Lectia 6 – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  6

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Roata karmei

Maestrul îl cheamă pe Yamari să-l ajute să scape de inamicul său teribil, iar Yamari aruncă roata în dușman. Și acum roata devine roata karmei. Ceea ce a fost roata cuțitelor devine acum roata karmei.

Le kyi Korlo

De ce Karma? Karma este procesul cauzei și a efectului. Cauza duce la efect, efectul devine cauză, care duce la alt efect. Este tot acest proces descris în corelații, pe partea lui impură. Parte cufundată în ignoranță, care aruncă constant bumerangurile și vine ca urmare a atașamentul de sine și a prețuirii de sine.

dakdzin                                                                        rang chen dzin

Tong Lenun antidot puternic contra prețuirii de sine

Care sunt metodele de a scăpa de acești dușmani teribili care locuiesc atât de adânc în noi?

Cea mai bună metodă de a scăpa de prețuirea de sine, este meditația Tong len. Meditațiile pe care le-am făcut aici sunt practic, un fel de variație a Tong Len-ului, în care ne deschidem inima, luăm de la alții suferința și să le trimitem lumină, iubire și numai bine. Este una dintre cele mai puternice modalități de a ne bloca proiecțiile noastre teribile.

Dacă totul este gol de orice natură, la fel este și mintea noastră este goală de orice natură. Ea, în sine, nu este  plină de ignoranță. Este adevărat că ne-a însoțit în nenumărate vieți, conform budismului, dar asta nu dovedește existența de sine, înseamnă doar că a trecut multă vreme. Multă vreme nu înseamnă că e așa.

– Multă vreme s-a crezut că pământul este plat.
– Dacă i-am fi spus unui om acum două sute de ani, că va zbura într-un avion pe cer, ar fi spus că suntem nebuni.
– Dacă ne-ar fi spus cineva acum câțiva ani că putem suna pe oricine din lume în câteva secunde gratuit, am fi crezut că nu este normal.

Deci, faptul că multă vreme nu s-a putut ceva, asta nu înseamnă că nu este posibil.

Mintea este goală. În momentul de față o proiectăm ca fiind plin de ignoranță și de concepții greșite. Dar dacă înțelegem vacuitatea ei și a fenomenelor, și vom activa antidot, proiecțiile noastre se vor schimba.

Meditația Tong Len acționează împotriva egoismului nostru. Datorită egoismului și a grijii noastre de sine, nu ne prea pasă de ceilalți. Această meditație ne duce în cealaltă parte. Ea spune: ia-le durerea și dă-le tot ce este mai bun. Acest fapt produce exact semințele care vor contracara proiecția de a ne vedea cu o minte plină de ignoranță.

 

Colecția de merite și înțelepciune

Dacă facem toate lucrurile pe care le-am descris când am vorbit despre metodă și înțelepciune, atunci vom începe să acumulăm așa-numitele două colecții. În rugăciunea dedicație spunem:

Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și înțelepciune.

Și astfel, să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

Aceste colecții ne ajută să devenim o ființă iluminată care are abilitatea uimitoare de a ajuta toate celelalte ființe să scape de suferință.

Aceste colecții sunt acumulate ca rezultat al actelor noastre de bunătate, cum ar fi meditația Tong Len, cum ar fi binefacerile pe care le facem în lume.

    • Colecția de merite este cea care ne aduce corpul fizic a lui Buddha, un corp de înger minunat. El nu trebuie să fie furios. El poate fi un înger de o rară frumusețe, așa cum apare Avalokiteshvara sau Tara. Și puteți fi chiar voi îngeri plini de strălucire dincolo de orice imaginație.
    • Colecția de înțelepciune, care ne aduce mintea uimitoare a lui Buddha care este omniscient și a cărui iubire și compasiune au ajuns la desăvârșire. Această minte este creată din înțelepciune, mai ales din meditația, studiul și înțelegerea vacuității.

De aceea, atunci când începem să lucrăm cu aceste lucruri, mintea noastră înregistrează continuu, iar aceste înregistrări acumulează pentru noi aceste colecții.

În acest stadiu al iluminării, nu se mai numește Karmă, deși i se aplică aceeași lege ca și a Karmei. Legea de plantare, de acumulare, de intensificare a amprentelor se aplică și aici, dar ceea ce produce ființa iluminată, în literatură nu se mai numește Karma.

 

Corpul nostru interior

Cu cât înțelegem mai mult aceste lucruri, corpul nostru interior, energetic începe să se deschidă.

Cu toții avem în corp un sistem ramificat de canale energetice și este strâns legat de gândurile noastre.

Când practicăm yoga de exemplu, dacă o facem sub îndrumarea unui instructor care înțelege puțin corpul interior, lucrăm de fapt direct asupra acestui corp energetic.

Și pentru că el este legat de gânduri, atunci când practicăm meditația Tong Len sau meditația asupra vacuității, acestea lucrează asupra corpului interior, din partea cealaltă. De fiecare dată când ne deschidem puțin mai mult inima, ca în meditațiile pe care le-am făcut, de fiecare dată când înțelegem un pic mai mult vacuitatea, cu fiecare conștientizare mică, acest corp energetic se deschide, și începe să se schimbe.

Canalele energetice ale corpului în starea lui obișnuită, sunt răsucite, strâmbe, pline de noduri. Și acesta este motivul pentru care proiectăm o lume în care există suferință și boli. Cu cât acționăm mai mult, asupra corpului fizic, dar mai ales asupra minții noastre cu astfel de meditații, îl influențăm din ce în ce mai mult și el se va deschide. Iar când este era complet deschis, va produce corpul fizic și mental al lui Buddha. Corpul și mintea lui Buddha.

 

Fața hidoasă a dușmanului

Și partea a cincea a textului, maestrul ne descrie cum se comportă o persoană care este posedată de Dak Dzin și Rang Chen dzin. Uitați-vă și vedeți dacă vă recunoașteți în aceste versete.

Lama Dvora Hla spune că dânsa a adăugat titlurile la fiecare capitol.

Deci acesta este un rechizitoriu, actul de acuzare. Asta îmi face acest dușman, pe care l-am prins, și acum caut să-i zdrobesc capul. Așa mă face să arăt:

Se grăbește să râvnească
Dar nu este dispus să facă efort,
El face de toate
Și nu termină nimic.

Se grăbește să-și facă noi prieteni
Dar rareori îi bagă în seamă
Pe cei pe care îi are.
Aspirațiile lui sunt limitate la mâncare,
Și într-o clipă este gata
Să fure, să poftească și să fie supărat.

Aceasta este fața noastră impură când suntem în Dak Dzin și Rang Chen dzin

Maestrul se umple de dezgust față de această creatură, care ne face să arătăm așa.

Nu vom trece peste toate aceste versete, dar puteți să le citiți după aceea.

Și apoi, spune:

Și astfel toată vina ce-ar putea exista vreodată
Îi aparține lui și numai lui.

El ne-a spus asta și mai înainte de a intra în toate aceste versete.

 

Colecția de conștientizări ce duc la compasiune

După care spune:

Fie să iau acum asupra mea
Toată karma rea comisă de alții
Cu gândurile, cuvintele sau faptele lor,
În trecut, prezent și viitor.
Ajută-mă să fiu păunul
Cu acele modele rafinate
Și culori minunate, împletite în pene
Care provin din otravă;
Lasă-mă să-mi transform afecțiunile mentale
În oportunități de a ajunge la iluminare.

Acesta este meditația Tong Len.

Putem vedea că maestrul trece prin multe stări sufletești diferite în acest lung Lo Jong, din momentul în care începe și trece la corelații. Și spune tot timpul: „Oh, iar a venit roata peste mine și m-a lovit”, și se simte atât de neajutorat față de această roată.

 

Strigăt de ajutor

Și la un moment dat spune: „mi-e de ajuns, vreau să opresc roata, voi striga după ajutor”. Spune descântece:

Hung, Hung!
Înger măreț, arată-ți puterea mistică.
Dza dza!
Supune dușmanul care mă împiedică
Să-mi respect jurămintele.
Phet phet!
Te implor să mă eliberezi de toate lanțurile.
Rupe și distruge!
Taie atașamentele ce mă înlănțuie în suferință.

 

Rugăciunea Bodhisattva

Apoi maestrul ajunge să fie plin de compasiune pentru sine și pentru ceilalți, care sunt sub influența acestui dușman teribil.

El spune, ok, acum trebuie să îndrept lucrurile. Cum voi putea opri această roată a Karmei? Și ne vorbește despre Tong Len.

În al treilea verset al capitolului, Rugăciunea Bodhisattva, el spune:

Până când vom reuși
Să ajungem la iluminarea noastră
În paradisul cel mai înalt,
Eu, tatăl și mama mea12,
Atâta timp cât vom continua
Să rătăcim conduși de forța karmei
Prin cele șase lumi ale
Samsarei,
Fie să ne iubim și să ne prețuim unii pe alții,
Ca și cum am fi unul singur.

El se roagă în Tong Len, dăruiește, și își deschide inima.

Cine este „tatăl și mama mea” în acest verset? Tatăl și mama mea sunt toate ființele. Pentru că dacă este adevărat că ne-am întrupat de nenumărate ori în Samsara, atunci fiecare ființă a fost deja tatăl nostru și mama noastră. De aceea când maestrul spune în acest context „tatăl meu și mama mea” se referă nu numai la această viață, ci la toate viețile pe care le-am avut, și asta înseamnă toate ființele.

Așa că el spune:,, Până când eu și toate ființele vom ajunge la iluminare în paradisul cel mai înalt, vom continua să rătăcim prin cele șase lumi ale Samsarei, prin cele șase spițe ale roții vieții, conduse de puterea Karmei.

Karma aruncă cu putere bumeranguri asupra noastră. Maestrul spune, atât timp cât ne aflăm în aceste lumi „Fie să ne iubim și să ne prețuim unii pe alții, ca și cum am fi unul singur”, adică să activăm antidot la Samsara. Iubirea și respectul față de ceilalți este exact antidotul la prețuirea de sine, a egoismului care ne ține în Samsara.

El continuă în spiritul de rugăciune, de compasiune, de iubire să spună:

Și în tot acest timp, fie să am puterea
De a locui singur
În cele trei tărâmuri suferinde
Și să pot fi de folos chiar și unei singure ființe.
Fie să am puterea
De a nu renunța niciodată
La comportamentul unui
Bodhisattva,
Fie să atrag spre mine suferința
Celor care locuiesc
În cele trei tărâmuri suferinde.

Aici este din nou Tong Len: „Mi-aș dori să iau asupra mea toată suferința lor, să pot merge în locurile unde locuiesc și să le ajut”

Chiar dacă voi putea ajuta și o singură persoană, este de ajuns ca eu să continui lupta împotriva afecțiunilor mele mentale, pentru a deveni un Bodhisattva care își desăvârșește perfecțiunile și ia asupra lui suferința celorlalți, ca păunii care se hrănesc cu otrava pădurii Samsarice.

 

Ploaia de flori în infern

iar el spune

Și în clipa în care am ajuns în infern,
Fie ca gardienii să mă poată vedea
Ca pe sfântul lor Lama;
Fie ca ploaia de proiectile care cade peste mine
Într-o ploaie de flori să se transforme;
Fie să rămân de neatins,
Iar pacea și fericirea
Să se răspândească în inima mea.

Acesta este imaginea lui Buddha care stă sub arborele Bodhi în meditația iluminării, iar demonii vin și îl amenință. Deoarece Buddha era pe cale să cucerească moartea, demonii încearcă pe toate căile să-l oprească, trăgând cu toate armele în el sau ispitindu-l. Dar Buddha stătea neclintit, iar săgețile se transformau în flori. Datorită meritului meditației și a puterii înțelepciunii sale, demonii nu-l mai puteau atinge.

 

Paradoxul Bodhisattva

Acest verset ne amintește de povestea Lamei Geshe Chekawa care a trăit două sute de ani după Dharma Rakshita.

El fusese un mare maestru în Lo Jong, și își învăța discipolii modul de a practica Tong Len, compasiunea, și transformarea. Se spune că stătea întins pe patul de moarte și se ruga: „De-aș putea coborî în infern să pot ajuta toate făpturile de acolo, și ele să vadă în mine un învățător ca să le pot ajuta. Pentru că până nu mă văd ca pe un profesor nu le pot ajuta!”.

Când o astfel de persoană își dezvoltă o așa mare dorință de a ajuta ființele din infern, cum va ajunge în infern? Nu va putea.

 

Unde este infernul?

Și aici este important să ne amintim ce este acest infern, unde se află el?

Așa cum paradisul nu se află în cer, nici infernul nu se află sub pământ.

Infernul este la fel ca și această cameră în care ne găsim. Așa cum această cameră este proiecția noastră, cel care a făcut fapte groaznice, atunci când mintea se va separa de trupul, va proiecta infernul. Și acolo unde va fi el, va fi infernul. Infernul există pentru cine îl proiectează, așa cum nu există nicio lume aici pentru mine în afară de aceea pe care eu o proiectez. Și fiecare dintre voi nu are altă lume decât cea pe care o proiectați.

Și apropo de asta, cu toți avem semințe de răutate, dar sunt latente în acest moment.

De aceea Bodhisattva care vrea să ajute făpturile din infern, tocmai pentru faptul că își dorește asta, nu poate ajunge în infern, pentru că nu-l poate proiecta. Pentru că nu are semințe care să-l arunce în infern.

Deci este un fel de paradox:  Cu cât îmi doresc mai mult să merg și să-i ajut pe cei suferinzi, în depresie, cu atât va fi mai puțină suferință în jurul meu, cu atât voi avea mai puține semințe de a vedea             suferință în lume.

 

Iubirea elimină orice agresiune și răutate

În acest verset maestrul ne spune că această dorința adâncă de a ajuta ființele, va transforma ploaia de proiectile a paznicilor din infern, în flori. Va fi imposibil ca cineva să mă mai rănească? În ce caz pot fi rănit? Numai dacă, încă mai am semințe de  agresiune. Iar dacă nu le mai am, va fi imposibil ca cineva să mă mai lovească.

Vătămarea nu există în sine; Totul este o proiecție din semințele pe care le am. Dacă semințele mele sunt diferite, în lumea mea nu mai poate exista agresiune, și deci nu pot fi rănit. Niciun dușman nu va mai veni la mine, pentru că am distrus semințele.

Acesta este scopul retreat-urilor. Practicanții prin practica lor își elimină aceste semințe, și în lumea lor va fi pace. În preajma lor nu pot apărea agresori, pentru că numai au semințe.

Și asta este ceea ce ne spune maestrul.

 

Medicamentul suprem care elimină orice suferință

După ce maestrul ne-a vorbit despre

– păunii Bodhisattva,
– corelații
– îngerul mânios,
– rechizitoriu,
– ne-a descris existența Samsarică, și
– rugăciunea de a elimina această existență suferindă,

acum trece la un alt capitol pe care l-am numit Remediul suprem. Și aici vorbește despre vacuitate.

 

Cele două tipuri de Bodhicitta

Când am vorbit despre primul lui capitol, ne-am referit la Bodhicitta aparentă și supremă, și de a le practica pe amândouă.

    • Bodhicitta este aparentă, pentru că în iubirea față de ceilalți exist „eu” și „celălalt”, există iubire și există acțiuni. De aceea, ea se află în falsa realitate. Pentru cel care și-a dezvoltat-o este extrem de prețioasă, și îl poate proiecta în paradis. În Bodhicitta aparentă/falsă sunt cei care suferă, cei amărâți și cei săraci, și eu care îi ajut, transformându-mi în acest fel karma mea pentru a-i vedea în paradis.
    • Bodhicitta supremă/ultimă, nu vin să-i ajut, ci îi elimin. Elimin sărăcia, depresia și suferința în lumea mea. Aceasta este Bodhicitta supremă. Încetez de a mai proiecta astfel de situații. Și acest lucru este posibil doar prin înțelegerea vacuității.

 

Bățul de bambus, mirajul, reflexia din oglindă: o meditație asupra naturii realității

În acest capitol, maestrul trece la meditația asupra vacuității. Iar primul verset din acest capitol spune:

Gândește-te acum că toate lucrurile din jurul tău
Sunt în dependență de alte lucruri!
Înțelegerea existenței dependente înseamnă
A înțelege că toate lucrurile
Nu au nicio existență proprie de sine!
Lucruri care par să vină și să plece –
Sunt o falsă apariție, o iluzie;
Ele sunt ca cercul de foc
Când se învârte o torță aprinsă;
Ele sunt ca reflexia din oglindă.

Acestea sunt metafore care apar frecvent în literatura budistă.

torța aprinsă. Dacă cineva o învârte repede întuneric, se vede un cerc de lumină. Maestrul ne spune, că așa sunt și fenomenele din jurul nostru. Facem o poveste din lucrurile care ni se întâmplă, dar de fapt este doar o colecție de flash-uri ale amprentelor noastre karmice, șaizeci și cinci dintr-o pocnitură de degete, pe care le alipim și creăm o poveste. O poveste frumoasă sau de suferință conform karmei pe care o avem. Practic, este o colecție de imagini care licăresc.

Maestrul ne spune, așa este toată viața noastră, este:

– o „falsă apariție”,
–  o „iluzie”,
–  ca „reflexia dintr-o oglindă”,

El spune: „Viața este ca o tulpină de bambus goală, lipsită de orice esență interioară”.

Un panou gol pe care ne desenăm viețile.

Viața este un panou gol pe care îmi desenez viața, folosindu-mă de semințele care germinează. Un flux neîncetat și continuu de semințe care rodesc și se degradează, iar eu plantez și ele rodesc.

Și asta e viața mea și nimic mai mult.

Cum este Buddha? Este la fel, și el are acest flux de semințe și rodiri. El a învățat mecanismul și, de asemenea, proiectează fluxul de semințe pe panoul gol, numai că acest flux îl proiectează în paradis și în plăcerea sublimă și veșnică. El este permanent în contact cu vacuitatea.

 

Povestea se poate schimba de la un cap la altul

În următorul verset spune ceva foarte interesant:

Acest călău, dușmanul meu suprem,
Este exact la fel.
El pare să fie cu adevărat acolo,
Dar nimeni nu este acolo.
El pare a fi atât de real,
Dar nu este nimic real în el.
Totul pare că se întâmplă aici,
Dar depășește cu mult poveștile mele.

 La fel este și roata karmei –
Nici ea nu are natură de sine;
Ea este ca și luna ce se reflectă
În ceașca ta de ceai –
Lucrurile pe care le faci și consecințele lor,
Plutesc prin mulțimea lucrurilor
Din lumea din jurul tău.
Te rog!
Fă ce trebuie făcut,
Și renunță la ce nu trebuie făcut,
Chiar dacă ele sunt doar un vis.

Toate poveștile pe care mi le spun, despre cine sunt eu, ce sunt, inclusiv acel călăul, inclusiv atașamentul de sine, sunt și ele goale. Ele apar atunci când se reunesc condițiile, o ceașcă plină de ceai și lumina Lunii, împreună creează reflexia Lunii din ceașcă. Acest lucru este aplicabil tuturor celorlalte fenomene din viața noastră, care și ele apar atunci când proiecțiile noastre s-au adunat împreună cu datele brute pe care sunt proiectate.

Dacă știu din ce semințe a venit călăul, pot să-l contracarez. Este ceea ce ne spune maestrul, și asta este speranța noastră. Tot ceea ce ne apare acum, este pentru faptul că nu am înțeles cum le-am creat și cum le proiectăm. Dacă începem să înțelegem, vom putea proiecta o altă realitate.

El spune:

Lucrurile din jurul tău sunt ca ceața dimineții;
Ce se estompează când te apropii.

Lama Dvora Hla spunea că dacă stai lângă ocean la anumite ore, se formează o ceață care te înconjoară, dar nu o poți atinge la fel ca și lumina curcubeului.

 

Un vis care este real!

Lucrurile ni se par reale, dar când suntem suficient de liniștiți și ne-am dezvoltat înțelepciunea, vedem că ele sunt ca ceața, sunt goale, nu le putem găsi.

Livia care era jignită de țipetele șefului, dacă ar fi înțeles vacuitatea, ar fi înțeles că nu există un șef în sine care a țipat la ea, și că nu există Livia în sine care să fi fost jignită.

Asta nu înseamnă că nu există, și că pe Livia nu o doare să audă aceste lucruri. Dar aceste lucruri nu sunt jignitoare în sine.

Deci acest capitol trebuie citit cu atenție, deoarece nu este scris explicit în aceste versete. În ele se spune „Totul este o iluzie”, „Totul este ca un vis”, „Totul este ca o ceață” asta nu înseamnă că lucrurile nu sunt acolo, dar dacă intru în meditația asupra vacuității și încep să le analizez și să le caut, nu le voi putea găsi. Asta scrie aici.

El spune, de exemplu:

Un maestru virtuos îți poate încânta urechea
Executând o melodie plăcută,
Dar dacă o examinezi cu adevărat
Este de fapt o grămadă de sunete diferite
Fără o identitate specială, care vine de la sine.
Și în ciuda acestui fapt, cântecul îți provoacă bucurie
Și îți îndepărtează o oarecare tristețe,
Fără ca să diseci compoziția
În părțile ei componente.

Ce alcătuiește o melodie? Este formată dintr-o grămadă de sunete, de note muzicale. Dacă luăm separat o notă muzicală: Do sau Re sau Mi, ce face nota? Nu face nimic. Este o simplă notă. Și în ciuda acestui fapt, întreaga colecție de sunete, dacă nu o analizăm, atunci avem o melodie care poate „înlătura o oarecare tristețe”. Deci ea funcționează ca melodie, chiar dacă nu o analizez, și constat că este formată din sunete. Dacă le analizez, ele sunt vibrații, unde, amplitudini și frecvențe.

Ce-l mângâie pe cel trist? Melodia poate mângâia persoana tristă, dacă are Karma să fie mângâiată în acel moment.

Deci, dacă aud o melodie care mă bucură și caut ce este în ea de mă bucură, nu voi găsi nimic. Așa este întreaga noastră lume, așa este totul.

Dacă căutăm Bucureștiul, nu-l găsim. Putem să arătăm cu degetul un punct de pe hartă. Dar noi nu căutăm reprezentarea lui pe hartă. Unde este atunci Bucureștiul? Putem vedea case, blocuri, străzi, dar ele sunt doar străzi și case. Nu putem vedea Bucureștiul.

 

Un ulcior plin care este gol

Într-un alt verset, maestrul spune:

Gândește-te că umpli un ulcior
Cu picături de apă.
Ulciorul nu se umple
Când prima picătură cade,
Nici cu ultima care o umple,
Și nici de toate celelalte.
Doar când întregul este complet
Și formarea dependentă s-a întregit
Numai atunci ulciorul este umplut.

El face aici aluzie la un studiu foarte cunoscut a lui Arya Nagarjuna care a predat vacuitatea în acest fel, spune el: umplem un ulcior cu picături de apă. Până nu va veni și ultima picătură, nu putem spune că este plin. Oare ultima picătură este cea care l-a umplut? Nu. El spune că totul ar trebui să fie acolo împreună și apoi vedem ulciorul plin.

 

Corpul care este ca un car de lemn

În cursul 12, Arya Nagarjuna folosește exemplul carului de lemn pentru a analiza relația dinte „car” și părțile unui car.

Oare eu sunt fiecare dintre părțile mele? Corpul meu este mâna mea?

Nu, pentru că mai și am alte părți ale corpului. Eu sunt piciorul meu? Nu.

Deci pot spune: corpul meu nu este nici o singură parte a lui.

Este corpul meu grupul părților mele? De ce nu? Nici asta nu putem spune, pentru că dacă îndepărtăm o mână, de exemplu, ce rămâne este tot corpul meu?

Dar de ce nu este suficient să strângi toate părțile corpului și să spunem: „Iată corpul Gabrielei”. De ce nu este suficient? Pentru că este nevoie și de altceva! Dacă ar veni o furnică, oare va spune ea „acesta este trupul Gabrielei”? Ea nu poate vedea un trup.

Pentru ca să existe corpul Gabrielei, este nevoie de cineva care să-l proiecteze, să spună: „Această grupare de părți, este corpul Gabrielei”. Deci, cel puțin la acest nivel nu pot spune că eu sunt grupul părților mele.

Nu pot spune că eu sunt o parte anume a corpului meu, asta e o prostie. De asemenea, nu pot spune că, eu sunt gruparea tuturor părților împreună, până nu voi denumi această grupare. Până nu voi numi gruparea de părți „Gabriela”, ea nu este Gabriela, nu-i așa?

Și pentru a complica și mai mult lucrurile: când vorbesc despre „părțile mele”, înainte de a fi „eu” sunt părțile mele, iar apoi această colecție împreună o numesc „Gabriela”, dar când vorbesc despre „partea mea”, atunci am deja ideea despre „eu”! Când spun „face parte din corpul meu”, înseamnă că a existat deja un corp acolo înainte! Cum poate piciorul să facă parte din corpul meu dacă nu există un corp acolo mai întâi? Atunci despre ce vorbesc?

Dacă nu mergem în profunzimea analizei – lucrurile vor apărea ca existente.

Toată gândirea noastră, despre cum apar lucrurile, își are originea în ignoranță.

Lucrurile nu sunt așa cum credem că sunt, chiar și în acest exemplu simplu. Stați în meditație, și căutați unde este corpul vostru.

Fiecare verset din acest capitol este o meditație.

Vezi?
Dacă lași lucrurile așa cum sunt în pace,
Și nu le analizezi profund,
Ele apar ca și cum ar exista,
Deși, aceste apariții
N-au de fapt nicio esență de sine.
Această învățătură este profundă,
Iar celor mai puțin dotați mintal
Le va fi greu s-o înțeleagă.

Așa cum am făcut cu corpul, pare că există corpul Gabrielei până când încep să-l caut.

Mi se pare că Bucureștiul există, până încep să caut exact unde este el, apoi văd un ansamblu de case și străzi, și dacă caut casa care alcătuiește ansamblul de case și străzi, voi vedea o grupare de pereți, ferestre și un acoperiș, dar unde este casa?

Și așa mai departe. Dacă încep să analizez, nu voi găsi lucrurile despre care eu cred că există. Puteți spune „Uite casa! Nu-mi spune că nu există casa, pentru că o văd” Dar unde, este mai exact casa pe care o vedeți? Dacă începeți să analizați minuțios, nu mi-o puteți arăta.

 

Există sau nu există? Aceasta este întrebarea.

Maestrul ne sfătuiește să medităm profund asupra acestor lucruri:

Să presupunem că meditezi
Profund asupra acestor lucruri.
Nu vei putea găsi nimic solid
Așa cum pare.
Nu vei putea spune niciodată
Dacă un lucru există
Sau nu există.

Nu putem da existență sau inexistență unui lucru, pentru că dacă căutăm unde este exact Bucureștiul, el se descompune în componentele sale și fiecare dintre componentele sale se descompune în alte componente ale sale, și așa mai departe. Iar dacă vă spun că mâine ne întâlnim la Universitatea din București, veți veni acolo. Deci știți unde Bucureștiul. Atunci Bucureștiul există sau nu?

Bucureștiul există la nivel convențional. În realitatea convențională, el există, el există ca proiecție.

Corpul meu există, când mă duc la doctor, mă duc la el cu acest corp. La acest nivel corpul există.

Când merg să-l caut și încep să analizez, el este ca ceața asta care mă înconjoară și nu o pot atinge, pentru că a dispărut.

Deci, există sau nu există? El nu există în sine, și are o existență „convențională”, relativă.

 

Lucrurile nu au proprietatea de a fi într-un fel sau altul

Iată ce spune el în ultimele două rânduri:

Nu vei putea jura niciodată
Dacă un lucru este așa,
Sau nu este așa.

Această propoziție este foarte importantă.

Maestrul ne vorbește despre proprietățile lucrurilor. La fel ca și existența lucrurilor, adică nu putem spune dacă există sau nu, la fel se întâmplă și cu proprietățile lor. Șeful nu este rău sau bun, în sine.

Dacă încep să caut ce anume îl face pe șef să fie rău cu mine, nu voi găsi. Șeful a ridicat vocea. Asta înseamnă decibeli, fenomene fizice, unde sonore care mi-au ajuns la ureche. De ce este rău? Acest lucru nu este rău, în sine. Eu aud sunetele care mă irită deoarece am semințe care proiectează aceste sunete ca pe ceva enervant. Dacă am alte semințe, atunci aceste sunete îmi vor încânta urechile.

 

Mintea însăși este goală

În versetul următor spune:

Mintea care percepe și lucrul perceput,
Sunt ambele lipsite de orice natură de sine.

Chiar și mintea mea însăși, cea care percepe pe șef ca fiind rău și suferința, este goală.

Legătura strânsă dintre vacuitate și practica moralității

Versetul continuă:

Nu există nimic ce-ar trebui să practici,
Nu există nimic la care să renunți.
Dezbracă totul de concepțiile tale.

Lucrurile de făcut și lucrurile de abandonat sunt următoarele:

– ce ar trebui să fac este de a fi bun cu ceilalți, să dau, să apăr viața, nu să fur.
– la ce ar trebui să renunț, este să nu mai fur, să nu mai rănesc oamenii și așa mai departe.

Tot budismul este plin de învățături despre moralitate. Jumătate din ceea ce ne-a învățat Buddha a fost cum să respectăm moralitatea, iar aici el spune: nu există nimic ce-ar trebui făcut și nimic la care să renunți. Și asta este foarte periculos.

Lama Dvora Hla spunea: „Cunosc pe cineva care a stat șase ani în închisoare după ce un profesor budist i-a spus „nu există lucruri de făcut sau lucruri de abandonat”, poți face ce vrei, totul este gol. A stat în închisoare, care este în sine goală, și a suferit de malarie care și ea este în sine goală. Pentru acea persoană, credeți-mă, șase ani de închisoare au fost foarte reali și foarte neplăcuți pentru el. Toate aceste Va fi determinat de moralitate”.

Da, este adevărat că atât mintea, cât și jurămintele sunt goale în sine. Dar tocmai pentru faptul că totul este gol, ce va apărea pe ecranul gol? Ceea ce eu voi proiecta! Iar proiecția va fi reală pentru mine. Și asta este determinată de moralitate.

Refrenul: Te rog! respectă-ți moralitatea

Fiecare capitol are un refren diferit. Aici el este:

Te rog!
Fă ce trebuie făcut,
Și renunță la ce nu trebuie făcut,
Chiar dacă ele sunt doar un vis.

Maestrul spune: „Până acum ți-am explicat că totul este ca un vis, ca o ceață, ca o iluzie și așa mai departe. Și asta este corect, pentru că totul este gol. Și pentru că totul este gol, pentru că nu am un corp care să existe, în sine, în afară de cel pe care îl proiectez, atunci voi proiecta un corp bolnav sau sănătos în funcție de cum mi-am păstrat moralitatea, în funcție de semințele pe care le-am plantat.

Așa că spune: „Este adevărat, totul este ca un vis, dar chiar dacă este ca un vis „te rog” ne imploră, „fă ce trebuie făcut și renunță la ce nu trebuie făcut” adică păstrează jurămintele.

Acest lucru este foarte important. Este adevărat că trăim în iluzie, dar ea este  foarte reală și, prin urmare, o putem influența.

Ne putem crea iluzia pe care ne-o dorim.
Asta se numește atingerea iluminării, și asta face Buddha.

 

Încheierea

Pe ultima pagină a textului ni se descrie linia de transmisie a învățăturii Lo Jong, care a fost adăugat mai târziu.

Dharma Rakshita a fost profesorul Lordului Atisha, unul dintre cei mai mari maeștrii care au adus budismul în Tibet. Lordul Atisha a adăugat în finalul acestui Lo Jong două versete ale sale. Lordul Atisha s-a născut în familie regală, și era moștenitorul tronului tatălui său. Lordul Atisha spune:

Eu sunt cel care a renunțat la tronul regal
Și am fost încercat de mari greutăți spirituale;
Datorită
Karmei pe care am acumulat-o,
Mi-am putut găsi un Lama extraordinar.
(vorbește de Dharma Rakshita)
El mi-a dat nectarul acestei învățături sfinte,
Și inițierea.
După ce am fost martor de puterea lor de vindecare,
Le consider acum ca cel mai sfânt cuvânt.

El ne spune: nu am crezut orbește în învățături; le-am testat, le-am practicat, m-am convins de ele, au dat rezultate și de aceea le consider acum ca cel mai sfânt cuvânt.

Mult efort am investit în viața mea
De a aprofunda multiplele concepții,
A diferitelor școli spirituale;

Mi-am folosit înțelepciunea
Pentru a le studia și practica.

Și toate acestea sunt adevărate, deoarece el a fost unul dintre cei mai mari cărturari ai generației sale, a fost șeful mănăstirii Nalanda, care era ca Harvardul Indiei la acea vreme.

Și trebuie să recunosc că am văzut acolo, adică  în toate studiile și școlile diferite

nenumărate minuni,
Și am constatat că această învățătură de aici
Este cea care ne va ajuta în vremuri degenerate.

Așa că ne recomandă  acest studiu și, în plus ne dă întreagă linie de transmisie a marilor maeștrii, descendența  de la Dharma Rakshita până la noi.

Și acest lucru ne readuce la importanța liniei directe și autentice.

Este important ca învățătura pe care o alegem ca pe o cale – să fie autentică, să vină de la ființe iluminate, să vină fără distorsiuni, și știm că este o cale care dă rezultate.

Lordul Atisha, conchide „Deci, aceasta este învățătura Lamei Dharma Rakshita despre dezvoltarea inimii bune.

