Category: ACI 1 &#8211; Cele 3 Cai Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

Existența condiționată și vacuitatea

Dacă încă nu ai realizat gândul celui iluminat

Atâta vreme când cele două îți par a fi separate:

Ivirea lucrurilor, existența lor condiționată, fără greș

Și a lor vacuitate, lipsite sunt ele de orice identitate.

Je Tsongkapa spune că dacă mă gândesc la vacuitatea pixului, adică la faptul că el nu este un pix în sine, că nu este nici rău nici bun în sine, și la existența lui condiționată, adică de modul în care a ajuns el în mâinile mele, în viața mea, ca fiind două lucruri separate, înseamnă că nu am înțeles vacuitatea, nu am înțeles înțelepciunea.

Karma și vacuitatea merg mână-n mână.

Haideți să legăm cei doi factori: Pixul este gol de a fi un pix în sine, dar el există, existența lui depinde de factori. Ce fel de factori? Factorii depind de școala în care suntem.

Dacă este gol, atunci cum de a apărut în fața mea? Vom spune: tocmai datorită faptului că este gol, el a apărut la mine. Tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, eu le voi experimenta într-un fel sau altul, în funcție de karma mea.

Karma mea mă constrânge să-mi trăiesc realitatea într-un fel sau altul, datorită faptului că nimic, nu are vreo existență proprie de sine. Nu există nimic bun sau rău, deștept sau prost, lucruri care sunt dureroase sau nu sunt dureroase, în sine.

Oare sunt lucruri care dor? Desigur.

Oare există oameni deștepți sau proști? Desigur că există. Oare îmi este plăcut să fiu jignit? Nu. De unde vin deci, toate acestea? Din karma mea.

De ce sunt forțat(ă) să interpretez șirul vorbelor ca jignire?

Deoarece dețin o amprentă karmică lăsată atunci când eu am jignit în trecut pe alții, amprenta care mă constrânge să fiu la rândul meu, acum jignit(ă).

Exact în modul în care sunt forțat(ă) să văd pixul, sunt forțat(ă) să fiu jignită. Deoarece în mintea mea există ofensă, o voi proiecta acum pe șirul de vorbe pe care le aud. Acesta este singurul mod în care pot fi insultat(ă).

Și la bine și la rău. Și binele vine exact la fel.

De ce pot scrie atunci când doresc să scriu? De ce dacă doresc să execut ceva și reușesc? Răspunsul este: în trecut am ajutat pe alții în activitatea lor.

Chiar și în cazul în care văd o crimă, ea este doar o proiecție ce vine din conștiința mea. De ce? Pentru că într-un trecut, poate într-o viață anterioară am omorât. Să presupunem că cineva ia un cuțit și înjunghie pe altcineva în fața ochilor mei,

Doamne ferește, ce observ eu? Văd un ansamblu (formație) de forme ce se mișcă, care ia o altă formă și o înfige într-o altă formație de forme. Eu voi atribui acestui fapt sensul de crimă.

Numai datorită faptului că am omorât în trecut, voi interpreta acum masa de forme care se mișcă ca omor. Nu există nici un alt loc din care să vină spre mine omorul, deoarece nu există nici un lucru în lumea mea care să aibă o existență proprie de sine. Ele sunt complet goale.

Moartea în sine este goală. De ce trebuie să mor? Pentru că am lovit în viață. Fiecare care moare, cu excepția celor ce au ajuns la iluminare, au lezat viața.

Problema noastră este că suntem atât de siguri că lumea vine din afara noastră. Aceasta este perspectiva lui Tsur Tong, adică a noastră, care credem că lumea este așa cum este fără ca noi să fi contribuit cu ceva la ea.

Dar încet-încet vom prelua controlul, când înțelegem:

– că e rezultatul a ceea ce am făcut

– că am lăsat amprente

– că aceste amprente dau acum roade

– că ele mă forțează să apreciez într-un fel sau altul lucrurile (să le etichetez, să le denumesc)

Dacă deja de mult timp nu am mai jignit pe nimeni, încet-încet în viața mea nu voi mai avea parte de jigniri, nu vor mai reveni ofensele. De ce?

Pentru că această energie se diminuează, se slăbește. Sămânța ei din conștiința mea, își va pierde puterea și va veni ziua când nimeni nu mă va mai jigni și nu pentru ca am decis eu să nu mai jignesc, ci nu voi mai auzi jigniri.

Va veni acea zi când voi citi ziarul și nu vor mai fi știri despre război.

Lama Dvora povestește despre cum orașul New York era plin de crime și delicte. Nu se putea merge pe stradă. Astăzi , toată lumea ar dori să trăiască în New York, rata bunurilor imobiliare a crescut. Traiul este bun.

De unde provin toate acestea? Din modul în care cetățenii își păstrează comportamentul moral. Geshe Michael, mulți ani a predat în New York, acestui fapt se datorează schimbarea orașului.

– O schimbare politică nu se datorează guvernului, este doar cum se întâmplă. De ce întâmplă schimbarea? Ea se întâmplă datorită faptului că am lucrat asupra agresivității mele, și numai în acest fel voi proiecta o altă lume

– numai în acest fel vom fi sănătoși; sănătatea nu vine de la sine

– contul umflat din bancă nu există în sine. Dacă am fost generos permanent, continuu, față de factorii corecți, va veni ziua când voi fi nevoit(ă) să trăiesc în abundență.

– și numai așa vom putea ajunge la iluminare.

Potențialul Infinit

Lucrurile sunt goale – asta înseamnă că ele au potențialul de a fi tot ceea ce noi decidem ca ele să fie.

Dacă ați înțeles cum stau lucrurile și cum funcționează ele, veți începe să fiți grădinari și să sădiți semințele care, când vor germina, vor determina lumea voastră.

Veți putea să schimbați complet orice lucru, cât de mic ar fi din viața voastră. Și asta numai și numai dacă veți înțelege procesul karmic, cum funcționează procesul de etichetare și cum vă formați lumea în care trăiți datorită acestui proces de etichetare prin care treceți.

În AbhiDharma kosha scrie:

Le le jikten natsok kye, adică varietatea lumilor provine din karma. Deși este școala inferioară dintre cele 4 școli din punct de vedere al înțelegerii vacuității, ea ne schimbă deja viața.

Toată descrierea pixului, a orașului New York, a jignirii, a războiului – provine de la școala Prasangika Madhiamika – cea mai înaltă scoală din punct de vedere a înțelegerii vacuității și a concepției asupra lumii.

Orice îndoială va fi eliminată.

Acela care a ieșit (a coborât) din meditația asupra vacuității, nu va mai avea în inima lui nici o îndoială asupra corectitudinii lucrurilor despre care am vorbit.

Până atunci vă veți îndoi de valabilitatea lor pentru că nu ați experimentat în mod direct natura lor goală sau vacuitatea. Dacă veți începe să țineți carnețelul, îndoielile vor începe să se mai atenueze.

După ce omul a coborât din meditația asupra vacuității, va continua din nou să perceapă lucrurile ca având o existență proprie de sine, dar deja el nu mai crede în ele, nu mai are nici o îndoială asupra corectitudinii Dharmei, iar ca rezultat teama din inima lui este eliminată complet.

Aceasta [inima] este lipsită complet de frică, deoarece a înțeles cum își creează realitatea și că există o cale de ieșire din samsara. El știe cum va ieși din ea și că totul va fi bine.

Nu înseamnă că el speră că va fi bine, știe că va fi bine.

A percepe în mod direct vacuitatea este o experiență extraordinară, experiență care va schimba omul complet.

În continuare voi citi două fraze care vor clarifica legătura dintre vacuitate și existența dependentă (condiționată):

1. Nimic nu există în mod natural, dar asta nu înseamnă că nimic nu există.

2. Orice lucru există în mod convențional, dar nici unul nu există într-un mod natural. Dar fiecare lucru există fără să existe în mod natural.

Acestea sunt două afirmații foarte importante în Prasanghika Madhyamika, deoarece ele vin ca să ne împiedice în a cădea în “cele două extreme”.

Ce înseamnă „cele două extreme” ?

1. Extrema Existenței.

Una dintre extremele gândirii este de a acorda lucrurilor o existență proprie de sine, credința că ele apar de la sine.

Cine gândește în acest mod extremist? Aproape fiecare dintre noi. Toți cei care nu au auzit niciodată de vacuitate, gândesc că lumea există în sine. Așa este lumea. Noi denumim acest mod de a gândi “extrema existenței”, adică lucrurile există așa cum apar, așa cum le vedem.

2. Extrema Inexistenței (non-existenței).

Cineva poate să vină și să spună: Bine, am înțeles problema pixului: el apare, dar de fapt nu există. Totul este doar o iluzie. Acesta deja a alunecat în cea de a doua extremă. Cine aude această explicație, va înțelege că de fapt nu există nimic. Nu există peretele, podeaua, sunt doar imaginare.

Dar nu este adevărat că acolo nu este un perete, pentru că dacă vreau să trec prin el, nu pot să trec, mă lovesc de el.

Este adevărat că lucrurile nu sunt așa cum cred eu că sunt, pentru că dacă voi încerca să ignor minusul din bancă, spunând că nu există, banca îmi va închide contul sau poate voi merge la închisoare care nu există și în care voi sta anii care nici ei nu există.

Aceasta este a doua extremă a inexistenței sau nihilism. Această gândire nihilistă este foarte periculoasă, pentru că dacă oamenii vor spune că ”lucrurile nu există” vor spune că pot face ce vor, legile nu contează și, mai rău, vor încălca moralitatea.

Acest mod de gândire este o mare problemă, datorită faptului că [cei ce gândesc aşa] vor trece peste legile morale, vor face infracțiuni, vor acumula karme negative și vor suferi.

Este foarte important să învățați aceste lucruri. Răspunderea este numai a voastră, răspunderea de a nu rămâne cu jumătate de explicații.

În prima frază a fost “nimic nu există în mod natural”. Ce înseamnă? Înseamnă “în sine”. Nimic nu există în sine, dar asta nu înseamnă că nu există nimic. Lucrurile au o existență convențională, înșelătoare.

Realitatea este înșelătoare în sensul că ea nu există așa cum cred eu că există – dar ea există. Ea există pentru că eu o proiectez. Ea există și funcționează. Lucrurile există, doar nu așa cum cred eu că există, ele nu au o existență proprie de sine. Ele nu vin de la fabrică, ci ele vin datorită faptului că am ajutat pe alții.

Deci prima extremă afirmă: lucrurile există așa cum am crezut întotdeauna că ele există, ele vin de la sine (independente de mine).

Cea de a doua extremă spune; aha, am înțeles, lucrurile nu există în sine, deci nimic nu există.

Karma și vacuitatea – două fețe ale aceleiași monezi

Je Tsongkapa spune:

Dacă încă nu ai realizat gândul celui iluminat

Atâta vreme când cele două îți par a fi separate:

ivirea lucrurilor, existența lor condiționată, fără greș

Și a lor vacuitate, lipsite sunt ele de orice identitate.

Este rar să auzim explicațiile atât de clare ale lui Je Tsonkapa, explicații pe care Geshe Michael le-a predat într-un mod atât de strălucit.

Je Tsongkapa a spus: datorită faptului că lucrurile sunt goale, orice lucru care apare este complet condiționat de proiecțiile mele, iar ele sunt complet condiționate de karma mea, iar karma este condiționată de ceea ce am făcut în trecut altora.

Tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, comportamentul moral va ocupa un loc fundamental pe drumul iluminării. Și tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, eu voi prelua controlul asupra vieții mele și astfel voi putea ajunge la iluminare.

Vacuitatea în limba tibetană, Tongpa- nyi

Iar moralitatea este, Tsultrim

Această interdependență inseparabilă, dintre vacuitate și moralitate, ne va ajuta să purificăm lumea în care trăim. Înțelegerea profundă a vacuității va determina păstrarea impecabilă a moralității.

Va veni ziua, în care cele două nu vor mai fi separate,

Ziua în care unul singur vor deveni.

Înțelegerea desăvârșită a existenței condiționate,

Ea însăși va distruge conceptul atașării tale de obiecte.

Și atunci analiza percepției corecte va fi completă.

Calea de mijloc

El continuă să spună:

În plus, înțelegerea aparenței

Va împiedica extrema existență,

Iar înțelegerea vacuității – pe cea a nonexistenței.

Și dacă vei vedea cum vacuitatea și dependența de lume

Mână în mână merg, nu vei mai aluneca niciodată

În punctele de vedere extreme.

În lumea noastră, toate lucrurile apar ca fiind dependente de cauzele lor, conform legilor de existență dependentă. Ele sunt proiecții ale amprentelor acumulate în conștiința noastră. Și atunci când înțelegem toate acestea, nu vom mai aluneca în extremele de existență, cu alte cuvinte în credința că lucrurile au o existență proprie de sine.

Lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine. Eu, de asemenea sunt lipsit(ă) de o existență proprie de sine, și totuși eu sunt aici, acționez. Înțelegerea vacuității eu-lui meu va împiedica „extremele nihilismului”, adică [ideea că] dacă lucrurile nu au nici o existență permanentă, atunci ele nu există deloc. Vacuitatea nu există pe cont propriu, ea întotdeauna va fi legată de un obiect. Atunci când voi spune “eu sunt gol de orice proprietate” , voi atribui vacuitatea la existența mea.

Doresc să subliniez că majoritatea școlilor inversează ordinea: adică vor spune că înțelegerea vacuității va împiedica extrema existență, iar înțelegerea existenței dependente a fenomenelor va împiedica nihilismul.

Școala Prasanghika este unica care prezintă lucrurile așa cum vi le-am expus.

Cheia în înțelegerea acestei abordări este diferența dintre:

– aspectul subiectului din mintea noastră adică cel care percepe

– și aspectul obiectului, lucrul care este perceput.

Atunci când ne referim la obiectele care apar în fața noastră, înțelegerea existenței lor dependente, va împiedica credința în extrema existență.

În schimb, dacă cel care are tendința să cadă în nihilism, adică de a crede că nimic nu există, își va îndrepta atenția asupra propriei lui existențe și dacă va înțelege vacuitatea lui însuși, acest lucru va crea un antidot la nihilism. Pentru că nu va putea să-și nege durerea pe care o simte, asta însemnând că durerea există.

Cu toate acestea, înțelepții școlii Prasanghika nu insistă asupra ordinii de mai sus.

Ei spun că fiecare dintre înțelegerile legate de vacuitate și apariție va împiedica credința într-una dintre cele două puncte de vedere extreme.

Sunt persoane care spun “acum mă aflu în vacuitate”. Ce înseamnă vacuitate? Vacuitatea nu este ceva fizic. Cu toate că imaginea spațiului gol ne ajută puțin să înțelegem vacuitatea, trebuie înțeles că spațiul gol este ceva geografic, fizic.

Vacuitatea nu este ceva fizic, este ceva mental, este o idee filozofică care susține că pixul nu există independent de proiecția mea care vine din karma, iar karma depinde de faptele mele trecute.

Provocarea noastră este de a vedea vacuitatea în mod direct, în meditație profundă, pentru că numai acest lucru ne va elibera. Percepția în mod direct a vacuității durează poate cel mult 20 de minute. Dacă ați reușit acest lucru, înseamnă că ați ieșit definitiv din suferință.

Trebuie înțeles că noi am creat toată lumea din jurul nostru și suntem complet răspunzători de suferința fiecăruia. Și dacă vom reuși să eradicăm toate semințele ce ne forțează să-i vedem suferind, numai atunci lumea noastră se va schimba și ei vor înceta să mai sufere.

Nu-i putem ajuta din exterior, deoarece pomul este deja crescut. Să lucrezi în exterior este ca și când am lucra cu cimentul care deja s-a întărit. Va trebui să lucrăm cu cimentul încă umed, ca să-l putem modela. Acesta este nivelul karmei.

A lucra în interiorul nostru este cel mai înalt lucru pe care îl putem face spre binele absolut al tuturor ființelor.

Va trebui să mergem în retreat, să ne izolăm de stimulii exteriori, să ne încetinim cât mai mult mintea. Numai atunci vom putea să facem cu adevărat munca interioară.

Aceasta este “Calea de mijloc”, pentru că trebuie să înaintăm cu atenție printre cele două extreme. Ele sunt ca două hăuri. Cu ușurință putem cădea în ele. Nu este deloc ușor să rămânem pe linia de mijloc.

Rețeta pentru încetarea roții suferinței.

Haideți să facem o scurtă recapitulare. Cineva vine și țipă la mine.

a. Trebuie să-mi amintesc că el este gol de orice natură.

b. Că el depinde de proiecția mea,

c. Ea îmi este impusă. Sunt forțat(ă) să-l văd că țipă la mine.

d. De unde vine această proiecție? Ea se datorează faptelor mele trecute, a comporta-mentului meu față de alții.

e. Și dacă este așa, atunci cum voi reacționa? Nu voi țipa înapoi la el. Pentru că, dacă voi țipa înapoi la el, nu fac decât să mă asigur că el va veni din nou la mine și mă va ofensa. Am sădit sămânța din nou. Totul se va întoarce asupra mea și voi continua să învârt roata samsarei.

Va veni ziua când cineva va veni și se va comporta în mod neplăcut cu mine și atunci va trebui să-i mulțumesc. De ce? Pentru că el îmi va arăta că încă mai am în curentul de conștiință semințele care îmi provoacă suferința. Până când voi ajunge la acest nivel, va trebui să tac și să observ.

Prezentul nu-l pot controla, el este un rezultat ce vine din trecut. El țipă la mine acum pentru că eu am țipat în trecut la el sau la altcineva. Ceea ce pot face acum este să-mi controlez reacția.

Singurul lucru pe care îl pot controla este reacția mea.

Tot acest proces ia timp, nu este ușor. La început veți țipa înapoi. După câteva zile vă veți aminti de ceea ce ați făcut. Acest lucru este foarte bun pentru că deja începeți să vă schimbați obiceiurile.

Cu timpul, va veni ziua când vă veți abține, veți închide gura și nu veți mai reacționa. Iar acest lucru va crea karma ce vă va abate de la obiceiul vostru natural de a acționa într-un mod care vă menține în samsara.

Maestrul Shantideva spune: Adunați-i pe toți cei care vă enervează, puneți-i într-o cameră, îmbrățișați-i și sărutați-i, pentru că în mod automat ei vor dispare din viața voastră.

Chiar dacă vă veți schimba comportamentul, în sensul că veți fi atenți la reacțiile voastre, veți nota în carnețel de șase ori pe zi, veți continua să treceți printr-o perioadă de tranziție, deoarece vechile karme vor continua să dea rezultate. Perioada va fi scurtă sau lungă până veți vedea schimbări, asta depinzând numai de karma voastră, ori din viața asta ori din viețile trecute.

Când vă veți găsi într-o situație neplăcută și veți înțelege că este doar un rezultat a unei fapte trecute și că nu aveți nici un control asupra ei, acest fapt vă va dezvolta înțelepciunea.

Acest proces va deveni un proces de purificare, deoarece nu veți mai reacționa așa cum ați reacționat înainte. Ați încetat de a mai sădi semințele care învârt roata samsarei. Karma care ne creează realitatea în momentul de faţă este anihilată, nu mai există, de aceea noul comportament însoțit de înțelegerea procesului karmic vă va purifica de afecțiunile mentale (infestări).

Nyunmong – afecțiuni mentale

Dacă cineva îmi dă o palmă și eu imediat îmi spun: am primit palma pentru că în trecut eu însămi am făcut asta altcuiva, karma lucrează. Acum această karmă este anihilată, iar eu nu-l voi pălmui îndărăt.

Nu-mi închid inima față de el, nu-l judec. Trebuie doar să înțeleg că prin intermediul lui îmi purific karma. Mai mult, îi voi mulțumi în inima mea și îmi voi spune: îmi pare rău că m-am purtat în trecut prostește pentru că nu am înțeles vacuitatea și karma, acest lucru mă va ajuta să-mi dezvolt înțelepciunea.

Sentimentul de regret este foarte important pe calea spirituală, pentru că el este însoțit de înțelepciune, el îmi consolidează înțelegerea procesului, a felului în care lucrurile se întâmplă.

În tradiția budistă se pune mult accent pe diferența dintre vină și căință (părere de rău). Vina înseamnă: am fost un prost. Acest lucru întărește egoul, duce la ceva fals. Pe când regretul spune: am acționat greșit, am acționat din ignoranță.

Regretul fortifică înțelepciunea, pe când vina fortifică ignoranța.

Datorită faptului că lucrurile sunt goale și dacă vom merge pe această cale, minunile vor începe să apară. La început nu se vor întâmpla multe, dar viața va începe puțin să se amelioreze. Încet-încet vom ajunge la nivele mai înalte iar minunile vor veni de la sine.

Mi-aș dori ca toate ființele

În orice loc se vor găsi,

Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,

Toate vorbele

Și toate faptele pe care le fac,

A lor suferință să o înceteze.

Lecția 9 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9

Lecția 9- partea A

O scurtă recapitulare

Am discutat despre:

– renunțare, al cărui sens este de a-ți îndrepta atenția de la lumea materială spre lumea spirituală

– și despre iubirea tuturor ființelor.

Dacă ne uităm bine la sensul și conținutul lor, aceste subiecte nu țin numai de budism, ele sunt valabile oricărui drum spiritual, iar pe orice drum spiritual, omul se îndreaptă de la preocupările materiale spre înțelegerea existențială.

Am vorbit în lecția trecută despre Bodhicitta, iubirea pentru tot ceea ce există adusă la cotele ei maximale. Bodhicitta este o experiență spirituală extraordinară, ajunsă la cel mai înalt nivel, experiență în care chakra inimii se deschide, iar omul este în contact direct cu toate ființele din univers. Este o stare mentală foarte aproape de starea de iluminare.

Dar datorită faptului că persoana nu a ajuns la deplină iluminare, inima lui se va închide din nou, dar aceste trăiri intense, îl vor schimba complet.

Din acel moment va ști că toată viața lui va fi în serviciul semenului său. Toate acțiunile, vorbele și gândurile lui vor fi îndreptate pentru a scoate toate ființele din suferință și de a le dărui toată fericirea. Și nu orice fericire, ci cea veșnică, a lui Buddha.

Calitățile nobile ale unui Boddhisattva

Am discutat despre faptul că Boddhisattva aspiră să ajungă la iluminare și pentru acest lucru el are nevoie de două aripi: metoda și înțelepciunea, Sherab și Tap.

Ce cuprinde metoda? Ea cuprinde renunțarea și Bodhichitta.

Toate acțiunile unui Bodhisattva sunt denumite ”metoda”. Deoarece ele vor fi dictate de aspirația lui de a ajunge la perfecțiune și de iubirea lui necondiționată față de toată creația. El va căuta să se perfecționeze și să găsească metode de a putea fi de folos celorlalți și de a putea ajunge la cât mai mulți.

În primul rând un Bodhisattva își va perfecționa generozitatea, dăruirea.

Maestrul Shantideva spune că dacă dorim să devenim generoși să începem să dăruim mai întâi lucruri mici, și încet-încet dorința de a da, va crește și mai mult.

Dăruirea se dezvoltă odată cu practica. Ea este unul din exercițiile de bază în budism. În prima etapă, un Bodhisattva practică dăruirea și o aduce la perfecțiune.

Cum va putea dăruirea să devină perfectă? Numai atunci când ea este însoțită de înțelepciune.

O metodă va deveni desăvârșită dacă va fi însoțită de înțelepciune.

De ce este dăruirea atât de importantă pe drumul spiritual? Pentru că atunci când dăruim lucruri, ne eliberăm puțin de atașamentele față de ele. Începem să renunțăm la acele lucruri de care suntem dependenți. Iar pe drumul spre iluminare va trebui să ne eliberăm de toate atașamentele pe care le avem, pentru că dorim să ne eliberăm de tot ceea ce ne înlănțuie și ne provoacă suferință.

Prin faptul că practicăm dărnicia, că o perfecționăm, încet-încet ne vom elibera de atașamentul față de lucrurile materiale. Dăruirea este o calitate care ne ajută să ajungem la renunțare, deoarece ne eliberează tot mai mult de lucrurile de care suntem ataşaţi. Și ce vom primi în schimb? Iluminarea.

Atunci când dăruirea va ajunge la o etapă mai avansată, din punct de vedere mental vom fi cu mult mai detașați de lucruri. Ne vom distanța de o gândire centrată pe “eu” cum ar fi: am nevoie de asta, nu pot fără asta, ăsta este al meu…

Când vom începe să ne eliberăm, vor fi mai puține riscuri de a încălca etica morală.

Ce ne face să încălcăm etica morală (normele de conduită morală)?

Dorința de a poseda lucruri, pentru că suntem dependenți de ele, sau invers, dorința de a ne debarasa de ceea ce nu ne place. De ex. în cazul în care nu sunt de acord sub nici o formă cu ceva anume, voi fi gata să jignesc, sau să bârfesc, sau să rănesc.

Datorită practicii noastre de a dărui, vom începe să ne eliberăm de atașamente, riscul de a încălca normele morale va fi mai mic, și vom fi cu mult mai atenți la comportamentul nostru etic.

Cu cât vom practica conduita morală, cu atât mintea noastră se va limpezi, meditația noastră se va adânci, succesul în meditație va deveni o realizare viabila și în final, vom ajunge la înțelepciune.

A treia cale – percepția corectă

În continuare vom vorbi despre înțelepciune.

Vom trece la textul nostru:

Chiar dacă renunțarea sau aspirația ți le-ai dezvoltat,

Dacă nu ai înțelepciunea ce înțelege realitatea în mod corect

Nu vei putea tăia rădăcinile ciclului vieții și al morții.

Fă eforturi, deci, existența dependentă să o înțelegi.

În această strofă, aspirația înseamnă Bodhicitta.

yang dakpey tawa

Tawa = vedere, percepție

Dakpey = corect

Cu alte cuvinte, percepția corectă, înseamnă înțelegerea vacuității.

Această cale este absolut necesară pentru a ajunge la Nirvana și bineînțeles la iluminare.

Ce înseamnă Nirvana? Eliminarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor.

Ce înseamnă afecțiune mentală?

Afecțiunea mentală este un factor care tulbură liniștea sufletului, precum:

– supărarea

– gelozia

– invidia

– mândria

– ignoranța

– egoismul și multe altele.

Cel care se află în Nirvana și-a eliminat toate aceste manifestări mentale. El nu se mai poate supăra sau enerva pentru că și-a pierdut capacitatea de a se mai supăra și și-a eliminat de asemenea și semințele ce pot cauza supărarea.

Purtăm cu noi:

– afecțiuni mentale, datorită ignoranței noastre, datorită faptului că nu înțelegem realitatea,

– semințele ce cauzează aceste afecțiuni mentale.

Condiția necesară de a elimina toate afecțiunile mentale pentru a ajunge la Nirvana este înțelegerea profundă a vacuității.

Atât timp cât va exista ignoranță, înțelepciunea nu va fi suficient de profundă, de aceea nu vom înțelege realitatea care ne înconjoară și vom reacționa față de ea în mod greșit, ceea ce ne va determina să acumulăm karma.

Înțelegerea profundă a vacuității este absolut necesară pe drumul către Nirvana sau pe calea Mahayana, calea cea mare, spre iluminarea completă a lui Buddha, spre binele întregii creații.

Cum putem ajunge la percepția corectă? Există două moduri:

1. Primul mod este cu ajutorul logicii

2. Al doilea mod este percepția directă.

Ce înseamnă percepție directă?

Vă voi da un exemplu: dacă doresc să gust un morcov, îl bag în gură și-l gust. În acest mod simt în mod direct gustul. Nu o descriere a gustului ci gustul în mod direct.

Dacă ne referim la cele cinci simțuri ale noastre, cu ajutorul lor avem experiențe directe. Spre părerea noastră de rău, nu putem avea o experiență directă cu ajutorul minții, deși în budism mintea este considerată al șaselea simț.

Care sunt obiectele văzului? Formele și culorile.

Care sunt obiectele auzului? Sunetele.

Care sunt obiectele simțului olfactiv? Mirosurile.

Care sunt obiectele gustului? Gusturile.

Care sunt obiectele simțului tactil? Textura lucrurilor, duritatea lor.

Care sunt obiectele minții? Gândurile.

Ce este în neregulă cu gândurile noastre?

Toate gândurile noastre sunt greșite.

Ele însă nu sunt greșite din punct de vedere convențional. Dacă eu recunosc că obiectul acesta este un pix și acesta este o cană și nu invers, însemnă ca din punct de vedere convențional, percepția mea este corectă. Problema este că eu nu înțeleg de unde provin ele.

Prima metodă – metoda logicii: Pixul

Ce țin în mână?

Un pix.

Dacă va intra un câine în cameră, ce va vedea el?

Ceva de ros.

Deci există o altă ființă în cameră care vede altceva.

Ne întrebăm atunci cine are dreptate? Eu sau câinele?

Răspunsul este că amândoi avem dreptate. De ce ? Pentru că în această situație exista două puncte de vedere.

Nu am nici un motiv să-mi acord mie prioritate față de câine, în ceea ce privește percepția mea. Percepția mea este corectă pentru mine, iar percepția câinelui este corectă pentru el.

Ce este acesta cu adevărat? Întrebarea cea mai importantă este:

Din capul locului, consider că lucrurile au un adevăr obiectiv, că obiectul avea o calitate proprie. Dacă un obiect are o calitate proprie de sine ar însemna ca toate ființele din univers să-i recunoască această calitate. Dar lucrurile nu stau așa pentru că obiectul pe care-l percep ca fiind pix, pentru că are calitatea de a scrie, câinele îl percepe ca pe ceva de ros.

Este clar că percepția mea nu poate să fie arbitrul suprem, pentru că dacă ar fi fost așa, toate ființele din univers ar fi văzut pixul ca pix și ar fi încercat să scrie – dar acest lucru nu este așa.

Deci pixul nu poate fi o realitate supremă, și cu toate acestea văd pixul, paharul, omul. Deci ele există în viața mea. Dar ca să existe pixul în viața mea, este nevoie de mine. În momentul în care spun ce este acest obiect, aduc din mintea mea noțiunea de a scrie.

De fapt, în mintea mea există noțiunea de a scrie, noțiunea de instrument de scris, iar în momentul în care apare obiectul, proiectez, foarte repede asupra lui, ideea mea.

Mintea noastră este plină de noțiuni, etichete, nume, idei sau imagini, și cu ajutorul lor privim lumea.

Când privesc, văd pixul, femeia, dar de fapt eu văd forme și culori. Pixul este doar un tub de plastic colorat.

Pentru ca el să fie pix, este nevoie de mine. Noțiunea de scriere nu vine de la pix spre mine, ci de la mine spre pix. Această înțelegere este critică pentru a ne elimina suferința.

Când privim lumea în mod normal, în mod convențional, vedem că lucrurile vin spre noi. Tavanul, încăperea, oamenii care vin, apar în afara noastră.

Acest lucru se numește:

Tsur Tong

ཚུར་མཐོང་

Tong = a vedea

Tsur = față de mine, înspre mine

Adică a vedea lucrurile ca și când ar veni din afara mea. În jurul meu se află lumea exterioară, o văd, o aud, o miros, o experimentez, o realizez. Lumea vine spre mine, iar eu o percep cu ajutorul simțurilor. Acesta este modul în care credem că există lumea.

Aici există pixul, cu care pot scrie, îi văd culoarea, îl pot mirosi, deci îl folosesc. Dar pentru ca să fie aici pixul, de ce mai este nevoie? Este nevoie de mine, pentru că fără mine, pixul nu există. Este nevoie de un observator. Pixul în sine este neutru. El nu va căpăta sensul de „pix” fără mine și dovada este câinele care nu vede acest obiect ca pix. El va da obiectului acel sens care provine din lumea lui, așa cum furnica va da alt sens aceluiași obiect care provine din lumea ei. Fiecare ființă vie, ce are o conștiință se va raporta obiectelor în funcție de ceea ce este în mintea ei.

Ideea este că este necesară conștiința cuiva care observă sau experimentează un lucru, ca să-i dea un sens.

Atunci când voi spune “Dă-mi, te rog, pixul!”, amândoi știm despre ce este vorba, nu pentru că pixul are un sens a lui propriu, ci pentru că amândoi avem proiecții similare, avem karma similară. Amândoi suntem oameni care înțeleg noțiunea de scris și avem aceeași limbă.

De exemplu, cineva mă jignește în daneză, iar eu nu înțeleg daneza. Deci el nu mă poate jigni. Ce sunt cuvintele ? Sunt sunete, și pentru ca să le înțeleg ca jignire, eu sunt necesar(ă).

Vacuitatea – o idee simplă care ne schimbă viața

Deci pixul este gol de proprietatea de a fi pix în sine. Nu există aici un pix care să fie în sine pix, independent de proiecția mea. Pixul, în sine nu are proprietatea de a scrie. El este gol de a fi un pix în sine. Așa cum și cuvintele în sine nu au proprietatea de a jigni.

După ce ați auzit aceste lucruri, nu veți mai fi în același loc. Pentru că deja a apărut semnul de întrebare, de unde apare lumea noastră, cum apare ea? Ideea de vacuitate destabilizează statornicia acestei lumi.

Lumea, ea însăși este așa sau altfel. Lucrurile, ele însele sunt plăcute sau neplăcute. Am prieteni sau dușmani care, ei însuși sunt prietenii sau dușmanii mei. Cineva, el însuși este plăcut sau neplăcut.

După cum am mai spus, toată suferința noastră, îmbătrânirea, moartea, toate acestea se întâmplă din cauză că nu înțelegem realitatea care ne înconjoară.

De-abia acum am început cu ajutorul logicii să depănăm firul înțelepciunii. Este primul pas de a vedea vacuitatea. Idea de vacuitate este una dintre cele mai importante în budism.

2. Percepția directă.

Am vorbit, la început de experiența directă a gustului de morcov, și am spus că prin cele 5 simțuri avem experiențe directe. Dar în cazul obiectelor mentale nu avem experiențe directe, pentru că percepem lumea permanent cu ajutorul noțiunilor: acesta este un pix, aceasta este o hârtie, este plăcut, nu este bine, este legal, nu este legal, este lung, este scurt, este al meu, este al tău. Tot timpul folosim noțiuni, etichete, idei, imagini. Iar aceste lucruri le facem extrem de repede.

Atunci când v-am fluturat (pixul), ați spus repede că este un pix. Facem imediat diferențe dacă persoana este femeie sau bărbat. Identificăm cu multă rapiditate realitatea. Când un lucru apare în fața noastră, imediat extragem din imensul sistem de noțiuni, idei și imagini mentale, pe aceea care se potrivește și o proiectăm pe el. Suntem perfect convinși că ceea ce vedem este ceea ce și captăm.

Pixul există? Da, există pentru că pot scrie cu el, dar el nu există așa cum cred eu că există.

Atunci când întreb, nu dacă el există, ci [de] modul în care el există, deja lumea mea convențională va începe să se clatine. În acest moment, încep să pășesc pe calea de a-mi dezvolta înțelepciunea, percepția corectă.

Acest proces de înțelegere se va adânci, în special când ne vom perfecționa meditația, când vom fi în stare să ne scufundăm într-o concentrare profundă pentru a ajunge la Shamata – liniștea meditativă (calm meditativ).

Shine înseamnă liniștea meditativă, iar Shamata este denumirea în limba sanscrită.

Mintea sare din loc în loc și, cine va începe să facă meditații, va simți acest lucru.

Chiar și atunci când cineva este foarte avansat în meditații, mintea va continua să fie neliniștită, dar într-o formă mult mai subtilă.

Numai când se va ajunge la meditația focalizată (concentrată) pe un singur punct, mintea practicantului va putea să rămână stabilă pe obiectul lui mental.

Mintea va fi ca o apă liniștită, clară, fără nici o mișcare. Mintea va sta neclintită pe obiect.

Când se ajunge la această etapă meditativă perfectă, persoana își poate controla cu desăvârșire corpul.

Mintea lui poate să stea fixată și patru ore pe imaginea unui pix, de exemplu, și corpul [său] să fie neclintit.

Nu propunem ca cineva să exerseze pe un pix, doar am vrut să dăm un exemplu de performanțe ale celui care a ajuns la acest nivel meditativ. Nu numai să stai patru ore neclintit în meditație dar și să fi într-o stare de plăcere intensă.

Aceasta stare nu este o stare de halucinație sau în care lipsesc gândurile, din contră, mintea este foarte lucidă, trează, iar practicantul este plin de viață.

În momentul în care mintea a ajuns la acest nivel, va trebui direcționată spre vacuitate. Perceperea vacuității este prima etapă care ne va asigura ieșirea din samsara. Cel care a ajuns să perceapă vacuitatea, în maxim 7 vieți viitoare va ajunge la iluminare.

Una este să vorbești de natura goală a pixului și alta este să o experimentezi în mod direct. Perceperea vacuității în mod direct se întâmplă numai în meditație profundă și numai după ce am învățat extrem de mult despre ea.

Sunt necesare două lucruri:

– studiu intens, să ascultăm de 7000 de ori explicațiile despre vacuitatea pixului,

– și de asemenea practica profundă a meditației.

Progresul în măiestria meditației depinde de păstrarea legilor morale.

Dacă le vom urma va veni momentul când vom percepe în mod direct vacuitatea.

În aceste momente [de meditaţie], vom fi intens concentrați pe obiectul meditației, care este vacuitatea. Deoarece mintea este focalizată numai și numai pe vacuitate, nu vom putea gândi: acum eu văd vacuitatea, pentru că dacă spunem “eu” și “ vacuitatea” sunt deja două noțiuni. În acest proces de percepție, “eu-l” nu există. În timpul experimentării vacuității, nu mai există conștiința de sine, nu realizăm că o percepem în mod direct. Numai după ce ieșim din meditație, vom avea viziunea ei clară.

Cel care experimentează vacuitatea nu are noțiunea timpului, nu va putea simți trecerea timpului.

Geshe Michael a descris acest proces ca durând un sfert de oră, douăzeci de minute.

Este foarte greu de știut cât durează această experiență, pentru că timpul nu poate fi perceput. Mintea este cu totul scufundată în vacuitate. Se spune, că ea este ca apa în apă. După ce experiența se termină, omul coboară din meditație.

Persona care a perceput în mod direct vacuitatea se numește Arya, în limba sanscrită, iar în limba tibetană: Pakpa. Este exact numele pe care naziștii l-au dat omului superior. Arya este cu adevărat un om superior, dar nu ca rasă.

Arya este un om superior din punct de vedere spiritual. Pakpa care va sta în meditație și care va percepe vacuitatea va deveni un alt om. În toate viețile mele anterioare momentului perceperii vacuității am fost Tsur Tong, iar după el voi deveni Arya.

Este cel mai important moment din cariera noastră spirituală, bineînțeles în afară de iluminare – momentul de percepere a vacuității.

Scopul tuturor cursurilor, al practicilor, al meditațiilor, al seminarilor, practica yoga, renunțarea, Bodhicitta, este de a ajunge la perceperea vacuității.

Acest eveniment ne va asigura ieșirea din samsara, dacă nu în această viață, în maximum 7 vieți viitoare, care cu toate vor fi bune, în care vom avea condiții bune de trai și profesori desăvârșiți. (Samsara are mai multe niveluri. Noi ne aflăm la nivelul dorințelor, patimilor). Când omul iese din meditația vacuității, are senzația de coborâre. Deși corpul lui se afla încă în lumea (tărâmul) dorințelor, mintea lui a ieșit din această lume. Se spune că mintea lui a trecut în „tărâmul formelor”. Un alt motiv al sentimentului de coborâre este acela că mintea a urcat într-o altă existenţă, iar ieșirea din meditație îl va cobori din nou în lumea dorințelor.

Aceasta este prima etapă a perceperii vacuității. A două etapă a perceperii vacuității este cea de după ieșirea din meditație. Omul va trăi cea mai bună zi din toate pe care le-a trăit vreodată.

– va înțelege perfect ceea ce i s-a întâmplat. Nu va avea nici o îndoială cu privință la asta. Va avea un puternic sentiment al realității și va ști exact ce se petrece.

– primul lucru pe care îl va face este să cadă în genunchi cu smerenie pentru că este ca și când l-ar fi văzut pe Dumnezeu. Este sentimentul de a-l privi în ochi pe D-zeu.

Se spune că întâlnim Dharmakaya a lui Buddha, sau întâlnim pe acel Buddha care noi o să fim. Vom percepe mintea sublimă a lui Buddha, ne vom percepe propria noastră iluminare.

După aceea, timp de 24 de ore, omul va avea revelații:

– el va cunoaște viețile viitoare

– își va vedea propria iluminare. Va ști cum va ajunge la iluminare, în ce condiții va ajunge la iluminare, cât timp îi va lua, cum i se va întâmpla atunci.

– omul își înțelege samsara lui, își vede suferința lui și a altora.

– pe parcursul a 24 de ore poate citi mintea fiecărei ființe. Va fi foarte deprimat pentru că va înțelege suferința din mintea celuilalt.

Deși în toate aceste ore este treaz, merge, mintea lui va fi în contact cu acea realitate pe care niciodată nu a mai experimentat-o.

– el își vede propria moarte. Poate vedea cum viața lui se va încheia.

– poate să vadă înainte, poate să vadă în urmă. Percepțiile lui sunt foarte clare.

De aceea i se spune calea percepției, a vederii.

Dacă Tzur Tong vede că lumea vine dinafara lui, când va ajunge să perceapă direct vacuitatea, va fi prima oară când va vedea că nu lumea vine spre el ci [că] el însuși o creează.

El va deveni un proaspăt Arya. El va înțelege că nu se află nimic în realitatea lui care să aibă o existență de sine stătătoare și care să vină din afara lui. Totul este doar o proiecție.

Tânărul Arya va trebui să exerseze mult folosindu-se de această cunoaștere profundă. Calea ce urmează este denumită “calea practicii”, cale care va duce la iluminare.

Este de ajuns o singură dată să percepem vacuitatea, ca să ne asigure ieșirea din samsara, fără să mai avem cale de întoarcere.

Arya este nevoit să se reîntoarcă la lumea dorințelor, dar deja nu mai crede în ceea ce vede. Din acest moment deja înțelege cum își creează realitatea și va începe să facă numai bine în jurul lui.

Lecția 9- partea B

Vom discuta despre două nivele ale realității:

Denpa Nyi

བདེན་པ་གཉིས་

Denpa = adevăr

Nyi = două

Ceea ce înseamnă două adevăruri sau două realități.

Când ne referim la cuvântul adevăr, nu ne referim la sensul de adevăr față de minciună. Nu acesta este sensul cuvântului Denpa; cuvântul se referă la „realitate” sau „obiect”.

Vom diferenția realitatea în funcție de:

– obiecte stabile și obiecte variabile

– obiecte pure și obiecte impure.

Există deci două niveluri de realități:

1. Primul adevăr: adevărul fals sau înșelător

Kundzob denpa

Kundzob = fals, înșelător

Denpa = adevăr

Termenul se mai folosește și ca „adevăr convențional” sau „adevăr relativ”.

