Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 10


Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Vom discuta despre două nivele ale realității:
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 6- partea A
Pentru a reuși pe drumul spiritual și ca să ajungem la țelul suprem (ultim), va trebui să cunoaștem cele trei căi principale. Calea în Budism se mai numește și “piatră de drum”.
Prima dintre ele se numește renunțarea. Cu alte cuvinte a renunța la a mai fugi după lucrurile lumești. A renunța complet este o mare realizare spirituală și foarte rară. Și pentru a ajunge la această realizare interioară avem nevoie de mijloace care să ne ajute, avem nevoie de a reflecta mult și de a face meditații.
a. Una dintre meditații am numit-o meditația “resurse și oportunități” sau “timp liber și belșug”.
b. A două meditație este meditația ”moartea și efemeritatea”
Aceste condiții (combinații) din punct de vedere karmic sunt aproape imposibile, probabilitatea este aproape de zero. Noi nu știm să apreciem aceste lucruri pentru că ne uităm la cei din jurul nostru și considerăm că totul este de la sine înțeles.
Trebuie înțeles că în istoria întregului univers toate aceste condiții sunt foarte rare. Și nu vorbim aici de istoria care a fost scrisă ci a întregului univers. Dacă am putea privi ființele din tot universul, am înțelege cât de incredibilă este viața pe care o avem. Și asta pe de o parte.
Pe de altă parte, această viață incredibilă pe care o avem este trecătoare, trece într-o clipă. Adevărul este că nici nu știm cât mai avem de trăit, să spunem 20, 30, 40, 50 de ani de acum înainte. Și asta este nimic față de cât timp ia ca să parcurgem tot drumul spiritual. Este nevoie de ani pentru a completa fiecare etapă a drumului.
Și fiecare etapă este necesară pentru a ajunge la țelul ultim. Scopul suprem este de a ajunge la corpul sublim a lui Buddha, un corp de lumină și o minte atotștiutoare.
În prima meditație sunt cuprinse 18 aspecte : ”8 oportunități și 10 resurse.”
A doua meditație este meditația asupra morții:
1. care vine cu siguranță. Cu fiecare clipă ne apropiem de moarte, clipă care nu se mai reîntoarce.
2. Nu avem nici o idee când ea se poate întâmpla (incertitudinea venirii ei), a momentului. Noi nu cunoaștem moartea decât în mod teoretic și atunci când se întâmplă altora. Nu suntem conștienți că, de când ne-am născut, purtăm cu noi semințele morții. Într-o bună zi corpul meu va deveni inert și fără conștiință, și adevărul este că nu am nici cea mai mică idee când se va întâmpla.
30 de secunde după ce vom închide ochii pe patul de moarte, tot ceea ce ne-a umplut viața va dispărea. Vom fi complet lipsiți de orice sens.
Sunt persoane care încă dinainte de a muri, își pierd memoria, nu-și mai recunosc familiile. Dar chiar dacă vom ajunge la acele momente cu mintea întreagă, totul va dispărea. Tot ceea ce a fost nu va mai fi și va veni o altă karmă.
Toată această lume de care suntem atât de captivați vine din inima noastră și în clipa morții se întoarce tot acolo. După moarte vom experimenta o altă karmă care nu va avea nici o legătură cu cea pe care am avut-o și asupra căreia nu am avut nici un control.
Atunci ce putem lua cu noi după ce vom muri? Afecțiunile mentale sunt singurele care vor veni după noi. Tot ceea ce vedem în jurul nostru sunt numai rezultatele karmei care a dat roade (ce s-a copt). Pe ele nu le putem lua.
Singurul lucru pe care îl putem lua cu noi sunt realizările spirituale care se exprimă prin controlul nostru karmic, sau prin creșterea șanselor noastre de a avea o karmă mai bună. Acestea le vom putea lua cu noi numai prin practica spirituală.
Khen Rinpoche spunea: „Dacă ar veni cineva și v-ar spune «În 30 de zile voi veni la voi acasă, vă voi jefui și apoi vă voi omori, dar nu vă spun când am să vin.» Ce veți face? Veți aștepta 30 de zile ca să vă puneți zăvor la ușă? Nu, imediat vă veți ocupa ca să vă asigurați casa.”
Khen Rinpoche întreabă: “Dar cu moartea cum stăm? Ea va veni oricum, nu știm când. Când ne vom pregăti [referitor] la ceea ce vom lua în curentul nostru de conștiință? Deci când ne vom pregăti pentru ea?”
Gânduri cum ar fi: “Am destul timp, o să învăț Dharma după aceea. Trebuie să mă îngrijesc mai întâi de afaceri, de familie”. Toate acestea vin din convingerea că aveți control asupra problemelor. De obicei spunem: “Ce atâta grabă?… Încet, încet… După aceea….” Adevărul e că nu avem nici o idee când va veni acel “când”, când va veni moartea.
Dacă vom face bine meditația asupra morții, conștientizarea că nu știm când ea va veni și că cel mai important lucru pe care îl avem este această clipă, ne va pătrunde profund.
Ceea ce fac acum este cel mai important lucru, pentru că, poate, nu voi mai avea încă o altă clipă. Poate că sună deprimant, dar adevărul este că toate aceste lucruri despre care v-am vorbit fac viața mult mai bucuroasă (mai plină, intensă), pentru că fiecare moment va căpăta un sens și va deveni important.
Voi începe să nu îmi mai pierd timpul cu prostii și îmi voi dedica viața celui mai important lucru pe care-l pot face.
În a șasea strofă se spune :
Care este criteriul de a ajunge la renunțare? Când nici o clipă nu ne vom mai gândi la plăcerile lumești și zi și noapte aspirăm spre libertate.
Suntem bucuroși când le avem și triști când nu. Noi nu înțelegem de unde vin acestea. Suntem tot timpul preocupați pentru a le obține și fugim de lucrurile care nu ne plac.
Toate aceste gânduri ne mână tot timpul. Trebuie să mâncăm, să locuim undeva. Avem familie de care ne îngrijim, avem de lucru ca să ne câștigăm existența și nu suntem captivați de Dharma. Ea nu este scopul vieții, este doar un mijloc de a ajunge la iluminare.
Toate aceste lucruri doar mă sprijină acum pe drumul meu spiritual, pentru că, chiar și aceia față de care am obligația să mă îngrijesc vor muri dacă nu voi ajunge la iluminare. Nu-i pot ajuta cu adevărat. Când le va veni clipa, nu pot face altceva decât să-i țin de mână și să-i iubesc. Ei oricum vor pleca. Eu nu-i pot ține.
Singurul mod în care îi pot ajuta este să merg pe drumul meu spiritual.
Am vorbit despre oamenii care îmbătrânesc, corpul lor slăbește, se îmbolnăvește, figura lor nu mai este ceea ce a fost. Oamenii nu se mai interesează atât de ei pentru că sunt senili, înceți și neinteresanți. Bătrânii nu mai sunt în poziții de putere cum au fost și deci nu mai prezintă nici un interes pentru ceilalți.
Aceștia încep să înțeleagă situația în care se află și încetează de a mai spera ceva de la această viață. Toate acestea se vor întâmpla oricui în mod natural. Deci, dacă nu veți ajunge la renunțare, veți ajunge la bătrânețe cu timpul și atunci va fi prea târziu, pentru că nu veți mai avea capacitățile fizice și mentale de a practica.
După cum am spus, majoritatea bătrânilor în momentul când încetează să mai spere la această viață, nu înseamnă că au ajuns la renunțare, doar se îndepărtează de ea; ei își îndreaptă speranțele către viața viitoare. Și atunci încep să meargă la biserici, să devină religioși, să se roage.
Dar de fapt ceea ce fac este același lucru pe care l-au făcut de o viață. Acum totul s-a terminat, dar va fi bine în viitor. Poate vor avea o viață viitoare mai bună și iarăși vor ajunge în același loc la sfârșitul ei, asta numai dacă au avut șansa să se nască ca ființă umană. Iar șansa este aproape egală cu zero.
Ceea ce vrem să dezvoltăm este “aspirația de eliberare”, de a ieși din samsara. Poate că acum suntem într-o situație bună, dar, mai devreme sau mai târziu, karma se degradează. Șanse nu sunt, va trebui să se sfârșească în samsara, cu excepția cazului în care vom învăța cum funcționează karma și cum să semănăm karmă ieșită din comun care să ne poată scoate din samsara. Vă aduceți aminte ce este samsara?
Samsara este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflăm într-un curent de părți impure.
Un element important al renunțării este de a reflecta și a aprofunda asupra a câtă suferință este în lume.
Sigur că nu ne place să ne gândim la aceste lucruri pentru că nu ne place suferința și lucrurile triste sau deprimante. Fugim de suferință dar adevărul este că lumea este plină de suferință.
Dacă deschidem televizorul, putem vedea câtă suferință este în întreaga lume și cât de multe forme are ea. Putem să spunem “Bine. Şi așa sunt prea mărunt să pot face ceva cu toate acestea… Mai bine nu mă uit.”
Într-un anumit sens este logic să-mi investesc energia în practică și nu de a sta demoralizat toată ziua. Dar până ne vom dezvolta renunțarea, va trebui să venim în contact cu suferința altora și în special cu a noastră ca să-mi pot deschide inima.
Când venim în contact cu suferința, poate fi foarte deprimant. Sunt oameni foarte sensibili care simt durerea și spun: ”Ce pot să fac în fața suferinței? Ce pot să fac cu toată durerea care este în lume?” Unii pot să o ia pe calea drogurilor, alții se sinucid pentru că au fost în contact cu suferința adâncă.
Nu pentru asta am venit să studiem. Aceasta este doar o primă etapă a drumului spiritual, după cum spun versurile ”zi și noapte în inima ta aspiră ca eliberarea să o obții”.
Dorința de eliberare nu se poate dezvolta dacă nu ne dezvoltăm aversiunea (dezgustul) față de această lume. Nu se va putea dezvolta dacă vom continua să sperăm în această lume, lucru care diminuează această dorință.
Datorită neînțelegerii lumii noastre, reacționăm greșit față de ea, de aceea continuăm să suferim. Dar Buddha ne spune că putem să sfârșim suferința.
Numai când vom înțelege vacuitatea, [doar atunci] vom înțelege realitatea în care trăim și ne vom putea elibera. De aceea Buddha ne-a învățat drumul către eliberare, iar dacă vom urma calea lui ne vom elibera.
Următorul subiect este karma.
Dar înainte de a intra să vorbim despre karma vom vorbi mai întâi despre reîncarnări (metempsihoza – termen filosofic care se referă la transmigrația sufletului, în special la reîncarnarea acestuia după moarte) pentru că este foarte greu de vorbit despre karma și despre posibilitatea de a înceta suferința dacă nu înțelegem continuitatea curentului de conștiință.
În școli ni s-a predat că energia nu se pierde ci se transformă și că totul este energie. Ni s-au dat demonstrații și acum credem că așa este. Dar nu ne-au predat nimic despre conștiință.
Ne-au spus că energia nu se pierde, dar nu ne-au spus că nici conștiința nu se pierde. Credem în faptul că energia nu se pierde pentru că am fost învățați, dar nu credem că, conștiința nu se pierde, pentru că acest lucru nu am fost învățați.
În tradiția noastră, se spune că mintea vine o dată cu corpul și încetează odată cu el.
Dacă stăm să ne gândim bine, nu avem nici o dovadă că acest lucru este corect. Mulți dintre noi sunt sceptici față de faptul că conștiința noastră nu se pierde. Cum știm că sunt sceptici? Prin faptul că nu păstrează etica morală ca pe ochii din cap.
Dacă am fi înțeles că, conștiința nu se pierde, că o purtăm cu noi în existența următoare – într-un alt corp, cu un alt nume, poate pe o altă planetă și că purtăm cu noi toate rezultatele karmice ale faptelor noastre, atunci am fi păstrat cu strictețe etica morală.
O explicație logică a continuității conștiinței
Copiii, când merg la școală, încep să învețe în clasa întâi, apoi trec la clasa a doua. Profesoara presupune că cel care învață în clasa a doua poartă cunoștințele pe care le-a primit în clasa întâi. În acest mod presupunem că purtăm în mintea noastră semințe. Adică ceea ce am învățat, a lăsat amprente în conștiință, și astfel putem să continuăm mai departe.
Deci într-un fel credem că, conștiința elevului din clasa a doua este o continuare a conștiinței a aceluiași elev din clasa întâi. Deci nu este nici o problemă să credem că există o continuitate, că există o legătură între conștiința mea de astăzi cu conștiința pe care am avut-o ieri.
Atunci care este problema? Problema este că noi credem că ea se întrerupe undeva. La început și la sfârșit.
Conform budismului, conștiința se conectează chiar în momentul în care sperma fecundează ovulul. Întrebarea este, ce precedă acest moment? Timpul poate oare să dispară? Timpul începe în acest moment dintr-o dată? Oare n-a mai existat nici o clipă înainte? Dacă a existat o clipă în conștiința mea, înainte de clipa actuală, atunci cum ar putea să nu mai existe nici o clipă înainte de momentul fertilizării?
Este adevărat că fătul nu a existat înainte de fecundație, dar noi nu ne referim la corp, ci la conștiință. Conștiința este cu totul altceva decât corpul.
Corpul este limitat în spațiu, pot să fiu doar într-un singur loc la un moment dat. Dar nu și conștiința mea, eu pot merge cu ea dacă vreau acum la Paris. Ea nu este limitată nici în timp, nici în spațiu, nu poate fi distrusă nici de foc și nici de bomba atomică. Conștiința nu poate fi atinsă.
Când cineva moare credem că dacă corpul este mort atunci și mintea este moartă. Dar corpul și mintea sunt două lucruri diferite.
Lama Dvora povestește că atunci când Khen Rinpoche a părăsit lumea, corpul a încetat să mai funcționeze din punct de vedere clinic. Nu mai respira, nu mai avea puls, și cu toate acestea cinci zile a rămas în meditație. Mintea lui încă mai exista în corpul care din punct de vedere medical era mort.
Cum s-a știut acest lucru? Corpul încă mirosea bine, avea culoare. Mintea continua să funcționeze. Mulți Lama au venit să-l însoțească în acest proces. După ce mintea a părăsit corpul, lama a fost incinerat. Lama Dvora-hla, spune că multe minuni s-au întâmplat după aceea, fapt care dovedește cine fusese Khen Rinpoche.
