Category: ACI 10 – Ghidul de viață al războinicului spiritual

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 2,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Trecem la primul capitol care începe călătoria noastră pe calea războinicului spiritual.

 

Beneficiile aspirației spre iluminare

Acesta este subiectul lecției noastre.

Aspirația spre iluminare

În tibetană se spune:

Jang chub sem kye

Jang chub — iluminare. În sanscrită Boddhi.
Bodd-hi. Budd-ha, vine din același cuvânt, Boddhi. Buddha este o ființă iluminată. Boddhi — iluminare.
Sem — minte, conștiință. În sanscrită Chitta.
Împreună Bodhichitta – Jang chub sem.
Cuvântul Kye , în tibetană, înseamnă trezire sau naștere sau creare.

Deci, mintea iluminată care se trezește.

În română spunem aspirația spre iluminare. Aceasta nu este traducerea literală, această combinație de cuvinte în tibetană înseamnă aspirație spre iluminare. Bodhicitta este o minte a iluminării, dar nu este mintea lui Buddha! Nu este mintea pe care o are o ființă iluminată, ci este o minte care tinde să ajungă la iluminare.

Cel care realizează adevărata bodhicitta, devine un bodhisattva.

Bodhicitta este o stare sublimă, foarte greu de realizat, la fel ca și perceperea vacuității, foarte rară. Bodhicitta nu este același lucru cu a percepe vacuitatea, dar au legătură.

Tibetanii sunt foarte drăguți și generoși: ei sunt de acord să ne numească bodhisattva chiar dacă nu avem încă bodhicitta. Dar, așa cum am spus, devenim un bodhisattva, un adevărat războinic spiritual care tinde să ajungă la iluminare, numai după ce am atins bodhicitta.

 

Cele cinci etape pe calea spre Iluminare

Există cinci etape/căii pe drumul spre iluminare:

1. Calea acumulării

Tsok Lam

Lam — cale,
Tsok — colecție, cumul, grupare sau a colecta, a acumula, a grupa.

Deci, prima cale este Calea acumulării.

Când începem să evoluăm către iluminare, aceasta este prima piatră de hotar peste care trebuie să trecem.

 

Renunțarea

Cum știm că am ajuns în acest loc? Aceasta este etapa în care am ajuns la Renunțare. Este un lucru foarte greu de realizat.

Pentru că ce este Renunțarea? Ea înseamnă renunțarea la concepția convențională, materialistă asupra lumii, care caută fericirea în lucrurile lumești. Renunțarea este o concepție asupra lumii care înțelege că fericirea nu poate veni din lucrurile lumești și, prin urmare, renunță la această căutare și își direcționează energia în domeniul spiritual.

Renunțarea este o stare mentală care realizează că tot ce am în această lume, că tot ceea ce este lumesc, material va trebui să pierd, fără excepție.

Prin urmare, dacă este adevărat că mintea nu încetează atunci când corpul încetează, toate aceste lucruri sunt lipsite de sens. Pentru că dacă există măcar un moment al minții după ce această viață s-a încheiat, atunci vor fi infinite momente după aceea, nu-i așa?

Și dacă există un număr infinit de astfel de momente ale minții, atunci în această infinitate a minții veșnice, viața pe care o ducem acum este o fărâmă din nenumăratele vieți și trece cât ai clipi din ochi. În rugăciunea „Sursa binefacerilor mele” se spune:

„Corpul și viața mea sunt trecătoare
Precum bulele din spuma unui val.”

Viața este ca un fulger, ca un nor, ceva care trece într-o clipită.

Cu toții suntem cufundați în ea și preocupați numai de ea. Fugim în permanență după lucruri materiale, crezând că ne vor face bine în această viață.

Maestrul Shantideva vorbește mult despre asta. El ne spune că în acest fel, ne epuizăm forțele și nu ne facem timp să căutăm ceea ce ne va aduce cu adevărat fericirea durabilă.

Toate lucrurile după care fugim să ne aducă fericirea, nu sunt durabile. Mașina pentru care am făcut efort ca să o cumpărăm, ori se va strica, ori va fi furată sau va fi lovită. La fel se întâmplă cu casa, cu partenerul. Ne consumăm energia pentru a ne câștiga existența, pentru a ne câștiga pâinea, pentru a ne simți bine, pentru a ne simți sănătoși, pentru a face gimnastică, pentru lucruri care sunt trecătoare și pe care nu le putem ține.

Oare ar trebui să încetăm să le mai facem? Nu!

Nu este nimic rău în a le face. Ceea ce este rău, este că pierdem perspectiva, pierdem contextul. Toată energia se duce spre ele și nu ne dedicăm timp lucrurilor care ne pot aduce fericirea durabilă și care să ne poată scoate din suferință.

Deci, problema nu este că facem aceste lucruri, ci că ne pierdem perspectiva și le facem exclusiv. Și de ce le facem exclusiv? Pentru că greșim și credem că de aici vine fericirea, vine satisfacția. Aceasta e problema.

A ajunge la Renunțare înseamnă înțelegerea profundă că toate lucrurile sunt deșarte, inutile, efemere și nu există niciunul dintre ele pe care să le putem lua cu noi. Și suntem la fel ca muștele care ies din ou, zboară puțin și mor. Suntem la fel, doar că durează puțin mai mult. Și asta este tot. Gândiți-vă la o imagine dramatică care să vă ajute să vă reamintiți de asta. Gândiți-vă la grămezile de compost. Toate aceste lucruri după care fugim, se vor transforma în compost. Și, de asemenea, și noi ne vom transforma în compost.

 

Cele opt gânduri lumești

Unde se duce energia mea? Întreaga zi mi-o petrec ca să mă simt bine, să fiu apreciată,

∙ Să am bani, lucruri, casă, mașină, familie,
∙ Să mă simt bine;
∙ Să fiu lăudată;
∙ Să am o reputație bună, să am un nume bun.

Acestea sunt lucrurile pe care le căutăm în viața noastră. Faceți un exercițiu și uitați-vă la acțiunile voastre să vedeți unde le puteți încadra în aceste patru categorii.

(În cursul 1, lecția 5, cele opt gânduri lumești sunt următoarele:

1. Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.
2. Suntem triști când nu obținem ceea ce dorim.

3. Suntem bucuroși când ne simțim bine.
4. Suntem triști când ne simțim prost.

5. Suntem bucuroși când avem reputație.
6. Suntem triști când nu o avem.

7. Suntem bucuroși când suntem lăudați.
8. Suntem triști când nu. )

 

Tot ce este lumesc, este în esență suferință

Când cineva ajunge la Renunțare, înțelege că mașina în sine este suferință.

Mașina nouă pe care am cumpărat-o va deveni într-o zi o mașină veche. Și asta este suferință! Mașina frumoasă, roșie și strălucitoare, adăpostește în ea probleme pentru mine. Acum trebuie să o întrețin, să o asigur, să o păstrez.

 

Nu este nimic în neregulă cu plăcerea

Dalai Lama stă și se bucură de ceea ce mănâncă. Înțelege el deșertăciunea mesei? Da. Asta înseamnă că nu ar trebui să ne bucurăm? Nu. Nu e nimic rău cu plăcerea.

Problema este că nu înțelegem de unde vine plăcerea și unde se duce, și ce este viața noastră.

Avem ceva bun în viață. Budismul nu are nimic împotriva acestui lucru [bun]. Este exact invers!

Ce fac îngerii? Cum își petrec ei viața? Sunt în permanentă desfătare.

Cu cât Renunțarea este mai puternică, cu atât ne deschidem mai mult spre adevărata plăcere, la orgasmul continuu, de un milion de ori mai intens. Asta fac îngerii. Deci, nu este nimic în neregulă cu plăcerea, dimpotrivă, calea nu este pentru a suferi!

În Renunțare înțelegem profund suferința din toate lucrurile lumești, inclusiv cele bune. Nu excludem plăcerea, dar înțelegem că, după o masă bună, la câteva ore stomacul se golește și vom suferi din nou de foame.

Vă amintiți de a patra perfecțiune – bucuria efortului? Este nevoie de multă muncă și mult efort pentru a ajunge în acest loc, pentru că dacă ar fi ușor, am fi fost deja acolo.

Dacă înțelegem ce ne învață Maestrul Shantideva, înțelegem de cât de multă energie avem nevoie și încet începem să ne schimbăm prioritățile. Începem să ne dezvoltăm aversiunea față de aceste lucruri, nu pentru că sunt rele în sine, ci pentru că atașamentul și preocuparea noastră față de ele ne provoacă suferință și, prin urmare, ele însele sunt suferință.

 

Realizare spirituală rară

Deci prima cale înseamnă realizarea Renunțării.

Renunțarea este o realizare spirituală extraordinară și foarte rară. Rar întâlnim pe cineva care a ajuns cu adevărat la Renunțare.

Lama Dvora Hla își amintește de o călugăriță din Marea Britanie care îi povestea că în tradiția Tharavada, călugărițele poartă robe de culoarea muștarului. Și când sosea un transport cu robe din Thailanda, călugărițele începeau să aleagă robele: un maro mai deschis sau una maro mai închis.

Dacă o călugăriță are doar roba pe care o poartă și încă se mai gândește ca maroul robei să fie așa și nu altfel, înseamnă că nu a ajuns cu adevărat la Renunțare.

Poate fi o persoană înconjurată cu tot ceea ce este mai bun, iar Dalai Lama este un exemplu minunat în acest sens: când locuia în Tibet, avea un palat cu 400 de camere și trăia în abundență. El a spus: „Tot ce-mi aparține este doar bolul de mâncare, roba pe care o port și ustensilele mele tantrice. Orice altceva nu-mi aparține”. Putem fi înconjurați de tot ceea ce este mai bun și să fim în Renunțare completă.

Renunțarea este o stare mentală care are și o expresie exterioară. Dar în principal este o stare mentală și este important să facem această distincție.

Deci nu este nimic în neregulă cu mașina pe care o avem, întrebarea este cum ne relaționăm față de ea, la ce ne folosește și în ce context o punem. Deci, dacă am o mașină și pot aduce oameni la un curs de dharma, voi cumpăra o mașină mai mare pentru a aduce mai mulți oameni, dacă am bani. Dar dacă am o mașină mare ca să fie mai mare decât a vecinului, aici este problema.

 

Acumularea de binefaceri pe Calea acumulării

Deci când am realizat Renunțarea, am urcat pe Calea acumulării. De ce se numește „Calea acumulării”? Pentru că începem să acumulăm karma care ne va permite să ajungem la a doua cale: Calea pregătirii.