Sună puțin ciudat adevăr fals sau înșelător. Adevărul fals este un nivel al realității care este fals, înșelător. De ce este înșelător? Pentru că forma în care apare realitatea nu este compatibilă cu cea adevărată.

În prima parte ne-am referit la pix. Pixul ne apare ca și când ar avea o existență proprie de sine. Am văzut că nu putem să spunem despre el în sine, ce este. Nu știm ce este el în sine.

El nu are nici o natură proprie de sine. Ca el să devină pix , este necesară prezenţa mea. Și pentru a face asta, va trebui să am noțiunea de scris în minte, altfel el este doar o bucată de plastic. Un câine vede în el un os de ros.

Deci nu știu ce este pixul în sine. Dar el apare în realitatea mea ca fiind pix, așa cum în realitatea mea apare tavanul, podeaua, oamenii.

Aproape orice lucru din realitatea noastră, în felul în care el apare, este un adevăr înșelător.

De ce este adevăr (realitate) înșelător? Deoarece felul în care apar lucrurile nu este compatibil cu modul în care ele sunt cu adevărat.

2. Al doilea adevăr: adevărul ultim, suprem, absolut

Dundam denpa

Dundam = ultim, suprem, absolut

Denpa = adevăr

Acesta este un nivel cu mult mai ridicat decât primul. Fiecare lucru în parte posedă ambele realități: o realitate pe care o vedem și a doua pe care nu o vedem. Toată învățătura nu face altceva decât să ne stimuleze să percepem cea de-a doua realitate.

Adevărul ultim, absolut al pixului, este faptul că el este gol de orice proprietate de sine.

Adevărul absolut este vacuitatea tuturor lucrurilor, este faptul că ele nu sunt nimic altceva decât o proiecție impusă de karma trecută.

Pixul este în permanentă schimbare. Este greu să vedem acest lucru cu ochiul liber. Cum putem ști asta? Se degradează și într-o bună zi nu va mai fi aici.

Sunt procese pe care nu le vedem cu ochiul liber, cum ar fi petele mele de pe faţă. Nu pot să le văd cum se formează, dar ele continuă să apară. Noi înșine suntem într-o continuă schimbare.

Toate obiectele din realitatea convențională, relativă, înșelătoare, sunt supuse proceselor karmice. Toate sunt în permanentă schimbare, ele sunt fluctuații de energie.

Ele sunt: sămânța >> germinează >> devine pom >> care dă rod >> care dă sămânța Toate lucrurile sunt energie în mișcare.

Adevărul suprem, absolut al pixului este faptul că el este gol de a fi un pix în sine (el însuși un pix). Acest fapt este imuabil, nu se schimbă atât timp cât pixul există. Vacuitatea pixului este lipită de el. Vacuitatea pixului nu este și vacuitatea gumei de șters. Care este vacuitatea gumei? Guma este goală de a fi ea însăși o gumă.

Vacuitatea este o lipsă. Ceva negativ.

Deci guma are vacuitatea ei, lipsa existenței proprii de sine, ca fiind lipsa ei de sine. Deși fiecare are lipsa ei de sine (guma), pe când pixul are vacuitatea lui, esența lor este aceeași, adică: nici unul nu există/nu apare de la sine.

La nivel convențional ele sunt două lucruri diferite, au funcții diferite, fiecare are realitatea lui absolută și în același timp au aceeași aromă, gust. În limba sanscrită se spune Ekarasa – aceeași aromă. Au același gust din punct de vedere a lipsei lor de sine, a unei existențe proprii de sine.

Ca această cană să fie o cană cu apă, este necesară o conștiință care să atașeze formei și culorilor, eticheta de cană cu apă. Toate acestea vin din mine. Ce este cana în sine? Depinde de cel care o privește, o furnică o privește într-un fel, câinele în alt fel.

Orice obiect din lumea noastră are două adevăruri, două realități, dar obiectul nu este nici una dintre cele două realități. Pentru că nu putem spune că pixul este vacuitatea lui (golul lui)

Vacuitate = realitatea absolută.

Vacuitatea pixului = lipsa oricărei calități (proprietate), lipsa existenței de sine.

Nu putem spune că pixul este vacuitate, pentru că pixul este ceva și vacuitatea este o lipsă a ceva; „ nu este”. Dar nici nu pot spune că acest lucru este pix în modul în care mă gândesc la el ca pix. Deci fiecare lucru are vacuitatea lui. Vacuitatea este lipsa existenţei de sine. Este lipsa oricărei calități (naturi) proprii. Pixul este gol de proprietatea de a fi pix.

Acest obiect pe care îl denumesc pix nu este altceva decât un ansamblu de elemente brute, forme și culori: am un cilindru, în capăt am capacul… Pe acest ansamblu proiectez ceea ce îmi dictează karma să proiectez.

Oricine este prezent la această lecție, mă privește din diverse unghiuri, unul mă vede ca fiind plăcut, altul mă vede ca neplăcut.

Fiecare dintre voi are un sistem de valori, noțiuni, idei, pe care îl proiectați asupra mea. Cu toții mă vedeți ca fiind exterior vouă.

Ce înțelege Arya?

El înțelege că dacă voi ascultați pe cineva care vă vorbește despre Dharma, aceasta vine din voi, pentru că profesorul nu are calitatea de a fi el în sine profesor de Dharma, pentru că el este gol de orice calitate.

Voi l-ați creat pe acel profesor așa cum ați creat și pixul.

Profesorul este doar un ansamblu de forme, culori și sunete, date brute. Care este vacuitatea lui? Realitatea lui supremă? Că el nu este ceea ce vă apare în față. Asta nu înseamnă că el nu există. Cu toții îl percepeți cu ajutorul simțurilor, cu ajutorul vederii, auzului și înțelegeți ceea ce el spune.

Când spunem că pixul este gol, nu înseamnă că nu există aici pix.

Noi nu spunem că nu există pixul. Sunt persoane care pot să înțeleagă după o lecție despre vacuitate, că totul este o iluzie. Adevărat este că totul este o iluzie, dar asta nu înseamnă că lucrurile nu există.

Este o iluzie în sensul, că lucrurile există, dar nu în modul în care credem noi că există.

Chiar și după ce vom înțelege realitatea lor absolută, obiectele vor continua să funcționeze așa cum au funcționat și înainte. Adică voi continua să scriu cu pixul, dar deja înțelegerea mea este alta.

Existența dependentă (co-dependentă, interdependența): felul în care există cu adevărat lucrurile.

Întrebare: Eu, Liviu, sunt o realitate absolută sau înșelătoare?

Răspuns: Eu sunt o realitate înșelătoare. Liviu este o noțiune, este ceva pozitiv, ceva care există.

Realitatea este înșelătoare pentru că vedem lucrurile ca existând în exteriorul nostru, apărând sub diverse forme, stabile, cu o existență proprie de sine, pe când ele nu au nici o natură proprie de sine.

Suntem încurcați de faptul că le vedem existând în afara noastră și reacționăm față de ele după cum le vedem, iar acest lucru este temelia neplăcerilor. Deoarece reacționăm la realitatea care ne apare fără să o înțelegem.

Vreau să înțeleg de ce îmi apare aici pixul și aici paharul și nu invers? De ce nu pot scrie cu paharul? De ce câinele vede pixul ca ceva de ros? Ce ne determină? Cu alte cuvinte: De unde apare această realitate înșelătoare?

Ten Drel sau existența condiționată

Înseamnă existența dependentă.

Este deosebit de important să înțelegem existența noastră convențională deoarece ne va permite să ne creăm o realitate mai bună decât cea care o avem. Ne permite să ne transformăm realitatea.

Dacă este adevărat că pixul este gol în sine de orice proprietate, și pentru ca el să fie pix, este necesară prezența mea, în aceeași măsură pot spune că dacă va veni cineva să mă insulte, este necesară prezența mea pentru ca eu să fiu cel ofensat. Numai eu voi putea da cuvintelor sensul de ofensă pentru ca ele să mă jignească. Fără prezența mea, ele sunt simple cuvinte, sunete sau litere. Dacă eu nu le voi da sensul de insultă, atunci va fi imposibil ca eu să fiu ofensat.

Dacă lucrurile stau așa, atunci aș vrea să înțeleg de unde vine ofensa? Dacă cuvintele în sine sunt goale de a fi o jignire, și cu toate astea mă simt jignit, de unde vine jignirea?

Deoarece lucrurile sunt goale, ele apar ca fiind dependente de mine.

Atunci aș dori să înțeleg, ce este în mine, ce mă determină să dau un sens sau altul lucrurilor. Mai mult, aș dori să înțeleg de ce îmi apar lucruri negative în viața mea.

Ten Drel reprezintă cauzalitatea. Este știința cauzei și a efectului. De aceea o vom denumi existența dependentă, condiționată. Cum apar lucrurile așa cum apar.

Următorul subiect este legat de școlile budiste, şcoli care s-au dezvoltat în funcție de interpretarea pe care fiecare dintre ele a dat-o vacuității și existenței condiționate. Este foarte important să înțelegem diversele explicații asupra vacuității. Ceea ce este interesant este faptul că toate aceste școli reflectă mintea oamenilor. Buddha a predat toate aceste scoli, pentru că au existat oameni diferiți cu modalități diferite de gândire.

1. Școala Vaibashika – Ea vine din lumea AbhiDharma, este școala cea mai de jos. Când se vorbește despre faptul că lucrurile nu se întâmplă fără o cauză, este vorba de această școală. Această şcoală spune că lucrurile depind de cauzele lor. Nu există pom fără sămânță. Dacă nu este o cauză, nu există nici rezultat.

2. Școala Sautrantika – este „școala logicii”, „școala sutriștilor”, sau cei care urmează sutrele.

3. Şcoala Citta Matra. Are și numele de Yoga Chara sau în engleză Mind Only School.

4. Școala Madhyamika sau Școala „Calea de mijloc”. Această școală are două subșcoli:

a. Svatantrika sau școala Independenților.

b. Prasangika sau școala Consecințelor.

Școlile 1, 2 și 3 împreună se numesc “funcționaliștii”.

De ce sunt numite așa? Pentru că ele spun că orice lucru care funcționează, există cu adevărat. Am discutat până acum despre existența condiționată și despre faptul că orice lucru este lipsit de o existență proprie și, cu toate acestea, el apare în lumea mea. Trăim într-o realitate convențională, relativă. Întrebarea este de unde vine această realitate, cum se formează?

Toate aceste scoli dau interpretări diferite acestui subiect, adică de unde vine această realitate. Se spune că numai a patra scoală este cea corectă, iar toate cele trei sunt parțial corecte. Este foarte important să înțelegem toate cele patru școli deoarece ideile acestora se regăsesc în mintea noastră.

1. Școala Vaibashikaspune: “Lucrurile depind de cauzele lor”. Adică pentru ca găina să existe, trebuie să existe mai întâi oul.

Acest fapt nu este incorect, dar nu și in totalitate corect. De ce nu este în totalitate corect? Deoarece această înțelegere nu ne poate elibera din suferință. Această școală ne descrie parțial realitatea dependentă. Și cu toate acestea este foarte utilă. În ceea ce privește legea karmică, dacă vrem să ne eliberăm va trebui să semănăm semințele necesare.

Înțelegerea că orice lucru care apare în fața noastră este determinat de o cauză, este foarte importantă. Nimic nu se petrece întâmplător.

Aceasta este prima școală care spune că lucrurile nu se petrec întâmplător, ci sunt determinate de cauze.

Când ne referim aici la cauze ne referim de fapt la cauzele karmice, ceea ce am semănat se va întoarce înapoi sau cu alte cuvinte culeg ceea ce am semănat.

Una dintre problemele care se ivește în această prezentare, este noțiunea spațiului. Care este cauza existenței spațiului gol (spațiul ocupat de un obiect) ??

Spațiul nu provine dintr-o cauză și totuși el există. Trăim în acest spațiu. Cineva care este minuțios va spune “prima descriere a realității dependente, condiționate nu explică existența spațiului.

2. Școala Sautrantika spune că “lucrurile depind de părțile lor”

Ce va spune prima școală despre pix? De unde vine pixul? Ea va spune că pixul vine de la fabrică. Mai întâi este nevoie de plastic, de culori, de mină și apoi asamblate. Sau ea spune că găina vine din ou.

A doua școală spune: “Pentru a avea un pix, am nevoie de partea lui dreaptă și de partea lui stângă, iar acestea împreună îmi vor da pixul.”

Și spațiul gol are părți. Partea nordică, sudică, partea de vest, de est, sau înainte, înapoi, în sus, în jos. Pentru ca eu, Liviu, să exist, îmi trebuie mâini, picioare, cap și așa mai departe. “Liviu” depinde de părțile lui. Pixul depinde de părțile lui. Școala spune că fiecare lucru depinde de părțile lui.

3. Școala Mind Only sau Numai Conștiință spune că: “Lucrurile vin din karmă”.

Numele școlii ne derutează puțin pentru că spune că totul este doar mental. Lucru care nu este corect din moment ce în realitatea noastră există și lucruri fizice, nu numai mentale. Bineînțeles că ea nu se referă la faptul că, corpul fizic și mintea sunt același lucru. Ea se referă la faptul că sămânța karmică care a creat pixul pentru mine, m-a creat și pe mine experimentând pixul. Karma care mi-a adus pixul este aceeași karmă care mă face să-l privesc. Cu alte cuvinte din aceeași sămânță provine și pixul și eu care privesc pixul.

Ce determină apariția pixului? Cauza este “ajutorul pe care l-am dat altora să scrie“.

Această școală spune că: și pixul și eu am venit din același loc. Aceeași sămânță karmică a creat și obiectul pe care-l privesc și pe mine experimentându-l.

Aceeași sămânță karmică te creează pe tine, pe mine care te privesc și experiența în sine.

4. Şcoala Madyamika.

Această școală are două școli:

a. Svatantrika – școala ”Jumătate-jumătate”. Ea spune: pentru ca eu să am un pix, sunt necesare două lucruri:

1) sunt necesare elementele brute (bază) ce îmi sugerează pixul,

2) este necesară conștiința care să proiecteze noțiunea de pix.

Acest subiect este dezbătut în cursul 2 (cursul ACI 2). Cu alte cuvinte este necesară baza (materia brută, forme, culori), ceva care să sugereze pixul și după acea este necesară prezența mea care să înțeleagă că obiectul este un pix, să-l perceapă ca pix. Această școală spune “jumi – juma”, adică 50% vine spre mine și 50% proiectez.

Oare ceea ce spun ei este corect?

Da, parțial, pentru că jumătatea care vine spre mine de fapt și ea vine din mine.

Lama Dvora povestește o istorioară.

La noi circulă cea cu baciul ardelean.

“O dată un turist vine în Noua Zeelandă și vede multe oi superbe care pasc. Se apropie de păstor și îl întreabă: spune-mi te rog, câtă iarbă pe zi mănâncă oile?

Păstorul îi spune: care dintre ele, cele negre sau cele albe?

Turistul îi spune: cele albe.

Păstorul îi răspunde: fiecare oaie albă mănâncă 10 kilograme pe zi.

Turistul: și cele negre?

Păstorul : mănâncă la fel.

Turistul îl întreabă câte kilograme de lână produc oile.

Păstorul îi răspunde: Care dintre ele cele albe sau cele negre?

Turistul: cele negre.

Păstorul îi spune că 10 kilograme de lână.

Și tot așa turistul continuă să-l întrebe, iar păstorul îl întreabă la care dintre oi se referă, cele negre sau cele albe. În cele din urmă turistul îl întreabă: de ce de fiecare dată întrebi “cele negre sau cele albe”.

Păstorul îi spune: ah, pentru că cele albe sunt ale mele.

Turistul: și cele negre?

Păstorul: tot ale mele.”

“jumătate – jumătate”. Aceasta este povestea. Baza de unde vine?

b. Prasangika – Școala consecințelor

Ming De Tak Tsam

་མིང་བརྡས་བཏགས་ཙམ་

Ming = nume

De = noțiune/idee

Tak = a eticheta

Tsam = numai

Această școală spune “lucrurile există numai după cum eu le denumesc”.

De ce acest obiect este pix? Pentru că eu îl denumesc pix, îl identific ca fiind pix. Ceea ce avem de fapt este o grupare de elemente brute. Ce-l face să fie un pix? Eticheta pe care i-o lipesc, eticheta care vine din mintea mea. Contrar școlii Svatantrika care spune jumi – juma, această școală spune că fiecare lucru există după felul în care îl denumesc, îl etichetez.

De unde vin lucrurile brute pe care le etichetez? Toate vin din mine. Și bucata de plastic de unde vine ea? Dacă spun “bucată de plastic” este o etichetă. Dacă vom descompune bucata de plastic vom ajunge la molecule. De unde vin ele? Tot din mine vin.

Această școală spune că, de oriunde voi tăia, voi găsi un alt substrat, care și el vine din mine. De unde vin atomii? Tot din mine. Și putem continua să descompunem. Totul depinde de limbajul nostru și de noțiuni. Pentru ca ceva să existe, avem nevoie de o imagine sau de o noțiune sau de o poză. Ceva trebuie să vină din conștiința mea, altfel nu am avea despre ce vorbi.

Întrebarea este: De ce vedem cu toții pixul?

Deoarece etichetez obiectul ca pix și nu ca pahar, înseamnă că avem în minte noțiunea de scris și a obiectelor de scris. Deoarece suntem cu toții oameni, avem deja similitudini în karma noastră. Pe de altă parte, avem diferențe individuale.

Avem karme diferite. Unul este sănătos, altul bolnav, altul bogat, altul sărac. Dar ceea ce avem în comun este faptul că suntem ființe umane. Iar fiecare ființă umană are în minte noțiunea de scris, chiar și cel care nu a învățat să scrie, poate fi cu ușurință învățat.

Toate acestea conduc la întrebarea: De ce etichetez acest obiect ca pix?

Deoarece deținem un sistem de noțiuni care mă constrâng să văd obiectul ca fiind pix. Nu pot alege să decid că acest lucru este „pahar” sau că acest lucru este „pix”. Sunt constrâns(ă) de către sistemul de noțiuni, de condiții, de cumulul de amprente, care stau în depozitul meu karmic, să văd în acest obiect [ca fiind un] pahar și în celălalt [ca fiind un] pix.

Acest punct de vedere este cel mai important.

Până acum am mers treptat: un pix (este gol de calitatea de pix)

– obiectul este gol de a fi el în sine

– pentru ca el să fie un pix, este necesară prezența mea, sistemul meu de noțiuni.

– iar acest sistem mă constrânge să-l vad ca fiind pix.

Vreau să înțeleg acum, de ce sunt constrâns(ă) să văd în acest obiect un pix? Pentru că dacă aș înțelege acest lucru, atunci voi înțelege și de ce sunt forțat(ă) să aud insulte, de ce sunt ofensat(ă) atunci când aud sunetele scoase din gura cuiva.

De ce sunt constrâns(ă) să trăiesc într-o lume plină de suferință?

Nu eu am ales asta, sunt forțat. Nimeni nu alege suferința, nimeni nu alege războiul. Și cu toate acestea sunt constrâns(ă) să le experimentez.

Aș dori să înțeleg ce este în conștiința mea care mă determină să proiectez adevărul convențional?

Ne întoarcem la Je Tsongkapa.

Dacă ai putea discerne că în interiorul și în afara roții,

Legea cauzei și a efectului niciodată nu a eșuat,

Și supusă ei este orice fenomen și obiect,

Cu timpul, fermitatea apariției o vei contesta și va dispărea.

Atunci vei ști că pe drumul ce-l încântă pe Buddha pășești.

Când se vorbește aici de legea cauzei și a efectului, de fapt se vorbește despre existența condiționată, de faptul că lucrurile sunt dependente. Fiecare școală definește dependența lor.

– prima spune “lucrurile depind de cauze”

– a doua „lucrurile depind de părțile lor”

– a treia „lucrurile depind de sămânța karmică”

– a patra „lucrurile depind de procesul de etichetare”

Putem observa că toate școlile susțin că lucrurile sunt dependente, că realitatea convențională are o existență dependentă.

Eu-l și Gak Ja

Vom vorbi în continuare despre Dak – self – sine.

Dak înseamnă eu sau eu însumi(însămi). Nu înseamnă ego. Se aplică și lucrurilor.

Oare eu exist? Da.

Am oare o existență proprie de sine? Nu. Exact ca și pixul. Poate că ați înțeles despre pix că nu are o existență proprie de sine, dar ca să înțelegem că și noi suntem lipsiți de o existență proprie de sine este foarte greu. Și de ce e așa?

Pentru că vom fi ofensați când cineva ne va insulta.

Acest eu, pe care îl protejez atât ca să-i fie bine și îi apăr numele, nu există cum cred eu că există.

Asta înseamnă că Liviu nu există?

Da, există și funcționează. Eu exist, dar nu cum cred eu că exist.

Vom aborda acum un subiect foarte important, și anume

Gak Ja

Gak Ja = este acel lucru care nu există, dar credem în existența lui și de care ne atașăm, iar de aici provin toate necazurile noastre.

Gak Ja este acel lucru pe care îl negăm, îl respingem.

Lucrul pe care îl neg pentru a mă elibera din samsara este Gak Ja.

Noțiunea Gak Ja se schimbă de la școală la școală, deoarece definiția vacuității este diferită de la o școală la alta.

1. Prima școală Vaibashika

Am spus că prima școală susține că existența lucrurilor depinde de cauzele lor. Cine este atunci eu-l care această școală susține că nu există? Ea spune că nu există „Eu” care să nu vină din părinții lui. Nu există un Liviu care să vină independent de părinții lui. Pentru că lucrurile au o cauză.

Nu există un Liviu care să existe independent de părinții lui. Eu nu am o existență proprie de sine. Eu depind de mâncarea pe care o mănânc, de aerul pe care îl respir. Există un motiv la faptul că exist așa cum exist.

Această școală spune: nu este corectă afirmația că eu am o existență proprie de sine, ci că eu am o existență dependentă, eu sunt dependent de cauze.

2. A doua școală – Sautrantika

A doua școală susține că lucrurile sunt dependente de părțile lor. Conform acestei școli cine este Liviu care nu există? Un Liviu independent de părțile lui. Liviu este dependent de mâinile lui, de picioare, de cap.

4. Şcoala Prasangika Madhyamika sau calea de mijloc de elită

Sărim la școala a patra. Aceasta susține că nu există un Liviu independent de proiecția trimisă pe un grup de elemente brute. De unde provine această proiecție? Din amprentele mentale, amprente care s-au acumulat în karmă.

De unde vine această proiecție? Din conștiința mea. Cum a ajuns ea în conștiința mea? Datorită amprentelor karmice lăsate în urma a ceea ce am făcut în trecut. Ce înseamnă asta, dacă îmi doresc o realitate mai bună? Să sădesc semințe, să fac binefaceri.

Aceasta este esența învățăturilor budiste. Ceea ce fac celuilalt lasă amprente karmice în curentul meu de conștiință – acestea mă constrâng să proiectez lumea pe care o trăiesc – o lume care prin natura ei nu are nici o existență proprie de sine. Totul este stabilit de karma mea, de karma constituită din faptele mele trecute față de celălalt.

Când voi spune că pixul este gol, asta înseamnă că este gol de o existență proprie de sine, de o existență independentă de proiecția mea, proiecție impusă de karma mea acumulată în urma gândurilor, vorbelor și a faptelor mele față de celălalt.

Aceasta este școala Prasangika Madhyamika pe scurt.

Dacă vom merge de la sfârșit la început, putem spune:

Modul în care acționez față de ceilalți, prin gând, vorbă și faptă, va stabili amprentele karmice. Amprentele karmice vor stabili proiecțiile mele viitoare, iar aceste proiecții mă vor constrânge să-mi trăiesc realitatea. Voi da sens lucrurilor, care ele în sine nu au nici un sens. Ele sunt neutre, ele sunt un ecran gol. Datorită karmei îmi proiectez realitatea pe un ecran gol, ecran care și el în sine este complet gol.

Datorită acestui proces, putem să ajungem la iluminare. Lucrurile nu sunt în sine bune sau rele. Nu trebuie să trăim într-un corp care se degradează, se îmbolnăvește și moare. Dacă am un astfel de trup, se datorează greșelii, datorită faptului că nu am fost destul de bun cu ceilalți. Nu am înțeles aceste lucruri, nu am respectat regulile morale, am rănit pe alții. Toate aceste fapte mă fac să trăiesc într-un corp care se distruge.

Și pentru asta avem nevoie de un ansamblu de jurăminte. Buddha a învățat oamenii ce să facă și ce să nu facă. Pentru că dacă vom înțelege greșeala pe care am făcut-o și, din acest moment, vom face tot ceea ce Buddha a spus, în mod permanent, vom ajunge la practica tantrică, practică care are cele mai puternice jurăminte.

Prin practica tantrică voi ajunge să mă vad pe mine însumi (însămi) într-un un corp strălucitor de lumină, de o frumusețe fără seamăn, care nu se degradează, cu o minte atotștiutoare (omniscientă), un corp de înger – exact așa cum mă vad în acest corp, în această cameră. Iar când voi ajunge să fiu un înger, camera va fi mandala, va fi paradisul. Numai așa voi ajunge la iluminare.

Buddha este constrâns în permanență să fie un înger luminos, pentru că el știe cum să producă karma necesară.

Toată lumea noastră, de la A la Z, provine din amprentele noastre karmice, care dau roade în fiecare clipă, 64 pe secundă.

Noi înșine am lăsat toate amprentele. Nu există nici un amănunt în realitatea noastră care să aibă o altă sursă în afara amprentelor noastre karmice. Nu există un alt loc din care lumea mea să provină, pentru că lumea este goală în sine.

În acest curs primiți cheia de intrare în paradis. Când vom înțelege că lumea este goală și că putem să o creăm așa cum ne-o dorim, vom începe să ținem carnețelul, vom începe să păzim cu strășnicie jurămintele. Numai atunci lucrurile se vor schimba.

Legile karmice și existența dependentă sau condiționată, despre care am vorbit, niciodată nu ne vor dezamăgi. De aceea carnețelul ne va ajuta enorm în a ne schimba lumea în care trăim.

Lecția 8 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

În aceasta lecție vom discuta despre cum se ajunge la Bodhicitta, despre cum anume să practicam pentru a ajunge la ea.

Cine este Buddha? Buddha este o entitate care aduce binecuvântare întregii creații simultan. El este atotștiutor, are iubire necondiționată și abilitați extraordinare de a ajuta. Dacă dorim să ajungem în această stare, va trebui să acționăm pentru binele tuturor ființelor. Aceasta este aroma bodhicittei și am vorbit despre avantajele ei ieșite din comun.

Există două metode de a ajunge la bodhichitta. Acestea sunt descrise în literatura Mahayana.

Pe prima o vom descrie pe scurt iar pe a doua o vom discuta mai pe larg.

Prima metoda este:

A. Compararea și înlocuirea de sine cu celălalt.

Dak Shen Nyamje

Dak = eu

Shen = celălalt sau ceilalți

Nyam = egali sau a compara

Je = a schimba, a înlocui, substituire

Deci compararea și schimbarea (înlocuirea) de sine cu celălalt. Aceasta metodă ne-a fost transmisă de maestrul Shantideva, în capitolul 8 despre meditație. Este vorba de cartea Manualul modului de viață a unui Bodhisattva.

În acest capitol, Maestrul Shantideva spune că meditația cea mai importantă este asupra comparării și înlocuirii de sine cu celălalt, pentru că cine o practica va ajunge la bodhicitta. Iar cel ce a ajuns la bodhicitta în mod sigur va ajunge și la iluminare.

Aceasta meditație are două părți.

1. A mă compara cu ceilalți

2. A mă înlocui cu ceilalți (A mă pune în locul celuilalt)

În prima parte vom medita asupra faptului că nu există nici o diferență între durerea mea și a celuilalt, durere ce trebuie eliminată. Și invers: fericirea mea și a celuilalt este în aceeași măsură foarte importantă. Dalai Lama denumește acest lucru principiul democratic. El spune: „Îmi doresc fericirea? Ea este numai una. Câți la număr sunt ceilalți? Infinit. Și ei își doresc fericirea. Cine este mai important?”

În a doua parte trecem la practică: Înlocuirea de sine cu ceilalți.

Pentru că toți ceilalți reprezintă majoritatea, este cu mult mai important să acționăm pentru fericirea lor. Cel care va practica această cale, în sufletul lui se va vinde celorlalți, își va vinde ochii. Ce înseamnă că ne vindem ochii?

Ce facem tot timpul cu ochii? Căutam unde găsim ceea ce vrem.

Dacă mi-am vândut ochii celorlalți, ce voi căuta? Ceea ce vor ei. Voi începe să caut ceea ce le place lor.

De exemplu, dacă sunt în autobuz și simt că mă sufoc și aș dori să deschid fereastra, dar lângă mine stă altcineva căruia îi este frig, ce voi face în acest caz atunci când practic această metodă? Voi lăsa geamul închis. Bucuria (fericirea) mea vine dacă îi fac pe ceilalți bucuroși (fericiți).

Următoarea poveste provine de pe timpul când în Tibet exista curentul budhist Kadampa.

Curentul kadampa a fost înființat de marele maestru Atisha, în secolul al 11-lea. Maestrul indian Atisha a fost invitat In Tibet pentru a preda și institui tradiția kadampa. „Ka” înseamnă cuvânt, cu sensul de instrucțiuni ale lui Buddha. „Dam” înseamnă păstrători. Adică : păstrătorii cuvântului.

Se povestește că un mare Lama a auzit că într-un oraș îndepărtat un alt mare Lama ar fi predat Lo Jong – transformarea conștiinței, învățătură care dezvolta bodhicitta.

Dornic de a învăța Lo Jong el pornește la drum. Până să ajungă în oraș, aude ca Lama de la care ar fi vrut să învețe, ar fi murit. Vestea îl întristă foarte mult. Dar i se spuse să nu se îngrijoreze pentru că ar putea să învețe de la cei trei discipolii ai Lamei decedate. Fiecare dintre ei fiind un mare cunoscător al învățăturilor. Dar că exista o problemă: după decesul Lamei, cei trei discipoli începuseră lupta pentru moștenire.

Când auzi că cei trei se luptau pentru moștenire, Lama își spuse: am venit ca să învăț bodhichitta, iar oamenii se luptă pentru moștenire, nu am ce învăța de la ei. Cu tristețe se pregăti să se întoarcă acasă.

Atunci oamenii i-au spus: nu, nu ai înțeles, lupta dintre ei este ca fiecare dintre discipoli dorea ca celălalt să preia moștenirea.

B. Metoda celor 7 pași.

0. Etapa 0 – comportamentul egal

TANG – NYOM

Prima etapă se numește etapa zero, și asta pentru ca în final să se ajungă la etapa 7. Această etapă în engleză este denumita equanimity. În românește îi vom spune comportament egal, uneori chiar ecuanimitate – nu este un cuvânt în DEX. Cuvântul equanimity are mai multe sensuri. Unul dintre ele fiind echilibru sufletesc. Mulți consideră că acest lucru se referă la un comportament indiferent, apatic. În budism, nepăsarea şi indiferența sunt [atitudini] nedorite.

Comportamentul egal nu înseamnă echilibru sufletesc, din contră! Budismul dorește să ne aducă la plăcerea supremă, la extaz și nu la apatie. Buddha se află în permanență în stare extatică, ceea ce reprezintă o antiteză la indiferența și echilibrul sufletesc.

Atunci, care este sensul cuvântului?

Sensul este de comportament egal față de toate ființele.

Atunci când spunem:

– „aș dori ca toate ființele să aibă parte de toată fericirea și de toate cauzele fericirii”.

– „aș dori ca ele să nu mai aibă parte de nici o suferință și de nici o cauză a suferinței”.

Toate acestea le urez tuturora în mod egal, în aceeași măsură.

Atunci când facem meditația Tong Len – meditația “a da și a lua” – dăruim tuturor ființelor tot ceea ce este mai bun și le luam orice suferință. Acest exercițiu este de a medita asupra prietenului nostru, sau asupra unei persoane neutre, sau asupra dușmanului nostru.

Când începem să practicăm, va fi greu să nu diferențiem între persoane, pentru că suntem influențați de iubirea pentru cei dragi și de antipatia faţă de cei pe care-i urâm. In această practică dorim să ajungem la acel nivel în care să nu mai fim influențați de iubirea sau dușmănia pe care o avem față de celălalt.

Scopul acestei practici este de a ajunge la comportament egal față de toți ceilalți, să dorim binele tuturora, și celor dragi și celor antipatici.

În budism se spune că atunci când cineva intră într-o încăpere plină de oameni, acesta începe să îi trieze în mod automat, o treime care îi plac, o treime care-i sunt neutri și o treime care-i displac. Acesta este modul nostru de comportament față de toată lumea.

Atunci când văd pe cineva care îmi place sau nu, va trebui să înțeleg că el este doar o proiecție care vine din karma mea. Karmele tot timpul se schimbă, urcă, coboară. Este foarte probabil ca dușmanul meu de acum, în viața următoare să fie fiul meu.

Practica care ne ajută să ne comportam în mod egal cu ceilalți este meditația Tong Len. La început, medităm asupra unei persoane dragi, îi dăruim cei mai bun și îi vom lua suferința.

După o perioada de timp, vom medita asupra unei persoane neutre, cu care nu prea avem relații. Din nou îi oferim în imaginația noastră tot ce-i mai bun și îi luăm suferința.

A treia oară vom medita asupra unei persoane pe care nu o putem suferi. Încet-încet, vom ajunge în situația în care nu mai există diferențe între persoane și vom dori să le aducem binecuvântări și celui drag și celui pe care nu-l iubim.

Cu cât vom practica mai mult, dușmanul va fi mai puțin dușman sau va dispărea complet.

Dex – imparțial

Prima etapă: să-i recunoști pe toți ca fiind mama ta

Marshe

Ma = mama

She = a recunoaște, a identifica, a ști

Aceasta etapă este o etapă critică în dezvoltarea comportamentului egal. Dacă acceptăm faptul că am avut o infinitate de vieți, înseamnă că în fiecare viață am avut o mamă, deci un număr infinit de mame. Dacă am fost o furnică, înseamnă ca am avut o mamă furnică.

Exista situații când o ființă nu se naște dintr-o mamă. Dar exceptând aceste cazuri, tot vom avea un număr infinit de vieți. În concluzie, există șansa ca pe oricine voi întâlni, să fi fost odată mama mea.

Dacă accept faptul că am trăit un număr infinit de ori, probabilitatea ca cel pe care îl întâlnesc să fi fost mama mea într-o viață anterioară, este foarte mare.

După tradiția budistă, se spune că o persoana decedată, se reîncarnează între 7 și cel mult 49 de zile.

Mama mea nu a decedat încă. Când va deceda ea cu siguranță se va reîncarna. Nu am nici o idee unde și sub ce formă de existență va trăi, poate pe o altă planetă. Poate voi întâlni o persoană de 17 ani care să fie reîncarnarea mamei mele. Dacă este așa, ea va fi mama mea! Ea este mama mea.

Să presupunem că mama cuiva a murit. În aceasta viață a avut o mamă care l-a născut. Nu are nici o idee unde poate fi ea acum. Dar există șansa ca una dintre ființele pe care le întâlnește, să fie mama lui(ei). Ideea este că, conștiința noastră nu a avut niciodată un început. Ne-am reîncarnat de un număr infinit de ori și am avut infinite mame. Și ele în continuare vor rămâne mamele noastre.

Când mama mea va înceta să mai fie mama mea?

Ceea ce o face să fie mama mea este faptul că m-a născut, nu-i așa? Când se va schimba acest fapt? Niciodată! Ea va rămâne mama mea veșnic. Oriunde se găsește ea, ea este mama mea.

Orice ființă pe care o întâlnesc este mama mea.

Prima etapă este de a ajunge la această înțelegere profundă, în inima noastră, care nu poate fi contrazisă. Nimeni nu poate să dovedească contrariul celor spuse.

Dacă, acum, eu cred că mama mea continuă să trăiască în viața mea, cum o voi trata? Dacă oricine poate să fie mama mea, cum mă voi purta cu el/ea? Care este diferența între cea/cel care m-a născut acum 10 vieți și cea care m-a născut în aceasta viață? Ei au făcut pentru mine același lucru, mi-au dat viață – diferența fiind de timp (moment).

Această etapă este o etapă foarte dificilă. Nu mă refer la argumentul logic, ci la faptul că va fi dificil să spun atunci când voi întâlni pe cineva: uite-o pe mama. Va fi dificil să-l privesc, să-l tratez și să-l iubesc ca și când ar fi mama mea.

Oamenii spun: cineva îndreaptă cuțitul spre tine, nu te ridici să-l omori?

În acest caz aș spune: dacă mama ta înnebunește și scoate cuțitul la tine, ce ai face? Care este diferența? Diferența este că reacționăm în fața celuilalt ca și când ar fi străin de noi, ca și când nu am avea nici o legătură cu el.

Această etapă este una dintre cele mai dificile din Lam Rim – calea treptată spre iluminare. Cea mai dificilă etapă este aceea în care va trebui să-l vedem pe Lama ca fiind Buddha.

Există situații în care relațiile dintre mamă și copil sunt dificile, situații în care mama abuzează de copil. Ce vom face în acest caz?

Noi spunem că nu contează. Mama ne-a purtat în burtă 9 luni. Ne-a învățat să vorbim – fără să vorbim nu putem învăța Dharma. Ne-a dat un corp fizic – fără corp nu putem ajunge la iluminare.

Chiar dacă nu ne-a crescut, chiar dacă ne-a pus într-un coș lângă ușa altcuiva, ea este cea care ne-a purtat în pântec și ne-a dat viață. Nu mai există nimeni altcineva pe lumea asta care să fi făcut pentru mine acest lucru. Nimeni altcineva nu a făcut ceea ce a făcut mama pentru mine. Și nu contează dacă a fost bună sau rea. Ea este mama.

Chiar dacă tata nu ne-a dat acest corp, a fost pe aproape în procesul de procreare, este și el important. Dacă cineva a avut relații apropiate de tata, este de preferat să fie utilizat în aceasta etapă.

Dacă fiecare ființă este mama mea, atunci ea va deveni obiectul cel mai important. Fiecare dintre ele va deveni câmpul meu de binefaceri, cele cu ajutorul cărora voi acumula binefaceri.

A două etapă: a-ți aminti de bunătatea mamei

[imagine tibetană]

Drindren

În momentul în care am acceptat că fiecare a fost mama mea, următorul lucru pe care îl voi face este să-mi amintesc de bunătatea ei. Încă o dată, nu ne referim la faptul dacă a fost bună sau rea, ci la faptul că am fost binecuvântați în aceasta viață să avem o mamă care ne-a dăruit un corp cu care să ajungem la iluminare. Fără mamă nu am fi fost în viață.

A treia etapă : a răsplăti mama pentru bunătatea (meritul) ei

[imagine tibetană]

Drinso

Drin = binefacere, bunătate, merit

După ce ne-am reamintit de bunătatea mamei, ce vom face? O vom recompensa. Ceea ce dorim este să ne trezim sentimentul de recunoștință față de mamă, datoria enormă pe care o avem față de ea, și implicit față de fiecare ființă pe care o întâlnim. Să ne amintim și să o recompensăm pentru binele pe care ni l-a făcut.

Ce înseamnă să le răsplătim?

Încep să mă uit la mamele din fața mea și să mă gândesc: oare la ce se gândesc?

Puteți încerca cu mama voastră biologică, dacă mai trăiește.

Încercați să vă gândiți la faptul că:

– ea trăiește în samsara

– ea suferă

– cu fiecare clipă se apropie de sfârșitul ei – oare o doare ceva? Fizic sau mental?

Cum o pot ajuta?

Care este ajutorul ultim (suprem) pe care îl pot da? Cum o pot scoate din samsara? Pentru că atâta timp cât ea se va afla în samsara, va suferi. Singurul mod de a o ajuta este să ajung eu însumi la iluminare.

Toate ființele sunt neajutorate.

Je Tsongkapa scrie:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,

Legate de lanțurile faptelor trecute,

Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,

Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu,

Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.

Amintește-ți în permanență

De durerea mamelor tale și tot cea ce li se întâmplă,

Și încearcă să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

Ce se întâmplă cu toate ființele care sunt mamele mele? Datorită faptelor lor trecute, au acumulat karmă negativă și au căzut în ignoranță.

Sunt ferecate și înlănțuite în samsara. Ele sunt forțate să sufere în continuare, din cauza atașamentului de acest “eu”, care niciodată nu a existat.

În obscuritatea ignoranței sunt scufundate

Și în roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu.

Strofa ne descrie cum ființele:

– sunt înghesuite în celule de oțel

– sunt înlănțuite

– sunt în întuneric

– și sunt târâte de curentul nesfârșit al roţii [Roata Vieţii, Roata Suferinţei].

Toate acestea li se întâmplă mamelor noastre în samsara. Cum le putem ajuta?

Singurul mod de a le salva este de a ne dezvolta aspirația spre iluminare. Pentru că numai ea ne poate conduce la iluminare și atunci vom putea cu adevărat să le salvăm. Altă cale nu există.

Va trebui să ne trezim imensa compasiune pentru ele.

A patra etapă : iubirea frumoasă, a-i dărui toată fericirea.

După ce am identificat toate ființele ca fiind mamele noastre, ne-am amintit de bunătatea ce au făcut-o pentru noi și le-am răsplătit meritele. Următoarea etapă este trezirea iubirii față de ele.

Yi-ong jampa

Yi-ong = frumos

Jampa = iubire

Deci iubire frumoasă.

Ce înseamnă iubire frumoasă? Iubirea frumoasă este o comparație cu dragostea mamei pentru singurul ei copil. După ce am parcurs cele trei etape, aceasta este iubirea ce se înfiripă în inimă pentru toate ființele care au fost mamele noastre.

Să nu uităm că fiecare etapă este meditație. Prima meditație poate să dureze câteva luni ca să putem recunoaște faptul că fiecare ființă pe care o întâlnim a fost mama mea. În meditație va trebui să analizăm mult aspectele pe care le-am prezentat: Cine m-a născut? Când mama mea va înceta să mai fie mama mea? Și multe altele.

Numai după ce am parcurs primele trei etape se va trezi în inimile noastre iubirea frumoasă față de ceilalți. Astfel fiecare ființă va deveni ca și unicul fiu sau unica noastră fiică.

A cincea etapă: marea compasiune – a-i lua toată suferința.

Nyingje chenpo

Nyingje = compasiune

Chenpo = mare

– dacă la început am identificat toate ființele ca fiind mamele noastre

– și apoi ne-am amintit de bunătatea lor,

– le-am răsplătit pentru meritele lor

– și ne-am dezvoltat iubirea pentru ele

– în următoarea etapă se va trezi în noi compasiunea față de ele.

Nying Je este format din două cuvinte, și anume je care înseamnă rege sau suveran și cuvântul nyingpo care înseamnă inimă.

