă.
În limba sanscrită, prieten bun se spune Kalyana Mitra.

Ce este un prieten bun? El este o persoană care ne călăuzește pe calea spirituală, el este un învățător spiritual.
Deci, atunci când au decis să-l numească “Geshe Chakawa” a fost ca să-i dea respectul de mare învățător spiritual. Acesta este sensul cuvântului geshe.

 

Lo Jong – o practică de a dezvolta compasiunea similară cu cea a lui Buddha

În toate Lo Jong-urile, accentul este pus pe dezvoltarea compasiunii.

tuk je chenpo

 

nying je chenpo

 

Nying   = inimă.
Tuk        = tot inimă, dar al unei entități sfinte, a lui Buddha.

Tibetanii au sisteme de cuvinte separate pentru părțile corpului unui om obișnuit și o persoană sfântă.
Je are mai multe sensuri și anume= 1. mare; 2. rege, lord, sau cineva respectabil

Nying je   = regele inimii sau regina inimii, poreclă dată compasiunii.
Tuk je        = compasiunea din inima lui Buddha.
Chenpo    = mare

Nying je chenpo    = marea compasiune.
Tuk je chenpo         = marea compasiune a lui Buddha.

Toți Buddha și-au adus compasiunea la un nivel de perfecțiune care este greu de imaginat. Deci, tema tuturor Lo jong-urilor este să ne ajute să ne dezvoltăm tuk je chenpo. Mai întâi, ne dezvoltăm desigur nying je chenpo ca să ajungem să devenim Buddha și să realizăm tuk je chenpo.

 

Cine este Buddha?

Când spunem “vom fi Buddha”, asta nu înseamnă că vom deveni dintr-o dată un indian care se perindă prin junglele indiene de acum două mii cinci sute de ani.

Prin cuvântul “Buddha” înțelegem o ființă luminoasă care și-a dezvoltat la maximum dragostea, compasiunea, înțelepciunea și și-a dezvoltat abilitatea de a ajuta toate ființele în același timp.

Este o ființă de lumină, un înger, atotștiutor, care are compasiune și iubire infinită pentru toate creaturile, fără excepție, fără condiții și fără nicio discriminare. El are abilitatea de a veni să ne ajute în a avansa pe calea noastră spirituală și să ajungem în starea lui.

 

Compasiunea duce la înțelepciune

Datorită modului în care suntem construiți, se pare că atunci când ne dezvoltăm compasiunea, ne dezvoltăm iubirea, în același timp se dezvoltă înțelepciunea.

Practic, este imposibil ca înțelepciunea să se dezvolte fără compasiune . Aceasta este o condiție vitală. Și este cu mult mai ușor să ne dezvoltăm compasiunea decât înțelepciunea. Înțelepciunea necesită o înțelegere profundă a vacuității și, după cum veți vedea, nu este o chestiune ușoară. De aceea acest studiu este destinat să ne pregătească inimile, să ne deschidă inimile în vederea studiului despre înțelepciune.

Toate studiile sunt construite în așa fel încât să ne pregătească pentru a ne deschide înțelepciunii. Va trebui să muncim mult pentru că nu suntem pregătiți pentru studiul înțelepciunii. Altfel, am fi dobândit de mult înțelepciunea și nu ar mai fi trebuit suferim atâta. Înțelepciunea despre care vorbim nu are nimic de-a face cu IQ și notele noastre de pe diplomele de bacalaureat sau de studii superioare.

Înțelepciunea noastră spirituală este încă în scutece, și pentru a o dezvolta este nevoie mai întâi să ne dezvoltăm compasiunea.

 

Câteva detalii despre acest studiu

Lama Dvora Hla spune că acest studiu l-a primit de câteva ori. Prima dată l-a  primit de la Geshe Michael, după care de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin, cam la un an și jumătate înainte de moartea sa, un studiu foarte detaliat și amplu pe care l-a dat. Mai târziu din nou de la Geshe Michael, și în final de la un alt Lama tibetan care era șeful colegiului tantric și liderul liniei Gelugkpa, pe nume Gyume Khensur Rinpoche.

Deoarece acest studiu este foarte vechi, de-a lungul anilor au apărut diferite versiuni ale acestuia. Există variații ale versetelor. Unele apar, altele nu. Câteodată nu sunt în aceeași ordine, iar diferiții profesori care au învățat-o pe Lama Dvora Hla, au predat din diferite surse. Deși, acest lucru poate să creeze un pic confuzie, dar Lo Jong este în esență același.