„Calea acumulării” ne permite să acumulăm suficiente binefaceri, astfel încât mintea să fie purificată. Mintea se purifică ca rezultat al „Căii acumulării”. Facem Drip jang și Tsok sak.

Este nevoie de foarte mult timp pentru a purifica și acumula binefaceri. Când facem asta, ajungem la „Calea pregătirii”.

Ce se întâmplă ca urmare a faptului că mintea este mai pură? Este mult mai calmă, mult mai liniștită, nu mai este preocupată de prostii. Energia merge spre meditație, care ne pregătește pentru înțelepciune. Nu putem reuși decât în ​​meditație.

Când avem multe bunuri, mintea noastră este preocupată de ele, chiar dacă sunt lucruri bune. Chiar și dacă avem multe cărți de Dharma. Dacă ați încercat să meditați într-o cameră în care sunt multe cărți de Dharma, ele vă deranjează! Cu cât avem mai multe lucruri, cu atât mai mult atenția noastră este distrasă. Cu cât avem mai multe mustrări de conștiință sau lucruri pe care nu le-am purificat, nu vom reuși în meditație. Maestrul Shantideva ne va învăța în curând cum să acumulăm binefaceri.

 

2. Calea pregătirii

Jor Lam

Pe această cale practicăm meditația pentru a ajunge la Shine. Shi înseamnă pace/liniște.

Ne  — a rămâne în liniște/pace.

A rămâne în liniște este un nivel foarte înalt de meditație. Este nevoie de multă practică pentru a ajunge la Shine. Numai când am ajuns la el putem spune că suntem pe Calea pregătirii. Pregătirea pentru ce? Pentru a treia cale.

 

3. Calea perceperii

Tong Lam

Tong Lam înseamnă Calea perceperii, adică perceperea directă a vacuități.

Lam  — cale,
Tong — percepere.

După ce am atins Shine și vom face mult Vipashyana, vom percepe vacuitatea.

Vorbim mult despre pix și vacuitatea lui. Trebuie să auzim asta de 7000 de ori pentru a asimila cu adevărat. Ce înseamnă a asimila cu adevărat? Înseamnă că atunci când ni se întâmplă ceva rău, să nu uităm nici pentru o clipă vacuitatea situației. Poate vă amintiți de povestea călugărului care a fost torturat de regele Kalinka, care n-a uitat nicio clipă vacuitatea situației. (ea este menționată în sutra „Tăietorul de diamant”, cursul 6, lecția numărul 7).

Pe Calea perceperii experimentăm direct vacuitatea în meditație profundă. În care mintea se contopește cu vacuitatea, se spune ca apa în apă.

Calea perceperii este etapa decisivă pe calea noastră spirituală. Până atunci vom fi oameni obișnuiți, destinați să murim și să suferim. Începând de aici, am pornit pe calea spre iluminare. Oricine a ajuns aici îi este garantată iluminarea. Nu mai există cale de întoarcere. Este ceva ireversibil. Mintea celui care a trecut prin această experiență se schimbă fundamental.

Geshe Michael, a descris perceperea vacuității ca pe o întâlnire cu Dumnezeu, o întâlnire cu vacuitatea, cu spiritul divin.

Această experiență incredibilă, ne schimbă întreaga ființă. Ea ne transformă într-un Arya, o ființă înaltă din punct de vedere spiritual, căruia îi este garantată iluminarea după un număr mic de reîncarnări.

Cel ajuns pe Calea perceperii, își vede viitorul, vede exact cum și când va ajunge la iluminare. El își vede toate viețile viitoare, care vor fi minunate. S-ar putea să fie încă nevoit să moară, sau poate nu. Dar nu va mai fi suferință. Se prea poate să mai existe rămășițe de suferință datorită karmelor pe care le-a acumulat în trecut, dar el înțelege deja încotro se duce.

Cei care au perceput vacuitatea sunt neînfricați. Nu se mai tem de nimic și au văzut deja ziua în care vor deveni Buddha. Au certitudinea absolută în ceea ce au văzut. Au ceea ce noi numim Pramana. Au percepția corectă.

Ei știu exact ce au văzut. Deci nu mai există teamă. Ei știu ce au de făcut.

Deci, pentru a ajunge pe Calea perceperii, trebuie să trecem prin Calea pregătirii.

Și pentru a ajunge pe Calea pregătirii, trebuie mai întâi să acumulăm multe binefaceri, să ne purificăm mintea și să ajungem la Renunțare.

După ce am ajuns pe Calea perceperii, există și o a patra cale. Calea perceperii nu este suficientă, ea este doar începutul care ne scoate afară. Dar, el este un început minunat care promite un sfârșit fericit. De aici înainte, totul va fi bine.

Cu siguranță fiecare dintre noi va ajunge la iluminare! Ceea ce nu știm, este cât timp ne va lua până la iluminare. Și aceasta este o mare problemă, pentru că am fost deja în samsara, de nenumărate ori. Am urcat până la cea mai bună viață care există și am coborât în ​​infern, de nenumărate ori.

Până nu vom ajunge pe Calea perceperii, nu putem ști cât timp ne mai învârtim prin Samsara. Suferința în infern este enormă și nu vrem să ajungem acolo. Cel ajuns pe Calea perceperii, în mod garantat nu va mai cădea în tărâmurile inferioare.

Există patru etape pe Calea pregătirii. Ajunși în a treia etapă a acestei căi, înainte de perceperea vacuității, în mod garantat nu vom mai cădea în tărâmurile inferioare. Ea este o etapă bazată pe logică și în care înțelegerea vacuității este foarte profundă. Atât de profundă încât nu mai acumulăm karma negativă. S-ar putea să mai existe karme vechi care trebuie curățate, dar nu mai acumulăm karma negativă, pentru că înțelegerea noastră este atât de profundă. Comportamentul nostru va fi etic, pentru că înțelegem foarte bine cum funcționează lucrurile.

Înțelegerea vacuității merge mână în mână cu înțelegerea profundă a importanței comportamentului moral și a respectării jurămintelor.

Este extrem de greu pentru o persoană obișnuită să ajungă pe „Calea perceperii”. Este nevoie de multă practică, dar și asta nu garantează ajungerea acolo. Numai câțiva ajung acolo. Vrem să ne creștem șansele de a ajunge pe Calea perceperii. Pentru asta suntem aici.

Modul de a accelera procesul este Tantra. Tantra ne oferă o șansă reală de a ajunge acolo. Pentru a ajunge la Tantra, avem nevoie de toată pregătirea pe care o facem aici. Și de asemenea trebuie să ne angajăm să facem această muncă, pentru că nu este ușor. Dar este posibil.

 

4. Calea practicii

Gom Lam

Gom Lam — Calea practicii.

Ce practicăm? Practicăm ceea ce am perceput în experiența vacuității. Am dobândit înțelepciunea transcendentă, numită „perfecțiunea înțelepciunii”, despre care ne vorbește Sutra Inimii.

Aplicăm ceea ce am perceput. Calea poate dura aproape șapte vieți și toate aceste vieţi vor fi minunate!

Pe calea Gom lam se face multă meditație. Încep să vină conștientizări profunde. În sanscrită se numește Vipashyana. Toate procesele care se petrec în Gom lam, au loc în meditație foarte profundă și, prin urmare, este nevoie de Shine.

 

5. Calea – nimic nu mai este de învățat

Mi Lob Lam

 

A cincea cale se numește Mi Lob Lam, adică nimic nu mai este de învățat. Acest lucru înseamnă finalizarea căii – iluminarea.

Cine e cel care a terminat cu toată învățătura? Buddha. Adică sfârșitul căii. Un Buddha nu mai poate înceta să fie un Buddha.

„Este nevoie doar de două lucruri pentru asta.”

Buddha ne-a spus: „Doar de două lucruri este nevoie de a învârti roata: Tsok sak și Drip jang”. Purificarea faptelor rele și acumularea de binefaceri. Purificarea răului și acumularea binelui.

Cum facem Tsok sak? „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Totul depinde de cum ne comportăm față de ceilalți și maestrul Shantideva ne va vorbi mult despre asta.

 

Iluminarea lui Buddha față de Nirvana

Doresc să spun câteva cuvinte despre ce este iluminarea lui Buddha versus nirvana. Am făcut acest lucru în cursul 2 detaliat.

Iluminarea lui Buddha și Nirvana sunt două lucruri diferite. Pentru definiția exactă, mergeți la cursul 2.

 

Nirvana

În nirvana, sunt eliminate complet și definitiv toate afecțiunile mentale și semințele lor. Ce înseamnă asta? Nu mai pot fi supărat, mi-am pierdut și capacitatea de a mă mai supăra. În genele mele nu mai există supărarea.

Lama Dvora Hla, povestește despre Ken Rinpoche: „Ken Rinpoche era atât de drăguț. Îi aduceam tot felul de lucruri și îmi spunea: „Păstrează-le pentru tine!”. Ken Rinpoche nu avea nevoie de nimic! Și după ce-mi spunea: „Păstrează-le tu.”, scotea un Kit Kat și mi-l dădea.

Odată un avocat mi-a povestit că a călătorit în India și s-a întâlnit cu un călugăr budist care l-a găzduit în cabana lui. Cabana era mică și aproape că nu era nimic în ea, doar o saltea pe care dormea și într-o parte avea câteva obiecte. Călugărul îi spuse că Dalai Lama le-a binecuvântat și i le-a dat. El continuă: „Ia-le tu!”. Avocatul îi răspunse: „Nu, nu, sunt ale tale. Ți le-a dat Dalai Lama, sunt ale tale”. Cum primim binecuvântările? Le transmitem mai departe. Această poveste mi-a deschis inima.

În Nirvana scăpăm nu numai de supărare, dar și de toate emoțiile negative, de toate afecțiunile mentale: invidie, egoism, ignoranță. În acest curs vom face o listă cu toate afecțiunile asupra cărora veți putea medita.

Cum arată o astfel de persoană? Poate să arate la fel ca și noi. Nu vom vedea o mare diferență fizică. Probabil că nu mai este trist. Poate fi ca acel călugăr care și-a oferit ultimele lucruri pe care le are.

Deci, o persoană poate să stea și să mediteze, să-și purifice treptat mintea și să-și elimine afecțiunile mentale. Dar cu toate că acest lucru este necesar, nu o va aduce la deplina iluminare a lui Buddha.