Împreună [cele două cuvinte] înseamnă, în limba tibetană, regina inimii.

Deci, Compasiunea = Regina Inimii.

Care este diferența între marea compasiune și compasiunea obișnuită? Sunt două aspecte, aspecte legate de cantitate și de calitate.

1. Primul aspect este aspectul cantității – marea compasiune. Care este obiectul ei? Toate ființele. Pentru că toate ființele au fost mama mea, mă voi comporta cu multă compasiune față de ele, pentru că suferă enorm. Sunt înghesuite și înlănțuite în bezna celulelor de otel și duse de curentul karmic prin samsara fără nici o putere de control. Văzând și înțelegând suferința prin care ele trec, în inima mea se trezește marea compasiune și doresc să le scot din samsara.

2. Al doilea aspect este aspectul calității. Ceea ce face compasiunea mea să fie mare este gradul meu de înțelepciune. Nu vom intra acum în acest subiect.

A șasea etapă: răspunderea personală

Hlaksam namdak – Ceea ce înseamnă răspundere personală.

Hlaksam = o stare extraordinară a minții

Nam = total

Dak = pur

Este etapa în care vom spune: eu sunt copilul tuturor mamelor și de aceea va trebui să le ajut. Chiar dacă nimeni altcineva nu le va ajuta, eu voi cel care va face acest lucru. Voi face eforturi și voi căuta modalități de a le ajuta, pentru că le datorez viața.

Voi depune orice efort ca să le ajut, chiar dacă nimeni altcineva nu face asta! Acest este modul care face calea Mahayana să fie atât de puternică.

Aceasta etapă este una dintre cele mai înalte pe drumul spiritual.

Această etapă spune:

– Înțeleg că oamenii suferă foarte mult

– Înțeleg că eu sunt copilul lor

– Înțeleg că le sunt dator fiecăruia dintre ei, așa cum sunt dator propriei mele mame.

– Am o iubire frumoasă pentru ei. Fiecare dintre ei este o creatură frumoasă.

– Pe toți aceștia trebuie să-i salvez.

– Cine îi poate salva în afară de mine, copilul lor?

– Chiar și atunci când nimeni nu mă va ajuta.

Singurul mod de a-i salva este să ajung eu însumi la iluminare. De aceea voi depune toate eforturile chiar dacă îmi vor apărea obstacole în cale.

Chiar și atunci când oamenii îmi vor spune că am înnebunit când îmi voi micșora norma de lucru pentru a mă dedica învățăturilor, sau când nu mă voi mai uita la televizor, eu voi continua drumul meu spiritual. Nu numai că oamenii nu mă vor ajuta, îmi vor sta și în drum. Ei sunt mamele care trăiesc în beznă, nu înțeleg.

Iar eu va trebui să-i ajut chiar dacă ei nu mă înțeleg.

Întrebarea este: ce vom face în situația când oamenii se împotrivesc ajutorului nostru?

În acest caz va trebui să dezvoltam metode – Tap – abilități ca să-i putem ajuta.

Bineînțeles că nu vom face ceva care să-i îndepărteze și mai mult. Va trebui să mergem pe ocolite, să ne purtăm cu multă atenție față de ei.

La început vom face greșeli, pentru că nu avem abilitățile necesare. Dezvoltarea lor ia mult timp. Să nu uităm că toate aceste lucruri țin de răspunderea noastră personală.

Una este să stai pe perna de meditație și să spui: doresc binele tuturor ființelor și doresc ca ele să nu mai sufere niciodată. Și alta este să spui: eu însumi voi acționa ca toate acestea să se îndeplinească.

Dar pentru a reuși în misiunea mea, voi cere ajutor ființelor iluminate. Cum le voi găsi? Cu ajutorul Lamei. Voi cere ajutor Lamei mele, să mă binecuvânteze, ca să-mi pot finaliza misiunea. Când mă voi așeza în meditație, voi cere ajutorul, voi cere să mi se deschidă inima, să-mi dezvolt abilitățile. Toate acestea îmi vor da forța necesară de acțiune. Dacă înțeleg că răspunderea este numai a mea, voi caută să găsesc modalitățile care funcționează.

A șaptea etapă – bodhicitta

Semkye

Ceea ce înseamnă conștiința care se trezește.

Conştiinţa celor care au parcurs toate etapele de meditație se trezește. E conștiința care spune: „Trebuie să servesc toate ființele.”

Această fază va conduce la deschiderea Inimii. Aceasta metodă constă în a educa mintea cu ajutorul meditației. În acest moment conștiința mea va fi îmbibată de Boddhichitta.

Ea îmi va influența energiile din corp. Nu voi mai fi același om. În mod spontan și natural voi avea iubire necondiționată față de toate ființele și împreună cu ea dorința de a le ajuta.

Lecția 7 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

A doua cale – Bodhichitta

Vom vorbi despre a doua cale din cele trei căi principale: bodhichitta sau “aspirația spre iluminare”.

Jangchub kyi sem

Jangchub este unul dintre cuvintele care înseamnă iluminare

Jang = purificare, curățare, eliminare. Adică iluminarea are acest aspect de eliminare a obstacolelor, de curățare a karmei negative, de curățare a afecțiunilor mentale.

Chub = lărgirea acestor cunoștințe

Sem = minte

Cu alte cuvinte: aspirația de iluminare

sau mintea ce aspiră să ajungă la iluminare.

În limba sanscrită Bodhichitta.

Bodhi = iluminare

Chitta = minte, conștiință.

Adică: minte iluminată.

Va trebui să nu confundăm mintea iluminată, mintea lui Buddha cu mintea cuiva care nu este iluminat, dar care aspiră spre iluminare – cineva care și-a trezit dorința de a-și elimina afecțiunile mentale și de a ajunge la perfecțiunea spirituală, pentru ca să poată fi de folos întregii creații.

Legătura dintre renunțare și Bodhichitta.

Cel care a ajuns la renunțare, înțelege ce înseamnă suferința, a observat bine realitatea în care trăiește, a înțeles bine cele șase forme de suferință despre care am vorbit și înțelege multe altele. Deja el dorește să nu mai sufere sub nici o formă, să iasă din ciclul vieții și al morții.

Je Tsongkapa spune:

Când această aspirație va fi intensă, zi și noapte, numai atunci vom ști că am ajuns la renunțare.

Deja nu mai suntem preocupați de lucrurile materiale, pentru că înțelegem inutilitatea lor. Orice lucru bun în această lume este de moment și trecător. El nu mă poate ajuta cu adevărat și nici nu-l pot avea o veșnicie.

Bodhichitta preia această înțelegere și o amplifică. Adică ceea ce mi se întâmplă mie, se întâmplă tuturor ființelor. Toate ființele din univers se găsesc în aceeași situație ca și mine. Și chiar dacă le este bine momentan sau suferă, în continuare trec prin ciclul vieții și al morții.

Continuă să trăiască o viață de urcușuri și coborâșuri, fără nici cel mai mic control asupra ei. Sunt înlănțuite de samsara datorită faptelor lor, a neînțelegerii realității pe care o trăiesc, datorită reacțiilor greșite la ceea ce se întâmplă în jurul lor. De aceea sunt nevoite să sufere.

Bodhichitta spune: doresc să mă ridic și să mă dezvolt spiritual astfel încât și eu și toți ceilalți să ieşim din suferință. Voi învăța să ies din suferință pentru a putea să-i îndrum și pe ceilalți să iasă din suferință.

Legătura dintre renunțare și bodhichitta este același sentiment de compasiune:

• în renunțare compasiunea este îndreptată asupra mea, asupra suferinței mele

• iar în bodhichitta compasiunea este îndreptată asupra semenului meu. Ce sufăr eu, suferă și alții.

Bodhicitta este scopul înalt. Există trei scopuri:

• scopul îngust = dorința de a ieși din tărâmurile inferioare, dorința de a nu ajunge în infern.

• scopul de mijloc = dorința de a ieși din samsara. Renunțarea are aspectul de mijloc.

• scopul înalt – Ce spune? Împreună cu mine sunt toți ceilalți. De fapt, nu are rost să ies singur, pentru că atât timp cât ceilalți suferă în jurul meu, nu mi-am eliminat cu adevărat suferința.

(Adevărata) Bodhichitta ultimă (supremă)

Bodhicitta este o realizare spirituală de primul grad, o realizare extraordinară, ieșită din comun. Ați dezvolta bodhichitta se petrece la fel de rar ca și perceperea vacuității. La Bodhichita se ajunge cu mult mai târziu, numai după o practică intensă și profundă a compasiunii însoțită de înțelepciune.

Atunci când cineva ajunge la Bodhichitta, el va deveni un Bodhisattva.

Bodhichitta apare în meditația profundă de deschidere a inimii.

Când toate energiile ce curg (trec) prin corpul nostru vor ajunge în canalul principal, chakra inimii noastre se deschide și pentru câteva clipe vom fi în aceeași stare de conștiință a lui Buddha. Buddha în mod permanent este în contact direct cu toate ființele. Știe exact ce nevoi au și cum pot fi ajutate. Mintea lui Buddha este tot timpul cu noi.

Bodhisattva încă nu a ajuns la iluminare, dar ceea ce îl face să devină bodhisattva este experiența de a veni în contact direct cu toate ființele din univers. El le poate percepe, le poate simți, le cunoaște mintea, le simte durerea. Este o experiență fizică, în care lumina izbucnește din inima lui și îl leagă de fiecare ființă în parte. O întâlnire intimă cu mintea tuturor ființelor vii din univers.

Aceste momente vor trece, pentru că încă nu am devenit Buddha, dar din această clipă vom ști foarte clar care este semnificația vieții și că singurul lucru important este de a servi (a sluji) toate ființele. Tot ceea ce vom face de acum înainte este de a le învăța, pe orice cale, cum să iasă din suferință. Vom face tot ceea ce este posibil: fie că vom traduce învățăturile, sau le vom prezerva, fie că vom scrie, sau vom merge la retreat pentru a ne adânci cunoașterea și a ne dezvolta abilitățile, fie că vom întemeia o generație de elevi care să ducă mai departe înțelepciunea, sau fie de a ridica mânăstiri. Toate aceste lucruri le-a înfăptuit Je Tsongkapa. Un astfel de om nu va cunoaște nici o clipă de odihnă. Pentru că singurul lui scop este de a face bine în lume. Nimic altceva nu va mai fi important.

Aceste clipe sunt cele care ne vor transforma în bodhisattva. Aceasta este o mare realizare spirituală care nu se va pierde niciodată. Ea ne va însoți în viața următoare.

Fiindcă veni vorba, au fost puține cazuri de persoane care au ajuns la bodhichitta înainte de perceperea vacuității. Dar în general, cel care este pe calea Mahayana și încă nu a ajuns la bodhichitta, dar a ajuns la momentul în care percepe în mod direct vacuitatea, în același timp va percepe și bodhichitta. Pentru că acest eveniment este însoțit și de deschiderea inimii.

Bodhichitta aparentă (artificială)

Înaintea bodhichittei ultime, există bodhichitta “trestiei de zahăr”. Bodhichitta aparentă este comparată cu trestia de zahar. Trestia de zahar este dulce dar goală pe dinăuntru, adică are gustul Bodhichittei, dar încă este goală. Este ca atunci când începem să ne dezvoltăm compasiunea și dorința de a-i ajuta pe ceilalți.

Cu alte cuvinte, încă nu am ajuns la acel sentiment copleșitor, profund care se creează în timpul meditației și care ne domină viața, dar avem un început al lui. Vom trăi din ce în ce mai multe momente în care ne vom comporta cu compasiune și vom acorda ajutor semenilor noștri.

În budism se spune: „Prefă-te, până când vei reuși!”. Fake it, fake it, `til you make it! Comportă-te ca și când ai iubi oamenii și va veni ziua când îi vei iubi cu adevărat.

De exemplu, mi s-a spus că dacă mă voi îngriji de alții, voi progresa. Atunci voi spune: ok, cu toate că în mod firesc mă îngrijesc mai întâi de mine, voi încerca să mă îngrijesc mai întâi de ei. În acest caz nu fac ceva “firesc”, acționez puțin forțat pentru că am înțeles că acest lucru mă va ajuta să evoluez. Cu toate că acest mod nu este un mod natural în care acționez, pentru că nu sunt obișnuit(ă) cu aceste lucruri, încet – încet mă voi deprinde să acționez în favoarea semenului meu.

Obiceiurile pe care ni le-am format nu ne servesc. Cum știm asta? Pentru că încă suferim. Va trebui să exersăm noi obiceiuri care deocamdată nu sunt firești, pentru ca ele să devină a doua noastră natură.

Atunci când conștiința noastră este pătrunsă de bodhichita se spune că este ca o apă ce se infiltrează.

În budism se spune că mintea nu se poate ocupa în același timp de două lucruri. De ce? Când cineva stă în fața noastră, deja ni se formează o părere despre el, pentru că suntem obișnuiți să analizăm foarte repede. Dar în realitate, în fiecare clipă, mintea este ocupată de un singur obiect.

Atunci când ne referim la mintea pătrunsă (îmbibată) de bodhichitta, toate acțiunile noastre vor fi îndreptate înspre binele celuilalt. Cel care are bodhichitta ultimă nu va trebui să-și amintească: „Aaa! Stai puțin! Acum trebuie să-l ajut pe semenul meu!”. Mintea lui se va gândi în permanență la celălalt. În cursul 2 [ACI 2] aceste noțiuni sunt prezentate pe larg.

Maestrul Shantideva ne vorbește de beneficiile bodhicittei. El a scris cartea “Manualul unui Bodhisattva” sau “ Viața unui Bodhisattva”. El ne spune: „Dacă vreți să ajungeți la iluminare, trăiți și respirați precum un Bodhisattva.”

Strofa 6

Atât de mică și firavă este binefacerea mea,

Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,

Ca forța imensă a răului să o poată birui,

Dacă nu aspirația spre iluminare?

Maestrul Shantideva ne spune: înțeleg că samsara este suferință și doresc să ies din ea, dar cum pot ieși eu din ea? Pentru asta am nevoie de un cumul imens de binefaceri, de un munte de binefaceri pentru a ajunge la nivelul lui Buddha.

Cu toate că suntem oameni buni, Shantideva ne spune că bunătatea pe care o facem este ”atât de mică și firavă”. Ea nu are forța necesară. El ne spune: „unde voi putea găsi acea putere care să elimine forța imensă a răului din lume?”

Despre ce rău ne vorbește? El se referă la karma pe care am acumulat-o. Pentru că numai karma va continua să ne învârtă în roata vieții. Numai ea ne leagă de suferință. Dacă vrem să ieșim din ea va trebui să învățăm să-i anihilăm forța.

Cum vom putea face asta? Unicul mijloc de a ieși din suferință este aspirația spre iluminare.

Nu vom putea ieși niciodată din samsara dacă nu ne vom dezvolta dorința de iluminare. Deoarece este foarte greu să biruim puterea răului (păcatelor) pe care am acumulat-o noi înșine.

Strofa 7

Multe veacuri, toți Buddha

Au contemplat, și au văzut

Că atingerea rapidă a fericirii supreme.

Benefică este ea ființelor nenumărate.

Maestrul Shantideva spune că toții Buddha sunt plini de compasiune pentru noi toți și cu toții doresc să ieșim din suferință. Și astfel ei au început să reflecteze asupra întrebării cum să ne ajute. Multe veacuri au reflectat. Au găsit răspunsul și anume: că există o singură cale de a ieși din suferință și aceea este atingerea iluminării complete.

Aspirația către iluminare este departe de obținerea stării de iluminare. În poveștile despre viețile anterioare ale lui Buddha ( Jakata Tales ) se spune că lui Buddha i-a luat mulți eoni pentru a ajunge la iluminare.

Din momentul în care s-a ajuns la Bodhicitta finală și până în momentul obținerii corpului de lumină, trebuie depus mult efort. De aceea se spune “atingerea rapidă”, în comparație cu timpul petrecut în nenumăratele vieți. Veștile bune sunt că există tantra, profesori de tantra și că se practică tantra.

Tantra este mijlocul prin care se poate ajunge la iluminare pe parcursul unei singure vieți. Acest lucru se denumește “într-o clipită”. A ajunge la iluminare într-o singură viață față de numărul infinit de vieți.

Pentru a intra în Tantra, nu este nevoie de a obține mai întâi bodhicitta; [e necesar] să se vină cu o bază bună în a practica și cu o minte finală, dar [care] va trebui să fie pură. Această puritate a minții vine din dorința de a ajunge la iluminare pentru binele tuturor ființelor, adică din bodhichitta.

Aspirația neîncetată de a aduce fericire tuturor.

Strofa 8

Aceia ce doresc să distrugă multiplele

Forme de suferință din existența condiționată,

Și durerea din inima a tot ce-i viu, să o îndepărteze

Și de a le aduce lor, fericirea sub orice fel și chip

Dorința de iluminare nu o vor abandona niciodată.

Cel ce simte compasiune pentru toate ființele din univers și nu mai suportă suferința acestora, va face totul sa le facă fericite. Și cine dorește acest lucru niciodată nu va abandona dorința de a ajunge la iluminare. Este acea dorință neîncetată de a elimina suferința și de a aduce fericirea.

Copiii tuturor Buddha

Strofa 9

Și chiar dacă ei sunt încă deprimați, și

În continuare, în al vieții ciclu încătușați,

Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare și-au intensificat,

Pe dată vor deveni copiii celor iluminați

Și de toți îngerii și locuitorii lumi, vor fi venerați.

El spune că există bodhisattva care încă trăiesc în samsara, care încă nu au perceput vacuitatea, dar care și-au dezvoltat în inimile lor bodhichitta adevărată (ultimă), aceștia, în ochii celor iluminați (adică toți Buddha) devin ca și copii lor. Adică toți Buddha au multă afecțiune și iubire pentru ei.

Asta înseamnă că toți Buddha îi iubesc pe ei mai mult ca pe noi? Nu, dar aceste persoane sunt foarte aproape de iluminare.

Nu demult am vorbit de metafora în care Buddha este comparat cu soarele. Cine stă în umbră, soarele nu-l poate atinge. Asta nu înseamnă că Buddha nu vrea să ne lumineze, dar noi nu suntem suficient de puri și nu putem veni în contact cu ceea ce Buddha dorește să ne ofere.

Dar Bodhisattva care și-a dezvoltat bodhichitta, sentiment ce este foarte profund, este mult mai apropiat de Buddha și de aceea poate absorbi mai mult iubirea lui Buddha.

Venerare

Maestrul Kamalashila îi aseamănă cu diamantul în comparație cu aurul. Sunt mulți oameni care fac bine în lume. Aceștia sunt precum aurul, dar un Bodhisattva care a ajuns la bodhichitta însoțită de înțelepciune este ca un diamant. Ei nu au asemănare, sunt atât de rari și este imposibil să distrugi ceea ce au obținut.

De aceea ei sunt demni de a fi venerați de toate ființele și de toți îngerii. Dacă am întâlni un Bodhisattva, ar trebui să cădem la picioarele lui.

Aurul alchimistului

Strofa 10

Păstrează ferm în inima ta “dorința de iluminare”

Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul,

Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat,

În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Maestrul Shantideva spune că cel care și-a dezvoltat dorința de iluminare, în mod sigur va ieși din samsara. Cine a ajuns la bodhichitta finală, la această aspirare autentică de a ajunge la iluminare pentru binele tuturor ființelor, va ieși din suferință.

El, mai are nevoie de încă multă practică, pentru că nu a ajuns să perceapă vacuitatea. Chiar și cel care a experimentat în mod direct vacuitatea va trebui să continue să exerseze, dar deja drumul lui este neted și sigur către ieșirea din samsara.

Este ca elixirul alchimistului ce transformă orice metal în aur. O parte din Mahașide erau alchimisti. Se spune despre Nagarjuna că putea să transforme orice în aur, iar în felul acesta își putea permite să-și finanțeze activitățile dharmice. Putea controla elementele și putea să devină invizibil.

Maestrul Shantideva spune: așa cum elixirul transformă lucrurile în aur, așa și dorința de iluminare va transforma corpul, cele 5 agregate impure în corpul sublim a lui Buddha.

Eliberarea din pribegie

Strofa 11

Păstrează ferm în inima ta “dorința de iluminare”.

Căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată,

A cercetat profund și a constatat cât de prețioși

Sunt cei ce doresc din pribegie să se elibereze.

Maestrul Shantideva ne roagă să practicăm bodhichitta. Cine este căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată? El este Buddha. El a observat că toți cei care doresc să iasă din pribegia samsarei au o valoare inestimabilă. Noi rătăcim prin samsara, fără să avem nici un control și singurul drum de eliberare este drumul bodhicittei.

Copacul veșnic verde (peren)

Strofa 12

Toate celelalte virtuți ca planta musa sunt.

După ce dau roade, ele se veștejesc și cad.

Numai dorința de iluminare este un copac peren

Ce înflorește și dă fructe permanent

Și din contră – el crește neîncetat.

Planta musa este un bananier ale cărui fructe apar odată pe an și sunt scurte, verzi și groase. Așa și karma: sămânța încolțește, vlăstarul a ieșit, se dezvoltă și devine pom, în timp ce sămânța dispare. Din momentul în care cauza a dat un rezultat (a produs un efect), aceasta dispare și din nou rezultatul va determina o altă cauză, cauza va determina un alt efect, și așa mai departe. Toată viață noastră este determinată de un lanț karmic de cauze și efecte, ce nu poate fi controlat. Suntem mereu împinși de valurile karmei, de nestăpânit.

El spune că, dimpotrivă, dorința de iluminare este precum pomul veșnic verde, ce permanent dă roade, nu se veștejește niciodată și, mai mult, crește neîncetat. De ce se întâmplă asta?

Pentru că un Bodhisattva își servește semenii în permanență, fapt care îi amplifică tot timpul karma. El se folosește de puterea întregii creații, pentru că puterea karmică se datorează obiectului față de care acționăm.

Atunci când dau o bomboană cuiva, voi face asta înțelegând:

– că acum dăruiesc bomboana,

– că în același timp îmi creez karma, ca în viitor să primesc ceea ce voi dori,

– și de asemenea voi dedica această faptă: “Datorită faptei mele de a dărui acum, eu semăn în inima mea sămânța dăruirii pe care o dedic iluminării mele. Datorită generozități mele, fie să pot ajunge la iluminare pentru a dărui veșnic întregii creații.”

Dacă obiectul meu va fi întreaga creație, și dacă am dedicat fapta în acest fel, voi acumula o energie extraordinară.

„Și din contră – el crește neîncetat”, este exact modul în care se produce abundența în lume. Tot belșugul vine din binefaceri, din fapte de caritate. El nu vine de la ministerul de finanțe. Și toate lipsurile din lume vin din a nu dărui, din lipsa generozității.

Bodhicitta purifică karmele grele.

Strofa 13

La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremură de frică,

Sau cel care fapte extrem de rele a comis

Pe dată va fi salvat, dacă pe dorința de iluminare s-a bazat.

Dacă această înțelegere este în inima ta,

Ce te împiedică să te sprijini pe ea?

În versul “La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremură de frică”, autorul spune că “oamenii care tremură pentru viața lor, angajează un bodyguard pentru a-i apăra”.

La fel acţionează şi cei ce au comis infracțiuni grave (și cu toții am comis), numai că singura diferență este că ei nu mai țin minte, pentru că au trăit de atât de multe ori, atât de multe vieţi; în momentul în care ei şi-au dezvoltat dorința de iluminare sunt imediat salvați.

Acest lucru nu înseamnă că ni s-au șters și toate afecțiunile mentale, dar binefacerea acumulată ne va scoate din samsara. Singurul lucru care ne-ar putea salva, este aspirația către iluminare.

Avantajele Bodhichittei

Maestrul Shantideva, în aceste strofe, ne-a enumerat avantajele bodhicittei. În continuare vom vorbi despre ele pe scurt.

1. Bodhichitta este cauza care va determina atotcunoașterea.

GE – WA NAM – KYEN GYI GYU

bună faptă omnisciență a cauză

Bodhichitta, acest sentiment extraordinar de iubire necondiționată și compasiune pentru toți ceilalți, este cauza care va determina atotcunoașterea. Ce înseamnă atotcunoașterea? A ști exact ceea ce are nevoie fiecare ființă, pentru a o putea ajuta. Dar înainte de a ști ce se întâmplă în mintea fiecăruia, va trebui să ne apropiem de el, la fel cum o mama învață să-și cunoască pruncul care încă nu vorbește, pentru a-i satisface nevoile.

Bodhichitta, iubirea necondiționată, creează o legătură cu celălalt. Această legătură creată va fi cauza karmică a cărui rezultat va fi atotcunoașterea, mintea atotștiutoare, mintea lui Buddha. Conștiința lui Buddha nu poate fi niciodată atinsă fără Bodhichitta.

Cei care nu sunt pe calea mahayana, calea cea mare a aspectului larg și sunt centrați pe ei însuși, vor putea ajunge la Nirvana. Exista posibilitatea de a ajunge la Nirvana și fără bodhichitta. Dar ei nu vor putea atinge atotcunoașterea, iluminarea completă a lui Buddha, pentru că le lipsește această conexiune cu toți ceilalți.

În tradiția budistă, această Nirvana este denumită Nirvana Inferioară. Budiștii se roagă pentru a ieși din samsara și de a nu ajunge la Nirvana Inferioară. Este adevărat că cel care a ajuns la Nirvana, va simți multă plăcere, pentru ca și-a eliminat toate afecțiunile mentale. Oamenii din jurul lui vor continua să sufere pentru că nu și-a dezvoltat abilitățile ca să-i poată ajuta. Într-un final, Buddha va veni și îl va trezi din această stare, după care din nou va trebui să practice.

Există 10 nivele de Bodhisattva (bhumi). Cu greu am distinge între un Bodhisattva de nivelul 8 și Buddha. El este ca un Înger, care încă se află în samsara. Pe această treaptă el poate ajunge la Nirvana, pentru că și-a eliminat aproape toate afecțiunile mentale, este foarte pur.

Bodhisattva poate să stea în meditație și să treacă deja în Nirvana. Dacă el urmează calea mahayana, datorită marii lui compasiuni pentru toate ființele va spune: „Încă mai am drum de parcurs pentru a ajunge cât mai sus, pentru a putea fi în stare să ajut”. Cel care a ajuns la Nirvana Inferioară se numește Arhat.

2. Toți îngerii și locuitorii lumii se vor prosterna în fața lor.

HLA – MI CHAK JAR U-PA

înger om prosternare către a fi demn

Dacă suntem generoși și în același timp mintea [noastră] este îndreptată spre binele tuturor ființelor, [acest lucru] va da multă forță actului de dăruire. Un Bodhisattva este o binecuvântare imensă pentru întreaga lume.

A sprijini un Bodhisattva va mări efectul binefacerilor mele. Dacă îmi ajut Lama, îl sprijin în actele lui de binefacere (Lama care este o mare binecuvântare pentru toți), voi acumula multă karmă pozitivă. De aceea se spune că obiectul cel mai înalt, este cel care conduce ființele către iluminare, care mă conduce pe mine la iluminare.

A răni un Lama sau a face rău unui Bodhisattva, este o karmă extrem de grea. Mai grea decât a răni pe cineva aiurea.

3. Chiar dacă va apărea o afecțiune mentală, ea va avea o influență mică datorită Bodhichitei.

Dacă avem bodhicitta în inimă, dar încă nu am ajuns la Nirvana, suntem în continuare sub influența afecțiunilor mentale. În mod normal, ele provoacă multe pagube. Dar în această situație chiar dacă ar apărea una, puterea ei de manifestare este foarte mică.

Cum putem vedea pagubele unei afecțiuni mentale? Deteriorarea sănătății, a frumuseții. Oamenii nu pot să stea în preajma unui om supărat, de exemplu.

Una dintre cele mai grele daune ale supărării, pe care nu o vedem, este distrugerea “rădăcinii binefacerii”. Aceste clipe de supărare sunt cele care ne provoacă îmbătrânirea, bolile și moartea noastră.

Pagubele supărării se acumulează încet-încet, fără să ne dăm seama. Acest lucru nu se va întâmpla unui Bodhisattva, care și-a dezvoltat bodhicitta. Datorită iubirii lui pentru toate ființele, chiar dacă acesta se va enerva, supărarea lui nu va avea aceleași efecte distrugătoare pe care altcineva normal le-ar simți.

4. Chiar și un act mic de bunătate va deveni o cauză de iluminare.

GE – WA CHUNG-SE TEK-CHEN GYI CHU

bună faptă cea mai mică Mahayana a Dharma

Deoarece Bodhisattva este motivat în permanență de binele întregii creații, mintea lui fiind impregnată de bodhichitta, chiar și atunci când va face o binefacere cât de mică, el va acumula multa karmă, iar fapta lui va deveni cauza care va determina atingerea iluminării.

De exemplu, când un Bodhisattva dă de mâncare unei vrăbioare, fapta lui mică va avea un efect imens asupra drumului lui spre iluminare.

5. Și cea mai mică faptă în activitatea lor conduce spre iluminare.

GYEL-SE KYI CHU-PA

Bodhisattva a activitate

Orice activitate cât de mică, cum ar fi spălatul dinților, va deveni cauza iluminării. De ce? Un Bodhisattva nu-și spală dinții pentru el însuși, ci pentru a-și menține dinții sănătoși și implicit pentru a-și menține sănătatea corpului, ca să poată servi, ajuta pe toți ceilalți.

Orice faptă trivială va contribui la iluminarea lui. O astfel de persoană, datorită bodhichittei, va acumula neîncetat karma care îl va conduce la realizarea finală: iluminarea.

6. Pe dată ei devin copiii celor iluminați.

SANG-YE NAM KYI SE – SU GONG

Buddha (plural) de ei fiu – fică considera

Toți Bodhisattva sunt foarte iubiți de toți Buddha și considerați ca fiind ca și copiii lor.

7. Toți ceilalți Bodhisattva văd în ei frați și surori.

JANG-CHUB SEM-PA NAM KYI PUN DU CONG

Bodhisattva (plural) a frate / soră ca/precum consideră

Cel care a devenit un Bodhisattva va intra într-o mare familie, formată din toți Buddha și numeroși Bodhisattva. Toți Bodhisattva îi vor considera pe noii veniți ca fiind frații sau surorile lor.

8. Cine are bodhichitta, va urma calea cea mare, Mahayana.

TEK CHEN LA SHUK

yana maha în au intrat

Bodhicittha este aspectul lărgit al marii căi. Numai cel care a ajuns la bodhicittha, pășește cu adevărat pe calea cea mare, deci a intrat în Mahayana.

9. Cine are bodhicitta, va reuși în practica tantrică (va deveni Buddha pe parcursul unei vieți).

TSE – CHIK LA TSANG – GYE

viață una în a deveni Buddha

Cel ce are bodhicitta este apt de a practica tantra și de a reuși în tantra.

Practica tantrică permite atingerea iluminării într-un timp foarte scurt, chiar și pe parcursul unei singure vieți sau în cel mult 16 reincarnări, care toate vor fi minunate. Și asta este nimic faţă de numărul infinit de vieți pe care le-am avut.

Chiar și cel care nu a ajuns la bodhicitta, poate intra în tantra și poate ajunge la realizări pe parcursul unei singure vieți, dacă este înzestrat și dacă pe parcursul practicii sale continuă să-și dezvolte bodhicitta.

Cine va veni cu mintea centrată pe el însuși, nu va avea nici o șansă în tantra. Este ca și când am lua o doză mare de morfină care ne-ar putea omorî. De aceea se spune ca tantra este un medicament foarte puternic.

10. Cine are bodhicitta, întrece prin strălucirea lui pe toți “Cei ce ascultă (ascultătorii)” și pe “Self-Made Buddha – Cei ce au devenit Buddha prin puterile proprii” – cei ce singuri au devenit Buddha.

NYEN – RANG SIL-GYI NUN-PA

ascultător self-made Buddha a întrece prin strălucire

Cei ce urmează calea hinayana, sau aspectul îngust, practica lor este focalizată pe ei însuși. Hina înseamnă calea de jos. Ea nu este o cale inferioară, este inferioară față de căile de deasupra ei. Numele căii creează confuzie. Calea nu este deloc inferioară, pentru că cei ce o practică ajung la realizări foarte înalte, numai că accentul în practica lor se pune pe ieșirea lor din suferință.

Calea hinayana cuprinde două grupe principale și anume “Cei ce ascultă“ și ”Cei ce au devenit Buddha prin puterile proprii”.

Cei ce se denumesc “Cei ce ascultă “ sunt cei care au auzit învățăturile Mahayana dar nu sunt pregătiți sufletește să o și practice. De aceea ei pot să asculte și chiar să învețe Mahayana, dar nu o vor practica.

Cei ce au devenit singuri Buddha, nu sunt de fapt Buddha și nu au ajuns singuri. Este doar numele lor dat acestei categorii. “Cei ce singuri au devenit Buddha”, nu sunt Buddha. Sunt persoane care în viețile trecute au avut mulți învățători dar care nu au dus drumul până la capăt.

Ei au ajuns în această viață doar ca să finalizeze drumul, de aceea nici nu caută profesori. Aceștia de la vârstă fragedă au tendința să se izoleze, merg în munți, în peșteri. Caută să-și perfecționeze și să-și finalizeze meditația. Ei pot ajunge la Nirvana dar nu și la iluminare. Numele lor este Pratyeka.

Strălucirea celui care are bodhicitta o întrece pe cea a tuturor “Ascultătorilor” şi pe cea a tuturor “Celor care singuri au devenit Buddha”.

Lecția 6 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

Lecția 6- partea A

Pentru a reuși pe drumul spiritual și ca să ajungem la țelul suprem (ultim), va trebui să cunoaștem cele trei căi principale. Calea în Budism se mai numește și “piatră de drum”.

Prima dintre ele se numește renunțarea. Cu alte cuvinte a renunța la a mai fugi după lucrurile lumești. A renunța complet este o mare realizare spirituală și foarte rară. Și pentru a ajunge la această realizare interioară avem nevoie de mijloace care să ne ajute, avem nevoie de a reflecta mult și de a face meditații.

a. Una dintre meditații am numit-o meditația “resurse și oportunități” sau “timp liber și belșug”.

b. A două meditație este meditația ”moartea și efemeritatea”

Prima meditație ne ajută să conștientizăm ocazia rară pe care o avem ca să ne naștem ca ființe umane și cât de deosebită este această asociere dintre karm[ și condițiile în care trăim acum:

– viața ca om

– într-o țară cu legi care nu îngrădesc libertățile

– într-o lume în care Buddha a trăit și și-a transmis învățăturile

– și mai mult, învățăturile lui s-au păstrat

– nu suntem invalizi

– sau înapoiați mintali

– nu suferim de vreo boală care să nu ne permită să învățăm

– avem mijloacele necesare

– avem acum timp să stăm și să ascultăm învățăturile,

– avem profesori care ne învăță,

– există oameni care practică

– și de asemenea există oameni care au ajuns la realizări spirituale datorită acestui drum.

Aceste condiții (combinații) din punct de vedere karmic sunt aproape imposibile, probabilitatea este aproape de zero. Noi nu știm să apreciem aceste lucruri pentru că ne uităm la cei din jurul nostru și considerăm că totul este de la sine înțeles.

Trebuie înțeles că în istoria întregului univers toate aceste condiții sunt foarte rare. Și nu vorbim aici de istoria care a fost scrisă ci a întregului univers. Dacă am putea privi ființele din tot universul, am înțelege cât de incredibilă este viața pe care o avem. Și asta pe de o parte.

Pe de altă parte, această viață incredibilă pe care o avem este trecătoare, trece într-o clipă. Adevărul este că nici nu știm cât mai avem de trăit, să spunem 20, 30, 40, 50 de ani de acum înainte. Și asta este nimic față de cât timp ia ca să parcurgem tot drumul spiritual. Este nevoie de ani pentru a completa fiecare etapă a drumului.

Și fiecare etapă este necesară pentru a ajunge la țelul ultim. Scopul suprem este de a ajunge la corpul sublim a lui Buddha, un corp de lumină și o minte atotștiutoare.

În prima meditație sunt cuprinse 18 aspecte : ”8 oportunități și 10 resurse.”

A doua meditație este meditația asupra morții:

1. care vine cu siguranță. Cu fiecare clipă ne apropiem de moarte, clipă care nu se mai reîntoarce.

2. Nu avem nici o idee când ea se poate întâmpla (incertitudinea venirii ei), a momentului. Noi nu cunoaștem moartea decât în mod teoretic și atunci când se întâmplă altora. Nu suntem conștienți că, de când ne-am născut, purtăm cu noi semințele morții. Într-o bună zi corpul meu va deveni inert și fără conștiință, și adevărul este că nu am nici cea mai mică idee când se va întâmpla.

3. Atunci când moartea va veni, nu vom putea lua cu noi absolut nimic. Nu putem lua cu noi nici un lucru material, adică:

– nici averea

– nici corpul fizic de care mă îngrijesc și mă ocup tot timpul

– nici inteligența

– nici numele

– și nici reputația mea.

30 de secunde după ce vom închide ochii pe patul de moarte, tot ceea ce ne-a umplut viața va dispărea. Vom fi complet lipsiți de orice sens.

Sunt persoane care încă dinainte de a muri, își pierd memoria, nu-și mai recunosc familiile. Dar chiar dacă vom ajunge la acele momente cu mintea întreagă, totul va dispărea. Tot ceea ce a fost nu va mai fi și va veni o altă karmă.

Toată această lume de care suntem atât de captivați vine din inima noastră și în clipa morții se întoarce tot acolo. După moarte vom experimenta o altă karmă care nu va avea nici o legătură cu cea pe care am avut-o și asupra căreia nu am avut nici un control.

Atunci ce putem lua cu noi după ce vom muri? Afecțiunile mentale sunt singurele care vor veni după noi. Tot ceea ce vedem în jurul nostru sunt numai rezultatele karmei care a dat roade (ce s-a copt). Pe ele nu le putem lua.

Singurul lucru pe care îl putem lua cu noi sunt realizările spirituale care se exprimă prin controlul nostru karmic, sau prin creșterea șanselor noastre de a avea o karmă mai bună. Acestea le vom putea lua cu noi numai prin practica spirituală.

Khen Rinpoche spunea: „Dacă ar veni cineva și v-ar spune «În 30 de zile voi veni la voi acasă, vă voi jefui și apoi vă voi omori, dar nu vă spun când am să vin.» Ce veți face? Veți aștepta 30 de zile ca să vă puneți zăvor la ușă? Nu, imediat vă veți ocupa ca să vă asigurați casa.”

Khen Rinpoche întreabă: “Dar cu moartea cum stăm? Ea va veni oricum, nu știm când. Când ne vom pregăti [referitor] la ceea ce vom lua în curentul nostru de conștiință? Deci când ne vom pregăti pentru ea?”

Gânduri cum ar fi: “Am destul timp, o să învăț Dharma după aceea. Trebuie să mă îngrijesc mai întâi de afaceri, de familie”. Toate acestea vin din convingerea că aveți control asupra problemelor. De obicei spunem: “Ce atâta grabă?… Încet, încet… După aceea….” Adevărul e că nu avem nici o idee când va veni acel “când”, când va veni moartea.

Dacă vom face bine meditația asupra morții, conștientizarea că nu știm când ea va veni și că cel mai important lucru pe care îl avem este această clipă, ne va pătrunde profund.

Ceea ce fac acum este cel mai important lucru, pentru că, poate, nu voi mai avea încă o altă clipă. Poate că sună deprimant, dar adevărul este că toate aceste lucruri despre care v-am vorbit fac viața mult mai bucuroasă (mai plină, intensă), pentru că fiecare moment va căpăta un sens și va deveni important.

Voi începe să nu îmi mai pierd timpul cu prostii și îmi voi dedica viața celui mai important lucru pe care-l pot face.

În a șasea strofă se spune :

Când în acest astfel vei medita și dorul

Pentru plăcerile lumești, nici o clipă nu-l vei mai simți

Și zi și noapte în inima ta vei aspira

Ca eliberarea să o obții,

Numai atunci, renunțarea o vei găsi.

Care este criteriul de a ajunge la renunțare? Când nici o clipă nu ne vom mai gândi la plăcerile lumești și zi și noapte aspirăm spre libertate.

Am vorbit despre cele 8 gânduri lumești, de care ne ocupăm tot timpul, precum:

– lucruri

– reputație

– senzația de bine

– laude

Suntem bucuroși când le avem și triști când nu. Noi nu înțelegem de unde vin acestea. Suntem tot timpul preocupați pentru a le obține și fugim de lucrurile care nu ne plac.

Toate aceste gânduri ne mână tot timpul. Trebuie să mâncăm, să locuim undeva. Avem familie de care ne îngrijim, avem de lucru ca să ne câștigăm existența și nu suntem captivați de Dharma. Ea nu este scopul vieții, este doar un mijloc de a ajunge la iluminare.

Toate aceste lucruri doar mă sprijină acum pe drumul meu spiritual, pentru că, chiar și aceia față de care am obligația să mă îngrijesc vor muri dacă nu voi ajunge la iluminare. Nu-i pot ajuta cu adevărat. Când le va veni clipa, nu pot face altceva decât să-i țin de mână și să-i iubesc. Ei oricum vor pleca. Eu nu-i pot ține.

Singurul mod în care îi pot ajuta este să merg pe drumul meu spiritual.

Am vorbit despre oamenii care îmbătrânesc, corpul lor slăbește, se îmbolnăvește, figura lor nu mai este ceea ce a fost. Oamenii nu se mai interesează atât de ei pentru că sunt senili, înceți și neinteresanți. Bătrânii nu mai sunt în poziții de putere cum au fost și deci nu mai prezintă nici un interes pentru ceilalți.

Aceștia încep să înțeleagă situația în care se află și încetează de a mai spera ceva de la această viață. Toate acestea se vor întâmpla oricui în mod natural. Deci, dacă nu veți ajunge la renunțare, veți ajunge la bătrânețe cu timpul și atunci va fi prea târziu, pentru că nu veți mai avea capacitățile fizice și mentale de a practica.

După cum am spus, majoritatea bătrânilor în momentul când încetează să mai spere la această viață, nu înseamnă că au ajuns la renunțare, doar se îndepărtează de ea; ei își îndreaptă speranțele către viața viitoare. Și atunci încep să meargă la biserici, să devină religioși, să se roage.

Dar de fapt ceea ce fac este același lucru pe care l-au făcut de o viață. Acum totul s-a terminat, dar va fi bine în viitor. Poate vor avea o viață viitoare mai bună și iarăși vor ajunge în același loc la sfârșitul ei, asta numai dacă au avut șansa să se nască ca ființă umană. Iar șansa este aproape egală cu zero.

Ceea ce vrem să dezvoltăm este “aspirația de eliberare”, de a ieși din samsara. Poate că acum suntem într-o situație bună, dar, mai devreme sau mai târziu, karma se degradează. Șanse nu sunt, va trebui să se sfârșească în samsara, cu excepția cazului în care vom învăța cum funcționează karma și cum să semănăm karmă ieșită din comun care să ne poată scoate din samsara. Vă aduceți aminte ce este samsara?