Și cu asta, totul este terminat!”

 

Meditația:

„Deschideți-vă inima și trimiteți-vă replicile
voastre ca numărul de picături din râul Gange”

Această meditație este dintr-un alt Lo Jong scris de maestrul Dharma Rakshita, care se numește „Deschideți-vă inima și trimiteți-vă replicile voastre ca numărul de picături din râul Gange”.

Așezați-vă într-o poziție confortabilă, ca să puteți sta nemișcați câteva minute, pentru a nu-i deranja pe ceilalți și pe voi înșivă.

Fiți atenți dacă spatele vostru este drept, și concentrați-vă pe respirație.

Acum imaginați-vă că vă aflați pe malul oceanului și că luați apă în mâini și apoi o lăsați să cadă înapoi în ocean. Gândiți-vă pentru o clipă câte picături de apă au fost în mâinile voastre. Sute? Mii?

Vizualizați acest ocean imens. Câte picături de apă sunt în el?

Și acum concentrați-vă asupra voastră și vedeți-vă ca un de înger de lumină, de o mare frumusețe.

Și în centrul inimii voastre este o lumină albă, frumoasă.

Gândiți-vă cum v-ați simți dacă ați putea iubi cu adevărat. Cum v-ați simți dacă ați avea inima larg deschisă, atât de deschisă încât să nu vă mai gândiți la voi.

Și acum gândiți-vă la toți oamenii din lumea voastră care suferă chiar acum. Există oameni chiar acum, care plâng, se zvârcolesc de durere.

Unora le este frică, alții sunt disperați, alții sunt mâniați în acest moment.

Toți acești oameni au nevoie de voi. Încercați să vi imaginați.

Și voi sunteți acest înger luminos și vă trimiteți replicile fiecăruia dintre ei. Și ei sunt atât de mulți ca picăturile din ocean. Trimiteți replicile voastre tuturor oamenilor din univers, care au nevoie de voi, și stați în fața lor.

Și toți acești îngeri, care sunteți voi, iubesc toate ființele. Fiecare înger se așează în fața unei ființe și îi ia durerea. Îngerul este pregătit ca durerea să rodească la el și nu la oameni. Fiecare replică a voastră merge și ia durerea și semințele durerii din inima persoanei din fața lui și este gata să rodească în el, numai ca această persoană să nu mai sufere. Fiecare replică absoarbe tot ce este negativ din toate ființele, toată durerea, le ia toată suferința.

Fiecare dintre corpurile voastre angelice poate să ardă karma oamenilor și să le ia durerea.

Este greu să vă imaginați nenumăratele voastre replici, dar vă puteți concentra pe unul câte unul, de fiecare dată o altă scenă. O persoană tristă, o persoană rănită.

Folosiși-vă de ei pentru a vă deschide inima. Ei vă oferă această oportunitate, acesta este darul lor, de aceea sunt aici.

Și acum dăruiți-le fericirea. Corpul vostru angelic este plin de lumină și fericire, trimiteți-le oamenilor toată această fericire.

Dăruiți-le toate binefacerile voastre, toate conștientizările voastre, toată bunătatea voastră și tot ceea ce este mai bun pe lume.

Acum invitați pe toți îngerii sfinți, pe toate ființele iluminate din lumea noastră, pe toți pe care îi puteți imagina.

Ei vin și umplu toată bolta cerească, și ca ploaia dăruiesc tot ce au mai bun tuturor ființelor. Și atât de mult har se revarsă peste aceste ființe, încât toată suferința lor dispare. Sunteți acum plini de binefaceri, și începeți să avansați pe Calea perceperii.

Vedeți fiecare ființă din lume prin percepția directă a vacuității. Apoi ieșiți din ea și treceți prin toate etapele până la iluminarea însăși, și ele devin toate ființe iluminate.

Și acum lăsați toate aceste ființe iluminate pe care le-ați creat să vină la voi și să se contopească cu voi. Și tot aceste binefaceri vă umplu acum pe voi și conștiința voastră.

Acum întoarceți-vă la corpul și la mintea voastră, și dedicați meditația ca fiecare ființă să perceapă direct vacuitatea și să dobândească beatitudinea sublimă a iluminării, în această viață.

Puteți deschide ochii.

 

Vreau să vă mulțumesc pentru că mi-ați permis să vă transmit acest studiu, este un mare privilegiu.

Și aș vrea să vă rog să nu fiți ultima verigă a liniei, pentru că îi veți lipsi pe cei care vin în contact cu voi de aceste cunoștințe atât de importante. Așa că învățați aceste lucruri, analizați-le, testați-le, practicați-le și apoi transmiteți-le mai departe.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

Lectia 5a – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  5,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Vom începe lecția cu meditație.

Meditația: Inima iubitoare

Așezați-vă într-o poziție confortabilă. Lăsați scaunul să vă sprijine. Încercați să stați relaxat, dar vigilenți. Spatele să fie drept.

Închideți ușor ochii. Eliberați orice tensiune a mușchilor feței, a gurii, ale umerilor.

Concentrați-vă pe respirație și încercați să numărați zece respirații. Numărătoarea începe cu expirația.

Încercați să ajungeți la o minte calmă și liniștită, un corp liniștit, fără mișcare.

Și acum gândiți-vă la inima voastră. Inima voastră sunteți voi. Gândiți-vă la cât de greu vă este să-i iubiți cu adevărat pe ceilalți.

Oriunde ați merge, și orice ați face, vă bucurați oare de plăcerea fantastică a iluminării?

Tot ceea ce facem, fiecare gând pe care îl avem, fiecare percepție pe care o avem, sunt greșite.

În fiecare moment, percepția noastră este greșită.

Vorbim atât despre vacuitate și iubire, dar pe parcursul zilei, fiecare percepție a noastră, chiar și atunci când vorbim despre vacuitate, nu o înțelegem bine. Suntem înlănțuiți de neînțelegere.

Dar putem învăța să oprim greșeala. Putem învăța să ne oprim concepțiile greșite.

Și putem învăța să eliminăm toată durerea din lumea noastră.

Există atât de mult egoism care ne sufocă, care vine din această idee de „eu”, „eu ce exist cu adevărat”. Ne agățăm cu toată puterea de el, de această idee.

Cum ar fi dacă inima voastră ar fi liberă de această greșeală?

Imaginați-vă acum în fața voastră o figură sfântă, o figură care v-a cucerit inima, un înger sau un învățător care are inima deschisă și curată și în care nu mai există nicio greșeală.

Și încercați să-l vedeți cum vă privește în ochi.

Încercați să vă imaginați cum ar arăta o astfel de figură complet pură.

Cum ar arăta chipul lui, expresia feței, mișcările, cum gândește.

Rugați-l să vină înaintea voastră.

Și acum, încercați să vedeți în acest înger care stă în fața voastră întruchiparea tuturor ființelor iluminate care există.

Și vreți să-i oferiți o ofrandă, așa că gândiți-vă la ceva minunat pe care ați dori să î-l oferiți ca ofrandă.

Ar putea fi un obiect splendid, sau poate fi ceva minunat pe care l-ați văzut, sau poate fi o faptă frumoasă pe care ați făcut-o, sau poate ați văzut pe altcineva făcând un act de altruism, ceva ce este pentru voi minunat de frumos – și oferiți-i.

Gândiți-vă din nou la virtuțile lui minunate și amintiți-vă că ele sunt goale.

Cum de au venit ele la voi?

Asta face să vă mărească recunoștința voastră că au venit la voi.

Acum cereți-i binecuvântarea lui. Să vă binecuvânteze pentru a vă putea deschide inima, astfel încât să puteți simți și voi aceeași iubire imensă pe care o are el, dorința lui inepuizabilă de a ajuta toate ființele.

Rugați-l să vă umple mintea doar cu gânduri bune pentru ceilalți.

Rugați-l să vă binecuvânteze pentru a vedea orice apare în viața voastră, ca o cale. Să puteți transforma totul în cea mai înaltă Dharmă care există.

Și acum gândiți-vă la o persoană care suferă, la cineva apropiat.

Simulați că puteți intra în inima lui și puteți înțelege cât de mult suferă.

Și poate că acum, când vă aflați în inima lui, el simte cât de mult îl iubiți, cât de mult ați vrea să-i îndepărtați durerea.

Lăsați-l să vă deschidă inima.

Cât de dispuși sunteți pentru a-l ajuta? La ce ați fi gata să renunțați pentru a preveni durerea lui? Sunteți gata să renunțați la toate?

Deschideți-vă inima complet și imaginați-vă că-i dăruiți totul. Nu păstrați nimic pentru voi.

Dați-i totul din toată inima voastră.

Acum sunteți liberi complet. Nu mai aveți nevoie de nimic.

Cel din fața voastră a devenit profesorul vostru drag.

Lăsați-vă inima să fie plină de iubire pentru el.

Și acum el este îngerul care vine la voi și se topește în inima voastră larg deschisă.

Și acum reveniți în corpul vostru.

Păstrați-l pe Lama în inima voastră și dedicați binefacerea meditației pentru a-i face plăcere Lamei, a îngerului vostru.

Puteți deschide ochii.
——————

O scurtă recapitulare

Să ne întoarcem la Lo Jong. Acesta este ultimul capitol din studiul nostru despre acest Lo Jong numit Roata Cuțitelor.

tsoncha korlo

Și am descris această roată ca pe un fel de bumerang făcut din cuțite ascuțite, pe care îl aruncăm și uităm că l-am aruncat, iar într-o zi el se întoarce asupra noastră și ne taie.

Așa descrie maestrul modul în care trăim, realitatea noastră. O realitate în care nu înțelegem ce facem, și datorită percepției noastre greșite, toate acțiunile noastre întorc aceste bumeranguri asupra noastră. Ele ne rănesc, suferim, nu înțelegem și reacționăm din nou într-un mod care va întoarce încă o dată această roată teribilă.

Și aceasta este povestea vieții noastre. Ni se întâmplă lucruri neplăcute, suntem copleșiți și ne întrebăm „De ce mi se întâmplă asta?”

În prima jumătate a textului, maestrul ne spune: „dacă ți se întâmplă asta, înseamnă că roata cuțitelor s-a întors asupra ta din nou și te lovește”. Apoi ne oferă corelațiile. Ele nu trebuiesc citite o dată și știm cum să ne rezolvăm toate problemele, ci este nevoie de mulți ani pentru a lucra cu ele.

V-am dat tabelul de corelații ca să le aveți.

Voi lua una dintre ele:

Ori de câte ori mă aflu singur,
Fără ajutor și prieteni iubitori,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:

De unde vine asta? El spune:

Karma de a despărți pe cei
Apropiați unul de altul.

Datorită geloziei, a ignoranței, a urii sau datorită vreunui motiv impur, m-am dus și am despărțit oameni care erau apropiați între ei. Maestrul spune: dacă am făcut asta

De acum înainte voi avea grijă
Să nu-i mai despart pe alții niciodată.

Apoi, după ce enumeră toată corelațiile, se uită în sinea lui și spune: De ce fac eu toate aceste lucruri oribile care îmi aduc înapoi o asemenea suferință în Samsara? Aha!

Dacă așa stau lucrurile,
Îmi dau seama în sfârșit
Cine este aici dușmanul.
Am prins tâlharul care stă la pândă
Pregătit să cad în a lui capcană.
Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.
Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Este ignoranța, este percepția noastră greșită la care ne-am referit în meditație, și despre care se vorbește în Lo Jong. Ea este vinovată de suferința noastră.

Prezentul nostru este deja stabilit cu mult timp în urmă, de acțiunile noastre trecute.

Dacă citim aceste corelații, înțelegem că noi suntem cei care am aruncat bumerangul cu mult timp în urmă și se întoarce acum asupra noastră. Dar când ni se întâmplă ceva rău, să zicem că ne cade o cărămidă în cap, nu ne amintim în acel moment. În acel moment credem că cineva nu a respectat regulile de securitate. Și s-ar putea ca cineva să nu le fi respectat. Dar de ce a căzut tocmai pe mine? De ce mi s-a întâmplat asta? Răspunsul este că, cu mult timp în urmă am aruncat un bumerang ca acesta altcuiva și este ceea ce mi se întoarce.

Așa că atunci când ne cade o cărămidă în cap sau când cineva stă în fața noastră și țipă la noi sau îndreaptă arma spre noi, este aproape imposibil ca în acel moment să ne amintim tot ce tocmai am învățat, tot ce vorbim aici, și apoi reacționăm cum reacționăm. Iar apoi încercăm să înțelegem de ce s-a întâmplat. Poate nu am mers suficient de repede, sau că ar fi trebuit să merg pe partea dreaptă și nu pe partea stângă. Încercăm să facem legături, să ne explicăm situația. Dar adevărul este că odată ce lucrurile se întâmplă, în acel moment nu putem face nimic. Aceasta este Karma care ne-a rodit. Bumerangul ne-a lovit.

Dacă cineva ne-a rănit sau ne-a insultat sau ne-a acuzat pe nedrept, sau ne-a bârfit sau a țipat la noi sau ne-a blestemat sau orice altceva neplăcut, în acele momente nu putem face sau spune ceva care să schimbe răul deja decretat. În acel moment nu o poți schimba pentru că s-a întâmplat deja. Putem compara asta cu stejarul care a ieșit deja din ghindă și este deja un stejar impunător. Nu-l putem băga înapoi în ghindă. Ghinda a fost sădită cu mult timp în urmă. Este bumerangul care a fost deja aruncat cu mult timp în urmă și acum revine asupra noastră.

Deci în momentul prezent nu avem nimic de făcut decât să înțelegem, să ne amintim de acest adevăr, cât putem. Și cu cât învățăm și practicăm mai mult, cu atât ne vom aminti mai repede, și vom reacționa corect. Aceasta este alegerea pe care o avem.

Nu avem de ales cu ceea ce se întâmplă acum, pentru că s-a întâmplat deja. Copacul este deja aici. Dar putem alege de cum reacționăm față de situație. Dacă reacția noastră înțelege roata cuțitelor sau nu o înțelege.

Și pentru asta trebuie să înțelegem percepția corectă, vacuitatea lucrurilor și a modului în care sădim lucrurile în conștiința noastră, așa cum ne spun corelațiile. Dacă ele ne sunt clare, avem toate uneltele de a opri această roată, de a o elimina.

 

Roata ne taie tot timpul

Dacă ne uităm cu atenție în viața noastră, putem vedea că la fiecare câteva minute se întâmplă ceva neplăcut sau poate mai multe. Dacă nu se întâmplă ceva în exterior, atunci poate fi un gând neplăcut sau o senzație neplăcută în corp, ceva ni se întâmplă tot timpul.

Această roată ne taie constant, roți mai mari, roți mai mici, dar ni se tot întâmplă.

Deci, pe de o parte, trebuie să ne obișnuim cu faptul că nu mai avem ce face cu ceea ce se întâmplă în prezent, și să privim puțin cu umor: „A venit, nu mai am ce face acum” . Trebuie să avem răbdare la ceea ce se întâmplă.

Cineva poate spune: „Eu sunt tăcut. Nu fac niciodată așa ceva” sau „Nu-mi amintesc să fi făcut astfel de lucruri” sau „Eu sunt singur, nu întâlnesc pe nimeni. Nu-mi amintesc să fi despărțit vreodată oameni”.

Faptul că nu vă mai aduceți aminte, nu înseamnă că ceea ce se predă este greșit. Înseamnă doar că nu vă mai amintiți și că nu sunteți suficient de conștienți.

 

A fi atent la cele mai mici detalii

Dacă există ceva care se repetă în viața voastră, de exemplu ați fost mulți ani singuri, și nu vă simțiți bine să fiți singuri, de exemplu, asta înseamnă că bumerangul s-a întors asupra voastră. Înseamnă că ați separat oameni sau continuați să-i separați:

– Poate cu gândul,
– Poate insinuați ceva care nu-i apropie pe oamenii,
– Poate că nu vă sinchisiți să-i apropiați pe oameni când aveți oportunitatea de a face asta.

Deci, dacă singurătatea este o problemă care vă deranjează, atunci va trebui să fiți atenți la cele mai mici detalii în comportamentul vostru, și să faceți tot posibilul de a vă opri de a mai dezbina pe alții. Nu mai spuneți niciodată ceva care să-i înstrăineze pe oameni, și examinați-vă bine gândurile. Și pentru asta este nevoie de a vă ține carnețelul.

De aceea trebuie să fiți foarte atenți să nu mai aruncați bumerangul, pentru că faceți asta tot timpul fără să băgați de seamă. Și în acest fel veți putea să eliminați afecțiunea mentală.

 

Dușmanul cu două fețe

După cum am spus maestrul își dă seama cine este dușmanul. El este atașamentul de sine. Și începe să se enerveze. Pe cine se enervează? Pe acel lucru care îl determină să arunce toate bumerangurile. El spune:

Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Apoi îl cheamă în ajutor pe dușmanul Lordului Morții. Cu toate că am vorbit data trecută aș vrea să revin puțin asupra celor două fețe ale dușmanului.

rang chen dzin

și

dakdzin

1. Rang Chen dzin,
2. Dak Dzin. El se pronunță Dan Dzin.

Aș dori să clarific mai bine aceste două fețe ale dușmanului, care ne determină suferința. Este o mare diferență între ele.

Vă voi prezenta în continuare un scheci scurt.

 

Biroul lui Liviu

Doamna Rang Chen Dzin.

Livia lucrează în biroul lui Liviu. Muncește din greu și face tot posibilul să pregătească raportul cerut de Liviu acum o săptămână. Pentru acest raport este nevoie de o lună de muncă, iar Livia a muncit la el din greu toată săptămâna. Liviu apare după o săptămână.

Liviu: Bună dimineața Livia, ce mai faci? Îți mai amintești de raportul despre care am vorbit săptămâna trecută?

Livia: Da, încă lucrez la asta.

Liviu: Încă lucrezi la asta?! Eu am nevoie de el acum. Nu, nu, nu, acum am nevoie de el.

Livia: Dar lucrez la el.

Liviu: Arată-mi ce ai făcut. Nu vreau să-mi justifici nimic. Arată-mi acum raportul.

Livia: Pot să ți-l arăt, dar nu l-am terminat.

Liviu: Nu, vreau să-mi arăți totul. Nu mă va ajuta dacă îmi arăți jumătate din el.

Să ne oprim acum.

Livia a muncit din greu toată săptămâna pentru a îndeplini o sarcină imposibilă și este complet ilogic. Să vedem acum ce crede doamna Rang Chen Dzin în momentele în care este stăpânită de prețuirea de sine atunci când șeful ei se poartă fără milă față de ea.

Livia: Cum îndrăznește să mă trateze așa? Ce sunt sclava lui? Este un om rău! Voi avea grijă ca superiorul tău să te concedieze. Fă-ți singur rapoartele! Și fă-ți singur și cafeaua!

Rang Chen Dzin este rănită de comportamentul șefului ei și reacționează răutăcios. Se gândește cum să-l rănească, să-l bârfească, să-l insulte, cum le va spune altora de atitudinea lui.

Rănirea ei o orbește. Durerea ei este atât de puternică, este atât de jignită, și mai ales dacă și alții oameni au văzut când șeful a țipat la ea. Ea a uitat că, și șeful vrea să-și câștige existența pentru că are la rândul lui șef deasupra care așteaptă raportul. Ea a uitat și de colegii de birou care au auzit mustrările pe care le-a primit din partea șefului. Toate acestea au dispărut în momentul insultei.

Prețuirea de sine a preluat controlul. Durerea mea este cel mai important lucru din întregul univers în acest moment. Rang Chen Dzin reacționează din această durere și uită totul. Nu mai există loc și pentru altceva.

Ea a uitat că șeful are soție și copii, și că încearcă din răsputeri să facă o treabă bună. Alții o aud acum cum îl ponegrește și, în acest fel încep să-l nu-l mai privească cu ochi buni. Ea își taie craca de sub picioare, pentru că întreg biroul va da faliment datorită spuselor ei acum, și nu din cauza a ceea ce a făcut șeful.

Acesta este Rang Chen Dzin, prețuirea de sine, este numărul unu. „Eu-l” a preluat scena. Ea acționează în favoarea ei, pentru că a fost rănită, acuzată pe nedrept, fără nici un sens. Acesta este Rang Chen Dzin.

 

Doamna Dak Dzin

Doamna Dak Dzin, este o altă angajată care stă în același birou și a auzit-o pe Livia denigrându-și șeful. Cine este doamna Dak Dzin? Este atașamentul de sine, atașamentul de „eu”. Doamna Dak Dzin a auzit ce a spus Livia, iar ea este prietena lui Livia, și o crede pe cuvânt. Ea auzise înainte cum șeful a fost aspru cu Livia și acum părerea ei despre șef se consolidează. Și crede cu desăvârșire că așa este șeful.

Cristiana este Dak Dzin. Să vedem ce spune ea.

Cristiana: Este incredibil. Este neomenos. Este fără milă. Nu contează cât de buni sunt și plăcuți sunt angajați, pur și simplu se poartă fără milă cu ei. Sunt convinsă că nici copiii lui nu-l suportă. Este un om rău.

Aceasta a fost o ilustrare scurtă, a celor două fețe. Și după cum ați văzut, acestea sunt două lucruri complet diferite.

Prețuirea de sine – mi se întâmplă ceva și îmi port mie de grijă. Și poate fi un lucru bun sau poate fi un lucru rău. Am fost jignită și caut să-mi reabilitez numele sau să fac ceva pentru mine, ca să nu creadă toată lumea că sunt leneșă, pentru că am muncit din greu. Am grijă numai de mine. Și nu mă mai gândesc la nimic altceva.

Prețuirea de sine – domină scena. În mintea mea nu mai există loc și pentru altceva. Nu am compasiune, nu am iubire și nici înțelepciune în mine. Sunt preocupată doar de interesul meu. Egoism. De asemenea, poate lua un aspect diferit atunci când îmi doresc cu adevărat ceva și sunt gata să fac orice pentru a obține ceea ce îmi doresc. Chiar și atunci este prețuire de sine. Chiar și când resping ceva nedorit sau vreau să obțin ceva dorit, prețuirea de sine are grijă de mine. De aceea Rang Chen Dzin este numărul unu.

Pentru ca prețuirea de sine să apară, pentru ca eu să reacționez în acest fel, Dak Dzin trebuie să fie dedesubt.

Dak Dzin este mult mai subtil, pentru că dacă cineva începe să se comporte cu Rang Chen Dzin, cu prețuire de sine și dacă îl oprim la un moment dat, s-ar putea să observe că are grijă de sine.

Dar ce l-a făcut să se gândească numai la el în acele momente? E ceva mai ascuns. Ce l-a determinat să se comporte așa? Atașamentul de sine însuși.

Atașamentul de sine, din exemplul nostru este tendința de a crede că șeful există de la sine. Este un om rău, se comportă fără milă. Așa vine el de acasă. Așa că merită să-i fac asta și asta. Deci, sub asta se află concepția greșită.

Inamicul numărul unu pe care-l numește Lo Jong este acest atașament de sine. Este tendința de a crede că lucrurile vin de la sine și sunt într-un fel sau altul de la sine.

Deci acesta este Dak Dzin. El se află dedesubt. Este complet diferit de Rang Chen Dzin.

– Primul este egoismulRang Chen Dzin, grija de sine.

– Al doilea care crede că există un eu independent de sine și bineînțeles că este bun și perfect. Acesta este Dak Dzin, este ignoranța. Este concepția greșită în care suntem cufundați în fiecare moment al vieții noastre. Tot timpul. Credem permanent într-o identitate proprie de sine, și că toate fenomenele din jurul nostru sunt existente în sine, nu înțelegem vacuitatea lor.

Datorită acestui atașament de sine, suntem împinși spre prețuirea de sine și în acest fel producem toate corelațiile. Aruncăm bumeranguri tot timpul.

Aceasta este diferența dintre aceste două lucruri. O mare diferență.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 4 – Lo Jong 4 – ACI 14

 Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  4

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Durerea

Să intrăm în corelații.

1. Durere fizică

Primul verset din partea a doua a textului spune:

Ori de câte ori corpul meu este lovit
De o boală insuportabilă,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:

Roata cuțitelor este roata Karmei.  Karma rea de a vătăma corpurile altora. Acum el spune:

De acum înainte voi lua asupra mea
Orice boală pe care o au ceilalți.

În mod sigur, când ați citit aceste rânduri v-ați întrebat cum adică „voi lua asupra mea orice boală”?

2. Durere psihică

În al doilea verset el spune:

Ori de câte ori sunt chinuit
De propriile mele gânduri,

El nu se mai referă la durerea fizică, ci la cea mentală.

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Fără îndoială, este karma
De a-i supăra pe ceilalți.
De acum înainte, voi lua asupra  mea
Orice durere pe care o simt ceilalți.

Maestrul ne spune: Dacă ai o durere emoțională, durere mentală, este pentru că ai provocat suferință altora. Ai provocat durere altora și te-ai filmat făcând asta, și înregistrarea a rămas în minte.

Chiar dacă ai făcut-o doar cu gândurile, ai făcut-o. Dacă ai provocat suferință altora și ai filmat-o, sămânța este acolo. Ea depinde de intensitatea faptei, față de cine a fost făcută, ce emoție a însoțit-o, cât de des a fost făcută și așa mai departe.

Toți acești factori afectează ritmul de rodire și intensitatea rodirii karmice. Dar când vine rândul acestei semințe să rodească, nu mai putem opri suferința să apară în inima noastră. Vom suferi mental sau sufletesc. Este deja prea târziu ca să o mai oprim. Deci aceasta este modul dureros de a experimenta Karma, atunci când rodește. Dacă vrem să prevenim astfel de situații, trebuie să fim atenți la ceea ce scrie aici: „De acum înainte, voi lua asupra  mea orice durere pe care o simt ceilalți.,,

Este acea etapă a meditației de a lua boala altora la mine, pentru că eu i-am proiectat bolnavi. În lumea mea, ei sunt bolnavi din cauza mea. Exact ca într-un vis. Dacă voi arde aceste semințe în mine, nu vor mai fi boli în viața mea.

 

Boala

Iată ce spune el în corelațiile despre boli. Dacă observați, bolile apar în mai multe versete.

Primul verset: „Ori de câte ori corpul meu este lovit de o boală insuportabilă”.

În alt verset scrie:

Dacă o boală gravă m-a lovit,
precum pneumonia, febra morții, cancer, edem…”.

Știți ce este edem? Este acumularea de lichide în membre, o boală foarte gravă.

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Karma încălcării moralității,
Și a însușirii de bunuri ale Dharmei.

Ce înseamnă de a lua ceva ce aparține Dharmei? În trecut, chiar și astăzi, mănăstirile primesc sprijin din afară, donații. Se oferă donații pentru a-i sprijini pe călugări.

Sensul de a lua ceva ce aparține Dharmei, este că cineva ia pentru sine din aceste donații sau ia din ofrandele puse pe altar.

Poate că nu locuiți într-o mănăstire, așa că puteți spune: „Nu iau de la Dharma”. Nu este chiar exact. Pentru că, de exemplu, nu se ia plată pentru aceste cursuri, dar există donații.

Aceste donații sunt bani foarte sfinți, pentru că ajută la susținerea unei astfel de activități. Ajută la finanțarea și desfășurarea activităților dharmice. Dacă cineva îi ia și îi folosește necorespunzător, aceasta este o Karmă foarte grea.

Aceste donații pot să sprijine, de exemplu, pe cei care au părăsit totul și nu mai au mijloace de existență și se ocupă tot timpul numai de organizarea și desfășurarea învățăturii Dharmei. Dacă sunt folosiți dincolo de asta, este o Karmă foarte grea. În mănăstiri, contabilii erau cei mai învățați călugări, cu cea mai mare compasiune, și care respectau cel mai bine moralitatea. Aceasta este o Karmă foarte importantă.

Asemenea oameni care astăzi își dedică sută la sută din timpul lor Dharmei, sunt ca niște călugări în acest sens. Pentru că asta fac ei, fac Dharma. Sprijinirea lor este foarte importantă. Dacă iei de la ei, pentru cineva care are nevoie de sprijin mai puțin, aceasta nu este o Karmă bună.

Lama Dvora Hla spunea că una dintre intențiile în conducerea centrului spiritual, era ca toată lumea să poată vedea cât a intrat, cât a ieșit și unde s-au dus donațiile. Să fie totul complet deschis, transparent.

Maestrul spune:

De acum înainte nu voi mai fura niciodată
Obiecte ce aparțin Dharmei.

Și merge și invers: fiecare donație Dharmei, orice sprijină răspândirea cunoștințelor care salvează de fapt vieți, este o Karmă incredibilă. Se poate merge în ambele sensuri. Aici este întotdeauna scris pe partea negativă.

Apoi în versetul următor scrie:

Dacă sunt lovit deodată
De migrene sau boli infecțioase,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:

Karma de a face acele lucruri
Pe care m-am jurat să nu le mai fac vreodată.
De acum înainte voi evita
Să mai fac orice faptă nevirtuoasă.

Asta înseamnă respectarea jurămintelor. Asta mai înseamnă, de exemplu, dacă cineva are un Lama, trebuie să asculte la ce-i zice Lama. Asta ne spune Dharma Rakshita. Dacă nu avem Lama, suntem scutiți de asta. Dar dacă avem, sensul, printre altele, este că le ascultăm îndrumările. Trebuie să înțelegem ce înseamnă de a ne lua un profesor.

Uneori în text apare migrenă, alteori boală contagioasă. Dar dacă aveți multe dureri de cap, fiți atenți dacă vă respectați angajamentele luate sau dacă ascultați îndrumarea Lamei.

 

Nu deranjați activitatea celor sfinți

În alte versete ale textului, apar boli, boli mintale și spirite vătămătoare, când acțiunea oamenilor sfinți în lume este tulburată. În altă parte scrie „îngeri”. Când împiedicăm acțiunile îngerilor în lume, ne pot provoca suferințe și boli groaznice.

Cine sunt acești îngerii în lume?

Nu știm cine sunt oamenii din jurul nostru. Pentru că oamenii nu sunt ceea ce credem noi că sunt, dar ei apar în funcție de Karma noastră.

Dacă Karma mea este așa cum este acum, îmi văd brațul uman. Dacă Karma mea este mai rea, văd o labă de câine. Dacă Karma mea este mai bună, pot vedea brațul unui înger.

Fiecare care stă aici, nu are habar de ce vede. Pentru că fiecare vede în funcție de Karma lui. Fiecare vede:

– brațul meu puțin diferit,
– mă vede pe mine puțin diferit,
– mă înțelege puțin diferit,
– se gândește la mine diferit, și
– mă percepe puțin diferit.

Și poate că diferențele nu sunt foarte mari. Cu toții pentru mine arătați oameni. Dar nu știu cine este fiecare. Și acest lucru este foarte important. Oamenii întreabă: „Dacă Dalai Lama, înțelege toate acestea, cum de îmbătrânește? Nu știți că îmbătrânește. Știți doar ceea ce vedeți.

Noi nu știm ce vede el. Nu avem nicio idee ce experimentează el și cum se vede pe el însuși. Și adevărul este că, atunci când semințele mele se schimbă, datorită respectării moralității, a înțelegerii Vacuității și a Karmei, lumea mea se va schimba. Ea trebuie să se schimbe.

Ca rezultat al schimbării interioare, lumea pe care o proiectez va fi diferită, experiența mea despre lume va fi diferită și experiența mea despre mine însămi va fi diferită. Ce va vedea altcineva, depinde numai de el!

Întreaga mea lume este determinată sută la sută de mine, iar întreaga voastră lume este determinată sută la sută de fiecare dintre voi.

 

Obstacole legate de Dharma

Autorul ne dă un exemplu frumos:

Dacă mă apucă somnul
Când încerc să-mi fac practica spirituală,

Elevul adoarme la oră, adoarme în meditație, este somnoros, practica lui nu merge bine. El spune, asta este din cauza:

Karma acumulării de obstacole
Față de sfânta Dharma.

Ce înseamnă acumularea de obstacole față de sfânta Dharma?

De exemplu, încep să merg pe cale și să studiez, dar dau mai multă importanță altor lucruri. „Vin la ora de Dharma, cu condiția să nu se suprapună peste evenimentul cutare și cutare”. Deci, dacă facem asta, ne ridicăm obstacole în calea audierii Dharmei, sau a practicii Dharma sau a înțelegerii Dharmei. Acesta este unul dintre exemple.

 

Vederea pură

Apariția lucrurilor neplăcute, vine ca urmare a obiceiului de a vedea lumea mea ca fiind impură, așa scrie în corelație.

Când din nou mi se întâmplă
Un lucru neplăcut,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Karma obiceiului de a vedea mereu
Impuritate în lumea mea.
De acum înainte mă voi obișnui
Să văd numai lucruri pure în lumea mea.

Există lucruri neplăcute în lumea lui Buddha? Nu! Nu există suferință. El a transformat toată suferința. El este în paradisul veșnic. Nu există ceva neplăcut în lumea lui. Neplăcerile pot apărea în lumea mea. Maestrul ne spune că asta este pentru că am obiceiul să văd lumea impură.

Ce anume determină modul în care mă văd pe mine și lumea mea?

Karma mea! Amprentele mele karmice. Putem spune că aceste amprente sunt obiceiul meu. Pentru că ceea ce fac acum este condiționat de aceste amprente karmice. Deci, anumite obiceiuri de-ale mele mă determină să proiectez o anumită lume.

Când Karma se va schimba, acest obicei se va schimba și voi proiecta o lume care este pură. Și în această lume nu vor mai exista neplăceri.