În Hinayana, există texte minunate și foarte importante pe cale, cum ar fi „Abhidharma Kosha”, dar dacă ne uităm mai bine, o parte din ele nu cred că există iluminarea lui Buddha. Ele spun: „Buddha este ceva excepțional”. Iar noi spunem: “Nu! Oricare dintre noi poate deveni Buddha.” Dar pentru a finaliza calea trebuie să intrăm în Tantra. Fără Tantra este foarte greu și durează 300 de mii de eoni, după spusele lui Ken Rinpoche. Cât de mare este un eon? 10⁶⁰ de ani.

Care este problema că durează atât de mult timp? Cineva spunea: „Ce atâta grabă?”

Problema este că ființele suferă! Până nu ajung [eu] la iluminare, nu le pot ajuta.

Deci depinde de câtă compasiune am.

Nu este un lucru ușor de făcut într-o singură viață! Gândiți-vă! Asta presupune o schimbare drastică. Trebuie să practicați mult, trebuie să stați ore în șir pe perna de meditație. Ce vă determină să faceți asta? Doar marea voastră compasiune! Înțelegerea profundă că acesta este singura cale de a putea ajuta toate ființele. Fără asta veți găsi toate motivele să nu meditați.

Mulți oamenii fac multe lucruri bune în lume, dar nu ajung la capacitatea de a-i elibera și pe alții de suferință, până nu vor ajunge la a cincea cale.

Nu am epuizat subiectul aici. Am spus că cel ajuns la Nirvana și-a eliminat toate afecțiunile mentale și semințele lor. Dar există încă și alte semințe, care îl împiedică să devină un Buddha complet, iar acestea sunt obstacolele în calea omniscienței. „Și acestea”, a spus Dalai Lama, „sunt mult, mult, mult mai greu de eliminat”. Singura modalitate de a le elimina este cu Bodhicitta!

Nirvana este o plăcere enormă. Omul poate avea în nirvana un corp care suferă, pentru că este o rămășiță a vechilor karme. Dar nu mai acumulează nimic negativ, iar când corpul moare, nu va mai avea un corp suferind. El poate rămâne în plăcere miliarde de ani, dar în cele din urmă va trebui să iasă din ea, pentru a urca pe calea Mahayana. Deci spunem că este o pierdere de timp!

Un Bodhisattva care se află pe calea Mahayana și care practică să ajungă la iluminarea deplină, de dragul tuturor ființelor, va exista o etapă în practica sa în care este deja atât de avansat pe cale, iar plăcerea meditației este atât de mare, încât făcând încă un pas poate ajunge la Nirvana. Dar un Bodhisattva a jurat că nu va face acest pas și îl roagă pe al lui Lama să-l împiedice să facă acest pas.

Aceasta este ceea ce numim nirvana inferioară. Plăcerea ei este extraordinară, dar în mod deliberat nu facem acest pas, pentru că ne pregătim pentru plăcerea lui Buddha, care este cu mult mai mare. Și, în același timp, poate ajuta și toate ființele.

Ceea ce vă spun este povestea Sutrei. În Tantra lucrurile se schimbă puțin. Dar vom ajunge acolo prin Tantra, pentru că nu putem aștepta 300 de mii de eoni.

 

Iluminarea totală a lui Buddha

Diferența dintre nirvana și iluminarea lui Buddha este omnisciența.

O persoană își poate elimina toate afecțiunile mentale, dar nu are atotcunoașterea. Ea nu știe de ce am nevoie pentru a ajunge la nirvana. În schimb Buddha știe exact de ce are nevoie fiecare ființă pentru a ajunge la Nirvana.

 

Bodhicitta este factorul decisiv care duce la iluminarea totală

Ce determină ființa să dobândească omnisciența? Dorința de a-i ajuta pe ceilalți, Bodhicitta. Ceea ce îl diferențiază pe cel care ajunge la nirvana inferioară (această realizare nu este deloc inferioară, dar este considerată inferioară față de iluminarea lui Buddha) de cel iluminat, este dacă are Bodhicitta sau nu. Dacă a mers pe calea Mahayana sau nu. Calea Mahayana se numește Carul cel Mare sau Scopul înalt. Este dorința de a ajunge la iluminare, de dragul tuturor ființelor și de a le ajuta să iasă din suferință. Asta face diferența.

Pentru a ajunge la omnisciență, trebuie să vrem să ajutăm pe toată lumea. Fără această dorință de a ajuta pe toată lumea, nu putem avea abilitatea de a ști de ce au [ele] nevoie. Avem nevoie de bodhicitta.

 

Bodhicitta este sursa multor virtuți minunate.

Maestrul Shantideva expune în versetele sale virtuțile realizării bodhicitta, pentru că ea ne aduce la iluminarea deplină a lui Buddha.

De unde va veni Bodhicitta? Din practica „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

 

Câteva aspecte din măreția lui Buddha

∙ La iluminarea totală a lui Buddha, mintea noastră se schimbă în mintea pe deplin iluminată a lui Buddha. O minte omniscientă. El percepe cu acuratețe toate lucrurile care există, toate fenomenele din lume, ceea ce am numit dharma.

∙ Buddha are capacitatea de a trimite replicile sale. El poate apărea sub diverse forme. El poate apărea simultan pe mai multe planete.

∙ Buddha se poate afla simultan în mai multe locuri, în funcție de nevoile ființelor. Și se întâmplă spontan.

∙ Și se întâmplă tot timpul în jurul nostru.

 

Cum de nu l-am întâlnit încă pe Buddha?

Oamenii spun „Unde sunt acești Buddha? De ce nu i-am întâlnit?”

Întrebarea este: Cum știi că nu te-ai întâlnit cu el? Nu știi dacă persoana de lângă tine nu este așa. Și, de fapt, datorită bunătății lui Buddha, suntem aici. Va veni ziua când vom vedea asta.

Se povestește despre marele Maestru Asanga că și-a dorit foarte mult să-l cunoască pe Maitreya. Timp de trei ani s-a retras într-o peșteră în tăcere, unde a meditat și s-a rugat lui Maitreya să vină, dar el nu a venit. A părăsit peștera și după un timp s-a izolat încă trei ani. Și asta a făcut de patru ori. A stat retras timp de 12 de ani și nu l-a putut întâlni pe Maitreya. După 12 ani în peșteră, mintea maestrului devenise foarte pură și nu îl întâlnise încă pe Maitreya. Maestrul Asanga ieși din peșteră și văzu un câine rănit întins pe jos. O căruță trecuse peste el. Compasiunea lui Asanga era enormă și dori să ajute câinele.

Când se aplecă asupra lui văzu că rana câinelui era plină de viermi. Asanga își spuse: „Mai întâi trebuie să-l curăț de viermi, dar sunt mici și dacă îi apuc cu mâna o să-i rănesc”. El avea multă compasiune și pentru viermi.

 „Am să-i scot cu limba, unul câte unul.” Apoi se apleacă, și când se uită îl vede pe Maitreya! Asanga îi spune “Unde ai fost? M-am rugat la tine 12 ani, unde ai fost”? Maitreya îi răspunde: „Am fost alături de tine 12 ani. Dar nu ai fost suficient de curat ca să mă vezi. Acest ultim act al tău de compasiune, este ceea ce trebuia pentru a o desăvârși și iată-mă acum!”.

Asanga era atât de fericit, îl ia pe Maitreya, și îl pune pe umeri și fuge în oraș ca să le arate tuturor pe Maitreya. Localnici văzându-l se întrebau: „Cine este nebunul care aleargă cu un câine rănit pe umeri”? Ei nu aveau puritatea să-l vadă pe Maitreya.

Deci unde este acest Buddha? Poate este chiar lângă voi!

 

Definiția lui Maitreya a Bodhicittei

Sem kye pa nyi shendun chir
yang dak dzok pay jang chub do

Sem — minte, conștiință,
Kye  — a se trezi,

Sem kye înseamnă mintea care se trezește și este prescurtarea numelui Jang chub sem kye, adică Bodhicitta.

Shen         — ceilalți,
Dun chir — pentru,

Dzok pay — absolut, total.
Yang dak — complet.

Jang chub — iluminare.
Yang dak dzok pay — absolut completă .

Do — a aspira.

Definiția este:

„Bodhicitta este dorința de a atinge iluminarea absolut completă de dragul tuturor ființelor” sau „Mintea care se trezește și aspiră spre iluminarea completă pentru toate ființele”.

Ce înseamnă pentru toate ființele? Înseamnă să le putem aduce la iluminare. Acesta este sensul. Dar nu este scris în cuvinte.

În cursul 2, există definiția lungă a Bodhicittei.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Capitolele textului „Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Textul are zece capitole:

1. Primul capitol – Beneficiile aspirației spre iluminare

Pen yun

Pen yun — beneficii, virtuți.

Acestea sunt beneficiile dezvoltării aspirației pentru iluminare.

După cum am menționat, cartea este un „Ghid de viață al războinicului spiritual”, iar principala armă a „războinicului spiritual” în lupta sa cu afecțiunile mentale, este „bodhicitta”- aspirația spre iluminare.

Unde se află câmpul de luptă? În mintea noastră.

Dar ca să ajungem pe câmpul de luptă avem nevoie de ceva care să ne provoace, să ne pună față în față cu mintea noastră:

– locul nostru de muncă.
– partenerul nostru
– copiii noștri.
– vecinii noștri.

Acolo unde ne aflăm este câmpul de bătălie. Cine este inamicul? Mintea! Inamicul se ascunde în mintea noastră. Ce ne face să ne confruntăm cu dușmanii care stau în mintea noastră? Contactul cu oamenii din jurul nostru, fie cu cei de la serviciu, fie cu cei din familie, sau cei de acolo unde vă aflați.

Este cu mult mai dificil să învingem inamicul din mintea noastră decât inamicul fizic din exterior.

Textul conține toate etapele începând de la scopul îngust, cel mediu și cel înalt.

 

2. Al doilea capitol – Purificarea faptelor rele

în tibetană se numește:

Dikpa Shakpa

Dikpa — păcat, faptă rea. Sunt toate obstacolele pe care le avem în mintea noastră, toate erorile minții.

Shakpa este un cuvânt care înseamnă literalmente a despica un trunchi de copac. El este actul de a ne purifica mintea. Ne deschidem și distrugem afecțiunea mentală. Putem spune în română: purificarea răului din minte.

Deci, Dikpa shakpa înseamnă confesiune, spovedanie și purificare.

Confesiunea face parte din purificare.