Samsara este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflăm într-un curent de părți impure.

Un element important al renunțării este de a reflecta și a aprofunda asupra a câtă suferință este în lume.

Sigur că nu ne place să ne gândim la aceste lucruri pentru că nu ne place suferința și lucrurile triste sau deprimante. Fugim de suferință dar adevărul este că lumea este plină de suferință.

Dacă deschidem televizorul, putem vedea câtă suferință este în întreaga lume și cât de multe forme are ea. Putem să spunem “Bine. Şi așa sunt prea mărunt să pot face ceva cu toate acestea… Mai bine nu mă uit.”

Într-un anumit sens este logic să-mi investesc energia în practică și nu de a sta demoralizat toată ziua. Dar până ne vom dezvolta renunțarea, va trebui să venim în contact cu suferința altora și în special cu a noastră ca să-mi pot deschide inima.

Când venim în contact cu suferința, poate fi foarte deprimant. Sunt oameni foarte sensibili care simt durerea și spun: ”Ce pot să fac în fața suferinței? Ce pot să fac cu toată durerea care este în lume?” Unii pot să o ia pe calea drogurilor, alții se sinucid pentru că au fost în contact cu suferința adâncă.

Nu pentru asta am venit să studiem. Aceasta este doar o primă etapă a drumului spiritual, după cum spun versurile ”zi și noapte în inima ta aspiră ca eliberarea să o obții”.

Dorința de eliberare nu se poate dezvolta dacă nu ne dezvoltăm aversiunea (dezgustul) față de această lume. Nu se va putea dezvolta dacă vom continua să sperăm în această lume, lucru care diminuează această dorință.

Buddha ne-a învățat cele patru adevăruri nobile:

– primul: adevărul despre suferință

– al doilea: ne descrie cauzele suferinței

– al treilea: că suferința are un sfârșit

– al patrulea: există o cale de a pune capăt suferinței (de a înceta suferința).

Datorită neînțelegerii lumii noastre, reacționăm greșit față de ea, de aceea continuăm să suferim. Dar Buddha ne spune că putem să sfârșim suferința.

Numai când vom înțelege vacuitatea, [doar atunci] vom înțelege realitatea în care trăim și ne vom putea elibera. De aceea Buddha ne-a învățat drumul către eliberare, iar dacă vom urma calea lui ne vom elibera.

Următorul subiect este karma.

Dar înainte de a intra să vorbim despre karma vom vorbi mai întâi despre reîncarnări (metempsihoza – termen filosofic care se referă la transmigrația sufletului, în special la reîncarnarea acestuia după moarte) pentru că este foarte greu de vorbit despre karma și despre posibilitatea de a înceta suferința dacă nu înțelegem continuitatea curentului de conștiință.

În școli ni s-a predat că energia nu se pierde ci se transformă și că totul este energie. Ni s-au dat demonstrații și acum credem că așa este. Dar nu ne-au predat nimic despre conștiință.

Ne-au spus că energia nu se pierde, dar nu ne-au spus că nici conștiința nu se pierde. Credem în faptul că energia nu se pierde pentru că am fost învățați, dar nu credem că, conștiința nu se pierde, pentru că acest lucru nu am fost învățați.

În tradiția noastră, se spune că mintea vine o dată cu corpul și încetează odată cu el.

Dacă stăm să ne gândim bine, nu avem nici o dovadă că acest lucru este corect. Mulți dintre noi sunt sceptici față de faptul că conștiința noastră nu se pierde. Cum știm că sunt sceptici? Prin faptul că nu păstrează etica morală ca pe ochii din cap.

Dacă am fi înțeles că, conștiința nu se pierde, că o purtăm cu noi în existența următoare – într-un alt corp, cu un alt nume, poate pe o altă planetă și că purtăm cu noi toate rezultatele karmice ale faptelor noastre, atunci am fi păstrat cu strictețe etica morală.

O explicație logică a continuității conștiinței

Copiii, când merg la școală, încep să învețe în clasa întâi, apoi trec la clasa a doua. Profesoara presupune că cel care învață în clasa a doua poartă cunoștințele pe care le-a primit în clasa întâi. În acest mod presupunem că purtăm în mintea noastră semințe. Adică ceea ce am învățat, a lăsat amprente în conștiință, și astfel putem să continuăm mai departe.

Deci într-un fel credem că, conștiința elevului din clasa a doua este o continuare a conștiinței a aceluiași elev din clasa întâi. Deci nu este nici o problemă să credem că există o continuitate, că există o legătură între conștiința mea de astăzi cu conștiința pe care am avut-o ieri.

Atunci care este problema? Problema este că noi credem că ea se întrerupe undeva. La început și la sfârșit.

Iar aici avem o problemă logică. Dacă eu cred că între ieri și astăzi este o legătură, adică mintea mea de ieri este legată de mintea mea de astăzi:

– atunci dacă mă întorc încă o zi înapoi

– și mă mai întorc încă o zi înapoi

– ajung la mintea pruncului care am fost

– apoi la fătul din uterul mamei

– și apoi ajung la prima clipă a procreării când viața mea a început.

Conform budismului, conștiința se conectează chiar în momentul în care sperma fecundează ovulul. Întrebarea este, ce precedă acest moment? Timpul poate oare să dispară? Timpul începe în acest moment dintr-o dată? Oare n-a mai existat nici o clipă înainte? Dacă a existat o clipă în conștiința mea, înainte de clipa actuală, atunci cum ar putea să nu mai existe nici o clipă înainte de momentul fertilizării?

Este adevărat că fătul nu a existat înainte de fecundație, dar noi nu ne referim la corp, ci la conștiință. Conștiința este cu totul altceva decât corpul.

Conștiința mea nu are nici o proprietate fizică.

– nu o putem cântări

– nu o putem arde

– nu o putem limita, spre deosebire de corpul fizic care este limitat în timp. Pot să mă întorc la orice moment din trecut și pot să anticipez viitorul.

Corpul este limitat în spațiu, pot să fiu doar într-un singur loc la un moment dat. Dar nu și conștiința mea, eu pot merge cu ea dacă vreau acum la Paris. Ea nu este limitată nici în timp, nici în spațiu, nu poate fi distrusă nici de foc și nici de bomba atomică. Conștiința nu poate fi atinsă.

Când cineva moare credem că dacă corpul este mort atunci și mintea este moartă. Dar corpul și mintea sunt două lucruri diferite.

Lama Dvora povestește că atunci când Khen Rinpoche a părăsit lumea, corpul a încetat să mai funcționeze din punct de vedere clinic. Nu mai respira, nu mai avea puls, și cu toate acestea cinci zile a rămas în meditație. Mintea lui încă mai exista în corpul care din punct de vedere medical era mort.

Cum s-a știut acest lucru? Corpul încă mirosea bine, avea culoare. Mintea continua să funcționeze. Mulți Lama au venit să-l însoțească în acest proces. După ce mintea a părăsit corpul, lama a fost incinerat. Lama Dvora-hla, spune că multe minuni s-au întâmplat după aceea, fapt care dovedește cine fusese Khen Rinpoche.

Știm atât de puțin despre minte.

Noi facem o greșeală logică când deducem că ceea ce se întâmplă cu corpul meu se va întâmpla și cu mintea. Nu avem nici o dovadă referitor la acest raționament logic.

Acum puteți să spuneți că nu v-am adus nici un argument logic asupra faptului că mintea continuă, dar nici voi nu puteți să-mi demonstrați că ea nu continuă.

Karma

Dacă este corect faptul că mintea continuă după ce trupul moare, atunci putem spune că și karma va veni după mine, iar forma pe care o voi primi va suporta consecințele faptelor făcute în trecut. Dacă am acceptat acest fapt, va trebui în continuare să aprofundez cunoștințele mele asupra procesului karmic, asupra mecanismului ei.

Amprente mentale

Dacă mă comport într-un anume fel sau spun ceva, sau mă gândesc la ceva, acestea fiind cele trei moduri de a mă exprima, toate aceste acțiuni vor lăsa amprente în conștiința mea. Este ca și când aș deține o videocasetă pe care se imprimă tot ceea ce fac, spun și gândesc.

Chiar și atunci când am uitat ceea ce am făcut, am spus sau am vorbit, mintea mea nu uită. Ea reține foarte exact orice faptă cu toate nuanțele ei. Și în principal motivația (motivul) din spatele faptei.

Dacă dau cuiva o bomboană, ce anume înregistrează mintea? Ea înregistrează faptul că am luat bomboana, am făcut câțiva pași și am întins mâna și am dat bomboana persoanei. Atunci ce va defini fapta mea ca fiind dărnicie? Ceea ce definește fapta este semnificația pe care i-o dau.

Toată acțiunea mea a fost să mut un obiect dintr-un loc în altul. Nu acest lucru este important, pentru că în permanență mutăm lucruri, corpul se mișcă. Dar când dăruiesc ceva, mintea mea înregistrează motivul. Iar 90% din faptă este motivația ei.

Este adevărat că majoritatea timpului facem lucrurile automat. Și rostul pentru care venim să învățăm este să mărunțim [să analizăm în detaliu] lucrurile, ca să nu ne mai comportăm automat. Și pentru aceasta va trebui să facem multe meditații analitice.

Cu cât vom progresa mai mult, cu atât vom putea încetini filmul vieții și în final vom înțelege realitatea pe care o trăim. În acest proces de învățare, reflecție și meditație, putem să încetinim timpul, pentru a putea observa exact ceea ce facem, cui facem, de ce facem și cum facem lucrurile.

Numai atunci vom avea șansa de a ne elibera din acest automatism care ne conduce și asupra căruia nu avem nici un control și care ne provoacă (ne cauzează) suferința.

Atunci când dăruiesc ceva și realizez în mod conștient sensul (semnificația) faptei, las în mintea mea amprente care atunci când vor da roade voi putea ajunge la iluminare.

Când dăruiesc ceva:

– persoana primește ceea ce dăruiesc

– înțeleg procesul, iar rezultatul va fi să primesc înapoi generozitate

– iar dacă aș fi un boddhisattva care înțelege mecanismul, fiecare lucru îl voi transforma într-un mijloc de a ajunge la iluminare. Fiecare acțiune a mea va deveni un mijloc care mă va ajuta să progresez pe drumul iluminării.

În acest proces, de a dărui, sunt pe deplin conștient că acțiunea mea de generozitate, o dată, va reveni asupra mea în viitor și a doua oară că acționez spre binele tuturor ființelor, pentru că iluminarea mea va fi o binecuvântare pentru toată creația. Acțiunea mea va acumula dintr-o dată o karmă enormă, diferită de aceea pe care aș acumula-o atunci când aș acționa automat, doar din bunătatea inimii.

A dărui din inimă este un gest minunat, dar forța acțiunii este slabă, nu eliberează. Fapta va trebui să fie însoțită de înțelepciune pentru ca karma să devină intensă și să ne poată elibera.

Dalai Lama denumește “egoism iluminat”, deoarece egoismul se reflectă prin înțelegerea că acțiunea pe care o întreprind este o acțiune binecuvântată, eu sunt binecuvântată și toată creația este binecuvântată.

Acest lucru mă va ajuta să înaintez pe drumul iluminării. Numai când înțeleg acest lucru, fapta mea va prinde putere, iar dacă nu înțeleg, efectul unui act de generozitate făcut automat, va fi slab din punct de vedere karmic.

Semințele karmice

Orice acțiune lasă la sfârșitul ei o amprentă în curentul de conștiință. Noi denumim această amprentă – sămânță karmică, Bakchak (bag chags – བག་ཆགས) în limba tibetană. Câte semințe ca acestea există? 64 sunt într-o pocnitură din degete. Mintea înregistrează foarte repede, tot timpul.

Pentru a putea înțelege cum îmi lucrează mintea, va trebui să-i încetinesc ritmul și pentru asta ar trebui să mă izolez de stimulii externi, să ies la retreat prelungit. Procesul de încetinire a curentului de gânduri se petrece numai în meditație profundă, în concentrare focalizată.

Numai atunci putem experimenta și ajunge la înțelegerea interioară a modului în care mintea lucrează și lasă amprente. Până atunci nu avem nici o idee și totul va decurge automat.

Procesul de maturizare a semințelor

Toate semințele karmice pătrund în subconștient și funcționează ca un incubator. Perioada de dezvoltare poate să dureze o lună, un an sau chiar și mai multe reîncarnări (cicluri de viață).

Ele rămân în subconștient precum avioanele pe pista de decolare. Când le vine timpul să decoleze sau condițiile au devenit prielnice atunci semințele germinează (încolțesc). Procesul este exact ca cel din natură. Când pământul este bun, este soare, umiditate și după o ploaie bună, sămânța încolțește.

Ce înseamnă că sămânța germinează? Sămânța ne va determina realitatea. Adică ceva se va întâmpla în viața noastră.

Bakchak-urile răsar și ne creează realitatea. Fiecare eveniment din viața mea se datorează germinării semințelor.

Seminte

Nimic nu există în viața noastră care să nu fie rezultatul germinării unei astfel de semințe, deoarece nu se întâmplă nimic fără o cauză. Și toate aceste rezultate împreună cu cauzele lor sunt semințele pe care le-am semănat în curentul nostru de conștiință, prin ceea ce am spus, gândit și făcut.

Majoritatea karmei este stabilită de gânduri

Accentul se pune în special pe ceea ce am gândit. De ce? Pentru că tot timpul gândim. Nu tot timpul spunem sau facem lucruri. Mintea în permanență gândește, iar fiecare dintre gânduri sunt înregistrate.

Dacă am avut un gând de generozitate – se imprimă generozitate. Dacă am avut un gând de a mă îngriji – se imprimă îngrijirea de sine. Dacă mă gândesc că “îmi sunt obligați” sau ”de ce sunt ei atât de enervanți?” – se imprimă ranchiună sau lamentare.

Cu cât mă voi plânge sau voi purta pică, cu atât mai mult îmi voi dezvolta tendința de a continua să gândesc în același mod. Aceste gânduri, când le vine termenul în viața mea apare un eveniment, acumulează energie. Adică ori voi deveni un ranchiunos ori mă voi afla într-o societate de oameni care nu știu decât să se plângă.

Cauza pentru care există podea sub picioarele mele este germinarea unei semințe. Ce fel de sămânță? Acea sămânță pe care am semănat-o atunci când am susținut sau am adăpostit pe cineva.

Faptul că nu pot să trec prin zid este numai din cauză că mintea mea este limitată. Pentru că dacă încep să cercetez peretele, voi constata că el este format din molecule și atomi. Și dacă mă voi uita mai adânc voi constata că totul este gol. Și cu toate acestea nu pot să trec prin el. Există oameni care și-au dezvoltat puteri paranormale și ei pot să străbată un perete sau pot să meargă pe apă, așa cum a mers Iisus. Limitarea noastră este doar în funcție de cât de pură este mintea noastră.

Am vorbit nu demult despre cele 5 agregate impure. De ce am un corp fizic care nu poate să treacă prin zid? Tocmai datorită acestor agregate care sunt impure. Este oare important să trec prin zid? Nu. Dar poate câteodată este important: în cazul în care ar fi cineva în spatele zidului care ar avea nevoie de ajutorul meu.

Toată lumea care ne înconjoară se datorează conștiinței noastre. Nu există nici un lucru fizic care să aibă o existență proprie de sine. Atunci când spunem “acest lucru este fizic” vom face din el zid prin care nu se poate trece.

Dar dacă l-am descompune prin analiză – nu am găsi nimic. Totul vine din minte. De ce mă pot mișca prin aerul din fața mea care și el este format dintr-un cumul de molecule și prin perete nu pot trece? Pentru că mintea mea face asta. Este doar germinarea unei semințe karmice.

Prima frază care deschide capitolul 4 din Abhidharma Kosha este:

Le le jikten natsok kye

Le le jikten natsok kye

Le = karma

Al doilea Le înseamnă din

Jikten = lume

Jik = înseamnă ceva care se degradează

Ten = bază

Cu alte cuvinte o bază care se degradează – este sensul lumii. Ceva trecător. Ceva ce creăm și se dizolvă în momentul morții. Lumea creată dispare.

Natsok = Varietate, diversitate

Adică:

Diversitatea lumilor vine (se naște) din karmă.

Toată lumea mea (fizică, mentală, durerea, plăcerea, agresiunea, liniștea, copiii, oamenii, animalele, cerul, soarele) vine din karmă.

Cu cât vom înțelege mai bine esența (natura) minții, cu atât vom fi cu mult mai atenți la ceea ce semănăm (la acțiunile noastre), la ceea ce depunem în curentul nostru de conștiință, pentru că acest lucru va determina exact aspectul (calitatea) vieții noastre viitoare.

Și nu mă refer la viață din acest moment, pentru că ceea ce se petrece acum este rezultatul faptelor mele trecute, asupra cărora nu am acum nici un control. Viața pe care o trăiesc acum este rodul a ceea ce am semănat în trecut, iar acum pomul este deja aici. Atunci, ce pot face în prezent?

Singurul lucru este să înțeleg cum voi reacționa în prezent. Dacă cineva vine acum și ţipă la mine și știu că acest lucru se întâmplă pentru că în trecut eu am țipat la alții (și nu neapărat la aceeași persoană), și știu că în acel moment am lăsat o amprentă (bakchak) în conștiință, iar aceasta a decis să dea roade, adică aud că cineva țipă la mine, primul lucru pe care îl voi face este să nu mai țip la el.

Dacă persoana este supărată pe mine acum, iar eu mă voi supăra din nou pe ea, nu fac decât să mă asigur că în viitor va reveni iar în viața mea și va continua să fie supărată pe mine și să țipe la mine. Acesta este singurul mod în care îmi creez realitatea, adică modul cum (de exemplu) îl creez pe cel care vine și țipă la mine.

De aceea se spune că lumea pe care o trăiesc vine din karmă.

Lecția 6- partea B

Cele 4 legi karmice

1. Prima lege: karma este certă

Le ngepa

Le ngepa

le = karma

Ngepa = cert, sigur

Ce înseamnă acest lucru? Numele este scurt dar are mai multe sensuri. La sfârșitul fiecărei fapte, împreună cu fiecare sămânță depusă în curentul de conștiință, rămâne și nuanța faptei, caracteristica ei. Cu alte cuvinte rămâne înscrisă și intenția cu care a fost făcută. Este exact lucrul care mi se va întoarce. Dacă am dat o bomboană și intenția mea a fost de a dărui, ceea ce se va întoarce la mine este dăruirea. Principalul în această acțiune este intenția.

Nuanța vine împreună cu sămânța, este ceea ce dă culoare rezultatului.

Sensul cuvântului Ngepa: rezultatul este similar faptei.

Dacă am intenție bună și rezultatul va fi bun. Dacă intenția mea nu a fost bună, ceea ce se va întoarce nu va fi un lucru bun.

Deci primul sens este că o faptă bună va da rezultat bun, iar o faptă rea va da un rezultat rău.

Ce este bine și ce este rău? Este o întrebare foarte importantă. În budism, definiția faptei bune și rele este următoarea:

Fapta bună este cea a cărui rezultat este plăcut.

Fapta rea va determina ceva neplăcut.

Cum voi ști că nu va fi bine? Nu-mi place când cineva țipă la mine? Dacă voi țipa la cineva, nu fac decât să mă asigur de un rezultat neplăcut.

Un alt sens pe care îl are cuvântul Ngepa este influența asupra vieții viitoare.

Ce stabilește viața următoare? În fiecare moment al vieții trăiesc rezultatele karmei. Datorită Karmei trăiesc în corp uman. Ce se va întâmpla în clipa morții? Unde mă voi duce? În curentul meu de conștiință există multe semințe karmice, iar una dintre ele îmi va determina viața următoare.

Atunci care dintre ele îmi va stabili existența viitoare? Va trebui să mă îngrijesc să am cât mai multe semințe bune, pentru a-mi crește șansa de a controla acest proces. Pentru asta va trebui să învăț cum ajung să-l domin. Dacă nu voi învăța, viața mea va fi stabilită după ruleta rusească.

Cuvântul Le Ngepa este legat de asemenea și de viața unde voi fi aruncat(ă).

În funcție de karma pe care am acumulat-o vom vedea:

1. rezultate în această viață

2. rezultate în viața următoare

3. rezultate legate de tendințele mele. Fiecare faptă întărește tendința de a continua să fac același lucru.

4. rezultate ce stabilesc mediul înconjurător.

Cu alte cuvinte avem 4 aspecte:

1. rezultatele care apar în această viață sunt similare faptelor.

2. viața următoare va fi determinată prin natura înregistrată în aceeași sămânță care mă va proiecta în existența viitoare.

3. tendințele mele sunt dictate de semințele depuse.

4. și mediul meu înconjurător este stabilit.

Ce diferență este între 3 și 1? Primul este legat de ceea ce mi se întâmplă în viață, iar al treilea punct este legat de caracterele pe care le-am dezvoltat, înclinațiile mele de conduită. De ce fel de comportament am.

Patru reprezintă mediul înconjurător. Și el este un rezultat al karmei. De exemplu, se spune că un mediu poluat, este rezultatul comportamentului sexual neadecvat, a impurității sexuale. Această corelație provine de la o entitate luminată, pentru că numai ea poate să vadă acest lucru.

2. A doua lege: karma se amplifică, se intensifică, se mărește.

Le pel chewa

Le pel chewa

Le = karma

Pel chewa = amplifică , intensifică

Adică: karma se amplifică

Ce înseamnă “karma se amplifică”? Pomul este cu mult mai mare decât sămânța din care a provenit.

Rezultatul este cu mult mai mare decât cauza.

De exemplu, m-am supărat pe cineva. Dacă nu am reușit să-mi curăț conștiința de acest sentiment, el va rămâne în incubatorul mental și cu trecerea timpului își va amplifica energia. Între timp am și uitat că m-am supărat. Ca rezultat, în viitor va apărea cineva care mă va agresa.

Dacă cel care mă atacă vine din mine, din semințele karmice, și eu îl voi omorî, în viitor va veni altcineva să mă atace. Și vor continua să vină atâta timp cât sămânța violenței este în mine. Cei ce mă atacă nu vin din exterior.

Lumea noastră nu vine din afara noastră. Ea vine din inima noastră. Noi o proiectăm, din karma noastră, din semințele noastre karmice.

Dacă am obiceiul să mă supăr sau să fiu potrivnic(ă) față de alții, voi experimenta oameni care mi se vor împotrivi. Se prea poate ca fapta să fi fost mică, neimportantă, poate că nici nu mi-am dat seama, poate nici nu am spus ceva, poate doar m-am gândit, dar sămânța ei deja va fi în curentul meu karmic, iar în viitor vor veni să mă agreseze.

Care este calea de a eradica războiul în lume? Unicul mod este să lucrăm în inimă.

Ahimsa este termenul pentru nonviolență.

Mă voi îngriji să-mi elimin orice violență interioară, pentru că violența nu vine din afară.

Dacă înțelegem bine faptul că vom experimenta efectul acțiunilor noastre din trecut, atunci vom depune toate eforturile pentru a prinde gândurile încă din fașă. De a prinde cât mai repede, de exemplu, gândurile agresive, de supărare, de gelozie, egoiste.

Este adevărat că este foarte greu să ne dăm seama imediat de cum își ridică capul pentru că nu suntem conștienți de ele. Întrebarea este cum vom putea să devenim conștienți?

Va trebui să învățam să medităm, pentru că cel care face zilnic meditație, își va dezvolta conștientizarea, va prinde repede. Va fi cu mult mai conștient de ceea ce se petrece în mintea lui, iar atunci va reuși să-și stăpânească gândurile și să le oprească. Suntem în permanență plini de gânduri negative, pentru că așa suntem obișnuiți.

Maestrul Shantideva spune în capitolul lui despre meditație: cine nu practică meditația, va fi ca cel care își vâră capul între colții leului, adică afecțiunile mentale, care pun stăpânire pe mine și nu eu pe ele.

Pentru a putea fi capabili să prindem gândurile din fașă, înainte de a se transforma în stejar, înainte ca sămânța să răsară și să devină stejar, va trebui să ne dezvoltăm puterea de a conștientiza.
pentru acest lucru va trebui să facem meditație
pentru ca meditația să reușească, va trebui să ne organizăm viața pentru a ne sprijini în meditație.
deci va trebui să încetăm de a ne mai certa cu alții, pentru că în caz contrar este exact ceea ce va împiedica meditația

Este ca o spirală. Un alt exemplu:

înainte de a trage un glonț în capul cuiva, mi-am dezvoltat o ură mare pentru acea persoană
înainte de a-mi dezvolta ura pentru acea persoană, m-am enervat pe el
înainte de a mă enerva pe el, el m-a deranjat puțin
înainte de a mă deranja, am fost nemulțumit
înainte de a fi nemulțumit, mi-am pierdut bucuria pe care am avut-o înainte de a fi lipsit de mulțumire, nesatisfăcut.

Dacă aș reuși să-mi prind repede acest gând, înainte de a-mi pierde bucuria, toate celelalte nu se vor mai derula. Acest proces este un pas important, dar asta înseamnă că încă mai am sămânța supărării în curentul de conștiință. Și pentru ca să o elimin va trebui să muncesc mai mult.

3. A treia lege karmică – dacă karma nu a fost făcută, nu vom vedea niciodată rezultatele ei. Sau nu vom putea vedea efectul seminței dacă nu am semănat-o.

Le majepa dang mi trepa

Le majepa dang mi trepa

Le = karma

Ma = cuvânt ce se folosește pentru negație.

Ma jepa = karma care nu a fost făcută

Dand = și

Mi = cuvânt ce se folosește pentru negație

Mi trepa = karma care nu a fost făcută – nu vom putea vedea rezultatul ei.

Dacă karma nu a fost făcută, nu vom vedea niciodată rezultatele ei.

Această lege spune că dacă nu am semănat, nici roade nu voi culege. Iar acest lucru ne dă multe speranțe, pentru că ne dă puterea în mâinile noastre.

4. A patra lege – Karma făcută nu va dispare de la sine.

Le jepa chu misawa

Le jepa chu misawa

Le = karmă

Jepa = făcut

Le jepa = karma pe care am făcut-o

Chu = curent, curentul de conștiință

Misăwa = nu se poate șterge, nu va dispare.

Cu alte cuvinte: semințele semănate, nu vor dispărea de la sine (singure).

Asta nu înseamnă că nu putem scăpa de ele. Pentru că dacă nu am avea posibilitatea să scăpăm de ele, nu am putea ajunge la iluminare. Buddha ne spune că există posibilități de purificare și au existat oameni care au făcut drumul indicat de Buddha și au ajuns la iluminare.

Deci există moduri, dar purificarea nu se va întâmpla de la sine. Dacă vom continua automat să semănăm semințele care vin din obiceiurile noastre adânc înrădăcinate în ignoranță, ceea ce oamenii spun “natural” și “omenesc”, atunci totul va continua în mod “natural” și “omenesc”, inclusiv bolile, bătrânețea, războaiele, foamea.

Dacă vrem schimbări, va trebui să ne schimbăm. Dacă vreau să schimb lumea, va trebui să încep să-mi schimb obiceiurile. Va trebui să mă schimb pe mine însămi, altfel nu vor fi transformări în viața mea. Toată lumea eu am creat-o.

Altfel spus: nu va fi nici o schimbare, dacă nu schimbăm nimic.

Fiecare gând mic va avea un rezultat, atât timp cât nu vom învăța să îl neutralizăm.

Cu toții purtăm cu noi stocuri imense de karma negativă. Cum știm asta? Dacă acceptăm faptul că, curentul de conștiință nu a început odată cu această viață, atunci și viața anterioară a existat, atunci și viața de dinainte de viață anterioară a existat. Cât de departe putem merge? Unde este începutul?

Dacă mintea nu a început odată cu această viață, atunci nici nu va exista un punct de început. Cu alte cuvinte am existat din totdeauna, din cele mai vechi timpuri, fără de început. Din punct de vedere logic, nu există nici un început. Dacă este corect faptul că a existat o clipă, înainte de atașarea conștiinței mele de fătul din uter, atunci în mod logic trebuie să fi existat și o altă clipă înaintea acestei clipe.

În concluzie, conștiința nu a avut niciodată un început, am avut nenumărate vieți, și de aceea purtăm cu noi un număr infinit de semințe mentale. Am trăit în orice formă de existență de animale carnivore sau de insecte. Cu toții am fost Einstein, sau Hitler.

Cu toții am fost și am făcut de toate, am strâns multe semințe negative. Iar legea spune că ele nu vor putea dispare de la sine.

În literatura budistă există povestea ”Nagarjuna și firul de iarbă”. Se povestește cum un demon ar fi cerut să i se taie capul lui Nagarjuna, dar că acest lucru era imposibil pentru că el era foarte pur.

Nagarjuna fiind un mare Boddhisattva și un sfânt, a fost de acord să-și dea capul demonului. El a început să-și cerceteze repede semințele karmice, și spuse: Am găsit una! Într-una din vieți am omorât o lăcustă care ședea pe un fir de iarbă, și singurul mod de a-mi lua capul este cu firul de iarbă.

Deoarece karma se amplifică din momentul în care omorâse lăcusta, acest lucru a făcut posibilă decapitarea lui Nagarjuna cu firul de iarbă. Și într-adevăr, cu ajutorul firului de iarbă au reușit să-l decapiteze pe Nagarjuna și să îl ofere demonului.

De ce a fost atât de greu să-l omoare pe Nagarjuna? Pentru că el reușise să se purifice de semințele karmice. Și noi putem învăța să le curățăm pentru că există metode de purificare. Dar înainte de toate va trebui să încetăm de a mai acumula karma negativă, iar după aceea să facem antidot. În cursurile 5 și 6 se învață despre toate acestea.

Maitreya

Se spune că Maitreya va fi următorul Buddha, el este o ființă divină care a ieșit complet din suferință și care și-a dezvoltat abilitați spirituale foarte înalte. Tradiția budistă spune că în era noastră vor veni 1000 de Buddha. Buddha Shakyamuni care a trăit acum 2500 de ani, a fost al patrulea. Deci Maitreya va fi următorul Buddha. Acest lucru nu se va întâmpla în viața noastră.

Maitreya este cel care a descris cele șase forme de suferință, sau șase tipuri de probleme umane.

1. Nu există nici o certitudine în viață.

Ngepa mepa

Ngepa mepa

• nu știm ce se va întâmplă la noapte.

• nu știm care va fi rezultatul la ceea ce am făcut. Plănuim una și iese alta. Încercăm să domolim pe cineva și mai rău îl enervăm. Sau invers, vrem să enervăm pe cineva iar el, din contră, este satisfăcut.

• când începem o afacere, nu știm cum se va încheia.

• urcăm în avion și nu întotdeauna suntem siguri că va și ateriza.

Incertitudinea ne provoacă teamă și frică, conștient sau inconștient. Într-un mod sau altul, ne temem tot timpul, pentru că nimic nu este cert.

Boddhisattva care a văzut vacuitatea, a depășit cu totul frica. Până când nu vom ajunge la această realizare spirituală, ne vom afla mereu în starea în care nu putem ști ce se va întâmpla mai departe.

De fapt, tot timpul acționăm sau decidem din această incertitudine: la dreapta sau la stânga? Mă căsătoresc sau nu? Nu știm.

2. Nu suntem niciodată satisfăcuți.

Ngompa me

În conștiința noastră, există un curent asemănător celui din adâncul oceanului, un curent de nemulțumire care curge tot timpul. Se află atât de adânc încât nici nu ne dăm seama de acest sentiment. Este ca și cum peștele din apă nu știe că se află în apă, deoarece nu a văzut și altceva. Tot timpul dorim ceva: dorim mâncare, trecem dintr-un loc în altul, dorim să cumpăram lucruri. De când ne sculăm dimineața, vrem ceva sau avem nevoie de ceva.

Mintea noastră jinduiește mereu. Aceasta este și cauza pentru care se spune că Samsara este lumea dorințelor, dorințele principale fiind mâncarea și sexul. În permanență râvnim după ceva, fie în mod direct, fie în mod subtil. Dorința este cea care ne conduce în viață.

Ce este rău în a dori? Nu avem liniște în viață. Tot timpul vrem mai mult iar acest lucru duce la suferință. Niciodată nu am experimentat măcar cinci minute din viață fără a nu dori ceva. Încă din fașă am început să dorim. Nu știm ce înseamnă liniște sufletească, plăcerea și fericirea din ea, pentru că ne trebuie mereu ceva.

3. În mod repetat, suntem forțați să renunțăm la corpul nostru.

Lu yangne yangdu dorwa

Cu alte cuvinte, în mod repetat suntem forțați să murim, să trecem prin procesul morții. Marii înțelepți budiști spun că procesul morții – chiar și moartea în somn – este foarte dureros.

Suntem forțați să pierdem dintr-o dată totul, fără nici o putere de decizie, iar acest lucru este cumplit. Există o durere specifică morții, durere pe care am experimentat-o de nenumărate ori. Ea se află în subconștientul nostru dar nu ne-o amintim.

Dacă considerăm faptul ca am existat de nenumărate ori, și am strânge toate trupurile în care am trăit, muntele format din ele va fi mai înalt decât muntele legendar Meru.

4. În mod repetat, suntem forțați să trecem linia dintre viață și moarte (a ne naște)

Yang Yang nyingtsam jorwa

Yang Yang nyingtsam jorwa

În mod repetat suntem forțați să intrăm într-un corp în care nu avem nici un control asupra lui.

5. Tot timpul urcăm și coborâm.

Viața noastră este formată din suișuri și coborâșuri.

Yang yang tomen du gyurwa

În viață, începem să progresăm, ajungem în vârf și apoi regresăm. Până la o anumită vârstă, sănătatea este în floare apoi începe să se degradeze, energiile scad. Toate lucrurile din viața noastră se petrec în acest mod. Fiecare aspect din viața noastră, cum ar fi:

▪ bucuria noastră

▪ fericirea noastră

▪ familia noastră (relațiile noastre)

▪ munca noastră

▪ banii noștri

▪ sănătatea noastră

are permanent, suișuri și coborâșuri. Acestea sunt valurile karmei. Suntem în permanență conduși de forțele karmice, pentru că nu știm să le controlăm. Suntem târați de ele și neajutorați.

Aceasta este natura karmei. Gândiți-vă la karma ca la o energie ce ne împinge când în sus când în jos.

Am semănat sămânța, energia seminței o face să încolțească – vlăstarul se transformă în copac – după care copacul se usucă. Poate dura ani, dar în sine acesta este tot procesul. Atunci când sămânța a încolțit, ea dispare. Dacă vom folosi termenul de energie, energia seminței este de fapt energia cauzei care se transformă în rezultat, după care cauza va dispărea.

6. Parcurgem viața singuri și vom muri singuri.

drok mepa

Venim în această lume singuri. Pășim în această lume singuri. Chiar și dacă avem partener, și atunci suntem singuri. Este doar o aparență. Eu însumi acumulez karma și eu însumi voi suporta consecințele. Karma este individuală.

Eu nu voi putea niciodată să transfer altcuiva karma mea și nici altcineva nu va putea să-mi dea karma lui. Suntem mereu singuri și în special în clipele morții. Chiar dacă vom fi înconjurați de către cei ce ne iubesc, vom trece moartea singuri.

Fiecare din cele șase puncte formează subiect de meditație. În meditația analitică vor apărea păreri pro și contra, păreri despre cum aceste probleme lumești se potrivesc experiențelor noastre de viață.

Se povestește cum Avalokitesvara a mers să-l întâlnească pe Savari (după tradiția budistă el este considerat un mahasidha adică cineva care a ajuns la iluminare), dorind să-l scoată din suferință. Swahari și soția lui fiind prea ocupați cu lumea lor, Avalokitesvara începuse să le promită diverse lucruri, să-i tenteze.

Cum ei erau vânători, Avalokitesvara le spuse că ar dori să-i învețe să tragă mai bine cu arcul, să omoare mai bine. Cei doi soți au acceptat repede propunerea. „- Da, da, asta vrem să învățăm.”, au răspuns cei doi.

Avalokitesvara spuse: “Bine, vă voi învăța, dar mai înainte vreau să veniți să vedeți ceva” . El a început să împrăștie orez pe pământ, care se transformă într-o mandală (Mandala este reprezentarea lumii pure).

După ce Avalokitesvara făcu un gest miraculos, le spuse celor doi: acum uitați-vă din nou. Când se uitară, ei văzură Infernul și ființele din el. Cei doi au căzut cu fața la pământ și au început să-l implore pe Avalokitesvara să-i ajute să iasă din suferință.

Se spune că atunci când cineva se apropie de iluminare, un înger va veni ca să-i dea ultimul impuls. Aici se încheie discuția despre karmă și renunțare.

A două strofă a poeziei lui Je Tsongkapa:

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta au încetat,

Recunoștința pentru viața abundentă și timp liber s-a intensificat,

Recunoștința este față de ocaziile minunate le care le avem.

Și pe drumurile celor victorioși conștiința s-a îndreptat,

Victorioșii sunt toți Buddha.

Ascultă cu mintea pură, prietene binecuvântat.

Înainte ca cineva să poată asculta:

– va trebui în primul rând să ajungă la renunțare, să fie dezgustat de suferința samsarică.

– și în al doilea rând, să dorească să înțeleagă care este alternativa samsarei, ce este iluminarea, de ce trebuie să aspire la ea atât de mult.

Je Tsongkapa spune cu alte cuvinte: „dacă ai ajuns la aceste două lucruri și începi să fii recunoscător pentru ocaziile pe care le ai, atunci vei putea asculta.

“Fără renunțare pură, nu vei putea să-ți încetezi

Pasiunea pentru plăcerile lumești

Din acest ocean al vieții,

Dorul pentru viață este ceea

Ce înlănțuie orice ființă.

Si pentru asta, prietene, mai întâi

Caută ca la renunțare să ajungi.

Greu este de găsit o viață de resurse și oportunități

Și pe de altă parte – este atât de scurtă.

Reflectă mult la asta,

Pentru a-ți stăvili dorința pentru aceasta viață.

Gândește-te mereu cum

Fapta și al ei fruct

Împreună vin după tine,

Ciclul suferinței

Și dorul pentru viața viitoare

Încetează să le mai dorești.

Oamenii se exprimă adesea: ok, poate va fi bine în viața următoare. Noi spunem că și în viața următoare vom avea aceleași necazuri. Pentru că dacă ne gândim bine, aceleași lucruri rele din această viață, de ce nu ar continua ele și în cealaltă? Încă nu înțelegem cum să ieșim din ea.

Când în acest astfel vei medita și dorul

Pentru plăcerile lumești, nici o clipă nu-l vei mai simți

Și zi și noapte în inima ta vei aspira

Ca eliberarea să o obții,

Numai atunci, renunțarea o vei găsi.

Toate acestea vor completa prima cale.

—————————————————————————

Tema de meditație:

meditează analitic asupra celor patru principii ale karmei.

Lecția 5 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

Lecția 5- partea A

Toată aceasta lecție este dedicată noțiunii de renunțare.

Ce este renunțarea? Renunțarea este dorința de a ieși din samsara. Să vorbim mai întâi despre ce este samsara.

Korwa samsara

Korwa

Korwa înseamnă roată sau samsara.

Dacă vrem să ieșim din samsara va trebui să știm de unde vrem să ieșim și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să înțelegem bine situația în care ne aflăm și pe care dorim să o părăsim.

Definiția samsarei este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflam într-un curent de părți impure.

Ce înseamnă părți impure? Vom vorbi în continuare despre “cele cinci agregate” – five heaps.

ཕུང་པོ་

Pung Po Nga

Pung po înseamnă morman sau agregat

Nga înseamnă cinci

Deci cele cinci agregate. Fiecare dintre noi deține toate cele cinci agregate.

1. Primul agregat este agregatul fizic sau corpul fizic

Tibetanii folosesc câteodată pentru noțiunea de corp și noțiunea de formă, ce are ca sens tot ceea ce este fizic din punctul nostru de vedere. Când facem meditație asupra corpului fizic, începem să-l descompunem. Ne uitam la sânge, la limfa, la urină, la sistemele ce alcătuiesc corpul.

Primul aspect al corpului este: din ce este el alcătuit. Alt aspect impur al corpului fizic este că el îmbătrânește, se degradează, se îmbolnăvește și moare. Se spune că din momentul în care bebelușul se naște și până la vârsta de 16 ani corpul se dezvoltă după care începe să regreseze.

Întotdeauna dăm atenție corpului nostru, ne îngrijim de el, îl spălam, îl îmbrăcăm.

Din punct de vedere dharmic, corpul are un singur lucru bun și anume el ne permite să ajungem la iluminare.

Faptul că ne-am născut In corp uman, [înseamnă că] am primit o șansă de a ajunge la iluminare. Dacă ne-am fi născut în orice altă formă nu am fi avut nici o șansă. Am trăit de nenumărate ori în toate formele de existenţă, chiar și ca oameni. Faptul că suntem încă aici dovedește că nu am ajuns la iluminare. Asta înseamnă că nu am profitat de ocaziile în care am avut corp uman sau chiar dacă l-am avut nu am îndeplinit condițiile necesare pentru a urma drumul spre iluminare.

2. Al doilea agregat sunt sentimentele

Simțurile se situează undeva între fizic și mental. Există sentimente ce sunt legate de corp și de simțuri și există sentimente/emoții ce țin de partea mentală. De exemplu unde se află supărarea? În partea mentală. De ce sentimentele sunt impure?

Impuritatea sentimentelor, chiar dacă sunt plăcute, vine din cauze impure. Și ele însele sunt cauzele ce conduc la rezultate impure.

Nu este ceva rău să ne simțim bine, dar noi nu știm cum să ne menținem emoțiile plăcute. Ele vin și pleacă, deoarece cauzele lor sunt impure și vin din karmă. Și chiar dacă este karmele sunt bune ele nu sunt și neapărat pure, deoarece ne lipsește înțelepciunea. În lecția următoare vom vorbi despre karmă.

3. Al treilea agregat este discernământul

Am trecut deja la minte, conștiință. Puterea de discernământ (facultatea de a discerne, de a aprecia) ține de partea noastră intelectuală. Facem distincție între lucruri: sunt lungi, sunt scurte, sunt albe sau negre. Asta este podeaua, ăsta este tavanul. Pe aici pot trece, pe aici nu pot trece. Puterea de discernământ ne permite să acționăm în această lume. In continuare vom prezenta agregatul patru și cinci, dar după tradiția budistă vom vorbi mai întâi de agregatul 5.

5. Agregatul cinci este conștientizarea sau conștiința

Mintea noastră este definită ca ceva transparent/clar și care știe. Trebuie să fim conștienți ca să putem experimenta ceea ce experimentăm, sau să vedem, să înțelegem, să simțim sau să discernem. Conștiința/Conștiența este partea cea mai abstractă a minții. În general nu înțelegem că trebuie să fim conștienți ca să conștientizăm, pentru că dacă primim o lovitura zdravănă nu mai suntem conștienți. Conștiința/conștienta, are acest aspect de a cunoaște.