În această lume, de exemplu, acel moment de furie care apare, poate fi un moment de energie intensă de purificare.

Și asta fac Bodhisattva. Ei iau energia și o purifică. Ei nu mai văd asta ca pe o afecțiune mentală, ci văd o oportunitate. Și asta când sunt Bodhisattva. Când sunt Buddha, totul este un paradis.

Pentru Buddha, fiecare lucru îi provoacă o plăcere imensă, extaz.

Atunci cum aș putea să văd lumea mea ca fiind pură? Cum mă pot schimba pentru a începe să văd puritatea?

Voi începe să lucrez artificial.

Deocamdată aceasta este Karma mea. Ea îmi definește lumea. Determină ce văd și ce apare. S-ar putea foarte bine ca lucrurile să fie sfinte și pure, doar că eu nu văd așa, pentru că mintea mea nu este curată.

Nu pot dovedi că lucrurile sunt pure, dar nici nu pot dovedi că sunt impure. Și asta este frumusețea. Așa că pot presupune că sunt pure, doar că nu le văd încă. Și de aceea spunem că această practică este incredibilă.

Voi face ceea ce numim paranoia inversă: poate că lucrurile sunt deja pure? Poate că toți au venit numai ca eu să învăț ceva? Și poate că ele vor continua să apară repetat până când voi înțelege ce se întâmplă? Deci aceasta este paranoia inversă.

În paranoia normală, toată lumea mă persecută. În paranoia inversă, cu toți sunt deja iluminați, iar eu sunt singura amărâtă care nu sunt iluminată, și toți mă împing cu toată puterea ca eu să învăț în cele din urmă ceva.

Deci, în măsura în care apare impuritatea, spun: „Bine, acum voi practica ca și cum ar fi pur și îl voi trata ca și cum ar fi pur”.

Dacă apare ceva neplăcut, spun: „Ok, nu mi-e plăcut, pentru că mi-a rodit Karma, dar asta nu înseamnă că este, ceea ce este, pentru că este gol” și decid, poate artificial la început, să pretind că este pur și îl voi trata pe șeful care țipă ca și cum ar fi cel mai pur înger, care a venit să mă învețe ceva.

Încercați să vă imaginați ce se va întâmpla dacă veți fi consecvenți într-un astfel de comportament și veți reacționa ca și cum el ar fi un înger. Ce se va întâmpla? Ce semințe veți planta în mintea voastră?

Șeful care îmi apare în prezent, este obiceiul meu din trecut, este Karma pe care am semănat-o cândva. Dacă acum reacționez ca și cum în fața mea ar sta un înger luminos, seamăn o nouă sămânță. Dacă voi continua să fac asta, într-o zi mă voi uita și voi vedea un braț de înger.

Și va fi real, nu va fi o metaforă. Va fi un înger. Nu va fi „un om care ar putea fi un înger”, va fi cu adevărat un înger. Această încăpere și toți oamenii din ea, mi se  par reale, pentru că aceasta este Karma mea acum. Deschid ochii, și asta văd. Karma mea îmi impune să văd asta acum. Dar când ea se va schimba, voi vedea paradisul care va fi la fel de real ca și această încăpere.

Unde se află acest paradis în care vrem să ajungem? Cu ce ​​companie aeriană vom zbura acolo? Cu Karma Airlines.

Paradisul este acolo unde ne aflăm. Dacă Karma voastră este suficient de pură, veți vedea în jurul vostru numai îngeri, iar ei vor fi la fel de reali ca și oamenii pe care-i vedeți acum. Și unii și alții sunt lipsiți de orice natură. Totul este gol, dar mai plăcut.

Întrebare: Dacă cineva spune că mă va suna la o anumită oră și nu se ține de cuvânt, cum transform asta într-o lecție de puritate?

Răspuns: Primul pas este să înțeleg că dacă celălalt nu își păstrează promisiunea este pentru faptul că eu nu mi-am păstrat în trecut promisiunile. Înțeleg că acum culeg ceea ce am semănat, și înțeleg că a venit să mă învețe asta.

Al doilea pas este să-mi respect cu strictețe promisiunile pe care mi le-am luat. După un timp, oamenii care nu se țin de cuvânt vor dispărea din viața mea. Pentru mine, ei nu vor mai exista. Așa îmi purific lumea. Dacă continui să-mi respect bine jurămintele, până la urmă toți vor deveni îngeri. Și îi voi trata ca pe niște îngeri pentru că sunt deja îngeri.

 

Sursa tuturor suferințelor: concepția greșită

Practicantul nostru, după ce cuțitele îl taie iar și iar, înțelege că ceea ce a făcut se întoarce asupra lui. Așa că își spune: „Voi înceta acum să mai fac asta. Toate aceste lucruri pe care le-am făcut mi-au adus numai necazuri, dar de ce am făcut asta din capul locului? De ce nu mi-am ținut promisiunile? De ce am rănit pe alții? De ce am făcut toate aceste lucruri? De ce am făcut toate astea dacă îmi provoacă atâta durere?

Practicantul începe să meargă în profunzime. El spune: „De ce am făcut așa? Pentru că a existat un motiv pentru care am făcut toate aceste lucruri. Motivul în tibetană:

Tokpa

Tokpa înseamnă concepție greșită.

Maestrul spune:

Dacă așa stau lucrurile,
Mi-am dat seama în sfârșit
Cine este aici dușmanul.
Am prins tâlharul care stătea la pândă
Pregătit să-i cad în a lui capcană.
Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.

Apoi spune:

Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Aceasta este Tokpa, concepția greșită care crede că lucrurile vin de la sine, că au existență de sine, că există o lume obiectivă acolo, care nu depinde de ceea ce am făcut, de amprentele mele karmice.

Dacă adăugăm cuvântului în tibetană litera „ ”, sensul lui va fi exact opusul.

Tok pa

Tok Pa înseamnă conștientizare, a realiza, a înțelege.

Tokpa în tibetană sună la fel, dar una este o concepție greșită, iar cealaltă este conștientizare. Dacă adaugi o altă literă și este o perspectivă. Deci, depinde de context. 

După ce maestrul ne dă toate corelațiile, ne spune: „În loc să mă ocup de fiecare separat, le pot rezolva pe toate dacă pot elimina acest Tokpa. Trebuie să atac concepția greșită a realității. Acum va trebui să înțeleg profund Vacuitatea, să înțeleg de ce lucrurile vin și mă rănesc. De ce mă port într-un mod care mă rănește?”

 

Îngerul care vine să elimine concepția greșită

Maestrul îl cheamă pe înger, care arată ca un demon înspăimântător, care pe de-o parte este Lordul Morții, pe de altă parte este și dușmanul Lordului Morții, în funcție de Karma mea, în funcție de cât de mult mi-am purificat lumea. Dar îl pot vedea ca pe un demon care vine să atace concepția mea greșită, Tokpa mea și afecțiunile mele mentale.

Îngerul care vine să mă salveze arată amenințător față de afecțiunile mele mentale. Și cum mă va salva? Prin a le elimina! Îngerul arată ca Lordul Morții pentru afecțiunile mele mentale.

Dacă încep să le purific, demonul devine pentru mine dușmanul Lordului Morții. El este întruchiparea compasiunii. El apare amenințător față de afecțiunile mele mentale, față de Tokpa mea, a concepției mele greșite, care mă distruge și mă omoară.

Toată înfățișarea lui, toate trăsăturile lui, toate bijuteriile și toate mâinile, sunt proiecțiile care vin de la mine. Și când lumea mea este suficient de purificată, voi vedea în ele realizarea perfecțiunii mele, a purității mele.

Îngerul Tara, dacă ați văzut imagini cu Tara sau Manjushri, toate aceste figuri ale îngerilor tantrici pe care le vedeți, fiecare aspect al figurii este o proiecție a purității practicantului care vede figura. Și când practicantul este foarte pur și lumea lui este foarte pură, el privește și vede aceste figuri iluminate. Și le vede și pe el însuși.

El întruchipează un demon pentru cei cu mintea impură și devine un înger al compasiunii pentru cei cu mintea pură. Și asta nu este ceva metaforic. Când vom fi suficienți de puri, atunci el va fi o făptură a compasiunii. O făptură care ne protejează.

 

Povestea Jataka de noapte bună

Și acum vă voi spune o poveste de noapte bună.

Aceasta este o poveste despre una dintre încarnările anterioare ale Lordului Buddha. Înainte  ca el să devină Buddha, a fost un Bodhisattva. În această încarnare el nu este om ci un cerb. Și el este regele cerbilor. Este un rege foarte iubit și toată turma îl iubește foarte mult. Culoarea lui este aurie, are coarne de o rară frumusețe, mai mari decât a celorlalți, este mai mare și mai înalt decât toți ceilalți. El este rege maiestos, și de a asemenea foarte milos. Are foarte multă grijă de turma lui. Și toată lumea este fericită și mulțumită.

Într-o zi sosește în pădure un nou rege căruia îi place să vâneze. Vâna animale: căprioare, iepuri, vulpi și alte animale. Și pentru a ajunge în pădure regele și alaiul său trebuiau să treacă prin câmpurile fermierilor și călcau în picioare recoltele cu caii lor. Iar fermierii de acolo aveau mari pagube.

Pentru a preveni acest lucru, fermierii au decis să îngrădească anumite zone din pădure și să permită mai ușor accesul în aceste zone, pentru ca regele să nu calce în picioare culturile lor. Așa că au îngrădit zonele din pădure în care regele și alaiul său obișnuiau să vâneze. Era o zonă foarte mică și plină de animale. Zona fiind îngrădită, animalele nu mai aveau unde să fugă.

Regele era foarte mulțumit de acest aranjament. Dar animalele sufereau îngrozitor, pentru că încercau să scape de săgețile regelui și se cățărau una peste alta și se răneau.

În pădure erau două turme; Turma celor care vor fi Buddha și o altă turmă. Lordul Buddha se duse la conducătorul celei de-a doua turme, și îi spuse: „Situația este îngrozitoare și doar ne călcăm în picioare unii pe alții. Și nici nu putem fugi, pentru că zona este împrejmuită. Deci, pentru a nu ne mai facem rău unul altuia, încercând să scăpăm de vânători, de fiecare dată când regele iese să vâneze o căprioară, unul din turmă va veni și se va sacrifica pentru ceilalți, și astfel vor lăsa restul turmei în pace să plece. Și vom face cu rândul: o dată un animal din turma mea, o dată din turma ta. Și el se va sacrifica pentru toată turma.

A doua căpetenie a turmei, cu durere în suflet, protestă inițial la acest aranjament, dar în cele din urmă își dădu seama că în acest fel vor fi mai puține omoruri și mai puține vătămări, și cade de acord.

Și în prima zi după înțelegere, o căprioară iese tremurând de frică. Regele o vede că stă și nu încearcă să fugă și o ucide. Și a doua zi scena se repetă din nou și regele înțelege că turmele de acolo s-au înțeles între ele.

Așa că regele și anturajul său continuă să omoare căprioarele, dar în urma conștientizării că există un fel de ordine și că există o încercare de a proteja viața în acest fel, Karma începe să se schimbe puțin. Dar nu suficient pentru a opri vânătorul. Nu suficient pentru a opri omorul.

Așa că pentru o vreme lucrurile au continuat, iar animalele au început să se micșoreze ca număr. Într-o zi o căprioară din cealaltă turmă se duse la Lordul Buddha și îi spuse: „A căzut la sorți ca mâine să fiu sacrificată. Dar sunt însărcinată. Sunt gata să mă sacrific, dar cum rămâne cu copilul meu? Poate se poate aștepta până voi naște și să-mi amân rândul și apoi mă voi sacrifica”.

Buddha îi răspunse: „Nu pot să fac asta. Cum pot să cer altcuiva care nu i-a venit rândul să moară, dacă nu i-au venit sorții? Nu pot, nu pot cere cuiva să moară. Dar se uită la ea și plin de compasiune îi spune: „Nu-ți face griji, mă ocup eu de tot. Pleacă”.

Și povestea spune că Buddha decide să se sacrifice în locul ei pentru ca regele să nu o omoare. Dar se pare că regele dădu ordin ca cele două căpetenii de turme să nu fie vânate, pentru că regele le-a vedea ca pe două animale splendide. Așa că, Lordul Buddha apare maiestos, gata să fie sacrificat. În ziua aceea regele nu ieși la vânătoare, și argații regelui îi spuse: „Tu ești capul turmei, nu trebuie să te ucidem”.

Buddha le explică povestea despre căprioară și puiul ei, și apoi le spune: „Acum sunt eu în locul ei și omorâți-mă”. Dar argații au primit instrucțiuni să nu-l omoare. Așa că l-au chemat pe rege. Regele veni și îi spuse cerbului: „Nu ar trebui să fii aici pentru că ești protejat”. Atunci cerbul, Lordul Buddha, se uită la el și îi răspunde: „Cum pot să fiu liber când toți frații mei sunt condamnați la moarte? Cum pot trăi fericit când turma mea suferă?

Și pentru a ilustra acest lucru regelui, îi spune: „Eu sunt regele turmei mele, nu pot fi fericit dacă poporul meu suferă”.

Și ceva i-a atins inima regelui și îi spune: „Ai dreptate. Te eliberez și pe tine și turma ta. Ești liber”. Dar Lordul Buddha nu se clinti din loc. Regele îl întrebă: „De ce nu pleci?” Și Buddha îi spune: Pentru că asta înseamnă că animalele din cea de-a doua turmă vor fi ucise de două ori mai mult. Nu pot face asta”.

Atunci regele se uită la el și îi spune: „Ai înnebunit? Eu te eliberez și îți salvez toată turma și tu îți sacrifici toată turma pentru alții? Buddha spune: „Da ,așa este. Turma mea nu poate fi liberă, când sunt alții care suferă. Regele zice: Bine, bine, eliberez cele două turme, vă las în pace, m-am săturat de voi. Acum este în regulă? Buddha îi răspunse: Nu, nu este în regulă, pentru că tu vei continua să vânezi, și alte animale vor suferi și mai mult acum. Vei omorî și mai multe animale care trăiesc în pădurea noastră, iepurii și vulpile și așa mai departe. Nu voi putea purta o astfel de povară pe umerii mei”.

Așa că el continuă tot așa, împingându-l pe rege. În cele din urmă regele spune: „Bine, bine, nu mai omor pe nimeni, așa e bine? Nu omor pe nimeni în pădurea asta. Buddha spune: „Și cu păsările ce-i?” Regele spune: „Bine, nu am să le omor”. Dar peștii? Nici peștii. Acum este în regulă?

În cele din urmă, regele căzu de acord să nu ucidă nici o viețuitoare din întregul regat și nici nimeni altcineva din tot regatul nu va mai face rău vreunei  viețuitoare.

Lordul Buddha sări de bucurie și aleargă să dea vestea cea mare turmei sale. Regele se ținu de cuvânt și anunță oficial că omorul este interzis. Și în acel loc a fost ridicată o piatră de comemorare a acordului dintre rege și cerb pe care scria așa:

Regele cerbilor, care a schimbat inima oamenilor

*****

Aceasta este povestea despre cum puterea iubirii poate transforma răul într-o binefacere.

 

Chiar și cele mai dificile momente pot fi transformate de puterea iubirii noastre.

Nu prea știm ce înseamnă iubirea pură, pentru că inima noastră este închisă, dar practica este cea care o deschide. Iubirea pură poate transforma orice rău chiar în fața ochilor noștri. Chiar și cineva care vine să ne rănească sau să ne omoare, prin puterea iubirii poate deveni cel mai bun prieten al nostru. Iubirea nu are limite.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lectia 4 – Lo Jong 2 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

 Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Percepția directă a vacuității

În lecția trecută am vorbit despre vacuitate, și am spus că aspirația supremă spre iluminare este perceperea directă a vacuității.

Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;
Antidotul este eliberarea în sine;
Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor.

Semnificația ultimelor două rânduri “eliberarea în sine” și “a sta la baza esenței tuturor lucrurilor”, este perceperea directă a vacuității. Aceasta se referă la acea meditație în care persoana, după ce a învățat multe și a auzit despre pix, a mers la cursul 12 și la toate celelalte cursuri, a meditat zilnic, pentru că trebuie dezvoltată o tehnică bună de meditație și o bună concentrare, percepe vacuitatea. Simțurile sale sunt, în general, neutralizate. El este în Samadhi, într-o concentrație foarte profundă. Concentrația este atât de adâncă încât dacă ați prăji lângă el ceva sau ați face un zgomot mare, el nu ar mirosi nimic și nu ar fi deranjat de zgomot.

 

Înțelepciunea de după și semnificația “iluziei”

”Între sesiuni, fii un rod al imaginației”.

Ce înseamnă între sesiuni?

Atunci când omul iese din meditația adâncă în care a perceput vacuitatea, se întoarce din nou în această lume. Simțurile, încep să-i funcționeze iar, și lucrurile îi vor apare la fel ca și înainte, ca având o anumită identitate de sine, și natură proprie de sine.

În meditație, el știe deja că nici un lucru nu are o natură proprie de sine.

Iar, când iese, el înțelege foarte bine că totul este o iluzie.

Cu toate că lucrurile vor continuă să-i apară ca și mai înainte, cu existență proprie de sine, că vin din exteriorul lui, datorită meditației înțelege că aceasta este o iluzie. Această etapă este numită în tibetană:
 

jetob yeshe

Jetob yeshe = înțelepciunea de după/ulterioară.

Lumea, care ne apare, așa cum o percepem, este o aparență, o iluzie.
Oricine care nu a perceput vacuitatea, este convins că lucrurile au o existență proprie de sine, crede în ceea ce vede, crede în simțurile lui. Convingerea că lucrurile vin din propria lor parte, și nu din proiecțiile lui, infectează orice percepție pe care o are. Neînțelegerea adevăratei cauzalități, neînțelegerea motivelor pentru care lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă, conduce la reacții greșite. Percepția directă a vacuității este prima percepție corectă pe care o are omul vreodată.

”Între sesiuni” înseamnă perioadele dintre meditațiile de percepere a vacuității. Între o percepție directă a vacuității și alta.

”Fii un rod al imaginației”, înseamnă a ne folosi de conștientizările că lucrurile sunt o iluzie și să lucrăm cu ele.

 

Dezvoltarea compasiunii: practica lui Tong Len

Autorul trece la aspirația spre iluminare aparentă. Această aspirație este de fapt dorința de a acumula karma care să ne permită perceperea directă a vacuității. Perceperea directă a vacuității este vitală în cariera noastră spirituală, ea este indispensabilă pentru iluminare, iar pentru ca ea să se întâmple, avem nevoie să acumulăm extrem de multă karmă pozitivă.

Dezvoltarea compasiunii, care este aspirația aparentă, este de a aduce compasiunea la nivelele cele mai înalte – scopul ei fiind de a colecta karma care ne va permite să percepem vacuitatea, experiență ce ne va permite să ieșim din această greșeală și în cele din urmă să ne oprim din a mai suferi.

Geshe Chekawa continuă cu:

”Practică a da și a lua, alternativ;
Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească”.

Practica de a da și a lua este practica Tong Len.

Tong Len

 

Geshe Chakva se referă aici la Tong Len. După cum vedeți, această practică era cunoscută în tradiția Kadampa, pentru că ea apare și în versetul al șaptelea al textului Cele opt versete, din Lo Jong 1. Această practică, de fapt, nu a pornit de la cei din tradiția Kadampa, Buddha, dar ei sunt cei care au pus accentul pe această practică.

Sensul frazei ”Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească”, de a ne folosi de respirație.

În seminarul Tong Len, vântul are sens de respirație.

– Când inspirăm, luăm suferința sau necazurile celuilalt, și le distrugem în noi.

– Și când expirăm, îi trimitem tot ceea ce este mai bun, și tot ceea îl va face fericit și acum și în viitor.

Această respirație este legată de ceea ce numim prana. Ea este energia care curge prin canalele noastre interioare. Avem un corp energetic în interiorul căruia trece energia. Există o legătură între respirația noastră și fluxul care trece prin aceste canale și există o legătură directă între fluxul de energie din aceste canale și gândurile noastre. Gândurile și aceste energii merg mereu împreună.

Mai mult de atât, se pare că perceperea directă a vacuității are legătură cu compasiunea. Între aceste două există o altă conexiune, în afara faptului că compasiunea aduce karma necesară perceperii vacuității, ambele sunt legate de un anumit flux de energie care circulă prin canalele interioare. Ambele se pot întâmpla numai dacă această energie curge bine și corect. Deci practica Tong Len – vă pregătește de fapt pentru o practică foarte avansată cu vânturile interioare care vă va ajuta să ajungeți la perceperea vacuității.

Așadar, scopul practicii Tong Len, este de a dezvolta marea compasiune.
Există două căi de a dezvolta compasiunea. Una, este Tong Len, care se folosește de ”înlocuirea de sine cu celălalt” sau ” a ne pune în locul celuilalt”, iar cea de a doua este Metoda celor șapte pași, prezentată în cursul 1.

 

Cum se practică Tong Len?

Vom prezenta pe scurt această metodă.

– Alegem o persoană, pe care o cunoaștem și despre care știm că suferă de un necaz, iar noi dorim să-l luăm.

– Ne imaginăm că această problemă de care suferă este ca un fum negru sau o materie neagră care umple tot corpul. Aceasta poate fi, o problemă fizică, sau mentală, sau emoțională, sau o problemă financiară sau orice altceva.

– Pentru a-l curăța de această materie neagră, ne vom folosi respirație. De fiecare dată când inspirăm, ne imaginăm că inspirația noastră este ca o pompă care aspiră materia neagră, și o adună în centrul pieptului lui. Mai întâi vom concentra materia spre inimă, după care o vom scoate prin gât și prin gură afară.

În paralel, ne vom imagina o flacără mică în inima noastră, ea simbolizând egoismul și ignoranța noastră, pe care de asemenea le vom distruge. După cum spune Lo Jong, marele nostru dușmanul este prețuirea de sine.  Inspirăm acea materie neagră și o distrugem cu ajutorul flăcării. În același timp și flacăra se va consuma.

Așa că am rezolvat două treburi deodată:
– am luat suferința celuilalt,
– și, ne-am eliminat acele lucruri care ne provoacă suferința.

Cu alte cuvinte, am eliminat și suferința noastră și pe a celuilalt.

– În finalul meditației, cu ajutorul expirației, trimitem celuilalt lumină aurie care să-l umple cu tot ce este mai bun. Îi vom trimite orice care să-l facă fericit.

 

Practica Tong Len este o mare binecuvântare

De câte ori se întâmplă ca oamenii obișnuiți, să stea și să petreacă cel puțin un sfert de oră, concentrându-se pentru a-l ușura pe celălalt? Este foarte, foarte rar. Nu spunem că oamenii nu se ajută între ei, dar ca să stea în fiecare zi și poate mai mult de o dată pe zi și să decidă să-și dedice în mod conștient propriul lor timp pentru a-i ajuta pe alți, este foarte rar.

Și chiar dacă facem acest lucru puțin, fericirea noastră va crește considerabil.

Karma de a dori binele celuilalt, de a-i lua în mod conștient suferința și de a-i trimite toată fericirea, va da rezultate extrem de repede. Această karmă este cea mai rapidă.

Dacă sunteți triști sau deprimați, Tong Len este cel mai rapid mod de a ieși din aceste stări. Concentrați-vă pe altcineva care suferă, scoateți din el suferința și trimiteți-i toată fericirea. În modul acesta vă puteți schimba starea de depresie. Acesta este tot tratamentul.

Meditația este gratuită, nu aveți nevoie de niciun echipament, nici de investiții, doar de voi și poate de o pernă. Și bineînțeles de dorința voastră.

Nu numai că veți fi mult mai bucuroși, dar dacă vă obișnuiți cu asta în mod regulat, treptat vă veți schimba și voi, și lumea din jurul vostru.

Schimbările nu se vor petrece într-o singură zi. De ce? Pentru că lumea noastră este doar o proiecție a karmei noastre. Acest pix, deși nu este atât de important, ne ajută să ilustrăm procesul care se întâmplă cu orice lucru. Iar dacă stăm acum, înțelegând că lucrurile sunt goale, că lumea este un ecran gol pe care ne proiectăm karma, și plantăm în mod conștient  semințele compasiunii și a iubirii, ce lume se va întoarce la noi?

Lumea va deveni mai plină de compasiune și mai iubitoare. Oamenii din jurul nostru se vor schimba, vor fi mai fericiți.

Acesta este șiretlicul de a ajunge la iluminare. Același principiu este folosit mai târziu în Tantra și intensificat de un milion de ori. Tocmai datorită faptului că totul funcționează pe baza karmei și a vacuității, aceste tehnici sunt perfecționate astfel încât să dea rezultate cât mai repede posibil. Acesta este și motivul pentru care este posibil să se ajungă la iluminare într-o singură viață. Gândiți-vă, că nu este deloc ușor să lucrăm cu acest corp și cu mintea noastră plină de ignoranță și de ale aduce la iluminare pe parcursul unei singure vieți. De aceea, în Tantra, pe baza acestor înțelegeri, se folosesc tehnici extrem de puternice care să dea rezultate rapide chiar în această viață.

 

Cum funcționează Tong Len?

Oare Tong Len ajută persoana asupra căruia medităm? Răspunsul este: că datorită faptului că el nu are o existență proprie de sine, îl vom putea percepe în mod diferit.

Dacă facem Tong Len pe cineva pe care nu-l putem suferi, se poate să vedem la el o îmbunătățire. Dacă este cineva pe care-l urâm, și facem pe el Tong Len, după ce vom ieși din meditație, se prea poate că nu-l vom mai putea urî în aceeași măsură, iar dacă nu-l vom mai putea urî ca și mai înainte, el ne va părea puțin schimbat, poate să devină un pic mai prietenos cu noi.

Și dacă vom continua să medităm în acest fel, dușmanii vor dispărea din viața noastră, deoarece ei sunt doar proiecțiile noastre. Absolut tot ceea ce există în realitatea pe care o trăim, este o proiecție a karmei noastre: pixul, prietenii, bolile, dușmanii sunt proiectați de noi.

Dacă înțelegem ce a determinat apariția a tuturor acestor lucruri, le putem schimba pe toate prin practica noastră. Ele nu se vor schimba peste zi, nu dintr-o dată, dar lucrând cu perseverență, vom vedea neapărat rezultate.

Cu alte cuvinte, cu cât vom practica mai mult, karma începe să se schimbe, iar noi ne vom dezvolta compasiunea; compasiunea noastră va crește din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă vom ajunge la nivelele Bodhicittei și în final la iluminare.

Deci, de fiecare dată când practicați Tong Len, care vă dezvoltă compasiunea, vă va apropia încă puțin de iluminare. Iar cu cât veți fi mai aproape de iluminare, cu atât lumea va fi și mai bună. Și, bineînțeles, că dacă veți ajunge la iluminare și chiar mai înainte de aceasta, veți avea cu adevărat puterea de a influența întreaga lume.

Deci, Tong Len lucrează pe mai multe nivele și are conotații tantrice prin lucrul cu respirația, respirație care este legată de vânturile interioare. Cu toate că Tong Len este o practică inocentă, ea este foarte, foarte puternică.

Când vă veți umple cu compasiune, oamenii din jurul vostru se vor lipi de voi. Ei se vor schimba, pentru că voi v-ați schimbat.

Este important de reținut faptul, ca atunci când faceți meditație asupra celui suferind, să vă amintiți de vacuitatea lui. Acest lucru intensifică mult meditația.

Ce înseamnă să ne aducem aminte de vacuitatea lui? El este ca și pixul, adică nu că el nu există. El, da apare în viața noastră având anumite calități, ca fiind o persoană bolnavă sau ca având necazuri. Dar el în sine, nu este bolnav sau suferă de necaz, noi îl proiectăm în acest fel. El nu are nici o natură proprie de sine, este gol. El este ecranul gol. Noi, suntem cei care îl proiectăm ca inamic, sau prieten sau suferind sau ca având necazuri.

Aceasta este vacuitatea lui. Cu cât ne vom reaminti de acest lucru în timpul meditației, cu atât ea va funcționa mai repede și mai intens.

Datorită faptului că în meditație se lucrează cu respirația și cu vânturile interioare, a legăturii strânse dintre gândurile de compasiune și aceste vânturi și că ne reamintim de vacuitatea persoanei pe care lucrăm , în mod automat înțelegerea vacuității se va aprofunda de la sine. De fapt, respirația este un barometru al sănătății vânturilor interioare. Pe măsură ce acestea curg mai bine, canalele energetice sunt mai deschise, și veți arăta mai bine. Veți fi mai tineri și mai sănătoși.

Acesta este secretul acestei practici.

 

Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.

Vom trece acum la cele Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
Ce sunt cele trei obiecte?

Yul Sum

Yul            = obiect.
Sum         = trei.
Yul sum
= trei obiecte.

Care sunt aceste obiecte?

Yul yi du ong mi ong barma sum

Yi du ong  = plăcut.
Mi ong       = neplăcut.
Barma        = neutru.

Deci, cele trei tipuri de obiecte sunt: plăcute, neplăcute, și neutre pentru noi.

Acesta este și modul în care facem Tong Len:

– începem cu noi înșine, după care

– ne vom extinde cercul, și vom medita asupra celor pe care îi iubim,

– apoi, vom continua cu persoanele care ne sunt neutre,

– și în final vom face Ton Len asupra dușmanilor noștri.

Care sunt cele trei otrăvuri?

Duk Sum

Duk = otravă.
Sum = trei.  

Deci, cele trei otrăvuri.
Care sunt acestea?


Chak dang timuk sum


Chak   = dorință/pasiune.
Dang   = aversiune/ură.
Timuk = ignoranță.
Sum     = trei.
Deci, cele trei otrăvuri sunt dorința, aversiunea și ignoranța.

Acestea sunt legate de cele trei obiecte:

– Persoana pe care o iubim, este deseori asociată cu pasiunea. Deci este o otravă. Pasiunea/dorința.

– Oamenii pe care nu-i iubim, dușmanii, sunt legați de aversiune/ură, cea de a doua otravă.

– Și persoanele care apar în viața noastră ca fiind neutri, sunt legați de ignoranță. De fapt, nu există oameni neutri în lume, putem spune că există oameni pe care nu-i cunoaștem, despre care nu știm prea multe despre ei și de care nu suntem interesați. Acest fapt dovedește ignoranța pe care o avem. Pentru Buddha nu există astfel de persoane. Buddha are o infinită iubire pentru toate ființele. Dacă vom începe să numărăm persoanele pe care le iubim, pe cele pe care le urâm și pe cei de care nu ne pasă, vom constata cât de mult avem de lucrat.

În centrul roții vieții sunt reprezentate trei animale: un porc, un porumbel și un șarpe. Și toate acestea sunt ținute în ghearele Lordului morții.

– Porcul simbolizează ignoranța noastră.

– Porumbelul simbolizează dorința pentru lucrurile atractive.

– Șarpele simbolizează aversiunea față de lucrurile neplăcute sau față de dușmani.

Acestea sunt cele trei otrăvuri spirituale. Ele corespund modului nostru de a percepe lumea, a modului în care o proiectăm. Și, drept urmare, suferim.

În lecțiile trecute am discutat despre faptul ca mintea noastră nu este liberă nici o clipă, deoarece aceste trei otrăviri ne manevrează în fiecare moment. Clipă de clipă suntem conduși de ignoranță, din care se trage dorința și aversiunea care spun: “Oh, ce frumos este!, vreau asta” sau ” cât de neplăcut este!, să scap de el cât mai repede!”. Suntem permanent sub influența acestor forțe, ori la nivel grosier ori subtil.

 

Cele trei rădăcini ale virtuții, în limba tibetană:


Ge tsa sum

 

Ge      = binefacere/virtute.
Tsa     = rădăcină.
Sum   = trei.

Adică Cele trei rădăcini ale virtuții.

Cele trei rădăcini ale virtuții sunt de a lua prin Tong Len cele trei otrăviri din obiectele noastre.

Chak dang timuk mepay get sa sum

 

Mepa  = lipsă.
Chak   = dorință/pasiune.
Dang   = aversiune/ură.
Timuk = ignoranță.
Sum     = trei.

Deci, acestea sunt cele trei rădăcini ale virtuții atunci când lipsesc cele trei otrăvuri ale dorinței, aversiunii și ignoranței.

Atunci când facem Tong Len asupra oamenilor le luăm suferința. A le lua suferința înseamnă a le lua cele trei otrăvuri. Făcând această practică de fapt acumulăm multe binefaceri.

 

Pe perna de meditație și pe tot parcursul zilei

          Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
          Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte.

Primul rând se referă la ceea ce facem când stăm pe perna de meditație și facem Tong Len. Al doilea rând ne spune: ”acum că te-ai ridicat de pe pernă, pe tot parcursul zilei până când te vei așeza din nou să meditezi, folosește-te de cuvinte”.

Vă mai amintiți de sfatul dat de Buddha regelui? De aspirația spre iluminare? Sfatul era să ne aducem aminte mereu de scopurile noastre. Chiar și după ce ne-am ridicat de pe perna de meditație, putem practica Tong Len și în cursul zilei. Oricine trece pe lângă noi, putem să ne imaginăm că îi luăm cele trei otrăvuri și îi trimitem iluminarea, îi trimitem plăcerea paradisiacă. Nu există nimic care să ne împiedice să facem acest lucru.

Despre următorul rând am discutat mai înainte:

Ordinea luării este să începi cu tine însuți.

 Adică când începem să practicăm, începem cu noi înșine.