Pentru a distruge răul, mai întâi va trebui să spun adevărul despre el. Înainte de a putea să încetez de a mai minții, va trebui să recunosc adevărul că mint, altfel nu am ce să purific. Deci, primul lucru în purificare este să recunosc ceea ce fac, de a vedea că fac asta!

Cu toții vrem să arătăm bine în ochii noștri, ne spunem „Sunt bun”, „Sunt drăguț”, dar până nu vom vedea greșeala teribilă pe care o facem – care ne face să suferim și să murim, nu o vom putea distruge. Așa că mai întâi trebuie să începem să o vedem. Iar pentru a o vedea trebuie să practicăm. Altfel vom rămâne cu o idee pe care o avem despre noi, fără să vedem în mod corect. Pentru a vedea cu adevărat, trebuie să ne urmărim gândurile prin a ne ține carnețelul și prin a medita.

Primul pas este Shakpa. Dacă sunteți practicanți serioși și vreți să vă distrugeți afecțiunile mentale, trebuie să vă confesați profesorului vostru sau unui prieten spiritual în care vă puteți încrede. Și vă invit să vă găsiți o persoană de încredere și să practicați Shakpa.

Unul poate spune spre celălalt: „Astăzi am țipat la vecin fără să mă stăpânesc și numai după aceea mi-am dat seama de ceea ce am făcut!”. Dacă ascundem de fiecare dată aceste lucruri, nu le vom suprima niciodată.

Ați întâlnit călugări sau călugărițe? Există o puritate care radiază din ei. Și asta datorită angajamentelor pe care și le-au luat, şi faptului că la fiecare două săptămâni, ei fac Shakpa.

Nu trebuie să așteptați două săptămâni și nu trebuie să fiți călugări pentru asta. Dacă v-ați surprins că ați încălcat jurămintele, faceți Shakpa în fața prietenului vostru. Fără asta nu există purificare. Mulți ani m-am înșelat făcând asta [confesiunea] între mine și eu însumi. Aceasta este problema.

Textul ne descrie procesul de a ne pregăti bine să ajungem la acele calități minunate, necesare pentru a fi un înger. Este imposibil să devenim un înger și să păstrăm tot acest rău în mintea noastră. E imposibil. De aceea, maestrul ne oferă calea de purificare.

 

3. Al treilea capitol – Realizarea aspirației pentru iluminare.

Jang chub kyi sem sung wa

 

Jang Chub Sem — Bodhicitta,
Sem                        — minte, conștiință,
Jang chub           — iluminare,
Deci, mintea iluminată care este Bodhicitta. Dar asta nu înseamnă mintea lui Buddha, iluminarea.

Jang Chub Sem înseamnă mintea care aspiră spre iluminare // realizarea aspirației pentru iluminare.

Realizarea aspirației spre iluminare cuprinde:

a. Cum să ne dezvoltăm starea de spirit a unui bodhisattva, a „războinicului spiritual”.

b. Ceremonia de a ne angaja să devenim un bodhisattva. După ce o persoană a învățat aceste lucruri și a decis să meargă pe cale, și să realizeze starea de ființă iluminată, are loc o ceremonie în care ea va spune: „Mă angajez să urmez această cale”. Această ceremonie se face în fața unui Lama, în fața învățătorului pe care îl apreciem. Ceremonia are câteva etape.

Acest capitol, conține multe metode de a acumula binefaceri. Pentru a ieși din suferința în care ne aflăm, avem nevoie să acumulăm multă karma bună.

∙ Capitolul doi ne învață cum să purificăm răul din noi, iar

∙ Al treilea capitol ne învață cum să acumulăm binele în noi.

Următoarea poveste este despre Buddha, care întotdeauna era înconjurat de grupul lui de discipoli. Deseori veneau oameni care doreau să se alăture ordinului de călugări, iar discipolii cei mai apropiați de Buddha trebuiau să discute cu cei dornici, înainte de a deveni călugări, pentru a împiedica pe cineva nepotrivit să intre în Sangha. Trebuie știut că acești discipoli erau practicanți foarte avansați și cu multe abilități psihice.

Deci, aici ne referim la discipolul Shari Putra care avea capacitatea de a citi mintea oamenilor și de a verifica dacă persoana respectivă era potrivită să devină călugăr și să facă față regulilor dure ale călugărilor și așa mai departe. Într-o zi veni un tânăr la Shari Putra. Shari Putra îi citi mintea și înțelese că acesta avea prea puține binefaceri, iar fără binefaceri și fără karma, nu ar fi putut să îndure o viața spirituală intensă. Mai mult de atât, tânărul era și înapoiat mental.

Toate acestea îl făcură pe Shari Putra să decidă să nu-l primească pe tânăr în mănăstire.

Dar, Buddha, desigur, auzi tot ce se întâmplă și îl întrebă pe Shari Putra: “Cine era acel tânăr?” Iar el îi spuse: “Oh, Lord Buddha, el nu era potrivit pentru noi”. Buddha spuse: “Adu-l înapoi!”. Îl chemară pe tânăr înapoi, iar Lordul Buddha îl învăță pe tânăr următoarea practică:

Lord Buddha: “Spune Tsok Sak”

Tânărul repetă: ”Tsok Sak”
Lord Buddha: ”Spune acum Drip Jang”
Tânărul repetă: ”Drip Jang”
Lord Buddha: ”Foarte bine, și acum spune Tsok Sak, Drip Jang”

Tânărul nu reuși să țină minte cele două cuvinte și îi spuse lui Buddha: ”Nu pot!”

Lord Buddha din nou spuse: ”spune Tsok Sak, Drip Jang!”

Tânărul: ”Nu pot!”

Atunci Buddha îi dădu o mătură și îi spuse: “În fiecare dimineață, vei curăța templul unde învățăm, iar când vei mătura, atunci când mergi spre dreapta, să spui Tsok Sak, iar când mergi la stânga să spui Drip Jang”.

Aceasta a fost practica acestui tânăr și se spune că a ajuns Arhat și că a condus mulți oameni la Nirvana mai târziu, acest lucru fiind rezultatul actului de curățare a templului lui Buddha în fiecare zi și a executării îndrumărilor învățătorului.

Aceasta este povestea. Ideea Tsok Sak și Drip Jang era ca atunci când tânărul mătura, își spunea de fapt: “Acum adun binefacere, acum scap de karma negativă, acum adun fapte bune, acum purific“. Și aceasta a fost toata practica lui, la început. Deci,

Drip Jang — înseamnă a purifica afecțiunile mentale,
Tsok Sak  — înseamnă a acumula binefaceri.

Maestrul spune: „Avem nevoie doar de două lucruri pentru a ajunge la iluminare: de Drip jang și de Tsok sak”.

 

4. Al patrulea capitol – A învăța să fim atenți

Bak yu tenpa

Tenpa  — capitol,
Bak yu — atenție, prudență.

Acest cuvânt este folosit de mireasa tânără. În țările asiatice, tânăra mireasă va trebui să locuiască cu familia soțului ei și să servească întreaga familie. Ea devine sclava întregii familii, și soacra ei o ține din scurt.

Așa că mireasa trebuie să muncească din greu, să fie foarte atentă în tot ceea ce face și caută cât mai mult să nu iasă în evidență. Deci, Bak yu este atenția/prudența pe care o dezvoltă mireasa față de soacra ei ca să nu-i stea pe cap. Atenția față de ce?

Deoarece dorim să ne dezvoltăm o minte a iluminării, o minte foarte puternică și pură, trebuie să începem să fim atenți la ceea ce facem cu mintea noastră. Ce se întâmplă în mintea noastră? Ce gânduri avem?

La început suntem doar un „prunc bodhisattva”.  Nu suntem antrenați să fim atenți la mintea noastră, pentru că avem obiceiuri foarte puternice în modul în care ne comportăm. Deci, acum vom fi atenți la ceea ce spunem, la ceea ce facem, la cum ne comportăm. Ceea ce facem ne avansează pe cale sau nu ? Aceasta este atenția care supraveghează tot timpul la ceea ce se întâmplă.

 

5. Al cincelea capitol – A păstra vigilența

Sheshin sungwa

Sheshin este câinele de pază sau vigilența. Vigilența – este un fel de alarmă pe care o avem în minte ce ne avertizează atunci când suntem pe cale să ne comportăm prost și ne menține concentrați pe ceea ce ar trebui să ne gândim. Este un factor mental pe care îl avem cu toții, dar foarte slab. El se dezvoltă cu practica și în meditație.

Prin faptul că ne-am dedicat căii, ne-am luat jurămintele, începem treptat să ne întărim vigilența, să fim cu băgare de seamă la ceea ce spunem și facem. Vigilența este ca un ceas deșteptător care ne trezește când am depășit linia: n-ar fi trebuit să spun asta, n-ar fi trebuit să bârfesc.

Chiar și în meditație ne uităm tot timpul unde se află mintea. Și același lucru îl facem și în afara meditației.

În meditație este același factor mental care ne ajută să menținem mintea pe obiectul său.

Să zicem că meditez și spun: „Mă voi uita cu ochii minți la imaginea lui Buddha și voi rămâne doar cu această imagine”. Ce se va întâmpla? În zece secunde mintea va fi în altă parte. Vigilența îmi spune: Unde-i Buddha? Unde ești tu și unde este Buddha? Aceasta este alarma care mă face atentă că mintea a plecat în altă parte. După care vine Drenpa. Reamintirea. Îmi aduc aminte care mi-a fost obiectul de meditație și revin asupra lui.

„Oh! Am bârfit. Nu ar fi trebuit să bârfesc”. M-am trezit și mi-am adus aminte că am luat un jurământ să nu fac asta.

Acest curs atinge capitolele de la unu până la cinci. Vom face doar o mică parte din aceste capitole. Nu avem suficient timp să trecem prin toate și este păcat pentru că versetele sunt foarte frumoase.

Pentru Geshe Michael, alegerea versetelor a fost grea pentru că nu este timp să se treacă prin toate. În cursul 11 ​​se fac capitolele șase, șapte, opt.

 

6. Capitolul al șaselea – Răbdarea

Sopa tenpa

Sopa              — răbdare,
Tenpa           — capitol.
Sopa tenpa — capitolul despre răbdare.

Aceasta este arta de a ucide supărarea. Arta de a nu ne enerva atunci când circumstanțele justifică să ne enervăm. Capitolul șase este o capodoperă despre cum să ne învingem supărarea și conține multe metode:

– Unele dintre ele sunt metode de a ne înfrâna supărarea.

– Și altele sunt metode de eliminare a supărării. Eliminând supărarea nu vom mai avea ce să mai înfrânăm.