4. Al patrulea agregat : factorii mentali – duje

Ce sunt factorii mentali? De exemplu adevărul, fapte, știința, supărarea, memoriile. În Abhidharma Kosha se vorbește despre 64 de factori mentali.

Cursurile denumite Lo Rik reprezintă o alta ramură a budismului tibetan în care se învață știința minții.

Dacă acestea sunt cele 5 agregate, unde mă aflu eu? În corpul fizic? Nu pot spune că mă aflu în corpul fizic pentru că am sentimente. Deci nu pot spune ca mă aflu într-unul din ele. În budism meditația de a găsi unde se află eu-l este foarte importantă.

Încercați să vă găsiți eu-l. Unde este? În corp sau în afara lui? Când spun ca am un corp, este ca și când eu aș fi în afara lui. În mintea mea se ascunde ideea precum eu sunt în afara corpului meu.

Atunci când spun “Am o mare iubire.”…. Când spun acest lucru este ca și când eu aș fi în afara acesteia. Deci dacă eu-l nu se afla în acest ansamblu de agregate, atunci întrebarea este unde este el ?

Lumea impură

Budiștii susțin că toate aceste agregate sunt impure deoarece ele vin din karma, iar karma, datorită ignoranţei noastre, este determinată de greșeli.

Toate faptele pe care le facem, vorbele pe care le spunem și gândurile pe care le gândim provin din greșeală. Ele toate sunt greșeli, până când vom vedea în mod direct vacuitatea. Până atunci ele vor fi întotdeauna greșite.

Va trebui să lucrăm foarte mult ca să ne purificăm mintea. Mintea noastră este impură deoarece este pătrunsă de ignoranță. Mintea nu înțelege realitatea în care trăiește. Atât timp cât va exista ignoranță, va exista și dualitatea “eu sunt eu și celălalt nu sunt eu” sau “durerea este a lui și nu a mea”. Și așa mai departe.

Tot ceea ce provine din karma se descompune.

Datorită acestor fapte, noi suferim. Toate aceste lucruri provin dintr-o percepție greșită a realității, din neînțelegerea realității și din reacțiile noastre la aceste neînțelegeri. De aceea ele sunt impure. Toate agregatele pe care omul le deține se vor descompune cu timpul și vor dispărea, deoarece karma prin definiție este ceva ce se descompune (dezintegrează):

– fac ceva

– la sfârșitul faptei rămâne o amprentă

– amprenta acumulează energie

– energia ajunge la maturitate iar atunci se va întâmpla ceva

– iar acest lucru va trebui să regreseze pentru că energia lui se va termina.

Acest proces se întâmplă cu orice lucru din viață noastră:

– cu corpul nostru

– cu rudele noastre

– cu munca noastră

– cu bucuria noastră

– cu sănătatea noastră

– cu frumusețea noastră

– cu educația noastră

– cu inteligenţa noastră

– cu numele nostru.

Orice singur lucru din viață noastră, este un rezultat karmic, un val energetic ce vine, creste și în final se dezintegrează.

Prin însuși faptul că m-am născut, va trebui să și mor, deoarece toate agregatele sunt rezultate karmice și toate aceste lucruri care vin din karmă va trebui să le pierd.

Chiar și lucrurile bune pe care le-am făcut, va trebui să le pierdem. De aceea se spune că, chiar și acțiunea de a face bine în lume, dacă nu este însoțită de înțelepciune, este otravă.

Noi nu spunem să nu fim oameni buni sau să încetăm să mai fim buni. Dar dacă facem fapte bune fără înțelepciune, fără să înțelegem cum funcționează această lume a noastră, toate acestea se vor destrăma și ne vor menține în samsara. Vom rămâne legați de cele cinci agregate samsarice.

Iar acest lucru, prin definiție, îmi va aduce suferință. Le voi pierde pe toate pentru că sursa lor este karma.

În limba tibetana, karma impură se numește Sak Che Kyi Le.

De ce este impură? Pentru că rezultatul ei, chiar dacă este plăcut, se va descompune (destrăma, distruge) și pentru că nu vine din înțelepciune.

Mahasiddha-ele, sunt ființe care au ajuns la iluminare și care și-au învins moartea. Ele știu cum să-și creeze în permanență plăcerea sublimă. Noi nu știm să facem asta pentru că nu înțelegem realitatea în care trăim. Puține lucruri pure există în viața noastră. Când întâlnim Dharma este una din rarele ocazii de a întâlni ceva pur, pentru că ea este cea care va începe să ne scoată din suferință.

Noi nu ne alegem karma, pentru dacă am fi putut să facem asta, nu ne-am alege o lume în care este război sau o lume în care există boli, cancer. Am fost constrânși să ne naștem în lumea în care trăim acum. În mod permanent, suntem forțați să ne naștem cu părți impure, cu cele cinci despre care am vorbit.

Nu eu am ales să mă nasc în acest corp, în această lume, cu părul șaten, să am părinții pe care i-am avut. Dacă îmi place cu ceea ce m-am născut înseamnă că am avut noroc, dacă nu, nu. Întrebarea este: Ce ne-a constrâns?

Răspunsul este Karma. Karma este aceea care ne constrânge. Faptele noastre din trecut și amprentele pe care acestea le-au lăsat în conștiința noastră, ne constrâng (ne forțează) să ne naștem în anumite forme și într-o anume lume. Nu avem nici cel mai mic control asupra acestor lucruri.

Realitatea în care trăim, noi am creat-o și nu știm cum să o controlăm. În mod continuu acționăm fără să avem nici un control asupra rezultatelor acțiunilor noastre, pentru că nu înțelegem mecanismul.

Fiecare parte din învățăturile Dharmei are rolul să ne redea controlul prin înțelegerea mecanismului karmic, cu alte cuvinte, de a ajunge la înțelepciune.

Cât de mult mă gândesc la a-l ajuta pe celălalt, pe parcursul unei zile? Ce procent din gândurile mele este dedicat ajutorului dat semenului meu? De multe ori putem ține minte gândurile bune, pentru că sunt atât de puține dintr-un ocean de gânduri pe care le avem In cursul unei zile. De exemplu: eu trebuie merg să mă spăl pe dinții, sau eu trebuie să-mi iau micul dejun, eu trebuie să cumpăr pantofi, și așa mai departe. Tot timpul mă gândesc la acest eu, eu, eu. Și poate pe ici, pe acolo apare vreun gând bun. Dar nici atunci nu înțelegem cine sunt “eu” și cine este celălalt.

Samsara este o stare care ne obligă să ne naștem, iar și iar, lipsiți de orice control, în cele cinci agregate impure. Aceasta este samsara.

De fiecare dată ne naștem într-o anume existență, ori într-un corp uman, ori într-o altă forma de existență fără să avem nici cel mai mic control asupra acestui proces.

Ce înseamnă să ne eliberăm din samsara? Când nu vom mai fi forțați să primim părți impure. Va veni ziua în care vom putea înțelege mecanismul și realitatea în care trăim, vom înțelege că ceea ce facem sunt cauze pentru rezultatele din viitor și, deoarece înțelepciunea noastră va fi profundă, vom scurta timpul dintre cauză și efect, și numai atunci vom avea puterea de a căpăta controlul asupra realității.

Exista oamenii care au ajuns să dețină controlul. Sunt Yoghini care au ajuns la realizarea înțelepciunii, la iluminare, și datorită marii lor compasiuni ei pot să aleagă să se reîncarneze în trup uman și să trăiască în samsara pentru noi.

Se spune că Dalai Lama este reîncarnarea Dalei Lama precedent, iar acesta la rândul lui este reîncarnarea celui precedent. Cu toții sunt ființe iluminate și, datorită marii lor compasiuni, au ales să coboare în samsara pentru a ne ajuta să ieșim din suferință. Toți Buddha fac asta. Ei vin mereu, chiar dacă lumea este plina de suferință. Și cu toate că au opțiuni cu mult mai bune, ei vin tocmai ca să ne ajute.

Renunțarea. Ce este?

Renunțarea este starea mentală de a nu mai dori condiția noastră samsarică, impură. A nu mai dori să cădem în cele 5 agregate impure.

Cu alte cuvinte, renunțarea este “a înțelege bine ce m-a adus în samsara și cum pot să previn în viitor acest lucru”. Și acest lucru este greu pentru că nu înțelegem ce este impur în samsara, iar pentru asta va trebui să învățăm.

Unde este samsara? Aici, eu sunt samsara.

Buddha ne-a învățat despre cele “patru adevăruri nobile”

– adevărul suferinței

– adevărul despre cauza suferinței

– adevărul despre încetarea suferinței

– adevărul despre calea de eliminare a suferinței

Adevărul suferinței nu este la Buddha.

Eu însumi sunt o existență samsarică care realizează adevărul suferinței. Eu care am primit un corp care îmbătrânește, se degradează și moare, sunt adevărul suferinței. Corpul meu suferă, mintea mea suferă. Mintea care nu știe să fie în pace și în fericire. De aceea eu sunt adevărul suferinței.

Buddha nu poate să îmi ia toate aceste lucruri de la mine, pentru că dacă el ar putea, m-ar fi luat deja la el. Numai eu, prin înțelegerea a ceea ce m-a adus la aceasta situație, pot să încep să o transform. Și tot ceea ce Buddha poate să îmi ofere este înțelegerea cum voi putea face asta, înțelegerea de unde vine ea, că există un sfârșit, cum pot să o elimin și modul de a o elimina. Este tot ceea ce Buddha poate să facă.

Întrebarea este: De ce sunt în samsara și continui să rămân In samsara? De ce și în clipa următoare mă voi afla în samsara?

Un alt mod de a spune că suntem în samsara este că suntem prinși în lanțuri.

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,

Legate de lanțurile faptelor trecute,

Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,

Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În aceste rânduri cine sunt “înlănțuiți în lanțuri”? Toate ființele. Toate ființele sunt înlănțuite. Ce le înlănțuie? Faptele lor din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, lasă amprente în conștiința noastră și ne creează karma. Toate aceste karme vor da rezultate, iar acestea vor fi cele care ne vor lega de un trai suferind. Și în felul acesta suntem forțați să ne învârtim, de nenumărate ori, într-o existență de suferință.

Ce spune Je Tsongkapa despre renunțare:

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta au încetat,

Recunoștința pentru viața abundentă și timp liber s-a intensificat

Și pe drumurile celor victorioși conștiința s-a îndreptat

Ascultă cu mintea pură, prietene binecuvântat.

Toata lumea are necazuri, chiar și cei care reușesc și o duc bine. Lama Dvora povestește cum veneau oameni la Khen Rinpoche, fiecare cu problemele lui, și se plângeau.

El spunea: “Este imposibil să reparăm samsara. Asta este natura samsarei – impură. Este plină de suferință. Ceea ce trebuie făcut este să ieșim din ea”.

Când cineva înțelege asta, înțelege că nu are ce să amelioreze. De exemplu, am o mașină mai bună, dar într-o zi motorul mă lasă, sau pot mânca mâncare organică și corpul meu tot va continua să se degradeze și poate voi trăi un an în plus.

Rinpoche spunea: “Un singur lucru bun are samsara: mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față.”

Dar într-o bună zi samsara își va arata adevărata față, pentru că lucruri samsarice se vor întâmpla cu siguranță și atunci ori aceștia se vor trezi ori va fi prea târziu. Chiar și aceia care vin la lecțiile dharmice, își fac temele, meditațiile, cred că au mult timp la dispoziție, au familii, au serviciu. Ce este atât de rău?

Câteodată este nevoie de o palmă usturătoare pentru a ne trezi.

Cum am spus, suntem înlănțuiți de samsara: avem un trup care va trebui să moară, pentru că sursa lui este karma. Din karmă apar toate afecțiunile mentale.

De care lucruri vreau să mă îndepărtez? De cele 5 agregate, de samsara. Sunt oameni care suferă mai mult, alții mai puțin. Este imposibil să garantezi că nu se va întâmpla ceva data viitoare. Din contra, vor suferi mai mult decât acum. Buddha a spus asta.

El a spus că numărul ființelor din tărâmurile inferioare este cu mult, mult mai mare decât al oamenilor. Procentul oamenilor este infim față de numărul ființelor din celelalte tărâmuri, de aceea din punct de vedere statistic, șansa de a ne naște ca ființe umane este infimă și asta cu condiția de a înțelege acest proces.

Buddha a spus că șansa omului de a se renaște ca om, este infimă. În mod general se naște într-o formă de viață cu mult mai suferindă.

Dacă vom înțelege procesul karmic și vom începe să păstram integritatea morală, atunci vom avea șansa de a renaște ca ființă umană. Dacă ne vom lua refugiul, jurămintele, și le vom și ține, dacă vom păstra codul etic, atunci mai mult ca sigur nu ne vom naște într-o formă de viață suferindă în viața următoare.

Care vor fi condițiile în viață următoare? Nimeni nu știe. Vom acumula karma negativă? Nimeni nu știe. Cel care înțelege acest proces va spune “Nu mă interesează viață viitoare. Eu vreau să ies acum de aici, vreau să stopez procesul de reincarnare în samsara”.

Care este cel mai bun lucru pe care eu îl pot face pentru semenul meu? Să ies eu însumi din samsara și să-l învăț și pe el cum să iasă.

Așa cum eu am 5 agregate impure, așa are fiecare dintre noi. Toate acestea se datorează afecțiunilor mentale și a faptelor negative pe care le-am acumulat In trecut. Atât timp cât nu voi înțelege ce nu este pur în samsara și de unde vine suferința, nu voi avea nici o șansă să-mi dezvolt adevărata compasiune față de celălalt. Până nu voi înțelege cum de sufăr eu în samsara, nu voi înțelege nici cum suferă ei, iar atunci nu pot avea compasiune faţă de suferința lor.

Nu voi putea înțelege suferința celuilalt atât timp cât nu o înțeleg pe a mea.

Nu este un lucru ușor să înțelegi samsara, atunci când suntem în interiorul ei cu mintea care nu știe să gândească așa cum trebuie și care nu înțelege realitatea. Provocarea noastră este de a merge spre puritate cu trupul și cu mintea noastră impure.

Înțelepciunea transcendentală, înțelepciunea vacuității nu este o înțelepciune a cuvintelor. Este dincolo de ele. Perfecțiunea înțelepciunii transcende gândul și cuvântul. Cum putem noi să ajungem la o înțelepciune care nu o poți descrie în cuvinte? Ce șansă avem?

Pentru asta va trebui să primim îndrumările ființelor pure, iluminate. Singura șansă de a putea face asta este să ne bazăm pe învățătorul nostru și să ne deschidem inimile lui, pentru că el are cel mai important rol. Va trebui să fim devotați pentru că numai așa ne va fi transmisă înțelepciunea deoarece ea nu este ceva ce poate fi transmis prin cuvinte.

Cuvintele vor începe să învârtă roata, încep să creeze înțelegerea pentru a începe practica. Aceasta practică se va intensifica și mă va ajuta să primesc în mod direct înțelepciunea. Pentru acesta va trebui să ne bazam pe învățător, pe Buddha.

Ca să putem vedea puritatea învățătorului nostru, va trebui să facem multe acte de caritate semenilor noștri și atunci încet-încet ne apropiem de lumea lui Buddha, pentru că Buddha în permanență face fapte de binefacere. Și cu cât vom face mai mult asta vom atrage spre noi ființe de lumină, îngerii.

Se spune că ei sunt ca soarele ce luminează în permanență, dar dacă vom sta în umbra muntelui, razele de lumină nu ne vor putea atinge.

Atât timp cât nu vom face acte de binefacere, vom sta în umbra muntelui și nu vom absorbi soarele. Când începem să facem acte de caritate, vom începe să ne expunem luminii. Începem să atragem spre noi înțelepciunea și îngerii.

Cu cât faptele, gândurile și vorbele noastre vor fi îndreptate spre binefaceri, cu atât vom atrage spre noi forțele pure, care ne vor ajuta, pentru că ele există în permanență lângă noi.

Lecția 5- partea B

Două etape ale căi au menirea de a stăvili dorința pentru aceasta viață, două tipuri de meditații care au menirea de a stăvili dorința pentru aceasta viață.

Delnjor Dunche Nye Ka

Delnjor Dunche Nye Ka

Del înseamnă timp liber

Jor înseamnă abundență, belșug

Geshe Hla a tradus resurse și oportunități

Ka = greu

Nye = a găsi.

Dun = sens.

O viață plină de resurse și oportunități este foarte greu de găsit. Este dificil să găsești viață cu resurse și oportunități așa cum avem noi. Dacă ne uităm la populația globului, care este peste 7 miliarde, suntem cu toții unici, speciali. A fi ființă umană este ceva deosebit, deoarece există în lume o infinitate de ființe. Uitați-vă câte furnici, pești, amibe sunt; sau ființe care nu sunt numai pe această planetă.

A fi ființă umană este ceva foarte, foarte rar.

Karma de a putea mirosi, de exemplu, karma de a putea vedea este foarte rară. Multe fapte de binefacere a trebuit să acumulez pe parcursul a milioane de vieți pentru a dobândi karma care să-mi permită să văd. Și nu oricine vede, chiar dacă este om. Karma de a deveni ființă umană este foarte rară.

În continuare voi prezenta lista de oportunități.

1. Prima oportunitate este că nu am idei greșite.

Ce înseamnă să ai idei greșite? De exemplu cel care crede că moralitatea nu este importantă. Prima oportunitate este că eu cred într-o tradiție și [într-un] comportament etic. Cu toții, mai mult sau mai puțin, credem că nu este bine să ucizi sau să furi și credem că este important să îl ajutăm pe celălalt. Nu știm să apreciem cât suntem de norocoși, [faptul] că nu ne-am născut într-o lume barbară, într-o lume în care este desconsiderat comportamentul etic.

2. Nu ne-am născut animale, vietăți.

Avem această oportunitate de a nu fi animal.

3. Nu ne-am născut ca spirite flămânde.

Acestea sunt forme de existență inferioare, ființe care s-au născut din avariție, lăcomie și risipă. Ele trăiesc ca urmare a unei karme grele, [fiind] în permanență nesatisfăcute. Nu pot găsi mâncare sau apă, iar atunci când găsesc hrană, aceasta îi arde pe dinăuntru.

4. Nu ne-am născut creaturi în Infern.

Suferința celor ce trăiesc în infern este foarte mare. Mintea lor este în permanență măcinată de durere. Aceste ființe nu pot și nici nu sunt disponibile să asculte și altceva, pentru că sunt în chinuri groaznice și deoarece ele nu pot să învețe Dharma, nu se pot elibera din Infern. Chiar dacă Buddha ar merge acolo să le învețe, acestea nu ar fi în stare să învețe. Existența în infern este foarte lungă și cu greu se iese de acolo.

5. Nu ne-am născut într-o țară în care nu există Dharma.

Avem această oportunitate să găsim profesori care să ne învețe Dharma.

6. Nu ne-am născut într-o țară în care oamenii nu păstrează legile, [în care] nu există legislație.

Nu trăim într-o țară în care să ne fie frică. Putem să învățăm liniștiți. Există țări în care domnește legea puterii barbare. Deci ne-am născut într-o țară în care avem condiții prielnice de viață și de dezvoltare.

7. Nu ne-am născut înapoiați mintal sau cu malformații ca să nu putem învăța.

8. Nu ne-am născut în lumea zeilor.

Și aceasta este o oportunitate. Ce înseamnă lumea zeilor? Zeii sunt ființe ca cele din mitologia greacă. În scrierile budiste există descrieri ale acestor lumi. Dacă vom trăi viața după principiile etice și morale dar nu am dobândit înțelepciunea, vom putea să ne naștem într-o astfel de lume, care este foarte plăcută și care poate să dureze sute de ani.

În lumea zeilor traiul este foarte bun și tocmai pentru acest fapt, ființele ce le populează, nu au nici un motiv să iasă de acolo. Ele nu au nici un motiv să învețe și să facă meditații, pentru că totul este minunat. Problema este că această existență este [de asemenea] impură, pentru că ea este dominată de karma, determinată de legile karmice, iar atunci când ființele vor ajunge în infern, karma bună se va degrada.

După învățăturile lui Buddha, a te naște într-o astfel de lume nu este ceva plăcut pentru că este o mare pierdere de timp. Într-o astfel de lume va veni timpul când totul se va termina iar atunci aceste ființe vor suferi cu mult mai mult. Vor suferi In Infern.

Toate acestea sunt subiecte de meditație, pentru a ne întări convingerea și înțelegerea cât de rară este viața pe care o trăim acum. Pentru că majoritatea ființelor sunt ființele infernului și preta, adică spiritele flămânde. Foarte puțini sunt cei care se nasc ca ființe umane și cu mult mai puțin ca zei.

Și printre oameni, foarte puțini s-au născut într-un loc unde se predă Dharma sau există legislație. Și chiar dacă majoritatea oamenilor nu au deficiențe fizice sau mentale, au probleme și suferă nefiind disponibili la învățătură.

Dacă unim toate aceste condiții, ne dăm seama cât de specială și rară este viața pe care o ducem. Dacă ne uităm la populația unui oraș – Câți vin să asculte Dharma? – De aceea spunem că acest cumul de condiții pe care cineva le îndeplinește este foarte rar și greu de găsit. Pentru a avea toate aceste condiții, este nevoie de o karmă ieșită din comun.

Nașterea ca ființă umană este determinată de multiplele binefaceri acumulate, ceea ce va putea permite intrarea în lumea celor iluminați. Lumea zeilor are un singur dezavantaj, acela de a nu se putea practica tantra, pentru că zeii nu au toate componentele pe care le are corpul uman.

Au existat bodhisattva care au ajuns în lumea zeilor și care se rugau să se reîntoarcă la existența umană, care le putea permite ieșirea din suferință. Perioada de viață a zeilor este de 500 de ani. În ultima săptămână a celor 500 de ani, totul se termină. Încep să se zbârcească, să miroasă urât. Societatea este scârbita de prezenta lor. Ei înțeleg că toată karma bună pe care au avut-o s-a terminat și ceea ce le-au rămas este suferința, suferința Infernului. Pentru că ei în mod automat vor cădea în infern.

Poarta de ieșire din suferință este numai prin existența umană.

Resursele

Avem o listă de 10 resurse care este împărțită în două grupe.

– resursele interioare

– resursele exterioare.

a. Resursele interioare se referă la noi înșine.

– Ne-am născut ca ființe umane.

– Ne-am născut într-o țară care are legi.

– Ne-am născut normali și sănătoși.

– Nu am comis fapte cumplite.

Dacă cineva a comis o crimă, chiar dacă după aceea a făcut numai fapte bune, va fi nevoit să ajungă în infern. Asasinarea părinților sau a unuia dintre ei este unul dintre exemplele monstruoase, care are ca rezultat în viața următoare căderea imediată în infern. Există încă alte cinci situații, despre care vom vorbi în cursul despre karma.

– Credem în Dharma.

Cel ce nu va crede, nu va veni să asculte Dharma și nu va ști cum să iasă din suferință.

b. Resursele exterioare la lumea noastră înconjurătoare.

– Trăim într-o lume în care a trăit Buddha.

– O lume în care Buddha a predat.

Buddha a predat în lumea noastră și sutra și tantra, ceea ce este foarte important pentru că tantra este calea care ne permite să ieșim din samsara pe parcursul unei singure vieți.

Căile sutrice sunt corecte, exacte, funcționează, dar ele durează multe veacuri. Iar pe parcursul acestor veacuri nu trebuie făcut nimic greșit, totul trebuie făcut în mod corect. Acest lucru este greu de făcut. Șansele de a ajunge la iluminare pe căile sutrice sunt foarte mici. Și chiar dacă cineva ar merge pe căile sutrice și ar face totul cum trebuie, tot va trebui să găsească pe cineva să-l învețe tantra.

Deci trăim într-o lume în care a trăit Buddha și a predat tantra.

– Trăim într-o lume în care Dharma nu a dispărut.

Există lumi în care Buddha a predat, dar nimeni nu știe Dharma, [pentru că ea] a dispărut. Deci suntem într-o lume în care încă mai există profesori ce predau Dharma.

– Trăim într-o lume în care există practicanți Dharma.

Trăim într-o lume în care nu numai că există profesori de Dharma dar există și practicanți Dharma. Dacă nu ar fi cine să practice Dharma, nu ar fi nici cine să-i învețe și pe alții.

– Trăim într-o lume în care Dharma este sprijinită.

Trăim într-o lume în care există oameni ce practică Dharma, li se dă sprijin. Există centre spirituale, profesori care predau, există oameni care sprijină pe cei ce fac retreat.

Datorită karmei noastre, trăim o viață deosebită, pentru că singura condiție de a ne naște ca ființe umane este comportamentul etic și moral pe care l-am avut în viețile trecute. Altfel nu ne-am fi născut ca oameni. Toți cei care îndeplinesc toate aceste condiții pe care le-am enumerat, sunt foarte puțini.

Maestrul Nagarjuna ne descrie cât de mică este șansa de a trăi viața pe care o ducem, el spune:

„Să presupunem că o broasca țestoasă trăiește în adâncurile oceanului și o dată la o sută de ani iese la suprafață ca să respire aer curat. La suprafața oceanului plutește un colac. Șansa ca această broască să iasă la suprafață și în aceeași clipă să scoată capul exact prin colac este șansa de a acumula toate condițiile pe care le avem față de toate celelalte ființe.”

Noi nu știm să apreciem aceste lucruri și ne irosim viața. Fugim după plăcerile samsarice și ne irosim toate aceste ocazii rare de a ieși din samsara.

Toate acestea sunt subiecte la care ar trebui să medităm. Să reflectăm asupra acestor ocazii și resurse rare pe care le avem și să nu le irosim degeaba.

Al patra strofă spune:

Greu este de găsit o viață de resurse și oportunități

Și pe de altă parte – este atât de scurtă.

Este atât de greu este să găsim o astfel de viață, care într-o clipa va trece. Câți ani mai avem ca să gândim clar și să ne folosim de acest corp pentru a practica?

Je Tsongkapa spune în continuare:

Reflectă mult la asta,

Pentru a-ți stăvili dorința pentru aceasta viață (Încetează să o mai dorești!)

Noi ne putem stăvili dorințele pentru deșertăciunile vieții, pentru că înțelegem că ne irosim energiile în goana după ele și [ele] nu ne pot salva. Datorită lor, acumulăm karma care din nou ne va forța să existăm în cele 5 agregate. Asta ne spune Je Tsongkapa.

De multe ori suntem conduși de speranțe. ”Voi merge să învăț la facultate, pe urmă am să-mi găsesc un post bun și voi putea să–mi cumpăr o casă frumoasă, să călătoresc.”

Dar între timp începem să ne pierdem puterile, corpul se îmbolnăvește, mintea ne lasă. Începem să-i pierdem pe cei dragi și speranțele încep să se diminueze. Și ajungem la vârsta când înțelegem că lucrurile nu sunt așa cum am fi dorit.

Majoritatea bătrânilor ajung să înțeleagă că nu mai au la ce spera în această viață.

Rolul nostru este să înțelegem toate acestea când încă mai avem timp, înainte de a ajunge la vârsta când nu vom mai avea ce face. Înțelepciunea este să înțelegem acum cum va fi mintea noastră peste încă 20 sau 30 de ani.

Chiar și cei care înțeleg aceste lucruri, ce fac? Își schimbă dorințele. Dacă înainte erau atașați de aceasta viață, încep să fie atașați de ideea “va fi bine”, dacă nu acum, poate în viitor sau în viața următoare. Și încep să meargă la biserici, să se roage. Bisericile sunt pline de oameni bătrâni care deja au înțeles că aici nu are ce să mai fi bine.

Ei încep să spere că poate în viitor va fi bine, poate în lumea următoare cu ajutorul lui Dumnezeu. Poate. Dar este același lucru, numai că ei transferă totul în viața următoare, pentru că în continuare speră la ceva bun în samsara.

Dar practic ei se referă la aceleași lucruri, numai optica li s-a schimbat. În loc de a mai căuta mâncare și sex în aceasta viață, le caută în următoarea. Mâncarea și sexul este ceea ce ne determină în viață. În esență, este același lucru. Aceasta nu este ceea ce se numește renunțare.

Renunțarea este înțelegerea că nu există nimic în aceasta viață care să ne satisfacă. Poate fi ceva de moment și trecător. Nu există nicio satisfacție durabilă, eternă.

Pot fi momente trecătoare în care să fim satisfăcuți, dar trebuie să înțelegem că:

Nu există nimic de care ne putem agăța, pe care să ne sprijinim, nu există nimic pe care îl putem păstra cu noi o veșnicie. Vom pierde totul.

Renunțarea este acea situație în care nu mă mai aștept ca samsara să se amelioreze ci să ies din ea. Renunțarea este dorința de a mă elibera din samsara.

Nu mai doresc nici aceasta viață și nici următoarea.

Ce spune Je Tsongkapa?

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta au încetat.

Deja nu mai fug după plăcerile vieții, pentru că înțeleg inutilitatea lor.

Despre tot ceea ce am vorbit până acum, resurse, oportunități și raritatea vieții pe care o trăim, formează subiecte la care trebuie să medităm. Nu este suficient numai să ascultam lecția și să ne facem temele ci trebuie să ne așezăm și să medităm acasă asupra lor.

Trebuie să ne așezăm pe perna de meditație și să începem să ne gândim: Ce oportunitate am în această viață? Cât de rară este ea? Trebuie să asimilăm toate aceste idei, pentru că altfel preocupările zilnice ne vor trage după ele. Iar când ne vom reaminti din nou va fi prea târziu.

Toate acestea trebuie asimilate pentru a ne putea schimba ordinea preferințelor noastre și pentru a ajunge la renunțare.

Al doilea tip de meditație este meditația asupra morții. Una dintre cele mai importante meditații budiste.

Spuneți!

Chiwa mitakpa

Chiwa mitakpa

Chiwa = înseamnă moarte.

Mitakpa = înseamnă efemeritate (impermanență), lucruri trecătoare.

Deci al doilea tip de meditație este asupra efemerității lucrurilor, ele apar și dispar, asupra faptului că nu putem să păstrăm această viață. În budism se spune: “Viața este ca bula din spuma unui val“. Vine și pleacă.

Parcă ieri am fost băiat de 7 ani, iar acum am 50. Cum de au trecut acești ani? Într-o clipă! Unde sunt ei? Această oportunitate a trecut repede.

Meditația asupra morții cuprinde:

– certitudinea ei

– Incertitudinea când va veni – ce putem lua cu noi.

Acest subiect este tratat pe larg în seminarul Meditația asupra morții și eliminarea ei.

Poate că este deprimant și trist să vorbim despre moarte și bine că este așa pentru că este pasul pe care va trebui să-l facem ca să putem renunța la ceva de care suntem atașați.

Va trebui să ne dezvoltăm repulsia față de el, pentru că de multe ori îl glorificăm (îl preamărim). Viața este exaltantă, corpul este plin de glorie, regina frumuseții este splendidă. Avem obiceiul să glorificăm viață samsarică, pe când toate sunt numai prostii și se topesc în vânt.

Acum că suntem convinși, am dori să ajungem la renunțare.

Pentru ca renunțarea să fie pusă în practică, va trebui să-i dăm un sens în viața noastră. Ea va trebui să fie o expresie a modului în care ne trăim viața.

Pentru a vedea dacă am ajuns la renunțare, va trebui să ne uităm cum ne trăim viața. Ce ne conduce în viață? În budism se numește “cele opt gânduri lumești”.

Este foarte important să le cunoaștem pentru că în general facem lucruri fără să ne dăm seama cum le facem. În meditație ne vom concentra asupra felului în care ne raportăm noi la ele.

În continuare voi prezenta lista cu cele opt gânduri lumești.

– Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.

În viață dorim lucruri, iar atunci când reușim să le obținem suntem foarte mulțumiți.

– Suntem triști când nu obținem ceea ce vrem, sau atunci când ni s-a luat ceva.

Ce se întâmplă când vrem ceva și nu reușim să-l obținem? Facem eforturi și nu reușim…. Vom fi triști! Cu alte cuvinte suntem “bucuroși când avem și triști când nu avem”.

Care este problema cu asta? Problema este că nu înțelegem de unde provin lucrurile.

“Cât de însetat am fost! În sfârșit am primit apă”. Problema este că nu înțeleg de unde a venit apa și atunci încep să mă străduiesc pentru a obține apa pe care o doresc. Și când o primesc sunt satisfăcut pentru că am făcut eforturi să o primesc. Aici este neînțelegerea. Trebuie să înțeleg că am primit apa numai datorită faptului că în trecut am oferit apă altora, am dat de băut altora.

Apa nu vine pentru că am făcut eforturi să o obțin, că am mers la magazin și am cumpărat-o. Nu aceasta este cauza. Acest demers este cum am ajuns la apă. Cauza pentru care apa a ajuns la mine este pentru că am dat altora de băut, faptă ce a lăsat o amprenta karmică, iar aceasta amprentă s-a maturizat sub forma de a primi apă atunci când mi-e sete.

Dacă acum mi-e sete și nu reușesc să găsesc apa, dacă sunt înțelept, atunci înțeleg că motivul pentru care nu am apă este ca nu am dat de băut altora. În continuare mi-e sete dar nu mai sunt indignat și nu mai caut să acuz.

Un alt exemplu este bucuria care nu este însoțită de înțelepciune. Mulți spun: “Ce mă bucur! M-au avansat la muncă”. Ei nu înțeleg de unde vine avansarea, de aceea bucuria vine din ignoranță.

Care este problema aici? O altă promovare, fără să înțeleg de unde vine. Dacă continui să fug după fericire în viața mea, voi continua să gândesc că încă o promovare mă va face și mai fericit. După o lună de la avansarea mea, poate nu mai sunt satisfăcut și voi dori alta. Și astfel voi continua să fug după alte lucruri, care însăși prin natura lor nu aduc fericirea. Va veni ziua când nu o să mai fiu avansat, va fi avansat altcineva. Și acest lucru nu-l voi înțelege, voi fi indignat și voi spune că mi-au pus bețe în roate.

Ambele exemple sunt adânc înrădăcinate în ignoranță. În concluzie, este bine când am și este rău când nu am, dar înțeleg:

a) că dacă primesc ceea ce vreau, este numai datorită faptului că am dat altora ceea ce au vrut.

b) și dacă nu primesc ceea ce vreau, înseamnă că nu am dat altora.

În fiecare caz, înțelepciunea se intensifică.

În continuare îmi vor trebui lucruri și voi dori alte lucruri, dar nu mai sunt atât de atașat de ele, nu mă mai bazez pe ele că îmi vor aduce fericirea. Deja știu că fericirea nu va veni de la ele. Voi continua să obțin sau să nu obțin lucruri în funcție de karma pe care o am. Deja înțeleg acest mecanism. În acest moment încep să ies din samsara.

Aceasta este prima pereche de gânduri lumești, ele sunt în perechi.

A doua pereche:

– Suntem bucuroși când ne simțim bine.

– Suntem triști când ne simțim prost.

Fiecare vrea să se simtă bine. Asta se întâmpla și înainte de a acumula înțelepciune și după ce am acumulat înțelepciunea. Diferența este înțelegerea în aceste situații.

A treia pereche este:

– Suntem bucuroși când avem reputație.

– Suntem triști când nu o avem.

Ce face un bodhisattva când cineva îl vorbește de rău? În primul rând înțelege că nu este o tragedie, și că fapta se răsfrânge asupra lui datorită a ceea ce a făcut în trecut. Ce facem noi? Îl vom denigra, pentru că numai așa, credem că îl vom opri. Acest lucru ne va face să rămânem în samsara.

Indicația că ați ajuns la renunțare sunt reacțiile la ceea ce se întâmplă în viața voastră.

Cel care a ajuns la renunțarea completă, chiar dacă are casă sau nu, se simte bine sau nu și așa mai departe, înțelege că toate acestea sunt deșertăciunile vieții. Iar acest fapt este o mare realizare spirituală. Această persoană va depune toate eforturile să iasă din samsara.

A patra pereche de gânduri este:

– Suntem bucuroși când suntem lăudați.

– Suntem triști când nu.

Când suntem lăudați suntem foarte satisfăcuți. Întrebarea este de ce suntem lăudați? Datorită nouă? Nu! Suntem lăudați datorită faptului că am apreciat pe alții în trecut. Asta este tot. Fapta se întoarce înapoi. Lauda, prețuirea nu vin din faptul că noi suntem buni. Și cine suntem noi?

Încercați să găsiți unde va aflați: în corp? în simțuri? Cine suntem noi, noi care suntem atât de satisfăcuți de laudele altora? Dacă vom înțelege că laudele pe care le primim vin din cauză că am lăudat în trecut pe alții, ne putem liniști emoțiile.

Și invers, motivul pentru care cineva va vorbi urât cu noi este numai datorită faptului că noi am vorbit urât cu alții. Pentru că, conform legilor karmice totul se întoarce asupra noastră. Deci, va trebui să încetăm de a mai vorbi urât cu alții și doar să vorbim frumos cu ei.

Vom începe să devenim grădinari, să semănăm numai acele semințe care vor da roadele pe care le dorim.

Lecția 4 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Învățătorul potrivit, adecvat

În ultimul timp, mulți profesori vin și predau diverse cursuri. Pe de o parte este o binecuvântare, dar pe de alta ne derută deoarece fiecare predă altceva. Întrebarea este cum vom decide cărui profesor îi vom dedica timpul nostru? Deoarece în aceasta viață nu avem mult de trăit. Deci va trebui să verificăm pe cine îl vom alege ca profesor.

Este foarte important să știm cărui profesor ne vom deschide inimile, pentru că în momentul în care am decis, îi vom conferi toată puterea de a ne influența.

Lui îi vom dărui nu numai aceasta viață pe care o ducem ci și viețile următoare. Profesorul este cel care ne va îndrepta într-o direcție sau alta. De aceea, este foarte important să știm cum să-l alegem.

Desigur că alegerea este în funcție de cât suntem de puri și cât de pură este intenția noastră. Întrebarea este de ce trebuie să caut un profesor? De ce trebuie neapărat să am un profesor? Dacă eu caut să-mi măresc contul din banca voi găsi un anume profesor, dar dacă caut să ajung la iluminare și să fiu o binecuvântarea pentru toate ființele atunci voi găsi un alt profesor.

Întotdeauna un profesor va fi ca o oglindă a minții noastre. Cu cât vom fi mai curați și cu cât motivația noastră va fi mai pură ciu atât și profesorul nostru va fi mai pur.

În momentul în care ne-am “căsătorit” cu el, acesta va începe să reflecte exact ceea ce am eu în minte.

a. Înainte de a mă lega de un profesor, va trebui să-l verific pentru că dacă el va face ceva care nu mi se potrivește, atunci voi alege pe altcineva.
b. Și dacă deja l-am ales, comportamentul lui, fără excepție va fi o lecție pentru mine.

Întrebarea este ce voi face în situația în care mi-am ales profesorul și el nu se comportă în mod etic? În acest moment va trebui să înțeleg că el mă învăță. Profesorul va fi o lecție pentru mine. Asta înseamnă să fiu de acord cu tot cea ce va face? Nu, în cazul în care profesorul se comportă în mod contrar lucrurilor pe care mă învață, îi voi cere să-mi clarifice acest comportament al său.

Dar niciodată, niciodată nu voi renunța la respectul pe care îl am față de el, nu voi renunța la faptul că el este drumul meu spre iluminare și de a-l vedea ca fiind Buddha.

Iar acum acest Buddha se comportă ciudat cu mine. Bineînțeles că va trebui să-mi clarific acest comportament și este foarte important să fac asta, pentru că sunt cazuri când el se va comporta astfel ca să mă testeze. Va trebui să clarific care i-a fost intenția. Este foarte important. În cele din urmă, responsabilitatea este numai a mea. El este îndrumătorul meu și responsabilitatea mea.

Este foarte important ca în aceste situații în care deja am hotărât că el va fi profesorul meu, iar acum face ceva care nu-mi place, niciodată să nu-mi pierd respectul pentru el și nici vederea pură.

Cu alte cuvinte, am aici pe cineva pe care îl denumesc Buddha, care îmi vorbește de înțelepciunea profundă și acum se comportă ciudat și cu care nu sunt de acord – iar acest lucru va trebui să-l verific.

Ce vine să mă învețe?

Și ce îmi oglindește.

Dacă văd un comportament care nu este în ordine, poate este exact acel lucru pe care va trebui să-l verific la mine. Pentru că este exact ce el va face, el îmi va oglindi mintea.
Deci să-l întreb, da.
Să verific și clarific aceste situații.
Și niciodată să nu încetez de a-l respecta, sau să nu încetez să am încredere în corectitudinea lui. În momentul în care nu vom face asta, vom strica legătura, am murdărit-o și ne va fi greu în viitor să ne găsim un profesor.

Lama care își merită numele va împinge elevul spre progres.

Lama va demonstra tot ceea ce este nevoie pentru a ne promova. Iar acest lucru îl va face sub diverse moduri ciudate. Toți Lama se vor comporta astfel ca să ne trezească și să ne supună la teste. Cine se va descuraja cu ușurință nu va ajunge nicăieri.

De ce nu suntem încă iluminați? Pentru că mintea noastră nu este pură. Un Lama care are un nume vrednic de toată încrederea, ne va împinge și să facem față acelor situații care în mod normal, fugim de ele. El manifestă tot timpul acel comportament care să atingă coarda sensibilă a practicantului.

Se spune despre Khen Rinpoche, care avea la momentul respectiv vârsta de 80 de ani, că în ceremoniile pe care le conducea ar fi inversat ordinea rugăciunilor sau ar fi uitat o parte din ele.

La aceste ceremonii erau prezente multe persoane care practicau de ani de zile aceste rugăciuni și meditații. O parte din ei îi spuneau Lamei “Nu te supăra Rinpoche, dar am uitat cum se face”.

Alții care înțelegeau ce reprezintă un Lama spuneau ”Un Buddha nu se încurcă, el nu poate să greșească pentru că este atotștiutor. El este perfect. Dacă Lama este Buddha și a ales să modifice ordinea rugăciunilor, înseamnă ca acest lucru este o lecție pentru mine. Va trebui să trag o concluzie.”

Lama Dvora spune că a observat pe parcursul anilor că singurii care au progresat au fost cei din al doilea grup.

Până când nu-l vom vedea pe Lama ca Buddha, vom primi lucrurile pe care le spun în mod limitat și nu vor pătrunde adânc în noi (nu le vom putea asimila). Atâta timp cât vom spune “Ha! te-ai încurcat!” înseamnă că încă nu i-am dat puterea de a ne îndruma, L-am și coborât la nivelul de om normal.

Al doilea grup nu i-au făcut observație Lamei din respect și datorită faptului că pentru ei Lama este Buddha, iar Buddha nu se încurcă niciodată.

Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este doar o reflecție. Dacă vedem un Lama că face scandal, va trebui să ne verificăm comportamentul nostru etic. Este exact ceea ce el vine să ne învețe.