Versiunea pe care o primiți a fost redactată de Geshe Michael Roach pe baza unor scrieri pe care le-a primit de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin. Textul acestui studiu este un text vechi și detailat și, ca toate textele, de multe ori există câteva litere șterse sau există multe greșeli de scriere, deoarece cei care au scris nu știau neapărat ortografia și de multe ori o mică schimbare de ortografie schimbă sensul frazei. Deci, a fost depusă multă muncă pentru a traduce și aranja textul și acest studiu. Geshe Michael și Ken Rinpoche au lucrat în paralel, dar nu la aceeași versiune.

 

Începutul textului: prosternarea

Textul începe cu prosternarea de onoare:

Om Svasti !

Ceea ce ar însemna ”Să fie totul bine!”. Autorul continuă:

Mă prosternez în fața sfintei compasiuni!

În orice astfel de scriere, care vine să ne învețe compasiunea, care vine să ne învețe înțelepciunea, care este de fapt înțelepciunea transmisă de Buddha – întotdeauna autorul începe să se prosterneze. Așa cum și noi începem fiecare lecție cu Mandala, începem cu mulțumiri.

Orice autor budist, care înțelege și a practicat bine calea – se conectează la măreția acestor lucruri. El se conectează la măreția Buddha și își înțelege propria lui lipsă de sine.

Deci, ultimul lucru scris pe care îl veți vedea în literatura budistă bună este cineva care spune: “Așa m-am gândit și am văzut, și uite vin să te învăț, de la mine”.

Întotdeauna autorul va scrie: “Am primit această învățătură de la profesorii mei și ei au primit-o de la profesorii lor, iar eu mă prosternez în fața acestora care mi-au dat privilegiul să devin un canal de trecere a învățăturii”.

Cei mai buni și cei mai străluciți autori au fost și cei mai modești. Scopul lor a fost întotdeauna, ca ei să fie un canal de transmisie curat și pur, pentru a nu altera puritatea învățăturilor pe care le-au primit.

Ei se dau la o parte, astfel încât învățătura să poată curge curat. De aceea, ei se prosternează întotdeauna în fața celui care i-a transmis-o.

În fața cui se prosternează autorul?

În scrierile budiste, autorii se prosternează în fața anumitor ființe iluminate sau în fața anumitor lucruri. Este interesant că în acest studiu Geshe Chekawa se prosternează în fața sfintei compasiuni. De multe ori, scriitorii se prosternează lui Buddha sau Manjushri sau la învățătorul lor, dar aici prosternarea este față de marea compasiune.

Ne vom referi în continuare la acest fapt.

Marele înțelept budist Arya Nagarjuna (150 – 250 e.n.), a scris cartea intitulată “Înțelepciunea rădăcinii“, carte foarte profundă și în întregime despre vacuitate. Este foarte greu să o înțelegem dacă o citim singuri.

În secolul opt, Chandrakirti (600 –  650 e.n), un savant indian budist, scrie un comentariu asupra Mulla Prajna, adică “Înțelepciunea rădăcinii“. Acest comentariu este o carte clasică a Căii de mijloc în budism. De fapt, Nagarjuna și Chandrakirti sunt considerați ca fiind părinții Căii de mijloc. Uneori sunt considerați ca tată și fiu. Se spune că Chandrakirti în comentariul său ar fi scos întreaga esență a cărții lui Nagarjuna și ar fi făcut-o “foarte clar”.

Când spunem „foarte clar“ în budism, este nevoie de ghilimele, pentru că dacă  încercați să citiți Chandrakirti, veți vedea că nu este deloc ușor de înțeles. S-au scris comentarii asupra comentariului lui Chandrakirti, iar asupra acestor comentarii s-au scris alte comentarii și așa mai departe.

Tot budismul tibetan este de fapt ancorat în Calea de mijloc. Ea este un concept, o filozofie, un punct de vedere asupra lumii, un mod de a explica lumea. Școala Căii de mijloc are, de asemenea, sub-școli. Deoarece această școală ne ajută să dobândim înțelepciunea ca să ne putem elibera din suferință, vom petrece mult timp învățând-o. Trebuie să înțelegem Calea de mijloc, calea lui Nagarjuna, a lui Chandrakirti și a înțelepților care au venit mai târziu, trecând pe această linie la Trijang Rinpoche, tutorele junior al celui de-al 14-lea Dalai Lama, când Dalai Lama avea vreo nouăzeci de ani. Trijang Rinpoche a fost considerat o reîncarnare a lui Chandrakirti, și de asemenea a fost profesorul lui Ken Rinpoche, deci un fel de străbunic al vostru. Deci, după cum vedeți primiți linia directă.