Interpretarea rândului ”Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte” este, că atunci când ne reamintim de practică este ca și când am vorbi cu noi înșine. Atunci când vedem pe cineva care pare obosit și îi luăm oboseala, facem Tong Len datorită faptului că ne-am amintit de el.

Se ridică întrebarea, dacă dorința este o otravă, asta înseamnă că nu este bine să dorim?

Răspunsul este că trebuie să facem diferența între două tipuri de dorință. Putem vorbi la fel și despre aversiune. Adevărul este că majoritatea dorințelor noastre sunt legate de ignoranță. Ce înseamnă asta? Atunci când vedem un obiect atractiv pentru noi, fie că este un lucru sau o persoană, îl dorim, vrem să punem mâna pe el. Și aceasta este problema Samsarei. Samsara ne prezintă permanent lucruri care ne fascinează, ne atrag, sunt tentante.

Ea spune, “Vin-o, ia-mă, și ai să fii fericit”. Deci, presupunem că acest obiect extern deține cheia care ne aduce fericirea. Așa că îi atribuim acestuia, sau persoanei, puterea de a ne face fericiți.

Conform teoriei karmei și a vacuității, așa ceva nu există.

Singurul mod de a fi fericiți este dacă i-am făcut pe alții fericiți, sau dacă am practicat Tong Len și am fost în situația de a trimite altora fericirea. Și dacă  am făcut aceste lucruri, am plantat acele semințe care atunci când vor da roade, vor apărea în viața noastră, acele persoane prin care vom experimenta fericirea. Și încă odată, trebuie să înțelegem că fericirea nu vine de la ei, nu din partea lor, pentru că ei nu au această natură.

De unde știm asta? Pentru că există situații când am iubit cu pasiune pe cineva, iar după un an, deja voiam să scap de el. Am auzit cu toții despre asemenea cazuri. Deci, fericirea mea nu a venit de la el, pentru că dacă acesta ar fi fost cauza fericirii mele, atunci a-și fi fost mereu fericită.

Și nu contează dacă ne vom schimba partenerul. Pentru că totul vine din noi. Va trebui să lucrăm în interiorul nostru. Iar dacă nu facem acest lucru, ne vom îndrăgosti din nou și procesul se va repeta. De ce? Pentru că nu înțelegem de unde vine omul iubit în viața noastră. Doar ni se pare că vine din exteriorul nostru.

Vrem să-l întâlnim pe cel drag? Va trebui să începem plantarea semințelor potrivite. Va trebui să începem să iubim. Să învățăm să iubim și să ne eliminăm otrava aversiunii, a urii, de exemplu.

Deci, aceasta este dorința care vine din ignoranță. Ea este dorința care râvnește obiectul și, uneori, este gata încalce legile morale pentru a-l obține și, în cele din urmă, vom fi dezamăgiți.

Oare nu sunt cupluri care trăiesc bine unul cu celălalt? Bineînțeles că există. Oare trăiesc bine unul cu celălalt, datorită caracteristicilor specifice ale fiecăruia? Nu! Dacă ei continuă să trăiască bine împreună, înseamnă că au învățat cum să semene semințele potrivite, cum să-l facă pe celălalt fericit.

Deci, acesta este tipul de dorință pe care vrem să o eliminăm, pentru că ea ne face să suferim.

Pe de altă parte, pentru a atinge iluminarea, trebuie să avem dorința de iluminare, aspirația spre iluminare, ceea ce este cu totul altceva. Ea vine dintr-un loc foarte pur. Această iluminare vine să servească toată creația, să aducă binecuvântare tuturor ființelor și, dacă nu dorim această iluminare, nu vom ajunge niciodată la ea. Iar acest lucru nu are nimic de-a face cu ignoranța. Este complet altceva.

Același lucru se întâmplă și cu ura. Acel partener pe care l-am iubit și care acum vrea să scap de el, de asemenea, este legat de ignoranță. Nu înțelegem de ce ne face să-l urâm acum? Acest lucru se întâmplă pentru că nu am învățat să semănăm Karma pentru a-l vedea în continuare tot așa de plăcut cum a fost la început.

Dar există și o formă de aversiune care este pură.

  1.  Cu siguranță va trebui să avem aversiune față de afecțiunile noastre mentale, pentru că dacă nu vom scăpa niciodată de ele nu vom ajunge la iluminare.
  2.  Cu siguranță va trebui să urâm situația că suntem întemnițați în Samsara, că suntem tot timpul manevrați de cele trei otrăvuri și că nu avem libertate. Cu siguranță nu ne place să fim în Samsara, nu ne place suferința celor din Samsara. Dacă nu ne vom dezvolta repulsia față de Samsara, nu vom fi suficienți de motivați pentru a începe să practicăm.

Budismul ne conduce la plăcerea sublimă, și nu la indiferență și la calm.

Nu este adevărat că budismul are ca scop să ne transforme în niște creaturi indiferente, lipsite de orice pasiune sau aversiune, să ne aducă într-o stare vegetativă.

Budismul vine să ne conducă la plăcerea supremă a lui Buddha! Plăcere care cu greu ne-o putem imagina.

Obiectivul lui este să ne ajute să scăpăm de cele trei otrăviri, pentru că acestea ne provoacă suferință.

Cum putem ști dacă dorința este bună sau rea?

Unul dintre criterii, este modul în care suntem gata să încălcăm regulile morale pentru a ne atinge scopul, fie ca vrem să obținem ceva, fie că vrem să scăpăm de ceva ce nu ne place. Aceasta este indicația că nu înțelegem ceea ce facem.

 

Al treilea principiu: cum să transformăm problemele într-o cale a iluminării

Se ridică întrebarea: ok, am învățat până acum că totul este gol, totul este karma, noi suntem cei care plantăm semințele, ele germinează și ne creează realitatea noastră, dar ce este cu ceea ce a fost deja?
Am trăit în timpuri imemoriale, acumulând permanent karma, 64 într-o singură pocnitură a degetelor. Și mai mult de atât, faptele pe care le-am făcut nu au fost cu toate pozitive. Câte dintre gândurile pe care le-am avut au fost să dea sprijin altora? Și dacă ne uităm la ziua pe care o petrecem, ce procent din gândurile noastre sunt gânduri bune? Chiar și în viața pe care o avem acum, procentul este extrem mic.

Deci, am strâns foarte multă karma. Iar când ea începe să rodească, vom avea dușmani, boli, falimente, o lume plină de probleme. Ce putem face? Karma a fost deja strânsă! Și nu numai că am strâns-o deja, arborele este deja aici, aceasta este realitatea noastră de acum.

Una dintre cele mai importante și mai frumoase învățături Lo Jong, este aceea care ne arată cum să transformăm problemele pe care le avem în oportunități de a practica. Acest studiu vine să ne învețe cum să lucrăm cu dificultatea, sau necazul pe care îl avem pentru a ieși din această situație.

Al treilea principiu, se numește în limba tibetană:

kyen ngen jangchub kyi lam du kyerwa

Kyen ngen = problemă, dificultate, situație nu bună.
Jangchub   = iluminare.
Lam               = cale.
Kyerwa       = a transforma, a inversa.

Adică, cum să transformăm problemele într-o cale spre iluminare.

Următoarele rânduri ne spun:

Când lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate,
Învață să utilizezi dificultatea ca pe o cale spre iluminare.

Lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate, înseamnă, rodire karmică. Autorul ne spune:  ”învăță acum cum să utilizezi aceste dificultăți care ți-au apărut ca pe o cale spre iluminare”.

În aceste rânduri se ascunde cunoașterea karmei. În perioada Lo Jong nu sa vorbit prea mult despre legătura dintre vacuitate și karma. Învățătura detailată asupra lor a venit mai târziu prin Je Tsongkapa.

   
Je Tsongkapa

 

Această învățătură se află în cartea:

 

Una Gongpa Rab Sel

 

 

Gongpa Rab Sel = ” Iluminarea adevăratei intenții”.
Uma                          = calea de mijloc.

Această carte este un comentariu pe care l-a scris asupra cărții lui Chandrakirti despre Calea de mijloc, carte care și ea este un comentariu asupra Maestrului Nagarjuna. În această carte, Je Tsongkapa descrie extrem de frumos legătura dintre vacuitate și karmă. Datorită binefacerii care a făcut-o pentru noi, scriind această carte, multora li s-a deschis calea către iluminare prin această înțelegere.

Je Tsongkapa este considerat a fi unul dintre cei mai mari profesori spirituali de pe această planetă.

În acest verset se spune: “lucrează cu karma pentru a transforma situația dificilă în care te afli”. Și acest lucru se face în mai multe moduri și întotdeauna în timp ce înțelegeți goliciunea situației.

 

Conduși de către durere

Din păcate, datorită faptului că ne complăcem în starea în care suntem, și considerăm că deținem controlul în viață, evităm să analizăm vacuitatea, până când vor veni problemele peste noi, ori dificultăți personale, ori vreo boală, ori mari pierderi. Iar când ni se întâmplă toate acestea, ni se arată că nu avem nici un control, că nu înțelegem cu adevărat cauzalitatea și că nu înțelegem de unde provin lucrurile. Iar atunci, când ni se întâmplă un astfel de lucru, începem să observăm și să cercetăm prin durerea noastră.

Deci, atunci când se ivește vreo problemă, cel care practică Lo Jong sau oricare altă practică budistă, primul lucru care întreabă este : ”De ce mi se întâmplă asta? nu toată lumea are aceeași problemă. De ce mi se întâmplă mie?”.

Deci dificultatea prin care trecem, ne dă o șansă să ne clarificăm concepția despre viață, începem să căutăm mai adânc, dincolo de cauzalitatea falsă în care crede majoritatea dintre noi.


Cheia nu pornește mașina

Să luăm un exemplu: vrem să plecăm cu mașina. Introducem cheia și o învârtim. Cheia va porni mașina? Da, cu excepția cazurilor în care ea nu pornește mașina.

Dacă cheia ar porni mașina, atunci de fiecare dată când băgăm cheia în contact, ea ar trebui să pornească. Dar nu așa stau lucrurile.

În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, spunem: “Oh, poate este bateria”. Apoi deschidem capota și verificăm ce s-a întâmplat.

Deci, bateria este cauza care pornește mașina … cu excepția cazului în care nu o pornește.

Ce am vrut să demonstrăm prin asta? Că ceea ce luăm drept cauzalitate, nu este corect. Și acesta este un exemplu simplu, pentru că dacă ne uităm în viața noastră, este exact ceea ce credem.

În mod permanent acționăm fără să înțelegem cum funcționează lucrurile.

Ne gândim: Cum voi avea mai mulți bani? Poate dacă mă voi sustrage de la plata obligațiilor către stat, voi avea mai multe venituri. Sustragerea de la plata obligațiilor nu are cum să-mi aducă mai multe venituri. De ce? Pentru că este contrară legilor karmice. Conform legilor karmice, rezultatul este similar acțiunii. Sustragerea este o fraudă. Frauda nu poate produce abundență, nu există așa ceva.

Dacă sunt în situația că am mulți bani, este pentru faptul că am fost generos în trecut. Karmei îi ia, întotdeauna timp să se coacă. Banii vin numai din generozitatea mea, ei nu vin dintr-un alt loc. Banul este o hârtie sau un număr pe ecranul calculatorului. Abundența, ea în sine nu există. Toată abundența provine numai din generozitate.

Dacă nu am plătit taxele acum și am bani mulți în bancă:

– Suma mare de bani din bancă se datorește generozității mele din trecutul îndepărtat, care a rodit acum și mă văd cu mulți bani.

– Iar, sustragerea de la plățile legale către stat, va rodi în viitor, determinându-mă să trăiesc în lipsuri sau să fiu înșelată de alții.

Nu înțelegem legătura dintre cauză și efect. Credem în ceva care este fals și așa suferim. Reacționăm în fața lucrurilor, crezând că ele așa se întâmplă și nu la cum ele se întâmplă. Dovada este că:

– încercăm să fim fericiți și nu suntem.

– urâm războiul și suntem înconjurați de dușmani.

– vrem să fim sănătoși și vin bolile peste noi.

Și asta datorită neînțelegerii cauzalității.

Acest Lo Jong ne spune: ”lucrurile s-au întâmplat. Utilizează-le acum pentru a afla cum funcționează ele”.

 

Problemele care ni se întâmplă ne direcționează calea

Așa cum am mai spus, atunci când avem o problemă, o dificultate sau un mare necaz, va trebui să ne întrebăm, mai întâi, de unde vine. De ce ni se întâmplă asta?

După care va trebui să ne folosim de eveniment ca să vedem ce fel de karmă va trebui să curățăm. Dacă suferim o pierdere, de exemplu, va trebui să fim extrem de atenți să păzim viața altor ființe. În mod sigur nu vom merge să ucidem pe cineva, dar putem fi atenți să nu călcăm furnicile.

Dacă ni s-a furat ceva, va trebui să începem să fim atenți să respectăm bunurile altuia.

Deci, toate problemele care ni se întâmplă, ne direcționează acolo unde trebuie să depunem eforturi și să dăm o mai mare atenție acolo unde nu prea am dat multă atenție.

Aceia care știu să apese pe locurile noastre sensibile, sunt prietenii noștri spirituali. Există două tipuri de prieteni:
– Unii care evită să facă acest lucru,
– și cei care presează acolo unde trebuie.

Cine ne ajută cel mai mult? Bineînțeles, că cel care ne presează.
Trebuie înțeles că cei care ne calcă pe nervi, nu fac asta întotdeauna intenționat. Dar, exact celor care ne calcă pe nervi, va trebui să le fim recunoscători. Aceștia sunt profesorii noștri.

Și dacă avem Lama, el este specialist în a face aceste lucruri. Și, dacă mai avem și relații strânse cu el, acesta va ști să preseze la maximum pe locurile noastre sensibile. Deci, dacă avem norocul să găsim un Lama, va trebui să-i fim recunoscători pentru ceea ce face cu noi și să-i urăm să continue să facă ceea ce face. Binefacerea pe care o fac cu noi cei care ne provoacă, este cu mult mai mare decât a celor care evită să facă acest lucru.

A fi gata de a ne expune și a face față situațiilor dificile, denotă seriozitatea noastră pe calea spirituală. Iar soții noștri sunt cei mai buni în asta. De aceea ne-am și căsătorit cu ei.

Se spune că Lordul Atisha, cel care a adus budismul în Tibet, era șeful mănăstirii Nalanda. Această mănăstire fusese una dintre cele mai mari și mai celebre mănăstiri din India cu o mie de ani în urmă. Împreună cu alte mănăstiri, ea a fost distrusă de către triburile musulmane care au invadat India venind dinspre Iran.
Lordul Atisha avea sute de studenți care îl admirau. Era un mare cărturar. El este cel care s-a dus să învețe Bodhicitta cu Serlingpa, în Indonezia.

La vârsta de șaizeci de ani, fusese invitat de către regele Tibetului să vină în Tibet și să-i învețe pe tibetani. Lordul Atisha refuză mult timp această invitație, pentru că în acele zile, să străbați Himalaya, era ceva foarte greu. Dar datorită marii lui compasiunii, după educația primită de la Serlingpa, a fost de acord. Din sutele de studenți pe care-i avea, Lordul Atisha alese doar pe unul. Acesta era cel care-i căra ustensilele personale și pe care se enerva cel mai des. Oamenii l-au întrebat pe Lordul Atisha: “De ce îl iei tocmai pe el?” El răspunse: “Trebuie să mă antrenez pe cineva”.
Tibetanii sunt cunoscuți până astăzi de glumele lor. Când cineva spune un cuvânt greșit în limba tibetană, ei râd în hohote de acesta.
Lordul Atisha ajunse în cele din urmă în Tibet. El nu cunoștea prea bine limba tibetană, și când îi intră o piatră în pantof, spuse: ”stai, că mi-a intrat o stâncă în pantof!” Iar tibetanii se porniră pe un râs, și râseră și râseră de el. Lordul Atisha
își spuse: ”ok, nu trebuia să-l aduc cu mine pe cel care-mi cară ustensilele!”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Lectia 3,b – Lo Jong 2 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

 Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
 Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

 Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3, b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Există două tipuri de aspirație spre iluminare:
1. Aspirația supremă.
2. Aspirația aparentă.

În limba tibetană, Semkye înseamnă aspirația spre iluminare.

Primul tip:

Dundam Semkye

Al doilea tip:

Kundzob Semkye

 

1.  Dundam înseamnă suprem, ultim. Aspirația spre iluminare supremă este de fapt percepția directă a vacuității.

2.  Pe de altă parte, aspirația aparentă sau aspirația obișnuită este dorința de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta toate ființele.

 

De ce numim aspirație aparentă?

Uneori ea se mai numește și falsă, deoarece sensul cuvântului tibetan Kundzob este fals, înșelător sau fabricat.
Deci, de ce se numește falsă?

Atunci când spunem: “Vreau să ajung la iluminare, ca să pot ajuta toate ființele”, apar mai multe elemente:
– există un “eu”,
– există “ființele”,
– și există “dorința”.

Toate acestea nu fac parte din realitatea supremă, ci din realitatea falsă. ”Eu” exist, dar nu exist într-un mod ultim, ființele există, dar nu există într-un mod ultim, iar dorința cu siguranță nu este un adevăr suprem. De aceea, aceste elemente țin de realitatea falsă.

Învățătura Lo Jong, și în special cea pe care îl învățăm acum, leagă aspirația supremă de cea aparentă.

 

Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor

Revenim asupra versetului:

Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;

La ce se referă acest verset?

El se referă la conceptul de vacuitate, la înțelegerea naturii goale a oricărui fenomen și a naturii goale a minții noastre: există fenomenele pe care le percepem, lucrurile care apar în viața noastră, adică lumea pe care o percepem, și există mintea noastră care percepe această lume.

Cele două lucruri sunt goale:
– Lucrurile care apar sunt goale: ele există, dar nu așa cum credem noi că ele există.
– Și de asemenea, mintea care le percepe este goală: ea există, dar nu așa cum credem noi că ea există.

Examinează natura minții, ce nu are început;

Am vorbit despre faptul că mintea nu are un punct de plecare, sau un început. Am spus că a existat un moment înaintea acestei vieți și a existat un moment înaintea acestui moment, și dacă mergem înapoi în acest fel, nu putem când a fost începutul, pentru că el nu a existat. Mintea noastră a existat dintotdeauna și va exista întotdeauna.

Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor.

Adică în adevărul suprem.

Cu alte cuvinte, versetul ne spune: învață să percepi vacuitatea în mod direct.

 

Compasiunea care duce la vacuitate

Deci, ce este această vacuitate? Și care este legătura dintre fals și absolut sau dintre suprem și aparent? Acesta este subiectul nostru în această lecție.

Am vorbit despre absența libertății a minții. Am vorbit despre faptul că mintea este în mod constant condusă de ignoranță și de afecțiunile mentale care provin din ignoranță: dorințele, aversiunile, intențiile, geloziile, ura și toate celelalte afecțiuni. Ele sunt cele care ne împing mereu să reacționăm ori la nivel grosier – când ne supărăm tare pe cineva, ori la nivel mult mai subtil, atunci când dorim că avem nevoie de lucruri. Deci, datorită faptului că vrem și avem nevoie în permanență de lucruri, mintea noastră este ocupată, nu are libertate.

Arya Nagarjuna ne spune că până când omul nu va percepe vacuitatea, el nu are nici o șansa de a se elibera.

Aceasta este cheia. A percepe vacuitatea nu înseamnă că s-a ajuns la iluminare, dar acesta este un pas necesar și suficient pe cale, pentru că oricine percepe vacuitatea, în mod garantat va ajunge la iluminare.

Deci, scopul nostru este de a percepe vacuitatea. Acesta este și scopul învățăturilor Lo Jong, pentru că  “dezvoltarea inimii bune” va conduce în cele din urmă la percepere vacuității. Aceasta este evoluția ultimă a compasiunii.

 

Părerile greșite asupra vacuității

Există multe păreri greșite despre vacuitate:

– Sunt unii care spun că vacuitatea este să închidem ochii și să vedem totul negru. Nu aceasta este vacuitatea, deoarece ea nu este un lucru fizic și nu are nimic de a face cu o culoare sau alta. Deci nu aceasta este vacuitatea.

– Sunt alții care spun că vacuitatea este lumina clară. Este adevărat că în literatura budistă există referințe despre această lumină clară, dar lumina clară este ceva fizic, nu-i așa? Vacuitatea nu este ceva fizic. Deci această descriere nu poate fi adevărată. Da, există o legătură între ea și vacuitate, dar ea nu este vacuitatea.

Ken Rinpoche, povestea despre un călugăr care i-a spus Lamei lui: „Ieri am văzut vacuitatea în mod direct”. Lama îl întrebă: “ Da, și ce-ai văzut? ” Călugărul îi răspunse: “Am văzut totul galben“. De atunci i-a rămas călugărului numele ”Galbenul “. Deci, orice descriere fizică de acest gen, nu poate fi vacuitatea.

– Există cei care spun: Vacuitatea este să stați în meditație și să vă goliți mintea.
Nici acest lucru nu poate fi posibil. De ce? Dacă vă voi întreba: Aveți o minte? Răspunsul va fi, da. Cum sunteți atât de siguri? De unde știți că aveți minte? Când v-am întrebat dacă aveți minte, ați început să vă gândiți. Deci, pentru a vedea dacă avem o minte, trebuie să ne gândim.
Cine este cel care gândește și privește? Mintea. Să presupunem că am fi în situația în care nu ar exista nici un gând în capul nostru. Cum știm atunci că avem o minte? Mintea are nevoie de obiect ca ea să existe. Ea are trebuie să facă ceva, să simtă, să gândească, să dorească, să aibă un obiect pe care să-l perceapă.

Spunem că mintea este un subiect, iar subiectul are nevoie de un obiect. Și fără obiect nu putem spune dacă există sau nu vreun subiect. Cine ne va spune dacă mintea există sau nu?

Deci, această idee de a goli mintea de gânduri, că există o minte în sine care stă fără obiect, este absurdă.

Este adevărat, că cei care practică multă meditație, își pot modera gândurile. Prin practică, se poate învăța să ne liniștim gândurile care rătăcesc, să nu mai fim târâți de ele. Dar niciodată nu vom putea să ne golim mintea de gânduri, pentru că dacă ne-am goli mintea, atunci mintea nu va mai fi.

Nu putem scăpa de minte. Întotdeauna ea a existat. Conștiința noastră nu are început și, prin urmare, nu are sfârșit. Nu există nici un proces care să poată pune capăt conștiinței. Nu există așa ceva. Scopul nostru este să ne rafinăm mintea, să o purificăm, să o facem să fie asemenea conștiinței lui Buddha. Scopul nostru nu este acela de o elimina, deoarece ea este imposibil de eliminat și mai mult de atât, ea este și goală de orice natură. Deci nu aceasta este vacuitatea.
– De asemenea, vacuitatea nu înseamnă a gândi că nu suntem nimeni. Ceea ce se spune, este că trebuie să percepem vacuitatea sinelui nostru, și nu de a gândi ” eu sunt un nimeni”. Nu se neagă faptul că pixul nu există, sau tavanul că nu există, sau podea și așa mai departe. Ar fi și prostesc să spunem că nu există pixul pentru că scriem cu el.

 

Visul și sensul lui

Învață să vezi fiecare lucru ca pe-un vis;

Multe generații au citit acest pasaj și nu l-au înțeles. Multe generații au spus: “Ah, deci nu există nimic aici, doar ni se pare”. Nu, acesta este sensul. Când avem dureri în corp, nu ni se pare că ne doare. Sau când avem minus în bancă, nu ni se pare că avem minus în bancă, chiar este minus în bancă.

Deci, nu negăm existența lucrurilor și acest aspect al lucrurilor care funcționează. Ar fi o prostie să fie negate aceste lucruri. Lucrurile există și funcționează, iar ele funcționează acum, așa cum au funcționat și înainte de a vorbi despre vacuitate.

Vacuitatea nu este o negare a ”eu-lui” care funcționează sau a obiectului care funcționează.

– O altă părere este că vacuitatea ar fi conștientizarea de sine. Această explicație este incorectă deoarece o persoană poate fi conștientă de sine, și fără să cunoască conceptul de vacuitate.

Niciuna dintre aceste explicații nu este o explicație corectă a vacuității, deoarece fiecare lucru care apare în lumea noastră este gol și lipsit de o orice existență proprie de sine. Ele sunt doar proiecții care vin din noi și ne sunt impuse în urma acțiunilor, vorbelor și a gândurilor noastre din trecut. Și cu toate că sunt doar niște proiecții, ele sunt reale și funcționale.

 

Explicația incorectă a vacuității nu ne eliberează din suferință

De ce este important să facem această listă?

Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva, este să creadă într-o explicație greșită a vacuității, pentru că își va bloca calea de eliberare.

Dacă cineva explică vacuitatea în mod greșit, iar celălalt care ascultă are încredere în ea, i-a dăunat acestuia, chiar dacă nu intenționa să facă acest lucru, pentru că i-a blocat ieșirea din suferință.

 

Ce este vacuitatea?

Ce înseamnă faptul că lucrurile sunt goale? La ce ne referim atunci când spunem că pixul este gol?

Atunci când spunem că pixul este gol, ne referim la faptul că el este gol de o natură proprie de sine.

Noi nu spunem că pixul nu există, nu spunem că nu funcționează. Pixul există și funcționează. El nu există așa cum credem noi că el există.

Și aici este problema, pentru că atunci când privim la lucruri, le atribuim o existență proprie de sine. Atunci când vedem pixul, imediat spunem: ”acesta este pix” și suntem convinși că el, în sine este un pix.

Problema nu este că lucrurile există și funcționează. Ei vor continua să funcționeze chiar și pentru Buddha. Problema este, că noi credem că ele au un fel de existență proprie de sine, sau anumite atribute de sine sau o natură a lor proprie.

Deci, atunci când spunem că lucrurile sunt goale, ne referim la faptul că ele sunt goale de o existență proprie de sine, de o natură proprie de sine, sau de calități proprii. Dacă vom înțelege aceste lucruri bine, în meditație profundă, este ceea ce ne va elibera.

Cine este cel care vede pixul?

Putem oare să vedem un pix? Oare ochiul nostru poate să vadă un pix?
Ochiul nostru nu vede pix. El vede doar forme, culori și lumini. Este tot ce ochiul poate vedea. Nici unul dintre noi nu vede un pix aici. Nici eu nu văd un pix. Dar tocmai am scris cu el.  Este el oare un pix? Și cum de funcționează el ca pix?

Deci, noi nu vedem un pix. Vedem forme și culori. Pentru ca acesta să fie un pix este nevoie de mine. Fără mine nu va exista niciun pix, ci un băț de plastic. Proprietatea lui de a scrie nu vine de la obiect, ci din mintea mea, (sau din inima mea), vine din mine. Este nevoie de cineva care să perceapă obiectul pentru a putea spune că el este un pix.

Și ce zice câinele?

După cum v-ați obișnuit, vom lua ca exemplu câinele. Cu toate că el se uită la același lucru, la aceleași forme și culori, nu poate vedea obiectul ca pix deoarece nu are în minte acest concept. În viața lui, nu există noțiunea de a scrie, de aceea câinele nu va putea vedea obiectul ca pix.
Lucrurile sunt de fapt inverse, adică:

Nu că el este un câine, și de aceea nu vede un pix.
Faptul că el nu vede un pix, este ceea ce îl face să fie câine.

Ceea ce mă face om este felul în care percep lumea. Karmele care rodesc, sunt cele care îmi impun anumite percepții. Acest lucru mă face să fiu om, și nu invers.

Cineva ar putea spune: ce contează dacă obiectul este pix sau nu?
Răspunsul este că în ceea ce privește pixul, nu contează atât de mult. Dar, contează când mă doare ceva. Pentru că nu vreau să sufăr. Iar dacă înțeleg că acest lucru nu există așa cum cred eu că există, pot să înțeleg și de ce mă doare, dându-mi șansa de a elimina durerea.

Cel mai important lucru din toate aceste discuții, este înțelegerea că obiectul nu este un pix în sine. El în sine, nu este un pix. Eu, în sine, nu sunt profesor și nici măcar nu sunt femeie. Sunt o colecție de forme și culori. De fapt, sunt o colecție de molecule. Eu sunt goală de orice existență pe care încercați să-mi atribuiți. Și cu toate acestea, lucrurile funcționează în viețile noastre, iar acest lucru nu-l putem nega.

 

Lucrurile sunt ca un vis, dar nu sunt un vis.

Oare spunem că obiectul nu este pix? Nu, nu spunem că el nu este un pix.

Putem spune că șarpele pe care-l vedem, nu este șarpe? Sigur că el este un șarpe și trebuie să fim foarte atenți și să ne ferim de el. Este șarpele, periculos în sine? Nu. Este nevoie de mine care proiectează pericolul acolo. În clipa în care am proiectat un șarpe veninos, el va fi ca atare.

Proiecțiile funcționează. Faptul că ele sunt goale, nu le diminuează funcția. Dimpotrivă, acest lucru le permite funcționarea.

 

De ce, atunci, lucrurile apar așa cum apar?

Dacă înțelegem că lucrurile nu vin de la sine, următoarea întrebare, este: de unde vin? De ce apare șarpele veninos în viața mea? De ce a intrat în cortul meu și nu în al altuia?

Întrebarea este foarte interesantă. Pentru că dacă atunci când mă doare ceva, și înțeleg de ce mă doare, atunci poate că voi încerca să-mi depășesc durerea și să iau măsuri pentru a preveni altele. Atunci când durerile sunt prezente, nu mai am ce face decât să le fac față. Înțelegând pixul, pot să le evit pe următoarele. De aceea este fluturat pixul, pentru a evita pericolele viitoare, pentru a nu mai suferi de boli, dureri și pierderi.

 

Karma și vacuitatea

Întrebarea este: “De ce ne ocupăm atâta de vacuitate dacă lucrurile vor funcționa ca și înainte?” Foarte mulți dintre cei care predau aceste învățături, transmit doar o parte din ele. Ei spun: “Oh, vezi totul ca un vis”, dar nu explică acest lucru. Ok, atunci de unde vin lucrurile? Nici în acest Lo Jong nu este dată vreo explicație. După cum știm această învățătură a fost scrisă de Geshe Chekawa în secolul al XII-lea. A trebuit să-l așteptăm pe Je Tsongkapa, care a venit trei sute de ani mai târziu, ca să ne explice aceste lucruri.

El nu a inventat nimic, el a luat totul de la Buddha, și a ordonat învățătura.

Deci, mulți aud tot felul de învățături despre vacuitate, dar apoi practicantul va spune: “Bine, bine, dar ce fac cu asta ?! Bine, m-ai convins, totul este ca un vis. Ce fac acum?”.

Următorul pas este să înțelegem –  dacă orice lucru este gol de orice natură proprie, atunci de ce șarpele este veninos pentru noi? Dacă el vine de la noi, dacă este nevoie de noi pentru a vedea un pix, sau pentru a vedea un șarpe veninos, – toate acestea fiind de fapt doar o colecție de forme și culori, atunci de ce șarpele apare ca veninos în viața noastră? De ce apare în cortul nostru? Acestea sunt întrebările esențiale. Pentru că dacă este gol, dacă înțelegem de unde apare, și de ce apare așa cum apare, atunci putem începe să transformăm acest mecanism.

Și adevărul este că nu avem de ales în ceea ce privește pixul. Putem oare să începem să-l mestecăm așa cum face câinele? Dacă suntem persoane normale nu vom face asta. Am fost forțați să vedem obiectul ca pix. Câinele a fost forțat să-l vadă ca pe ceva de mestecat sau ceva de genul asta.

Deci lucrurile sunt goale. Este nevoie de noi pentru a le proiecta așa cum le proiectăm. Iar acum va trebui să înțelegem cum.

 

Mecanismul karmei

Vom vorbi acum despre mecanismul karmei.

Noi spunem că tot ceea ce facem, spunem și gândim, și în special ceea ce gândim pentru că majoritatea timpului gândim, este înregistrat pe banda conștiinței noastre. După ce am terminat de făcut, spus sau gândit ceva, pe această bandă va rămâne o amprentă. Cu toate că, de mult am uitat ceea ce am făcut, amprenta nu poate fi ștearsă.

Amprenta intră în subconștient, și va rămâne acolo ca într-un incubator, acumulând energie până când se vor crea condițiile de a rodi, asemenea seminței.

Într-o singură pocnitură de degete, sunt înregistrate 64 de asemenea amprente. Acest lucru se întâmplă tot timpul, minut după minut, oră după oră, zi după zi, an după an. Iar atunci când rodesc, ele ne dictează realitatea. Realitatea noastră în acest moment, este în totalitate dictată de semințele pe care le-am semănat în trecut.

Deci, dacă în cortul nostru apare un șarpe otrăvitor, înseamnă că experimentăm frica sau pericol de viață.

Dacă acum viața noastră este în pericol, și ne este teamă, de unde poate veni această situație? Ce semințe am plantat în conștiința noastră, să experimentăm un astfel de lucru? Răspunsul este că în trecut, ori am amenințat pe cineva, ori că am stârnit frica în cineva, ori nu am ajutat pe cel căruia îi era frică; am fost conștienți de faptul că ei se aflau într-o situație în care se temeau și nu erau protejați și noi nu am făcut nimic în această privință. Iar acum semințele plantate rodesc, rezultatul fiind că ne simțim amenințați, că viața noastră este în pericol. Singura cale prin care putem fi amenințați este dacă o astfel de sămânță karmică rodește.