Dacă încă nu am eliminat supărarea, trebuie să învățăm mai întâi să nu o lăsăm să ne stăpânească atunci când apare, ci să o înfrânăm.

Pentru a ajunge să ne eliminăm supărarea, trebuie mai întâi să ne-o înfrânăm.

1. 1. Deci primul tip de metode se numesc „metode temporare”.
   2. Și al doilea tip se numesc „metode supreme”, care o elimină complet.

Ambele tipuri sunt prezentate în seminarul „Ucide supărarea”.

 

 7. Al șaptelea capitol – Bucuria efortului

Tsundru tenpa

Tsundru — efort,
Tenpa      — capitol.

Deci, capitolul despre efort.

Am tradus titlul capitolului „Bucuria efortului”. A fi entuziasmat, bucuros de a face lucruri bune.

 

8. Al optulea capitol – Meditația

Samten tenpa

Samten — meditație.

În capitolul opt, maestrul vorbește despre a merge în pădure și a ne izola, după care ne vorbește despre schimbarea de sine cu ceilalți.

El ne spune: „Vrei să reușești pe calea ta spirituală? Mută linia de separare dintre tine și ceilalți. Include-i și pe ceilalți în ceea ce definești «eu»”.

 

9. Al nouălea capitol – Înțelepciunea

Sherab kyi leu

Sherab  — înțelepciune,
Leu         — capitol, diviziune, secțiune.

Acesta este capitolul despre înțelepciune. Despre ce se vorbește în el? Despre vacuitate. Maestrul prezintă demonstrații ale vacuității, despre cum să percepem vacuitatea, ce este vacuitatea. El dispută cu diferite școli budiste care nu înțeleg vacuitatea și care o prezintă greșit.

Maestrul Shantideva a fost un logician extraordinar. El dezbate cu un adversar imaginar care reprezintă mintea noastră plină de toate concepțiile greșite pe care le avem despre vacuitate. Prin dezbatere el le doboară pe fiecare în parte.

 

10. Al zecelea capitol – Dedicarea

Ngoway leu

Ngowa — dedicare.

La sfârșitul fiecărei lecții trimitem karma. Când studiem dharma, învățăm modalități de a ajunge în paradisul îngerilor și acumulăm karma minunată, chiar și atunci când doar o auzim. Câți locuitori sunt în România? Câți suntem aici?

Ce facem cu această karmă minunată pe care o acumulăm? O trimitem mai departe. Acest lucru o sporește, o multiplică. De câte ori mai mare? Depinde la câți oameni am trimis-o.

Dacă o trimitem la o persoană, se dublează. Dacă o trimitem la trei – se triplează. Dacă o trimitem la toate ființele, devine imensă.

Acest capitol este scurt, are doar 58 de versete.

 

Generozitatea care ne îmbogățește pe toți

Am spus la începutul acestei lecții că unul dintre lucrurile pe care vi le cer să le faceți sunt temele de casă, astfel încât să puteți fi preciși în transmiterea învățăturii, iar aceasta este ideea lui Ngowa, de a le transmite mai departe. Numai în acest fel veți acumula binefaceri ca să puteți progresa pe cale.

Dacă lucrați într-o firmă și postul de director a rămas vacant, cineva va trebui să fie promovat: poate voi sau colegul vostru. Ce facem de obicei când vrem noi postul? Ne promovăm pe noi înșine, ne lăudăm, intrăm în competiție cu celălalt, încercăm să demonstrăm că suntem mai buni ca el. Vrem slujba, nu? Suntem condiționați să acționăm așa. Credem că asta ne va face fericiți.

Ce ne spune maestrul Shantideva?

Cu cât ajut pe alții să avanseze, cu atât voi acumula karma pentru a avansa mai departe.

Geshe Michael este un exemplu minunat în acest sens.

Vreți să avansați, ajutați-i pe alții să avanseze. Aceasta este karma. Acționați fără reținere și fără ezitare; fără să stați pe gânduri.

Ideea este să adoptăm motivația care spune: cu cât fac mai mult bine altora, eu nu am ce pierde. Nu am nimic de pierdut promovând pe alții. Cu cât îi susțin pe ceilalți să meargă mai departe, cu atât voi merge mai departe. Aceasta este karma progresului, nu există altă karmă. Cu cât promovăm mai mult pe cineva și îi dăm putere, [cu atât] vom deveni noi mai puternici. Karma de a deveni mai puternici este împuternicirea altora! În cele din urmă ni se va oferi postul.

 

Legătura dintre capitolele textului și cele șase perfecțiuni

Acest text este baza pentru dezvoltarea perfecțiunilor bodhisattva. Un bodhisattva, ajunge la nivelul sublim al lui Buddha prin dezvoltarea celor șase perfecțiuni.

• • Generozitatea – capitolul 10
  • Moralitatea – capitolul 5
  • Răbdarea – capitolul 6
  • Bucuria efortului – capitolul 7
  • Meditația – capitolul 8
  • Înțelepciunea – capitolul 9.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Motivația studiului: învingerea morții

Acesta este cursul numărul 10 ​​din seria de cursuri ACI și este primul dintre cele trei cursuri bazate pe renumita carte a marelui înțelept indian, Maestrul Shantideva, numită „Ghidul de viață al războinicului spiritual”.

Vom deschide discuția cu întrebarea pe care o pune fiecare copil mic: „Mamă, de ce a murit bunica?”. Aceasta este întrebarea la care vrem să răspundem. De ce? Pentru că ceea ce a venit să ne învețe Buddha, înțelepții Indiei antice și ai Tibetului, înțelepții yoga și ai dharmei, este de cum să scăpăm din ghearele Lordului Morții.

Puteți spune: „Dar toți trebuie să moară. Dacă ar fi fost altfel, ar fi scris deja despre asta în ziar, am fi întâlnit deja acești oameni.”

Așadar, iată câteva ipoteze de bază pe care trebuie să le examinăm mai întâi, înainte de a ne putea deschide acestei învățături. Ele ne vor explica, de asemenea, de ce nu le-am întâlnit și de ce nu s-a scris nimic despre ele în ziarele noastre. Deoarece partea centrală a învățăturii noastre este de unde provine realitatea pe care o trăim și de ce este ea așa cum este, despre tot ceea ce este bun în ea și ce nu este, inclusiv toți cei pe care îi întâlnim și, de asemenea, ceea ce este scris în ziarele noastre (sau pe internet).

Ideea este că suntem forțați să percepem realitatea conform a ceea ce numim „karma”, conform conștiinței noastre care ne impune să o vedem așa cum o vedem. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi posibilă și o altă realitate. Aceleași forțe care ne aduc ziarul, ne aduc și realitatea în care trăim, iar ziarul este doar o parte din ea.

Deci, faptul că nu am întâlnit îngeri nemuritori, nu înseamnă că ei nu există. La fel ca și cu faptul că, dacă pruncul nu poate citi, nu înseamnă că scrierile nu pot exista. Când el va învăța să citească, cărțile vor apărea în lumea lui și chiar înainte de a le putea citi își va putea crea în minte o idee despre ce este vorba. Și într-o zi va veni momentul în care vom putea într-adevăr să-i întâlnim pe acei îngeri în adevărata lor glorie. Acesta este un moment foarte avansat pe calea noastră spirituală și în acest scop este această învățătură.

Și mai este un lucru de știut: pentru a-i putea întâlni, trebuie să fim noi înșine destul de aproape de ei. Este exact ca în exemplul cărții: când copilul începe să întâlnească cărțile și să le înțeleagă funcția, nu mai este departe de a le putea citi.

Există multe povești despre minunile lui Isus care a mers pe apă, pe Marea Galileii. Să presupunem că povestea este adevărată.

– Deci, a existat Isus, care a avut karma uimitoare să poată merge pe apă. Pentru el, acest lucru nu a fost miracol, pentru că dobândise controlul asupra elementelor și era capabil să solidifice apa.

– Apoi au fost oamenii care nu puteau merge singuri pe apă, dar în schimb au avut  karma foarte apropiată de asta. Aceștia au fost cei care au stat pe malul Mării Galileii și au văzut pe cineva mergând pe apă.

– Și apoi au fost cei care au avut o karma mai puțin bună. Și ei s-au aflat acolo, dar exact când în momentele în care Isus mergea pe apă, s-au uitat în altă parte.

Fiecare în funcție de progresul său pe cale.

– A existat Moise care lovește în stâncă și țâșnește apă din ea.

– Unii oameni au avut karma să vadă miracolul.

– Alții care nu au avut karma, nu au văzut minunea.

De aceea, este foarte important să înțelegem faptul că ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există.

 

Conștiința

În cultura noastră occidentală există o credință foarte răspândită că atunci când corpul se termină, se termină și mintea. Vedem corpul că nu mai funcționează și atunci ne gândim că și mintea s-a oprit în timp ce, dacă ne uităm atent, nu avem nici o dovadă în aceste sens.

Putem măsura activitatea creierului, dar ce măsoară ea? Undele cerebrale. Măsoară dacă conștiința este exprimată prin corp. Nu măsoară dacă există sau nu conștiință! Ci doar dacă este exprimată prin creier. Apoi vine momentul când ea încetează să se mai exprime prin creier. Pentru asta am făcut Cursul 4 pentru a dovedi acest lucru. Și de multe ori oamenii stau la tot cursul și [totuşi] spun în final că nu s-au convins.

Oamenii ascultă în general prin stratul gros de credințe pe care le au, chiar dacă nu sunt religioși, nu contează.

Cei care sunt religioși au un anume sistem de credințe, iar cei care nu sunt religioși, au altul, dar la fel de puternice.

Cel puțin pentru mine, o parte semnificativă a convingerilor mele, dacă merg și le examinez cu ochiul logicii, nu vor trece testul logicii. Iar credința că mintea se sfârșește odată cu corpul, este una dintre ele. Și ea este dificilă, pentru că dacă nu există această înțelegere că, conștiința nu se sfârșește atunci când corpul se sfârșește, atunci adevărul din multe lucruri pe care le vom spune aici, nu va fi clar.

Introducerea de aici își propune să ajute la eliminarea acestui obstacol. Nu știu dacă îl vom putea îndepărta complet, dar aș dori măcar să subminez această credință puternică a noastră, permițând astfel o audiere mai eficientă a minunatului material pe care ni-l prezintă acest curs.