În concluzie, scrierea “Înțelepciunea rădăcinii”, este o carte despre Calea de mijloc, o carte filosofică, o carte profundă despre filozofia vacuității și ea începe cu prosternarea în fața marii compasiuni.

 

Bodhisattva

Deci, când ne referim la tuk je chenpo, ne referim la scopul acestui studiu de a ne dezvolta compasiunea sacră în inimile noastre, astfel încât să devenim Buddha, să ajungem la iluminare.

Cum este creat Buddha? Cum se poate ajunge la iluminare?

Când spunem că “Buddha este creat”, înseamnă că o persoană a ajuns la iluminare. A atins acea perfecțiune pe care v-am descris-o puțin mai devreme. Cum s-a născut? De unde a venit Buddha? Iar aici nu ne referim la mama lui biologică, pentru că dacă fiecare mamă biologică ar fi dat naștere unui Buddha, ar fi fost ușor, nu-i așa? Deci nu ne referim la mama biologică, ci ne referim la cauzele care dau naștere unui Buddha. Pentru a avea un rezultat, avem nevoie de o cauză care să-l determine. Care este cauza care dă naștere unui Buddha?

Se spune că cel care creează un Buddha este un Bodhisattva. Trebuie să devenim mai întâi un Bodhisattva înainte de a putea fi un Buddha.

Bodhisattva este aceea persoană care și-a creat în inima lui dorința profundă de a ajunge la iluminare, aspirația de a obține iluminarea.

Fără această dorință intensă și profundă pentru iluminare în inimile noastre, nu vom putea ajunge la iluminare. Chiar și obiectivele lumești simple, nu le putem atinge , fără o asemenea dorință. Nu putem parcurge toți pașii, sau să trecem prin toate încercările și dificultățile dacă nu avem ambiția de a termina. Este nevoie de această aspirație pentru orice misiune de extremă importanță. Deci, față de acest scop înalt de a ajunge la iluminare, trebuie să dorim să ajungem la iluminare.

Persoana care și-a dezvoltat pe deplin aspirația de iluminare în inima sa, se numește Bodhisattva.

 

Practica unui Bodhisattva
Ce dă naștere unuiBodhisattva?

Există multe studii și practici ca să ne ajute să devenim Bodhisattva. Budiști consideră că Bodhisattva sunt oameni sfinți. Câteodată îi numim luptători spirituali. Maestrul Shantideva, care este considerat “prințul Bodhisattva”, ne învață cum să devenim Bodhisattva. Un Bodhisattva își dezvoltă calități înalte, calități sublime.

El își dezvoltă:

• generozitatea la maximum,
• propria moralitate,
• răbdarea,
• bucuria efortului,
• capacitatea de concentrare meditativă,
• și în cele din urmă își dezvoltă înțelepciunea.

 

Ce-l motivează pe un Bodhisattva în practica sa?  Compasiunea.

Ce-l motivează pe un Bodhisattva să facă toată această practică amănunțită, lungă și dificilă?

Uneori practica este foarte dificilă, pentru că trebuie să ne abatem de la calea obișnuită pe care mergem tot timpul. Orice astfel de schimbare va cauza dificultăți și, dacă suntem pe o cale spirituală de mare valoare, cu atât mai mult va trebui să depășim dificultățile care ne vor apărea în cale. Dar pentru a le depăși, va trebui să fim și dispuși să le depășim, să le facem față.

Ce ne va determina să facem față acestor dificultăți? Marea compasiune.

Marea compasiune vine din înțelegerea stării noastre existențiale, care este rea, și că toate celelalte ființe se află în aceeași situație. Chiar dacă nu ni se întâmplă nimic rău acum, suntem cu toții în brațele Lordului morții. Cu toții trecem prin procesul de îmbătrânire, de îmbolnăvire. Corpul fizic devine din ce în ce mai slăbit, indiferent de vârsta dumneavoastră. Odată ce copilul se naște, el deja intră în acest proces. Această condiție de a îmbătrâni, de a se uza și de a muri este în interiorul fiecăruia dintre noi, iar pe drum mai apar și alte necazuri, după cum știm cu toții.