Știm atât de puțin despre minte.
Noi facem o greșeală logică când deducem că ceea ce se întâmplă cu corpul meu se va întâmpla și cu mintea. Nu avem nici o dovadă referitor la acest raționament logic.
Acum puteți să spuneți că nu v-am adus nici un argument logic asupra faptului că mintea continuă, dar nici voi nu puteți să-mi demonstrați că ea nu continuă.
Karma
Dacă este corect faptul că mintea continuă după ce trupul moare, atunci putem spune că și karma va veni după mine, iar forma pe care o voi primi va suporta consecințele faptelor făcute în trecut. Dacă am acceptat acest fapt, va trebui în continuare să aprofundez cunoștințele mele asupra procesului karmic, asupra mecanismului ei.
Amprente mentale
Dacă mă comport într-un anume fel sau spun ceva, sau mă gândesc la ceva, acestea fiind cele trei moduri de a mă exprima, toate aceste acțiuni vor lăsa amprente în conștiința mea. Este ca și când aș deține o videocasetă pe care se imprimă tot ceea ce fac, spun și gândesc.
Chiar și atunci când am uitat ceea ce am făcut, am spus sau am vorbit, mintea mea nu uită. Ea reține foarte exact orice faptă cu toate nuanțele ei. Și în principal motivația (motivul) din spatele faptei.
Dacă dau cuiva o bomboană, ce anume înregistrează mintea? Ea înregistrează faptul că am luat bomboana, am făcut câțiva pași și am întins mâna și am dat bomboana persoanei. Atunci ce va defini fapta mea ca fiind dărnicie? Ceea ce definește fapta este semnificația pe care i-o dau.
Toată acțiunea mea a fost să mut un obiect dintr-un loc în altul. Nu acest lucru este important, pentru că în permanență mutăm lucruri, corpul se mișcă. Dar când dăruiesc ceva, mintea mea înregistrează motivul. Iar 90% din faptă este motivația ei.
Este adevărat că majoritatea timpului facem lucrurile automat. Și rostul pentru care venim să învățăm este să mărunțim [să analizăm în detaliu] lucrurile, ca să nu ne mai comportăm automat. Și pentru aceasta va trebui să facem multe meditații analitice.
Cu cât vom progresa mai mult, cu atât vom putea încetini filmul vieții și în final vom înțelege realitatea pe care o trăim. În acest proces de învățare, reflecție și meditație, putem să încetinim timpul, pentru a putea observa exact ceea ce facem, cui facem, de ce facem și cum facem lucrurile.
Numai atunci vom avea șansa de a ne elibera din acest automatism care ne conduce și asupra căruia nu avem nici un control și care ne provoacă (ne cauzează) suferința.
Atunci când dăruiesc ceva și realizez în mod conștient sensul (semnificația) faptei, las în mintea mea amprente care atunci când vor da roade voi putea ajunge la iluminare.
În acest proces, de a dărui, sunt pe deplin conștient că acțiunea mea de generozitate, o dată, va reveni asupra mea în viitor și a doua oară că acționez spre binele tuturor ființelor, pentru că iluminarea mea va fi o binecuvântare pentru toată creația. Acțiunea mea va acumula dintr-o dată o karmă enormă, diferită de aceea pe care aș acumula-o atunci când aș acționa automat, doar din bunătatea inimii.
A dărui din inimă este un gest minunat, dar forța acțiunii este slabă, nu eliberează. Fapta va trebui să fie însoțită de înțelepciune pentru ca karma să devină intensă și să ne poată elibera.
Dalai Lama denumește “egoism iluminat”, deoarece egoismul se reflectă prin înțelegerea că acțiunea pe care o întreprind este o acțiune binecuvântată, eu sunt binecuvântată și toată creația este binecuvântată.
Acest lucru mă va ajuta să înaintez pe drumul iluminării. Numai când înțeleg acest lucru, fapta mea va prinde putere, iar dacă nu înțeleg, efectul unui act de generozitate făcut automat, va fi slab din punct de vedere karmic.
Semințele karmice
Orice acțiune lasă la sfârșitul ei o amprentă în curentul de conștiință. Noi denumim această amprentă – sămânță karmică, Bakchak (bag chags – བག་ཆགས) în limba tibetană. Câte semințe ca acestea există? 64 sunt într-o pocnitură din degete. Mintea înregistrează foarte repede, tot timpul.
Pentru a putea înțelege cum îmi lucrează mintea, va trebui să-i încetinesc ritmul și pentru asta ar trebui să mă izolez de stimulii externi, să ies la retreat prelungit. Procesul de încetinire a curentului de gânduri se petrece numai în meditație profundă, în concentrare focalizată.
Numai atunci putem experimenta și ajunge la înțelegerea interioară a modului în care mintea lucrează și lasă amprente. Până atunci nu avem nici o idee și totul va decurge automat.
Procesul de maturizare a semințelor
Toate semințele karmice pătrund în subconștient și funcționează ca un incubator. Perioada de dezvoltare poate să dureze o lună, un an sau chiar și mai multe reîncarnări (cicluri de viață).
Ele rămân în subconștient precum avioanele pe pista de decolare. Când le vine timpul să decoleze sau condițiile au devenit prielnice atunci semințele germinează (încolțesc). Procesul este exact ca cel din natură. Când pământul este bun, este soare, umiditate și după o ploaie bună, sămânța încolțește.
Ce înseamnă că sămânța germinează? Sămânța ne va determina realitatea. Adică ceva se va întâmpla în viața noastră.
Bakchak-urile răsar și ne creează realitatea. Fiecare eveniment din viața mea se datorează germinării semințelor.
Nimic nu există în viața noastră care să nu fie rezultatul germinării unei astfel de semințe, deoarece nu se întâmplă nimic fără o cauză. Și toate aceste rezultate împreună cu cauzele lor sunt semințele pe care le-am semănat în curentul nostru de conștiință, prin ceea ce am spus, gândit și făcut.
Majoritatea karmei este stabilită de gânduri
Accentul se pune în special pe ceea ce am gândit. De ce? Pentru că tot timpul gândim. Nu tot timpul spunem sau facem lucruri. Mintea în permanență gândește, iar fiecare dintre gânduri sunt înregistrate.
Dacă am avut un gând de generozitate – se imprimă generozitate. Dacă am avut un gând de a mă îngriji – se imprimă îngrijirea de sine. Dacă mă gândesc că “îmi sunt obligați” sau ”de ce sunt ei atât de enervanți?” – se imprimă ranchiună sau lamentare.
Cu cât mă voi plânge sau voi purta pică, cu atât mai mult îmi voi dezvolta tendința de a continua să gândesc în același mod. Aceste gânduri, când le vine termenul în viața mea apare un eveniment, acumulează energie. Adică ori voi deveni un ranchiunos ori mă voi afla într-o societate de oameni care nu știu decât să se plângă.
Cauza pentru care există podea sub picioarele mele este germinarea unei semințe. Ce fel de sămânță? Acea sămânță pe care am semănat-o atunci când am susținut sau am adăpostit pe cineva.
Faptul că nu pot să trec prin zid este numai din cauză că mintea mea este limitată. Pentru că dacă încep să cercetez peretele, voi constata că el este format din molecule și atomi. Și dacă mă voi uita mai adânc voi constata că totul este gol. Și cu toate acestea nu pot să trec prin el. Există oameni care și-au dezvoltat puteri paranormale și ei pot să străbată un perete sau pot să meargă pe apă, așa cum a mers Iisus. Limitarea noastră este doar în funcție de cât de pură este mintea noastră.
Am vorbit nu demult despre cele 5 agregate impure. De ce am un corp fizic care nu poate să treacă prin zid? Tocmai datorită acestor agregate care sunt impure. Este oare important să trec prin zid? Nu. Dar poate câteodată este important: în cazul în care ar fi cineva în spatele zidului care ar avea nevoie de ajutorul meu.
Toată lumea care ne înconjoară se datorează conștiinței noastre. Nu există nici un lucru fizic care să aibă o existență proprie de sine. Atunci când spunem “acest lucru este fizic” vom face din el zid prin care nu se poate trece.
Dar dacă l-am descompune prin analiză – nu am găsi nimic. Totul vine din minte. De ce mă pot mișca prin aerul din fața mea care și el este format dintr-un cumul de molecule și prin perete nu pot trece? Pentru că mintea mea face asta. Este doar germinarea unei semințe karmice.
Prima frază care deschide capitolul 4 din Abhidharma Kosha este:
Le le jikten natsok kye
Toată lumea mea (fizică, mentală, durerea, plăcerea, agresiunea, liniștea, copiii, oamenii, animalele, cerul, soarele) vine din karmă.
Cu cât vom înțelege mai bine esența (natura) minții, cu atât vom fi cu mult mai atenți la ceea ce semănăm (la acțiunile noastre), la ceea ce depunem în curentul nostru de conștiință, pentru că acest lucru va determina exact aspectul (calitatea) vieții noastre viitoare.
Și nu mă refer la viață din acest moment, pentru că ceea ce se petrece acum este rezultatul faptelor mele trecute, asupra cărora nu am acum nici un control. Viața pe care o trăiesc acum este rodul a ceea ce am semănat în trecut, iar acum pomul este deja aici. Atunci, ce pot face în prezent?
Singurul lucru este să înțeleg cum voi reacționa în prezent. Dacă cineva vine acum și ţipă la mine și știu că acest lucru se întâmplă pentru că în trecut eu am țipat la alții (și nu neapărat la aceeași persoană), și știu că în acel moment am lăsat o amprentă (bakchak) în conștiință, iar aceasta a decis să dea roade, adică aud că cineva țipă la mine, primul lucru pe care îl voi face este să nu mai țip la el.
Dacă persoana este supărată pe mine acum, iar eu mă voi supăra din nou pe ea, nu fac decât să mă asigur că în viitor va reveni iar în viața mea și va continua să fie supărată pe mine și să țipe la mine. Acesta este singurul mod în care îmi creez realitatea, adică modul cum (de exemplu) îl creez pe cel care vine și țipă la mine.
De aceea se spune că lumea pe care o trăiesc vine din karmă.
Lecția 6- partea B
Cele 4 legi karmice
1. Prima lege: karma este certă
Le ngepa
Ce înseamnă acest lucru? Numele este scurt dar are mai multe sensuri. La sfârșitul fiecărei fapte, împreună cu fiecare sămânță depusă în curentul de conștiință, rămâne și nuanța faptei, caracteristica ei. Cu alte cuvinte rămâne înscrisă și intenția cu care a fost făcută. Este exact lucrul care mi se va întoarce. Dacă am dat o bomboană și intenția mea a fost de a dărui, ceea ce se va întoarce la mine este dăruirea. Principalul în această acțiune este intenția.
Dacă am intenție bună și rezultatul va fi bun. Dacă intenția mea nu a fost bună, ceea ce se va întoarce nu va fi un lucru bun.
Deci primul sens este că o faptă bună va da rezultat bun, iar o faptă rea va da un rezultat rău.
Ce este bine și ce este rău? Este o întrebare foarte importantă. În budism, definiția faptei bune și rele este următoarea:
Cum voi ști că nu va fi bine? Nu-mi place când cineva țipă la mine? Dacă voi țipa la cineva, nu fac decât să mă asigur de un rezultat neplăcut.
Un alt sens pe care îl are cuvântul Ngepa este influența asupra vieții viitoare.
Ce stabilește viața următoare? În fiecare moment al vieții trăiesc rezultatele karmei. Datorită Karmei trăiesc în corp uman. Ce se va întâmpla în clipa morții? Unde mă voi duce? În curentul meu de conștiință există multe semințe karmice, iar una dintre ele îmi va determina viața următoare.
Atunci care dintre ele îmi va stabili existența viitoare? Va trebui să mă îngrijesc să am cât mai multe semințe bune, pentru a-mi crește șansa de a controla acest proces. Pentru asta va trebui să învăț cum ajung să-l domin. Dacă nu voi învăța, viața mea va fi stabilită după ruleta rusească.
Cuvântul Le Ngepa este legat de asemenea și de viața unde voi fi aruncat(ă).
Ce diferență este între 3 și 1? Primul este legat de ceea ce mi se întâmplă în viață, iar al treilea punct este legat de caracterele pe care le-am dezvoltat, înclinațiile mele de conduită. De ce fel de comportament am.
Patru reprezintă mediul înconjurător. Și el este un rezultat al karmei. De exemplu, se spune că un mediu poluat, este rezultatul comportamentului sexual neadecvat, a impurității sexuale. Această corelație provine de la o entitate luminată, pentru că numai ea poate să vadă acest lucru.
2. A doua lege: karma se amplifică, se intensifică, se mărește.
Le pel chewa
Ce înseamnă “karma se amplifică”? Pomul este cu mult mai mare decât sămânța din care a provenit.
Rezultatul este cu mult mai mare decât cauza.
De exemplu, m-am supărat pe cineva. Dacă nu am reușit să-mi curăț conștiința de acest sentiment, el va rămâne în incubatorul mental și cu trecerea timpului își va amplifica energia. Între timp am și uitat că m-am supărat. Ca rezultat, în viitor va apărea cineva care mă va agresa.
Dacă cel care mă atacă vine din mine, din semințele karmice, și eu îl voi omorî, în viitor va veni altcineva să mă atace. Și vor continua să vină atâta timp cât sămânța violenței este în mine. Cei ce mă atacă nu vin din exterior.
Lumea noastră nu vine din afara noastră. Ea vine din inima noastră. Noi o proiectăm, din karma noastră, din semințele noastre karmice.
Dacă am obiceiul să mă supăr sau să fiu potrivnic(ă) față de alții, voi experimenta oameni care mi se vor împotrivi. Se prea poate ca fapta să fi fost mică, neimportantă, poate că nici nu mi-am dat seama, poate nici nu am spus ceva, poate doar m-am gândit, dar sămânța ei deja va fi în curentul meu karmic, iar în viitor vor veni să mă agreseze.
Care este calea de a eradica războiul în lume? Unicul mod este să lucrăm în inimă.
Ahimsa este termenul pentru nonviolență.
Mă voi îngriji să-mi elimin orice violență interioară, pentru că violența nu vine din afară.