Și apropo, cu toate că în Orient oamenii cred în reîncarnare și karma, dar la fel ca noi, ei vin cu sisteme de credințe fără fundament (în măsura în care nu s-au ostenit să-și verifice sistemul de credințe, fără să le fie de vreun folos…)

Cu toate că ei vorbesc despre karma, ei nu înțeleg neapărat mecanismul și procesul. Ceea ce vrem să spunem este că înțelegerea acestui mecanism este ceea ce va determina în cele din urmă dacă transformarea va avea loc sau nu în viața noastră.

Dacă vom încerca să ne oprim pentru o clipă și să ne uităm la minte și să o comparăm cu corpul, vom descoperi că există foarte puține lucruri similare între ele.

∙ Corpul nostru fizic este limitat în spațiu, iar mintea nu. Pot merge cu mintea la frigiderul meu din Haifa. Pot merge cu mintea sute de ani în urmă, să mă gândesc la evenimente istorice, dar corpul meu nu este capabil să facă asta.

∙ Corpul poate fi cântărit, poate fi tăiat, poate fi ars, dar minții mele nu i se poate face nimic. O bombă atomică ar putea exploda aici și corpul meu s-ar evapora, dar asta nu-mi va afecta mintea. Mintea nu poate fi atinsă.

Niciuna dintre proprietățile fizice ale corpului nu pot trece în minte.

Când observăm o persoană pe moarte și corpul [ei] încetează să mai funcționeze, presupunem că și mintea a încetat. Dar nu avem nicio dovadă în acest sens. Funcționarea corpului și funcționarea minții sunt două lucruri complet diferite.

Există o anume legătură între minte și corpul meu chiar acum, dar această legătură nu este o legătură de identitate. Nu sunt la fel.

Este asemenea legăturii dintre mine și copiii mei. Deși există o legătură între noi asta nu înseamnă că suntem la fel. Corpul și mintea sunt două lucruri complet diferite, cu proprietăți complet diferite și nu se poate conchide că atunci când corpul încetează să funcționeze și mintea se oprește. Este o concluzie greșită care nu are nicio dovadă.

 

Datoria noastră este să examinăm
ideile pe care le preluăm din mediul nostru

Aceste idei despre corp, minte și perpetuarea minții nu sunt acceptabile în cultura în care trăim, dar asta nu atestă nimic. De multe ori oamenii spun: „Dacă ar fi fost adevărat, toată lumea ar fi știut deja despre asta.”

Acesta este un argument nefondat și aș dori să abordez puțin acest aspect.

Culturi diferite au făcut greșeli grave de-a lungul secolelor. Și continuă să se întâmple și astăzi.

De exemplu, credința că pământul este plat: timp de sute de ani oamenii au crezut în asta, au fost gata să execute pe oricine argumenta contrariul. Apoi a venit știința și a explicat, iar credința a fost respinsă.

Culturi întregi au considerat că femeile nu ar trebui să aibă drepturi egale sau că nu ar trebui să li se permită să dețină proprietăți sau chiar să studieze. Chiar și în mănăstirile budiste din Asia, inclusiv Tibet, educația primită de călugări este diferită de cea primită de călugărițe. Abia în ultima sută de ani, această concepție a început să se schimbe, dar încă mai este cale lungă de parcurs.

Culturi întregi au fost și sunt încă pline de rasism. Acesta a fost cazul Germaniei naziste și dezastrul care s-a produs în urma acestei credințe. În Statele Unite, chiar și acum treizeci de ani, legea permitea poliției să pătrundă în dormitorul unui cuplu mixt, să-i arunce în închisoare și să-i dea în judecată, pentru că exista legea de interdicție a căsătoriilor mixte.

Părinții națiunii americane au creat cea mai avansată constituție din lume, care conferă cetățenilor săi drepturi pe care nici o altă constituție nu le oferă. Ei înșiși dețineau sclavi și îi tratau ca pe niște animale. În timpurile noastre, America a avut președinte negru (pe Barack Obama), lucru de necrezut chiar și acum zece ani!

Și ceea ce vreau să spun în toate acestea, este că faptul că mulţi oameni au o anumită opinie, nu dovedeşte cu nimic validitatea acelei opinii.

De aceea, trebuie să ne folosim de logica noastră și să ne ținem mintea deschisă pentru a testa ideile. Și nu contează care este originea acestor idei, fie că sunt de la părinți, de la școală, de la societatea în care am crescut și chiar de la o autoritate spirituală. Până nu le stabilim logic, nu le putem adopta cu adevărat.

Nu spunem să le respingem, ci dacă ni se prezintă o idee pe care nu o înțelegem încă, singura reacție logică a noastră va trebui să fie îndoiala. Și asta este foarte bine.

 

Îndoieli utile, îndoieli dăunătoare

Acum ce facem cu îndoielile? Există abordări diferite atunci când oamenii se confruntă cu îndoieli.

1. O abordare frecventă, spune: „Nu înțeleg asta și pentru mine de fapt nu există!”. Este îndoiala care este folosită negativ. Ni se vorbește despre infern. Nu l-am văzut, nu-l înțelegem, așa că ne continuăm viața ca și cum el nu ar exista. Și, desigur, dacă ar exista infernul cu adevărat, atunci o astfel de filozofie va duce la dezastru.

Deci este foarte posibil ca cineva să ne prezinte o idee care ne poate salva viața, dar pentru că nu o înțelegem încă, o respingem cu totul.

2. A doua abordare o vom numi lenea spirituală: în acest caz întâlnim o idee nouă, nu o înțelegem și, deși unii susțin că ne poate aduce multe binecuvântări, nu ne străduim să o testăm. Așa că îndoiala rămâne și nu vom putea beneficia niciodată de acea idee. Și dacă într-adevăr ea are ceea ce i se atribuie, atunci această lene este tragică: este ca și cum am întâlni remediul pentru cancer și am decide să aruncăm rețeta, pentru că nu am înțeles ce spune.

3. Dacă sunt serios în căutarea mea de a aduce multă fericire lumii, ceea ce budismul încearcă să facă, atunci trebuie să investighez și să analizez problema, pentru că viața mea și a celor dragi sunt în joc. Aceasta este utilizarea pozitivă a îndoielii, pentru că merg și îmi verific îndoiala.

 

Niveluri diferite de existență

Când am vorbit despre Roata Vieții, ne-am referit la șase forme de existență, dar fiecare dintre acestea are de fapt multe subdiviziuni. Există miliarde de forme de existență. Există planete pe care viața este complet diferită de planeta noastră. De ce spun asta? Pentru că ne dă o perspectivă asupra modului de viață actual pe care îl avem, pe care îl luăm de la sine înțeles.

Când începem să observăm cum de avem un corp uman, un intelect uman,  capacitatea de a înțelege, de a întâlni dharma și profesori de dharma, de a ne crea o asemenea realitate uluitoare din nenumăratele posibilități de existență ce sunt în lume, înțelegem că a trebuit să acumulăm o cantitate uriașă de binefaceri. Numai pentru a avea un nas, de exemplu, a trebuit să acumulăm o cantitate imensă de binefaceri pentru a putea mirosi lucrurile. Există multe ființe care nu pot mirosi. Există ființe care se nasc în locuri unde nu există deloc lumină. Există o suferință de nedescris în univers. Faptul că trăim în acest fel, înseamnă că ne-a rodit o karmă minunată! Venită din binefaceri acumulate de miliarde de vieți. O karmă extrem de rară.

Prima parte a cărții maestrului Shantideva își propune să ne ajute să înțelegem forțele care ne creează lumea: corpul nostru, mintea noastră, lumea care ne înconjoară. Dacă le înțelegem bine, vom prelua noi controlul și vom începe să ne transformăm realitatea în paradis. Puterea va fi în mâinile noastre.

În Sutra Inimii (ea se află pe site-ul nostru www.dharmakaya.ro), Lordul Buddha ne oferă instrucțiuni precise, deși foarte scurte, despre cum să facem acest lucru.  Pe de altă parte, a le pune în practică este o altă chestiune. Dar ce se întâmplă dacă nu pricepem ce ne învață sutra, ce ne învață Maestrul Shantideva? Va trebui să pierdem tot ce avem: banii pe care îi avem, chipul nostru, numele, membrii familiei, tot ce ne este drag. Va trebui să pierdem totul.

Când va veni moartea, ni se va lua cu forța totul, orice am iubit vreodată.

 

Libertatea

Întreaga învățătură a lui Buddha, descrisă succint în Sutra inimii, este cum să ne învingem moartea, cum să devenim Jivan Mukti.

Mukti — eliberare.

În tibetană:

Tarpa

Jivan               — viață, cel care trăiește.

Jivan Mukti  — eliberat în această viață sau eliberat în timp ce trăiește. Este o stare în care omul posedă cunoștințe nelimitate, este lipsit de suferință și se bucură de fericirea veșnică. Este menționat în literatura de yoga antică. Nu este unic pentru budism.

Isus vorbește despre el în Noul Testament. El vorbește ucenicilor săi și le spune: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”

Și aceasta este ceea ce budismul vine să învețe: cum să ajungem în împărăția cerurilor înainte de a muri.

Dacă nu am practicat suficient, atunci când va veni moartea nu vom avea nici un control asupra ei, forțele karmice ne vor mătura cu mare forță.

Deci acum este momentul! Atâta timp cât avem ocazia, sănătatea, claritatea minții și învățătura, este timpul să practicăm.

Și după cum vă puteți imagina, nu este o treabă ușoară să învățăm să ne învingem moartea, să ieșim din situația în care suntem forțați să suferim, lipsiți de control asupra ei. Vrem să înțelegem cum să creăm o realitate a fericirii pentru noi, într-un mod în care să putem fi o binecuvântare pentru ceilalți și să-i învățăm și pe cei dragi. Aceasta este învățătura lui Buddha, acesta este scopul lui.

 

Învățătura deschide calea spre fericirea supremă

În textul din fața noastră, Maestrul Shantideva spune: „Vreau să vă învăț cum să vă creați fericirea, cum să o păstrați și cum să ajungeți cu ea la nivelul suprem, în paradis”. Acesta este scopul maestrului. Orice suferință care există în lume, pornind de la cel mai mic disconfort, terminând cu bătrânețea, boala și moartea, trebuie și să fie eliminată. Aceasta este învățătura!

Care este cealaltă opțiune, dacă aceste lucruri nu sunt implementate? Să rămânem unde suntem și într-o zi să cădem ca muștele.

Ne naștem, avem curaj, avem forță, avem speranțe, energie, iar apoi vin bolile, senilitatea și în cele din urmă moartea. Și asta este tot.