Deci, un Bodhisattva se naște din compasiunea care se dezvoltă în inima sa, din înțelegerea stării lui, și a stării celorlalți. Compasiunea lui crește atât de mult încât nu mai poate suporta această situație și este dispus să facă orice pentru a descifra această ghicitoare cum să iasă din Samsara, și cum să-i ajute și pe alții să iasă din ea.

Și pentru a ajunge la toate acestea este nevoie de o mare credință, și într-o anume măsură și inocență copilărească. Fiecare copil vrea să-și ajute tatăl sau mama, vrea să fie Tarzan, să fie Superman, sau alți eroi. De aceea și filmele cu toți acești super-eroi sunt atât de reușite, nu? Pentru că această dorință este un vis ascuns în inimile tuturor. Și, la o vârstă fragedă, renunțăm. Pentru că încă de atunci am văzut că nu putem ajuta, că suntem incapabili sau neajutorați și renunțăm.

Bodhisattva se conectează cu această dorință pe care o are copilul în inima lui.

Acesta este scopul existenței noastre umane. Trebuie să ne împlinim acest vis și să nu renunțăm la el. Trebuie să continuăm să căutăm modalități de a-l realiza.

Această învățătură vine să ne ajute să le găsim, ne învață cum să practicăm astfel încât să putem realiza acest vis uimitor. Prin urmare, abilitatea principală necesară pentru atingerea iluminării este compasiunea. Toate Lo Jong -urile, au ca scop dezvoltarea compasiunii.

Acesta este motivul pentru care Maestrul Chandrakirti, care a venit să ne învețe înțelepciunea vacuității conform Căii de mijloc, ea fiind o etapă crucială a căii spirituale, se prosternează mari compasiuni, pentru că numai ea este cea care în cele din urmă ne va deschide calea pentru înțelegerea vacuității.

De ce se prosternează în fața mari compasiuni?

Este dificil să ne dezvoltăm înțelepciunea atunci când inima este închisă. Atunci când ne prosternăm, ne prosternăm cu corpul, cu gândul, și cu vorba. Respectul, aprecierea și recunoștința noastră sunt necesare pentru a ne deschide inima. Cauza suferinței noastre se datorește inimii noastre închise
Deci, aici el se prosternează cu cuvintele: ”Mă înclin în fața sfintei compasiuni”.

 

Nectarul înțelepciunii vine pe linia de maeștri

După ce autorul spune: “Mă înclin la sfânta compasiune“, imediat după aceea spune:

”În continuare rezumatul instrucțiunilor din tradiția lui Serlingpa,
Esența nectarului ce este similar diamantului, soarelui, și pomului roditor”.

Esența nectarului este înțelepciunea sau cunoașterea care vine la noi pe linia de maeștri direct de la Buddha. Aceasta este semnificația nectarului în această frază. El este asemuit diamantului, soarelui și pomului fructifer.

Aceste instrucțiuni, spunea Ken Rinpoche, vă vor ajuta să obțineți cu ușurință iluminarea. Fără a le practica, nu se va întâmpla prea mult. Dacă veți începe să le practicați în mod constant, așa cum vor fi detaliate mai târziu, vă va aduce rapid la iluminare.

 

Linia pe care vine această învățătură

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este din autenticitatea liniei. De aceea este foarte important să cunoaștem această linie de mari maeștri pe care vine învățătura.

– Linia începe de la însuși Buddha. Unul dintre epitetele lui Buddha în literatura budistă este:

Tubwang

Tubwang = Cel capabil sau Cel puternic

– Buddha l-a învățat pe Maitreya, un mare Bodhisattva și este considerat ca fiind următorul Buddha. Numele lui înseamnă iubire.

 

În limba tibetană se spune:

Jampa

–  De la Maitreya, învățătura a trecut la Maestrul Asanga, și la fratele său, Maestrul Subhandhu. În limba tibetană:

Tokme kuche

Adică maestrul Asanga și fratele lui.

Maestrul Asanga a fost un mare înțelept budist care a trăit în secolul al IV-lea și despre care se spune că a primit învățături direct de la Maitreya și ne-a lăsat cărți despre cum să devenim un Bodhisattva.

– Linia continuă până la Serlingpa.

Serlingpa

Ser   = aur sau aurit.
Ling = insulă. Adică Insula aurită. Insula aurită este epitet dat Indoneziei.
Pa     = sufix. Adică fiul insulei aurite.