Noi nu putem “percepe” situația ca fiind scandal dacă nu ar exista în curentul nostru de conștiință, nu am fi avut cum să proiectam aceasta situație. Atâta timp cât mințile noastre sunt impure vor continua să apară situații (neplăcute) în viețile noastre.

Dacă toate acestea vor apărea din ce în ce mai puțin, este o indicație că practica noastră este corectă. Dacă practica noastră este bună, aceste situații se vor îndepărta fizic de noi.

În lumea lui Buddha există numai plăcere veșnică.

Dacă vom lua de exemplu agresiunea (conflictul)…

Dacă:

▪ mă voi îndepărta de locurile în care există război,

▪ crizele mele de supărare se vor diminua

▪ intensitatea lor va scădea

▪ încet-încet cei furioși sau cei suparăți se vor îndepărta sau vor dispărea din viața mea, sau se vor schimba sau vor deveni dintr-o dată drăguți.

Toate acestea îmi arată că practica mea funcționează. Lama este catalizatorul (grăbește) acestui proces. El îmi oglindește mintea și îmi oferă posibilitatea de a lucra asupra mintii mele, de a mă antrena. Cu cât îl voi lua mai în serios și cu cât voi putea să-l văd ca Buddha, cu atât munca mea este mai serioasă.

Calea cea bună Ce înseamnă să fie Dharma autentică? Cum putem să știm care este învăţătura demnă de a ne investi timpul? Învățătura acesta este un subiect foarte important și mult dezbătut în scrierile budiste, de aceea ne vom ocupa de el în continuare.

Deci vine o persoană care predă Dharma și decidem să învățam cu el. Ce se poate întâmpla? Ori vom progresa ori nu vom progresa.

Adevărul trist este că dacă vom practica Dharma care nu este autentică, care nu vine de la o entitate iluminată, nu vom putea ajunge la cunoașterea interioară. Nu vom putea progresa pe drumul spiritual.

De aceea va trebui să învățam să discernem între învățătura adevărată și cea falsă. Examenul este: ce se întâmplă în timp?

Dacă nu se întâmpla nimic, adică practicăm 10 ani meditație și nu progresăm, continuăm să ne enervam sau suntem înconjurați de oameni care profită de noi, sau trăim într-o țară în care se duc lupte și așa mai departe, înseamnă sau că nu am progresat personal sau mediul în care trăim a rămas la fel.

Aceasta este o indicație că nu am evoluat. Ce înseamnă asta?

• ori învățătura nu este cea bună,

• ori învățătura este bună dar voi nu practicați cum trebuie.

Dacă se practică Dharma ce este autentică, ce vine dintr-o sursă pură, o practicăm după îndrumările profesorului, lucrurile vor trebui să se miște.

În măsura în care sursa Dharmei nu este pură, nu este autentică, practica “a încerca să scoți unt din ea” nu este corectă. Exemplul dat de scripturi este „a bate apa în piuă”.

Trei caracteristici ale Dharmei autentice

În continuare vă voi da lista celor trei calități pe care trebuie să le îndeplinească învățătura pentru a verifica dacă ea este autentică sau nu.

Prima calitate – Învățătura trebuie să fie spusă de Buddha

Sangye kyi sungpa

Sanggye înseamnă Buddha

Kyi = cuvânt de legătură

Sanggye kyi = de către Buddha

Sungpa = spusă

Cu alte cuvinte: învățătura trebuie spusă de către Buddha.

Mintea noastră este maleabilă, este foarte ușor de modelat și dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să o influențăm cu ajutorul învățăturii venite de la o entitate iluminată.

Noi care suntem dornici de învățături spirituale, suntem destul de inocenți și de aceea vom fi ușor de influențat.

O învățătură incorectă este cea:

a) care ne deviază de la drumul cel bun și dăunează nu numai în aceasta viață dar și în viețile următoare

b) și care cu timpul moare. Învățătura care nu este autentică nu rezistă în timp, deoarece nu este susținută de adevăr.

Învățăturile venite de la cineva iluminat, atotcunoscător sunt perfecte.

N-ai cum să le corectezi.

Ele ne conduc la iluminare.

Învățăturile lui Buddha.

Haide să vedem ce cuprind învățăturile lui Buddha.

Buddha a predat 50 de ani în India. El mergea din loc în loc și preda oamenilor. Învățătura lui era diferită, în funcție de publicul care se afla în fața lui. Buddha niciodată nu a scris ceva, și-a transmis învățăturile numai pe cale orală.

Elevii lui au avut abilitați spirituale și minți ieșite din comun, deoarece rețineau pe dinafară tot ceea ce spunea Buddha. Astfel învățăturile lui au trecut din gură în gură și mult mai târziu au fost scrise.

În multe din țările asiatice unde clima era foarte caldă, cuvintele lui Buddha au fost așternute pe frunze de palmier, dar cu timpul ele au fost devorate de termite. De aceea în aceste țări nu s-au putut păstra învățăturile lui Buddha și foarte multe s-au pierdut în timp.

Când Dharma a ajuns în Tibet:

– datorită izolării lui, deoarece munții Himalaia sunt greu de trecut,

– datorită climei reci și uscate,

– datorită sprijinului pe care regii și guvernele l-au acordat budismului,

– și datorită mânăstirilor fastuoase ce s-au ridicat,

Învățăturile lui Buddha au fost păstrate într-un mod ieșit din comun. Tibetanii au făcut mari eforturi pentru a le conserva. Mai mult de atât, ei au tradus manuscrise din sanscrită și au scris multe comentarii de ale lor (interpretări).

Așa cum s-au făcut eforturi în a canoniza Biblia, și tibetanii au făcut exact la fel.

Canonul tibetan

Vom vorbi în continuare puțin despre colecția de scrieri păstrate de tibetani.

1. Kangyur

Ka = înseamnă cuvânt, adică învățătura spusă de către Buddha.

După tradiția budistă când spunem „sutra” ne referim la lucrurile spuse în mod direct de Buddha. Se spune că au existat între 3000 și 4000 de sutre, dintre care au mai rămas numai 1108 scrise în tibetană.

Lama povestește că în templul Rashi Gempil Ling din orașul Howell dIn New Jersey unde Khen Rinpoche a predat, existau firide în perete în care erau păstrate scrierile ca o bibliotecă. Manuscrisele sunt scrise pe pergamente lungi, nelegate și așezate unul peste altul. Când sunt citite, foile se întorc în sus, una câte una. Fiecare este înfășurată într-o pânză specială ce se numește „pechia”. Toate scrierile Kangyur, în număr de 100 de volume, sunt așezate în acele firide de o parte și de alta. Aceste culegeri sunt originalele aduse de refugiații tibetani din Tibetul ocupat de chinezi.

Odată cu ele au fost aduse Tangka în care sunt reprezentate scene din viața lui Je Tsongkapa. Budhismul a ajuns în Tibet între anii 800 – 1200 după Cristos, din India, Nepal și Bengal.

Ce cuprinde Kangyur?

El cuprinde mai multe tratate precum:

▪ Primul tratat este Dulwa, ce cuprinde comentarii foarte detailate asupra codului moral al călugărilor dar și ai celor ce nu sunt călugări – Vinaya.

▪ Prajna Paramita = tratate asupra Perfecțiunii Înțelepciunii. Ele vin din tradiția Mahayana și cuprind sutrele transmise de către Buddha. Sutrele pot fi scurte sau mijlocii sau foarte lungi. Cea mai lungă are o sută de mii de rânduri, cea mijlocie are 25000 versete. Lama Dvora spune că învăța aceasta sutră cu Lama Heart deja de 6 sau 7 ani și spunea că va mai lua încă pe atât. Toate aceste tratate ne învăță despre noțiunea vacuității.

▪ Al treilea fel de tratate sunt sutrele = care sunt învățăturile de început ale lui Buddha, destinate publicului, adică nu sunt secrete, sunt deschise oricui. Când ne referim la Sutre ne referim la învățăturile lui Buddha, care pot fi predate fără a fi necesare inițieri sau ceremonii speciale.

▪ Al patrulea fel sunt scrierile tantrice.

Cuvântul sutra are două sensuri:

– când ne referim la sutra ne referim la învățăturile lui Buddha

– dar în cadrul învățăturilor lui sunt și sutra și tantra. Tantra nu este Sutra în sensul că este secretă. Sunt mult scrieri tantrice pe care Buddha le-a predat, dar ele nu se predau fără inițiere specială acordată de Lama.

Prajna Paramita este o secțiune a sutrelor ce sunt centrate pe perfecțiunea înțelepciunii sau vacuitate.

După tradiția budistă, se spune că această secțiune a sutrelor au fost ascunse de către Naga la scurt timp după ce Buddha și-a părăsit corpul fizic și a trecut în Parinirvana. Aceste învățături au fost dăruite mai târziu maestrului Nagarjuna. Aceasta parte a sutrelor sunt cuprinse în Mahayana dar nu și curentul buddhist Teravada, curent din sud estul Asiei.

Cursul 6 este orientat pe Prajna Paramita iar cursul 9 pe Dulwa. Tantra nu se predă în cadrul cursurilor ACI, ea se predă după ce sunt terminate toate cele 18 cursuri, după care sunt încă 18 cursuri tantrice de învățat.

2. Tengyur

A doua colecție de scrieri sunt învățăturile ce nu au fost transmise direct de către Buddha ci de marii înțelepți indieni care au trăit la începutul primului mileniu. Ei au interpretat învățăturile lui Buddha sau le-au adus la o formă accesibilă pentru noi.

Buddha a vorbit unui public divers, în perioade diferite, de aceea sutra putea cuprinde mai multe subiecte care să fie potrivite acelora care ascultau.

După Buddha, oamenii au concentrat învățăturile pe un subiect cu o anume interpretare și același subiect cu o altă interpretare.

Deci sunt interpretări diferite destinate unui anume public. Ele sunt comentarii sau prezentări ce se bazează numai pe învățăturile lui Buddha, fără nici un fel de adaos. Aceasta colecție se numește Tengyur.

Ten vine de la cuvântul învățător adică Tonpa. Tengyur înseamnă învățătură transmisă de către comentatorii (interpreții) indieni, cuprinzând și comentarii ale comentariilor. Până la primul mileniu nu se scrisese nimic.

În primul mileniu a existat o generație întreagă de comentatori indieni renumiți precum:

– Nagarjuna

– Asanga

– Vasubandhu, care a scris AbhiDharma Kosha

– Maestrul Asanga, ce a scris Uttaratantra, Nivele auditorilor, Nivele boddhisattva și altele.

– Chandrakirti ce a scris foarte mult despre Calea de Mijloc.

– Dharmakirti, a scris despre logică.

– Aryadeva.

În această colecție sunt 3400 de scrieri.

– sunt comentarii legate de Vinaya

– Abhidharma kosha, scrisă de maestrul Asanga. În timpul lui au existat 7 cărți pe care le-a organizat într-o singură carte denumită Abhidharama kosha, ce înseamnă „Tezaur al înțelepciunii perfecte”.

– în această colecție există comentarii asupra Prajnei Paramita.

– există în această colecție Jakata Tales sau Poveștile Nașterilor lui Buddha, adică povești despre reîncarnările anterioare ale lui Buddha, pe care Buddha însuși le-a povestit. Scopul acestora este de a ne învăța Dharma prin modul în care Buddha a acționat în viețile lui anterioare.

– acesta colecție mai cuprinde tot felul de epistole sau scrisori, adică percepție validă.

– mai există învățături despre Pramana subiect ce aparține de logica budistă.

– mai sunt scrieri despre știință, care nu sunt Dharma. Ele se numesc “științe minore”, cum ar fi limba sanscrită, medicina, arta și așa mai departe.

– mai există traduceri a unor lucrări care nu sunt budiste, de exemplu manuscrise vedice.

Capitolul 4 din Abhidharma kosha se ocupă de karma, subiect care formează cursul 5. Cursul 8 se bazează de asemenea pe Abhidharma kosha, curs ce prezintă mitologia budistă: De unde vin lucrurile? Ce înseamnă pur sau impur? Care este structura conștiinței noastre? În această carte se vorbește chiar și de psihologia budistă. Este prezentată felul în care înțelegem lumea, cum o percepem, cum reacționăm față de ea.

Cursul 2 și 6 sunt dedicate Prajnei Paramita.

Cursul 4 și 13 sunt cursuri despre logică. În aceste cursuri se vorbește despre ce înseamnă cunoaștere validă sau care nu este validă. Sau din cea ce cunosc despre lumea mea, pe ce mă pot baza? Sau pe ce nu mă pot baza? Cum înțeleg ceea ce înțeleg?

3. Sungbum

A treia colecție se numește Sungbum. Mult mai târziu de perioada marilor maeștri Indieni, India a fost invadată de triburi de moguli, de origine musulmană veniți din Iran. Ei au cucerit India și țările vecine producând distrugeri mari.

Au distrus mânăstiri, au ars biblioteci, au omorât călugări. Budismul în India a decăzut și, timp de aproape 800 de ani el a dispărut. În această perioadă budismul a pătruns în țările vecine. El s-a răspândit în Tibet, în China, în Japonia, în Korea dar nu și în India.

O perioadă lungă de timp nu au mai existat comentatori (analiști) indieni, pentru că budismul dispăruse din India, dar pe de altă parte budismul a înflorit în Tibet.

A treia colecție de scrieri Sungbum, cuprinde scrieri ale comentatorilor tibetani care au scris în tibetană și nu în limba sanscrită.

Dacă colecția Tengyur cuprinde scrieri traduse din sanscrită, Sungbum cuprinde manuscrise în tibetană. Numărul scrierilor creștea și este în continuă creștere pentru că sunt încă mulți Lama care adaugă în continuare scrieri.

De exemplu scrierile lui Je Tsongkapa aparțin colecției Sungbum.

Am vorbit mai înainte ce înseamnă Dharma autentică. Am spus că ea trebuie să fie transmisă de către un iluminat și v-am dat exemplu de scrieri care sunt cuprinse în canonul tibetan.

În mânăstiri se învăță ceea ce noi numim “Cinci mari cărți”. Ele sunt:

a) Vinaya

b) Prajna Paramita

c) AbhiDharma Kosha

d) Madhyamika– învățătura căii de mijloc

e) Pramana – logica budistă

Acesta sunt cele cinci discipline ale științei budiste.

Ceea ce nu apare în această listă este Lam Rim, ce înseamnă Calea treptată spre iluminare, scrisă de marele Je Tsonkapa. Există o categorie (colecție) de scrieri ce se numesc Lam Rim pe care tibetanii le studiază dar în mânăstiri nu se pune accent pe ele. Noi vom alătura Lam Rim la lista de cărți ca fiind a șasea.

f) Lam Rim – adică scrierile despre calea treptată spre iluminare.

În Tibet se obișnuia să se învețe Lam Rim în afara mânăstirilor. Învățătorii le predau celor care nu erau călugări. De aceea se spune că este „calea pe care o învăță cei ce nu au timp să aprofundeze”. Cei care intrau în mânăstiri învățau în detaliu toate cele cinci cărți.

Pa este o extensie. Persoanele care învăță Lam Rim se numesc Lamrimpa, care dă cuvântului sensul “cei care învăță Lam Rim”. Cei care învăță în mod precis cu cele 5 cărți se numesc Tsenyipa, adică cei “ce învăță definiții”.

Cu alte cuvinte cei ce învăță în mod aprofundat și cei ce învăță în mod general.

Ne întoarcem înapoi la calitățile Dharmei, Dharma care să fie demnă de a ne investi timpul în a o studia. Am spus ca prima calitate este să fie transmisă de către un iluminat.

2. A doua calitate – învățătura transmisă fără distorsiuni

Pandite ten la pappa

Pandite

Pandita înseamnă Înțelept.

Buddha a învățat acum 2500 de ani. Sute de ani învățătura lui a trecut din gură în gură, de la un profesor la altul. Șansa este foarte mare ca să apară denaturări în aceste învățături.

Gândiți-vă că cineva modifică ceva, elevul la rândul lui va modifica altceva, și astfel pe parcursul a câtorva generații, învățătura va deveni de nerecunoscut. De aceea a trebuit să apară Je Tsongkapa care să reabiliteze, să curețe și să ordoneze aceste învățături.

Acest proces de reabilitare este necesar atunci când învățăturile sunt transmise pe parcursul a sute de ani. Și mai important este ca să vină un mare înțelept să le curețe de denaturările acumulate.

Multe sutre încep: “Așa am auzit odată…” ceea ce indică că Buddha a predat cele spuse. Trebuie înțeles că în vremurile lui Buddha elevii lui au fost străluciți din punct de vedere spiritual, iar ei au transmis exact ceea ce au auzit de la maestrul lor.

Pe parcursul vremii chiar dacă învățăturile au trecut exact, dacă ne uităm cum sunt ele gravate pe bucăți din lemn, sunt pline de scrierile tibetane, care au fost cu greșeli de scris, pentru că cei care gravau nu erau scriitori. Cum se știe acest lucru?

Pentru că apar cuvinte care nu se potrivesc în context. Geshe Michael a lucrat foarte mult la traducerile manuscriselor tibetane în engleză și s-a lovit în permanență de aceste greșeli. Dacă astăzi citim repede un text, lui i-a luat ore ca să fie tradus.

Exemple de denaturări:

– Nirvana înseamnă să te contopești cu nimicul, adică ne transformăm în nimic. Buddha nu a predat acest lucru. Este o denaturare. Definiția Nirvanei este eliminarea completă și permanentă a afecțiunilor mentale (impurităților tuturor afecțiunilor noastre mentale. Încetarea (dispariția) completă a infestărilor.

– o altă denaturare este “vacuitatea înseamnă că nu este nimic”, afirmație periculoasă. Vom vorbi despre asta mai târziu.

– denaturarea ”Infernul sau iadul nu există cu adevărat. Este doar o stare psihologică a suferinței în această lume, și este doar o metaforă”. Aceasta afirmație este incorectă. Așa cum aceasta încăpere este reală pentru mine, tot așa va fi iadul de real pentru cel care are nefericita karmă să-l experimenteze. Iadul va fi foarte real pentru el. Iadul este creat de către karma persoanei și asta nu înseamnă ca el nu există. Creionul, de exemplu este gol de orice natură, dar asta nu înseamnă că el nu există.

– o altă denaturare – scopul învățăturilor Dharma sau a meditației este ca omul să se simtă bine sau omul va deveni mai bun, sau cu inima largă. Nu este corect! Nu acesta este scopul Dharmei, acestea sunt doar efecte secundare care apar.

Scopul Dharmei este să ne scoată din suferință și să ne conducă spre iluminare. Să învingem moartea, să ne scoată din orice suferință și să-i putem scoate și pe ceilalți din suferință.

Acesta a fost scopul lui Buddha. El nu a apărut în această lume ca să predea 50 de ani, străbătând toată India și să stea șase ani sub pomul bodhi ca noi să fim mai calmi. Scopul Dharmei este să devenim cu adevărat o binecuvântare pentru semenii noștri.

Deci am vorbit până acum despre două calități ale Dharmei:

– prima a fost ca Dharma să fie dată de către o ființă iluminată

– și a doua să treacă printr-un proces de curățare a denaturărilor (distorsiunilor)

3. A treia calitate este – Dharma funcționează, adică cei ce au practicat calea Dharmei au reușit să o realizeze.

Druppay tukgyu la trung dang rimgyi gyupa

Druppay tukgyu la trung dang rimgyi gyupa

Avem nevoie de dovezi că învățăturile funcționează, înainte de a ne dedica 10 sau 20 de ani din timpul nostru unor învățături pentru care, la urma urmei, să constatam că nu am realizat nimic.

Cum putem verifica o cale pe care nu am mers niciodată dacă este bună sau rea?

Răspunsul este că va trebui să găsim pe cineva care a parcurs acest drum și a progresat. Este foarte important să știm despre oameni care au meditat, au învățat, au reflectat, au parcurs drumul treptat, au ajuns la cunoaștere și apoi la iluminare.

Dacă nu aveți nici o dovadă că învățătura funcționează, nu merită să vă dedicați viața acesteia.

Acestea sunt cele trei calități ale Dharmei autentice.

Este foarte adevărat că există persoane diferite cărora li se potrivesc practici diferite. Nu orice profesor se potrivește oricărui elev. De aceea există și mulți profesori, fiecare elev își are profesorul lui și fiecare profesor își are elevii lui.

Buddha a predat multe aspecte ale Dharmei, cum ar fi aspectul îngust, aspectul mijlociu și cel larg. Buddha a predat multe feluri de meditații, sutre și tantra. El a transmis o gama largă și variată de învățături tocmai pentru diversele nevoi ale oamenilor.

Oameni diferiți cu nevoi diferite. Și nu numai asta. Nu fiecăruia i se potrivește Dharma deocamdată.

De aceea și există multe religii. Și este foarte important să existe religii diferite pentru că ele satisfac nevoile diferite ale oamenilor. Atâta timp cât există oameni pentru care creștinismul este benefic, va exista creștinism în lume.

Când creștinismul nu va mai fi un beneficiu, el va dispărea. Au existat multe religii care au dispărut cu timpul. Religiile există pentru că sunt mulți care progresează pe drumurile spirituale pe care acestea le oferă.

Este foarte important să înțelegem aceste lucruri. Lama Dvora a spus “eu ca practicant budist, trebuie să sprijin orice cale spirituală a oricărei alte persoane, pentru că în acest mod îmi voi crea karma, ca să ajung la acei învățători care să mă conducă pe drumul spiritual. Dacă mă voi împotrivi sau voi deranja practica spirituală a cuiva, nu am făcut decât să-mi retez drumul meu spiritual.”

De aceea este foarte important să respectăm multitudinea de drumuri spirituale și varietatea religiilor, chiar și varietatea curentelor budiste.

Cele trei calități ale unui elev bun

Am vorbit până acum despre calitățile profesorului și calitățile învățăturilor. Acum vom vorbi despre calitățile elevului. Cum trebuie să fie elevul ca să reușească?

Lista de calități este luată din manuscrisul scris de marele înțelept indian Aryadeva, maestru în subiectul vacuitate și al învățăturilor căii de mijloc – Madhyamika.

El a trăit după Nagarjuna, pe la începutul primului mileniu. Este considerat ca un mare Lama.

• Surne – elevul să fie imparțial, cu mintea deschisă. Adică elevul trebuie să vină fără idei preconcepute sau să înceapă să facă comparații.

surne

Este foarte important ca el să se deschidă învățăturilor date de către profesor, învățăturilor date de către Buddha și să nu vină cu nici o prejudecată legată de ceea ce trebuie el să primească.

• A două calitate este Lo den

loden

Lo înseamnă minte, conștiință

Den înseamnă proprietar (deținător)

Cu alte cuvinte inteligent (proprietar de conștiință)

Elevul trebuie să fie o persoană care să înțeleagă ceea ce i se spune. Iar acest lucru este o condiție necesară care trebuie să o îndeplinească elevul. Puteți întreba: ce este cel care nu este inteligent?

Acestuia îi va fi greu să ajungă la iluminare în această viață. Cei care s-au născut

• retardați mintali

• pe tărâmurile inferioare unde nu există învățături dharmice

• celor cu karmă foarte grea le va fi foarte greu să ajungă la iluminare.

Nu oricine are karma extraordinară pe care noi o avem de învăța Dharma și de a o și înțelege. Este un lucru foarte rar.

Acest fapt este rezultatul multor binefaceri pe care le-ați făcut în trecut semenilor voștri. Pentru a ne elibera din suferință, avem nevoie de o gândire inteligentă pentru a putea examina lucrurile, avem nevoie de o gândire clară și de abilitate analitică.

Multe dintre meditațiile noastre sunt meditații de analiză, analitice – adică abilitatea de a gândi logic,de a ajunge la concluzii logice și apoi să ne conducem după ele.

În dezbaterile budiste se aduc foarte multe demonstrații logice. O demonstrație logică nu este valabilă dacă nu se începe din punctul în care adversarul nu este de acord.

Demonstrația trebuie începută din punctul în care cei doi adversari sunt de acord, altfel nu există o bază comună. Se începe de la un punct comun și se merge logic pas cu pas. Este foarte important ca în fiecare etapă să se verifice dacă cei doi sunt de acord cu cele spuse.

Dacă cei doi au ajuns la o concluzie logică, dar adversarul nu va primi concluzia pentru că ea contrazice idea lui preconcepută, atunci totul se va termina. Un astfel de om nu va putea să se elibereze de suferință. Cineva vine cu o idee, iar eu nu sunt de acord cu ea. Atunci începem să analizăm cu ceea ce suntem de acord.

Începem să întrebam: Cu asta ești de acord? Nu. Cu asta ești de acord? Nu. Pas cu pas mergem înapoi până în punctul în care cei doi sunt de acord.

De exemplu, amândoi suntem de acord că soarele răsare la răsărit dimineața. Din acest moment se merge în deplin acord până se ajunge la o concluzie. Dacă concluzia pas cu pas este contradictorie ideii preconcepute a adversarului meu și el nu o primește, nu mai am ce să fac. Nu mai pot să-l ajut.

De aceea este nevoie de inteligență pentru a analiza logic și de a fi dispus de a accepta concluziile.

Nu este ușor, multora nu le este ușor să facă acest lucru. Adică să mergi logic, să rămâi cu concluziile și apoi să le aplici în viața de zi cu zi.

3. A treia calitate este dun nyerwa

dun nyerwa

Dun înseamnă sens sau scop

Nyerwa înseamnă să aspiri

Cu alte cuvinte: a aspira în atingerea scopului.

Elevul trebuie să aspire, să aibă acea dorință de a atinge înaltele obiective spirituale. Pot fi oameni deschiși la minte, inteligenți, care știu să asculte, gândesc logic dar care să nu fie interesați de spiritualitate. Dacă mergeți la facultăți veți găsi mulți ca ei, profesori geniali care sunt interesați numai de aceasta lume (samsara).

Deci elevul trebuie să dorească să se dezvolte spiritual și să ajungă să atingă obiectivele spirituale. Primele două calități fără de a treia nu sunt suficiente.

A treia calitate fără cele două de asemenea nu este suficientă. Fără să fii interesat de a progresa din punct de vedere spiritual, nu poți să urci pe drumul spiritual.

Unicul mod de a face un drum spiritual este de a fi interesat și pasionat în a-l parcurge.

Mai există un aspect al celei de a treia calități, și anume elevul trebuie să fie interesat și gata să depună efort pe drumul spiritual.

Uneori sunt situații când se depun eforturi mari. Lama Dvora povestește cum învăța la Diamond Mountain, un loc în mijlocul desertului, fără restaurante sau magazine, două wc la 100 de persoane.

Vara era sufocant de cald, iar iarna frig. Nu existau alte clădiri împrejur. Și asta făcea pentru ca era pregătită să facă orice efort când a înțeles care îi era scopul la care aspira.

O astfel de persoană care are toate aceste calități se numește în tibetană Nyen po nu, sau vas adecvat, cu alte cuvinte se transformă într-un ulcior în care se poate turna învățătura.

Ceea ce înseamnă cel ce are toate calitățile, lucru care va da rezultate și care îi va aduce binecuvântare.

Lecția 2 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Je Tsongkapa

Atunci când Dalai Lama s-a refugiat din Tibet în perioada invaziei chineze, el și-a luat numai tanka-urile. Acestea sunt desene în care sunt reprezentați Buddha și figuri cerești.

Dalai Lama și-a luat cu el tanka-urile, 15 la număr, în care sunt desenate diferite scene din viața lui Je Tsongkapa. Sub fiecare tanka stă scris: aici stă Je Tsongkapa împreună cu elevii lui și le explică această tantra. Tanka-urile sunt de o calitate excepțională. Atunci când Dalai Lama le-a adus în occident le-a înmânat lui Khen Rinpoche, care le-a păstrat în templul din New Jersey. Ele au fost înrămate și atârnate cât mai sus. În mijlocul templului se află un turnuleț și ele au fost așezate acolo de jur împrejur. Pentru că erau prea sus, nu puteau fi văzute sau citite și erau și expuse soarelui. Înrămarea a fost prost făcută, geamul se lipise de desene.

Din inițiativa lui Geshe Michael, desenele au fost coborâte și scoase din ramă. Un fotograf le-a fotografiat și vor fi prezentate într-o carte însoțite de diverse expuneri despre viața și activitatea lui Je Tsongkapa. Fiecare detaliu al vieții lui Je Tsongkapa este demn de a fi imitat. A ajuns la iluminare. Viața lui este un exemplu viu despre cum se ajunge la iluminare. A învăța despre viața lui înseamnă a învăța ceea ce trebuie să fac eu ca să ajung la scopul final.

A fost un mare învățat.
A fost unul dintre cei mai mari scriitori ai Tibetului, a scris 10,000 de pagini. În acele vremuri, învățăturile erau scrijelite pe lemn și apoi se copiau. Într-o mânăstire, cu greu reușesc să scrie 100 de pagini, după mulți ani. Este aproape imposibil să stăpânești ceea ce a scris.
El a scris sutre și tantre la toate nivelurile și pentru începători si pentru cei medii și pentru cei avansați. Fiecare cuvânt a lui valorează aur.
El comunica cu Manjushri. Avea legătură directă cu Manjushri. Îl vedea. Manjushri reprezintă întruchiparea înțelepciunii lui Buddha.
El a fost învățătorul primului Dalai Lama. Linia lui Dalai Lama.
El a fost grădinar.
El a fost întruchiparea îngerilor care apar în tradiția budistă tibetană.
A fost o persoană ieșită din comun.
A fost un elev extraordinar. Sunt multe povești despre viața lui de călugăr și de elev.
A fost un practicant excepțional de tantra. Există câteva biografii ale lui în care se prezintă practica lui tantrică. Nu toate descriu această practică, pentru că practica tantrică este secretă.
A fost un om care a renunțat în favoarea spiritualității, transpunând-o în viața lui.
A fost un mare yogin, multe din pozițiile lui în yoga tibetană vin de la el. Acest tip de yoga se numește Yoga inimii tibetane. Prima serie de exerciții vine de la el. Sunt asane speciale de deschidere a inimii.
A fost doctor. A învățat medicina.
A fost un strălucitor polemist.
A excelat în devotamentul și serviciul adus Lamei lui.
A fost un maestru în arta meditației.
A fost un mare organizator. A organizat printre altele Festivalul Munlam, festival ce sărbătorește Dharma. Se spune că acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a făcut, pentru că în acest fel Dharma a ajuns la publicul larg, pentru că până atunci Dharma se ținea în secret. Numai călugării se ocupau de asta.
A construit multe mânăstiri în Tibet. Nu el le-a construit pe toate cu propriile lui mâini ci și-a trimis elevii să construiască.
El a fost cel care a pus bazele tradiției budiste în Tibet.
El a fost un vizionar.
A fost dansator.
A învățat să cânte, cântece precum incantații, rugăciuni cântate. Aceste cântece au rolul de a deschide canalele energetice. Aceasta este o practică foarte avansată, adică să asculți sunete și să aduci prana în canalele energetice.
A fost un mare lingvist și în tibetană și în sanscrită.
A fost mistic.
O mare parte din viață a trăit-o în retreat-uri (retragere).
A acționat pentru a păstra Dharma – ca să fie păstrate scrierile, să nu se piardă.
A avut o înțelegere profundă a naturii goale a lucrurilor (a vacuității) – a avut experiența directă a vacuității.
A creat o linie [de descendenţă]. S-a îngrijit ca lucrurile să continue și după dispariția lui.
A creat linia sutrelor și a tantrelor. Și-a antrenat elevii cu multă atenție, datorită înțelegerii importanței continuității tradiției.
Şi-a păstrat legămintele (jurămintele) în mod extraordinar.

Acesta a fost un mare om spiritual care ne-a demonstrat de ce anume este necesar în viață pentru a ajunge la iluminare. Nu este un lucru simplu, pentru că dacă ar fi fost așa, am fi fost deja iluminați. Pentru a ajunge la iluminare va trebui să facem multe acte de caritate, să acumulăm karma, pe baza înțelegerii vacuității și a karmei.

Este foarte important să înțelegem că cine învață Dharma va trebui să o transmită mai departe. A preda Dharma este un mod de a acumula foarte multă karmă pozitivă. De ce acumulează karma? Pentru că cel care o transmite, deschide drumul spre înțelepciune, spre binefaceri, drumul de a ieși din suferință.

Întâlnirea cu îngerii

Ceea îl caracterizează pe Je Tsongkapa sunt întâlnirile lui permanente cu îngerii. În mod permanent îngerii îi vorbeau, îi dădeau instrucțiuni încă de la începutul vieții lui. Nu numai că vorbea cu îngerii dar îi şi vedea.

A avut legătură directă cu Manjushri, întruchiparea înțelepciunii.

Aici în poză este reprezentat de multe ori în culoare portocalie – aurie și are întotdeauna aură, toate figurile sfinte au aură, are multe podoabe pe el, ceea ce simbolizează meritele înalte a unei entități luminate, într-o mână ține o floare de lotus, iar pe ea este așezată cartea Dharmei, simbol al înțelepciunii, iar în cealaltă ține o sabie învăluită în flăcări. Această sabie este cea care taie ignoranța noastră. Manjushri a fost îngerul inimii lui Je Tsongkapa încă din primul moment.

La începutul vieții lui, Je Tsongkapa nu fusese îndeajuns de pur ca să-l întâlnească pe Manjushri personal.

Lama lui Je Tsongkapa păzea vacile, Lama Umapa, ce avea viziuni cu Manjushri. Je Tsongkapa își dorea foarte mult să vorbească cu Manjushri. El s-a dus la acest lama și l-a testat dacă într-adevăr avea viziuni ale lui Manjushri. A început să-i pună întrebări la care lama nu avea cum să știe răspunsurile, pentru că era un simplu văcar, dar prin el, Manjushri îi răspundea. După ce se convinse că acest văcar comunica cu Manjushri, căzu la picioarele lui și astfel Lama Umapa deveni Lama lui. După multă practică spirituală, îl întâlni pe Manjushri personal.

Mai târziu s-a întâlnit cu mulți îngeri ce l-au protejat toată viața.

Sunt multe povești.

▪ una dintre ele descrie cum Manjushri îi dădea inițieri tantrice, printre ele inițierea Yamantaka – este figura furioasă a lui Manjushri. Yamantaka este prezentat ca o ființă cu multe chipuri, multe brațe, chipul principal fiind un chip de taur înspăimântător. Manjushri îi apărea cu diferite chipuri atâta timp cât mintea lui nu era pură, iar atunci când mintea lui devenea pură, Manjushri îi apărea calm.

▪ există un tablou în care vedem cum Manjushri înfige sabia în inima lui Je Tsongkapa și din inimă iese nectar, nectar care se reîntoarce în inimă prin sabie – acest lucru reprezintă plăcerea sublimă a iluminării.

Ce i-a permis lui Je Tsongkapa să scrie atât de multe învățături?

Se poate spune că un om nu poate să facă acest lucru, dar să nu uităm că el fusese în contact direct cu Manjushri, iar cei care înțeleg tantra spun că el a fost Manjushri în persoană – Je Tsongkapa a fost o ființă realizată (împlinită).

Cum putem să întâlnim îngeri?

Cu toții putem ajunge acolo. Si dacă este corect că totul este o proiecție a minții noastre, atunci este doar o chestiune de mișcare a minţii. Iar dacă suntem aici, deja suntem foarte aproape.

Este important să înțelegem cum să-i întâlnim pe îngeri. Toate cele 18 cursuri, au scopul de a ne pregăti pentru a ajunge la practica înaltă care ne va permite să-i întâlnim. Este important să sădim, chiar acum, sămânța în conștiința noastră care atunci când va încolți într-o buna zi, să ne aducă la acel loc sublim.

De ex. puneți-vă o brățară care să vă aducă aminte să practicați, când o veți atinge sau o veți privi, să vă reamintească de ce practicați, deoarece uităm repede atunci când suntem ocupați cu lucrurile zilnice și uităm de cele sfinte.

Mahamudra – marele sigiliu

Chak este prescurtarea de la Chakaya. În sanscrită se spune Mudra. Cuvântul are multe înțelesuri în practica spirituală.

Chen = înseamnă mare

Chak Chen = înseamnă “marea mudra” sau “marele sigiliu”.

În sanscrită Mahamudra. Ce este mahamudra? În acest context, mahamudra înseamnă perfecțiunea înțelepciunii adică vacuitatea.

Mahamudra – este acel moment sublim al înțelepciunii în care percepem în mod direct vacuitatea.

Cel care a ajuns la Mahamudra, cel care a atins acest nivel în practica lui, nivel care este foarte avansat, nu mai are nici o frică.

El va vedea viitorul, va vedea cum va ajunge la iluminare, va vedea toate fazele prin care va trece. Este posibil ca să se mai renască de câteva ori ca ființă umană, dar întotdeauna va avea o viață bună si va fi înconjurat de profesori care îl vor învăța Dharma. Va avea condiții prielnice de învățătură, părinți buni, familie bună, abundență, tot ceea ce va avea nevoie ca să învețe și să ajungă la iluminare. Toată frica este eliminată.

Practica bună a celor trei căi conduc la Mahamudra.

Ce legătură este între Mahamudra și cele trei căi principale?

Scopul studiului celor trei căi principale din acest curs este de a ne conduce la Mahamudra. Dacă vom practica foarte bine cele trei căi, în mod obligatoriu vom ajunge la ea.

Dacă totul este un curent de cauze și efecte, acesta va trebui să ne conducă acolo.

Scopul celor trei căi principale este de a ajunge să practicăm tantra.

Totul va veni de la sine, tantra, profesorii, învățătura. Practicând, pentru că am sădit în permanență semințe.

Practica tantrei este cea care ne aduce la Mahamudra și ne vom întâlni cu îngerii.

Practica tantrică

Practica tantrică este o practică avansată care se învăță după ce se vor termina toate cursurile.

Practica tantrică este practica care ne aduce să-i întâlnim pe îngeri, după care vom deveni noi înșine îngeri, este practica care încheie drumul, care ne conduce la iluminare.

Este foarte important să se vină cu mintea foarte pură și printre altele, cele trei căi au ca scop să ne purifice mintea.

Dacă venim cu o motivație incorectă, nu numai că tantra nu va funcționa ci ne va cobori, pentru că energiile sunt foarte puternice.

Ce sunt cele 2? Metoda și înțelepciunea

Se spune că fiecare rezultat are o cauză. Dacă dorim ca rezultatul să fie iluminarea, atunci vom avea nevoie de cauze care să determine acest rezultat.

Voi prezenta în continuare cele două cauze principale de a ajunge la iluminare.

Tap şi Sherab.

Tap –metoda

Sherab – înțelepciune

Acestea sunt cele două aripi care vor aduce un Bodhisattva la iluminare.

Ce este metoda? Metoda, putem spune că este un proces de dezvoltate a unor anume calități, abilități ce sunt necesare pe drumul spiritual.

Care este legătura între cele trei căi şi Tap – Sherab?

Să facem o scurtă recapitulare a celor trei căi.

– Renunțarea – Ngen jung

Ce înseamnă renunțarea?

Renunțarea înseamnă a înceta de a mai fugi după lucruri materiale, de a elimina atașamentele noastre față de lucrurile materiale care ne aduc numai suferință. Când ne referim la renunțare, ne referim la a renunța să le mai dorim, a nu ne mai refugia în ele și să ne îndreptăm atenția și viața spre lucrurile spirituale, fiind singurele care ne pot conduce spre iluminare.

– Bodhichitta – dorința (aspirația) de iluminare – Sem kye (în limba tibetană)

Bodhichitta este aspirația spre iluminare pentru a ajuta toate ființele. Dacă voi ajunge în acel loc care este dincolo de orice frică, precum marii bodhisattva, numai atunci voi putea să-i conduc și pe toți ceilalți la iluminare.

– Percepția corectă – Yang dakpey tawa

Înseamnă a ajunge la înțelepciune, la înțelegerea vacuității și a karmei.

Primele două căi, renunțarea și bodhichitta sunt legate de Tap, iar percepția corectă este legată de Sherab.

Ideea este următoarea: dacă doresc să ajung la iluminare, să devin o entitate iluminată pentru a-i putea ajuta și pe ceilalți, va trebui să-mi dezvolt abilități. Până când voi dobândi abilitățile lui Buddha, va trebui să-mi dezvolt abilitățile unui Bodhisattva, dar înainte de a-mi dobândi aceste calități va trebui să-mi dezvolt calitățile unui om pe drumul spiritual.

Noi dorim să ne dezvoltăm acea capacitate de a-i ajuta pe oameni, într-un mod radical, iar aceasta va trebui să vină din dorința de a fi Buddha. Această aspirație de a ajunge Buddha nu se va forma dacă nu voi renunța la dorințele pentru lucrurile pământești. Renunțarea este o condiție prealabilă pentru Bodhichitta.

Cu alte cuvinte pot spune, că dacă nu mă voi strădui să-mi înțeleg suferința, niciodată nu o voi înțelege pe ale altora și ca urmare, nu voi putea să-mi dezvolt renunțarea și Bodhichitta, aceste abilități de care am nevoie ca să ajung la iluminare. În concluzie, metoda derivă din cele două căi: renunțarea și Bodhicitta.

Cele două corpuri ale lui Buddha: cel fizic și cel mental

Se spune că Buddha deține câteva corpuri. Noi nu ne referim la istoricul Buddha care a trăit în urmă cu 2500 de ani, ci ne referim la o entitate iluminată. Buddha înseamnă iluminat, sensul cuvântului în sanscrită – cel ce s-a trezit. Deci, vorbim despre o entitate iluminată, care poate fi descrisă în câteva moduri. Acum vom vorbi despre cele două corpuri sau “cele două aspecte ale lui Buddha“.

1. Corpul mental al lui Buddha – Dharmakaya

Chu Ku

Cho = înseamnă Dharma

Cuvântul Dharma vine din sanscrită și vine de la rădăcina dhr– ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea. Același cuvânt este folosit în sanscrită și ca “fenomen”

Ku = este cuvântul tibetan pentru corpul lui Buddha.

In tibetană sunt două cuvinte pentru corp, Ku este corpul numai a lui Buddha iar Lu este corpul uman.

Deci Cho Ku înseamnă corpul dharmic a lui Buddha. În sanscrită:

Dharmakaya = corpul dharmic a lui Buddha sau aspectul mental al lui Buddha.

Kaya = corp, în sanscrită

Nu ne referim în adevăratul sens la corp, acesta este un aspect al lui Buddha, este aspectul mental, este conștiința lui Buddha.

Ce caracterizează Dharmakaya printre altele?

▪ atotcunoașterea, Buddha este un atotcunoscător

▪ calități nobile înalte precum o imensă compasiune

▪ iubire necondiționată și așa mai departe.

2. Corpul fizic a lui Buddha – Rupakaya. Acest corp are două aspecte:

Suk ku

Suk = înseamnă formă, adică forma corpului lui Buddha

În sanscrită: Rupakaya

Rupa = forma

Printre altele, unul dintre aspectele lui Rupakaya este: capacitatea de a apărea în forme diverse.