Dacă înțelegem bine faptul că vom experimenta efectul acțiunilor noastre din trecut, atunci vom depune toate eforturile pentru a prinde gândurile încă din fașă. De a prinde cât mai repede, de exemplu, gândurile agresive, de supărare, de gelozie, egoiste.
Este adevărat că este foarte greu să ne dăm seama imediat de cum își ridică capul pentru că nu suntem conștienți de ele. Întrebarea este cum vom putea să devenim conștienți?
Va trebui să învățam să medităm, pentru că cel care face zilnic meditație, își va dezvolta conștientizarea, va prinde repede. Va fi cu mult mai conștient de ceea ce se petrece în mintea lui, iar atunci va reuși să-și stăpânească gândurile și să le oprească. Suntem în permanență plini de gânduri negative, pentru că așa suntem obișnuiți.
Maestrul Shantideva spune în capitolul lui despre meditație: cine nu practică meditația, va fi ca cel care își vâră capul între colții leului, adică afecțiunile mentale, care pun stăpânire pe mine și nu eu pe ele.
Este ca o spirală. Un alt exemplu:
Dacă aș reuși să-mi prind repede acest gând, înainte de a-mi pierde bucuria, toate celelalte nu se vor mai derula. Acest proces este un pas important, dar asta înseamnă că încă mai am sămânța supărării în curentul de conștiință. Și pentru ca să o elimin va trebui să muncesc mai mult.
3. A treia lege karmică – dacă karma nu a fost făcută, nu vom vedea niciodată rezultatele ei. Sau nu vom putea vedea efectul seminței dacă nu am semănat-o.
Le majepa dang mi trepa
Dacă karma nu a fost făcută, nu vom vedea niciodată rezultatele ei.
Această lege spune că dacă nu am semănat, nici roade nu voi culege. Iar acest lucru ne dă multe speranțe, pentru că ne dă puterea în mâinile noastre.
4. A patra lege – Karma făcută nu va dispare de la sine.
Le jepa chu misawa
Cu alte cuvinte: semințele semănate, nu vor dispărea de la sine (singure).
Asta nu înseamnă că nu putem scăpa de ele. Pentru că dacă nu am avea posibilitatea să scăpăm de ele, nu am putea ajunge la iluminare. Buddha ne spune că există posibilități de purificare și au existat oameni care au făcut drumul indicat de Buddha și au ajuns la iluminare.
Deci există moduri, dar purificarea nu se va întâmpla de la sine. Dacă vom continua automat să semănăm semințele care vin din obiceiurile noastre adânc înrădăcinate în ignoranță, ceea ce oamenii spun “natural” și “omenesc”, atunci totul va continua în mod “natural” și “omenesc”, inclusiv bolile, bătrânețea, războaiele, foamea.
Dacă vrem schimbări, va trebui să ne schimbăm. Dacă vreau să schimb lumea, va trebui să încep să-mi schimb obiceiurile. Va trebui să mă schimb pe mine însămi, altfel nu vor fi transformări în viața mea. Toată lumea eu am creat-o.
Altfel spus: nu va fi nici o schimbare, dacă nu schimbăm nimic.
Fiecare gând mic va avea un rezultat, atât timp cât nu vom învăța să îl neutralizăm.
Cu toții purtăm cu noi stocuri imense de karma negativă. Cum știm asta? Dacă acceptăm faptul că, curentul de conștiință nu a început odată cu această viață, atunci și viața anterioară a existat, atunci și viața de dinainte de viață anterioară a existat. Cât de departe putem merge? Unde este începutul?
Dacă mintea nu a început odată cu această viață, atunci nici nu va exista un punct de început. Cu alte cuvinte am existat din totdeauna, din cele mai vechi timpuri, fără de început. Din punct de vedere logic, nu există nici un început. Dacă este corect faptul că a existat o clipă, înainte de atașarea conștiinței mele de fătul din uter, atunci în mod logic trebuie să fi existat și o altă clipă înaintea acestei clipe.
În concluzie, conștiința nu a avut niciodată un început, am avut nenumărate vieți, și de aceea purtăm cu noi un număr infinit de semințe mentale. Am trăit în orice formă de existență de animale carnivore sau de insecte. Cu toții am fost Einstein, sau Hitler.
Cu toții am fost și am făcut de toate, am strâns multe semințe negative. Iar legea spune că ele nu vor putea dispare de la sine.
În literatura budistă există povestea ”Nagarjuna și firul de iarbă”. Se povestește cum un demon ar fi cerut să i se taie capul lui Nagarjuna, dar că acest lucru era imposibil pentru că el era foarte pur.
Nagarjuna fiind un mare Boddhisattva și un sfânt, a fost de acord să-și dea capul demonului. El a început să-și cerceteze repede semințele karmice, și spuse: Am găsit una! Într-una din vieți am omorât o lăcustă care ședea pe un fir de iarbă, și singurul mod de a-mi lua capul este cu firul de iarbă.
Deoarece karma se amplifică din momentul în care omorâse lăcusta, acest lucru a făcut posibilă decapitarea lui Nagarjuna cu firul de iarbă. Și într-adevăr, cu ajutorul firului de iarbă au reușit să-l decapiteze pe Nagarjuna și să îl ofere demonului.
De ce a fost atât de greu să-l omoare pe Nagarjuna? Pentru că el reușise să se purifice de semințele karmice. Și noi putem învăța să le curățăm pentru că există metode de purificare. Dar înainte de toate va trebui să încetăm de a mai acumula karma negativă, iar după aceea să facem antidot. În cursurile 5 și 6 se învață despre toate acestea.
Maitreya
Se spune că Maitreya va fi următorul Buddha, el este o ființă divină care a ieșit complet din suferință și care și-a dezvoltat abilitați spirituale foarte înalte. Tradiția budistă spune că în era noastră vor veni 1000 de Buddha. Buddha Shakyamuni care a trăit acum 2500 de ani, a fost al patrulea. Deci Maitreya va fi următorul Buddha. Acest lucru nu se va întâmpla în viața noastră.
Maitreya este cel care a descris cele șase forme de suferință, sau șase tipuri de probleme umane.
1. Nu există nici o certitudine în viață.
Ngepa mepa
Incertitudinea ne provoacă teamă și frică, conștient sau inconștient. Într-un mod sau altul, ne temem tot timpul, pentru că nimic nu este cert.
Boddhisattva care a văzut vacuitatea, a depășit cu totul frica. Până când nu vom ajunge la această realizare spirituală, ne vom afla mereu în starea în care nu putem ști ce se va întâmpla mai departe.
De fapt, tot timpul acționăm sau decidem din această incertitudine: la dreapta sau la stânga? Mă căsătoresc sau nu? Nu știm.
2. Nu suntem niciodată satisfăcuți.
Ngompa me
În conștiința noastră, există un curent asemănător celui din adâncul oceanului, un curent de nemulțumire care curge tot timpul. Se află atât de adânc încât nici nu ne dăm seama de acest sentiment. Este ca și cum peștele din apă nu știe că se află în apă, deoarece nu a văzut și altceva. Tot timpul dorim ceva: dorim mâncare, trecem dintr-un loc în altul, dorim să cumpăram lucruri. De când ne sculăm dimineața, vrem ceva sau avem nevoie de ceva.
Mintea noastră jinduiește mereu. Aceasta este și cauza pentru care se spune că Samsara este lumea dorințelor, dorințele principale fiind mâncarea și sexul. În permanență râvnim după ceva, fie în mod direct, fie în mod subtil. Dorința este cea care ne conduce în viață.
Ce este rău în a dori? Nu avem liniște în viață. Tot timpul vrem mai mult iar acest lucru duce la suferință. Niciodată nu am experimentat măcar cinci minute din viață fără a nu dori ceva. Încă din fașă am început să dorim. Nu știm ce înseamnă liniște sufletească, plăcerea și fericirea din ea, pentru că ne trebuie mereu ceva.
3. În mod repetat, suntem forțați să renunțăm la corpul nostru.
Cu alte cuvinte, în mod repetat suntem forțați să murim, să trecem prin procesul morții. Marii înțelepți budiști spun că procesul morții – chiar și moartea în somn – este foarte dureros.
Suntem forțați să pierdem dintr-o dată totul, fără nici o putere de decizie, iar acest lucru este cumplit. Există o durere specifică morții, durere pe care am experimentat-o de nenumărate ori. Ea se află în subconștientul nostru dar nu ne-o amintim.
Dacă considerăm faptul ca am existat de nenumărate ori, și am strânge toate trupurile în care am trăit, muntele format din ele va fi mai înalt decât muntele legendar Meru.
4. În mod repetat, suntem forțați să trecem linia dintre viață și moarte (a ne naște)
Yang Yang nyingtsam jorwa
În mod repetat suntem forțați să intrăm într-un corp în care nu avem nici un control asupra lui.
5. Tot timpul urcăm și coborâm.
Viața noastră este formată din suișuri și coborâșuri.
În viață, începem să progresăm, ajungem în vârf și apoi regresăm. Până la o anumită vârstă, sănătatea este în floare apoi începe să se degradeze, energiile scad. Toate lucrurile din viața noastră se petrec în acest mod. Fiecare aspect din viața noastră, cum ar fi:
are permanent, suișuri și coborâșuri. Acestea sunt valurile karmei. Suntem în permanență conduși de forțele karmice, pentru că nu știm să le controlăm. Suntem târați de ele și neajutorați.
Aceasta este natura karmei. Gândiți-vă la karma ca la o energie ce ne împinge când în sus când în jos.
Am semănat sămânța, energia seminței o face să încolțească – vlăstarul se transformă în copac – după care copacul se usucă. Poate dura ani, dar în sine acesta este tot procesul. Atunci când sămânța a încolțit, ea dispare. Dacă vom folosi termenul de energie, energia seminței este de fapt energia cauzei care se transformă în rezultat, după care cauza va dispărea.
6. Parcurgem viața singuri și vom muri singuri.
Venim în această lume singuri. Pășim în această lume singuri. Chiar și dacă avem partener, și atunci suntem singuri. Este doar o aparență. Eu însumi acumulez karma și eu însumi voi suporta consecințele. Karma este individuală.
Eu nu voi putea niciodată să transfer altcuiva karma mea și nici altcineva nu va putea să-mi dea karma lui. Suntem mereu singuri și în special în clipele morții. Chiar dacă vom fi înconjurați de către cei ce ne iubesc, vom trece moartea singuri.
Fiecare din cele șase puncte formează subiect de meditație. În meditația analitică vor apărea păreri pro și contra, păreri despre cum aceste probleme lumești se potrivesc experiențelor noastre de viață.
Se povestește cum Avalokitesvara a mers să-l întâlnească pe Savari (după tradiția budistă el este considerat un mahasidha adică cineva care a ajuns la iluminare), dorind să-l scoată din suferință. Swahari și soția lui fiind prea ocupați cu lumea lor, Avalokitesvara începuse să le promită diverse lucruri, să-i tenteze.
Cum ei erau vânători, Avalokitesvara le spuse că ar dori să-i învețe să tragă mai bine cu arcul, să omoare mai bine. Cei doi soți au acceptat repede propunerea. „- Da, da, asta vrem să învățăm.”, au răspuns cei doi.
Avalokitesvara spuse: “Bine, vă voi învăța, dar mai înainte vreau să veniți să vedeți ceva” . El a început să împrăștie orez pe pământ, care se transformă într-o mandală (Mandala este reprezentarea lumii pure).
După ce Avalokitesvara făcu un gest miraculos, le spuse celor doi: acum uitați-vă din nou. Când se uitară, ei văzură Infernul și ființele din el. Cei doi au căzut cu fața la pământ și au început să-l implore pe Avalokitesvara să-i ajute să iasă din suferință.
Se spune că atunci când cineva se apropie de iluminare, un înger va veni ca să-i dea ultimul impuls. Aici se încheie discuția despre karmă și renunțare.
A două strofă a poeziei lui Je Tsongkapa:
Recunoștința este față de ocaziile minunate le care le avem.
Și pe drumurile celor victorioși conștiința s-a îndreptat,
Victorioșii sunt toți Buddha.
Ascultă cu mintea pură, prietene binecuvântat.
Înainte ca cineva să poată asculta:
– va trebui în primul rând să ajungă la renunțare, să fie dezgustat de suferința samsarică.
– și în al doilea rând, să dorească să înțeleagă care este alternativa samsarei, ce este iluminarea, de ce trebuie să aspire la ea atât de mult.
Je Tsongkapa spune cu alte cuvinte: „dacă ai ajuns la aceste două lucruri și începi să fii recunoscător pentru ocaziile pe care le ai, atunci vei putea asculta.
Oamenii se exprimă adesea: ok, poate va fi bine în viața următoare. Noi spunem că și în viața următoare vom avea aceleași necazuri. Pentru că dacă ne gândim bine, aceleași lucruri rele din această viață, de ce nu ar continua ele și în cealaltă? Încă nu înțelegem cum să ieșim din ea.
—————————————————————————
Tema de meditație:
meditează analitic asupra celor patru principii ale karmei.
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 5- partea A
Toată aceasta lecție este dedicată noțiunii de renunțare.
Ce este renunțarea? Renunțarea este dorința de a ieși din samsara. Să vorbim mai întâi despre ce este samsara.
Korwa
Korwa înseamnă roată sau samsara.
Dacă vrem să ieșim din samsara va trebui să știm de unde vrem să ieșim și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să înțelegem bine situația în care ne aflăm și pe care dorim să o părăsim.
Definiția samsarei este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflam într-un curent de părți impure.
Ce înseamnă părți impure? Vom vorbi în continuare despre “cele cinci agregate” – five heaps.
ཕུང་པོ་
Pung Po Nga
Deci cele cinci agregate. Fiecare dintre noi deține toate cele cinci agregate.
1. Primul agregat este agregatul fizic sau corpul fizic
Întotdeauna dăm atenție corpului nostru, ne îngrijim de el, îl spălam, îl îmbrăcăm.
Din punct de vedere dharmic, corpul are un singur lucru bun și anume el ne permite să ajungem la iluminare.
Faptul că ne-am născut In corp uman, [înseamnă că] am primit o șansă de a ajunge la iluminare. Dacă ne-am fi născut în orice altă formă nu am fi avut nici o șansă. Am trăit de nenumărate ori în toate formele de existenţă, chiar și ca oameni. Faptul că suntem încă aici dovedește că nu am ajuns la iluminare. Asta înseamnă că nu am profitat de ocaziile în care am avut corp uman sau chiar dacă l-am avut nu am îndeplinit condițiile necesare pentru a urma drumul spre iluminare.