Serlingpa este considerat ca fiind o sursă foarte importantă pentru studiul despre Bodhichita, adică aspirația spre iluminare.

Budismul a pătruns în mai multe etape în Tibet. Prima etapă a fost în jurul anilor 1000 prin Lordul Atisha sau Lama Atisha. Se numește în tibetană:

Jowo Je

Lordul Atisha era de origine indian. El a fost un stareț mare, foarte respectat și foarte învățat. Ken Rinpoche ne spune că Lordul Atisha depășise în înțelepciunea și cunoștințele sale pe toți oamenii de știință ai timpului său. Și cu toate că avea o mare înțelepciune și cunoștea foarte bine filosofiile, nu era mulțumit de cunoștințele sale despre Bodhichita, simțea că nu avea suficiente îndrumări pentru Bodhicitta. Deci începu să caute pe cineva care să-l poată învăța cum să-și dezvolte Bodhichita și auzi de Serlingpa în Indonezia.

Se spune că l-a verificat pe Serlingpa de departe, cam doisprezece ani. Dar cu toate că înțelegerea lui Serlingpa a filozofiei asupra vacuității era inferioară celei lui Atisha, deoarece făcea parte dintr-o școală inferioară. În schimb, cunoștințele sale despre Bodhichita erau atât de, încât Lordul Atisha decise să meargă să studieze cu el. El a urcat pe un vas dărăpănat și călători treisprezece luni pe ocean spre Indonezia. Cu alte cuvinte, și-a riscat viața pentru a merge să învețe cu Serlingpa. Studiul nostru despre Bodhichita vine de cei doi mari maeștri.

– Tradiția continuă. Elevul Lordului Atisha se numea:

Dromtonpa

Lordul Atisha, la cererea regelui Tibetului, plecă din India spre Tibet pentru a preda tibetanilor, o altă cultură. El era deja în vârstă de șaizeci de ani, considerată pe atunci o vârstă destul de înaintată, și avea nevoie de mult ajutor. De fiecare dată când avea nevoie de ceva, Dromtompa apărea și organiza totul. Era ca un  înger. Întotdeauna l-a sprijinit pe Lordul Atisha. Dromtopa nu era călugăr, ci om de afaceri. El însuși a devenit un mare învățător.

– Elevul lui Dromtompa se numea:

Potowa

 

– Elevul lui Potowa a fost Langri Tangpa, pe care îl cunoștem din Lojong 1, autorul textului Cele opt versete de antrenament al minții.

– Elevul lui Langri Tangpa se numea:

Sharawa

– După el a venit Geshe Chekawa, autorul studiului nostru.

Chekawa

 

 

Cum a primit Geshe Chekawa această învățătură?

Se povestește despre Geshe Chekawa că dorea să găsească profesori pentru Bodhichita. El auzi că Langri Tangpa, cel care a scris cele opt versete, este un mare învățător. Așa că începu să-l caute în orașul în care trăia, în Tibet. Dar când a ajunse în acest oraș, trecând Himalaya pe jos, ajunse la urechile lui că acest profesor a murit. Când auzi vestea se întristă foarte mult. Dar oamenii îi spuseră să nu fie trist pentru că Langri Tangpa avea trei discipoli care și ei ar fi predat Bodhicitta. Când auzi Geshe Chekawa  toate acestea, merse să-i caute.

Povestea spune că între cei trei discipoli se ducea o luptă de succesiune. Geshe Chekawa le spuse oamenilor: ”Eu nu pot învăța cu cineva care se războiește, am venit să învăț despre compasiune”. Dar oamenii îi spuse: ”Nu, nu ai înțeles, lupta se poartă pentru că fiecare vrea ca celălalt să fie urmașul lui Langri Tangpa.

După ce Sharawa, unul dintre acești discipoli, deveni succesorul lui Langri Tangpa,  Geshe Cekawa începu să studieze cu el. Și după ce a învățat el însuși, el a predat acest Lojong cuiva care avea lepră. Se spune că bolnavul a practicat acest Lojong, care conține instrucțiuni despre Tong Len, a practicat Tong Len și s-a recuperat.

 

Studiul care a fost păstrat în secret

Ceea ce nu v-am spus, este faptul că până atunci toată această învățătura a fost păstrată în secret. Motivul pentru care se găsea atât de greu un învățător era faptul că învățătura era transmisă de la profesor la elev.