Și numai noi putem planta semințe karmice în conștiința noastră. Nimeni altcineva nu o poate face. Karma este individuală. Și acest fapt este extraordinar, pentru că ne dă controlul deplin.

Numai noi am plantat karma care ne determină lumea în care trăim, iar acum dacă înțelegem cum funcționează acest mecanism, putem să înfăptuim realitatea pe care o dorim. În viitor, și nu în prezent. Pentru că prezentul este deja stabilit, de ceea ce am făcut înainte. Putem spune că prezentul este copacul deja crescut, care nu mai poate reveni la sămânță.

Toate învățăturile Lo Jong, ne învață cum să inversăm problemele pe care le avem deja în viață, karmele vechi care au rodit, și cum să le folosim pentru a nu mai continua să învârtim această roată a suferinței, și de a porni pe calea spre iluminare.

Lo Jong vine să ne învețe să oprim această roată și să o inversăm.

 

Înțelegerea intelectuală care conduce la percepția directă

Tot ceea ce am făcut până acum, este primul nivel de înțelegere a vacuității. Este nivelul intelectual de înțelegere a vacuității.

Dacă ați înțeles discuția despre pix sau despre șarpe, acesta este primul nivel. Acest nivel este esențial. Pentru a învăța să nu mai producem noi cauze ale suferinței, va trebui să înțelegem vacuitatea la un nivel cu mult mai profund. În meditație profundă, cu concentrare profundă.

Dar pentru a reuși, va trebui mai întâi să înțelegem despre ce medităm. Aceste explicații sunt esențiale și trebuie auzite de multe, de foarte multe ori, deoarece trebuie să trecem de straturile de condiționare, ce s-au format în urma culturii în care trăim, a părinților, a școlii, a vieții noastre din Occident, și chiar și a straturilor mai profunde cu care am ajuns în această lume datorită multelor vieți anterioare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 
                              

 

Lectia 3,a – Lo Jong 2 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

 Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 3, a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Un scurt rezumat

Tema noastră este Lojong, Cele șapte principii pentru antrenamentul minții. Acest text a fost scris de Geshe Cheakwa.

În prima lecție am trecut peste linia de transmisie a învățăturii Lo Jong. Studiul acestei linii este foarte important din două motive:

  1. Trebuie să ne convingem că studiul este autentic, că vine de la Buddha pe o linie autentică. Și pentru că într-o zi când veți sta în locul meu, veți fi întrebați de elevii voștri.
  2. Am vorbit despre importanța găsirii unui profesor, a unui profesor adecvat, cu anumite calități. De asemenea am vorbit și despre importanța calităților ce trebuie să le aibă elevul însuși și despre oportunitatea acestei vieți care este atât de prețioasă și atât de rară. După cum am văzut, probabilitatea de întrunire a tuturor resurselor și oportunităților noastre este foarte mică sau aproape imposibilă, probabilitatea de a fi zero, este atât de mică. Deci, avem:
  3. în primul rând un mare noroc cu această viață,
  4. în al doilea rând, ea este deosebit de rară,
  5. iar în al treilea rând, ea este pe cale să se încheie.

 

O cale spirituală perfectă

Deci, dacă tot avem deja norocul de a porni pe o cale spirituală, căutăm o cale de a ajunge la această perfecțiune a îngerului salvator care poate ajuta toate ființele din univers, atunci ar trebui să nu ne mai pierdem timpul cu o cale imperfectă. Și cu toate există multe căi spirituale frumoase, noi spunem că avem nevoie de o cale perfectă care:
– are toate elementele necesare, de la A la Z,
– este în ordinea corectă,
– fără distorsiuni,
– și a fost testată. O cale pe care oamenii au parcurs-o și au ajuns la scopul ultim.
Treaba elevului este să verifice că nu își pierde timpul, deoarece fiecare profesor va spune că drumul lui este cel bun, altfel nu ar preda și nu ar crede în el.

Marii maeștri ca Je Tsongkapa, Pabonka Rinpoche, descriu în detaliu cum trebuie să fie o cale spirituală. Ei spun că ea trebuie să fie autentică, să vină de la entități iluminate și să poată duce la scopul final.

 

Linia pe care vine această învățătură

Bineînțeles, totul începe de la Buddha, în jurul anului 500  î.e.n.

  • Maitreya, considerat ca viitorul Buddha. El a fost discipolul lui Buddha și este considerat un mare Bodhisattva. Se spune că el se află în paradis. În studiile deschise nu este încă considerat un Buddha perfect, dar el este aproape.
  • Maestrul Asanga, care a trăit aproximativ 800 ani după Buddha, adică aproximativ 350 e.n. și Maestrul Vasubandhu fratele său vitreg, Maestrul Asanga a scris despre calea unui Bodhisattva.
  • După care, învățătura trece la Maestrul Shantideva, care a trăit în jurul anului 800.
  • Apoi la Serlingpa  în Indonezia,
  • De la el, învățătura trece la Lordul Atisha, în jurul anului 1000.
  • apoi la elevul său Dromtonpa,
  • la Langri Tangpa, cel care a scris Cele opt versete,
  • de aici la Maestrul Sharawa,
  • apoi la Maestrul Potawa,
  • ajungând la maestrul Geshe Chekawa, autorul nostru, în anii 1100, 1200.
  • Tradiția a fost transmisă, apoi de la învățător la discipol, de la învățător la discipol, ajungând la Je Tsongkapa, în jurul anului 1400.
  • discipolii lui Je Tsongkapa au fost Gyaltsab Je (1364–1431) și Khedrup Je
    Primul Panchen Lama
    (1385–1438), Gedun Drupaprimul Dalai Lama (1391 – 1474). De la primul Dalai Lama, învățătura trece prin linia Dalai Lama și prin alți învățători și ajunge la
  • Trijang Rinpoche, de le el ajunge la
  • actualul Dalai Lama, cel de-al 14- lea Dalai Lama, pentru că el a fost profesorul său.
  • După care a ajuns la Ken Rinpoche,
  • de la el, învățătura a trecut la Geshe Michael,
  • la Lama Dvora,
  • iar de la ea a ajuns la mine și la voi.

Deci, voi sunteți următoarea verigă a acestei linii genealogice. Și deoarece fiecare dintre voi, îi veți învăța într-o zi pe elevii voștri, va trebui să știți cum să le explicați linia de transmisie a acestor învățături.

Aceasta este linia noastră, linie care a fost transmisă într-o formă curată, fără distorsiuni, iar rolul nostru este de a o continua, în aceeași formă curată și fără distorsiuni. Pentru a putea fi capabili să răspundem la întrebările care ni se vor pune, va trebui să cunoaștem cât mai multe detalii și, să ne asumăm responsabilitatea pentru a le transmite mai departe cât mai curate. Și, bineînțeles că nu vrem să fim ultimii care să oprească această linie, această învățătură sfântă.

 

Primul principiu – preliminariile

Primul principiu despre care am vorbit, a fost:

Antrenează-te mai întâi în preliminarii”.

Lama Dvora povestește despre Ken Rinpoche că obișnuia să spună diverse istorioare astfel încât studenții lui să nu se plictisească. Povestea lui este despre importanța preliminarilor.

Prin urmare, povestea este că vrem să ajungem la iluminare. Această practică Lo Jong ne ajută să ne dezvoltăm Bodhicitta, karma Bodhicittei este să ne aducă la iluminare. Starea celui ce dobândește Bodhicitta este extrem de bună . Nu mai are nevoie să-și mai facă griji. El este deja un mic Buddha, de aceea toți Lama și toți Buddha sunt fericiți. Trebuie doar să mai crească un pic. Prin urmare, scopul acestei practici să ne aducă la dezvoltarea  Bodhichittei. Cum se face asta? Prin dezvoltarea compasiunii. Dar pentru a reuși, avem nevoie de o bază solidă. De aceea va trebui să practicăm mai întâi preliminariile, altfel vom renunța la studii chiar înainte de a implementa ceva.

Deci, scopul preliminariilor este să ne dea o bază solidă pentru a nu renunța.

În această poveste, Ken Rinpoche ne spune despre o maimuță care stătea într-un copac. Cum se uită ea în jos, văzu o baltă de apă în care se reflecta luna, și începu să strige: “Prieteni, prieteni, uitați-vă, avem luna aici, haideți să mergem să o scoatem din baltă!” Maimuța întinde mâna să o scoată, dar nu ajunge la ea, așa că toate maimuțele vin să-l ajute. Se prinseră una câte una de picioare și făcură un fel de scară care coboară spre baltă. Datorită greutății maimuțelor, boom! Craca de care se țineau se rupe și toate maimuțele cad în baltă. Nu mai este luna și nici o iluminare. Aceasta este pilda pe care Ken Rinpoche ne-a dat-o –  dacă nu practicăm preliminariile, întregul antrenament se va frânge cu mult înainte de a ajunge la obiectiv.

Care sunt cele cinci?

  1.  Primul preliminariu este învățătorul,

Am spus că pentru a ajunge la iluminare trebuie să ne găsim un învățător, pentru că vom ajunge pe un teritoriu neexplorat. Și nu orice învățător, ci unul care să aibă anumite abilități, care să ne poată îndruma, cineva care să ne cucerească inima, cineva de care să ne simțim apropiați și în care să avem încredere și să acceptăm să ne călăuzească.

L-am citat pe Ken Rinpoche, care ne spunea că dacă un elev instruit găsește un profesor erudit și primește o bună îndrumare, binefacerea este imensă. Iar dacă practica elevului față de învățător este bună, emoțiile negative și toate afecțiunile mentale, sunt eliminate foarte repede.

Binefacerea acumulată ca urmare a unui relații propice cu învățătorul reduce foarte mult toate influențele rele asupra noastră, cunoștințele noastre progresează foarte repede, iar în următoarele vieți, vom putea găsi cu ușurință profesori buni. Deci, putem spune că odată ce ne-am găsit propriul nostru învățător, relația cu el, va deveni cea mai importantă relație din viața noastră.

  1.  Meditația asupra abundenței și a timpului liber pe care le avem în această viață.

Am discutat despre:

  • toate condițiile externe și interne de a învăța și de a progresa pe calea spirituală,
  • șansa bună că ne-am născut ca ființe umane și nu ca: animale, sau ca spirite flămânde sau ca ființe ale infernului,
  • faptul că avem un corp relativ sănătos. Locuim într-un loc care permite studiul spiritual, unde există legi care ne protejează și nu trebuie să stăm cu frica în sân,
  • trăim într-un loc în care există Dharma, în care există profesori de Dharma, și suntem interesați de ceea ce ei ne învață,
  • că toate condițiile pe care le avem, nu vor mai reveni din nou.
  1.  Meditația asupra morții și a existenței noastre efemere;

Am vorbit despre cele trei principii ale morții, și concluziile care rezultă din ele.

  1.  Karma, despre care o să vorbim încă puțin.
  2.  Meditația asupra problemelor existenței noastre în Samsara.

Am meditat asupra celor trei forme de suferință și apoi am vorbit despre încă alte șase forme ale suferinței.

Sfatul care ni se dă este ca să medităm asupra acestor preliminarii, în fiecare zi de luni, prin rotație, pentru că dacă nu le vom face, vom fi ca maimuțele care încearcă să ajungă la lună. Iar, dacă nu vom face aceste meditații, viața de zi cu zi va continua și ne va duce în același loc unde au ajuns și bunicii noștri. Acest traseu va ajunge într-o înfundătură. Capătul lui este deja scris. Preliminariile ne dau calea de a ieși de acolo.

 

Al doilea principiu: practica principală – dezvoltarea aspirației spre iluminare

Al doilea principiu se spune în limba tibetană:

ngushi jangchub kyi sem jongwa

 

Ngu shi                          = partea principală a practicii,
Jangchub kyi sem   = aspirația pentru iluminare sau Bodhicitta,
Jongwa                          = practică.

Cu alte cuvinte, practica noastră principală este dezvoltarea aspirației spre iluminare, adică Bodhicitta.

În limba sanscrită, cuvântul Bodhicitta este format din:
Bodhi = iluminat,
Citta   = minte
. Adică o minte iluminată.

Bodhicitta nu înseamnă Buddha, nu înseamnă o ființă iluminată, ci dorința de a ajunge la iluminare. Bodhicitta este o minte care aspiră la iluminare.

Aspirația spre iluminare are două părți:
– aspirația supremă,
– și aspirația aparentă.

 

Dezvoltarea aspirației spre iluminare are trei etape:
1. Pregătirea,
2. Practica însăși,
3. Rezumatul.

Pentru pregătire este nevoie de: a se merge la refugiu, rugăciuni, practica celor șapte părți ( practica se găsește în Ganden Hla Gyema), poziția de meditație în care spatele să fie drept, iar apoi numărarea a 21 respirații, fără a pierde numărătoarea.
A doua parte, practica însăși, se găsește în următoarele rânduri ale textului original:

Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;
Antidotul este eliberarea în sine;
Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor.

A treia parte, rezumatul, este exprimat în următorul rând al textului original:

Între sesiuni, fi un rod al imaginației.

Cel de-al doilea pas, care este mai general, meditația asupra aspirației aparente are două părți: meditația profundă și perioada de după aceasta.

Prima este:

Practică a da și a lua, alternativ;
Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească.

Iar a doua:

Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte.
Ordinea luării este să începi cu tine însuți.

 

 Aspirația supremă spre iluminare

Ce înseamnă aspirația supremă? Aspirația supremă este perceperea vacuității.

Este interesant faptul că aspirația supremă spre iluminare este complet diferită de ceea ce am vorbit anterior: Bodhicitta, compasiune, dezvoltarea inimii bune și toate celelalte. La nivelul ultim, este de fapt înțelegerea vacuității. Acesta este cel mai înalt nivel de compasiune, este etapa cea mai înaltă a evoluției compasiunii și anume realizarea înțelepciunii. Iar pentru a realiza această înțelepciune va trebui să medităm și să învățăm cum să o facem bine. Și pentru a reuși în meditație, va trebui să facem aceste etape preliminarii, fapt ce se potrivește cu povestea maimuțelor.

 

Sfaturi către rege

În continuare vom trece peste câteva pasaje din cartea marelui maestru în arta meditației, Kamalashila  (740-795). Această carte se numește Cartea sfaturilor către rege, în care sunt descrise sfaturile date regelui tibetan, Trisong Detsen. Acesta îl invitase pe maestrul Kamalashila să dea învățătură tibetanilor. De fapt, sfaturile date acestui rege au fost luate din  sutra lui Buddha, care și ea a fost scrisă ca urmare a sfaturilor date unui alt rege cu mulți ani mai devreme.

  1. Primul sfat: dezvoltă aspirația spre iluminare.

Totul începe atunci când regele vine la Buddha și îi spune:

Învățătura ta este foarte frumoasă, dar eu nu am timp, sunt ocupat, am un regat de condus”.

Iată ce răspunde Buddha:

Așa este. Ești un mare rege și de obicei ești angajat într-o mulțime de lucruri, de aceea nu poți practica fiecare aspect al tuturor perfecțiunilor. De la perfecțiunea generozității până la perfecțiunea înțelepciunii”.

“Dacă este așa, mare rege, dezvoltă-ți în inimă, dorința de a atinge iluminarea completă. Crește-ți încrederea în ea, speră în inima ta, roagă-te pentru asta, în timp ce mergi, în timp ce stai, când te culci, când te scoli, când mănânci și când bei, niciodată să nu o uiți. Nu o lăsa să-ți scape din minte și perseverează în a reflecta asupra ei”.

Acesta este primul sfat pe care îl dă acestui rege. Buddha îi spune: ”Dacă nu ai timp pentru a practica, atunci de fiecare dată când îți schimbi poziția: te ridici, stai jos, te culci, te așezi să mănânci, faci ceea ce faci, de fiecare dată adu-ți aminte și spune: vreau să aspir spre iluminare, vreau să ajung la aspirația spre iluminare. Aceasta este practica ta”.

  1. Al doilea sfat: bucură-te de binefacerile ființelor iluminate, de binefacerile tale și de binefacerile celor din jurul tău.

Buddha îi spune regelui:

“De asemenea, bucură-te în inima ta, bucură-te de orice cumul de semințe a binefacerilor tuturor Buddha, Bodhisattva, a Ascultătorilor, a celor ajunși singuri Buddha, a oamenilor și ale tale, din trecut, prezent și viitor”.

Cu alte cuvinte Buddha îi spune regelui: ”Gândește-te tot timpul la toate faptele bune pe care le fac oamenii în jurul tău: Buddha, Bodhisattva, tu însuți, alți oameni din regatul tău care fac fapte bune. Dacă îți amintești de astfel de lucruri sau vezi ceva în acest sens, bucură-te! Și bucuria acumulează binefaceri”.

  1. Al treilea sfat: oferă ofrande.

“Și după ce te-ai bucurat, oferă te rog ofrande tuturor Buddha, Bodhisattva, Ascultătorilor, iar apoi oferă ofrande și tuturor oamenilor obișnuiți”.

  1. Al patrulea sfat: dedică totul iluminării complete.

“Apoi, dedică totul, de trei ori pe zi, iluminării complete și cea mai înaltă, astfel încât să poți ajunge la toate aspectele iluminării perfecte a lui Buddha, permițând astfel tuturor ființelor să atingă orice realizare până la starea de” atotcunoaștere”.

Deci, al patrulea sfat este dedicarea. Indiferent de ceea ce faci, dedică, dedică, dedică. De ce? Ca să ajungem la iluminare, și noi și toți ceilalți.

Și în cele din urmă Buddha încheie cu spusele următoare:

”Oh, rege minunat, continuă să-ți conduci regatul. Domnia ta nu va suferi (vei continua să faci ceea ce va fi nevoie), iar în acest fel vei acumula întregul complex pe calea spre iluminare “.

Dacă ne uităm bine, vom vedea că toate aceste sfaturi sunt de fapt etapele preliminare ale meditației! Deci, cu alte cuvinte Buddha îi spune: ”Aceasta este practica ta, zilnic vei face etapele preliminarii”.

Pașii preliminari sunt o practică atât de profundă, încât dacă o veți face bine, este suficient. Dacă învățați să o faceți excelentă. Lama Ken Rinpoche spunea că uneori asta era tot ceea ce făcea, cu toate că el cunoștea toate practicile secrete, cu toate misterele lor.

 

Maestrul Kamalashila îi spune regelui tibetan:

“Rezultatul transformării dorinței de iluminare în esența practicii tale întrece orice măsură”, spune el.

Maestru Kamalashila după ce citează sfatul lui Buddha către regele din vremea lui Buddha, spune: ”Dacă faci exact așa cum Buddha l-a sfătuit atunci pe rege, adică să-ți transformi aspirația spre iluminare în esența practicii tale, rezultatul întrece orice măsură”.

 

Binefacerea imensă a aspirației spre iluminare

Buddha descrie într-o altă sutra, cât de imensă poate fi această binefacere:

“Dacă am putea configura,
Binefacerea ce vine din aspirația spre iluminare,
Aceasta ar acoperi întreaga lume,
Și încă ar mai rămâne

Binefacerea aspirației spre iluminare este atât de mare, încât ea nu poate fi măsurată.

De ce așa? Pentru că oricine care atinge dorința de iluminare, va ajunge cu siguranță la iluminare. Toată suferința va fi eliminată, și nu numai a lui, ci și a întregului univers. Deci, binefacerea chiar și a celor care au început o astfel de cale, chiar dacă au făcut un singur pas, este deja enormă.

Acesta este motivul pentru care în toate sutrele legate de vacuitate, sutrele Mahayana, stă scris că binefacerea de a învăța aceste lucruri, de a le cita, de a le copia, de a le transcrie, de a le preda altora, depășește cu mult valoarea oricărei ofrande sau dar pe care le oferim tuturor Buddha. Această binefacere este enormă deoarece atunci când semințele ei  vor germina, ne vor scoate din suferință.

Și în cele din urmă Buddha încheie cu următoarele cuvinte:

“Oh, fiu de viță nobilă, aspirația spre iluminare, este sămânța pentru fiecare dintre calitățile sublime ale lui Buddha”.

Bodhicitta este sămânța care va produce toate calitățile sublime la care aspirăm atât de mult.

 

Meditație

Etapele preliminarii ale meditației


Așezați-vă cât mai comod, astfel încât spatele să stea drept. Capul să nu fie nici prea ridicat și nici prea coborât. Relaxați-vă fața. Gura să fie ușor  închisă.

Primul pas, care precede meditația, este de a merge la refugiu. Există multe modalități de a merge la refugiu, dar cea mai înaltă este să ne amintim de dorința de a ne dezvolta înțelepciunea perfectă în inimile noastre, deoarece aceasta este cea mai bună protecție a noastră. Refugiul este protecția supremă. Dacă am dobândit această înțelepciune, nu vom mai întâmpina nici o greutate.

– Diamantul Buddha, este entitatea care a adus înțelepciunea la perfecțiune.

–  Diamantul Dharmei este înțelepciunea însăși, realizată în inimile noastre.

– Diamantul Sangha, este reprezentat de aceia care au perceput în mod direct vacuitatea. Ei sunt pe cale de a dobândi înțelepciunea perfectă și sunt capabili să ne călăuzească pe drum.

 Gândiți-vă că acest refugiu este refugiul ultim, pentru că nu există nimic material sau lumesc, care să vă poată proteja. Am văzut deja că toate aceste lucruri nu sunt doar efemere, ci ele sunt într-o continuă schimbare. Singurul lucru care nu ne va dezamăgi, este înțelepciunea perfectă, așa cum este reprezentată de cele Trei Diamante, și așa cum se va realiza în inimile noastre prin practică.

A doua etapă preliminară, este de a dezvolta o motivație pură pentru practică. Calitatea practicii și măsura reușitei ei, depind numai de motivația voastră. Este important să menționăm acest lucru pentru noi înșine, pentru că trebuie să o deosebim de motivațiile noastre zilnice care nu sunt pure. Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este să ne amintim de cineva pe care îl iubim, care suferă, și să decidem de a face această meditație pentru binele lui. Vom medita în scopul de a ne dezvolta abilitățile de a-l putea ajuta, pentru că durerea lui ne-a frânt inima.

Și pentru aceasta, avem nevoie de ajutor în meditațiile noastre, deoarece puterea noastră este slabă și înțelepciunea noastră este încă foarte mică. În acest sens,  ne vom invita Lama. Gândiți-vă la o figură sfântă, la cineva care vă inspiră în practica voastră, pe care îl prețuiți și respectați, indiferent dacă el face parte din viața voastră sau despre care ați citit. O figură care reprezintă pentru voi puritatea, la care și voi doriți să ajungeți.

 Invitați-l să vină acum în fața voastră. El este tot din lumină, strălucitor, frumos fără seamăn, având cele mai înalte virtuți și mai ales este plin de iubire nesfârșită pentru voi.

Este foarte important să vi-l imaginați ca fiind o figură vie, tridimensională, perfectă. Încercați să-i simțiți mirosul, să-i simțiți căldura ce emană din corpul său.

Deoarece dorim să mobilizăm multă energie pozitivă în meditația noastră, vom face o prosternare mentală în fața lamei, în semn de profund respect și apreciere față de el. Alegeți una dintre trăsăturile sublime ale Lamei, cum ar fi, în cazul nostru, compasiunea și admirați-o în sinea voastră.

De multe ori, tibetanii reprezentau figurile divine încărcate de bijuterii și pietre prețioase. Toate acestea simbolizau virtuțile lor înalte și binefacerile pe care le făcuseră în lume. Încercați să vedeți cum ați putea înfățișa această compasiune a Lamei.

Bucurați-vă, de însăși existența acestei ființe în viața voastră, și la cât de norocoși sunteți, să puteți fi lângă Lama, chiar și dacă el este doar în imaginația voastră.

Oferiți-i acum o ofrandă. Cea mai frumoasă ofrandă în ochii Lamei sunt faptele voastre bune. Gândiți-vă la ceva minunat pe care l-ați făcut și oferiți-l Lamei ca pe o perlă strălucitoare, sau ca o floare, sau un buchet de flori sau dacă vi se potrivește un cer plin de flori. Oferiți lamei acest dar, din toată inima voastră, cu multă bucurie și recunoștință. Priviți la Lama cât este de fericit de darul vostru minunat, de binefacerea voastră. În meditația voastră, el va fi întotdeauna mulțumit de ceea ce a primit de la voi.

Următorul pas este etapa de purificare. Dacă vă amintiți de vreo afecțiune mentală pe care o aveți, sau că ați făcut ceva negativ, sau știți că aveți vreo tendință negativă în voi, mărturisiți Lamei și rugați-l să vă ajute să scăpați de ele.

Gândiți-vă acum la faptele voastre bune pe care le faceți în lume, la binefacerile marilor Lama, a căror valoare este inestimabilă. Bucurați-vă, că vă aflați într-o astfel de lume și că există asemenea entități în lumea voastră. Bucurați-vă și de actele lor de caritate, dar și acțiunile voastre. Această bucurie acumulează multă binefacere.

Următorul pas este să vă îndreptați spre Lama și să-i cereți să vă învețe exact ceea ce aveți nevoie și în modul cel mai potrivit, fie că este direct, sau indirect.

Ca urmare a cererii voastre, raze de lumină aurii țâșnesc din inima Lamei. Lumina vine, vă umple și vă binecuvântează cu înalta cunoaștere, plantând în voi semințele pentru a atinge aspirația spre iluminare.

Rugați-l pe Lama să continue să vă însoțească pe cale și să fie mereu lângă voi.

Imaginați-vă că el vine spre voi, se micșorează, și se așază în inima voastră, fiind extrem de fericit să vă însoțească de-a lungul drumului.

În finalul acestei meditații, dedicați binefacerea acesteia și practica voastră, ca atât voi, cât și toate celelalte ființe să atingeți aspirația spre iluminare. Și oricine care a realizat-o deja, să continue să și-o dezvolte mereu.

Puteți să deschideți ochii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Lectia 2,b – Lo Jong 2 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Un scurt rezumat


După cum am spus primul principiu se ocupă de pregătirile preliminarii:

  1. Practica cu învățătorul,
  2. Meditația asupra resurselor și oportunităților,
  3. Meditații morții și efemerității.

Mai avem încă două practici preliminare, și anume:

  1. Karma și mecanismul ei,
  2. Deficiențele Samsarei.

 

4. Studiul și meditația privind karma și consecințele acesteia

A patra pregătire preliminară se numește:


Le`n`dre

Le      = karma sau fapte,
Dre  = rezultat.

 

Acesta este un studiu asupra faptelor și a consecințelor lor sau al karmei și a rezultatelor ei. Este un studiu care ne învață cum să prevenim dezastrele, și ce să facem ca să nu mai suferim. Suferința nu vine de la sine. Nu există ca un lucru rău să se întâmple de la sine. Cu toții purtăm karma proprie. Dar când începem să înțelegem mecanismul karmei, în mod automat ne vom păstra moralitatea, fapt care ne va ajuta să prevenim marile dezastre.

Și dacă practicăm Bodhicitta, care este subiectul nostru, și vom vorbi mâine, atunci vom fi în siguranță. Sunteți protejați. Dar cu toate acestea, nu este suficient să ieșim din Samsara.

 

5. Neajunsurile Samsarei

Acest preliminariu are rolul de a reduce pofta pentru Samsara. În limba tibetana se spune:


Korway nyemik

Korwa    = Samsara, roată sau roata suferinței.
Nyemik  = deficiențe, neajunsuri.

În aceste meditații, ne concentrăm asupra a ceea ce nu funcționează în Samsara, pentru a ne scoate din această dorință de a rămâne în ea și ne dezvoltă dorința de a ajunge într-un loc cu mult mai bun, unde fericirea este cu mult mai mare, este veșnică și garantată. În Samsara nu există nimic sigur.

Samsara este locul unde ne aflăm acum. Tot ceea ce avem în această viață le vom pierde. Chiar și aceia dintre noi care au o viață bună nu au nici o garanție. Totul este trecător și schimbător.

Nu putem avea nimic o veșnicie. Nu putem ține nimic cu noi. Totul fuge din mâinile noastre. Avem iluzia că avem acest corp, dar acest corp se schimbă din clipă în clipă. Din ce în ce, el se uzează, îmbătrânește, și nu avem nici o idee de ce boală stă să izbucnească.

Avem iluzia că avem o casă, și că și mâine vom avea o casă, dar nu există nici o certitudine că mâine vom avea această casă. Avem iluzia că ne putem baza pe ceva, dar dacă ne uităm mai atenți, poți vedea că nimic nu poate fi garantat, nu este cert.

Nu avem pe ce ne sprijini, pentru că totul se află în permanentă schimbare.

De obicei, nu suntem conștienți de acest lucru și trăim ca și cum ar exista o anumită certitudine, iar atunci când se întâmplă ceva, suntem uimiți, surprinși, îndurerați, supărați și suferim. Motivul pentru care ni se întâmplă asemenea lucruri este karma. Nu avem nici o idee despre cum să controlăm aceste karme. Cel puțin, deocamdată. De aceea, este necesar să cunoaștem modul de funcționare a karmei.

 

Meditația: Cele trei tipuri de suferință

Așezați-vă într-o poziție confortabilă și închideți ochii.

Fiți atenți la postura corpului, asigurați-vă că spatele este drept, bărbia să nu fie nici prea ridicată și nici prea coborâtă, țineți-vă mâinile în poală, cea dreaptă peste cea stângă, degetele mari să se atingă ușor. Fața să nu fie încordată.

Concentrați-vă pe respirație; nu încercați să o controlați, sau să o schimbați. Ritmul de respirație să fie normal și liniștit. Fiți atenți la trecerea aerului prin nări

 Invitați-vă Lama acum, să vină în fața voastră. Dacă aveți un învățător invitați-l pe el, dacă nu, încercați să-l imaginați pe acel ghid sau îndrumător care vă călăuzește pe calea voastră spirituală, fie că l-ați întâlnit sau nu. Încercați să-l vizualizați într-un corp minunat de lumină. El este o entitate cu înalte calități celeste, plin de iubire și compasiune, atotcunoscător, care vă iubește enorm. El se află cu voi ca să vă ajute să ajungeți la iluminare, să ieșiți din suferință.

Această entitate pe care o proiectați, vine din binefacerile extraordinare pe care le-ați acumulat. Faptul că puteți imagina pe cineva în acest fel indică binefacerile pe care le-ați acumulat. Și pentru că el este proiecția voastră, va funcționa perfect deoarece toate proiecțiile funcționează. De aceea, această entitate are puterea de a vă ajuta, este puterea pe care i-ați dat-o.

 Prosternați-vă în fața Lamei și cereți-i să vă binecuvânteze. Cereți-i să vă confere capacitatea de a practica bine, pentru a vă putea dezvolta în inimile voastre marea compasiune despre care ne învață Lo Jong și, cu ajutorul ei, să ajungeți la Bodhicitta, aspirația spre iluminare, pentru că numai ea vă asigură ieșirea din orice suferință.

Și acum, concentrați-vă asupra vieții voastre. Uitați-vă la viața voastră și vedeți dacă există vreo formă de suferință acută pe care o aveți. Poate ați pierdut pe cineva drag, poate ați experimentat o boală gravă sau poate ceva care s-a întâmplat în trecut. Uitați-vă la ceea ce este relevant pentru voi.

Acestea sunt uneori formele brute de suferință, care se pot întâmpla fiecăruia dintre noi. Dar există și forme subtile de suferință care ni se întâmplă. Este adevărat că nu le numim întotdeauna suferință, dar cu siguranță nu sunt situații fericite.

 A doua formă de suferință este asociată cu impermanența acestei vieți omenești. Pentru a ilustra acest lucru, încercați să găsiți ceva bun pe care îl aveți în viață. Și acum, întrebați-vă dacă puteți să păstrați acest lucru în mod cert.

El ar putea să fie un lucru material, sau corpul vostru sau mintea voastră. Poate sunteți mândri de inteligența voastră, poate vă plac anumite gânduri pe care le aveți sau anumite vise pe care le aveți sau anumite lucrări sau poezii pe care le scrieți. Oare există vreun lucru dintre toate acestea, de care sunteți siguri că îl puteți păstra?

Concentrați-vă acum pe faptul că tot ceea ce există în lumea voastră este temporar. Totul se schimbă în mod constant. Totul este în mișcare constantă, totul curge și nu este nimic de care să vă agățați. Încercați să vă gândiți la ceva pe care să vă puteți baza.

Deci, acesta este cel de-al doilea tip de suferință, care este mai subtil, mai fin în sensul că este mai greu de discernut datorită schimbărilor permanente.

Și există un al treilea tip de suferință, care este și mai subtil, de care suntem mai puțin conștienți de ea, aceasta fiind chiar condiția de a fi în Samsara.

Prin faptul că trăim, trebuie să murim, chiar dacă facem totul bine. Chiar dacă mâncăm mâncarea potrivită, spunem lucrurile potrivite și ne antrenăm fizic așa cum trebuie, datorită faptului că ne-am născut, trebuie să ne despărțim de tot. Ne-am născut într-o lume și într-o minte, fiind permanent împinși pentru a face lucruri, pentru a fugi după lucruri, fie că ele sunt material sau nu. Suntem mereu împinși să căutăm fericirea și aproape întotdeauna îl căutăm în locul greșit, care nu ne poate conferi fericirea.

Aceasta este existența samsarică, aceasta este mintea samsarică. Ele sunt sub controlul ignoranței, sub controlul pasiunilor sau a aversiunilor noastre. Toate acestea ne împing de colo în colo în fiecare clipă a vieții noastre.

Acesta este al treilea nivel al suferinței, numit suferință atotpătrunzătoare.