Dacă adoptăm presupunerea că conștiința nu se sfârșește atunci când corpul moare, atunci viața noastră este doar o fărâmă dintr-un șir infinit de vieți. Conform budismului, am existat dintotdeauna. Am fost deja în lumea zeilor, o lume a desfătării. Am fost în infern de nenumărate ori.

Suntem încă aici, fără să înțelegem ce ne creează realitatea, ce ne determină să fim încă în roata suferinței.

Budismul spune că dacă ne aflăm într-o astfel de lume, în care nu putem păstra lucrurile bune pe care le avem, este rezultatul greșelii din mintea noastră: pentru că nu ne înțele-gem realitatea, nu înțelegem ce produce fericirea și ce produce suferința. Și atâta timp cât nu înțelegem, vom fi nevoiți să rămânem prinși de ghearele acestei erori.

 

Modul de a studia acest curs și toate celelalte cursuri

În cursurile ACI avem teme și teste, precum și un examen final. De ce? Pentru că primiți cunoștințe care, conform cu ceea ce susține Buddha și Maestrul Shantideva, pot elimina toată suferința din lume.

Dacă acest lucru este adevărat, atunci simpla primire a acestor cunoștințe vă impune o mare responsabilitate.

Dacă aceste cunoștințe pot aduce fericirea oamenilor, trebuie să o transmiteți mai departe. Nu se cer bani pentru aceste cursuri, nici învățătorii Lamei Dvora nu au încasat bani niciodată pentru aceste cursuri. Învățătura a fost transmisă pentru a le servi oamenilor, în spiritul de a dărui. Așa ar trebui să continue învățătura, iar datoria voastră este să o dați mai departe, pentru că singura modalitate prin care puteți primi ceva este să continuați să dăruiți. Aceasta este legea karmică.

Și pentru a putea dărui învățătura, trebuie să fiți exacți. Să nu transmiteți aceste cunoștințe salvatoare mai departe în mod distorsionat sau incomplet sau într-un mod în care și-au pierdut puterea. Deci, este important să vă luați notițe, să vă faceți temele și așa mai departe.

Răspunsurile la întrebările din teme se bazează complet pe ceea ce s-a spus la curs și toată lumea primește de la 9 în sus, așa că nu trebuie să vă faceți griji. Temele se pot face în grup, la o ceașcă de cafea. Ele nu țin de notă, ci de a repeta materialul, de a-l cunoaște bine, pentru a-l transmite cu acuratețe și ca să vă servească bine.

Să revenim acum la studiul formal al cursului.

 

Textul din care învățăm

Textul principal pe care îl vom folosi în acest curs se numește în tibetană:

Jang chub sempay chupa la jukpa

 

Jang chub sunt două silabe care împreună înseamnă iluminare.
Sem — minte, conștiință,
Pa    — războinic, luptător.

Jang chub sempa — Bodhisattva sau războinicul spiritual.
Chupa — fapte, acțiuni.

Deci până aici avem: faptele/acțiunile unui Bodhisattva.

La        — prepoziție,
Jukpa — a intra, a se angaja. A se angaja în activități bodhisattva sau a intra în activitatea unui bodhisattva.

Acest text a fost scris inițial în sanscrită și a fost tradusă în tibetană după câteva sute de ani. În sanscrită se spune:

Bodhisattvācharyāvatara

Charya    — războinic,
Avatara  — acțiuni sau modul de viață al unui Bodhisattva.

Sensul numelui în sanscrită este: ghidul de viață a unui Bodhisattva sau intrarea în viața unui Bodhisattva.

Și în română vom traduce: Ghidul de viață a Războinicului Spiritual.

 

Autorul

Autorul textului se numește:

 Lopun shiwa-hla

 

Lopun este cuvântul în sanscrită pentru maestru.
Shiwa — pace, liniște, calm. În sanscrită – Shanti.
Hla în tibetană înseamnă înger, divinitate, zeitate. În sanscrită – Deva.

Shiwa Hla înseamnă „Îngerul păcii”.

Deci, în sanscrită numele lui este Shantideva și în tibetană Shiwa-hla.

În tradiția noastră, când menționăm o figură luminată, precum maestrul Shantideva, nu îi spunem niciodată numele fără a adăuga un titlu onorific. Deci vom spune Maestrul Shantideva.

Acesta este și motivul pentru care ne prosternăm și spunem rugăciuni. Dorim să avem respect față de marii maeștri și învățăturile lor. Acest lucru este necesar și chiar esențial pentru ca lucrurile să ne pătrundă în inimă. O mare parte a căii spirituale este dezvoltarea respectului profund pentru acele lucruri care au puterea de a ne înlătura suferința și de a ne aduce fericirea.

 

Războinicul spiritual

Deci, ce este acest războinic spiritual? Maestrul Shantideva ne va explica pe parcursul tuturor capitolelor pe care le vom învăța în acest curs.

Războinicul spiritual înțelege că se află într-o lume în care există suferință datorită greșelii.

– datorită greșelii pe care o face în minte.

– datorită afecțiunilor mentale pe care le are în minte.

– datorită neînțelegerilor pe care le are în minte.

Iar războinicul merge la luptă. Cu ce se luptă? Cu afecțiunile și neînțelegerile pe care le are în minte. Asta îl face să fie un războinic spiritual.

De ce face asta? Nu pentru frumusețea lui veșnică (cu toate că şi acest lucru i se întâmplă) ci pentru a-i ajuta pe ceilalți. Atunci când ajungem la acest corp sublim al lui Buddha, de o frumusețe fără seamăn, cu o minte omniscientă și abilități extraordinare, el va avea capacitatea de a-i ajuta cu adevărat pe toți ceilalți.

De aceea cuvântul războinic nu este întâmplător și veți vedea că Maestrul Shantideva îl folosește mult. Pentru a-i putea ajuta semnificativ pe alții, trebuie mai întâi să învățăm să ne eliminăm suferința din noi.

Și acesta este ghidul războinicului spiritual.

După cum am spus, acest text antic vine să ne învețe cum să ajungem la iluminare, cum să facem schimbarea radicală și minunată atât în ​​corp, cât și în minte. Și când va veni această schimbare, o veți putea vedea. Cei care sunt aproape de acest nivel, vor putea să vadă schimbare din voi, pe când cei care sunt mai departe, vor vedea în voi doar o persoană obișnuită. Maestrul explică și de ce nu i-am întâlnit pe cei care au trecut prin transfor-mare. Este pentru că nu avem încă „ochi” ca să-i vedem.

 

Unde îi găsim pe războinicii spirituali?

Războinicii spirituali există și cu siguranță ar putea să stea lângă voi. Și poate fi chiar soțul sau soția voastră. Ei nu vă vor spune asta niciodată, dar sunt acolo pentru a vă ajuta să ajungeți la iluminare. Tot ceea ce fac toți Buddha este să ne ajute să ajungem la iluminare. Și dacă ei trebuie să suporte pisălogeala noastră timp de treizeci de ani, pentru ca în al treizecilea an să ne poată spune acest lucru, care ne va aduce înțelegerea, nu este nicio problemă! Ei lucrează de-a lungul a miliarde de ani. Și când începeți să implementați lucrurile și să progresați, lucruri minunate vor începe să se întâmple pe cale.

Vă amintiți ce am spus despre Isus? Pe măsură ce progresați mai mult pe cale, veți începe să observați că poate persoana cu care sunteți căsătoriți nu este cel care ați crezut că este. Poate este altcineva.

La început, la o astfel de întrebare, apare îndoiala, dar deodată celălalt se comportă incredibil, divin și ne întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Apoi ne uităm înapoi la relațiile pe care le-am avut și începem să rescriem istoria, începem să o înțelegem dintr-o altă lumină. Și într-o bună zi vom vedea îngeri, iar apoi ne vom percepe pe noi înșine ca îngeri.

Calea de a ajunge în paradis este să o creăm și atunci devenim noi înșine îngeri.

Aceasta este calea.

Nu există paradisul în cer. Nu există nicio societate care să construiască o grădină încântătoare undeva în cer și nici care să sape în adâncurile pământului infernul. Nu există așa ceva. Eu sunt cel care creez această realitate și, în timp ce fac asta, devin încet ca și făpturile care locuiesc în acele locuri. Se întâmplă simultan.

Și asta ne învață Ghidul de viață a unui Bodhisattva: trecerea de aici în paradis.

Noi ne-am creat realitatea în care trăim, dar n-avem habar de cum am creat-o! Ideea este să înțelegem cum am creat-o. Și dacă înțelegem și cum am creat lucrurile care nu ne plac în această realitate, atunci am preluat frâul. Implementarea este o altă chestiune. Este puțin mai dificil.

 

Comentariul textului și autorul său

Deoarece versetele sunt greu de înțeles, avem nevoie de comentarii asupra lor.

Comentariul de care ne vom folosi se numește:

Gyal se juk ngok

În Tibet sunt munți, multe pârâie, iar vara ele se umflă de la apa zăpezilor. Tibetul nu este ușor de străbătut în timp ce e acoperit cu zăpadă. Și cu toate acestea oamenii găsesc locuri care pot fi trecute. Aceste locuri sunt de fapt numite locuri de acces – Juk ngok.

Juk ngok — loc pe malul râului unde oamenii îl pot traversa,
Gyal         — rege. Regele despre care vorbim aici este Buddha.
Se             — băiat, fiu.

Cine sunt fiii lui Buddha? Bodhisattva sunt „copiii” lui Buddha. Când cineva devine un Bodhisattva, imediat toți Buddha încep să-l trateze ca pe fiul sau fiica lor.

Deci, pe scurt, Punctul de intrare pentru copiii lui Buddha.

Comentariul a fost scris de înțeleptul:

 Gyel tsab Je

Gyel   — rege,
Tsab  — regent sau vicerge,
Je        — nume onorific – maestru.

Comentatorul autorul nostru se mai numește și:

Darma Rinchen

Cuvântul Darma nu este cuvântul pe care-l cunoaștem Dharma cu litera „h”, el înseamnă „adult”.

De ce este numit vicerege? Vicerege este un nume care i-a fost dat mai târziu. Despre ce rege vorbim aici?

Marele înțelept Je Tsongkapa, pe care se bazează o mare parte din învățătura noastră, a avut doi discipoli celebri: Kedrup Je și Gyel tsab Je (comentatorul acestui curs). El este ca un „regent” al Dharmei ⟹ Gyel tsab Je, următorul rege al Dharmei. Și dacă Je Tsongkapa era regele, atunci el era vicerege. Gyel tsab Je a trăit între anii 1364 și 1432.