2. Al doilea agregat sunt sentimentele
Simțurile se situează undeva între fizic și mental. Există sentimente ce sunt legate de corp și de simțuri și există sentimente/emoții ce țin de partea mentală. De exemplu unde se află supărarea? În partea mentală. De ce sentimentele sunt impure?
Impuritatea sentimentelor, chiar dacă sunt plăcute, vine din cauze impure. Și ele însele sunt cauzele ce conduc la rezultate impure.
Nu este ceva rău să ne simțim bine, dar noi nu știm cum să ne menținem emoțiile plăcute. Ele vin și pleacă, deoarece cauzele lor sunt impure și vin din karmă. Și chiar dacă este karmele sunt bune ele nu sunt și neapărat pure, deoarece ne lipsește înțelepciunea. În lecția următoare vom vorbi despre karmă.
3. Al treilea agregat este discernământul
Am trecut deja la minte, conștiință. Puterea de discernământ (facultatea de a discerne, de a aprecia) ține de partea noastră intelectuală. Facem distincție între lucruri: sunt lungi, sunt scurte, sunt albe sau negre. Asta este podeaua, ăsta este tavanul. Pe aici pot trece, pe aici nu pot trece. Puterea de discernământ ne permite să acționăm în această lume. In continuare vom prezenta agregatul patru și cinci, dar după tradiția budistă vom vorbi mai întâi de agregatul 5.
5. Agregatul cinci este conștientizarea sau conștiința
Mintea noastră este definită ca ceva transparent/clar și care știe. Trebuie să fim conștienți ca să putem experimenta ceea ce experimentăm, sau să vedem, să înțelegem, să simțim sau să discernem. Conștiința/Conștiența este partea cea mai abstractă a minții. În general nu înțelegem că trebuie să fim conștienți ca să conștientizăm, pentru că dacă primim o lovitura zdravănă nu mai suntem conștienți. Conștiința/conștienta, are acest aspect de a cunoaște.
4. Al patrulea agregat : factorii mentali – duje
Ce sunt factorii mentali? De exemplu adevărul, fapte, știința, supărarea, memoriile. În Abhidharma Kosha se vorbește despre 64 de factori mentali.
Cursurile denumite Lo Rik reprezintă o alta ramură a budismului tibetan în care se învață știința minții.
Dacă acestea sunt cele 5 agregate, unde mă aflu eu? În corpul fizic? Nu pot spune că mă aflu în corpul fizic pentru că am sentimente. Deci nu pot spune ca mă aflu într-unul din ele. În budism meditația de a găsi unde se află eu-l este foarte importantă.
Încercați să vă găsiți eu-l. Unde este? În corp sau în afara lui? Când spun ca am un corp, este ca și când eu aș fi în afara lui. În mintea mea se ascunde ideea precum eu sunt în afara corpului meu.
Atunci când spun “Am o mare iubire.”…. Când spun acest lucru este ca și când eu aș fi în afara acesteia. Deci dacă eu-l nu se afla în acest ansamblu de agregate, atunci întrebarea este unde este el ?
Lumea impură
Budiștii susțin că toate aceste agregate sunt impure deoarece ele vin din karma, iar karma, datorită ignoranţei noastre, este determinată de greșeli.
Toate faptele pe care le facem, vorbele pe care le spunem și gândurile pe care le gândim provin din greșeală. Ele toate sunt greșeli, până când vom vedea în mod direct vacuitatea. Până atunci ele vor fi întotdeauna greșite.
Va trebui să lucrăm foarte mult ca să ne purificăm mintea. Mintea noastră este impură deoarece este pătrunsă de ignoranță. Mintea nu înțelege realitatea în care trăiește. Atât timp cât va exista ignoranță, va exista și dualitatea “eu sunt eu și celălalt nu sunt eu” sau “durerea este a lui și nu a mea”. Și așa mai departe.
Tot ceea ce provine din karma se descompune.
Datorită acestor fapte, noi suferim. Toate aceste lucruri provin dintr-o percepție greșită a realității, din neînțelegerea realității și din reacțiile noastre la aceste neînțelegeri. De aceea ele sunt impure. Toate agregatele pe care omul le deține se vor descompune cu timpul și vor dispărea, deoarece karma prin definiție este ceva ce se descompune (dezintegrează):
Acest proces se întâmplă cu orice lucru din viață noastră:
Orice singur lucru din viață noastră, este un rezultat karmic, un val energetic ce vine, creste și în final se dezintegrează.
Prin însuși faptul că m-am născut, va trebui să și mor, deoarece toate agregatele sunt rezultate karmice și toate aceste lucruri care vin din karmă va trebui să le pierd.
Chiar și lucrurile bune pe care le-am făcut, va trebui să le pierdem. De aceea se spune că, chiar și acțiunea de a face bine în lume, dacă nu este însoțită de înțelepciune, este otravă.
Noi nu spunem să nu fim oameni buni sau să încetăm să mai fim buni. Dar dacă facem fapte bune fără înțelepciune, fără să înțelegem cum funcționează această lume a noastră, toate acestea se vor destrăma și ne vor menține în samsara. Vom rămâne legați de cele cinci agregate samsarice.
Iar acest lucru, prin definiție, îmi va aduce suferință. Le voi pierde pe toate pentru că sursa lor este karma.
Mahasiddha-ele, sunt ființe care au ajuns la iluminare și care și-au învins moartea. Ele știu cum să-și creeze în permanență plăcerea sublimă. Noi nu știm să facem asta pentru că nu înțelegem realitatea în care trăim. Puține lucruri pure există în viața noastră. Când întâlnim Dharma este una din rarele ocazii de a întâlni ceva pur, pentru că ea este cea care va începe să ne scoată din suferință.
Noi nu ne alegem karma, pentru dacă am fi putut să facem asta, nu ne-am alege o lume în care este război sau o lume în care există boli, cancer. Am fost constrânși să ne naștem în lumea în care trăim acum. În mod permanent, suntem forțați să ne naștem cu părți impure, cu cele cinci despre care am vorbit.
Nu eu am ales să mă nasc în acest corp, în această lume, cu părul șaten, să am părinții pe care i-am avut. Dacă îmi place cu ceea ce m-am născut înseamnă că am avut noroc, dacă nu, nu. Întrebarea este: Ce ne-a constrâns?
Răspunsul este Karma. Karma este aceea care ne constrânge. Faptele noastre din trecut și amprentele pe care acestea le-au lăsat în conștiința noastră, ne constrâng (ne forțează) să ne naștem în anumite forme și într-o anume lume. Nu avem nici cel mai mic control asupra acestor lucruri.
Realitatea în care trăim, noi am creat-o și nu știm cum să o controlăm. În mod continuu acționăm fără să avem nici un control asupra rezultatelor acțiunilor noastre, pentru că nu înțelegem mecanismul.
Fiecare parte din învățăturile Dharmei are rolul să ne redea controlul prin înțelegerea mecanismului karmic, cu alte cuvinte, de a ajunge la înțelepciune.
Cât de mult mă gândesc la a-l ajuta pe celălalt, pe parcursul unei zile? Ce procent din gândurile mele este dedicat ajutorului dat semenului meu? De multe ori putem ține minte gândurile bune, pentru că sunt atât de puține dintr-un ocean de gânduri pe care le avem In cursul unei zile. De exemplu: eu trebuie merg să mă spăl pe dinții, sau eu trebuie să-mi iau micul dejun, eu trebuie să cumpăr pantofi, și așa mai departe. Tot timpul mă gândesc la acest eu, eu, eu. Și poate pe ici, pe acolo apare vreun gând bun. Dar nici atunci nu înțelegem cine sunt “eu” și cine este celălalt.
Samsara este o stare care ne obligă să ne naștem, iar și iar, lipsiți de orice control, în cele cinci agregate impure. Aceasta este samsara.
De fiecare dată ne naștem într-o anume existență, ori într-un corp uman, ori într-o altă forma de existență fără să avem nici cel mai mic control asupra acestui proces.
Ce înseamnă să ne eliberăm din samsara? Când nu vom mai fi forțați să primim părți impure. Va veni ziua în care vom putea înțelege mecanismul și realitatea în care trăim, vom înțelege că ceea ce facem sunt cauze pentru rezultatele din viitor și, deoarece înțelepciunea noastră va fi profundă, vom scurta timpul dintre cauză și efect, și numai atunci vom avea puterea de a căpăta controlul asupra realității.
Exista oamenii care au ajuns să dețină controlul. Sunt Yoghini care au ajuns la realizarea înțelepciunii, la iluminare, și datorită marii lor compasiuni ei pot să aleagă să se reîncarneze în trup uman și să trăiască în samsara pentru noi.
Se spune că Dalai Lama este reîncarnarea Dalei Lama precedent, iar acesta la rândul lui este reîncarnarea celui precedent. Cu toții sunt ființe iluminate și, datorită marii lor compasiuni, au ales să coboare în samsara pentru a ne ajuta să ieșim din suferință. Toți Buddha fac asta. Ei vin mereu, chiar dacă lumea este plina de suferință. Și cu toate că au opțiuni cu mult mai bune, ei vin tocmai ca să ne ajute.
Renunțarea. Ce este?
Renunțarea este starea mentală de a nu mai dori condiția noastră samsarică, impură. A nu mai dori să cădem în cele 5 agregate impure.
Cu alte cuvinte, renunțarea este “a înțelege bine ce m-a adus în samsara și cum pot să previn în viitor acest lucru”. Și acest lucru este greu pentru că nu înțelegem ce este impur în samsara, iar pentru asta va trebui să învățăm.
Unde este samsara? Aici, eu sunt samsara.
Adevărul suferinței nu este la Buddha.
Eu însumi sunt o existență samsarică care realizează adevărul suferinței. Eu care am primit un corp care îmbătrânește, se degradează și moare, sunt adevărul suferinței. Corpul meu suferă, mintea mea suferă. Mintea care nu știe să fie în pace și în fericire. De aceea eu sunt adevărul suferinței.
Buddha nu poate să îmi ia toate aceste lucruri de la mine, pentru că dacă el ar putea, m-ar fi luat deja la el. Numai eu, prin înțelegerea a ceea ce m-a adus la aceasta situație, pot să încep să o transform. Și tot ceea ce Buddha poate să îmi ofere este înțelegerea cum voi putea face asta, înțelegerea de unde vine ea, că există un sfârșit, cum pot să o elimin și modul de a o elimina. Este tot ceea ce Buddha poate să facă.
Întrebarea este: De ce sunt în samsara și continui să rămân In samsara? De ce și în clipa următoare mă voi afla în samsara?
Un alt mod de a spune că suntem în samsara este că suntem prinși în lanțuri.
În aceste rânduri cine sunt “înlănțuiți în lanțuri”? Toate ființele. Toate ființele sunt înlănțuite. Ce le înlănțuie? Faptele lor din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, lasă amprente în conștiința noastră și ne creează karma. Toate aceste karme vor da rezultate, iar acestea vor fi cele care ne vor lega de un trai suferind. Și în felul acesta suntem forțați să ne învârtim, de nenumărate ori, într-o existență de suferință.
Ce spune Je Tsongkapa despre renunțare:
Toata lumea are necazuri, chiar și cei care reușesc și o duc bine. Lama Dvora povestește cum veneau oameni la Khen Rinpoche, fiecare cu problemele lui, și se plângeau.
El spunea: “Este imposibil să reparăm samsara. Asta este natura samsarei – impură. Este plină de suferință. Ceea ce trebuie făcut este să ieșim din ea”.
Când cineva înțelege asta, înțelege că nu are ce să amelioreze. De exemplu, am o mașină mai bună, dar într-o zi motorul mă lasă, sau pot mânca mâncare organică și corpul meu tot va continua să se degradeze și poate voi trăi un an în plus.
Rinpoche spunea: “Un singur lucru bun are samsara: mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față.”
Dar într-o bună zi samsara își va arata adevărata față, pentru că lucruri samsarice se vor întâmpla cu siguranță și atunci ori aceștia se vor trezi ori va fi prea târziu. Chiar și aceia care vin la lecțiile dharmice, își fac temele, meditațiile, cred că au mult timp la dispoziție, au familii, au serviciu. Ce este atât de rău?
Câteodată este nevoie de o palmă usturătoare pentru a ne trezi.
Cum am spus, suntem înlănțuiți de samsara: avem un trup care va trebui să moară, pentru că sursa lui este karma. Din karmă apar toate afecțiunile mentale.
De care lucruri vreau să mă îndepărtez? De cele 5 agregate, de samsara. Sunt oameni care suferă mai mult, alții mai puțin. Este imposibil să garantezi că nu se va întâmpla ceva data viitoare. Din contra, vor suferi mai mult decât acum. Buddha a spus asta.
El a spus că numărul ființelor din tărâmurile inferioare este cu mult, mult mai mare decât al oamenilor. Procentul oamenilor este infim față de numărul ființelor din celelalte tărâmuri, de aceea din punct de vedere statistic, șansa de a ne naște ca ființe umane este infimă și asta cu condiția de a înțelege acest proces.
Buddha a spus că șansa omului de a se renaște ca om, este infimă. În mod general se naște într-o formă de viață cu mult mai suferindă.
Dacă vom înțelege procesul karmic și vom începe să păstram integritatea morală, atunci vom avea șansa de a renaște ca ființă umană. Dacă ne vom lua refugiul, jurămintele, și le vom și ține, dacă vom păstra codul etic, atunci mai mult ca sigur nu ne vom naște într-o formă de viață suferindă în viața următoare.
Care vor fi condițiile în viață următoare? Nimeni nu știe. Vom acumula karma negativă? Nimeni nu știe. Cel care înțelege acest proces va spune “Nu mă interesează viață viitoare. Eu vreau să ies acum de aici, vreau să stopez procesul de reincarnare în samsara”.
Care este cel mai bun lucru pe care eu îl pot face pentru semenul meu? Să ies eu însumi din samsara și să-l învăț și pe el cum să iasă.