Aceasta este situația noastră existențială în Samsara, o situație în care fericirea este de scurtă durată, pentru că suntem în permanență împinși de ceva. Nu avem o clipă de odihnă. Este o stare de spirit fără libertate. Poate că suntem liberi să ne alegem locul în care să locuim și să ne alegem președintele sau primul-ministru pe care ni-l dorim, dar ignoranța, dorința și aversiunea ne manevrează în fiecare moment al vieții voastre. În acest fel, nu avem nici măcar o singură clipă de libertate în mintea noastră. Aceasta este semnificația suferinței atotpătrunzătoare.

Până când nu vom începe să scoatem capul din această situație teribilă, nu vom putea gusta fericirea durabilă.

Și asta e situația samsarică. Nu contează dacă avem o naștere reușită în următoarea încarnare, vom avea în continuare o minte samsarică fără nici un moment de libertate. Și astfel ea nu va ști ce înseamnă fericirea, nu va ști gustul ei.

Concentrați-vă din nou pe Lama care stă în fața voastră, acea imagine sfântă pe care ați vizualizat-o înainte. El este învățătorul gewe shenyen, prietenul vostru cel bun. Această ființă este întruchiparea marii compasiuni, iar singurul lui scop este să vă scoată din orice formă de suferință.

Uitați-vă la privirea lui care este plină de iubire nesfârșită. Fiți plini de recunoștință pentru marea lui compasiune. Numai datorită acestei compasiuni, el își sacrifică viața, venind să vă învețe din nou și din nou.

 Gândiți-vă la aceste virtuți pe care le are Lama voastră și la legătura dintre acestea și marea dragoste și compasiune pe care doriți să le dezvoltați în inima voastră. Cereți-i să vă binecuvânteze să ajungeți la marea compasiune.

Priviți la lumina ce emană din inima lui, razele luminii ajung în inima voastră și vă umpleți de iubire. Și acum, că sunteți plini de lumină și iubire, priviți la imaginea Lamei care se micșorează, vine spre voi și se așază în inima voastră. Păstrați-l acolo. El vă va însoți oriunde veți merge.

Și acum dedicați această minunată karmă pe care ați acumulat-o în meditație tuturor ființelor, ca ele să-și poată găsi fericirea iluminării, să aibă parte de libertate, de pace și să nu mai treacă prin nici o suferință.

Puteți să deschideți ochii.

 

Cele trei tipuri de suferință din Samsara

După cum ați observat, în această meditație am trecut peste trei tipuri de suferință din Samsara. Acestea sunt:

  1. Suferința grea, brută. Ea se numește suferința suferinței. Ea vine de pe urma evenimentelor dificile, a dezastrelor, pierderilor, războaielor, bolilor care ni se întâmplă.
  2. A doua formă de suferință numită suferința schimbării. Ea apare datorită schimbărilor constante și a efemerității vieții. În Samsara nu ne putem baza pe nimic, nu suntem siguri de nimic. Nu ne putem păstra niciun partener, niciun părinte, niciun copil, niciun cont bancar, nici sănătatea. Nu există nimic pe care să-l putem păstra, nu există nimic care să nu ne fie luat într-o clipă.
  3. A treia formă de suferință numită suferința atotpătrunzătoare, este mai subtilă, prin faptul că fiecare moment al vieții noastre este pătruns de această suferință, și nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru. Această formă de suferință se exprimă prin faptul că avem o minte samsarică, că ne-am născut în Samsara și că încă nu suntem iluminați. Suntem stăpâniți, clipă de clipă, de o minte scufundată în ignoranță, care nu înțelege cum de există realitatea noastră și, prin urmare, ea dorește sau respinge sau fuge tot timpul după lucruri. Chiar și aceia dintre noi care sunt pe o cale spirituală, sunt încă supuși acestor forțe. De aceea mintea noastră nu este liberă, nu a avut nici un moment de libertate, nu cunoaște gustul libertății.Cele șase tipuri de suferință a existenței umane

 

Cele șase tipuri de suferință a existenței umane

Următoarea clasificare este pentru șase tipuri de suferință și vom spune doar câteva cuvinte despre fiecare.
Lucrurile pe care le-am făcut în meditație se aplică tuturor ființelor din Samsara, și nu doar ființelor umane. Deși acest lucru este valabil pentru toată lumea, ne vom reduce doar la existența umană.

  1. În viața noastră există tot timpul incertitudine. Nu știm ce ne aduce clipa sau ziua. Destinul nostru în existența samsarică, ca ființe umane, este că nu ne putem baza pe nimic. Acest lucru ne determină frica la nivel conștient sau mai puțin conștient.
    Dacă cineva ne-ar putea lua această incertitudine și am ști că totul va fi bine, gândiți-vă ce fel de viață am fi avut! În viața samsarică nu putem avea această certitudine, cu excepția cazului în care am progresat suficient pe calea spirituală. Și există o astfel de etapă avansată, în care omul poate să știe neîndoielnic cel așteaptă. Scopul acestui studiu este să ne aducă rapid în această fază.
  1.  Al doilea tip de suferință este nemulțumirea. Suntem în permanență nemulțumiți, suferim de nemulțumire cronică. Cum știm asta? Ne căutăm locul tot timpul. Acum stau aici, mă ridic și merg în alt loc pentru că simt că va fi mai bine acolo decât aici. Suntem nesatisfăcuți: salariul nu este suficient de mare, casa nu este de ajuns, mașina nu este de ajuns. Există și un alt nivel, mai rafinat de insatisfacție, de exemplu ne sculăm din pat, pentru că nu mai suntem mulțumiți de pat. Intrăm în pat pentru că nu mai suntem mulțumiți de a nu fi în pat. Tot timpul simțim nevoia de următorul lucru. Cât de mult am avea, vom dorim și mai mult. Suntem împinși mereu de această nemulțumire permanentă.
  2.  Faptul că m-am născut și va trebui să ne desprindem de acest corp. În momentul fertilizării conștiința noastră s-a legat de acest trup; iar într-o zi, va trebui să ne despărțim de el împotriva voinței noastre. Chiar și cineva care nu-și iubește corpul nu și-ar dori să-și piardă ochii. Orice părticică a trupului nostru ni se va lua. Gândiți-vă astăzi, dacă ar trebui să pierdeți un deget, prin ce suferință și durere ați trece. În momentul morții, ni se va lua totul, cu forța. Aceasta este soarta noastră în Samsara. Suntem forțați constant să trecem prin procesul morții. Chiar și pentru cei care le merge bine în viață, procesul morții este extrem neplăcut.
  3. Și așa cum ne este dat să ne separăm de acest corp, va trebui să intrăm într-altul din nou, și de care va trebui iar să ne separăm. Suntem nevoiți să ne lepădăm de un corp și să ne naștem într-altul, din nou și din nou și din nou, împotriva voinței noastre. Nu avem niciun control asupra acestei situații, nu știm ce trup vom avea și cât de bun va fi data viitoare.
  4. Viața este când în sus, când în jos. Ea este ca un montagnes russe, ce urcă și coboară. Nu putem păstra nimic, nu avem nici o garanție că va fi bine, doar dacă învățăm cum funcționează karma și asta este deja o realizare spirituală.
  5. Numărul șase este că, în cele din urmă, suntem singuri, indiferent de numărul de persoane pe care le iubim: soț/ soția, copiii, părinții, prietenii. Am venit în această lume singuri, și vom fi forțați să plecăm singuri. Nu există nimeni, nici partenerul, nici prietenul, care să poată împiedica acest lucru. Ei ne pot ține de mâna, dar vom pleca singuri. Acesta este destinul nostru aici, în Samsara.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

   

Lectia 2 – Lo Jong 2 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferintei Lamei Dvora Tzvieli

Lectia 2, a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Primul principiu: practicile preliminare

Vom vorbi despre primul principiu, și anume despre practicile preliminare. În limba tibetană se spune:


Ngundro ten gyi chu tenpa

Ngun dro       = practicile preliminarii sau preliminariile.
Chu                   = dharma.
Ten gyi chu   = bazele dharmei.
Tenpa               = capitol.

Adică, Capitolul despre practicile preliminarii, bazele dharmei.

Datorită faptului că acest Lo Jong este din secolul al 12-lea, înaintea formării curentului Gelugkpa (secolul al 15 -lea), învățătorii l-au predat puțin diferit. Deci, sunt curente diferite care utilizează preliminarii diferite.

Primul dintre acestea este exprimat în următoarea linie a textului rădăcină:

Antrenează-te mai întâi în preliminarii”.

Aici fiecare învățător va specifica diferit aceste preliminarii.

Ken Rinpoche numește cele cinci preliminarii astfel:

  1.  Învățătorul.
  2.  Resurse și oportunități.
  3.  Moartea și efemeritatea.
  4.  Karma.
  5.  Neajunsurile Samsarei.

Fiecare dintre cele cinci preliminarii, pe care le denumește Ken Rinpoche are o importanță deosebită. Sfatul care ni se dă, este de a practica câte una dintre ele în fiecare zi de luni. Deci în cinci zile de luni se practică de fiecare dată alt preliminariu.

 

1.  Practica cu învățătorul

Vom începe cu câteva cuvinte despre primul antrenament. Ce înseamnă practica cu învățătorul? În limba tibetană se spune:


She nyen ten tsul

Adică, prietenul cel bun. Poreclă dată învățătorului spiritual.

Învățătorul spiritual este mai aproape chiar și decât o rudă de sânge. De ce așa? Deoarece atunci când găsim un învățător spiritual și îl lăsăm să ne conducă pe calea spirituală, el va determina nu numai această viață a noastră, ci și viața care urmează, și asta datorită faptului că ne dă o direcție spirituală. Odată ce am găsit o astfel de persoană și am decis să-i acordăm toată încrederea, el va deveni cel mai important factor din viața noastră.

Bineînțeles că această decizie nu o vom lua cu ușurință. Faptul că veniți la o clasă nu înseamnă că ați ales un profesor. Trebuie să-l examinați cu multă atenție. În budism există studii ample și detaliate despre cum să examinăm un profesor.

De ce este atât de important învățătorul? Pentru că:

–  fără el nu se poate ajunge la iluminare.
– va trebui să mergem într-un teritoriu neexplorat, în care nu am fost niciodată.
– și pentru că nu suntem încă iluminați. Dacă am fi fost iluminați, nu am mai fi fost aici., nu-i așa?

După cum știm bine cu toții, atunci când dorim să călătorim într-o țară în care nu am mai fost niciodată, ne echipăm cu o hartă sau ne luăm un ghid.
La fel și când dorim să ajungem la iluminare, nici măcar nu știm ce să întrebăm, nu știm ce ne lipsește și ce ar trebui făcut.

Deci, învățătorul este esențial, dar nu orice învățător. El va trebui să fie cineva care:

– a parcurs o bucată bună de drum și vă poate îndruma,
– îndrumările să nu fie greșite și să se bazeze pe o tradiție autentică, tradiție în care oamenii au parcurs calea și au finalizat-o cu succes,
– tradiția să vină de la ființe iluminate,
– este capabil să vă îndrume, dar să și dorească să facă acest lucru,
– să vă doriți să învățați cu el și în care să aveți încredere.

În momentul în care veți găsi pe cineva de acest gen, înseamnă că aveți un mare noroc, pentru că vă oferă o șansă de iluminare. Pe de altă parte, trebuie să știți cum să faceți acest lucru corect, altfel veți pierde această șansă foarte ușor.

Tsul = metodă sau cale.
Ten  = a te baza.
Ten Tsul înseamnă cum să ne bazăm pe un profesor, sau cum să tratăm un astfel de profesor.

1. Cum să ne gândim la un profesor.
2. Cum să acționăm față de profesor.

Studiul despre calitățile pe care trebuie să le îndeplinească un învățător este deosebit de important pentru că duce la asigurarea succesului în această relație cu el. De îndată ce ne-am găsit un învățător, relația cu el devine cea mai importantă relație pe care o avem.

Profesorul trebuie să aibă anumite calități înainte de a fi potrivit să devină profesorul nostru. Care credeți că ar fi calitatea numărul unu al unui învățător? Moralitatea.
Interesant este faptul că moralitatea vine înainte de cunoașterile lui, cu toate că și ele sunt importante. Dacă îl percepeți ca fiind imoral, nu veți avea încredere în el, și nici nu veți reuși pe cale. De aceea trebuie să fiți convinși că el păstrează etica morală și are o motivație pură. Este esențial să știți că învățătorul nu vine să profite de voi sau că nu vine să vă folosească pentru nevoile lui personale. Acestea sunt motivele pentru care moralitatea este calitatea numărul unu. În cursul 1, 3 și seminarul ” Sursa binefacerilor mele”, veți găsi listele cu calitățile pe care trebuie să le aibă învățătorul.

Și elevul trebuie, să aibă anumite calități. Pentru a găsi un profesor bun va trebui să fiți un elev bun.

a. Ken Rinpoche spunea:

Dacă un elev instruit găsește un profesor erudit și primește o îndrumare bună
Binefacerea acestui fapt este de necrezut, de neimaginat, este imensă”.

Deoarece ne dă șansa de a ajunge la iluminare. Dacă această întâlnire are loc și este de succes, karma acumulată este enormă.

b. El ne mai spune:

Dacă elevul reușește să mențină această relație cu bine,
Învață ceea ce ea este, și o face bine –
Toți Buddha de el sunt mulțumiți. Toți Buddha pentru asta vor fi fericiți”
.

Toți Buddha văd cum un alt mic Buddha, vine să se alăture marii familii, iar pentru asta ei sunt fericiți.

c. Un astfel de practicant, își va diminua destul de repede sentimentele negative, afecțiunile mentale. Iar dacă ele încă mai există, puterea lor va scade, în sensul că frecvența lor va scădea.

d. Binefacerea acumulată în urma comportamentului adecvat față de Lama, reduce influențele rele care vin asupra noastră, deochiurile.

e. Cunoștințele noastre progresează foarte repede.

f. În viețile viitoare vom avea învățători desăvârșiți și vom continua să progresăm pe cale, iar existența noastră nu va mai fi mizerabilă și suferindă.Aceasta este cheia de a obține iluminarea rapid și ușor, pe care ne-a dat-o Ken Rinpoche.

 

2. Resurse și oportunități

A doua practică este legată de resurse și oportunități. Acest subiect este prezentat în cursul nr. 1. În limba tibetană se spune:


Delnjor

În literatura Mahayana sunt enumerați optsprezece factori care intră în meditația despre resurse și oportunități. O parte dintre aceștia sunt studiați și în seminarul Bucuria efortului.
Meditația asupra resurselor și a oportunităților pe care le avem, este foarte bună atunci când ne simțim puțin neajutorați sau deprimați sau nesiguri sau credem că această cale nu este pentru noi sau că ea este prea grea. Ea ne reamintește: ce noroc avem! Chiar și aceia dintre noi cărora li s-au întâmplat lucruri neplăcute, boli sau necazuri diferite ar trebui să se gândească la toate lucrurile bune pe care le au.

Voi trece în revistă o parte dintre ele.

  1. Mai întâi de toate, ne-am născut ca ființe umane. Câte creaturi există în lume? Câte dintre ele sunt ființe umane? Chiar dacă vă uitați la creaturi, la cele pe care le puteți vedea: furnicile, țânțarii, peștișori și protozaurii microscopici, câte dintre ele sunt ființe umane? Probabilitatea este aproape zero. Apoi;
  2. Nu ne-am născut ca animale,
  3. Nu ne-am născut în infern,
  4. Nu ne-am născut ca spirit flămând – preta.

Acum, printre ființele umane,

  1. Ne-am născut într-un loc al legii, unde nu trebuie să ne facem griji că vin ucigași sau tâlhari.
  2. Ne-am născut normali și suficient de sănătoși.
  3. Avem suficient timp să stăm și să ascultăm Dharma.
  4. De asemenea, suntem inteligenți pentru a înțelege aceste cuvinte.
  5. Avem interes pentru aceste lucruri. Nu pe toți cei care au un corp sănătos și o minte sănătoasă îi interesează calea spirituală. Deja, avem cinci lucruri extrem de rare.
  6. Suntem într-un loc în care există învățături.
  7. Există învățători care vin și ne învață. Câți oameni se află în aceste situații?
  8. Nu suferim în acest moment de vreo durere teribilă. Și așa mai departe.

Dacă adunăm toți acești factori, de a ne fi născut ca ființe umane, de a fi sănătoși fizic, de a avea o minte sănătoasă, de a avea interes, de a avea profesori, probabilitatea ca această situație să se întâmple este aproape zero.

Oricine care nu este încă un Buddha, are probleme și suferă. Fiecare dintre noi trecem prin greutăți. Dar în același timp, norocul pe care îl avem în această viață este pur și simplu extraordinar. Și nu contează cât de multe probleme avem ca ființe umane. Deci, aceasta este meditația care ne reamintește cât de norocoși suntem și, pe de altă parte, cât de rar, și aproape imposibil este ca această situație în care ne aflăm să se întâmple din nou de la sine. Dacă nu vom practica, ne putem asigura că toate acestea nu se vor mai întâmpla iar.

În scrierile budiste, această situație este comparată cu broasca țestoasă mitică care trăiește în ocean, și la fiecare două sute de ani se ridică un minut pentru a respira puțin aer, scoțându-și capul printr-un un colac care plutește pe suprafața oceanului. Acesta este un eveniment a cărui șansă este aproape imposibilă. Este aceeași șansă să ne naștem din nou – ca ființe umane cu toate aceste condiții.

Deci, când veți simțiți că greutățile vieții vă trag în jos, gândiți-vă la această statistică, pentru că ea este total corectă. Așadar, nu numai că avem oportunități și resurse incredibile, rare și aproape imposibile, dar și o karmă extraordinară provenită din multiplele binefaceri pe care le-am acumulat pe parcursul multor veacuri și care rodește sub forma condițiilor noastre de viață actuale. Și cu toate acestea viața este scurtă. Fereastra pe care o avem pentru a practica ca să ieșim din suferință este îngustă.

Deși pe de-o parte, am primit un cadou uimitor și irevocabil, pe de altă parte, el se duce repede.

Deci, dacă primul antrenament a fost cu învățătorul, care este începutul căii spirituale, al doilea antrenament este meditația despre resurse și oportunități , meditație care ne ajută să ne menținem pe cale atunci când cădem de pe ea atunci când suntem preocupați de treburile zilnice și nu practicăm. Ea ne reamintește că toată această situație nu se va mai repeta și cât de ușor este să o pierdem.

 

3. Moartea și efemeritatea

Următoarea meditație este:


 Chiwa mi takpa

Aceasta este meditația asupra morții și a efemerității. Ea are rolul de a ne coborî din starea de prea mulțumire de preocupările noastre zilnice. Dacă nu facem această meditație, vom continua să ne ocupăm de treburile samsarice și moartea ne va ajunge din urmă. Ea vine întotdeauna când suntem în mijlocul a ceva. Corect? Iar când va veni să ne ia, vom avea sentimentul de regret că n-am terminat ceea ce ne-am dorit.

Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul de insatisfacție. Majoritatea oamenilor simt că această viață nu a fost valorificată așa cum ar fi trebuit. Singura modalitate de a evita o astfel de soartă tristă este să ne reamintim tot timpul despre semnificația acestei vieți. Și nu se va întâmpla fără meditație. Aceasta este o meditația vitală.

În cursurile ACI, există seminarul ”meditația asupra conștientizării morții”. Aceste meditații nu deprimă, ci din contră. Dacă le facem bine, atunci vom trăi  viața din plin și îi vom da sens. Și cu cât le vom face mai mult, cu atât vom deveni mai fericiți. În mod paradoxal, faptul că suntem mai conștienți de caracterul final al acesteia, vom da mult mai mult sens fiecărui moment pe care îl vom trăi.

Dacă cineva vă va spune: “Mâine, garantat vei muri“, ce veți face acum? Veți începeți să vă gândiți: ”Mai doresc eu oare să continui să fac ceea ce am făcut până acum când știu că este ultima mea zi de viață?” Acest gând ne dă șansa să alegem ceva care are sens pentru noi. Dacă vom face această meditație în fiecare zi, atunci în fiecare zi vom face ceva semnificativ, ceva care să ne facă fericiți.

 

Există trei aspecte principale ale meditației asupra morții:

  1. Primul aspect este certitudinea morții. Cu toții știm că oamenii mor. Acest corp va muri cu siguranță. Buddha a trecut din această lume, Je Tsongkapa a părăsit lumea, Ken Rinpoche a trecut, eu nu voi trece?

Cu toții știm teoretic că vom muri, dar trăim într-o stare de negare pentru că nu am trecut încă printr-o experiență a morții. De multe ori trebuie să se întâmple un dezastru, sau o boală sau să pierdem o rudă foarte apropiată, care să ne trezească la posibilitatea că moartea ni se poate întâmpla și nouă. Pentru că până atunci visăm cu ochii deschiși. Facem tot felul de lucruri fără să ne dăm seama de ce facem ceea ce facem? Ce importanță are acest lucru în viața mea? Cum îmi petrec ziua?

Când unul dintre părinții noștrii moare, există adesea o perioadă de deschidere spirituală în noi, pentru că ei sunt foarte apropiați de noi și foarte iubiți. După aceea vine o perioadă, poate de câteva săptămâni, poate de două săptămâni, când oamenii devin puțin mai spirituali, mai puțin subtili, după care încep din nou să se închidă, întorcându-se în același loc. Dacă vi s-a întâmplat să pierdeți pe cineva foarte drag, moartea lui v-a oferit un cadou; ea v-a deschis o fereastră mică pe care să o folosiți. Folosiți-vă de această oportunitate pentru a ajunge pe calea spirituală și de a ieși din suferință. Ea vă va ajuta și pe voi dar și pe cel drag.

Deci, primul aspect este certitudinea morții, faptul că moartea nu poate fi oprită, și că fiecare moment care trece și l-am irosit nu poate fi returnat.

  1. Al doilea aspect este că nu știm când moartea va veni. Ea vine cu siguranță. Acest fapt caracterizează forma noastră de existență, pentru că nu toate ființele trăiesc cu această conștientizare. Și asta e bine, pentru că această conștientizare ne împinge să nu mai pierdem nici un moment, pentru că moartea ne poate surprinde mâine, sau chiar la noapte. Nu știm.

Vârsta nu promite nimic. Tinerii mor, bătrânii mor. Sănătatea noastră nu garantează nimic: oamenii sănătoși mor pe neașteptate. Nu există nici un factor extern care să vă poată spune când va veni moartea. Statisticile care se fac pentru vârsta medie nu se aplică pentru dvs. Ele sunt statistici, un număr imaginar, care nu se aplică fiecărei persoane în parte.

  1.  Și al treilea aspect major în meditația asupra morții este că atunci când moartea vine în cele din urmă, nu putem lua nimic cu noi.

Nu putem lua nici o avere cu noi, nu ne putem lua reputația cu noi , nici slujba, nici diploma, nici statutul nostru, nici mintea noastră, nici familia, nici prietenii, nici frumusețea noastră, și nici gradul nostru de inteligență. Nu putem lua cu noi după moarte absolut nimic!

Dacă ne uităm la modul în care ne petrecem ziua, la toate lucrurile de care ne îngrijim zilnic, toate acestea ne vor fi smulse în momentul morții, unul câte unul.

Noi spunem că atunci când corpul moare, conștiința își continuă următoarea încarnare, următoarea sa formă de existență, iar singurele lucruri care continuă, sunt realizările noastre spirituale.

Dacă am reușit să dobândim Bodhicitta, ea va veni cu noi. Dacă înțelegem vacuitatea, ea va veni cu noi. Dacă ne-am înfrânat puțin egoismul, va veni cu noi. Cu toții știm că există copii care se nasc cu diferite abilități. Îi putem vedea cu ce au venit în această lume. Copiii nu se nasc “Tabula Rasa”, ei vin cu realizările spirituale pe care le-au acumulat din viețile anterioare.

Concluziile care reies din meditația asupra morții:

–  Dacă este adevărat că moartea este sigură și că tot ceea ce putem lua cu noi sunt numai realizările noastre spirituale, atunci va trebui să începem practicarea unei căi spirituale pentru a putea ajunge la realizări spirituale.

– Dacă este adevărat că nu știm când moartea va veni, atunci va trebui să practicăm chiar acum.

– Și dacă este adevărat că singurul lucru pe care îl putem lua cu noi este realizarea spirituală, atunci ce fel de practică vom face? Vom practica numai pe aceea care ne va duce cât mai repede posibil la cele mai puternice realizări spirituale.

În ziua morții, revenim la zero. Toate lucrurile cu care ne identificăm ne sunt luate. Toate identitățile: sunt româncă, sunt femeie, sunt mamă, sunt om de știință, sunt profesoară, sunt student, se șterg într-o clipă și ne întoarcem la zero. Dar singurul lucru care nu poate fi șters este calitatea spirituală pe care am dezvoltat-o pe parcursul vieții. Deci, atunci când veți face această meditație bine, va veni momentul când vă veți hotărî să nu vă mai irosiți viața.

Acestea sunt concluziile meditației asupra morții. Este foarte important să auziți această învățătură, și să meditați pe o perioadă de timp, în fiecare zi. Fără să meditați, această conștientizare nu poate pătrunde în noi suficient de adânc, și vom continua să ne preocupăm de treburile noastre zilnice, până când ne va surprinde moartea. Deci, pentru a scăpa de suferință, trebuie să ne dezvoltăm această conștiință a impermanenței existenței noastre și a morții inevitabile.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lectia 1 – Lo Jong 2 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Rugăciunile ne deschid inima 

Vom începe acest seminar cu câteva cuvinte despre rugaciunile cu care deschidem fiecare lecție de dharma. Motivele pentru care le spunem sunt:

  1. Este de a face trecerea de la rutina zilnică la lucrurile sfinte. Ceea ce se dorește este de separa lucrurile care vă frământă, preocupările zilnice, de învățăturile care sunt transmise în aceste lecții, astfel încât mintea voastră să le poată asculta liberă câteva ore.
  2. Cu cât motivația cu care se vine este mai pură, cu atât mai multe lucruri pure vor ajunge la voi. Așa cum am mai spus, toate acestea nu au nici o natură proprie de sine, decât cea pe care voi le-o dați. Deci, cu cât motivația voastră este de a crea numai bine, cu atât mai repede veți ajunge la nivele înalte.
  3. Un al treilea motiv este deschiderea inimii. În budism se spune că mintea noastră se află în inimă. Și cu cât ne vom deschide mai mult inimile noastre, vom deveni mai fericiți și mai multă înțelepciune va pătrunde în noi. Toată învățătura pe care o auziți, o veți asimila cu mult mai repede dacă sunteți deschiși față de ele. Iar calea cea mai bună de a vă deschide inimile este de a vă dezvolta sentimente de recunoștință, nu numai pentru învățături, ci și pentru oricine stă în fața voastră. Gândiți-vă pentru câteva momente la calitățile pe care le are cel ce stă în fața voastră, ce ar trebui să învățați de la el, și cât de norocoși sunteți că el există în viața voastră. Mulțumiți-i în sinea voastră pentru toate acestea.

Și pentru ce trebuie să fim recunoscători? Trebuie să fim recunoscători pentru învățăturile primite pentru că ele ne pot schimba viața. Acesta este și scopul acestora, de a aduce binecuvântare oamenilor. Dar, înainte de a discuta despre linia de maeștri care ne-au transmis aceste învățături, va trebui să le mulțumim anticipat. Ne ajută să ne deschidem inima și altfel le vom asculta.

Deci, începem cu rugăciunea de recunoștință – Mandala. Acest lucru îl facem prin oferirea de ofrande învățătorilor care ne-au transmis învățăturile, în spiritul de a dărui ceva în schimbul lor. Acest act de a dărui, este exact lucru care ne va deschide inima. Înțelepciunii îi trebuie loc în inima noastră ca să poată să pătrundă.

A doua rugăciune, este Refugiul. Cu cât vom rămâne mai mult în aceste învățături, ele vor avea mai mult sens și vor deveni mai profunde pentru noi.

Pe scurt, atunci când venim să ascultăm aceste învățături, vom ieși puțin mai înțelepți, mai buni, mai capabili să ne ajutăm și pe noi și pe alții. Deci, atunci când ne refugiem în cele Trei Diamante, ne refugiem de fapt în această capacitate spirituală pe care sperăm să ne- o dezvoltăm ca rezultat al învățării.

( Mandala)
( Refugiul)

 

Textul și autorul

Studiul acestui curs se numește Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau Șapte principii pentru dezvoltarea inimii bune.

Vom scrie în limba tibetană puțin pentru că altfel nu mă veți crede. Sfatul este:

  1. Să vă luați notițe, deoarece nu știți când va fi nevoie de voi ca să predați. Se întâmplă uneori ca oamenii să vină și să vă roage să-i învățați. Deci trebuie să fiți pregătiți în acest sens.
  2. Și, în plus, sugestia mea este să încercați să scrieți literele tibetane, chiar dacă nu cunoașteți alfabetul, pentru că așa veți planta semințele și în cele din urmă le veți ști. Prin această limbă ni s-a transmis o înțelepciune atât de profundă și de incredibilă, că este o mare binecuvântare să o învățăm.

În limba tibetană, textul se numește:

   Lojong dun dunma

Lo                                        = minte,
Jong                                   = antrenament sau transformare, și de asemenea purificare,
Lojong                              = transformarea minții sau antrenamentul minții.
Dun                                    = punct, semnificație sau principiu (această silabă se citește de fapt don).
Dun (a doua silabă)   = șapte.
Ma                                      = sufix pentru feminin.

Deci, Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau pentru dezvoltarea inimii bune.

Textul a fost scris de:

Geshe Chekawa

El a trăit în Tibet, între anii 1101 – 1175. Uneori numele lui este scris diferit, și anume:

 Chekapa

Un alt nume pe care îl are este:

Yeshe Dorje

 

Tradiția Lojong

În prima perioadă a budismului în Tibet, s-a dezvoltat o întreagă literatură Lojong. Budismul a intrat în Tibet în mai multe etape. Prima perioadă a budismului în Tibet a durat aproximativ între anii 800 -1000. Deci, Geshe Chekawa a trăit în prima perioadă de dezvoltare a budismului în Tibet.

Acest studiu aparține curentului:

 Kadampa

Ka                = cuvânt,
Dampa      = sfânt și de asemenea îndrumare.

Kadampa = îndrumare sfântă sau oamenii cuvântului.

Înainte de a ajunge budismul în Tibet, nu exista alfabet. Deoarece tibetanii erau simpli păstori de iaci, învățătura a fost transmisă, la început, pe cale orală. Cu mult mai târziu s-a dezvoltat alfabetul și s-au ridicat mănăstiri splendide.

Acest Lojong este foarte concis. El este scris în propoziții scurte pentru a fi ținute minte mai ușor. Datorită faptului că tibetanii nu știau să scrie și să citească, îndrumările le-au primit de la Lama pe cale orală. De asemenea, Lama le dădea puncte de referință pentru a le aminti studiile sau capitolele. Acesta este Lojong.

Pentru a înțelege învățătura, este nevoie de explicații deoarece propozițiile sunt ambigue. Această tradiție orală are mult farmec, pentru că are acea inocență a primei întâlniri cu marea înțelepciune. O țară de păstori de iaci, analfabeți care se întâlnește dintr-o dată cu înțelepciunea.

Într-un fel, și noi suntem la fel ca și ei, pentru că suntem prima sau a doua generație care se întâlnește cu această înțelepciune. Deci, suntem în scutecele Dharmei. Și, de asemenea, suntem departe de situația în care învățătura este doar o colecție de ritualuri și rugăciuni fără viață, iar oamenii nu cunosc nici măcar sensul lor. Deci, avem avantajul Kadampei, și putem obține o mare binecuvântare din acest studiu.

Există o întreagă literatură Lojong, unul dintre aceste texte deja l-am studiat:                                                  


 Lo Jong Tsik Gyema

 

Adică, Cele opt versete de antrenare a minții, scris de către Dorje Sengge Langri Tangpa (1054 – 1123).

Aceste două nume sunt ale aceleiași persoane. După ani, putem vedea că Dorje Sengge l-a precedat pe Geshe Chakwa. Deci textul pe care îl învățăm a apărut ceva mai târziu și, prin urmare, este și mai detaliat. Odată cu trecerea timpului, textele devin mai lungi și mai detaliate. Dacă primul Lojong a fost o pagină, acesta are cinci.

 

Comentariile acestui text

Se pare că există foarte puține comentarii asupra acestui text, ele sunt:

  • comentariul celui de-al cincilea Dalai Lama.
  • comentariul lui Nagolchu Dharambadra, un mare înțelept al tradiției Gelugkpa, care a trăit în secolul al XVIII-lea.
  • comentariul lui Pabongka Rinpoche (începutul secolului al XX-lea). Acest curs se bazează pe comentariul lui, așa cum a fost transmis lui Ken Rinpoche, după care lui Geshe Michael și Lamei Gui de la Kaspar Rinpoche, și în final Lamei Dvora Hla. Deoarece acest comentariu este secret, nu veți primi traducerea lui, dar îl primiți pe cale orală.

 

Geshe – prietenul cel bun

Vom vorbi despre semnificația numelui de geshe:

Geshe Chekawa

 

Numele de Geshe, este acordat în zilele noastre ca titlu celor care au studiat în mănăstirile Gelugkpa timp de douăzeci până la douăzeci și cinci de ani.

Programul de studii cuprinde toate cele cinci mari cărți, patru ore zilnice de dezbateri și examene orale. Examenul final este susținut în public și poate fi comparat cu a susține teza de doctorat în filozofie. În acele vremuri nu exista un astfel de sistem de pregătire în mănăstiri.