Legătura dintre metodă și înțelepciune

și cele două corpuri ale lui Buddha

Corespondența este următoarea: Sherab – înțelepciunea, Yang dakpay tawa – percepția corectă, care este în strânsă legătură cu înțelepciunea. Dacă ne vom dezvolta percepția corectă și vom începe să înțelegem relația dintre cauză și efect, asta ne va conduce la corpul înțelepciunii lui Buddha.

În timp ce metoda – toate acele activități pe care le facem pentru a-i ajuta pe alții și de a acumula binefaceri în conștiința noastră, toate acestea ne vor conduce la Suk Ku – corpul plăcerii.

Deci Buddha are două aspecte: corpul mental și cel fizic.

– înțelepciunea dobândită prin dezvoltarea celei de a treia căi – Yang dakpay tawa – percepția corectă, ne va conduce spre corpul înțelepciunii lui Buddha, înțelepciunea acumulată în acest mod, treptat se va transforma în înțelepciunea lui Buddha.

– iar metoda – toate faptele de caritate, vor fi cauzele care ne vor permite să avem corpul lui Buddha, corp de lumină ce nu se degradează, nu îmbătrânește, plin de plăcere/extaz, având abilitatea de a lua orice formă care să fie benefică ființelor.

Colecția de merite și de înțelepciune (ansamblu)

Să discutam acum mai în detaliu despre același lucru dar cu alte cuvinte: despre Tap și Sherab, ca fiind cauzele formării lui Chu Ku și Suk Ku .

– Colecția de înțelepciune

Yeshe kyi tsok

Yeshe = înseamnă înțelepciune

Kyi = cuvânt de legătură

Tsok = colectie, ansamblu

Am vorbit până acum despre faptul ca avem nevoie de Tap și Sherab pentru a ajunge la iluminare. Aici vom vorbi de un ansamblu de înțelepciune.

Ne referim aici la faptul că dacă vrem să ajungem la această colecție de înțelepciune – Yeshe kyi tsok, va trebui să ne folosim de inteligența pe care o avem pentru a studia mult, a reflecta, a medita, a practica, a înțelege vacuitatea, a înțelege realitatea în care trăim, de unde vine ea. Va trebui să acumulez această colecție de înțelepciune și atunci când am acumulat-o, am acumulat Sherab, aceasta fiind motivul (cauza) pentru a ajunge la Chu Ku. Acesta este prima colecție, colecția înțelepciunii.

Cel care execută toate acestea în mod deliberat, printr-o instruire corectă, având relații bune cu lama, el va finaliza ansamblul de înțelepciune, va ajunge la înțelepciunea care va fi cauza formării corpului dharmic a lui Buddha.

– Colectia de binefaceri

Sunam kyi Tsok

Sunam = merite, binefaceri (fapte bune)

În ultima rugăciune scrie “ colecția de merite și înțelepciune”

Pentru a ajunge la iluminare va trebui să acumulăm munți de binefaceri.

Corpul lui Buddha:

– este un corp de lumină.

– este ca un diamant

– este foarte frumos – nu se deteriorează

– este imposibil să-l distrugi

– el nu este un corp material, dar are aspect fizic.

Care este cauza acestui corp de diamant a lui Buddha? Colecția de merite, binefaceri Sunam kyi Tsok. A face mult bine altora, cu condiția ca fapta să fie însoțită de înțelepciune, are ca rezultat corpul de plăcere (extatic).

Cum vom putea face bine? Ce este binefacerea? Cui putem face bine? Toate acestea necesită studiu, pe care nu-l vom face astăzi. Când vom ajunge la un nivel înalt de înțelepciune spirituală, vom putea vedea acest aspect al corpului lui Buddha.

Cei ce sunt Arya pot vedea acest aspect. Fiecare dintre noi când va ajunge în paradisul lui Buddha va avea acest corp de lumină.

– este cel mai frumos, cel mai minunat corp pe care-l puteți imagina, pentru că el reflectă cele mai înalte calități mentale ale lui Buddha.

– mintea este atotștiutoare, cu o iubire și o compasiune infinită – acesta este aspectul Suk Ku.

Cauzele acestora fiind Tap și Sherab sau Sunam kyi tsok și Yeshe kyi tsok.

Sunam kyi tsok – meritul și este legat de corpul fizic a lui Buddha – Suk Ku.

Deci primele două căi sunt legate de Tap, legată de Sunam kyi tsok, legat de corpul fizic a lui Buddha.

Binefacerea (fapta bună) singură nu este de ajuns. <– vezi AICI 5

Dacă omul face multe fapte bune, va ajunge cu siguranță în Nirvana? Răspunsul este nu! De ce nu? Pentru a ajunge la Nirvana, trebuie acumulate un ansamblu de înțelepciune și binefaceri.

Omul poate face mult, mult bine pentru oameni, și totuși nu va ajunge în Nirvana.

Actul de binefacere dacă nu este însoțit de înțelepciune, va acumula karma pozitivă, dar nu suficient de puternică.

Chiar și cei care-i hrănesc pe cei flămânzi/bolnavi în fiecare zi, nu vor ajunge în Nirvana, fără înțelepciune.

Acestea sunt veștile proaste. Există oameni care în mod natural sunt oameni buni și asta fac: îi servesc pe alții, ceea ce este cu adevărat minunat. Ei acumulează acte de binefacere, vor avea vieți bune, nu vor suferi de lipsuri. Oamenii îi vor iubi. Acestea sunt rezultatele karmice ale faptelor lor, dar nu este suficient.

Ca ei să poată ieși din cercul suferinței, este nevoie de mult mai mult, este nevoie de înțelepciune, este necesar ca toate acestea să fie însoțite de înțelegerea modului în care acest mecanism lucrează. Fără de asta nu ne eliberăm.

Sunt necesare Tap și Sherab, metoda și înțelepciunea, împreună, două aripi ce conduc la eliberare. Actul de binefacere este metoda, dar metoda fără înțelepciune nu eliberează. Este numai o singură aripă. Trebuie două aripi ca să se ajungă la eliberare. Numai ele pot crea acea putere enormă care ne va elibera.

Cum vom ajunge acolo ?

Va trebui mai întâi să dezvoltăm cele trei căi principale, Lam tso nam sum și am văzut cum ele sunt legate de Tap și Sherab. Sunam kyi tsok vine din Bodhicitta, din acțiunea făcută pentru celălalt, acțiune însoțită de înțelegere și de înțelepciune.

Dacă nu vom face efort zilnic, să ne gândim la prima cale, la renunțare, nu se va întâmpla nimic, pentru că toate celelalte lucruri sunt legate de aceasta.

Care este prima sarcină în temele de acasă? Faceți zilnic meditație asupra renunțării.

Începând de lecția trecută, în fiecare zi, dimineață sau seara, câte un sfert de oră vă veți așeza comod, în liniște, veți închide ochii și veți reflecta.

Veți reflecta asupra renunțării :

a) cum este viața mea acum?

b) cum aș dori să arate viața astfel încât să-mi permită să fac o practică spirituală?

c) la ce aș putea renunța ?

d) ce aș putea reduce ?

e) ce aș putea să măresc?

Acest gând va crește și va da roade. Temele sunt foarte importante, pentru că acestea reprezintă un proces profund de dezvoltare a renunțării.

Puteți ține zilnic un jurnal, sau carnețelul. Să vă notați, de exemplu, ce gânduri v-au trecut prin minte în legătură cu renunțarea. Nu trebuie să arătați nimănui ceea ce notați. Puteți să vă notați trei gânduri care v-au apropiat de renunțare și poate trei gânduri care v-au îndepărtat de renunțare.

Obstacole pe drumul iluminării

De ce nu suntem până acum iluminați? Pentru că nu am acumulat complexul de merite și înțelepciune – și pentru că nu am depășit obstacolele.

Pe drumul spre iluminare sunt multe obstacole, de aceea trebuie să le cunoaștem ca să le putem depăși.

Obstacolele gândurilor dăunătoare (afecțiuni mentale)

Nyun drip

Nuyn vine de la Nyon mong

Nyun Mong = gânduri dăunătoare

Drip = obstacol, pată

Acestea sunt petele din conștiința noastră care, dacă nu ar fi existat, am fi fost deja iluminați.

Conștiința impură.

În ce sens este impură?

Primul sens Nyun drip înseamnă obstacole legate de:

– o gândire incorectă

– o acțiune incorectă

– vorbire incorectă

Obstacolele sunt legate de emoții negative, precum egoismul, ura, invidia, supărarea, a fi rezervat, a critica sau a interpreta greșit. Se spune că avem 84.000 de astfel de gânduri.

Deci Nyun Drip sunt acele sentimente negative pe care le avem, semințele acestor sentimente pe care le purtăm în conștiință. Fiecare dintre acestea este un obstacol, de asemenea și rezultatul provenit din astfel de emoții, lasă de asemenea, pete în conștiința noastră. Acestea sunt obstacolele legate de gândurile dăunătoare. Tot ceea ce facem, spunem sau gândim care nu provin dintr-o percepție corectă, creează obstacole.

Cât la sută din timpul nostru facem asta? Aproape tot timpul. Fiecare dintre gânduri lasă o amprentă în conștiința noastră, ne consolidează tendința de a continua să facem același lucru. Acestea sunt obstacole deosebit de serioase, după cum vă puteți imagina.

Ne este greu să ne imaginăm cum este să fie fără ele, pentru că suntem plini cu aceste lucruri. Este ceea ce respirăm tot timpul. Fugim mereu din loc în loc. De ce facem asta?

Pentru că eu cred că acolo va fi mai bine decât aici. De aceea mă scol dimineață, de aceea mă duc la baie. De ce mă scol din pat dimineața? Pentru că este ceva acolo care îmi va face bine? Există oameni descurajați de a mai căuta ceva bun, sunt deprimați, iar ei nu se scoală din pat. Ceea ce doresc să spun este că nu știm cum este să trăim cu o minte eliberată de aceste lucruri, acest lucru este dincolo de înțelegerea noastră.

Gândiți-vă cum ar fi o conștiință fără supărare, dușmănie, care nu se plânge, nu se mânie și nu se enervează. Nimic, nimic, numai liniște. Nu avem nici cea mai mică idee despre asta.

Obstacole în calea atotcunoașterii (omnisciență)

She Drip

Drip = pată, ceva impur, ceva necurat

She = știință

She drip = obstacole în calea cunoașterii

Am discutat mai înainte despre cei cu un scop îngust, mediu și înalt. Cei care au un scop mediu, pot ajunge la Nirvana. Cei care au ajuns la Nirvana, înseamnă că și-au eliminat toate obstacolele gândurilor dăunătoare. Ei ajung la plăcerea supremă.

Ei și-au eliminat toate gândurile dăunătoare și toate semințele (cauzele) acestora.

Este practic imposibil să-i enervezi, practic și-au pierdut „genele” supărării. Încă nu este iluminare completă. Ei pot ajunge la o liniște extraordinară și la o plăcere supremă, dar ei încă nu au atotcunoașterea și nu știu cum să ajute ființele, pentru că încă mai au acele obstacole în calea atotcunoașterii. Ele sunt cu mult mai subtile, mult mai greu de înlăturat. Numai practicantul care are scopul înalt poate să le înlăture.

Aceia care au scopul înalt sunt pe calea Mahayana (Hinayana = calea mică)

Maha = înseamnă mare

Yana = vehicul

Adică Calea cea mare (marea cale).

Numai cei care sunt pe calea cea mare, cei cu un scop înalt, ce doresc să ajungă la iluminare pentru a-i ajuta pe ceilalți, numai aceștia vor putea să înlăture aceste obstacole, ce sunt foarte subtile. Care sunt aceste obstacole în calea atotcunoașterii?

a) nu cunoaștem trecutul, viitorul

b) nu ne știm viețile trecute

c) nu știm ce va fi in viitor

d) nu știm ce se întâmplă în acest moment în clădirea vecină

e) suntem limitați în timp și spațiu

f) nu știm ce se întâmplă în acest moment în corpul nostru

g) nu știm cea ce se întâmplă in capul nostru.

Acestea sunt un fel de expresii ale obstacolelor.

Dacă întâlnim, de exemplu, un profesor care ne învață Dharma. Cum de întâlnim un profesor?

Cauza [apariţiei profesorului] este binele pe care l-am făcut în trecut. Auzim lucruri care ne pot duce la iluminare, iar noi începem să-l criticăm, este ca și când am turna otravă în puțul cu apă. Aceasta va deveni un obstacol la iluminare.

Pentru a întâlni profesori puri trebuie să fim noi înșine puri.

Atunci când dorim să progresăm pe drum spiritual, am dori ca cineva să ne conducă personal, să ne direcționeze, să ne ducă acolo de mână. Acesta va trebui să fie cineva în care putem avea încredere. Acest lucru este critic, pentru că în formarea acestei legături este ca și când ne-am deschide inima acelui profesor, ne deschidem spre el conștiința și numai atunci [când facem asta] el va putea să ne influențeze.

Mintea este foarte plastică, poate fi ușor influențată, este foarte ușor a lăsa o amprentă. Nu veți merge să vă deschideți inima oricui. Va trebui să decideți cui îi veți da încrederea. Este foarte important să verificăm pe cel care ne va fi profesor.

Vă mai aduceți aminte de povestea lui Je Tsongkapa? Învățătorul lui a fost Manjushri, dar mulți ani el nu l-a putut întâlni direct. Manjushri se afla tot timpul lângă el, dar el nu era destul de pur ca să-l întâlnească, de aceea l-a întâlnit printr-un mijlocitor, un văcar. El l-a testat de multe ori pe văcar pentru a se încredința că Manjushri îi vorbește prin acel văcar. Atunci l-a luat ca lama și i-a dat tot respectul, l-a slujit ca pe un mare lama, deși Je Tsongkapa fusese un mare învățat.

Este foarte important să ținem minte că dacă eu nu văd în profesori puritate, asta nu înseamnă că ei nu sunt puri. Înseamnă că eu încă nu pot proiecta puritate, pentru că mintea mea nu este pură.

În momentul în care am întâlnit pe cineva care mi se pare bun, iar după acea încep să-i găsesc cusururi, trebuie înțeles că eu proiectez acele defecte din mintea mea. Lumea lui Buddha este toată pură. El trăiește în paradis.

Cu cât eu voi fi mai pur, cu atât voi întâlni oameni mai puri și astfel voi putea întâlni îngeri. Asta nu înseamnă că ei nu există, ei sunt tot timpul în jurul vostru, ei vă imploră să veniți la ei. Dar mintea voastră nu este destul de pură.

Numele lui Buddha

În tibetană există două nume pentru Buddha.

1. Jang Chub

2. Sang gye [imagine text tibetană]

Jang Chub = este porecla dată iluminării lui Buddha

Sang gye = înseamnă Buddha

Sang = vine din rădăcina cuvântului a purifica

Jang = de asemenea este rădăcina cuvântului purificare

Deci unul dintre componentele numelui lui Buddha sau a cuvântului iluminare este puritatea celor două tipuri de obstacole.

Gye = Intensificare

Deci:

– a purificat obstacolele

– a acumulat calități extraordinare

Sang și Jang sunt două cuvinte pentru purificarea celor două obstacole.

Pentru a se ajunge la iluminare trebuie purificate ambele obstacole (a gândurilor negative și cele din calea atotcunoașterii)

Acesta este drumul unui Bodhisattva care se îndreaptă spre drumul spre iluminare, spre deosebire de Nirvana.

Va trebui depusă multă muncă pentru a ajunge la atotcunoaștere, ia mult timp. Se spune că lui Buddha i-a luat 300 de eoni (eră), fiecare eră având 10 la puterea 60 de ani.

Nu v-am spus asta ca să vă descurajez, ci pentru că există un drum mai scurt, numit Tantra.

În Tantra, atunci când există o strânsă colaborare cu profesorul, se poate ajunge la iluminare chiar în aceasta viață.

Și datorită acestui lucru ne aflăm aici.

Lecția 3 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

Profesorul – poarta spre iluminare

Vom începe etapele spre iluminare.

Prima etapă – este profesorul, aceasta fiind etapa de bază în fiecare din învățăturile Mahayana , înțelegând că:

Nu există iluminare fără profesor , este imposibil să se ajungă la o cunoaștere profundă – fără profesor. El este poarta, Intrarea.

Subiectul lecției este :

Shenyen Ten Tsul

Este un subiect foarte mare ce apare în Lam Rim. Pabonka Rinpoche a scris despre acest subiect circa 100 de pagini. În Lam Rim, Je Tsongkapa a scris multe pagini despre rolul și importanța profesorului.

Acest studiu este foarte larg în Mahayana – Shenyen Ten Tsul.

Shenyen înseamnă profesor/învățător, In sensul de profesor spiritual.

Nyen – înseamnă prieten

She – este un cuvânt ce indică înrudirea, legătura de familie.

De aceea Shenyen îl vom traduce prietenul cel bun sau prietenul spiritual, el provine din cuvântul Kalyanamitra în limba sanscrită. Kalyanamitra înseamnă prietenul cel bun, dar Shenyen în tibetană, este mult mai mult, prietenul este ca o rudă de familie. Profesorul spiritual este cu mult mai aproape decât o legătură de familie.

Tsul înseamnă mod, drum (cale), sau metodă

Ten – rădăcina cuvântului în tibetană vine de la ceva care este legat de vindecare.

Ce faceți cu medicamentul? Îl folosiți, credeți în el. O parte din aceste sensuri intră aici.

Esența drumului spre iluminare – este comportamentul adecvat față de profesor.

Atunci când spunem Shenyen Ten Tsul – ne referim la profesorul spiritual, la modul în care:

îl abordăm
ne referim la el
ne bazăm pe el
îl servim
ne folosim de el
îl ajutăm

Toate aceste înțelesuri legate de profesor intră în acest mic cuvânt Ten.

A te comporta în mod adecvat față de profesorul spiritual este prima etapă pe drumul spiritual și cea mai importantă. Ea este esența drumului.

Legătura strânsă dintre elev și profesor este esențială în practica spirituală, iar ea va decide totul.

Este foarte important să se creeze încă de la început relații bune cu profesorul, să se înceapă cu piciorul drept.

Se povestește despre Milarepa, care a fost elevul lui Marpa, că în semn de respect față de profesorul lui, i-a dăruit o cană frumoasă, dar goală. Se spune că acest gest i-a creat un mic obstacol în calea lui spirituală, trebuind să muncească din greu pentru a-l depăși.

Există karme subtile, ascunse de ochiul uman. Până când nu vom înțelege foarte bine karma, nu vom înțelege de ce ne apar obstacole pe drum.

Se spune că și această viață și cea care va veni, depind de această legătură. Dacă aceste relații sunt construite corect – ele vor putea conduce rapid spre iluminare. Acesta este motivul pentru care se pune accent pe acest studiu.

Dacă nu vom reuși să urcăm pe drumul spiritual, cine știe cât timp ne vom învârti prin Samsara. Deja am trăit și am suferit milioane de ere în Samsara. Și împreună cu mine, vor continua să sufere și toți cei cu care am relații karmice strânse. Ei depind de mine ca să-i scot din Samsara. Putem privi și invers. Cauza pentru care suntem încă în Samsara este că am făcut cu toții aceleași greșeli față de profesorii noștri spirituali pe care i-am avut, pentru că dacă nu le-am fi făcut am fi ieșit demult din Samsara.

Ce este Lama ?

Sensul cuvântului Lama in tibetană este

La Ma

La – înseamnă înalt

Ma – cuvânt care se folosește pentru a nega.

Adică nu este mai înalt ca el.

Un alt motiv pentru acest nume este că prima condiție vitală ca cineva să progreseze în mod serios pe drumul spiritual pentru a ajunge la iluminarea sublimă a lui Buddha, de a ieși din suferință și de a ajunge la fericirea eternă, este profesorul.

În întreaga istorie umană, nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să ajungă la iluminare fără profesor, pentru că noi nu știm cum să ajungem acolo. Dacă am fi știut, am fi fost deja iluminați. Este un loc neștiut. Drumurile de a ajunge acolo, nu sunt drumurile cu care suntem obișnuiți. De aceea profesorul este foarte important. Iar dacă vom putea înțelege acest lucru, vom avansa cu mult mai repede, pentru că vom da respectul și importanță îndrumărilor lui. În sanscrită cuvântul este Guru.

Guru înseamnă greu. Cineva cu mare greutate, având multă pondere în progresul nostru pe drumul spiritual.

Fără îndrumările unui profesor, niciodată nu vom putea ajunge la rezultate înalte in budism. Rezultatele nu se pot obține din cărți sau din înregistrări.

Învățăturile trebuie transmise direct, pe linia de descendență, prin profesori .

Nu veți putea îndeplini visul iluminării, dacă nu veți găsi pe acel prieten bun, pe Shenyen, pe acel lama, profesorul inimii voastre și dacă nu vă veți devota lui și nu-i veți da posibilitatea să vă îndrume pe drumul vostru. Dacă l-ați găsit deja, aceasta este o mare binecuvântare; acest lucru datorându-se numai meritelor voastre (a faptelor bune).

Deci viitorul vostru se va învârti în a-l găsi pe Shenyen, de a crea cu el legături profunde, acesta este sensul de profesor spiritual. Dacă lama este cu adevărat iluminat, lui nu-i trebuie nimic de la voi, singurul lucru pe care și-l dorește este să vă știe fericiți, să deveniți iluminați.

Şi cine este serios pe drumul iluminării, primul lucru și cel mai important este de a găsi pe Shenyen, profesorul Inimii pentru a-l conduce spre iluminare.

Întotdeauna au existat profesori spirituali, ne-au însoțit mereu pe drumurile Samsarei – dar noi nu am știut să-i identificăm pentru că nu am fost niciodată suficienți de puri. Problema nu este a lor, ci a noastră, pentru că suntem infestați, scufundați în ignoranță și mai ales pentru că nu ne respectăm legămintele.

Întrebare : Cum ne putem găsi un profesor spiritual?

Răspuns : Dacă ne vom păstra conduita morală.

Caracteristicile unui bun lama

Vom prezenta lista de calități ale unui lama, ce provine din Mahayana Sutra Alamkara (în sanscrită ). Ea este una din sutrele Maestrului Asanga primită de la Maitreya (următorul Buddha).

După cum se povestește, Maestrul Asanga a ajuns în paradis, iar acolo l-a întâlnit pe Maitreya, acesta transmițând-i multe scrieri minunate. Timpul în rai trece altfel.

Se spune ca Maestrul Asanga a petrecut în rai doar o singură zi, iar când s-a reîntors a constatat că trecuseră 500 de ani. Se estimează că el ar fi trăit aproximativ în anul 350 BC. Dar nimeni nu știe cu precizie. Deci Maestrul Asanga a primit de la Maitreya zece însușiri (calități), pe care ar trebui să le căutăm la un profesor.

Înalte standarde de moralitate

Dulwa

Înseamnă – etică, disciplină, înfrânare. Aceasta este prima calitate a unui profesor. Cineva care își poate înfrâna mintea, și-a disciplinat-o, fiind atent la acțiunile lui. Mintea fiind sub controlul lui și nu invers. Dintre toate trăsăturile, aceasta este cea mai importantă. Și are legătură directă cu viața morală. Pentru a ajunge la acest nivel de control al minții, la acest nivel de etică, profesorul trebuie să-și păstreze legămintele pe care și le-a luat.

Există trei categorii de legăminte (jurăminte):

Legămintele eliberării

Prima categorie o reprezintă legămintele Pratimoksha

să nu ucizi
să nu furi
comportament sexual adecvat

(acestea sunt trei legăminte legat de corp)

să nu minți
să nu dezbini
să nu vorbești ironic, nepoliticos sau să țipi.
să nu vorbești inutil său să flecărești . Să nu-ți pierzi timpul

(acestea sunt legate de vorbire)

lăcomie, aviditate
rea voință
ignoranță, neînțelegere, vedere sau concepție greșită

(acestea sunt legate de minte )

Aceasta este prima categorie de jurăminte care se referă la acțiuni de a evita rănirea celorlalți.

Înainte de toate trebuie învățat de a nu face rău cuiva, de a nu răni, de a evita provocarea suferinței, tot ceea ce afectează liniștea sufletelor noastre.

Acestea sunt legămintele eliberării, legăminte ce trebuie păzite cu foarte multă grijă.

Legămintele Bodhisattva

Este următorul nivel, construit pe cel al legămintelor eliberării și este foarte divers.

dacă legămintele eliberării spun: feriți-vă de asta sau nu faceți asta
legămintele Bodhisattva spun cum să aduci binecuvântare celorlalți. Cum poți fi bun cu celălalt. Ele ne instruiesc să devenim Esența lor este cum să devenim o persoană mai bună, cum să facem mult bine în lume. Aceste legăminte sunt mult mai înalte decât primele.

Legămintele secrete

Al treilea nivel de legăminte sunt cele pe care un lama trebuie să le păstreze cu sfințenie. Deoarece ele sunt secrete, nu vi le pot expune dar pot să vă spun că ele grăbesc drumul, permit finalizarea rapidă a drumului. Lama pe care-l căutați va trebui să fie maestru în toate aceste lucruri să le cunoască bine și să le păstreze bine.

Cum veți putea ști? Când cineva păstrează o etică pură îl puteți simți. Acesta este prima dintre calitățile pe care le căutați. Dacă lama nu duce o viață etică, el nu vă va putea ajuta să ajungeți la iluminare.

Cum arată el ? El poate fi de o 100 de ani, poate fi de zece ani, poate fi călugăr sau nu, poate fi budist sau nu. El poate apărea sub orice formă Buddha poate apărea în fața voastră în forma care vă este cea mai potrivită. Iar atunci când el va apărea, veți ști în mod sigur.

Un nivel înalt de meditație

Shiwa

Shiwa în sanscrită este Shanti, ceea ce înseamnă calm, liniște, pace.

Sensul nu este că lama trebuie să fie un om calm ci că el trebuie să fie foarte avansat în practica meditativă.

Înțelepciunea

Nyer Shiwa

Nyer este un cuvânt care subliniază caracterul, înseamnă foarte, adică foarte lIniştit.

Sensul este că Lama și-a dobândit abilități în practicarea înțelepciunii. Nu ne referim la faptul că Lama a perceput vacuitatea în mod direct, ci că el are o înțelegere temeinică și profundă a vacuității.

Înalte calități spirituale

Yunten hlakpa

Yunten înseamnă calități bune

Hlakpa înseamnă în plus, din cale afară, calități excesive.

Sensul este că profesorul trebuie să aibă calități spirituale înalte pe care să le prețuiți și să le apreciați și pe care le-ați dori să le aveți și voi. Pe scurt, profesorul care să aibă ce să vă învețe. Dacă el nu are aceste calități, el nu va fi un bun profesor.

Depune efort mare în practica lui și în a-și îndruma elevii

Tsun Che

Tsun Che – înseamnă că face eforturi mari, adică profesorul își dedică întreaga viață pentru două scopuri :

– îndeplinirea necesităților lui,

– îndeplinirea necesităților celuilalt

Acest profesor își dedică toată viața în scopul de a ajunge la iluminare, de a se scoate pe el însuși și pe celălalt din samsara. Cele două scopuri sunt el însuși și celălalt.

Sensul cuvântului efort nu se referă la munca grea, pentru că nu orice muncă grea duce la iluminare. Sensul este că el face mari eforturi de a ajunge le iluminare, adică își dedică viața pe drumul iluminării. Întreaga lui viață se învârte in jurul celor două scopuri, pentru el și pentru celălalt, simultan.

Expert in scripturi

Lung Gyi Chuk

Chuk – inseamnă bogat

Lung – transfer, a transmite.

Sensul este că profesorul are multe cunoștințe sau este bogat în științele scripturilor.

Cel trei coșuri

Vom vorbi în mod specific despre Tripitaka – cele trei coşuri.

Toate învățăturile budiste sunt cuprinse în trei coșuri :

Unul este Vinaya (se ocupă de toate regulile de comportament și legămintele eliberării)
Sutrele lui Buddha (practica concentrării și a meditației)
Abhidharma – studiul înțelepciunii, ce cuprinde Abhidharma Kosha și alte scrieri. Abhidharma Kosha înseamnă Tezaurul marii înțelepciuni.

În tradiția budistă, atunci când ne referim la Lung, ne referim de fapt la Tripitaka.

Pentru că suntem in Mahayana , mai există și

Prajna Paramita
Pramana
Madhyamika

Cu alte cuvinte, profesorul trebuie să aibă cunoștințe vaste în toate domeniile:

etică
concentrare şi meditație
înțelepciune

Acestea sunt cele trei practici remarcabile (trei antrenamente), pe care un profesor le cunoaște și le poate preda.

O înțelegere profundă a vacuității

Denyi Rabtu Tokpa

Tokpa – înseamnă înțelegere

Rabtu – mare, foarte mare

Denyi – în engleză suchness, adică astfel/așa, referirea aici fiind vacuitatea (adevărata natură a realității)

Unul dintre epitetele date lui Buddha este Tathagata adică cel astfel plecat, cel care a plecat astfel.

În tibetană

Deshin Shekpa

Are sensul Cel plecat astfel

Dewar Shekpa

Înseamnă Cel ajuns la plăcerea supremă

Aici cuvântul Denyi se referă la vacuitate; cel ce are o înaltă înțelegere a vacuității, desigur că este mai de preferat profesorul care a experimentat vacuitatea.

Cum putem identifica pe cel care a experimentat vacuitatea?

Cum putem ști cine a perceput vacuitatea?

Omul care a perceput în mod direct vacuitatea, nu va poate spune acest lucru pentru că există un legământ de a nu minți în legătură cu realizările spirituale.

Etica budistă spune că nu trebuie să vorbim despre acestea. De aceea trebuie mers pe ocolite.

Nu veți ști cu siguranță, dar vă vor fi de ajuns următoarele semne:

– verificați felul în care predau învățăturile

– oare se contrazic în învățături?

oare învățăturile lor contrazic scripturile?
oare învățătura lor contrazice percepțiile voastre directe?

Dacă ei se referă la ceva ce este contrar experiențelor voastre – din capul locului nu îi veți crede, nu este așa? Dacă știți că portocala este portocalie, iar ei vor spune că este albastră – desigur că nu veți merge după ei. De aceea veți căuta contradicții; fie că sunt legate de cunoștințele personale, fie de scripturi sau în ceea ce spun.

Sau puteți merge indirect. Oare preocupările lor sunt semnificative din punct de vedere spiritual? Își petrec majoritatea timpului în practica spirituală? Acela care a perceput vacuitatea, nu își va pierde vremea preocupându-se de alte lucruri.
Uitați-vă dacă înțeleg ce este suferința. Dacă înțeleg primul adevăr al suferinței? Cum știu asta? Acționează ei oare să elimine suferința din lume? Își dedică ei viața pentru a scoate ființele din suferință?
Mai există și un alt mijloc de a verifica indirect și acela este de cât sunt ei capabili de a explica cu multă claritate legătura dintre karma și vacuitate.

Dacă profesorul nu va pune accent în explicațiile lui asupra karmei și a vacuității, pe comportamentul etic, înseamnă că nu înțelege vacuitatea.

Dacă înțelegem bine karma și vacuitatea, înțelegem că tot ceea ce se va întoarce asupra noastră va fi în funcție de modul în care ne-am comportat etic său nu.

Dacă acest profesor este serios pe calea lui pentru a-i scoate pe ceilalți din suferință, atunci el va trebui să fie capabil să explice foarte bine și să pună accentul pe etică.

Dacă veți auzi pe cineva explicând că nimic nu contează și nu trebuie păstrată etica, fugiți de acolo ca de foc.

Acest lucru este periculos, este nihilism, provoacă suferință, este un semn de ignoranță crasă, de neînțelegere.

Cu cât profesorul are mai multă cunoaștere asupra vacuității, cu atât mai multă compasiune va avea, punând întotdeauna accentul pe etică.
Un alt mijloc de verificare este modul în care își păstrează jurămintele.
Dar cum se comportă față de profesorii lui? Aceasta este o indicație dacă ei înțeleg vacuitatea. Atitudinea de desconsiderare sau ofensatoare față de profesorul lui, este încă un indicator al faptului că nu înțelege vacuitatea.

Profesor calificat (competent)

Ma Ke Den

Ma – înseamnă a spune, a exprima, a preda. În sanscrită Bashika adică a declara, sau a preda

Ke este prescurtarea de la Kepa – înseamnă maestru sau calificat, o persoană talentată.

Den – ce are

Deci profesor competent, bun, ce știe să predea. Despre ce este vorba?

Înțelege care sunt posibilitățile elevului. El va preda elevului în funcție de aptitudinile lui, adică va preda Dharma la un nivel mai profund celui care este capabil să înțeleagă și va preda Dharma la un nivel mai simplu celui care încă nu este pregătit.

Profesorul cunoaște bine fiecare elev al său. El este capabil să predea în funcție de diversele nivele la care se află publicul.

El merge în ritmul adecvat elevului, ceea ce este foarte important. Uneori, dacă se predă prea repede, asta ar putea împiedica progresul elevului încă de la început. De exemplu este de prisos să-i oferi legămintele, dacă el nu le va respecta sau nu va aprecia învățăturile, care sunt atât de rare. Elevii trebuie să fie gata să le primească.

Unul din rolurile profesorului este acela de a împinge elevul înainte, dar nu foarte tare.

În afara abilităților unui profesor de a-și distinge elevii și de a merge în ritmul corespunzător elevului , mai există următoarea calitate:

Abilitatea de a explica clar, de a se folosi de mijloace diferite, de a se folosi de povești, anecdote, de exemple. Pe scurt capacitate didactică și pedagogică.

Simbol al iubirii

Tseway Daknyi

Tsewa – înseamnă iubire, este unul dintre cuvintele pentru iubire.

Împreună înseamnă întruchiparea iubirii în sine sau el este iubirea întruchipată. Sensul aici este motivația profesorului.

Care sunt aceste motive ale unui profesor ?

El predă pentru plăcerea materială? Bineînțeles că acest lucru nu este un motiv bun.
El predă pentru că dorește să fie respectat? Nici aceasta nu este un motiv bun.
Predă el pentru a-și câștiga faimă?

Singurul motiv al unui învățător spiritual, este acela că vă iubește, dorește să vă vadă că reușiți pe drumul spiritual și că nu vă mai irosiți viață în samsara; de a vă folosi de viețile voastre atât de rare pentru a ajunge cât mai repede și mai ușor la scopul final, absolut.

Dacă este demn de numele lui, el nu are nevoie de considerație, de bani, de faimă. El nu este interesat de problemele materiale, el nu se refugiază în samsara. El nu are nevoie de toate acestea. Singurul lucru care-l motivează este iubirea. Dacă omul va simți că cineva îl exploatează, va fugi rapid.

Nu obosește

Kyowa Pang

Sensul cuvântului Kyowa este dispreț, dezgustător.

Pang – abandonare sau renunțare

Deci Kyowa Pang înseamnă a renunța la dispreț.

Înseamnă a nu renunța la elevii care s-au rătăcit pe drum. El nu obosește. Dacă va trebuie să se repete de cinci ori, o va face, dacă trebuie de o sută de ori, el va repeta. Profesorul nu-și dezvoltă disprețul.

Profesorul care a parcurs drumul, înțelege unde se află elevul și va avea multa răbdare cu el. El nu va renunța la elev, deși câteodată elevul este încet.

Uneori modul cel mai eficient de a împinge elevul este să i se spună: pleacă! Și asta nu pentru că profesorul are Kyowa, ci pentru că este singurul mod adecvat acelui elev. Sunt cazuri extreme când profesorul va spune elevului: pleacă de aici! Lucru care provoacă mare durere profesorului.

Lama vă iubește și tot ceea ce își dorește este să vă aducă la iluminare. El își dedică întreaga viață pentru asta. Nu are nici un alt motiv ca să rămână în samsara, doar să vă aducă la iluminare.

Cum putem păstra un lama

A întâlni pe Shenyen înseamnă că sunteți genii pe drumul Dharmei, aceasta datorându-se numai binelui enorm pe care l-ați făcut.

Înainte de a-l întâlni, multe veacuri a mers după voi, v-a urmărit, dar nu l-ați putut observa, identifica. Și dacă l-ați găsit, sunteți genii.

Și dacă v-ați găsit lama, va trebui să aveți grijă să nu vă părăsească.

Ne rugăm profesorului: Nu mă părăsi! Continuă să-mi predai! Vino la mine!
Îl vom păstra în inimă. Rugăciunea noastră ca lama să rămână cu noi lasă amprentele de a nu-l pierde.

Este foarte important de a le cere in inima noastră să rămână cu noi, de a le cere învățătură.

Există o poveste celebră în tradiția budistă. Se spune că Buddha era pe cale să părăsească aceasta lume și să treacă în Paranirvana. Buddha i-a spus unuia dintre discipolii săi că dorește să plece. Acesta îl iubea foarte mult pe Buddha și deveni atât de trist încât nu-i trecu prin minte să-i ceară lui Buddha să rămână.

Se spune că există o listă întreagă de mari prostii care s-au făcut în Dharma, una fiind de a nu cere lamei să rămână cu noi.

Modul cel mai important de a păstra un lama, atunci când l-ați găsit, este să-l apreciați și să-l prețuiți cât puteți. Shenyen este poarta spre iluminare, este cheia, este întregul vostru univers.

Dezvoltarea aprecierii voastre față de lama este în funcție de cât ați practicat. Este ceva care se va dezvolta treptat, în mod natural, deoarece practica voastră se dezvoltă treptat, realizările voastre, înțelegerile vin treptat și nu deodată.

Este foarte important să meditați asupra faptului de cât sunteți de norocoși că ați întâlnit o astfel de persoană. Sentimentul de prețuire, de apreciere și de iubire față de lama – este cheia spre iluminare. Și nu pentru că el însuși este important, ci pentru că el este poarta spre iluminarea voastră. El este un obiect foarte puternic.

Lama – îngerul vostru

Dharmakirti – un logician strălucit care a scris multe cărți de logică, a afirmat în cartea Pramana Vartika că Lama este un înger tantric. Într-o bună zi îl veți întâlni și să nu vă îndoiți că el nu există. El doar așteaptă să-l descoperiți, vă urmărește tot timpul, și numai când ați acumulat destule binefaceri, va apărea.

Profesorul nu trebuie să fie indian, asiatic sau cu ochii oblici. Va trebui să verificați dacă:

știe
vă poate sprijini în a progresa
aveți încredere
vă trage inima să învățați de la el

Nu există nicio indicație de cum trebuie să arate. Vedeți imaginile lui Buddha, Manjushri cu ochii oblici, cu față tibetană. Se pare că a existat o perioadă in care budismul a ajuns și in Siberia acolo reprezentându-i cu fețe rusești. Nu trebuie să călătoriți în India sau in Tibet pentru a găsi un lama.

Dacă binefacerile voastre sunt enorme, lama vă va bătea la ușă și nu-l veți putea opri.

Budismul nu ne face oameni mai buni, ci noi dorim să ajungem la iluminarea completă a lui Buddha, să percepem vacuitatea. Dorim să ajungem la situația în care să putem învinge moartea.

Sunt destui oameni care ne pot ajuta să depășim obstacolele, dar nu există destui care să ne însoțească tot drumul, deoarece încă nu l-au experimentat. Iluminarea completă a lui Buddha trebuie înțeleasă iar acest lucru ia mult timp.

A înțelege ce este Buddha este ceva sublim.

Numai acea ființă care:

este atotcunoscătoare
ce deține un trup care nu se degradează
care iubește necondiționat toată creația
care are o mare compasiune pentru toate ființele
care mă iubește și știe exact de ceea ce am nevoie

este cea care mă poate ajuta să ajung la iluminare.

Pe parcursul drumului voi avea nevoie de diverși profesori iar aceștia vor apărea în funcție de nivelul la care mă aflu.

Profesorul inimii

Lama poate să se metamorfozeze în momente diferite pe parcursul vieții sau poate că nu. Este ceva individual. Profesorul inimii este acel profesor cu care mă simt conectat(ă), în care mă încred și atunci când voi ști că numai el mă va conduce la iluminare, voi trece prin foc și apă ca să-l urmez.

Chiar dacă unii dintre noi l-au găsit deja iar alții nu, ei sunt aici, într-o bună zi vom ajunge cu toții la iluminare, dar ca să ajungem acolo vom fi nevoiți să ne găsim profesor. Cu cât vom face mai mult bine în lume și ne vom respecta profesorii care vin să ne predea, cu atât mai repede îi vom identifica pe maeștrii noștri.

Profesorul Inimi, Tseway Lama în tibetană, în engleză Root Lama. În cazul în care mi-am găsit profesorul Inimii, care pentru mine este Buddha și mă bazez pe el, orice alt profesor va fi o reprezentare a lui. Un Lama poate să-și ia orice înfățișare în diversele perioade din viață mea.

Je Tsongkapa când citează in Lam Rim Chen Mo toate calitățile unui Lama despre care am vorbit, el mai spune: “În generațiile noastre care s-au degenerat, este foarte greu să găsești pe cineva care să aibă toate cele zece calități”.

Trebuie să fim atenți să nu cădem în capcană. De ce? Pentru că dacă vrem să vedem o asemenea calitate nobilă la cineva, va trebui să o avem noi mai întâi sau să fim aproape de ea.

Dar cum vrem să avem asemenea calități dacă nu ne-am găsit încă un profesor?

De aceea, se prea poate ca profesorul să aibă acele calități, dar noi să nu fim în stare să le distingem. Trebuie înțeles, că dacă nu am făcut încă destul de multe binefaceri, nu vom putea vedea în profesor toate aceste calități nobile sau poate să le vedem parțial.

Ce-i de făcut? Je Tsongkapa spune: „Dacă ați reușit să recunoașteți o persoană ca fiind profesorul vostru, nu mai ezitați, mergeți după el”. Nu există un drum mai frumos decât cel spre iluminare.

Va dau un citat a lui Sakia Pandita, un mare înțelept al curentului Sakia, care a spus: ”nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.

Renunțați la preocupările mărunte. Unul dintre obstacolele în a-l găsi pe Shenyen și de a practica calea, este preocuparea pentru lucruri neesențiale, cum ar fi citirea ziarelor, conversațiilor inutile, activități fără rost.

Dacă v-ați găsit Lama, pe Shenyen, nu mai ezitați să-l urmați, dedicați-vă lui.

Trebuie de știut că în relațiile noastre cu Lama vor apare multe obstacole, deoarece suntem plini de afecțiuni mentale care vor interveni. Să spunem ca ați găsit pe acel Lama și ați decis să-l urmați. Nu după mult timp veți începe să-i găsiți defecte. Garantat.

Acest fenomen este unul cunoscut. La început lama poate apărea ca cineva fermecător, uimitor și dintr-o data să cadă din cerurile în care l-am urcat. Dintr-o dată el nu ne va mai apărea atât de minunat. Acesta este modul în care mintea noastră funcționează. Atunci ce vom putea face?