Așa cum eu am 5 agregate impure, așa are fiecare dintre noi. Toate acestea se datorează afecțiunilor mentale și a faptelor negative pe care le-am acumulat In trecut. Atât timp cât nu voi înțelege ce nu este pur în samsara și de unde vine suferința, nu voi avea nici o șansă să-mi dezvolt adevărata compasiune față de celălalt. Până nu voi înțelege cum de sufăr eu în samsara, nu voi înțelege nici cum suferă ei, iar atunci nu pot avea compasiune faţă de suferința lor.
Nu voi putea înțelege suferința celuilalt atât timp cât nu o înțeleg pe a mea.
Nu este un lucru ușor să înțelegi samsara, atunci când suntem în interiorul ei cu mintea care nu știe să gândească așa cum trebuie și care nu înțelege realitatea. Provocarea noastră este de a merge spre puritate cu trupul și cu mintea noastră impure.
Înțelepciunea transcendentală, înțelepciunea vacuității nu este o înțelepciune a cuvintelor. Este dincolo de ele. Perfecțiunea înțelepciunii transcende gândul și cuvântul. Cum putem noi să ajungem la o înțelepciune care nu o poți descrie în cuvinte? Ce șansă avem?
Pentru asta va trebui să primim îndrumările ființelor pure, iluminate. Singura șansă de a putea face asta este să ne bazăm pe învățătorul nostru și să ne deschidem inimile lui, pentru că el are cel mai important rol. Va trebui să fim devotați pentru că numai așa ne va fi transmisă înțelepciunea deoarece ea nu este ceva ce poate fi transmis prin cuvinte.
Cuvintele vor începe să învârtă roata, încep să creeze înțelegerea pentru a începe practica. Aceasta practică se va intensifica și mă va ajuta să primesc în mod direct înțelepciunea. Pentru acesta va trebui să ne bazam pe învățător, pe Buddha.
Ca să putem vedea puritatea învățătorului nostru, va trebui să facem multe acte de caritate semenilor noștri și atunci încet-încet ne apropiem de lumea lui Buddha, pentru că Buddha în permanență face fapte de binefacere. Și cu cât vom face mai mult asta vom atrage spre noi ființe de lumină, îngerii.
Se spune că ei sunt ca soarele ce luminează în permanență, dar dacă vom sta în umbra muntelui, razele de lumină nu ne vor putea atinge.
Atât timp cât nu vom face acte de binefacere, vom sta în umbra muntelui și nu vom absorbi soarele. Când începem să facem acte de caritate, vom începe să ne expunem luminii. Începem să atragem spre noi înțelepciunea și îngerii.
Cu cât faptele, gândurile și vorbele noastre vor fi îndreptate spre binefaceri, cu atât vom atrage spre noi forțele pure, care ne vor ajuta, pentru că ele există în permanență lângă noi.
Lecția 5- partea B
Două etape ale căi au menirea de a stăvili dorința pentru aceasta viață, două tipuri de meditații care au menirea de a stăvili dorința pentru aceasta viață.
Delnjor Dunche Nye Ka
O viață plină de resurse și oportunități este foarte greu de găsit. Este dificil să găsești viață cu resurse și oportunități așa cum avem noi. Dacă ne uităm la populația globului, care este peste 7 miliarde, suntem cu toții unici, speciali. A fi ființă umană este ceva deosebit, deoarece există în lume o infinitate de ființe. Uitați-vă câte furnici, pești, amibe sunt; sau ființe care nu sunt numai pe această planetă.
A fi ființă umană este ceva foarte, foarte rar.
Karma de a putea mirosi, de exemplu, karma de a putea vedea este foarte rară. Multe fapte de binefacere a trebuit să acumulez pe parcursul a milioane de vieți pentru a dobândi karma care să-mi permită să văd. Și nu oricine vede, chiar dacă este om. Karma de a deveni ființă umană este foarte rară.
În continuare voi prezenta lista de oportunități.
4. Nu ne-am născut creaturi în Infern.
În lumea zeilor traiul este foarte bun și tocmai pentru acest fapt, ființele ce le populează, nu au nici un motiv să iasă de acolo. Ele nu au nici un motiv să învețe și să facă meditații, pentru că totul este minunat. Problema este că această existență este [de asemenea] impură, pentru că ea este dominată de karma, determinată de legile karmice, iar atunci când ființele vor ajunge în infern, karma bună se va degrada.
După învățăturile lui Buddha, a te naște într-o astfel de lume nu este ceva plăcut pentru că este o mare pierdere de timp. Într-o astfel de lume va veni timpul când totul se va termina iar atunci aceste ființe vor suferi cu mult mai mult. Vor suferi In Infern.
Toate acestea sunt subiecte de meditație, pentru a ne întări convingerea și înțelegerea cât de rară este viața pe care o trăim acum. Pentru că majoritatea ființelor sunt ființele infernului și preta, adică spiritele flămânde. Foarte puțini sunt cei care se nasc ca ființe umane și cu mult mai puțin ca zei.
Și printre oameni, foarte puțini s-au născut într-un loc unde se predă Dharma sau există legislație. Și chiar dacă majoritatea oamenilor nu au deficiențe fizice sau mentale, au probleme și suferă nefiind disponibili la învățătură.
Dacă unim toate aceste condiții, ne dăm seama cât de specială și rară este viața pe care o ducem. Dacă ne uităm la populația unui oraș – Câți vin să asculte Dharma? – De aceea spunem că acest cumul de condiții pe care cineva le îndeplinește este foarte rar și greu de găsit. Pentru a avea toate aceste condiții, este nevoie de o karmă ieșită din comun.
Nașterea ca ființă umană este determinată de multiplele binefaceri acumulate, ceea ce va putea permite intrarea în lumea celor iluminați. Lumea zeilor are un singur dezavantaj, acela de a nu se putea practica tantra, pentru că zeii nu au toate componentele pe care le are corpul uman.
Au existat bodhisattva care au ajuns în lumea zeilor și care se rugau să se reîntoarcă la existența umană, care le putea permite ieșirea din suferință. Perioada de viață a zeilor este de 500 de ani. În ultima săptămână a celor 500 de ani, totul se termină. Încep să se zbârcească, să miroasă urât. Societatea este scârbita de prezenta lor. Ei înțeleg că toată karma bună pe care au avut-o s-a terminat și ceea ce le-au rămas este suferința, suferința Infernului. Pentru că ei în mod automat vor cădea în infern.
Poarta de ieșire din suferință este numai prin existența umană.
Datorită karmei noastre, trăim o viață deosebită, pentru că singura condiție de a ne naște ca ființe umane este comportamentul etic și moral pe care l-am avut în viețile trecute. Altfel nu ne-am fi născut ca oameni. Toți cei care îndeplinesc toate aceste condiții pe care le-am enumerat, sunt foarte puțini.
Maestrul Nagarjuna ne descrie cât de mică este șansa de a trăi viața pe care o ducem, el spune:
„Să presupunem că o broasca țestoasă trăiește în adâncurile oceanului și o dată la o sută de ani iese la suprafață ca să respire aer curat. La suprafața oceanului plutește un colac. Șansa ca această broască să iasă la suprafață și în aceeași clipă să scoată capul exact prin colac este șansa de a acumula toate condițiile pe care le avem față de toate celelalte ființe.”
Noi nu știm să apreciem aceste lucruri și ne irosim viața. Fugim după plăcerile samsarice și ne irosim toate aceste ocazii rare de a ieși din samsara.
Toate acestea sunt subiecte la care ar trebui să medităm. Să reflectăm asupra acestor ocazii și resurse rare pe care le avem și să nu le irosim degeaba.
Al patra strofă spune:
Este atât de greu este să găsim o astfel de viață, care într-o clipa va trece. Câți ani mai avem ca să gândim clar și să ne folosim de acest corp pentru a practica?
Je Tsongkapa spune în continuare:
Noi ne putem stăvili dorințele pentru deșertăciunile vieții, pentru că înțelegem că ne irosim energiile în goana după ele și [ele] nu ne pot salva. Datorită lor, acumulăm karma care din nou ne va forța să existăm în cele 5 agregate. Asta ne spune Je Tsongkapa.
De multe ori suntem conduși de speranțe. ”Voi merge să învăț la facultate, pe urmă am să-mi găsesc un post bun și voi putea să–mi cumpăr o casă frumoasă, să călătoresc.”
Dar între timp începem să ne pierdem puterile, corpul se îmbolnăvește, mintea ne lasă. Începem să-i pierdem pe cei dragi și speranțele încep să se diminueze. Și ajungem la vârsta când înțelegem că lucrurile nu sunt așa cum am fi dorit.
Majoritatea bătrânilor ajung să înțeleagă că nu mai au la ce spera în această viață.
Rolul nostru este să înțelegem toate acestea când încă mai avem timp, înainte de a ajunge la vârsta când nu vom mai avea ce face. Înțelepciunea este să înțelegem acum cum va fi mintea noastră peste încă 20 sau 30 de ani.
Chiar și cei care înțeleg aceste lucruri, ce fac? Își schimbă dorințele. Dacă înainte erau atașați de aceasta viață, încep să fie atașați de ideea “va fi bine”, dacă nu acum, poate în viitor sau în viața următoare. Și încep să meargă la biserici, să se roage. Bisericile sunt pline de oameni bătrâni care deja au înțeles că aici nu are ce să mai fi bine.
Ei încep să spere că poate în viitor va fi bine, poate în lumea următoare cu ajutorul lui Dumnezeu. Poate. Dar este același lucru, numai că ei transferă totul în viața următoare, pentru că în continuare speră la ceva bun în samsara.
Dar practic ei se referă la aceleași lucruri, numai optica li s-a schimbat. În loc de a mai căuta mâncare și sex în aceasta viață, le caută în următoarea. Mâncarea și sexul este ceea ce ne determină în viață. În esență, este același lucru. Aceasta nu este ceea ce se numește renunțare.
Renunțarea este înțelegerea că nu există nimic în aceasta viață care să ne satisfacă. Poate fi ceva de moment și trecător. Nu există nicio satisfacție durabilă, eternă.
Pot fi momente trecătoare în care să fim satisfăcuți, dar trebuie să înțelegem că:
Nu există nimic de care ne putem agăța, pe care să ne sprijinim, nu există nimic pe care îl putem păstra cu noi o veșnicie. Vom pierde totul.
Renunțarea este acea situație în care nu mă mai aștept ca samsara să se amelioreze ci să ies din ea. Renunțarea este dorința de a mă elibera din samsara.
Nu mai doresc nici aceasta viață și nici următoarea.
Deja nu mai fug după plăcerile vieții, pentru că înțeleg inutilitatea lor.
Despre tot ceea ce am vorbit până acum, resurse, oportunități și raritatea vieții pe care o trăim, formează subiecte la care trebuie să medităm. Nu este suficient numai să ascultam lecția și să ne facem temele ci trebuie să ne așezăm și să medităm acasă asupra lor.
Trebuie să ne așezăm pe perna de meditație și să începem să ne gândim: Ce oportunitate am în această viață? Cât de rară este ea? Trebuie să asimilăm toate aceste idei, pentru că altfel preocupările zilnice ne vor trage după ele. Iar când ne vom reaminti din nou va fi prea târziu.
Toate acestea trebuie asimilate pentru a ne putea schimba ordinea preferințelor noastre și pentru a ajunge la renunțare.
Al doilea tip de meditație este meditația asupra morții. Una dintre cele mai importante meditații budiste.
Spuneți!
Chiwa mitakpa
Deci al doilea tip de meditație este asupra efemerității lucrurilor, ele apar și dispar, asupra faptului că nu putem să păstrăm această viață. În budism se spune: “Viața este ca bula din spuma unui val“. Vine și pleacă.
Parcă ieri am fost băiat de 7 ani, iar acum am 50. Cum de au trecut acești ani? Într-o clipă! Unde sunt ei? Această oportunitate a trecut repede.
Meditația asupra morții cuprinde:
Acest subiect este tratat pe larg în seminarul Meditația asupra morții și eliminarea ei.
Poate că este deprimant și trist să vorbim despre moarte și bine că este așa pentru că este pasul pe care va trebui să-l facem ca să putem renunța la ceva de care suntem atașați.
Pentru a vedea dacă am ajuns la renunțare, va trebui să ne uităm cum ne trăim viața. Ce ne conduce în viață? În budism se numește “cele opt gânduri lumești”.
Este foarte important să le cunoaștem pentru că în general facem lucruri fără să ne dăm seama cum le facem. În meditație ne vom concentra asupra felului în care ne raportăm noi la ele.
În continuare voi prezenta lista cu cele opt gânduri lumești.
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Învățătorul potrivit, adecvat
În ultimul timp, mulți profesori vin și predau diverse cursuri. Pe de o parte este o binecuvântare, dar pe de alta ne derută deoarece fiecare predă altceva. Întrebarea este cum vom decide cărui profesor îi vom dedica timpul nostru? Deoarece în aceasta viață nu avem mult de trăit. Deci va trebui să verificăm pe cine îl vom alege ca profesor.
Este foarte important să știm cărui profesor ne vom deschide inimile, pentru că în momentul în care am decis, îi vom conferi toată puterea de a ne influența.
Lui îi vom dărui nu numai aceasta viață pe care o ducem ci și viețile următoare. Profesorul este cel care ne va îndrepta într-o direcție sau alta. De aceea, este foarte important să știm cum să-l alegem.
Desigur că alegerea este în funcție de cât suntem de puri și cât de pură este intenția noastră. Întrebarea este de ce trebuie să caut un profesor? De ce trebuie neapărat să am un profesor? Dacă eu caut să-mi măresc contul din banca voi găsi un anume profesor, dar dacă caut să ajung la iluminare și să fiu o binecuvântarea pentru toate ființele atunci voi găsi un alt profesor.
Întotdeauna un profesor va fi ca o oglindă a minții noastre. Cu cât vom fi mai curați și cu cât motivația noastră va fi mai pură ciu atât și profesorul nostru va fi mai pur.
În momentul în care ne-am “căsătorit” cu el, acesta va începe să reflecte exact ceea ce am eu în minte.
Întrebarea este ce voi face în situația în care mi-am ales profesorul și el nu se comportă în mod etic? În acest moment va trebui să înțeleg că el mă învăță. Profesorul va fi o lecție pentru mine. Asta înseamnă să fiu de acord cu tot cea ce va face? Nu, în cazul în care profesorul se comportă în mod contrar lucrurilor pe care mă învață, îi voi cere să-mi clarifice acest comportament al său.