De ce a fost ea păstrată în secret? Pentru că, așa cum veți vedea în curând, această învățătură este contrară instinctelor și obiceiurilor noastre. Dacă suntem obișnuiți să ne îngrijim mereu de noi înșine, acest studiu ne spune să ne îngrijim de ceilalți. Marii învățători considerau, cel puțin la acel moment, că majoritatea oamenilor ar desconsidera acest gen de învățătură.

Subestimarea acestei învățături sfinte care poate scoate omul din suferință, nu este o karmă bună.

Așadar, pentru a proteja oamenii de această atitudine disprețuitoare, marii Lama au păstrat-o secret și au transmis-o doar celor care au crezut că sunt deja pregătiți să audă acest studiu. Rezultatul este că puțini îl cunosc, dar pe de altă parte această învățătură este o mare binecuvântare. Deci, întotdeauna va trebui găsit acel echilibru între transmisia învățăturii celor potriviți și între păstrarea marii binecuvântări a acesteia.

Pe scurt, povestea spune că acest studiu a fost dat leproșilor. Oricum ei erau izolați și nu mai aveau nimic de pierdut, deci au practicat așa cum trebuia. Iar datorită faptului că unul dintre cei bolnavi se însănătoși, Geshe Chakawa hotărî  să înlăture voalul secretului. De la Geshe Chakawa, acum opt sute de ani, această învățătură a început să fie ținută în public.

 

Chiar dacă apar împotriviri, este foarte important să nu subestimăm învățătura

Dacă auziți această învățătură și nu aveți atitudinea corectă, nu va fi bine pentru voi. Se prea poate ca, atunci când veți auzi acest studiu, să vă stârnească împotriviri, să nu vi se pară logic, sau nefiresc.

Deci, dacă vi se întâmplă așa ceva, va trebui să vă calmați, pentru că acestea sunt reacțiile voastre naturale. Acest studiu este atât de contrar naturii noastre, încât el pare nefiresc pentru noi. Deci, dacă vi se întâmplă să apară vreo rezistență în voi, atunci pentru a evita căderea în această capcană a acumulării de karmă negativă, sugestia este să puneți aceste împotriviri de o parte, cel puțin pe timpul petrecut în clasă, să-i acordați puțin credit până la sfârșitul lecției și să beneficiați de binecuvântarea lui. Mai târziu, puteți să vă luați înapoi toate împotrivirile.

Sursa tuturor suferințelor, conform Lo Jong este prețuirea de sine

Mergem mai departe.

Rang chen dzin

 

Rang = eu însumi.
Che    = prețuire.
Dzin  = a ține, a purta.
Împreună înseamnă prețuire de sine. Prețuirea de sine înseamnă grija numai față de mine însumi.

Lojong încearcă să ne învețe că inamicul nostru este această prețuire de sine și că toată suferința noastră ni datorește lui. Tendința noastră “naturală”, în ghilimele, este de a ne ocupa mai întâi de noi înșine, acesta fiind motivul pentru care încă mai suferim. De cât timp încercăm să ne ocupăm de noi înșine? Dovada este că încă ne mai aflăm într-o lume plină de boli, războaie, suferințe și de alte greutăți. Ceea ce ne spune Lo Jong este că nu aceasta este calea.

Această greșeală pe care o facem, este adânc înrădăcinată în noi. Trebuie să ne luptăm împotriva ei nu numai la nivel de principii, ci cu o întreagă cultură care “stă în noi”. Și mai mult de atât ne naștem cu ea, ne naștem cu aceste tendințe. Deci, pentru a depăși acest lucru este nevoie de foarte multă muncă.

Toate studiile Lo Jong vin să ne ajute să învingem acest demon care se numește – prețuirea de sine, pentru că este singura cale de ieșire din suferință.

 

Practica Lo Jong aduce fericirea și interioară și exterioară

Dacă începeți să practicați lucrurile pe care Lo Jong le învață și unii dintre voi sper că ați început să practicați Tong Len, pentru că el face parte din această învățătură, destul de repede veți avea parte de fericire. Foarte curând vor începe să apară schimbări în viața voastră, interioară și exterioară. În interior veți fi mai fericiți, și în exterior lucrurile vor fi mai bune.