 

Câteva cuvinte despre viața maestrului Shantideva

Nu știm prea multe despre acest mare maestru. Geshe Michael a căutat și a adunat tot ce se știe despre el. Lama Dvora Hla a spus că a fost tradusă cea mai completă versiune care există și se află pe website. După cum veți vedea, nici această versiune nu este foarte detaliată. Biografia sa a fost scrisă de către mentorul celui de-al optulea Dalai Lama.

Deci știm că a fost fiu de rege. A trăit în aproximativ secolul al VIII-lea e.n. Maestrul Shantideva s-a născut la vest de Bodhgaya, locul în care, conform tradiției budiste, Buddha a atins iluminarea sub copac. Despre mama lui se spune că a fost un înger care s-a manifestat în corp uman. La vârsta de șase ani, a întâlnit un mare practicant al învățătu-rilor secrete și a primit inițierea și practica de a ajunge la ființa iluminată numită Manjushri sau Vocea Blândă. Manjushri este considerat Buddha înțelepciunii, întruchipa-rea înțelepciunii. Băiatul, care era foarte spiritual, a practicat și l-a cunoscut direct pe Manjushri.

Oamenii care au karma foarte pură și virtuți spirituale foarte înalte, pot întâlni îngerii direct și să primească de la ei învățături, așa cum și Je Tsongkapa a primit la un moment dat învățătura direct de la Manjushri.

Când tatăl său, regele, a murit, toți oamenii regatului i-au cerut prințului Shantideva să fie rege. Datorită faptului că a practicat calea bodhisattva în multe vieți anterioare, nu a avut nicio dorință să trăiască viața regală, dar pentru a nu supăra oamenii, a fost de acord.

Cu o noapte înainte de ceremonia de încoronare, a avut un vis în care l-a văzut pe „Vocea Blândă” stând pe tronul Regelui. Conform tradiției, nimeni nu stă vreodată pe tronul profesorului său. Aceasta este smerenia elevului: el va sta mereu la picioarele profesorului său.

Așa cum stătea Manjushri pe tronul regelui, maestrul a înțeles că nu trebuia să fie încoronat ca rege și [ca atare] fugi de la palat. La vremea aceea regele era monarhul absolut, cineva care deținea întregul regat: toate bogățiile și un confort la un nivel pe care nici măcar nu îl cunoaștem în viața noastră.

Așa că maestrul Shantideva părăsi palatul și a ajuns la Mănăstirea Nalandra, mănăstire care la acea vreme avea un statut foarte înalt, asemenea universităților prestigioase din Statele Unite. A devenit rapid un mare învățat datorită virtuților sale uimitoare, dar și-a ținut secret toate cunoștințele.

Maestrul a fost un practicant tantra foarte avansat și își făcea practica în secret noaptea, pentru că ea nu se face niciodată în public. Altfel ea nu funcționează. Pentru a desăvârși procesul de transformare dintr-un muritor într-un înger, cu corp de lumină, cu conștiință omniscientă și o abilitate incredibilă de a ajuta toate ființele, este nevoie de tantra.

Și unul dintre scopurile cursurilor noastre este să vă pregătim pentru această etapă. Pentru asta este nevoie de multă pregătire. Nu există altă cale în lume atât de minunată ca ea. Dar necesită o pregătire atentă. Și pentru că este un obiectiv atât de înalt, calea este și foarte radicală, iar dacă oamenii nu sunt pregătiți, vor întâmpina obstacole, ceea ce nu este de dorit. Întregul proces trebuie făcut sub supravegherea unui profesor instruit, calificat.

Cum găsim un astfel de profesor? Când karma va rodi, profesorul tantric va veni. Îl veți forța să vină prin karma voastră. Și cum veți obține o astfel de karmă? Va trebui să acumulați suficiente binefaceri pentru a-l obliga pe profesorul tantric să vină și asta ne învață textul din fața noastră.

La început progresul este lent și imperceptibil, dar va crește exponențial. Ca și un tânăr pianist, la început el va exersa timp îndelungat; abia mai târziu va începe să execute o partitură întreagă, devenind în final un pianist virtuos. Și când procesul începe să se maturizeze, începem să simțim cum corpul devine mai tânăr. Treptat, corpul va deveni un corp de lumină. Toate acestea se petrec în interior – în exterior el va avea același aspect, același contur. Deci acesta este unul dintre obiectivele cursului de față.

La fel și Mastrul Shantideva: părea în exterior un călugăr obișnuit, chiar indisciplinat. Ziua dormea ​​și mânca. De aceea călugării nu aveau o părere bună despre el și l-au poreclit Bhusuku, care înseamnă „Cel cu Trei Gânduri”:  să doarmă, să mănânce și să meargă la toaletă.

În tibetană:

dushe sumpawa

Dushe             = gând,
Sum                = trei,
Sumpawa      = doar trei lucruri.

Deci, Dushe sumpawa înseamnă Cel cu trei gânduri.

Este nevoie de amintit faptul că la vremea aceea mănăstirile erau susținute [financiar, material] de populația laică și de regi. De aceea stareții aveau datoria lor să mențină mânăstirea la un anumit nivel și nu doreau să aibă în mănăstire călugări leneși. Așa că au decis să-l expulzeze pe Maestrul Shantideva din mănăstire, punându-l într-o situație dificilă ca să-l facă să plece singur.

În mănăstire era obiceiul ca fiecare dintre călugări să țină pe rând un discurs în fața întregii adunări a mânăstirii și îi venise rândul maestrului Shantideva. Conducerea credea că maestrul Shantideva se va face singur de râs și asta le va da motivul de a-l izgoni din mănăstire. Când veni ziua, maestrul îi întrebă: Ce doriți să auziți: un discurs despre ceva care a fost deja scris sau ceva original pe care l-am scris eu? Și ei i-au răspuns: ceva original, pentru că nimeni nu credea în abilitățile lui și toată lumea aștepta cu nerăbdare ocazia de a scăpa de el.

Practica a fost și este și astăzi ca profesorul să stea pe un podium înalt, ca învățătorul să stea așezat mai sus decât elevii săi. Acest obicei s-a format pentru a dezvolta o atitudine de profund respect față de profesorii de Dharma și față de Dharma, și de a ne da șansa ca învățătura să pătrundă adânc în conștiința noastră.

În tibetană, Lama înseamnă profesor, învățător spiritual.

 

La   — înalt,
Ma  — nu.

Lama înseamnă nu există nimeni mai înalt ca el.

Deci, călugării i-au pregătit maestrului Shantideva un podium foarte înalt, pentru a-și ține discursul și [în mod] special nu i-au pus trepte pentru a-i îngreuna urcarea și de a-l umili. Dar maestrul doar l-a atins ușor și, fără niciun efort, a apărut stând pe tron. Cu siguranță că acest lucru a provocat deja consternare.

După care, maestrul Shantideva a început să recite Bodhisattvacharyavatara în sanscrită. A recitat-o ​​din memorie. Este un text destul de lung. Veți vedea că în acest curs includem câteva fragmente din primele cinci capitole, care este, desigur, doar o mică parte a textului. Și când au auzit acest text uimitor, călugării și-au dat seama, desigur, că au făcut o greșeală gravă.

Textul ne oferă rețeta de cum să devenim un înger. Și merge de la ușor la greu, de la pregătirea de început spre culmile practicii. Textul are 10 capitole.

Capitolul opt al acestei cărți este capitolul despre meditație, iar a doua jumătate se ocupă de schimbarea de sine cu ceilalți. Și cine face această practică, este deja aproape de un înger. Karma în sine este karma îngerilor, iar capitolul ne pregătește pentru capitolul nouă – cel despre înțelepciune.

Povestea spune că, atunci când maestrul Shantideva a ajuns la capitolul nouă, despre înțelepciune, a început să se ridice ușor în aer și să se îndepărteze de loc. Unii dintre călugării în vârstă care aveau clarviziunea auzului, au continuat să-l audă pe maestru rostind versetele de departe. Alți călugări și mai în vârstă, susțineau că au auzit și capitolul zece și au început să discute între ei. Maestrul a dispărut din vederea publicului și a aterizat la 321 de km distanță, în sudul Indiei. Conducerea mânăstirii a trimis ulterior o delegație să-l caute, să-i ceară iertare pentru tratamentul umilitor și să-l roage să se întoarcă. În cele din urmă l-au găsit pe maestru, dar el a refuzat să se întoarcă. Maestrul le-a spus că cele două cărți pe care le căutau pot fi găsite scrise cu litere minuscule, ascunse în căpriorii vechii sale camere din mănăstire.

Mai târziu, musulmanii din Iran au invadat India și au distrus și jefuit toate aceste mănăstiri, iar bibliotecile acestora au fost, de asemenea, arse. Cei care au păstrat mai târziu toată această cultură au fost tibetanii, care trăiau în locuri izolate și inaccesibile, în clima rece din Himalaya. Ei au tradus aceste scrieri minunate, iar unele dintre ele nu mai există astăzi în sanscrită, dar au rămas doar în traducerea în tibetană.

Povestea nu se termină aici. Maestrul Shantideva a fost un mare Bodhisattva, cu multe abilități paranormale. El s-a dus să găsească locuri unde erau dezastre, inundații, foamete, războaie pentru a ajuta miile de oameni.

Maestrul Shantideva a fost as în dezbateri, iar unul dintre rolurile pe care și le-a asumat a fost să intre în dezbateri cu tot felul de profesori șarlatani pentru a le respinge opiniile, pentru a nu-i determina pe oameni să devieze spre căi care nu-i duc spre iluminare. Există numeroase căi frumoase, dar fie că sunt distorsionate, fie le lipsesc componente principale fără de care calea nu poate fi finalizată, și prima dintre acestea este învățătura asupra vacuității și a moralității care o însoțește.

 

Concluziile pe care le tragem
din povestea vieții maestrului Shantideva

Concluziile care decurg din povestea vieții maestrului:

∙ Procesul de a deveni un înger și a ajunge în paradis, este un proces individual, este un proces secret și personal. Ne perfecționăm mintea în secret. Tantra este personală și secretă.

∙ O altă concluzie este să nu-i judecăm niciodată pe alții. Este foarte posibil ca persoana de lângă noi să fi parcurs deja calea, sau părți mari din ea, fără să avem idee despre asta, pentru că nu suntem aproape de nivelul lui. Toți Bodhisattva lucrează adesea în secret. Și din moment ce nu știm cine sunt, nu putem judeca nicio persoană.

În următoarea parte a lecției vom trece la discutarea textului în sine.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.