Dar niciodată, niciodată nu voi renunța la respectul pe care îl am față de el, nu voi renunța la faptul că el este drumul meu spre iluminare și de a-l vedea ca fiind Buddha.
Iar acum acest Buddha se comportă ciudat cu mine. Bineînțeles că va trebui să-mi clarific acest comportament și este foarte important să fac asta, pentru că sunt cazuri când el se va comporta astfel ca să mă testeze. Va trebui să clarific care i-a fost intenția. Este foarte important. În cele din urmă, responsabilitatea este numai a mea. El este îndrumătorul meu și responsabilitatea mea.
Este foarte important ca în aceste situații în care deja am hotărât că el va fi profesorul meu, iar acum face ceva care nu-mi place, niciodată să nu-mi pierd respectul pentru el și nici vederea pură.
Cu alte cuvinte, am aici pe cineva pe care îl denumesc Buddha, care îmi vorbește de înțelepciunea profundă și acum se comportă ciudat și cu care nu sunt de acord – iar acest lucru va trebui să-l verific.
Ce vine să mă învețe?
Și ce îmi oglindește.
Dacă văd un comportament care nu este în ordine, poate este exact acel lucru pe care va trebui să-l verific la mine. Pentru că este exact ce el va face, el îmi va oglindi mintea.
Deci să-l întreb, da.
Să verific și clarific aceste situații.
Și niciodată să nu încetez de a-l respecta, sau să nu încetez să am încredere în corectitudinea lui. În momentul în care nu vom face asta, vom strica legătura, am murdărit-o și ne va fi greu în viitor să ne găsim un profesor.
Lama care își merită numele va împinge elevul spre progres.
Lama va demonstra tot ceea ce este nevoie pentru a ne promova. Iar acest lucru îl va face sub diverse moduri ciudate. Toți Lama se vor comporta astfel ca să ne trezească și să ne supună la teste. Cine se va descuraja cu ușurință nu va ajunge nicăieri.
De ce nu suntem încă iluminați? Pentru că mintea noastră nu este pură. Un Lama care are un nume vrednic de toată încrederea, ne va împinge și să facem față acelor situații care în mod normal, fugim de ele. El manifestă tot timpul acel comportament care să atingă coarda sensibilă a practicantului.
Se spune despre Khen Rinpoche, care avea la momentul respectiv vârsta de 80 de ani, că în ceremoniile pe care le conducea ar fi inversat ordinea rugăciunilor sau ar fi uitat o parte din ele.
La aceste ceremonii erau prezente multe persoane care practicau de ani de zile aceste rugăciuni și meditații. O parte din ei îi spuneau Lamei “Nu te supăra Rinpoche, dar am uitat cum se face”.
Alții care înțelegeau ce reprezintă un Lama spuneau ”Un Buddha nu se încurcă, el nu poate să greșească pentru că este atotștiutor. El este perfect. Dacă Lama este Buddha și a ales să modifice ordinea rugăciunilor, înseamnă ca acest lucru este o lecție pentru mine. Va trebui să trag o concluzie.”
Lama Dvora spune că a observat pe parcursul anilor că singurii care au progresat au fost cei din al doilea grup.
Până când nu-l vom vedea pe Lama ca Buddha, vom primi lucrurile pe care le spun în mod limitat și nu vor pătrunde adânc în noi (nu le vom putea asimila). Atâta timp cât vom spune “Ha! te-ai încurcat!” înseamnă că încă nu i-am dat puterea de a ne îndruma, L-am și coborât la nivelul de om normal.
Al doilea grup nu i-au făcut observație Lamei din respect și datorită faptului că pentru ei Lama este Buddha, iar Buddha nu se încurcă niciodată.
Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este doar o reflecție. Dacă vedem un Lama că face scandal, va trebui să ne verificăm comportamentul nostru etic. Este exact ceea ce el vine să ne învețe.
Noi nu putem “percepe” situația ca fiind scandal dacă nu ar exista în curentul nostru de conștiință, nu am fi avut cum să proiectam aceasta situație. Atâta timp cât mințile noastre sunt impure vor continua să apară situații (neplăcute) în viețile noastre.
Dacă toate acestea vor apărea din ce în ce mai puțin, este o indicație că practica noastră este corectă. Dacă practica noastră este bună, aceste situații se vor îndepărta fizic de noi.
În lumea lui Buddha există numai plăcere veșnică.
Dacă vom lua de exemplu agresiunea (conflictul)…
Dacă:
Toate acestea îmi arată că practica mea funcționează. Lama este catalizatorul (grăbește) acestui proces. El îmi oglindește mintea și îmi oferă posibilitatea de a lucra asupra mintii mele, de a mă antrena. Cu cât îl voi lua mai în serios și cu cât voi putea să-l văd ca Buddha, cu atât munca mea este mai serioasă.
Calea cea bună Ce înseamnă să fie Dharma autentică? Cum putem să știm care este învăţătura demnă de a ne investi timpul? Învățătura acesta este un subiect foarte important și mult dezbătut în scrierile budiste, de aceea ne vom ocupa de el în continuare.
Deci vine o persoană care predă Dharma și decidem să învățam cu el. Ce se poate întâmpla? Ori vom progresa ori nu vom progresa.
Adevărul trist este că dacă vom practica Dharma care nu este autentică, care nu vine de la o entitate iluminată, nu vom putea ajunge la cunoașterea interioară. Nu vom putea progresa pe drumul spiritual.
De aceea va trebui să învățam să discernem între învățătura adevărată și cea falsă. Examenul este: ce se întâmplă în timp?
Dacă nu se întâmpla nimic, adică practicăm 10 ani meditație și nu progresăm, continuăm să ne enervam sau suntem înconjurați de oameni care profită de noi, sau trăim într-o țară în care se duc lupte și așa mai departe, înseamnă sau că nu am progresat personal sau mediul în care trăim a rămas la fel.
Dacă se practică Dharma ce este autentică, ce vine dintr-o sursă pură, o practicăm după îndrumările profesorului, lucrurile vor trebui să se miște.
În măsura în care sursa Dharmei nu este pură, nu este autentică, practica “a încerca să scoți unt din ea” nu este corectă. Exemplul dat de scripturi este „a bate apa în piuă”.
Trei caracteristici ale Dharmei autentice
În continuare vă voi da lista celor trei calități pe care trebuie să le îndeplinească învățătura pentru a verifica dacă ea este autentică sau nu.
Sangye kyi sungpa
Cu alte cuvinte: învățătura trebuie spusă de către Buddha.
Mintea noastră este maleabilă, este foarte ușor de modelat și dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să o influențăm cu ajutorul învățăturii venite de la o entitate iluminată.
Noi care suntem dornici de învățături spirituale, suntem destul de inocenți și de aceea vom fi ușor de influențat.
Învățăturile lui Buddha.
Haide să vedem ce cuprind învățăturile lui Buddha.
Buddha a predat 50 de ani în India. El mergea din loc în loc și preda oamenilor. Învățătura lui era diferită, în funcție de publicul care se afla în fața lui. Buddha niciodată nu a scris ceva, și-a transmis învățăturile numai pe cale orală.
Elevii lui au avut abilitați spirituale și minți ieșite din comun, deoarece rețineau pe dinafară tot ceea ce spunea Buddha. Astfel învățăturile lui au trecut din gură în gură și mult mai târziu au fost scrise.
În multe din țările asiatice unde clima era foarte caldă, cuvintele lui Buddha au fost așternute pe frunze de palmier, dar cu timpul ele au fost devorate de termite. De aceea în aceste țări nu s-au putut păstra învățăturile lui Buddha și foarte multe s-au pierdut în timp.
Când Dharma a ajuns în Tibet:
Învățăturile lui Buddha au fost păstrate într-un mod ieșit din comun. Tibetanii au făcut mari eforturi pentru a le conserva. Mai mult de atât, ei au tradus manuscrise din sanscrită și au scris multe comentarii de ale lor (interpretări).
Așa cum s-au făcut eforturi în a canoniza Biblia, și tibetanii au făcut exact la fel.
Canonul tibetan
Vom vorbi în continuare puțin despre colecția de scrieri păstrate de tibetani.
1. Kangyur
Ka = înseamnă cuvânt, adică învățătura spusă de către Buddha.
După tradiția budistă când spunem „sutra” ne referim la lucrurile spuse în mod direct de Buddha. Se spune că au existat între 3000 și 4000 de sutre, dintre care au mai rămas numai 1108 scrise în tibetană.
Lama povestește că în templul Rashi Gempil Ling din orașul Howell dIn New Jersey unde Khen Rinpoche a predat, existau firide în perete în care erau păstrate scrierile ca o bibliotecă. Manuscrisele sunt scrise pe pergamente lungi, nelegate și așezate unul peste altul. Când sunt citite, foile se întorc în sus, una câte una. Fiecare este înfășurată într-o pânză specială ce se numește „pechia”. Toate scrierile Kangyur, în număr de 100 de volume, sunt așezate în acele firide de o parte și de alta. Aceste culegeri sunt originalele aduse de refugiații tibetani din Tibetul ocupat de chinezi.
Odată cu ele au fost aduse Tangka în care sunt reprezentate scene din viața lui Je Tsongkapa. Budhismul a ajuns în Tibet între anii 800 – 1200 după Cristos, din India, Nepal și Bengal.
Ce cuprinde Kangyur?
El cuprinde mai multe tratate precum:
Cuvântul sutra are două sensuri:
Prajna Paramita este o secțiune a sutrelor ce sunt centrate pe perfecțiunea înțelepciunii sau vacuitate.
După tradiția budistă, se spune că această secțiune a sutrelor au fost ascunse de către Naga la scurt timp după ce Buddha și-a părăsit corpul fizic și a trecut în Parinirvana. Aceste învățături au fost dăruite mai târziu maestrului Nagarjuna. Aceasta parte a sutrelor sunt cuprinse în Mahayana dar nu și curentul buddhist Teravada, curent din sud estul Asiei.
Cursul 6 este orientat pe Prajna Paramita iar cursul 9 pe Dulwa. Tantra nu se predă în cadrul cursurilor ACI, ea se predă după ce sunt terminate toate cele 18 cursuri, după care sunt încă 18 cursuri tantrice de învățat.
2. Tengyur
A doua colecție de scrieri sunt învățăturile ce nu au fost transmise direct de către Buddha ci de marii înțelepți indieni care au trăit la începutul primului mileniu. Ei au interpretat învățăturile lui Buddha sau le-au adus la o formă accesibilă pentru noi.
Buddha a vorbit unui public divers, în perioade diferite, de aceea sutra putea cuprinde mai multe subiecte care să fie potrivite acelora care ascultau.
După Buddha, oamenii au concentrat învățăturile pe un subiect cu o anume interpretare și același subiect cu o altă interpretare.
Deci sunt interpretări diferite destinate unui anume public. Ele sunt comentarii sau prezentări ce se bazează numai pe învățăturile lui Buddha, fără nici un fel de adaos. Aceasta colecție se numește Tengyur.
Ten vine de la cuvântul învățător adică Tonpa. Tengyur înseamnă învățătură transmisă de către comentatorii (interpreții) indieni, cuprinzând și comentarii ale comentariilor. Până la primul mileniu nu se scrisese nimic.
În primul mileniu a existat o generație întreagă de comentatori indieni renumiți precum:
În această colecție sunt 3400 de scrieri.
Capitolul 4 din Abhidharma kosha se ocupă de karma, subiect care formează cursul 5. Cursul 8 se bazează de asemenea pe Abhidharma kosha, curs ce prezintă mitologia budistă: De unde vin lucrurile? Ce înseamnă pur sau impur? Care este structura conștiinței noastre? În această carte se vorbește chiar și de psihologia budistă. Este prezentată felul în care înțelegem lumea, cum o percepem, cum reacționăm față de ea.
Cursul 2 și 6 sunt dedicate Prajnei Paramita.
Cursul 4 și 13 sunt cursuri despre logică. În aceste cursuri se vorbește despre ce înseamnă cunoaștere validă sau care nu este validă. Sau din cea ce cunosc despre lumea mea, pe ce mă pot baza? Sau pe ce nu mă pot baza? Cum înțeleg ceea ce înțeleg?
3. Sungbum
A treia colecție se numește Sungbum. Mult mai târziu de perioada marilor maeștri Indieni, India a fost invadată de triburi de moguli, de origine musulmană veniți din Iran. Ei au cucerit India și țările vecine producând distrugeri mari.
Au distrus mânăstiri, au ars biblioteci, au omorât călugări. Budismul în India a decăzut și, timp de aproape 800 de ani el a dispărut. În această perioadă budismul a pătruns în țările vecine. El s-a răspândit în Tibet, în China, în Japonia, în Korea dar nu și în India.
O perioadă lungă de timp nu au mai existat comentatori (analiști) indieni, pentru că budismul dispăruse din India, dar pe de altă parte budismul a înflorit în Tibet.
A treia colecție de scrieri Sungbum, cuprinde scrieri ale comentatorilor tibetani care au scris în tibetană și nu în limba sanscrită.
Dacă colecția Tengyur cuprinde scrieri traduse din sanscrită, Sungbum cuprinde manuscrise în tibetană. Numărul scrierilor creștea și este în continuă creștere pentru că sunt încă mulți Lama care adaugă în continuare scrieri.
De exemplu scrierile lui Je Tsongkapa aparțin colecției Sungbum.
Am vorbit mai înainte ce înseamnă Dharma autentică. Am spus că ea trebuie să fie transmisă de către un iluminat și v-am dat exemplu de scrieri care sunt cuprinse în canonul tibetan.
În mânăstiri se învăță ceea ce noi numim “Cinci mari cărți”. Ele sunt:
Acesta sunt cele cinci discipline ale științei budiste.
Ceea ce nu apare în această listă este Lam Rim, ce înseamnă Calea treptată spre iluminare, scrisă de marele Je Tsonkapa. Există o categorie (colecție) de scrieri ce se numesc Lam Rim pe care tibetanii le studiază dar în mânăstiri nu se pune accent pe ele. Noi vom alătura Lam Rim la lista de cărți ca fiind a șasea.
f) Lam Rim – adică scrierile despre calea treptată spre iluminare.