Dacă începeți să practicați, să acordați atenție celorlalți și să începeți să vă îngrijiți conștient de ei, vă veți obișnui destul de repede cu această practică. Poate că în două săptămâni de practică veți putea elimina deja primul strat al prețuirii de sine. Putem vorbi de două nivele:

– unul extern,
– și altul intern, adânc înrădăcinat în noi. Este nivelul impulsurilor, instinctelor, și emoțiilor mai profunde. Acestea sunt mult mai greu de învins, mult mai greu de schimbat. Este nevoie deja de o înțelegere profundă a vacuității.

Veți vedea că cu cât veți lucra mai în profunzime, fericirea voastră va crește proporțional cu aceasta.

 

Puteți începe să practicați imediat

Ceea ce este frumos este că puteți începe practica imediat. Practica este atât de simplă încât deja puteți începe. Scopul acestui studiu este să vă pregătească pentru a pătrunde din ce în ce mai profund.

Așa cum v-am spus, Geshe Chekawa, după ce a văzut că cel bolnav de lepră sa vindecat, a decis să învețe publicul larg. Și dacă ascultați acest studiu având și înțelegerea vacuității , îl veți putea folosi pentru a vindeca oamenii. Dar numai dacă este însoțită de înțelepciune, dacă în același timp vă petreceți timpul înțelegând vacuitatea în profunzime.

Până la Chekawa, marii Lama credeau că oamenii nu aveau suficiente binefaceri pentru a înțelege, pentru a asimila aceste învățături și le-ar putea disprețui, așa că le-au păstrat în secret. Asta nu înseamnă că suntem cu mai buni decât ei, pericolul încă există. Dacă nu am făcut suficiente binefaceri, dacă nu am făcut mult bine în lume, învățătura se va păstra secretă față de noi. O veți auzi dar, probabil, nivelul de asimilare va fi diferit.

Acest studiu este de o mare simplitate. Ea a fost dată păstorilor, împreună cu câteva fraze cheie pentru a le reaminti învățătura.

Nu vă lăsați derutați de simplitatea acestui Lo Jong, pentru că el este complet ingenios. Este nevoie de un geniu pentru a scoate la lumină învățăturile Lo Jong – și de a le transmite într-un mod atât de simplu, așa cum este transmis aici.

Aceasta este una dintre cheile lumii noastre. Lucrurile care funcționează în lumea noastră stau pe această temelie pe care ne învață Lo Jong.

 

 Cele șapte principii ale Lo Jong-ului

Lo Jong are șapte principii, sau șapte puncte, sau șapte etape. Puteți folosi această diviziune în șapte pași și să faceți meditațiile pe etape. Puteți să vă dedicați o zi pe săptămână uneia dintre etape și să meditați. Dacă veți face asta, veți progresa foarte mult.

1. Prima etapă sau principiu este baza dharmei – pregătirile preliminarii.
2. A doua etapă este practica în sine care ne ajută să dezvoltăm aspirația spre iluminare, adică Bodhichita. Fără Bodhicitta, calea către iluminare nu poate fi finalizată.
3. A treia etapă este cum să transformăm o problemă de viață într-o practică. Ce să facem când apare o problemă în viață. Se întâmplă ceva, se întâmplă un dezastru, apare o defecțiune, o problemă de sănătate. De exemplu:
   – Acum sunt bolnav și nu pot să practica.
   – sau astăzi am o întâlnire importantă, și nu pot practica.

Dacă lăsăm aceste lucruri să treacă peste noi, nu vom practica niciodată și moartea va veni peste noi. Prin urmare, această etapă este foarte importantă și unică a învățăturii Lo Jong.

4. În a patra etapă este prezentat rezumatul practicii pentru întreaga viață. Această practică este atât pentru viață, cât și pentru moarte. Cum să murim, astfel încât să avem o șansă mai bună în viața viitoare, și cum să ne creștem șansele în această viață.
5. În această etapă ni se dă un criteriu de măsură a progresului nostru, un criteriu de verificare dacă suntem buni practicanți. Deci, ni oferă modalități de măsurare a progresului nostru.

6 și 7. Apoi, șase și șapte sunt o colecție de sfaturi și instrucțiuni foarte practice. Dacă vă amintiți, acest studiu a fost predat păstorilor de iaci, care nu știau să scrie și să citească. Acestora li se dădeau de fiecare dată câte o scurtă propoziție, și veți vedea mai târziu că ele sunt foarte ambigue. De aceea este nevoie ca ele să fie explicate. Aceste propoziții sunt ca un titlu. O parte le vom învăța acum, iar cealaltă parte le vom învăța în studiul despre cuplul spiritual.