Nu există nici o cale spre iluminare fără un Lama. Interesul nostru este să trecem cu vederea acele zile în care nu-l mai vedem atât de sfânt.

Nu mergeți cu lista neagră după voi. Nu-i căutați defecte. Ele vor apărea singure, pentru că mintea voastră le va proiecta. Atât timp cât mintea voastră nu va fi pură, veți proiecta în permanență defecte.

Sfatul este, ca atunci când veți avea toate motivele să credeți că el este lama al vostru, încetați să-i mai căutați defecte, refuzați în a-i face lista neagră.

Je Tsongkapa spune:

Sin Tsam – adică păstrează-ți linia

Dacă v-ați găsit lama, mențineți-vă pe linie. Apărați-vă poziția, apărați-l cu tot sufletul chiar dacă va veni o zi în care nu ni se va părea atât de sfânt. Pentru că dacă nu veți face asta, îl veți pierde.

Dacă ați hotărât ca el va fi lama al vostru, și dacă veți fi serioși în a urma calea, veți renunța de a-l vedea plin de păcate și defecte. Foarte mulți își pierd lama, pentru că în loc să se mențină pe poziție, sunt copleșiți de îndoieli. Este singurul loc în care trebuie să vă mențineți pe poziție și să nu renunțați, pentru că fără de lama nu există drum spre iluminare.

Geshe Michael a spus: cum putem ști cât de aproape suntem de iluminare? Pentru că nu știți cât mai aveți de mers. Dacă nu puteți ști în mod direct, veți putea ști în mod indirect, uitați-vă la lama și vedeți cât vi se pare el de iluminat.

Măsura în care profesorul vostru vă pare iluminat, va reflecta faptul cât sunteți voi de apropiați de iluminare.

Lucrul cel mai de preț în viața unui om este de a-l întâlni pe Shenyen. Acela care este, vă iubește din tot sufletul și își dedică viața ca să vă aducă la iluminare. Nu are nici un alt interes în viață. Aceasta este prima cale și în același timp și toată calea.

Dacă am înțeles acest lucru, totul va decurge foarte lin.

Lecția 1 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Lecția 1- prima parte

Seria de cursuri ACI (Asian Classics Institute), în număr de 18, au fost redactate prima oară în limba engleză de către Geshe Michael Roach. El a fost elevul lui Khen Rinpoche.

Eu am primit aceste cursuri de la Gabriela , în limba română, iar ea le-a primit de la Lama Dvora Tzivieli în ebraică. Avem acces la ele şi în limba engleză pe site-ul oficial al lui Geshe Michael, theknowledgebase.com.

Aceste cursuri parcurg toate programele de studii ce se predau în cadrul mânăstirilor tibetane. Ele sunt autentice și s-au dovedit a fi corecte de către generații de practicanți. Cu toții au făcut acest lucru într-un mod care este relevant și aplicabil în fiecare aspect al vieții: acasă, la muncă, în relațiile cu ceilalți şi cel mai important aspect: în profunzimea inimii. Geshe Michael, a reușit să răspândească în toata lumea aceste învățături, într-o formă simplă, accesibilă dar exactă, cu rolul de a le aduce oamenilor fericirea în viaţă.

Acest material foarte rar și practica lui va lărgi înțelegerea voastră, şi mai mult, vă va transforma viaţa. Veți fi fericiți, iar inimile voastre se vor deschide.

Sunt plin de recunoștință pentru privilegiul de a primi aceste studii de la profesorii mei, pe linia marilor maeștri, studii care îmi schimbă viața. Am marea onoare de a vi le transmite în limba română, grație muncii depuse de Gabriela Bălan, profesoara noastră.

Fie ca toate aceste învățături să vă transforme viaţa și să elimine orice suferință din inima voastră și să ajungeți la fericirea veșnică.

Acest curs se bazează pe scrierile marelui înţelept Je Tsongkapa.

Numele lui de călugăr este Lobsang Drakpa.

Lo – înseamnă minte, conștiință
Sang – puritate, bun. O conștiință bună.
Împreună numele Lobsang înseamnă conștiință nobilă.
Drakpa – înseamnă renumit, faimos , adică o conștiință nobilă renumită

El a fost fondatorul liniei Gelukpa în budismul Tibetan.

Je Tsongkapa a fost un mare om spiritual. Datorită izolării Tibetului, puțini au auzit de numele lui, dar în ultimii ani numărul de oameni care s-au familiarizat cu învățăturile acestui geniu spiritual a crescut tot mai mult. Învățăturile lui erau explicite, aducând la unificarea și clarificarea diverselor părți ale învățăturii lui Buddha, care păreau să se contrazică între ele. El a înlăturat denaturările ce s-au strecurat în învățăturile lui Buddha, timp de sute de ani și a înființat o generație minunată de continuatori ai drumului lui. El nu a venit pentru a înființa linia Gelukpa, dar pentru că a fost un învățător atât de mare, elevii lui au continuat să meargă pe urmele lui.

Ge –înseamnă binefacere.
Geluk – drumul binefacerii

Descendenții lui Dalai Lama, de ex., merg pe linia Gelukpa și cuprinde cele mai mari și mai cunoscute universități monastice. Multe personalități ale curentului Gelukpa au primit numele lui, Lobsang, ce cuprinde și pe lama-ul lui Geshe, anume Khen Rinpoche – numele lui fiind Geshe Lobsang Tharchin si de asemenea pe Gheshe Michael. Numele lui de călugăr este Lobsang Chunzin.

Je Tsongkapa a trăit intre anii 1357-1419 în Tibet . Datele trebuie ținute minte.

Sursa textului pe care îl vom învăța – Cele trei căi principale

Vom învăța un text specific a lui Je Tsongkapa pe nume

Lam Tso Nam Sum

Este un text renumit în tradiția budistă.

Lam – înseamnă cale. Calea are cel puțin două sensuri:

Calea de a ajunge dintr-un punct în altul , adică dezvoltare spirituală.
Piatră de drum – sau un anumit stadiu la care se ajunge în procesul spiritual

Tso – principal
Lam Tso – căi principale
Nam – este sufix la plural (căi)
Sum – înseamnă trei
Deci Cele trei căi principale.

Je Tsongkapa a scris foarte mult , pentru toate nivelele elevilor, scrieri foarte lungi sau scurte. Scrierea de aici este una dintre scrierile scurte pe cale le-a scris.

Profesor și elev

Ngawang Drakpa Tsako Wangpo – este numele de călugăr a unui discipol foarte devotat lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa i-a spus “mergi să construiești 108 mânăstiri în tot Tibetul “, iar el asta a făcut. Lama i-a cerut iar el a făcut ceea ce i s-a spus.

Elevului îi era tare dor de lama. Sunt multe povești despre cum elevul vine să locuiască împreună cu lama, pentru că a trai în apropierea Lamei este cea mai bună modalitate de a învăța și de a fi instruit pe drumul spiritual. Dacă lama iți va spune “acum pleci”, atunci va trebui să pleci. Pentru că elevului lui Je Tsongkapa îi era tare dor de lama, îi scria mereu scrisori în care îl întreba “cum voi putea practica? Acum sunt departe de tine, nu sunt în contact cu tine, cum să practic ?”

Textul este răspunsul lamei la scrisorile discipolului sau. Atunci când oamenii s-au uitat pe text , au spus ” Ia uite! , aici se află întreaga cale pe o singură pagină”- acesta este Lam Tso Nam Sum.

Cele trei căi principale

În loc de căi se mai poate spune cele trei cunoașteri principale la care omul trebuie să ajungă în conștiința sa și mai important este ca ele să pătrundă în inima lui.

Conștiința, după tibetani s-ar afla în inimă și nu în cap. Atunci când vorbim de cale, nu vorbim de o cale fizică ci de una mentală, de o înțelegere mentală, o realizare sau o piatră de hotar mentală în dezvoltarea noastră, o stare de spirit.

Fiecare dintre aceste căi este o stare de spirit pe care va trebui să o dezvoltăm pe calea spre iluminare.

Prima cale – renunțarea

Ngen Jung

Nge – a asigura , cu certitudine
Jung – a ieși, a apărea

Se poate spune a ieși cu certitudine, cu siguranță

Ne referim aici la procesul spiritual pe care-l parcurge practicantul pe drumul lui spre iluminare, iar când acest proces ajunge la punctul culminant, practicantul va renunța la această lume, va renunța la viața lui, nu în sensul că se va sinucide, ci va renunța la bunurile lumești, în modul cel mai profund care vine din inimă.

Practicantul va ajunge la acea înțelegere profundă a faptului ca nu există nimic în lumea materiala care să-l facă veșnic fericit.

Lumea materială

Lumea materială cuprinde: bani, obiecte dar şi laude, reputație, a te simți bine sau nu, sau lipsa reputației –adică lucruri care nu sunt spirituale. Toate acestea, le căutam pentru a ne simți bine , iar când nu reușim să le obținem , ne întristăm sau ne suparăm.

Nu este nimic rău în ele, nu spunem că ele sunt rele, dar în loc să ne canalizăm energiile în dezvoltarea noastră spirituală, le canalizăm în a căuta să le obținem. Ne pierdem timpul atunci când tânjim după ele și căutăm modalități să ajungem la ele. Cel care a ajuns la renunțare în inima lui – nu-l mai interesează să își schimbe mașina la fiecare doi ani. Sau poate este suficient să meargă o dată pe săptămână la film si nu de cinci ori.

Treptat lucrurile care ne fac plăcere în această lume vor deveni mai puțin interesante si nu pentru că ar fi ceva rău în ele ci pentru că ele, o dată că nu ne ajută cu nimic și a doua oară pentru că ne opresc să ajungem la acele lucruri cu adevărat esențiale. Întotdeauna vrem mai mult.

Am mers la film, m-am distrat, acum mă plictisesc și mai vreau încă o dată să merg la film. Există acest aspect, că fiecare lucru după care tânjim și ne străduim să-l obținem, în momentul în care l-am obținut, suntem bucuroși pentru cinci minute, după care vom dori altceva.

Lucrurile își schimba natura

Și mai rău este când m-am săturat de ceva. De ex, mi-am căutat un partener de viață, l-am găsit și după un timp văd că nu mi se mai potrivește sau m-am săturat de el, iar acum mă străduiesc să mă debarasez de el. Și când m-am eliberat de el, voi fi bucuroasă. Pot spune aceeași poveste și pentru jobul pe care îl am. M-am străduit atât de tare să-l obțin iar acum nu-l pot suferi pe șeful meu, si așa este despre orice lucru.

Omul care și-a dezvoltat o dorință profundă de a merge în direcția spirituală, în direcția de a căuta semnificație dincolo de lumea materială, acesta este cel care a atins (a ajuns) renunțarea. Cuvântul renunțare nu se referă la a renunța la viață, ci a ne referi la ea altfel – nu o renunțare la viață.

Omul va trebui să se hrănească, îi va trebui un serviciu, are o familie – el nu trebuie să renunțe la ele, ci să renunțe de a se refugia în ele.

Iar când va face asta, altfel le va înțelege și le va trata.

Renunțarea fizică în comparație cu renunțarea mentală

Este important de știut că renunțarea – nu este numai o stare mentală ci se poate manifesta și în mod fizic. Adică cineva decide să renunțe de a-și mai întemeia propria familie și să se călugărească sau să meargă la retreat, el nu va trebui să aștepte până atunci pentru a renunța.

Omul poate să aibă de toate și în același timp să fie într-o stare de renunțare completă – adică a ieșit cu certitudine.

Un astfel de exemplu este Dalai Lama. În perioada când încă trăia în Tibet, în palatul din Potala, palat cu 400 de camere, el a spus: ” tot ceea ce am este pelerina de călugăr, bolul de mâncare și instrumentele sfinte (cu care practica tantra ), aceasta este tot, restul nu este al meu.” Această abordare este minuna-tă . Chiar și cei care sunt printre noi și au de toate , și se bucură de ele acum, mai devreme sau mai târziu va trebui să se despartă de ele.

Aceasta este o abordare a vieții complet diferită, pentru că există mai puțin atașament, ne agățăm mai puțin de lucruri. Şi când ceva nu va mai merge, puțin probabil va fi că nu ne vom enerva. Acest mod de a privi lucrurile ne eliberează mintea ca să putem merge și să căutăm dezvoltarea spirituală.

Si invers! Poate fi o persoană săracă care încă are atașamente. Poate avea o singură pelerină și ea trebuie să fie așa și nu altfel. Renunțarea este o stare mentală și nu reflectă neapărat o situație externă. O persoană care își dezvoltă renunțarea își va simplifica cu timpul viața și va fi mai puțin interesată de a achiziționa lucruri pentru că înțelege că ele îi răpesc viața.

Dacă te întreb unde ți-ai pus a doua pereche de pantofi, va trebui să te gândești “o clipă, la care pereche de pantofi s-a referit ?”

Tot timpul suntem ocupați să le catalogăm, să le păstrăm și să le găsim. Multă energie sufletească se cheltuiește în acest proces. Acesta este un proces gradat.

Toate acestea sună logic dacă ne gândim. Avem legături sufletești profunde, ne identificăm cu lucrurile materiale din viață noastră, ne identificăm cu rolul de familie, cu funcția de la serviciu, cu a fi proprietar și dintr-o dată trebuie să renunți. Acest lucru poate fi foarte șocant, poate fi foarte greu.

Acest proces de renunțare este gradat, ia timp de a se dezvolta și trebuie făcut cu inteligență. De fapt, cine și-a dezvoltat complet renunțarea, a ajuns la una dintre pietrele de hotar principale despre care vorbește Je Tsongkapa.

El a spus că dacă vrem să ajungem departe, să ajungem la iluminare, trebuie să ne dezvoltăm renunțarea, de aceea a stabilit-o ca piatră de hotar pe calea spre iluminare.

A doua cale –Bodhichitta (în sanscrită)

Semkye

Sem- înseamnă minte, conștiință
Kye – cuvânt care are mai multe înțelesuri – a se trezi, a se naște, a rezulta sau a se crea

Mintea care se trezește – Semkye

Este important de știut că acest cuvânt este prescurtarea lui Jangchub sem kye – conștiința care se trezește. Conștiința aici are sensul de conștiință care se trezește.

Bodhi – luminat sau iluminare
Chitta – înseamnă conștiință sau minte

Conștiința nu are sensul de conștiință a unei ființe iluminate sau a conștiinței lui Buddha, ci este vorba de o conștiință care aspiră spre iluminare.

Ca și Ngen Jung – adică renunțarea, când aspirația este pe deplin realizată ea va deveni calea, în sensul celor trei căi principale. Bodhichitta este o realizare spirituală extraordinară.

Ce fel de realizare este aceasta? După ce omul a meditat mult, a reflectat și după ce și-a dezvoltat renunțarea, înțelege că singurul drum de a ieși din suferință și de a-l scoate și pe celălalt din suferință , de a-l ajuta să nu mai sufere este acela de a ajunge la iluminare. Numai după o practică intensă și îndelungată, omul va ajunge să înțeleagă că singurul drum de a-l ajuta pe cel de alături în modul cel mai profund, nu este de a-l hrăni sau de a trai lângă el mulți ani, ci de a ajunge la iluminare .

Egoismul iluminat

Dacă merg să-i hrănesc pe oameni, pe cei flămânzi, pe câți pot să-i hrănesc? Dacă sunt Maica Thereza, poate mulți, și încă numărul este limitat. Când le-am dat o masă, va trebui să le mai dau încă una, nu este așa? După care iarăși vor fi flămânzi. Adică, dacă îi hrănesc pe alții, nu neapărat îi voi și scoate din sărăcie sau din suferință.

Pot doar să le ușurez suferința pentru un timp și trebuie să fac asta, rolul meu pe drumul iluminării este să fac asta, să ușurez suferința cât pot. Dacă aveți în familie pe cineva care suferă de o boală grea și trebuie să-l îngrijiți, chiar dacă veți face tot ceea ce vă stă în putere ca să-i alinați durerea, nu veți reuși să-i eliminați suferința. Chiar dacă vă îngrijiți de tratamentul lui medical, puteți să stați lângă el, să-l țineți de mână și să-l mângâiați – nu veți putea să-i opriți suferința. Ceea ce puteți este doar să alinați suferința. Iar cel ce privește suferința grea, deja are aversiune față de suferința din aceasta lume.

Maestrul Shantideva ne-a spus “sunt dator să opresc toată suferința care există! De ce? Pentru că semenul meu suferă, exact cum sufăr și eu”.

Cum ne petrecem viața? Fugim de suferință și căutăm plăceri. Cel care înțelege că ceea ce face el însuși și ceilalți fac la fel, va căuta să lichideze toată suferința care există. Același membru de familie, bolnav, care suferă lângă mine, înțeleg că nu-l pot ajuta cu adevărat pe drumurile convenționale si nici nu-i pot lua suferința.

Dacă nu voi înțelege care este sursa suferinței, de unde vine ea, nu voi avea nicio șansă de a o lichida, nici pe a mea și nici a celorlalți.

Înțelegând acest lucru voi începe să caut sursa suferinței și modul în care o voi putea lichida.

În aceeași măsură voi căuta să înțeleg și care este sursa fericirii. De unde vine fericirea? Cum voi putea crea situații în care eu voi fericit (ă) și alții vor fi fericiți, tot timpul, si nu orice fericire ci fericirea supremă. În acest fel, omul știe că nu există nimic în lumea materială care să-l ajute să lichideze suferința. El poate alina suferința si va trebui să o aline pe drumul spre iluminare, dar până nu va ajunge la iluminarea lui Buddha, nu va putea să-l ajute. Va veni timpul când vom înțelege aceste lucruri mai profund. Este nevoie de multă practică meditativă pentru a ne dezvolta această înțelegere. Si pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură.

Când această înțelegere este complet dezvoltată – tot ceea ce va dori omul este să ajungă la iluminare. El este plin de aversiune față de suferință – a lui și a celorlalți – și înțelege bine că are oportunitatea de a ajunge la fericirea supremă a lui Buddha și va spune “a ajunge la fericirea veșnică este cel mai important lucru pentru că este unicul mod ce poate aduce binecuvântarea întregului univers.

Această gândire este mai mult decât o gândire rațională, este un sentiment puternic.

Înțelegând suferința, nu vom mai putea să continuăm să ne preocupăm de cele ale noastre. Vom fi forțați să facem ceva pentru cel care suferă. Si când vom simți compasiunea profundă, vom ști care este lucrul cel mai înalt pe care îl putem face pentru el. Aceasta este Bodhichitta.

Bodhichitta este dorința nestăvilită, o tendință nestăvilită de a face tot ceea ce îmi stă în putință pentru a ajunge la iluminare, pentru a-i putea ajuta pe toți ceilalți.

Nu vom putea să devenim Buddha fără Bodhichitta, fără acest sentiment ieșit din comun. Bodhicitta este o realizare spirituală extraordinară. Omul ajuns în acest loc, va acționa numai ca să ajungă la iluminare și numai atunci va putea să-i ajute pe toți.

Pentru a ști de ce suferă omul, va trebui să știm să le citim gândurile. Buddha are posibilitatea de a citi gândurile tuturor simultan, un nivel greu de imaginat. Dar înainte de a ajunge la acest nivel, trebuie bineînțeles să ne dezvoltăm empatia. Trebuie să ne dezvoltăm dorința de a ști ce simt ei, ce gândesc, ce le este necesar, să ne identificăm cu ceea ce li se întâmplă.

Buna înțelegere a suferinței noastre este condiția esențială de a crea empatie și de a înțelege suferința celuilalt și de a dezvolta Bodhichitta – adică aspirația de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta cu adevărat.

Bodhisattva – războinicul spiritual

Bodhi – înseamnă iluminare
Sattva – entitate

Bodhisattva nu este o entitate iluminată, nu încă

Bodhisattva este un om care are bodhichitta – aspirația de a ajunge la iluminare pentru toată creația și parcurge calea.

În tibetană Jung Chub Sempa.

Jang chub – este un alt cuvânt pentru iluminare

Sem – minte
Pa – războinic , luptător

Războinic spiritual este acela care se luptă cu spiritul său pentru a ajunge la iluminare.

Ce înseamnă că se luptă cu spiritul său? El se luptă cu obstacolele lui pe calea iluminării. Ce stă între el și iluminare? Egoul, supărarea, ignoranța, invidia sau orice alt sentiment care ne tulbură, negativ, orice gând ce nu înțelege lumea. Jung cub înseamnă că se războiește cu spiritul lui pentru a ajunge la puritate.

Noțiunea de “luptă” vine de la Buddha, pentru că trebuie să cheltuim multă energie în spatele acestor lucruri, ca să aducem schimbare.

Bodhisattva este o persoană care are bodhichitta în conștiință și are o mare dorință de a deveni Buddha pentru toți ceilalți iar determinarea lui vine din iubirea lui pentru ceilalți.

A treia cale – Concepția corectă

Yang dakpey tawa – vedere corectă, concepție, perspectivă, percepție.

Ce înseamnă concepție corectă ? Aceasta este antidotul ignoranței.

(Concepție = o viziune corectă a existenței)

Ignoranța

Se spune că una din cauzele principale pentru care suferim este ignoranța din mintea noastră.

Adevărata cauză a suferinței noastre, a faptului că ne aflăm în samsara, este ignoranța pe care o avem în conștiință noastră. Ignoranța – în sensul că nu înțelegem lumea în care trăim, nu înțelegem realitatea ce ne înconjoară, greșim permanent. Oamenii sunt obișnuiți tot timpul să fie cufundați în eroarea profundă și tragica a realității.

Nu înțelegem de unde vin lucrurile, de ce suferim, pentru că dacă am fi înțeles, de mult nu am mai fi suferit, nu este așa ? Dacă aș fi înțeles ce provoacă suferința, demult aș fi acționat să o lichidez și invers, dacă aș fi știut ce-mi aduce fericirea, aș fi fost de mult fericit (ă). Chiar dacă stați aici și nu sunteți flămânzi, nu vă doare nimic, veți continua să îmbătrâniți, stați la curs două ore si cu două ore vă apropiați mai mult de moarte, două ore care nu pot fi aduse înapoi.

Buddha ne spune că un om obișnuit, chiar și cel care a murit în somn – în faza în care este considerat clinic mort, continuă să treacă prin dureri de nesuportat. Şi cu toții am trecut acest proces de nenumărate ori după spusele budismului. Aceste amintiri există in subconștientul nostru, de aceea dacă va veni cineva să vă rănească – vă veți împotrivi ? Veți face orice ca să-l opriți. Maestrul Shantideva ne dă exemplul hoțului care a fost prins și pedepsit să i se taie mâna. El ne descrie emoțiile hoțului care știe ce i se va întâmpla: ochii măriți, holbați, fața lividă și cuprins de groază. Și nu uitați că este vorba de a pierde doar o mână.

În clipa morții, dintr-o dată veți fi dezrădăcinați, tot ceea ce dețineți vi se va lua cu forța de către domnul morții. Nu veți mai avea nici un control asupra procesului, iar această clipă va fi foarte dureroasă. Este o durere specifică morții.

Cu toți suntem pe drumul spre moarte și chiar dacă nu ne doare nimic acum, ne va durea mai târziu. Și dacă vom avea o viață lungă, vom avea parte de bolile îmbătrânirii și de greutățile îmbătrânirii. Iar dacă nu vom avea o viață lungă, vom avea parte de boli sau accidente ce aduc multă suferință. În orice caz, ne aflăm într-o realitate cu multă suferință. Acum avem un pic de răgaz – ceea ce este minunat – și datorită acestuia ne aflăm aici. Aceasta este ceea ce caracterizează viața umană – aceste clipe de răgaz și de aceea avem și oportunități, că avem antidotul ignoranței.

Antidotul ignoranței

Concepția corectă este antidotul la eroarea pe care o facem când nu înțelegem realitatea noastră și care ne face să suferim. Nu înțelegem de unde vin lucrurile în viața noastră și nu știm cu adevărat de ce avem un corp care îmbătrânește. Buddha ne spune că aceasta este o greșeală.

Faptul că ne aflăm într-un corp care se degradează, se uzează, îmbătrânește și moare se datorează greșelii din conștiința noastră.

Pentru că am ratat viața anterioară în care nu am reușit să ajungem la o înțelegere suficient de profundă, am căzut încă o dată în aceeași capcană. În mod repetat ajungem în același loc. Ne naștem și murim mereu și asta doar pentru că nu am reușit să ajungem la concepția corectă a existenței.

Concepția corectă este exact antidotul care are rolul de a ne scoate din acest loc al ignoranței.

Cu cât vom aprofunda mai mult înțelegerea realității – cu alte cuvinte înțelegerea cauzei și a efectului, cum sunt determinate lucrurile în viața mea – când voi înțelege acest proces, proces ce este o întreagă știință, voi începe să preiau controlul treptat asupra realității mele. Altfel, lucruri mi se întâmplă, realitatea se desfășoară fără control.

În momentul în care voi începe să înțeleg procesul – voi începe să-l direcționez.

Lecția 1- a doua parte

Pabongka Rinpoche

Vom învăța textul Lam tso nam sum, dar în special vom învăța înțelesul său și notele făcute asupra lui de către Pabongka Rinpoche.

Cuvântul Rinpoche înseamnă prețios, este un fel de titlu ce i se acordă acelui lama senior sau unui stareț sau celor ce au fost încarnările unor lama în vieți anterioare. Ei de la bun început sunt Rinpoche, din momentul când sunt identificați că ar fi reîncarnarea unui lama. Pabongka Rinpoche a fost reîncarnarea lui Changkya Rinpoche, tutorele împăratului Chinei cu două sute de ani înainte. Datorită ostilităților dintre Tibet și China, nu l-au denumit Changkya Rinpoche ci Pabongka Rinpoche și a trăit în secolul XX . El a decedat în 1941. Pabongka Rinpoche a avut un nume special Dechen Nying Po .

De –plăcere
Chen – mare
Nyingpo – inimă sau esență

Esența marii plăceri se referă la plăcerea lui Buddha, la plăcerea iluminării. Acela care este inima marii plăceri a iluminării. Pe scurt, se spune că este un iluminat. A fost un mare învățător, un profesor remarcabil. El și-a câștigat renumele în întreg Tibetul, și cu aproape doi ani înaintea morții sale a susținut o lecție, la care au fost prezenți aproape douăzeci de mii de oameni în Lhasa. Gândiți-vă că nu erau microfoane, se spune că avea acea capacitate de a-și proiecta vocea la mari distanțe. La acea lecție fusese prezent și Khen Rinpoche. Pe atunci era un tânăr de vreo 18-19 ani care era un mare năzdrăvan și care nu avea prea mare interes să studieze ci doar caută cum să abuzeze pe profesori. Când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche “ceva l-a afectat”, l-a afectat atât de mult că a început să învețe cu multă serozitate, devenind în final starețul mânăstirii Sera Mey.

Trijang Rinpoche

Printre elevii ce stăteau în mânăstire se afla și Trijang Rinpoche, ce fusese elevul lui Pabongka Rinpoche. El a fost tutorele și unul dintre profesorii actualului Dalai Lama, un om extraordinar și un iluminat. Khen Rinpoche a fost elevul lui Trijang Rinpoche. Trijang Rinpoche a fost prezent la această învățătură a lui Pabongka Rinpoche și a luat notițe, iar după notițele lui, a învățat Khen Rinpoche.

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin s-a născut în anul 1921 și a decedat pe 1 decembrie 2004. A intrat în meditație până pe data de 6 decembrie. Pe parcursul a cinci zile a stat în meditație, până când mintea lui a părăsit această lume. Dar data de 1 decembrie rămâne cea oficială.

Khen – este prescurtarea de la khanfu – stareț
Rinpoche înseamnă cel prețios.

Deci Khen Rinpoche înseamnă stareț. Nu a fost tot timpul stareț pentru ca a părăsit mânăstirea ca să locuiască în New Jersey. Cine era stareț se numea Khensur Rinpoche. Dacă aș fi mers la mânăstirea Sera Mey și aș fi întrebat localnicii de Khensur Rinpoche, ei ar vorbi de actualul stareț, pentru că toți stareții au același nume, de acea ar trebui să-i spun numele lui.

Geshe – este un titlu , care vine de la prescurtarea Gewey Shenyen
Gewey Shenyen – înseamnă cel mai bun prieten.

În tradiția yoghină se spune Kalyanamitra – porecla dată învățătorului.

În mânăstirile tibetane acest nume a devenit un titlu pentru cei care terminau toate studiile din programele acestora și care reușeau să treacă cu succes toate dezbaterile publice. Examenul final este unul dintre cele mai grele examene, asemănător cu a susține o teză de doctorat. Întrebările care se pun sunt foarte grele, iar cel examinat trebuie să răspundă corect la ele. Pot fi în ele o singură virgulă, care trebuie descoperită iar în timpul dezbaterii trebuie arătată contradicția din întrebarea pusă, pentru că ei, profesorii intenționat introduc discordanța.

Printre gradele de Geshe, există ceea ce se cheamă “terminat cu distincție” sau “excelență”. În fiecare promoție sunt doi care terminau cu brio studiile, primind numele de Hlarampa Geshe, cea mai înaltă distincție. După studii, ei erau trimiși la palatul Potala unde aveau contact direct cu Dalai Lama. Khen Rinpoche a fost Hlarampa Geshe.

Khen Rinpoche după ce a terminat Hlarampa Geshe, a trecut la Gyu Mey Tantric College, în care a devenit vice președintele colegiului, adică a fost candidat la funcţia de director. De asemenea, a fost candidat pentru a fi conducătorul curentului Gelugkpa, dar cu invazia chinezilor, cariera i s-a întrerupt. Venind în occident, nu a mai încercat să-și reînnoiască candidatura. Era foarte modest și a înțeles că misiunea lui este să predea Dharma în vest. În 1971 a ajuns în New Jersey. A plecat la Washington să învețe puțină engleză la universitate. Mai târziu s-a reîntors la Sera May pentru a fi stareț la rugămintea lui Dalai Lama, unde a rămas un an, dar datorită rugăminții elevilor lui, a revenit din nou în New Jersey.

Vom trece la numele lui de călugăr.

Lobsang – vine pe linia lui Je Tsongkapa ce fusese Lobsang Drakpa, adică conștiință nobila.
Tharchin –este numele pe care l-a primit de la profesorul lui, Trijang Rinpoche
Thar – înseamnă puțin sau sfârșit, la capăt
Chin – să mergi

Adică cine a ajuns la capăt. Cel care a parcurs drumul complet (cel care a desăvârșit calea complet).

Khen Rinpoche Lobsang Tharchin este cel care a scris introducerea acestei cărți.

Geshe Michael

A fost elevul lui Khen Rinpoche și a redactat cartea care cuprinde învățăturile primite de la Khen Rinpoche, după însemnările lui Trijang Rinpoche, după conferințele lui Pabonka Rinpoche care sunt de fapt comentarii asupra învățăturii lui Je Tsongkapa.

Geshe Michael a continuat să adauge notițe și comentarii, deoarece Pabonka a vorbit unui public care era la un anumit nivel de cunoaștere, pe când publicul din vest nu este deloc deprins cu astfel de cunoștințe.

Rezumatul „celor trei căi principale”.

Renunțarea

Renunțarea înseamnă dezvoltarea înțelegerii suferinței noastre și a celorlalți, lucru care implică mult studiu și observare. Renunțarea este un proces în care înțelegem suferința acestei lumi în care trăim, că nu există nimic care să ne ajute să ieșim din ea, și în același timp ne dezvoltăm aversiunea față de ea. Nu există nici un job sau o mașină, partener, prestigiu, carieră, diplomă – nu există nimic pământesc care să mă scoată din suferință.

Aspirația spre iluminare

Dorința de a ajunge la iluminare – este un sentiment esențial care vine din inimă, ce are ca aspect concentrarea tuturor energiilor în canalul central. În acest proces, profund și unic se deschide Chakra inimii, formându-se o altă legătură energetică cu ființele lumii. Iar când acest lucru se întâmplă, omul are sentimentul că din inima deschisă iese o lumină minunată spre toate ființele, simțind iubire intensă pentru ele. Are puterea de a vedea și de a simți toate ființele din univers în mod simultan ; el va ști că din acel moment, tot ceea ce va face este să-i scoată pe toți din suferință si că viața lui va fi dedicată numai și numai acelui scop.

În urma acestei mari iubiri pentru toți ceilalți – se creează o emoție care îl va domina toată viața, lucru care îl va face să se dedice complet ei. Orice acțiune sau activitate pe care o va întreprinde în viața lui, va fi dominată de iubire. Din acel moment va face orice pentru a scoate toate ființele din suferință.

Acesta va deveni un lucru esențial și decisiv ce îl va obliga să meargă pe făgașul iluminării.

Concepția corectă

Concepția corectă va transforma greșeala tragică și fatală care ne omoară, greșeală în care ne aflăm tot timpul. Această concepție (viziune) ne va ajuta să înțelegem de unde vin lucrurile, să înțelegem cauza și efectul. Care este cauza lucrurilor ? Oare faptul că eu copiez la examen îmi va aduce o notă bună sau nu?

Noi nu spunem că niciun lucru lumesc din viața noastră nu este important, ceea ce se întâmplă este faptul că vom începe să ne raportăm altfel la aceste lucruri. În locul scopului de a fugi după ele, ele vor deveni instrumente pentru a mă ajuta să ajung la iluminare și aceasta este cu adevărat o binecuvântare pentru copiii mei, a șefului meu și a oamenilor din jur.

Lam Rim – Etapele drumului spre iluminare

Je Tsongkapa a scris multe texte și printre ele, acesta este cel mai scurt, deoarece el cuprinde calea într-o formă mai concisă. Există și un alt text Lam Rim Chen Mo. Este cel mai cunoscut text și a fost tradus în trei volume.

Lam – înseamnă drum , cale
Rim – înseamnă etape
Chen Mo – mare

Adică Marea expunere a etapelor pe drumul spre iluminare.

La tibetani, pentru cartea care predă înțelepciune se folosește sufixul feminin Mo. Înțelepciunea este întotdeauna de gen feminin. Această lucrare cuprinde toate etapele, căi în ordinea corectă, într-un mod foarte detaliat, adică drumul care ne aduce la iluminare, să devenim Buddha.

Atunci când spunem Buddha nu ne referim la Buddha, Gautama Siddhartha ce a trăit în urmă cu 2500 de ani in India , ci ne referim să devenim iluminați.

Există o colecție întreagă de scrieri ce se denumesc Lam Rim. Mulți lama au scris Lam Rim, adică un ghid al diverselor etape pe drumul spre iluminare.

Primul care a scris a fost Lordul Atisha, care a trăit în jurul anilor 1100-1000. El a fost printre primii care au adus budismul in Tibet. El a fost indian și stareț al unei mânăstiri din India, chemat de tibetani să-i învețe budism. El deja era foarte în vârstă iar călătoria in Himalaia era foarte grea. Mult timp a refuzat să facă această călătorie, chiar și atunci când regele l-a invitat. În cele din urmă, a acceptat invitația și a pornit spre Tibet. El a fost acela care a început tradiția Lam Rim.

Trei nivele ale practicantului – cele trei aspecte

Fiecare Lam Rim este împărțit după trei niveluri de practicanți. Pentru că existau practicanți la niveluri diferite și învățătura era predată în funcție de diversele niveluri ale practicanților. Buddha însuși a predat în funcție de capacitățile diferite ale elevilor.

Primul nivel – practicantul cu un scop îngust.

Primul nivel al elevului este acela care a ascultat puțină Dharma, a învățat despre formele de existență ale samsarei și care începe să înțeleagă că viața nu a apărut odată cu nașterea lui și nu se va termina cu dispariția corpului lui. Și dacă viața lui nu se va termina după ce corpul lui va muri, atunci își va pune întrebarea: unde mă voi duce ?

Cum se va întâmpla ? Odată cu aceste întrebări, va începe să analizeze răspunsurile. Răspunsul nu este unul îmbucurător, pentru că majoritatea nu vor merge spre o existenţă bună. De aceea, toate aceste lucruri trebuie învățate și înțelese. Elevul va începe să spună: “nu mai vreau să mai merg în locuri de suferință, în lumile suferinde ale samsarei.” În inima lui, își dezvoltă dorința de a nu se mai naște în lumile inferioare, cum ar fi lumea animalelor, creaturi în infern, ca spirite flămânde – spirite care suferă foarte mult iar dacă nu vom face ceva, toate șansele noastre sunt să ajungem acolo, iar șansele sunt foarte – foarte mari.

Omul va fi determinat de frica din suflet și de dorința de a fugi de un asemenea destin. Acesta este sensul “practicantului cu un scop îngust“, scopul îngust fiind motivul de a nu mai ajunge la suferința lumilor inferioare. Scopul învățăturilor lui Buddha este acela de a evita această situație, de a evita această cădere sau nașterea in lumile inferioare. Marea majoritate a oamenilor ajung în aceste lumi – de aceea pentru cel care a învățat să fugă de ele, este o mare realizare spirituală.

Al doilea nivel – practicantul cu scop mediu.

În al doilea nivel (etapă) practicantul face încă un pas înainte. El continuă să învețe și să înțeleagă: acum că am evitat să mai ajung în acele lumi, acum că sunt om, șansele mele ca să renasc în corp uman în viața următoare sunt în continuare foarte mici. Este adevărat că în această viață am avut oportunitatea să trăiesc ca ființă umană, dar ce va fi după acea? El ajunge să înțeleagă că nu mai vrea să se reincarneze încă o dată ca ființă umană și că vrea să iasă din lumea samsarei, își dorește deja să ajungă la iluminare.

Aceasta este persoana care caută să iasă complet din suferință, să ajungă la Nirvana, să învețe care sunt cauzele suferinței și cum să le stopeze, dar va continua să rămână focalizat pe el însuși. El va spune: “vreau să învăț cum să nu mai sufăr”. Buddha a transmis acestei categorii de persoane, învățături potrivite. Aceasta este a doua etapă.

Al treilea nivel – practicantul cu scop înalt.

Acesta este nivelul cel mai ridicat. Elevul își spune: ok, am învățat cum să ies din suferință, dar ce va fi cu ceilalți? El va spune: doresc să învăț să ies din suferință dar, să-i scot și pe ceilalți din suferință. Acesta este cu totul alt nivel pe care Buddha l-a predat. De aceea, aceste învățături diferite ale lui Buddha pot produce confuzii, pentru că înțelegerea este una, scopul este altul.

Cel cu scop înalt va spune: vreau să ies, dar să-i scot și pe ceilalți. Noi spunem că acest drum este unicul de a ajunge la iluminarea completă a lui Buddha. Este adevărat că cei care sunt la al doilea nivel pot atinge Nirvana, dar este practic imposibil de a ajunge la iluminarea lui Buddha.

Cele trei probleme ale vasului

Pentru ca Dharma să fie înțeleasă și să aducă binecuvântare, elevul trebuie să fie interesat de ea și să aibă un comportament pe măsură. Dacă nu va fi interesat să studieze, mintea lui nu va fi în clasă.

În tradiția tibetană, există trei probleme care se manifestă la elev, care îi îngreunează înțelegerea. Tibetanii compară elevul cu un vas. Atunci care sunt problemele vasului ?

Prima problemă a vasului – el este inversat.

Dacă mintea noastră este precum a vasului cu gura în jos, atunci nu va conta cât va vorbi profesorul, nimic nu ne va intra în cap. Când se va întâmpla acest lucru ?

Atunci când elevul vine cu atitudinea “eu deja știu“. La acest lucru sunt câteva aspecte:

– cea mai rea atitudine este să se vină cu “deja știu” deoarece nu va fi nicio șansă ca să intre ceva. Profesorii noștri compară Dharma cu apa curată de zăpadă ce curge din vârful munților. Pentru ca Dharma să ajung la elev, el va trebui să fie scund precum nivelul mării, ghemuit, umil și pregătit să perceapă învățătura. Dacă el va sta așezat pe vârful muntelui, apa nu va putea ajunge la el.

Este foarte, foarte important, să nu veniți cu atitudinea că aveți știința, nu contează cât ați învățat, va trebui să puneți știința voastră la o parte. Nimeni nu ne va lua știința înapoi, ceea ce știți, știți. Este imposibil ca cineva să vă ia ceea ce știți, dar trebuie să veniți la lecție cu smerenie.

– a doua greșeală pe care o fac oamenii este aceea că fac comparații: în iudaism am auzit una, în creștinism am auzit alta, la profesorul budist am auzit alta. Sunt atât de multe teorii, metode și multe dintre ele extraordinare, dar dacă veniți tot timpul preocupați de a compara, nu veți pricepe mesajul. Este foarte important să nu faceți asta în timpul lecției ci să fiți deschiși pe parcursul ei, după lecție da, se poate investiga.

A doua problemă a vasului – vasul este găurit, are o gaură de scurgere.

Cu alte cuvinte – învățătura intră pe o ureche și iese pe alta. Elevul stă și nu este atent. Ce provoacă acest fenomen? Alte gânduri, este cu atenția distrasă și, sub influența a toate acestea – nici nu s-a pus întrebarea și deja el are răspuns. Răspunsul este înaintea întrebării. Încă nu există acea dorință de a căuta să iasă din suferință. De multe ori este bine să se înceapă cu o meditație scurtă, cu o conectare la suferință, la moarte, cu sfârșitul nostru și cum vom putea să folosim această viață în modul cel bun, iar toate acestea vor duce la atenție.

Vă invit să veniți la lecție și să vă puneți întrebările: care este sensul vieții mele? Ce caut? De ce sunt aici?

Dharma ne ajuta să ieșim din suferință, ne conduce la fericirea suprem a lui Buddha. Dar dacă nu venim cu dorința inimii, nu vom ajunge la toate acestea.

A treia problemă a vasului – vasul este cu gura în sus, negăurit, dar el nu este curat, este murdar.

Care este sensul acestui fapt? Se vine fără o motivație corectă. Se vine la o lecție de Dharma pentru a găsi un job. O cursantă s-a exprimat că vine să asculte Dharma ca să-și găsească un partener, după care a părăsit cursul.

Cei care învață Dharma, învață să-și rezolve problemele vieții, inclusiv de a-și găsi un partener, inclusiv deficiențele financiare sau tot felul de probleme. Orice problemă este o formă de suferință, de disconfort, de nemulțumire. Buddha a spus că orice problemă poate fi rezolvată și, bineînțeles că ele vor fi rezolvate pe drumul către fericire, dar nu acesta este scopul suprem.

Scopul suprem este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în punctul în care să învățăm singuri cum să ne eliminăm suferința, în scopul de a-i învăța același lucru și pe ceilalți, de a-i putea ajuta să ajungă în același loc.

Dacă motivația nu va fi cea corectă, valoarea lecției va fi limitată. Este ca și cum ați plătit 1000 de dolari și ați primit valoarea unui dolar.

Trebuie venit cu motivația corectă, de aceea se și spune în Refugiu și Dorință:

Până la iluminarea mea, mă refugiez

În Buddha, Dharma și Shangha.

Prin puterea faptelor bune pe care le fac

Să ajung la iluminarea completă

Pentru binele fiecărei ființe vii.