Deci, atunci când spunem “Geshe Chekawa” nu ne referim la titlu de geshe așa cum ne referim astăzi.


Geshe

 

Cuvântul este format din două silabe Ge și She.
Ge este prescurtarea cuvântului geway, iar she prescurtarea cuvântului shenyen. Tibetanii mereu formează un nou cuvânt, unind două cuvinte, aruncând silabele de la sfârșitul fiecăreia.
Geway = binefacere sau bine

Shenyen = prieten bun, sau prieten foarte apropiat sau rudă.
În limba sanscrită, prieten bun se spune Kalyana Mitra.

Ce este un prieten bun? El este o persoană care ne călăuzește pe calea spirituală, el este un învățător spiritual.
Deci, atunci când au decis să-l numească “Geshe Chakawa” a fost ca să-i dea respectul de mare învățător spiritual. Acesta este sensul cuvântului geshe.

 

Lo Jong – o practică de a dezvolta compasiunea similară cu cea a lui Buddha

În toate Lo Jong-urile, accentul este pus pe dezvoltarea compasiunii.

tuk je chenpo

 

nying je chenpo

 

Nying   = inimă.
Tuk        = tot inimă, dar al unei entități sfinte, a lui Buddha.

Tibetanii au sisteme de cuvinte separate pentru părțile corpului unui om obișnuit și o persoană sfântă.
Je are mai multe sensuri și anume= 1. mare; 2. rege, lord, sau cineva respectabil

Nying je   = regele inimii sau regina inimii, poreclă dată compasiunii.
Tuk je        = compasiunea din inima lui Buddha.
Chenpo    = mare

Nying je chenpo    = marea compasiune.
Tuk je chenpo         = marea compasiune a lui Buddha.

Toți Buddha și-au adus compasiunea la un nivel de perfecțiune care este greu de imaginat. Deci, tema tuturor Lo jong-urilor este să ne ajute să ne dezvoltăm tuk je chenpo. Mai întâi, ne dezvoltăm desigur nying je chenpo ca să ajungem să devenim Buddha și să realizăm tuk je chenpo.

 

Cine este Buddha?

Când spunem “vom fi Buddha”, asta nu înseamnă că vom deveni dintr-o dată un indian care se perindă prin junglele indiene de acum două mii cinci sute de ani.

Prin cuvântul “Buddha” înțelegem o ființă luminoasă care și-a dezvoltat la maximum dragostea, compasiunea, înțelepciunea și și-a dezvoltat abilitatea de a ajuta toate ființele în același timp.

Este o ființă de lumină, un înger, atotștiutor, care are compasiune și iubire infinită pentru toate creaturile, fără excepție, fără condiții și fără nicio discriminare. El are abilitatea de a veni să ne ajute în a avansa pe calea noastră spirituală și să ajungem în starea lui.

 

Compasiunea duce la înțelepciune

Datorită modului în care suntem construiți, se pare că atunci când ne dezvoltăm compasiunea, ne dezvoltăm iubirea, în același timp se dezvoltă înțelepciunea.

Practic, este imposibil ca înțelepciunea să se dezvolte fără compasiune . Aceasta este o condiție vitală. Și este cu mult mai ușor să ne dezvoltăm compasiunea decât înțelepciunea. Înțelepciunea necesită o înțelegere profundă a vacuității și, după cum veți vedea, nu este o chestiune ușoară. De aceea acest studiu este destinat să ne pregătească inimile, să ne deschidă inimile în vederea studiului despre înțelepciune.

Toate studiile sunt construite în așa fel încât să ne pregătească pentru a ne deschide înțelepciunii. Va trebui să muncim mult pentru că nu suntem pregătiți pentru studiul înțelepciunii. Altfel, am fi dobândit de mult înțelepciunea și nu ar mai fi trebuit suferim atâta. Înțelepciunea despre care vorbim nu are nimic de-a face cu IQ și notele noastre de pe diplomele de bacalaureat sau de studii superioare.

Înțelepciunea noastră spirituală este încă în scutece, și pentru a o dezvolta este nevoie mai întâi să ne dezvoltăm compasiunea.

 

Câteva detalii despre acest studiu

Lama Dvora Hla spune că acest studiu l-a primit de câteva ori. Prima dată l-a  primit de la Geshe Michael, după care de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin, cam la un an și jumătate înainte de moartea sa, un studiu foarte detaliat și amplu pe care l-a dat. Mai târziu din nou de la Geshe Michael, și în final de la un alt Lama tibetan care era șeful colegiului tantric și liderul liniei Gelugkpa, pe nume Gyume Khensur Rinpoche.

Deoarece acest studiu este foarte vechi, de-a lungul anilor au apărut diferite versiuni ale acestuia. Există variații ale versetelor. Unele apar, altele nu. Câteodată nu sunt în aceeași ordine, iar diferiții profesori care au învățat-o pe Lama Dvora Hla, au predat din diferite surse. Deși, acest lucru poate să creeze un pic confuzie, dar Lo Jong este în esență același.

Versiunea pe care o primiți a fost redactată de Geshe Michael Roach pe baza unor scrieri pe care le-a primit de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin. Textul acestui studiu este un text vechi și detailat și, ca toate textele, de multe ori există câteva litere șterse sau există multe greșeli de scriere, deoarece cei care au scris nu știau neapărat ortografia și de multe ori o mică schimbare de ortografie schimbă sensul frazei. Deci, a fost depusă multă muncă pentru a traduce și aranja textul și acest studiu. Geshe Michael și Ken Rinpoche au lucrat în paralel, dar nu la aceeași versiune.

 

Începutul textului: prosternarea

Textul începe cu prosternarea de onoare:

Om Svasti !

Ceea ce ar însemna ”Să fie totul bine!”. Autorul continuă:

Mă prosternez în fața sfintei compasiuni!

În orice astfel de scriere, care vine să ne învețe compasiunea, care vine să ne învețe înțelepciunea, care este de fapt înțelepciunea transmisă de Buddha – întotdeauna autorul începe să se prosterneze. Așa cum și noi începem fiecare lecție cu Mandala, începem cu mulțumiri.

Orice autor budist, care înțelege și a practicat bine calea – se conectează la măreția acestor lucruri. El se conectează la măreția Buddha și își înțelege propria lui lipsă de sine.

Deci, ultimul lucru scris pe care îl veți vedea în literatura budistă bună este cineva care spune: “Așa m-am gândit și am văzut, și uite vin să te învăț, de la mine”.

Întotdeauna autorul va scrie: “Am primit această învățătură de la profesorii mei și ei au primit-o de la profesorii lor, iar eu mă prosternez în fața acestora care mi-au dat privilegiul să devin un canal de trecere a învățăturii”.

Cei mai buni și cei mai străluciți autori au fost și cei mai modești. Scopul lor a fost întotdeauna, ca ei să fie un canal de transmisie curat și pur, pentru a nu altera puritatea învățăturilor pe care le-au primit.

Ei se dau la o parte, astfel încât învățătura să poată curge curat. De aceea, ei se prosternează întotdeauna în fața celui care i-a transmis-o.

În fața cui se prosternează autorul?

În scrierile budiste, autorii se prosternează în fața anumitor ființe iluminate sau în fața anumitor lucruri. Este interesant că în acest studiu Geshe Chekawa se prosternează în fața sfintei compasiuni. De multe ori, scriitorii se prosternează lui Buddha sau Manjushri sau la învățătorul lor, dar aici prosternarea este față de marea compasiune.

Ne vom referi în continuare la acest fapt.

Marele înțelept budist Arya Nagarjuna (150 – 250 e.n.), a scris cartea intitulată Înțelepciunea rădăcinii, carte foarte profundă și în întregime despre vacuitate. Este foarte greu să o înțelegem dacă o citim singuri.

În secolul opt, Chandrakirti (600 –  650 e.n), un savant indian budist, scrie un comentariu asupra Mulla Prajna, adică “Înțelepciunea rădăcinii“. Acest comentariu este o carte clasică a Căii de mijloc în budism. De fapt, Nagarjuna și Chandrakirti sunt considerați ca fiind părinții Căii de mijloc. Uneori sunt considerați ca tată și fiu. Se spune că Chandrakirti în comentariul său ar fi scos întreaga esență a cărții lui Nagarjuna și ar fi făcut-o “foarte clar”.

Când spunem „foarte clar“ în budism, este nevoie de ghilimele, pentru că dacă  încercați să citiți Chandrakirti, veți vedea că nu este deloc ușor de înțeles. S-au scris comentarii asupra comentariului lui Chandrakirti, iar asupra acestor comentarii s-au scris alte comentarii și așa mai departe.

Tot budismul tibetan este de fapt ancorat în Calea de mijloc. Ea este un concept, o filozofie, un punct de vedere asupra lumii, un mod de a explica lumea. Școala Căii de mijloc are, de asemenea, sub-școli. Deoarece această școală ne ajută să dobândim înțelepciunea ca să ne putem elibera din suferință, vom petrece mult timp învățând-o. Trebuie să înțelegem Calea de mijloc, calea lui Nagarjuna, a lui Chandrakirti și a înțelepților care au venit mai târziu, trecând pe această linie la Trijang Rinpoche, tutorele junior al celui de-al 14-lea Dalai Lama, când Dalai Lama avea vreo nouăzeci de ani. Trijang Rinpoche a fost considerat o reîncarnare a lui Chandrakirti, și de asemenea a fost profesorul lui Ken Rinpoche, deci un fel de străbunic al vostru. Deci, după cum vedeți primiți linia directă.

În concluzie, scrierea “Înțelepciunea rădăcinii”, este o carte despre Calea de mijloc, o carte filosofică, o carte profundă despre filozofia vacuității și ea începe cu prosternarea în fața marii compasiuni.

 

Bodhisattva

Deci, când ne referim la tuk je chenpo, ne referim la scopul acestui studiu de a ne dezvolta compasiunea sacră în inimile noastre, astfel încât să devenim Buddha, să ajungem la iluminare.

Cum este creat Buddha? Cum se poate ajunge la iluminare?

Când spunem că “Buddha este creat”, înseamnă că o persoană a ajuns la iluminare. A atins acea perfecțiune pe care v-am descris-o puțin mai devreme. Cum s-a născut? De unde a venit Buddha? Iar aici nu ne referim la mama lui biologică, pentru că dacă fiecare mamă biologică ar fi dat naștere unui Buddha, ar fi fost ușor, nu-i așa? Deci nu ne referim la mama biologică, ci ne referim la cauzele care dau naștere unui Buddha. Pentru a avea un rezultat, avem nevoie de o cauză care să-l determine. Care este cauza care dă naștere unui Buddha?

Se spune că cel care creează un Buddha este un Bodhisattva. Trebuie să devenim mai întâi un Bodhisattva înainte de a putea fi un Buddha.

Bodhisattva este aceea persoană care și-a creat în inima lui dorința profundă de a ajunge la iluminare, aspirația de a obține iluminarea.

Fără această dorință intensă și profundă pentru iluminare în inimile noastre, nu vom putea ajunge la iluminare. Chiar și obiectivele lumești simple, nu le putem atinge , fără o asemenea dorință. Nu putem parcurge toți pașii, sau să trecem prin toate încercările și dificultățile dacă nu avem ambiția de a termina. Este nevoie de această aspirație pentru orice misiune de extremă importanță. Deci, față de acest scop înalt de a ajunge la iluminare, trebuie să dorim să ajungem la iluminare.

Persoana care și-a dezvoltat pe deplin aspirația de iluminare în inima sa, se numește Bodhisattva.

 

Practica unui Bodhisattva
Ce dă naștere unuiBodhisattva?

Există multe studii și practici ca să ne ajute să devenim Bodhisattva. Budiști consideră că Bodhisattva sunt oameni sfinți. Câteodată îi numim luptători spirituali. Maestrul Shantideva, care este considerat “prințul Bodhisattva”, ne învață cum să devenim Bodhisattva. Un Bodhisattva își dezvoltă calități înalte, calități sublime.

El își dezvoltă:

  • generozitatea la maximum,
  • propria moralitate,
  • răbdarea,
  • bucuria efortului,
  • capacitatea de concentrare meditativă,
  • și în cele din urmă își dezvoltă înțelepciunea.

 

Ce-l motivează pe un Bodhisattva în practica sa?  Compasiunea.

Ce-l motivează pe un Bodhisattva să facă toată această practică amănunțită, lungă și dificilă?

Uneori practica este foarte dificilă, pentru că trebuie să ne abatem de la calea obișnuită pe care mergem tot timpul. Orice astfel de schimbare va cauza dificultăți și, dacă suntem pe o cale spirituală de mare valoare, cu atât mai mult va trebui să depășim dificultățile care ne vor apărea în cale. Dar pentru a le depăși, va trebui să fim și dispuși să le depășim, să le facem față.

Ce ne va determina să facem față acestor dificultăți? Marea compasiune.

Marea compasiune vine din înțelegerea stării noastre existențiale, care este rea, și că toate celelalte ființe se află în aceeași situație. Chiar dacă nu ni se întâmplă nimic rău acum, suntem cu toții în brațele Lordului morții. Cu toții trecem prin procesul de îmbătrânire, de îmbolnăvire. Corpul fizic devine din ce în ce mai slăbit, indiferent de vârsta dumneavoastră. Odată ce copilul se naște, el deja intră în acest proces. Această condiție de a îmbătrâni, de a se uza și de a muri este în interiorul fiecăruia dintre noi, iar pe drum mai apar și alte necazuri, după cum știm cu toții.

Deci, un Bodhisattva se naște din compasiunea care se dezvoltă în inima sa, din înțelegerea stării lui, și a stării celorlalți. Compasiunea lui crește atât de mult încât nu mai poate suporta această situație și este dispus să facă orice pentru a descifra această ghicitoare cum să iasă din Samsara, și cum să-i ajute și pe alții să iasă din ea.

Și pentru a ajunge la toate acestea este nevoie de o mare credință, și într-o anume măsură și inocență copilărească. Fiecare copil vrea să-și ajute tatăl sau mama, vrea să fie Tarzan, să fie Superman, sau alți eroi. De aceea și filmele cu toți acești super-eroi sunt atât de reușite, nu? Pentru că această dorință este un vis ascuns în inimile tuturor. Și, la o vârstă fragedă, renunțăm. Pentru că încă de atunci am văzut că nu putem ajuta, că suntem incapabili sau neajutorați și renunțăm.

Bodhisattva se conectează cu această dorință pe care o are copilul în inima lui.

Acesta este scopul existenței noastre umane. Trebuie să ne împlinim acest vis și să nu renunțăm la el. Trebuie să continuăm să căutăm modalități de a-l realiza.

Această învățătură vine să ne ajute să le găsim, ne învață cum să practicăm astfel încât să putem realiza acest vis uimitor. Prin urmare, abilitatea principală necesară pentru atingerea iluminării este compasiunea. Toate Lo Jong -urile, au ca scop dezvoltarea compasiunii.

Acesta este motivul pentru care Maestrul Chandrakirti, care a venit să ne învețe înțelepciunea vacuității conform Căii de mijloc, ea fiind o etapă crucială a căii spirituale, se prosternează mari compasiuni, pentru că numai ea este cea care în cele din urmă ne va deschide calea pentru înțelegerea vacuității.

De ce se prosternează în fața mari compasiuni?

Este dificil să ne dezvoltăm înțelepciunea atunci când inima este închisă. Atunci când ne prosternăm, ne prosternăm cu corpul, cu gândul, și cu vorba. Respectul, aprecierea și recunoștința noastră sunt necesare pentru a ne deschide inima. Cauza suferinței noastre se datorește inimii noastre închise
Deci, aici el se prosternează cu cuvintele: ”Mă înclin în fața sfintei compasiuni”.

 

Nectarul înțelepciunii vine pe linia de maeștri

După ce autorul spune: “Mă înclin la sfânta compasiune“, imediat după aceea spune:

În continuare rezumatul instrucțiunilor din tradiția lui Serlingpa,
Esența nectarului ce este similar diamantului, soarelui, și pomului roditor”
.

Esența nectarului este înțelepciunea sau cunoașterea care vine la noi pe linia de maeștri direct de la Buddha. Aceasta este semnificația nectarului în această frază. El este asemuit diamantului, soarelui și pomului fructifer.

Aceste instrucțiuni, spunea Ken Rinpoche, vă vor ajuta să obțineți cu ușurință iluminarea. Fără a le practica, nu se va întâmpla prea mult. Dacă veți începe să le practicați în mod constant, așa cum vor fi detaliate mai târziu, vă va aduce rapid la iluminare.

 

Linia pe care vine această învățătură

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este din autenticitatea liniei. De aceea este foarte important să cunoaștem această linie de mari maeștri pe care vine învățătura.

– Linia începe de la însuși Buddha. Unul dintre epitetele lui Buddha în literatura budistă este:

Tubwang


Tubwang = Cel capabil sau Cel puternic

– Buddha l-a învățat pe Maitreya, un mare Bodhisattva și este considerat ca fiind următorul Buddha. Numele lui înseamnă iubire.

 

În limba tibetană se spune:

Jampa

–  De la Maitreya, învățătura a trecut la Maestrul Asanga, și la fratele său, Maestrul Subhandhu. În limba tibetană:

Tokme kuche

Adică maestrul Asanga și fratele lui.

Maestrul Asanga a fost un mare înțelept budist care a trăit în secolul al IV-lea și despre care se spune că a primit învățături direct de la Maitreya și ne-a lăsat cărți despre cum să devenim un Bodhisattva.

– Linia continuă până la Serlingpa.

Serlingpa

Ser   = aur sau aurit.
Ling = insulă. Adică Insula aurită. Insula aurită este epitet dat Indoneziei.
Pa     = sufix. Adică fiul insulei aurite.

Serlingpa este considerat ca fiind o sursă foarte importantă pentru studiul despre Bodhichita, adică aspirația spre iluminare.

Budismul a pătruns în mai multe etape în Tibet. Prima etapă a fost în jurul anilor 1000 prin Lordul Atisha sau Lama Atisha. Se numește în tibetană:

Jowo Je

Lordul Atisha era de origine indian. El a fost un stareț mare, foarte respectat și foarte învățat. Ken Rinpoche ne spune că Lordul Atisha depășise în înțelepciunea și cunoștințele sale pe toți oamenii de știință ai timpului său. Și cu toate că avea o mare înțelepciune și cunoștea foarte bine filosofiile, nu era mulțumit de cunoștințele sale despre Bodhichita, simțea că nu avea suficiente îndrumări pentru Bodhicitta. Deci începu să caute pe cineva care să-l poată învăța cum să-și dezvolte Bodhichita și auzi de Serlingpa în Indonezia.

Se spune că l-a verificat pe Serlingpa de departe, cam doisprezece ani. Dar cu toate că înțelegerea lui Serlingpa a filozofiei asupra vacuității era inferioară celei lui Atisha, deoarece făcea parte dintr-o școală inferioară. În schimb, cunoștințele sale despre Bodhichita erau atât de, încât Lordul Atisha decise să meargă să studieze cu el. El a urcat pe un vas dărăpănat și călători treisprezece luni pe ocean spre Indonezia. Cu alte cuvinte, și-a riscat viața pentru a merge să învețe cu Serlingpa. Studiul nostru despre Bodhichita vine de cei doi mari maeștri.

– Tradiția continuă. Elevul Lordului Atisha se numea:

Dromtonpa


Lordul Atisha, la cererea regelui Tibetului, plecă din India spre Tibet pentru a preda tibetanilor, o altă cultură. El era deja în vârstă de șaizeci de ani, considerată pe atunci o vârstă destul de înaintată, și avea nevoie de mult ajutor. De fiecare dată când avea nevoie de ceva, Dromtompa apărea și organiza totul. Era ca un  înger. Întotdeauna l-a sprijinit pe Lordul Atisha. Dromtopa nu era călugăr, ci om de afaceri. El însuși a devenit un mare învățător.

– Elevul lui Dromtompa se numea:

Potowa

 

Elevul lui Potowa a fost Langri Tangpa, pe care îl cunoștem din Lojong 1, autorul textului Cele opt versete de antrenament al minții.

– Elevul lui Langri Tangpa se numea:

Sharawa

– După el a venit Geshe Chekawa, autorul studiului nostru.

Chekawa

 

 

Cum a primit Geshe Chekawa această învățătură?

Se povestește despre Geshe Chekawa că dorea să găsească profesori pentru Bodhichita. El auzi că Langri Tangpa, cel care a scris cele opt versete, este un mare învățător. Așa că începu să-l caute în orașul în care trăia, în Tibet. Dar când a ajunse în acest oraș, trecând Himalaya pe jos, ajunse la urechile lui că acest profesor a murit. Când auzi vestea se întristă foarte mult. Dar oamenii îi spuseră să nu fie trist pentru că Langri Tangpa avea trei discipoli care și ei ar fi predat Bodhicitta. Când auzi Geshe Chekawa  toate acestea, merse să-i caute.

Povestea spune că între cei trei discipoli se ducea o luptă de succesiune. Geshe Chekawa le spuse oamenilor: ”Eu nu pot învăța cu cineva care se războiește, am venit să învăț despre compasiune”. Dar oamenii îi spuse: ”Nu, nu ai înțeles, lupta se poartă pentru că fiecare vrea ca celălalt să fie urmașul lui Langri Tangpa.

După ce Sharawa, unul dintre acești discipoli, deveni succesorul lui Langri Tangpa,  Geshe Cekawa începu să studieze cu el. Și după ce a învățat el însuși, el a predat acest Lojong cuiva care avea lepră. Se spune că bolnavul a practicat acest Lojong, care conține instrucțiuni despre Tong Len, a practicat Tong Len și s-a recuperat.

 


Studiul care a fost păstrat în secret

Ceea ce nu v-am spus, este faptul că până atunci toată această învățătura a fost păstrată în secret. Motivul pentru care se găsea atât de greu un învățător era faptul că învățătura era transmisă de la profesor la elev.

De ce a fost ea păstrată în secret? Pentru că, așa cum veți vedea în curând, această învățătură este contrară instinctelor și obiceiurilor noastre. Dacă suntem obișnuiți să ne îngrijim mereu de noi înșine, acest studiu ne spune să ne îngrijim de ceilalți. Marii învățători considerau, cel puțin la acel moment, că majoritatea oamenilor ar desconsidera acest gen de învățătură.

Subestimarea acestei învățături sfinte care poate scoate omul din suferință, nu este o karmă bună.

Așadar, pentru a proteja oamenii de această atitudine disprețuitoare, marii Lama au păstrat-o secret și au transmis-o doar celor care au crezut că sunt deja pregătiți să audă acest studiu. Rezultatul este că puțini îl cunosc, dar pe de altă parte această învățătură este o mare binecuvântare. Deci, întotdeauna va trebui găsit acel echilibru între transmisia învățăturii celor potriviți și între păstrarea marii binecuvântări a acesteia.

Pe scurt, povestea spune că acest studiu a fost dat leproșilor. Oricum ei erau izolați și nu mai aveau nimic de pierdut, deci au practicat așa cum trebuia. Iar datorită faptului că unul dintre cei bolnavi se însănătoși, Geshe Chakawa hotărî  să înlăture voalul secretului. De la Geshe Chakawa, acum opt sute de ani, această învățătură a început să fie ținută în public.

 

Chiar dacă apar împotriviri, este foarte important să nu subestimăm învățătura

Dacă auziți această învățătură și nu aveți atitudinea corectă, nu va fi bine pentru voi. Se prea poate ca, atunci când veți auzi acest studiu, să vă stârnească împotriviri, să nu vi se pară logic, sau nefiresc.

Deci, dacă vi se întâmplă așa ceva, va trebui să vă calmați, pentru că acestea sunt reacțiile voastre naturale. Acest studiu este atât de contrar naturii noastre, încât el pare nefiresc pentru noi. Deci, dacă vi se întâmplă să apară vreo rezistență în voi, atunci pentru a evita căderea în această capcană a acumulării de karmă negativă, sugestia este să puneți aceste împotriviri de o parte, cel puțin pe timpul petrecut în clasă, să-i acordați puțin credit până la sfârșitul lecției și să beneficiați de binecuvântarea lui. Mai târziu, puteți să vă luați înapoi toate împotrivirile.


Sursa tuturor suferințelor, conform Lo Jong este prețuirea de sine

Mergem mai departe.

Rang chen dzin

 

Rang = eu însumi.
Che    = prețuire.
Dzin 
= a ține, a purta.
Împreună înseamnă prețuire de sine. Prețuirea de sine înseamnă grija numai față de mine însumi.

Lojong încearcă să ne învețe că inamicul nostru este această prețuire de sine și că toată suferința noastră ni datorește lui. Tendința noastră “naturală”, în ghilimele, este de a ne ocupa mai întâi de noi înșine, acesta fiind motivul pentru care încă mai suferim. De cât timp încercăm să ne ocupăm de noi înșine? Dovada este că încă ne mai aflăm într-o lume plină de boli, războaie, suferințe și de alte greutăți. Ceea ce ne spune Lo Jong este că nu aceasta este calea.

Această greșeală pe care o facem, este adânc înrădăcinată în noi. Trebuie să ne luptăm împotriva ei nu numai la nivel de principii, ci cu o întreagă cultură care “stă în noi”. Și mai mult de atât ne naștem cu ea, ne naștem cu aceste tendințe. Deci, pentru a depăși acest lucru este nevoie de foarte multă muncă.

Toate studiile Lo Jong vin să ne ajute să învingem acest demon care se numește – prețuirea de sine, pentru că este singura cale de ieșire din suferință.

 

Practica Lo Jong aduce fericirea și interioară și exterioară

Dacă începeți să practicați lucrurile pe care Lo Jong le învață și unii dintre voi sper că ați început să practicați Tong Len, pentru că el face parte din această învățătură, destul de repede veți avea parte de fericire. Foarte curând vor începe să apară schimbări în viața voastră, interioară și exterioară. În interior veți fi mai fericiți, și în exterior lucrurile vor fi mai bune.

Dacă începeți să practicați, să acordați atenție celorlalți și să începeți să vă îngrijiți conștient de ei, vă veți obișnui destul de repede cu această practică. Poate că în două săptămâni de practică veți putea elimina deja primul strat al prețuirii de sine. Putem vorbi de două nivele:

– unul extern,
– și altul intern, adânc înrădăcinat în noi. Este nivelul impulsurilor, instinctelor, și emoțiilor mai profunde. Acestea sunt mult mai greu de învins, mult mai greu de schimbat. Este nevoie deja de o înțelegere profundă a vacuității.

Veți vedea că cu cât veți lucra mai în profunzime, fericirea voastră va crește proporțional cu aceasta.

 

Puteți începe să practicați imediat

Ceea ce este frumos este că puteți începe practica imediat. Practica este atât de simplă încât deja puteți începe. Scopul acestui studiu este să vă pregătească pentru a pătrunde din ce în ce mai profund.

Așa cum v-am spus, Geshe Chekawa, după ce a văzut că cel bolnav de lepră sa vindecat, a decis să învețe publicul larg. Și dacă ascultați acest studiu având și înțelegerea vacuității , îl veți putea folosi pentru a vindeca oamenii. Dar numai dacă este însoțită de înțelepciune, dacă în același timp vă petreceți timpul înțelegând vacuitatea în profunzime.

Până la Chekawa, marii Lama credeau că oamenii nu aveau suficiente binefaceri pentru a înțelege, pentru a asimila aceste învățături și le-ar putea disprețui, așa că le-au păstrat în secret. Asta nu înseamnă că suntem cu mai buni decât ei, pericolul încă există. Dacă nu am făcut suficiente binefaceri, dacă nu am făcut mult bine în lume, învățătura se va păstra secretă față de noi. O veți auzi dar, probabil, nivelul de asimilare va fi diferit.

Acest studiu este de o mare simplitate. Ea a fost dată păstorilor, împreună cu câteva fraze cheie pentru a le reaminti învățătura.

Nu vă lăsați derutați de simplitatea acestui Lo Jong, pentru că el este complet ingenios. Este nevoie de un geniu pentru a scoate la lumină învățăturile Lo Jong – și de a le transmite într-un mod atât de simplu, așa cum este transmis aici.

Aceasta este una dintre cheile lumii noastre. Lucrurile care funcționează în lumea noastră stau pe această temelie pe care ne învață Lo Jong.

 

 Cele șapte principii ale Lo Jong-ului

Lo Jong are șapte principii, sau șapte puncte, sau șapte etape. Puteți folosi această diviziune în șapte pași și să faceți meditațiile pe etape. Puteți să vă dedicați o zi pe săptămână uneia dintre etape și să meditați. Dacă veți face asta, veți progresa foarte mult.

  1. Prima etapă sau principiu este baza dharmei – pregătirile preliminarii.
  2. A doua etapă este practica în sine care ne ajută să dezvoltăm aspirația spre iluminare, adică Bodhichita. Fără Bodhicitta, calea către iluminare nu poate fi finalizată.
  3. A treia etapă este cum să transformăm o problemă de viață într-o practică. Ce să facem când apare o problemă în viață. Se întâmplă ceva, se întâmplă un dezastru, apare o defecțiune, o problemă de sănătate. De exemplu:
    – Acum sunt bolnav și nu pot să practica.
    – sau astăzi am o întâlnire importantă, și nu pot practica.

Dacă lăsăm aceste lucruri să treacă peste noi, nu vom practica niciodată și moartea va veni peste noi. Prin urmare, această etapă este foarte importantă și unică a învățăturii Lo Jong.

  1. În a patra etapă este prezentat rezumatul practicii pentru întreaga viață. Această practică este atât pentru viață, cât și pentru moarte. Cum să murim, astfel încât să avem o șansă mai bună în viața viitoare, și cum să ne creștem șansele în această viață.
  2. În această etapă ni se dă un criteriu de măsură a progresului nostru, un criteriu de verificare dacă suntem buni practicanți. Deci, ni oferă modalități de măsurare a progresului nostru.

6 și 7. Apoi, șase și șapte sunt o colecție de sfaturi și instrucțiuni foarte practice. Dacă vă amintiți, acest studiu a fost predat păstorilor de iaci, care nu știau să scrie și să citească. Acestora li se dădeau de fiecare dată câte o scurtă propoziție, și veți vedea mai târziu că ele sunt foarte ambigue. De aceea este nevoie ca ele să fie explicate. Aceste propoziții sunt ca un titlu. O parte le vom învăța acum, iar cealaltă parte le vom învăța în studiul despre cuplul spiritual.

 

Cele cinci semne ale zilelor întunecoase

Conform cosmologiei budiste descrisă de Abhidharma Kosha, lumea este creată și distrusă, creată din nou și distrusă din nou, există eoni ai creației, eoni ai distrugerii, eoni intermediari. În fiecare eon există eoni intermediari. Acești eoni sunt perioade lungi de miliarde de ani, miliarde de miliarde de ani. În cursul 8 vom intra mai mult în aceste descrieri.

La începutul lumii, ființele sunt foarte pure. Se spune că ele trăiesc 80.000 de ani la început și aproape că nu au nevoie de hrană, iar mâncarea lor este foarte pură.

De-a lungul timpului, încep să apară afecțiunile mentale și să ia amploare. Se începe cu “asta este a mea, asta este a ta”, toate aceste limitări încep să se solidifice. După această împărțire, al meu –al tău, apar și alte afecțiuni mentale. Plecând de la :” nu lua de la mine” sau ” eu îmi iau de la tine”, pornesc resentimentele și gelozia, supărarea și așa mai departe.

Toate acestea nu fac decât să scurteze viața, să contamineze trupul; cu timpul, afecțiunile mentale se amplifică. Ca rezultat al duratei de viață mai scurte, vor exista tot mai multe boli, tot mai multe războaie și astfel viața decade din ce în ce, până când lumea va fi distrusă. Lumea este distrusă și o alta va începe din nou. Dar înainte de a fi distrusă, durata vieții va ajunge la zece ani. Deci, într-un eon, lumea începe cu durata de viață de optzeci de mii de ani și va scădea la zece.

Care este durata de viață astăzi? O sută de ani? Gândiți-vă acum, unde ne aflăm pe scala de la optzeci la zece. Vremurile noastre sunt în decădere.

  1. Primul semn este că viețile noastre sunt scurte, și asta este foarte important de realizat! Pentru a ajunge la iluminare este nevoie de multă muncă și de mult timp. Trebuie să ne pregătim condițiile pentru a putea practica. Este nevoie de mult timp, iar dacă viața este scurtă, atunci șansele noastre nu sunt bune, timpul lucrează în defavoarea noastră. Din fericire pentru noi, există profesori care predau Tantra, ce ne permite să ajungem la iluminare într-o singură viață. Dar oricum, pentru acest lucru este nevoie de multă muncă.
  2. Un alt semn este că facem multe, multe fapte rele: războaie, ucideri, furturi, fraude. Deschide-ți ziarele!
  3. Suntem plini de afecțiuni mentale, de sentimente distrugătoare care ne perturbă sufletul.
  4. Al patrulea semn este o concepția greșită. Această concepție este adânc înrădăcinată în noi. Credem cu tărie în lucrurile materiale. Cum știm asta? Ne petrecem majoritatea timpului căutând să le obținem: bani și obiecte. Lucrurile materiale includ, de asemenea, reputația, faima, lauda. Facem tot efortul ca oamenii să spună lucruri bune despre noi; facem efort să ne simțim bine, ceea ce este de asemenea material.
  5. Al cincilea semn este că perioada în care trăim este impură.