 

Cele cinci semne ale zilelor întunecoase

Conform cosmologiei budiste descrisă de Abhidharma Kosha, lumea este creată și distrusă, creată din nou și distrusă din nou, există eoni ai creației, eoni ai distrugerii, eoni intermediari. În fiecare eon există eoni intermediari. Acești eoni sunt perioade lungi de miliarde de ani, miliarde de miliarde de ani. În cursul 8 vom intra mai mult în aceste descrieri.

La începutul lumii, ființele sunt foarte pure. Se spune că ele trăiesc 80.000 de ani la început și aproape că nu au nevoie de hrană, iar mâncarea lor este foarte pură.

De-a lungul timpului, încep să apară afecțiunile mentale și să ia amploare. Se începe cu “asta este a mea, asta este a ta”, toate aceste limitări încep să se solidifice. După această împărțire, al meu –al tău, apar și alte afecțiuni mentale. Plecând de la :” nu lua de la mine” sau ” eu îmi iau de la tine”, pornesc resentimentele și gelozia, supărarea și așa mai departe.

Toate acestea nu fac decât să scurteze viața, să contamineze trupul; cu timpul, afecțiunile mentale se amplifică. Ca rezultat al duratei de viață mai scurte, vor exista tot mai multe boli, tot mai multe războaie și astfel viața decade din ce în ce, până când lumea va fi distrusă. Lumea este distrusă și o alta va începe din nou. Dar înainte de a fi distrusă, durata vieții va ajunge la zece ani. Deci, într-un eon, lumea începe cu durata de viață de optzeci de mii de ani și va scădea la zece.

Care este durata de viață astăzi? O sută de ani? Gândiți-vă acum, unde ne aflăm pe scala de la optzeci la zece. Vremurile noastre sunt în decădere.

1. Primul semn este că viețile noastre sunt scurte, și asta este foarte important de realizat! Pentru a ajunge la iluminare este nevoie de multă muncă și de mult timp. Trebuie să ne pregătim condițiile pentru a putea practica. Este nevoie de mult timp, iar dacă viața este scurtă, atunci șansele noastre nu sunt bune, timpul lucrează în defavoarea noastră. Din fericire pentru noi, există profesori care predau Tantra, ce ne permite să ajungem la iluminare într-o singură viață. Dar oricum, pentru acest lucru este nevoie de multă muncă.
2. Un alt semn este că facem multe, multe fapte rele: războaie, ucideri, furturi, fraude. Deschide-ți ziarele!
3. Suntem plini de afecțiuni mentale, de sentimente distrugătoare care ne perturbă sufletul.
4. Al patrulea semn este o concepția greșită. Această concepție este adânc înrădăcinată în noi. Credem cu tărie în lucrurile materiale. Cum știm asta? Ne petrecem majoritatea timpului căutând să le obținem: bani și obiecte. Lucrurile materiale includ, de asemenea, reputația, faima, lauda. Facem tot efortul ca oamenii să spună lucruri bune despre noi; facem efort să ne simțim bine, ceea ce este de asemenea material.
5. Al cincilea semn este că perioada în care trăim este impură.

 

În maraton cu Lordul morții

Toate aceste cinci semne ne spun, de fapt că șansele noastre nu sunt bune și acest lucru este adevărat. Suntem într-un fel de maraton împotriva Lordului morții și el va veni repede pentru că trăim într-o perioadă în care viața este scurtă. Deci, ceea ce vom face până atunci, depinde în întregime de ordinea priorităților pe care o vom decide din acest moment până în momentul morții noastre. Iar rezultatul acestei vieți va depinde de ceea ce decidem să facem cu ea, chiar dacă apucăm sau nu.

Ce ne va influența ca să decidem asupra priorităților noastre? Este gradul de înțelegere a acestor lucruri. Este gradul de convingere pe care-l dobândiți de pe urma acestor învățături. Pentru că dacă auziți, dar nu credeți, atunci mergeți acasă și continuați să faceți aceleași lucruri ca și până acum. Dacă veți face un efort să învățați și să înțelegeți ceea ce predică toți acești mari Lama, există șansa să vă schimbați.

Deci suntem aici în maraton. Cu toate că vorbim încet, încet, zâmbim, de fapt fugim disperați pentru că moartea nu așteaptă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.