În Tibet se obișnuia să se învețe Lam Rim în afara mânăstirilor. Învățătorii le predau celor care nu erau călugări. De aceea se spune că este „calea pe care o învăță cei ce nu au timp să aprofundeze”. Cei care intrau în mânăstiri învățau în detaliu toate cele cinci cărți.
Pa este o extensie. Persoanele care învăță Lam Rim se numesc Lamrimpa, care dă cuvântului sensul “cei care învăță Lam Rim”. Cei care învăță în mod precis cu cele 5 cărți se numesc Tsenyipa, adică cei “ce învăță definiții”.
Cu alte cuvinte cei ce învăță în mod aprofundat și cei ce învăță în mod general.
Ne întoarcem înapoi la calitățile Dharmei, Dharma care să fie demnă de a ne investi timpul în a o studia. Am spus ca prima calitate este să fie transmisă de către un iluminat.
2. A doua calitate – învățătura transmisă fără distorsiuni
Pandite ten la pappa
Pandita înseamnă Înțelept.
Gândiți-vă că cineva modifică ceva, elevul la rândul lui va modifica altceva, și astfel pe parcursul a câtorva generații, învățătura va deveni de nerecunoscut. De aceea a trebuit să apară Je Tsongkapa care să reabiliteze, să curețe și să ordoneze aceste învățături.
Acest proces de reabilitare este necesar atunci când învățăturile sunt transmise pe parcursul a sute de ani. Și mai important este ca să vină un mare înțelept să le curețe de denaturările acumulate.
Multe sutre încep: “Așa am auzit odată…” ceea ce indică că Buddha a predat cele spuse. Trebuie înțeles că în vremurile lui Buddha elevii lui au fost străluciți din punct de vedere spiritual, iar ei au transmis exact ceea ce au auzit de la maestrul lor.
Pe parcursul vremii chiar dacă învățăturile au trecut exact, dacă ne uităm cum sunt ele gravate pe bucăți din lemn, sunt pline de scrierile tibetane, care au fost cu greșeli de scris, pentru că cei care gravau nu erau scriitori. Cum se știe acest lucru?
Pentru că apar cuvinte care nu se potrivesc în context. Geshe Michael a lucrat foarte mult la traducerile manuscriselor tibetane în engleză și s-a lovit în permanență de aceste greșeli. Dacă astăzi citim repede un text, lui i-a luat ore ca să fie tradus.
Exemple de denaturări:
Scopul Dharmei este să ne scoată din suferință și să ne conducă spre iluminare. Să învingem moartea, să ne scoată din orice suferință și să-i putem scoate și pe ceilalți din suferință.
Acesta a fost scopul lui Buddha. El nu a apărut în această lume ca să predea 50 de ani, străbătând toată India și să stea șase ani sub pomul bodhi ca noi să fim mai calmi. Scopul Dharmei este să devenim cu adevărat o binecuvântare pentru semenii noștri.
Deci am vorbit până acum despre două calități ale Dharmei:
3. A treia calitate este – Dharma funcționează, adică cei ce au practicat calea Dharmei au reușit să o realizeze.
Druppay tukgyu la trung dang rimgyi gyupa
Avem nevoie de dovezi că învățăturile funcționează, înainte de a ne dedica 10 sau 20 de ani din timpul nostru unor învățături pentru care, la urma urmei, să constatam că nu am realizat nimic.
Dacă nu aveți nici o dovadă că învățătura funcționează, nu merită să vă dedicați viața acesteia.
Acestea sunt cele trei calități ale Dharmei autentice.
Este foarte adevărat că există persoane diferite cărora li se potrivesc practici diferite. Nu orice profesor se potrivește oricărui elev. De aceea există și mulți profesori, fiecare elev își are profesorul lui și fiecare profesor își are elevii lui.
Buddha a predat multe aspecte ale Dharmei, cum ar fi aspectul îngust, aspectul mijlociu și cel larg. Buddha a predat multe feluri de meditații, sutre și tantra. El a transmis o gama largă și variată de învățături tocmai pentru diversele nevoi ale oamenilor.
Oameni diferiți cu nevoi diferite. Și nu numai asta. Nu fiecăruia i se potrivește Dharma deocamdată.
De aceea și există multe religii. Și este foarte important să existe religii diferite pentru că ele satisfac nevoile diferite ale oamenilor. Atâta timp cât există oameni pentru care creștinismul este benefic, va exista creștinism în lume.
Când creștinismul nu va mai fi un beneficiu, el va dispărea. Au existat multe religii care au dispărut cu timpul. Religiile există pentru că sunt mulți care progresează pe drumurile spirituale pe care acestea le oferă.
Este foarte important să înțelegem aceste lucruri. Lama Dvora a spus “eu ca practicant budist, trebuie să sprijin orice cale spirituală a oricărei alte persoane, pentru că în acest mod îmi voi crea karma, ca să ajung la acei învățători care să mă conducă pe drumul spiritual. Dacă mă voi împotrivi sau voi deranja practica spirituală a cuiva, nu am făcut decât să-mi retez drumul meu spiritual.”
De aceea este foarte important să respectăm multitudinea de drumuri spirituale și varietatea religiilor, chiar și varietatea curentelor budiste.
Cele trei calități ale unui elev bun
Am vorbit până acum despre calitățile profesorului și calitățile învățăturilor. Acum vom vorbi despre calitățile elevului. Cum trebuie să fie elevul ca să reușească?
Lista de calități este luată din manuscrisul scris de marele înțelept indian Aryadeva, maestru în subiectul vacuitate și al învățăturilor căii de mijloc – Madhyamika.
El a trăit după Nagarjuna, pe la începutul primului mileniu. Este considerat ca un mare Lama.
• Surne – elevul să fie imparțial, cu mintea deschisă. Adică elevul trebuie să vină fără idei preconcepute sau să înceapă să facă comparații.
Este foarte important ca el să se deschidă învățăturilor date de către profesor, învățăturilor date de către Buddha și să nu vină cu nici o prejudecată legată de ceea ce trebuie el să primească.
• A două calitate este Lo den
Elevul trebuie să fie o persoană care să înțeleagă ceea ce i se spune. Iar acest lucru este o condiție necesară care trebuie să o îndeplinească elevul. Puteți întreba: ce este cel care nu este inteligent?
Acestuia îi va fi greu să ajungă la iluminare în această viață. Cei care s-au născut
Nu oricine are karma extraordinară pe care noi o avem de învăța Dharma și de a o și înțelege. Este un lucru foarte rar.
Acest fapt este rezultatul multor binefaceri pe care le-ați făcut în trecut semenilor voștri. Pentru a ne elibera din suferință, avem nevoie de o gândire inteligentă pentru a putea examina lucrurile, avem nevoie de o gândire clară și de abilitate analitică.
Demonstrația trebuie începută din punctul în care cei doi adversari sunt de acord, altfel nu există o bază comună. Se începe de la un punct comun și se merge logic pas cu pas. Este foarte important ca în fiecare etapă să se verifice dacă cei doi sunt de acord cu cele spuse.
Dacă cei doi au ajuns la o concluzie logică, dar adversarul nu va primi concluzia pentru că ea contrazice idea lui preconcepută, atunci totul se va termina. Un astfel de om nu va putea să se elibereze de suferință. Cineva vine cu o idee, iar eu nu sunt de acord cu ea. Atunci începem să analizăm cu ceea ce suntem de acord.
Începem să întrebam: Cu asta ești de acord? Nu. Cu asta ești de acord? Nu. Pas cu pas mergem înapoi până în punctul în care cei doi sunt de acord.
De exemplu, amândoi suntem de acord că soarele răsare la răsărit dimineața. Din acest moment se merge în deplin acord până se ajunge la o concluzie. Dacă concluzia pas cu pas este contradictorie ideii preconcepute a adversarului meu și el nu o primește, nu mai am ce să fac. Nu mai pot să-l ajut.
De aceea este nevoie de inteligență pentru a analiza logic și de a fi dispus de a accepta concluziile.
Nu este ușor, multora nu le este ușor să facă acest lucru. Adică să mergi logic, să rămâi cu concluziile și apoi să le aplici în viața de zi cu zi.
3. A treia calitate este dun nyerwa
Elevul trebuie să aspire, să aibă acea dorință de a atinge înaltele obiective spirituale. Pot fi oameni deschiși la minte, inteligenți, care știu să asculte, gândesc logic dar care să nu fie interesați de spiritualitate. Dacă mergeți la facultăți veți găsi mulți ca ei, profesori geniali care sunt interesați numai de aceasta lume (samsara).
Deci elevul trebuie să dorească să se dezvolte spiritual și să ajungă să atingă obiectivele spirituale. Primele două calități fără de a treia nu sunt suficiente.
A treia calitate fără cele două de asemenea nu este suficientă. Fără să fii interesat de a progresa din punct de vedere spiritual, nu poți să urci pe drumul spiritual.
Unicul mod de a face un drum spiritual este de a fi interesat și pasionat în a-l parcurge.
Mai există un aspect al celei de a treia calități, și anume elevul trebuie să fie interesat și gata să depună efort pe drumul spiritual.
Uneori sunt situații când se depun eforturi mari. Lama Dvora povestește cum învăța la Diamond Mountain, un loc în mijlocul desertului, fără restaurante sau magazine, două wc la 100 de persoane.
Vara era sufocant de cald, iar iarna frig. Nu existau alte clădiri împrejur. Și asta făcea pentru ca era pregătită să facă orice efort când a înțeles care îi era scopul la care aspira.
O astfel de persoană care are toate aceste calități se numește în tibetană Nyen po nu, sau vas adecvat, cu alte cuvinte se transformă într-un ulcior în care se poate turna învățătura.
Ceea ce înseamnă cel ce are toate calitățile, lucru care va da rezultate și care îi va aduce binecuvântare.
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Je Tsongkapa
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Profesorul – poarta spre iluminare
Vom începe etapele spre iluminare.
Prima etapă – este profesorul, aceasta fiind etapa de bază în fiecare din învățăturile Mahayana , înțelegând că:
Nu există iluminare fără profesor , este imposibil să se ajungă la o cunoaștere profundă – fără profesor. El este poarta, Intrarea.
Subiectul lecției este :
Shenyen Ten Tsul
Este un subiect foarte mare ce apare în Lam Rim. Pabonka Rinpoche a scris despre acest subiect circa 100 de pagini. În Lam Rim, Je Tsongkapa a scris multe pagini despre rolul și importanța profesorului.
Acest studiu este foarte larg în Mahayana – Shenyen Ten Tsul.
Shenyen înseamnă profesor/învățător, In sensul de profesor spiritual.
Nyen – înseamnă prieten
She – este un cuvânt ce indică înrudirea, legătura de familie.
De aceea Shenyen îl vom traduce prietenul cel bun sau prietenul spiritual, el provine din cuvântul Kalyanamitra în limba sanscrită. Kalyanamitra înseamnă prietenul cel bun, dar Shenyen în tibetană, este mult mai mult, prietenul este ca o rudă de familie. Profesorul spiritual este cu mult mai aproape decât o legătură de familie.
Tsul înseamnă mod, drum (cale), sau metodă
Ten – rădăcina cuvântului în tibetană vine de la ceva care este legat de vindecare.
Ce faceți cu medicamentul? Îl folosiți, credeți în el. O parte din aceste sensuri intră aici.
Esența drumului spre iluminare – este comportamentul adecvat față de profesor.
Atunci când spunem Shenyen Ten Tsul – ne referim la profesorul spiritual, la modul în care:
Toate aceste înțelesuri legate de profesor intră în acest mic cuvânt Ten.
A te comporta în mod adecvat față de profesorul spiritual este prima etapă pe drumul spiritual și cea mai importantă. Ea este esența drumului.
Legătura strânsă dintre elev și profesor este esențială în practica spirituală, iar ea va decide totul.
Este foarte important să se creeze încă de la început relații bune cu profesorul, să se înceapă cu piciorul drept.
Se povestește despre Milarepa, care a fost elevul lui Marpa, că în semn de respect față de profesorul lui, i-a dăruit o cană frumoasă, dar goală. Se spune că acest gest i-a creat un mic obstacol în calea lui spirituală, trebuind să muncească din greu pentru a-l depăși.
Există karme subtile, ascunse de ochiul uman. Până când nu vom înțelege foarte bine karma, nu vom înțelege de ce ne apar obstacole pe drum.
Se spune că și această viață și cea care va veni, depind de această legătură. Dacă aceste relații sunt construite corect – ele vor putea conduce rapid spre iluminare. Acesta este motivul pentru care se pune accent pe acest studiu.
Dacă nu vom reuși să urcăm pe drumul spiritual, cine știe cât timp ne vom învârti prin Samsara. Deja am trăit și am suferit milioane de ere în Samsara. Și împreună cu mine, vor continua să sufere și toți cei cu care am relații karmice strânse. Ei depind de mine ca să-i scot din Samsara. Putem privi și invers. Cauza pentru care suntem încă în Samsara este că am făcut cu toții aceleași greșeli față de profesorii noștri spirituali pe care i-am avut, pentru că dacă nu le-am fi făcut am fi ieșit demult din Samsara.
Ce este Lama ?
Sensul cuvântului Lama in tibetană este
La Ma
La – înseamnă înalt
Ma – cuvânt care se folosește pentru a nega.
Adică nu este mai înalt ca el.
Un alt motiv pentru acest nume este că prima condiție vitală ca cineva să progreseze în mod serios pe drumul spiritual pentru a ajunge la iluminarea sublimă a lui Buddha, de a ieși din suferință și de a ajunge la fericirea eternă, este profesorul.
În întreaga istorie umană, nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să ajungă la iluminare fără profesor, pentru că noi nu știm cum să ajungem acolo. Dacă am fi știut, am fi fost deja iluminați. Este un loc neștiut. Drumurile de a ajunge acolo, nu sunt drumurile cu care suntem obișnuiți. De aceea profesorul este foarte important. Iar dacă vom putea înțelege acest lucru, vom avansa cu mult mai repede, pentru că vom da respectul și importanță îndrumărilor lui. În sanscrită cuvântul este Guru.
Guru înseamnă greu. Cineva cu mare greutate, având multă pondere în progresul nostru pe drumul spiritual.
Fără îndrumările unui profesor, niciodată nu vom putea ajunge la rezultate înalte in budism. Rezultatele nu se pot obține din cărți sau din înregistrări.