 

În maraton cu Lordul morții

Toate aceste cinci semne ne spun, de fapt că șansele noastre nu sunt bune și acest lucru este adevărat. Suntem într-un fel de maraton împotriva Lordului morții și el va veni repede pentru că trăim într-o perioadă în care viața este scurtă. Deci, ceea ce vom face până atunci, depinde în întregime de ordinea priorităților pe care o vom decide din acest moment până în momentul morții noastre. Iar rezultatul acestei vieți va depinde de ceea ce decidem să facem cu ea, chiar dacă apucăm sau nu.

Ce ne va influența ca să decidem asupra priorităților noastre? Este gradul de înțelegere a acestor lucruri. Este gradul de convingere pe care-l dobândiți de pe urma acestor învățături. Pentru că dacă auziți, dar nu credeți, atunci mergeți acasă și continuați să faceți aceleași lucruri ca și până acum. Dacă veți face un efort să învățați și să înțelegeți ceea ce predică toți acești mari Lama, există șansa să vă schimbați.

Deci suntem aici în maraton. Cu toate că vorbim încet, încet, zâmbim, de fapt fugim disperați pentru că moartea nu așteaptă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lecția 6 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 6
 
 
 
În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
În lecțiile trecute am discutat despre modalitățile de comportament și despre cum să evităm daunele și cum să ne înfrânăm instinctele care ne produc suferință.
 
Versetul 8:
 
8.             Fie ca toate acestea să nu mai fie niciodată pătate
                 De cele opt gânduri lumești
                 Și fie ca totul ca o iluzie să îl percep
                 Și, de lanțurile atașamentului, eu însumi să mă eliberez.
 
Ultimul cuvânt Shok care apare în verset înseamnă ”fie”. În limba tibetană se pune la sfârșit de frază.
 
După ce autorul ne-a descris toate practicile destinate de a ne deschide inima și a ne elimina semințele grele al căror rod ne produce numai suferință, în versetul 8 el ajunge la esență.
 
 
Lanțurile
 
Vom începe cu sfârșitul versetului. Ce sunt aceste lanțuri care ne leagă? Sunt lanțurile care ne leagă de Samsara. Ele ne înlănțuie de o existență suferindă. Cauza care ne determină să trăim în Samsara sunt afecțiunile noastre mentale și karma.
 
Afecțiunile mentale sunt cele care ne aduc necazuri. Se spune că există 84.000 de variante diferite ale acestora, cele principale fiind supărarea, ura, gelozia, ignoranța, dorința care nu înțelege de unde provin lucrurile în lumea noastră.
 
Dorința este o afecțiune mentală pentru că ne agită mintea.
 
Deci, aceste lanțuri sunt afecțiunile mentale care ne controlează și karmele pe care le-am acumulat în trecut, prin comportament, gândire și vorbire.
 
Ele ne leagă de Samsara până când vom învăța să ne desprindem de ea. Ele sunt lanțuri puternice care ne leagă strâns de Samsara. Cum știm asta? Pentru că încă ne mai aflăm aici în căutarea fericirii.
 
Nu este ușor să ne eliberăm de ele, iar pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură. Este nevoie de a ne crea condiții de meditație ca să le vedem în profunzime și să le distrugem.
 
Pentru acest lucru va trebui să ne dezvoltăm abilitățile meditative pentru a ajunge la concentrare maximă. De aceea, este nevoie de retreaturi, pentru că în viața zilnică nu ne putem concentra bine.
 
Bineînțeles că va trebui să medităm zilnic, poate o jumătate de oră, chiar și un sfert de oră este mai mult decât nimic.
 
Pentru a tăia rădăcina Samsarei este nevoie o lungă perioadă de concentrare profundă. Acesta este și motivul pentru care se merge pe perioade atât de lungi în retragere.
 
Oamenii care au fost în retreat spun că fiecare reclamă pe care au auzit-o vreodată apare în minte, lucru care deranjează foarte mult meditația.
 
Așa că va trebui să ne gândim de două ori la anunțurile pe care le ascultăm pentru că ele vor deveni factori de perturbare a meditației.
 
Este foarte important să fim atenți la ce ne expunem mintea, pentru că totul se înregistrează, totul rămâne în minte.
 
Pentru a ne elimina karma negativă nu este nevoie să ne amintim exact ceea ce am făcut. Deci, cum putem să ne lichidăm karma dacă nu ne amintim ce s-a întâmplat? Ea va apărea în viața noastră.
 
Cum? Sub forma aceluia care ne atacă sau ne rănește sau ne insultă, pentru că el vine din karma pe care am făcut-o.
 
Deci, se prea poate să nu știm ce l-a adus la noi, pentru că această percepție a modului de funcționare a mecanismului karmic este rezervată lui Buddha. Există multe persoane avansate care pot vedea acest mecanism.
 
Pe măsură ce meditați, veți începe să înțelegeți din ce în ce mai mult conexiunile dintre cauză și efect. Și, chiar dacă încă nu înțelegem, faptul că ni se întâmplă lucruri neplăcute, acestea ne arată ce fel de karmă avem.
 
Dacă vine cineva și ne insultă, el ne spune: ”M-ai insultat! Încetează de a mai insulta!”.
 
Dacă cineva vine și ne rănește, el ne spune: ”Ai rănit ființele! Nu ai păzit viața! Oprește-te de a mai face rău altora! Nu mai omorî!
 
Lumea ne învață în permanență și mai ales ne învață prin situațiile grele prin care trecem. Iar când ni se întâmplă lucruri neplăcute, în loc de a mai reacționa în modul nostru obișnuit: ”ah, uite ce mi-au făcut!”, să ne spunem: ”ah, asta trebuie să curăț, cu acest lucru trebuie să lucrez!
 
În limba engleză există o expresie frumoasă ”Grist for the mill”, adică grâul de moară. Lumea ne oferă în permanență grânele pe care să le zdrobim și de a ne crea iluminarea. Dacă în loc de a ne gândi că lucrurile există independent de noi, ne vom spune acum: “ah, s-a întors la mine!, este exact de ceea ce am nevoie!”, atunci fiecare situație va fi pentru noi o oportunitate și toată lumea va deveni un învățător.
 
Cel mai rapid mod de a progresa este de a înțelege că totul este o oportunitate și că fiecare este un învățător.
 
Ce înseamnă iluzia la care se referă versetul? Ea este gândul că lucrurile au o existență proprie de sine și neînțelegerea de unde vin lucrurile.
 
Iluzia este de a crede că mașina care ne lovește nu are nicio legătură cu noi.
 
Până când nu vom tăia lanțurile iluziei, lucrurile vor continua să ni se întâmple.
 
 
Cele opt gânduri lumești
 
În limba tibetană, cele opt gânduri lumești se spune:
 
འཇིག་རྟེན་ཆོས་བརྒྱད
Jikten chu gye
 
Jikten = lume. Aici are sensul de lumesc.
Chu = lucruri, în acest context înseamnă gânduri.
Gye = opt.
Deci, cele opt gânduri lumești. Dacă stăm să ne gândim bine, acestea rezumă tot ce facem și ne preocupă în Samsara.
 
 
Primul gând lumesc
 
Cu toți căutăm fericirea și fugim de suferință, nu este așa? Căutam să ne fie bine și nu dorim să ne fie rău. În aceste privințe, suntem cu toți egali.
 
Vrem cu toți să avem bani, mijloace de trai, lucruri, bunuri. Deci, primul gând lumesc este gândul de a obține lucruri: bani sau alte bunuri.
 
རྙེད་བཀུར་བྱུང་ན་དགའ།
Nyekur jung na ga
 
Ga = a fi bucuros,
Nyekur = lucruri materiale,
Jung na = dacă le obții.
Adică dacă obțin lucruri materiale atunci sunt mulțumit. Sau sunt bucuros dacă obțin ceva.
 
Această frază exprimă preocuparea noastră de a fugi după lucruri materiale.
 
Este important să înțelegem că nu scrie aici că este interzis să ne bucurăm de bunuri materiale. Ceea ce se spune este că ne petrecem timpul în căutarea acestor lucruri și credem că fericirea noastră depinde de ele, deoarece nu înțelegem de unde provin.
 
Pe când, toate acestea provin din ignoranță. Credem că vom avea mai mulți bani dacă furăm, de exemplu.
 
Atât timp cât nu vom înțelege de unde provin lucrurile noastre, de unde vin banii, acest fapt este primul din cele opt gânduri lumești care ne provoacă suferință.
 
Din cauza neînțelegerii provenienței bunurilor, vom comite fraude: poate vom fura, poate vom înșela, iar toate aceste ne vor aduce numai necazuri în viitor.
 
Deci, nu ne este interzis să ne bucurăm. Cel care a dobândit înțelepciunea înțelege de unde provin lucrurile și știe cum să planteze semințele abundenței, atunci când va apărea ceva în viață, atunci plăcerea lui va fi completă.
 
El va spune: “Oh, mi-a apărut acest lucru pentru că am fost darnic în trecut. Acesta este rodul generozității mele”.
 
El vede karma în acțiune și se bucură de mecanismul ei. Știe că deține control. Dacă el va fi în continuare generos va putea produce tot ceea ce își dorește.
 
Când înțelegem cum ajunge mâncarea în viața noastră, numai atunci ne vom bucura pe deplin de ea. Dalai Lama când ascultă muzică, este complet cufundat în ea sau când mănâncă se bucură de fiecare înghițitură și o savurează, pentru că nu mai este atașat de mâncare.
 
El nu mai gândește: ”cât este de gustoasă prăjitura, mai vreau una!”.
 
Dalai Lama înțelege că lucrurile bune se datorează generozității. Semințele plantate au rodit, iar acum se poate bucura de rod.
 
Și dacă înțelegeți bine aceste lucruri, atunci când veți primi ceva, oferiți-l altuia. În acest fel vă veți asigura să primiți mai târziu două lucruri similare cu primul.
 
Din punct de vedere karmic, nu există niciun ban în univers care să nu vină din generozitate și dăruire. Abundența vine numai din generozitate.
 
Banii nu garantează abundența. Puteți avea un sac plin de bani și să fiți în mijlocul deșertului și să nu existe niciun magazin din care să puteți cumpăra ceva.
 
În societatea noastră se perindă ideea că trebuie să muncim din greu pentru a obține cele necesare. Întrebarea este: oare munca grea aduce abundență?
 
Răspunsul este că dacă ar fi adevărat acest lucru, atunci toți cei care lucrează la pavatul drumurilor, ar fi fost plini de bani.
 
Dar, după cum știm, lucrurile nu stau așa. Oare abundența vine din faptul că suntem educați, că avem studii superioare? Dacă învățământul superior ar fi adus abundența, atunci oricine cu o asemenea educație ar fi plin de bani. După cum știm, sunt destui educați și trăiesc în lipsuri mari.
 
Ați auzit vreodată că sunt persoane care stau acasă și nu fac nimic, dar în schimb au mulți bani? Și sunt destui.
 
Deci, primul gând lumesc este gândul care caută abundența materială fără să înțeleagă de unde provine abundența materială. Garantat, va eșua, mai devreme sau mai târziu.
 
Ce se întâmplă dacă înșelăm și nu suntem prinși? Oare avem mai mulți bani acum pentru că am înșelat?
 
Acest lucru nu se poate întâmpla! Karma produce doar rezultate similare, nu este așa? Rodul va fi întotdeauna similar seminței karmice plantate în urma unui act făcut.
 
Care este rezultatul înșelătoriei? În viitor, vom fi noi înșelați sau vom trăi într-o lume în care oamenii se înșală unii pe alții sau nu putem avea încredere în nimeni.
 
Deci, dacă am primit bani, ei au venit numai din generozitate.
 
 
Al doilea gând lumesc
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Acest lucru înseamnă sunt supărat dacă nu obțin ceva.
 
Deci, primul gând lumesc este mulțumirea, bucuria pentru bunurile obținute. De exemplu, cineva este mulțumit de mașina lui nouă. Este ceva rău să avem o mașină nouă și să ne bucurăm de ea? Bineînțeles că nu.
 
Ce este greșit în acest gând? Faptul că nu înțelegem de unde ea vine, iar acest lucru creează Samsara. Și invers, dacă ne dorim o mașină sport roșie și nu avem bani să o cumpărăm, vom fi nemulțumiți și triști. Deci, primul gând este bucuria când obținem ceva, iar al doilea este nemulțumirea sau tristețea când nu putem obține ceea ce vrem.
 
 
Răbdarea care vine din înțelegere
 
Dacă până acum am făcut lucrurile așa cum ne-am obișnuit, învârtindu-ne mereu prin Samsara, de-abia acum începem să facem primii pași pentru a descifra secretul.
 
Ceva începe să se schimbe în înțelegerea noastră. Lucrurile vor începe să se miște puțin.
 
Deoarece cu toții avem miliarde de karme acumulate de-a lungul vremurilor, vom trăi perioade de tranziție, perioade în care încă ni se va părea că ”Cei drepți suferă și cei răi prosperă ”.
 
Deci, cel care se află pe află pe cale încă va mai avea eșecuri. El nu se va demoraliza în fața obstacolelor dacă înțelege învățătura.
 
El își spune: “Bine, bine, se întâmplă acum, este lecția pe care trebuie să o învăț”. El nu sare de bucurie când îi vine mașina roșie și nici nu se plânge că nu are o mașină roșie. El înțelege cum ajung lucrurile în viața lui și continuă să le creeze.
 
Sfatul este ca atunci când se întâmplă lucrurile, atunci când karma dă rezultate, să vă continuați calea.
 
Tot ceea ce trebuie făcut este să spuneți întotdeauna adevărul, să nu înșelați, să fiți amabili, să vă păstrați generozitatea, să vă păstrați comportamentul sexual corespunzător, să nu vorbiți aiurea, să nu vorbiți pe ton ridicat sau dur, să nu dezbinați și așa mai departe.
 
Păzirea jurămintelor este ceea ce creează viitorul.
 
Ceea ce vă rodește acum sunt semințele din trecut pe care le-ați plantat și pe care nu le-ți purificat. Karma s-a terminat. Iar acum veți continua să creați o lume nouă.
 
 
Al treilea și al patrulea gând lumesc
 
བདེ་བ་བྱུང་ན་དགའ།
Dewa jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Dewa = plăcere sau bucurie.
Dewa jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă mă simt bine.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu mă simt bine.
 
Cu toții căutăm să ne simțim bine. Dacă ne simțim bine, atunci totul e bine. Dacă nu ne simțim bine, vom fi sarcastici și iritați, nu vom vorbi frumos și așa mai departe.
 
Cine înțelege învățătura, că îi este bine sau rău, își păzește cu strictețe jurămintele.
 
De multe ori oamenii când sunt obosiți sau se simt rău se folosesc de această situație drept justificare, în sensul că își spun: “astăzi îmi este permis să mă supăr, să țip, să fiu urâcios sau să insult.
 
Cine le-a aprobat un asemenea comportament? Doamna karmă notează tot. Dacă sunt furioși și supărați, acestea se vor întoarce din nou asupra lor prin persoane care se vor comporta la fel ca și ei.
 
Cine înțelege mecanismul karmic, se simte bine sau rău, nu se lasă târât de sentimente și își păstrează un comportamentul adecvat, moral, integru, își menține o atitudine corectă față de ceilalți.
 
El își păzește mintea de a nu fi perturbată de sentimente grele, precum gelozia, ura, furia și așa mai departe.
 
Tot ceea ce trebuie este să ne reamintim de cauzalitatea corectă, de faptul că toate lucrurile sunt goale de orice natură și că tot ceea ce trăim este în funcție de ceea ce am semănat.
 
Indiferent că ne simțim bine sau rău, ne continuăm calea, ne continuăm practica. Nu vom mai spune: “Astăzi mă simt rău, nu pot să meditez”. Nu meditați, nu veți culege nici roadele meditației.
 
Dacă sunteți cu adevărat pe calea dharmei, datorită iubirii și a compasiunii față de ceilalți, atitudinea față de ceilalți nu ar trebui să fie deloc afectată de modul în care vă simțiți.
 
 
Al cincilea și al șaselea gând lumesc
 
སྙན་གྲགས་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Nyendrak jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Nyendrak = reputație sau faimă.
Nyedrak jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă am reputație bună.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu am reputație bună.
 
Ce facem în Samsara, din punct de vedere pozitiv?
– primul lucru pe care-l facem este să căutăm bunuri, bani.
– al doilea lucru este să ne simțim bine.
– al treilea lucru este să ne preocupăm de reputația noastră, numele nostru să fie bun.
 
Deci, dacă alții gândesc bine despre noi, avem un nume bun, atunci suntem mulțumiți. Iar dacă suntem criticați sau vorbiți de rău, suntem triști.
 
Aceste este modul nostru de a ne petrece majoritatea timpului.
 
În literatura budistă există o frumoasă poveste despre Sakya Pandita, unul dintre liderii spirituali ai curentului Sakya.
 
Pandita înseamnă în limba sanscrită înțelept. Sachia Pandita a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai mari înțelepți budiști. Se spune că a avut foarte mulți discipoli. Nepotul lui a ajuns în Mongolia, convertindu-l pe Khan la budism.
Cineva a întrebat: “De ce Sakya Pandita a avut atâta faimă?” Vreți să știți motivul karmic, cum să obțineți reputație și faimă?
Iată motivul karmic: Sakya Pandita a avut de tânăr un Lama. Povestea spune că Lama s-a îmbolnăvit, ajungând în situația când nu-și mai putea controla nevoile.
Datorită iubirii și a devotamentului necondiționat față de Lama, Sakya Pandita îi strângea și îi curăța fecalele cu propriile lui mâini, fără nici cel mai mic dezgust.
Datorită faptului că pentru el, Lama era o persoană sfântă, era Buddha, vedea în nevoile lui nectar divin. Acesta a fost motivul karmic care i-a adus faimă lui Sakya Pandita.
 
Problema noastră este că nu vedem cum funcționează karma, nu putem face legătura corectă între lucruri. Dacă avem faimă, înseamnă că am plantat semințele care trebuiau. Dar dacă nu, înseamnă că a venit vremea să înțelegem de unde vine ea și să începem să plantăm corect.
 
În concluzie, nu avem de ce ne bucura când avem faimă sau a ne întrista când nu o avem, pentru că ceea ce există în viața noastră este rezultatul trecutului. Nu mai avem ce face. Ceea ce putem face acum este doar să plantăm.
 
Ne întoarcem din nou la maestrul Shantideva, versetul 90:
 
                 Numele bun, lauda, chiar și gloria
                 Meritul meu nu mi-l cresc,
                 Nu-mi aduc nici un câștig, nu previn boala,
                 Nu-mi vor mări puterea și nici viața nu mi-o prelungesc.
 
De ce lauda, gloria sau numele bun nu pot face toate aceste? Pentru că ele sunt doar roadele karmice, sunt rezultate. Dacă dorim să beneficiem de ele, va trebui să le plantăm acum.
 
În versetul 92 se spune:
 
                 Sunt unii care pentru reputație
                 Își sacrifică averea și chiar se sinucid!
                 Ce mai pot face atunci cuvintele de laudă?
                 Cui le mai aduc plăcere, odată ce-au murit?
 
Oamenii care nu înțeleg cauzalitatea sunt dispuși să facă orice pentru reputație.
 
El spune: Ce putem face cu cuvintele de laudă? Dacă moartea va veni , cui le mai aduc plăcere?
 
Maestrul Shantideva vine să ne taie pofta de a mai fugi după aceste lucruri. Versetul 95:
 
                 Dacă lauda spre mine sau altcineva este îndreptată,
                 Cum pot beneficia de bucuria celui ce laudă?
                 Din moment ce bucuria este numai a lui,
                 Nicio fărâmă din ea nu va fi a mea!
 
El spune: ”Bucuria aparține celui ce laudă”. Cel ce laudă se bucură de faptul că vine și mă prețuiește, pentru că semănă semințele ca el să fie respectat. C u alte cuvinte, prin faptul că el mă prețuiește pe mine va fi el prețuit. Sunt atât de mulțumită că sunt respectată! Dar cu ce mă ajută?
 
Dacă sunt acum lăudată, înseamnă că a rodit sămânță și cu asta s-a terminat. Karma s-a dezintegrat. Acum trebuie să-mi creez una nouă.
 
Deci cel care trebuie să se bucure este cel care mă laudă, pentru că el își plantează semințele pentru noi laude.
 
 
Al șaptelea și al optulea gând lumesc
 
Ultima pereche de gânduri lumești este asemănătoare celei anterioare.
 
Tura tongken jung na ga înseamnă sunt bucuros când sunt lăudat sau sunt bucuros dacă se vorbește frumos de mine.
Mera jeken jung na miga înseamnă sunt supărat când nu sunt lăudat sau sunt supărat dacă nu se vorbește frumos de mine.
 
Iar el ne spune:
 
De ce trebuie să vă impresioneze ceea ce spun ei?
Dacă aveți sămânța karmică potrivită, atunci ei vor vorbi frumos despre voi.
Și, dacă ei vor vorbi frumos va fi numai în funcție de karma pe care ați semănat-o.
 
Versetul 98:
 
                 Laudele și altele la fel atenția mi-o distrag,
                 La deziluzia celor lumești mă înfrânează să ajung;
                 Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți
                 Și tot ceea ce-i mai bun în viață ele distrug.
 
Maestrul Shantideva dorește să ne strice goana după laude. El spune: Să spunem că vine cineva și ne laudă mult.
 
Acest lucru ne distrage atenția, începem să ne înfoiem în pene, să devenim aroganți și, ca urmare, spune el, ne înfrânează să ajungem la deziluzia lucrurilor lumești. Scopul nostru este să înțelegem că nu este nimic bun în Samsara.
 
Oamenii spun astăzi ceva, mâine altceva. În Samsara nu există niciun câștig. Trebuie să ieșim din ea.
 
Dacă acum avem un lucru bun, nu trebuie să ne agățăm de el. Nu există nicio garanție că mâine va fi totul la fel. Lucrurile se schimbă în permanență. Oamenii se ridică și coboară tot timpul.
 
                 ”Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți.”
 
Dacă vom căuta să fim tot timpul lăudați, atunci când altcineva începe să fie lăudat, ne va stârni gelozia.
 
Versetul 99:
 
                 Și dacă da, oare cel care pune la cale
                 Să nu fiu lăudat,
                 Nu este, de fapt, cel ce mă protejează să nu cad
                 În suferința tărâmurilor inferioare?
 
Mulți sunt cei care spun: ”Am muncit din greu, am făcut multe eforturi, hai acum, spune și tu ceva bun!”.
 
Ce spune maestrul Shantideva în continuare?
 
Versetul 101:
 
                 Cei ce calea îmi blochează
                 Ca spre tărâmul suferinței să nu mă îndrept
                 Sunt ca și Buddha ce binecuvântează.
                 Atunci, de ce să-mi revărs mânia pe ei?
 
Ne străduim tot timpul să fim lăudați, să fim apreciați, iar ceilalți nu ne laudă. Ce ne oferă aceștia prin faptul nu ne apreciază?
 
Ne dau o lecție bună. Maestrul Shantideva ne spune că cel de la care așteptăm să primim laude sau să ne spună un cuvânt bun este ca Buddha însuși care stă acolo și ne blochează calea de a nu cădea în infern.
 
În concluzie, omul trebuie să facă exact invers decât este obișnuit, adică în loc să aștepte să primească laude, va trebui să laude el pe alții, pentru că numai așa își va produce mereu binele.
 
 
Cele opt ale lui Arya Nagarjuna
 
Există o altă interpretare a “celor opt gânduri lumești“, subiect în care nu vom intra.
 
Arya Nagarjuna enumeră alte opt lucruri care indică un alt mod de a exprima neînțelegerea vacuității și sunt mult mai profunde.
 
Iată lista celor opt:
 
སྐྱེ་བ།
Kyewa
A începe
 
Lucrurile nu încep de la sine.
 
De exemplu, când începeți să plătiți chiria cu bani numerar, numai datorită karmei similare pe care o aveți atât voi cât și proprietarul de la care închiriați, veți fi determinați să considerați hârtia acestei convenții ca fiind valoroasă.
 
Hârtia în sine nu are valoare, dar faptul că ați avut grijă de alții în trecut vă permite să vedeți mormanul de hârtie acceptat în schimbul unui loc de ședere.
 
Deci, niciun obiect bun din viața voastră nu va începe niciodată fără vreun motiv, cu excepția faptului că ați făcut un lucru asemănător față de altcineva în trecut.
 
འག་པ།
Gakpa
A opri
 
 
Lucrurile nu se opresc de la sine.
 
Singurul motiv pentru care migrena se oprește este că ați avut grijă de durerea altcuiva.
 
Aspirina poate fi modul în care durerea de cap se oprește, dar nu explică și de ce se oprește.
 
Motivul pentru care durerea se oprește este că ați creat o karma bună atunci când ați avut grijă de cineva în trecut; karma rămâne cu voi ca o impresie lăsată în mintea voastră în trecut, după care se manifestă prin faptul că vă simți bine.
 
 
རྟག་པ།
Takpa
Invariabilitatea sau permanența
 
Lucrurile sunt invariabile.
 
Când veți ajunge în paradisul lui Buddha, fiecare detaliu din această lume vă va aduce fericirea totală.
 
Dacă lucrurile ar exista în sine, ele nu s-ar putea schimba niciodată.
 
Takpa este o consecință a gândirii că lucrurile există în sine. Dacă lucrurile ar fi avut o existență proprie de sine, Nirvana ar fi imposibilă.
 
 
ཆད་པ།
Chepa
A înceta
 
Nimic nu există, nimic nu contează. Înseamnă a gândi că, dacă nimic nu are o natură proprie în sine, atunci nimic nu contează.
 
འགྲོ་བ།
Drowa
A merge ( în sensul că sămânța merge sau germinează)
 
A crede că lucrurile merg, adică ”a merge din starea de cauza sau sămânța spre a deveni rezultat”.
 
Acest lucru înseamnă “în creștere”. Cu alte cuvinte, a merge înseamnă că sămânța devine lăstar.
 
 
གཅིག།
Chik
Unul (un singur lucru)
 
 
ཐ་དད།
Tade
Diferit (lucruri diferite)
 
Unul sau multe (diferite). Niciun obiect nu este un singur lucru sau multe lucruri, în sine.
 
Niciun lucru în sine nu apare independent de proiecțiile noastre create de karma pe care am acumulat-o în trecut.
 
 
འོང་བ།
Ongwa
A veni
 
A crede că lucrurile vin înseamnă că lucrurile se termină sau se opresc. Germenele răsare în timp se sămânța dispare sau este distrusă.
 
A spune că ” nu vine sau pleacă”, înseamnă că nu există cauză și efect așa cum credem.
 
Modul de a opri pe cei care se ceartă cu noi la serviciu este de a ne asuma vina pentru problemele lor și nu de a ne justifica sau a-i judeca pe alții.
 
Orice se întâmplă la locul de muncă este o iluzie: ceea ce ni se întâmplă nu se datorează lucrurilor care ne apar și pe care le credem că ar fi cauza imediată, ci a faptului că, cu mult timp în urmă, am lăsat o amprentă în conștiința noastră.
 
——–
 
În cursul 12, toate acestea sunt prezentate pe larg. Vom discuta puțin despre ce înseamnă ”lucrurile nu încep”.
 
După cum știm, orice lucru care apare în lumea noastră vine dintr-o cauză. Noi spunem: cauza dă un rezultat, rezultatul va deveni cauza viitoare și așa mai departe și așa încep lucrurile.
 
Ce este un lucru? Un lucru este ceva care are un început, mijloc și sfârșit. El a început cândva, va dura atâta timp cât există și într-o bună zi se va sfârși. Toate lucrurile, toate plăcerile și toată viața sunt supuse neîncetat schimbărilor.
 
Să începem să ne uităm mai îndeaproape. Oare lucrurile încep?
 
Este adevărat să spunem că fiecare lucru are un început? De fiecare dată este pusă întrebarea: cum a început Buddha? Cine l-a învățat?
 
Începem să căutăm începutul, deoarece mintea noastră samsarică dorește ca lucrurile să înceapă. Ni se pare că lucrurile încep, după care ele durează o perioadă de timp până ce se sfârșesc.
 
În Sutra inimii scrie: ” Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.
 
Ceea ce înseamnă ”nu încep și nu se termină”.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu încep? Următorul exercițiu este de ilustra eroarea pe care o face mintea noastră.
 
Voi lua o bucată de plastilină și voi crea ceva, iar voi uitați-vă la ceea ce fac. Întrebați-vă ce vreau să fac, ce doresc să creez.
 
Să presupunem că am aici o bilă de plastilină:
 
Ce am acum aici? O cană.
 
Cine sunt eu? Cea care creează o cană.
 
Iar acum ce am făcut? Un covrig.
 
Cine sunt eu acum? Eu sunt cea care creează covrigul sau sunt un covrigar.
 
Când vom decide cine sunt eu? Vom decide în funcție de ceea ce creez.
 
Dacă olarul face o cană, când am decis că el este olar sau că el face o cană?
Decidem după activitatea pe care o face.
 
Ce a precedat? Cana sau olarul?
 
După cum vedeți mintea noastră ne spune: mai întâi trebuie să existe olarul și numai apoi va face cana. Dacă olarul primește lut, el va face cana. Dar el nu va fi olar, până nu va exista cana! Când a început olarul să fie olar? Și când a început cana?
 
Oare această formă este începutul cănii? Nu neapărat, pentru că ea poate deveni un covrig.
 
Atunci, când a început cana?
 
Nu există olar, fără să existe cana. Mintea noastră fabrică povestea după rezultat.
 
 
Totul este un joc al iluziei
 
Am ajuns aici la partea doua a versetului 8:
 
                 ”Și fie ca totul ca o iluzie să percep
                 Și de lanțurile atașamentului eu însumi să mă eliberez”.
 
Permanent, mintea noastră ne spune povești despre realitate noastră. Ea fabrică poveștile dintr-un flux de rezultate karmice care se întâmplă tot timpul. Acest proces se petrece extrem de rapid, șaizeci și cinci pe secundă.
 
Pe baza fluxului de rodire karmică, inventăm o poveste. Ea este invenția noastră. Ea este în totalitate o proiecție a minții noastre asupra unui grup de date brute, date care sunt complet goale de orice natură.
 
Deci, nu putem spune că eu sunt olar, pentru că dintr-o singură mișcare pot fi covrigar. Acest lucru se întâmplă cu fiecare lucru din viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna ne spune că lucrurile nu încep. Iar dacă nici cana nu a început, cum poate ea să se termine? Deci, dacă nimic nu a început vreodată, cum ar putea el să se termine?
 
Toate acestea sunt subiecte de meditații foarte importante.
 
Ele ne ajută să înțelegem vacuitatea lucrurilor și să vedem că cel pe care ne-am supărat sau nu ne-a dat ceea ce am vrut sau nu ne-a lăudat nu a existat niciodată, ci a fost doar o invenție a noastră de la început până la sfârșit.
 
Când începem să înțelegem că nu avem pe cine să ne supărăm, automat și afecțiunile noastre mentale vor scădea. Nu există decât un curent de rezultate karmice și nimic mai mult.
 
– Lumea este goală de orice semnificație externă, cu excepția aceleia pe care o proiectăm,
– ea vine din semințe karmice pe care numai noi le plantăm,
– semințe care au fost plantate în urma a cât de buni am fost cu ceilalți.
 
 
A ne elibera din lanțurile celor trei adicții
 
Versetul nostru vorbește despre “a ne elibera de lanțurile atașamentului”. Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, ce a fost reîncarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche ne explică faptul că acest atașament este atașamentul de gândirea extremă că lucrurile există în sine (acest lucru însemnând că ele sunt invariabile și nu pot fi schimbate) și de gândirea că dacă lucrurile nu sunt așa cum par, atunci ele nu există deloc.
 
Acest citat este:
 
Shenpay chingwa le drol = eliberarea de lanțurile atașamentului,
Shenpa = atașament, adicție.
Chingwa = lanțuri.
Drol = eliberare.
Ngowo = esență sau natură.
Druppey = există, în sensul că există în sine.
Tak ta = extrema permanenței sau extrema existenței de sine.
Tenne mepay = permanența.
Che ta = extrema încetării sau nihilism.
 
Cu alte cuvinte, Changkya Rinpoche spune că ”eliberarea din lanțurile atașamentului” înseamnă de fapt eliberarea de cele două extreme: extrema existenței sau a permanenței și extrema inexistenței/nihilism.
 
Atunci când se spune că durerea samsarică este un bluf, aceasta nu înseamnă că nu ne doare.
 
Nu putem trece strada fără să nu fim atenți la mașinile care trec. Dacă cineva ne lovește și ne doare, această durere este un rezultat karmic provenit dintr-o acțiune trecută când noi am lovit pe alții, iar acum karma ne forțează să inventăm o poveste despre durere pe o colecție de date brute care sunt goale de orice natură.
 
Datorită vacuității, datorită faptului că totul este o proiecție și totul este un bluf, putem să ne creăm un alt bluf. Este ceea ce face Buddha.
 
Este modul de a ajunge la iluminare. Învățăm cum funcționează patentul și ne creăm paradisul. Și el va fi un bluf, dar cel puțin va fi cu mult mai plăcut și va fi la fel de real ca încăperea în care ne aflăm.
 
Vom încheia cu două versuri care trimit tuturor ființelor binecuvântarea noastră:
 
                 Mi-aș dori ca toate ființele
                 În orice loc se vor găsi,
                 Libere și fericite să poată fi.
 
                 Toate gândurile mele,
                 Toate vorbele
                 Și toate faptele pe care le fac,
                 A lor suferință, să înceteze.