Învățăturile trebuie transmise direct, pe linia de descendență, prin profesori .
Nu veți putea îndeplini visul iluminării, dacă nu veți găsi pe acel prieten bun, pe Shenyen, pe acel lama, profesorul inimii voastre și dacă nu vă veți devota lui și nu-i veți da posibilitatea să vă îndrume pe drumul vostru. Dacă l-ați găsit deja, aceasta este o mare binecuvântare; acest lucru datorându-se numai meritelor voastre (a faptelor bune).
Deci viitorul vostru se va învârti în a-l găsi pe Shenyen, de a crea cu el legături profunde, acesta este sensul de profesor spiritual. Dacă lama este cu adevărat iluminat, lui nu-i trebuie nimic de la voi, singurul lucru pe care și-l dorește este să vă știe fericiți, să deveniți iluminați.
Şi cine este serios pe drumul iluminării, primul lucru și cel mai important este de a găsi pe Shenyen, profesorul Inimii pentru a-l conduce spre iluminare.
Întotdeauna au existat profesori spirituali, ne-au însoțit mereu pe drumurile Samsarei – dar noi nu am știut să-i identificăm pentru că nu am fost niciodată suficienți de puri. Problema nu este a lor, ci a noastră, pentru că suntem infestați, scufundați în ignoranță și mai ales pentru că nu ne respectăm legămintele.
Întrebare : Cum ne putem găsi un profesor spiritual?
Răspuns : Dacă ne vom păstra conduita morală.
Caracteristicile unui bun lama
Vom prezenta lista de calități ale unui lama, ce provine din Mahayana Sutra Alamkara (în sanscrită ). Ea este una din sutrele Maestrului Asanga primită de la Maitreya (următorul Buddha).
După cum se povestește, Maestrul Asanga a ajuns în paradis, iar acolo l-a întâlnit pe Maitreya, acesta transmițând-i multe scrieri minunate. Timpul în rai trece altfel.
Se spune ca Maestrul Asanga a petrecut în rai doar o singură zi, iar când s-a reîntors a constatat că trecuseră 500 de ani. Se estimează că el ar fi trăit aproximativ în anul 350 BC. Dar nimeni nu știe cu precizie. Deci Maestrul Asanga a primit de la Maitreya zece însușiri (calități), pe care ar trebui să le căutăm la un profesor.
Dulwa
Înseamnă – etică, disciplină, înfrânare. Aceasta este prima calitate a unui profesor. Cineva care își poate înfrâna mintea, și-a disciplinat-o, fiind atent la acțiunile lui. Mintea fiind sub controlul lui și nu invers. Dintre toate trăsăturile, aceasta este cea mai importantă. Și are legătură directă cu viața morală. Pentru a ajunge la acest nivel de control al minții, la acest nivel de etică, profesorul trebuie să-și păstreze legămintele pe care și le-a luat.
Există trei categorii de legăminte (jurăminte):
Prima categorie o reprezintă legămintele Pratimoksha
(acestea sunt trei legăminte legat de corp)
(acestea sunt legate de vorbire)
(acestea sunt legate de minte )
Aceasta este prima categorie de jurăminte care se referă la acțiuni de a evita rănirea celorlalți.
Înainte de toate trebuie învățat de a nu face rău cuiva, de a nu răni, de a evita provocarea suferinței, tot ceea ce afectează liniștea sufletelor noastre.
Acestea sunt legămintele eliberării, legăminte ce trebuie păzite cu foarte multă grijă.
Este următorul nivel, construit pe cel al legămintelor eliberării și este foarte divers.
Al treilea nivel de legăminte sunt cele pe care un lama trebuie să le păstreze cu sfințenie. Deoarece ele sunt secrete, nu vi le pot expune dar pot să vă spun că ele grăbesc drumul, permit finalizarea rapidă a drumului. Lama pe care-l căutați va trebui să fie maestru în toate aceste lucruri să le cunoască bine și să le păstreze bine.
Cum veți putea ști? Când cineva păstrează o etică pură îl puteți simți. Acesta este prima dintre calitățile pe care le căutați. Dacă lama nu duce o viață etică, el nu vă va putea ajuta să ajungeți la iluminare.
Cum arată el ? El poate fi de o 100 de ani, poate fi de zece ani, poate fi călugăr sau nu, poate fi budist sau nu. El poate apărea sub orice formă Buddha poate apărea în fața voastră în forma care vă este cea mai potrivită. Iar atunci când el va apărea, veți ști în mod sigur.
Shiwa în sanscrită este Shanti, ceea ce înseamnă calm, liniște, pace.
Sensul nu este că lama trebuie să fie un om calm ci că el trebuie să fie foarte avansat în practica meditativă.
Nyer Shiwa
Nyer este un cuvânt care subliniază caracterul, înseamnă foarte, adică foarte lIniştit.
Sensul este că Lama și-a dobândit abilități în practicarea înțelepciunii. Nu ne referim la faptul că Lama a perceput vacuitatea în mod direct, ci că el are o înțelegere temeinică și profundă a vacuității.
Yunten hlakpa
Yunten înseamnă calități bune
Hlakpa înseamnă în plus, din cale afară, calități excesive.
Sensul este că profesorul trebuie să aibă calități spirituale înalte pe care să le prețuiți și să le apreciați și pe care le-ați dori să le aveți și voi. Pe scurt, profesorul care să aibă ce să vă învețe. Dacă el nu are aceste calități, el nu va fi un bun profesor.
Depune efort mare în practica lui și în a-și îndruma elevii
Tsun Che
Tsun Che – înseamnă că face eforturi mari, adică profesorul își dedică întreaga viață pentru două scopuri :
– îndeplinirea necesităților lui,
– îndeplinirea necesităților celuilalt
Acest profesor își dedică toată viața în scopul de a ajunge la iluminare, de a se scoate pe el însuși și pe celălalt din samsara. Cele două scopuri sunt el însuși și celălalt.
Sensul cuvântului efort nu se referă la munca grea, pentru că nu orice muncă grea duce la iluminare. Sensul este că el face mari eforturi de a ajunge le iluminare, adică își dedică viața pe drumul iluminării. Întreaga lui viață se învârte in jurul celor două scopuri, pentru el și pentru celălalt, simultan.
Lung Gyi Chuk
Chuk – inseamnă bogat
Lung – transfer, a transmite.
Sensul este că profesorul are multe cunoștințe sau este bogat în științele scripturilor.
Cel trei coșuri
Vom vorbi în mod specific despre Tripitaka – cele trei coşuri.
Toate învățăturile budiste sunt cuprinse în trei coșuri :
În tradiția budistă, atunci când ne referim la Lung, ne referim de fapt la Tripitaka.
Pentru că suntem in Mahayana , mai există și
Cu alte cuvinte, profesorul trebuie să aibă cunoștințe vaste în toate domeniile:
Acestea sunt cele trei practici remarcabile (trei antrenamente), pe care un profesor le cunoaște și le poate preda.
Denyi Rabtu Tokpa
Tokpa – înseamnă înțelegere
Rabtu – mare, foarte mare
Denyi – în engleză suchness, adică astfel/așa, referirea aici fiind vacuitatea (adevărata natură a realității)
Unul dintre epitetele date lui Buddha este Tathagata adică cel astfel plecat, cel care a plecat astfel.
În tibetană
Deshin Shekpa
Are sensul Cel plecat astfel
Dewar Shekpa
Înseamnă Cel ajuns la plăcerea supremă
Aici cuvântul Denyi se referă la vacuitate; cel ce are o înaltă înțelegere a vacuității, desigur că este mai de preferat profesorul care a experimentat vacuitatea.
Cum putem identifica pe cel care a experimentat vacuitatea?
Cum putem ști cine a perceput vacuitatea?
Omul care a perceput în mod direct vacuitatea, nu va poate spune acest lucru pentru că există un legământ de a nu minți în legătură cu realizările spirituale.
Etica budistă spune că nu trebuie să vorbim despre acestea. De aceea trebuie mers pe ocolite.
Nu veți ști cu siguranță, dar vă vor fi de ajuns următoarele semne:
– verificați felul în care predau învățăturile
– oare se contrazic în învățături?
Dacă ei se referă la ceva ce este contrar experiențelor voastre – din capul locului nu îi veți crede, nu este așa? Dacă știți că portocala este portocalie, iar ei vor spune că este albastră – desigur că nu veți merge după ei. De aceea veți căuta contradicții; fie că sunt legate de cunoștințele personale, fie de scripturi sau în ceea ce spun.
Dacă profesorul nu va pune accent în explicațiile lui asupra karmei și a vacuității, pe comportamentul etic, înseamnă că nu înțelege vacuitatea.
Dacă înțelegem bine karma și vacuitatea, înțelegem că tot ceea ce se va întoarce asupra noastră va fi în funcție de modul în care ne-am comportat etic său nu.
Dacă acest profesor este serios pe calea lui pentru a-i scoate pe ceilalți din suferință, atunci el va trebui să fie capabil să explice foarte bine și să pună accentul pe etică.
Dacă veți auzi pe cineva explicând că nimic nu contează și nu trebuie păstrată etica, fugiți de acolo ca de foc.
Acest lucru este periculos, este nihilism, provoacă suferință, este un semn de ignoranță crasă, de neînțelegere.
Ma Ke Den
Ma – înseamnă a spune, a exprima, a preda. În sanscrită Bashika adică a declara, sau a preda
Ke este prescurtarea de la Kepa – înseamnă maestru sau calificat, o persoană talentată.
Den – ce are
Deci profesor competent, bun, ce știe să predea. Despre ce este vorba?
Profesorul cunoaște bine fiecare elev al său. El este capabil să predea în funcție de diversele nivele la care se află publicul.
Unul din rolurile profesorului este acela de a împinge elevul înainte, dar nu foarte tare.
În afara abilităților unui profesor de a-și distinge elevii și de a merge în ritmul corespunzător elevului , mai există următoarea calitate:
Tseway Daknyi
Tsewa – înseamnă iubire, este unul dintre cuvintele pentru iubire.
Împreună înseamnă întruchiparea iubirii în sine sau el este iubirea întruchipată. Sensul aici este motivația profesorului.
Care sunt aceste motive ale unui profesor ?
Singurul motiv al unui învățător spiritual, este acela că vă iubește, dorește să vă vadă că reușiți pe drumul spiritual și că nu vă mai irosiți viață în samsara; de a vă folosi de viețile voastre atât de rare pentru a ajunge cât mai repede și mai ușor la scopul final, absolut.
Dacă este demn de numele lui, el nu are nevoie de considerație, de bani, de faimă. El nu este interesat de problemele materiale, el nu se refugiază în samsara. El nu are nevoie de toate acestea. Singurul lucru care-l motivează este iubirea. Dacă omul va simți că cineva îl exploatează, va fugi rapid.
Kyowa Pang
Sensul cuvântului Kyowa este dispreț, dezgustător.
Pang – abandonare sau renunțare
Deci Kyowa Pang înseamnă a renunța la dispreț.
Înseamnă a nu renunța la elevii care s-au rătăcit pe drum. El nu obosește. Dacă va trebuie să se repete de cinci ori, o va face, dacă trebuie de o sută de ori, el va repeta. Profesorul nu-și dezvoltă disprețul.
Profesorul care a parcurs drumul, înțelege unde se află elevul și va avea multa răbdare cu el. El nu va renunța la elev, deși câteodată elevul este încet.
Uneori modul cel mai eficient de a împinge elevul este să i se spună: pleacă! Și asta nu pentru că profesorul are Kyowa, ci pentru că este singurul mod adecvat acelui elev. Sunt cazuri extreme când profesorul va spune elevului: pleacă de aici! Lucru care provoacă mare durere profesorului.
Lama vă iubește și tot ceea ce își dorește este să vă aducă la iluminare. El își dedică întreaga viață pentru asta. Nu are nici un alt motiv ca să rămână în samsara, doar să vă aducă la iluminare.
Cum putem păstra un lama
A întâlni pe Shenyen înseamnă că sunteți genii pe drumul Dharmei, aceasta datorându-se numai binelui enorm pe care l-ați făcut.
Înainte de a-l întâlni, multe veacuri a mers după voi, v-a urmărit, dar nu l-ați putut observa, identifica. Și dacă l-ați găsit, sunteți genii.
Și dacă v-ați găsit lama, va trebui să aveți grijă să nu vă părăsească.
Ne rugăm profesorului: Nu mă părăsi! Continuă să-mi predai! Vino la mine!
Îl vom păstra în inimă. Rugăciunea noastră ca lama să rămână cu noi lasă amprentele de a nu-l pierde.
Este foarte important de a le cere in inima noastră să rămână cu noi, de a le cere învățătură.
Există o poveste celebră în tradiția budistă. Se spune că Buddha era pe cale să părăsească aceasta lume și să treacă în Paranirvana. Buddha i-a spus unuia dintre discipolii săi că dorește să plece. Acesta îl iubea foarte mult pe Buddha și deveni atât de trist încât nu-i trecu prin minte să-i ceară lui Buddha să rămână.
Se spune că există o listă întreagă de mari prostii care s-au făcut în Dharma, una fiind de a nu cere lamei să rămână cu noi.
Modul cel mai important de a păstra un lama, atunci când l-ați găsit, este să-l apreciați și să-l prețuiți cât puteți. Shenyen este poarta spre iluminare, este cheia, este întregul vostru univers.
Dezvoltarea aprecierii voastre față de lama este în funcție de cât ați practicat. Este ceva care se va dezvolta treptat, în mod natural, deoarece practica voastră se dezvoltă treptat, realizările voastre, înțelegerile vin treptat și nu deodată.
Este foarte important să meditați asupra faptului de cât sunteți de norocoși că ați întâlnit o astfel de persoană. Sentimentul de prețuire, de apreciere și de iubire față de lama – este cheia spre iluminare. Și nu pentru că el însuși este important, ci pentru că el este poarta spre iluminarea voastră. El este un obiect foarte puternic.
Lama – îngerul vostru
Dharmakirti – un logician strălucit care a scris multe cărți de logică, a afirmat în cartea Pramana Vartika că Lama este un înger tantric. Într-o bună zi îl veți întâlni și să nu vă îndoiți că el nu există. El doar așteaptă să-l descoperiți, vă urmărește tot timpul, și numai când ați acumulat destule binefaceri, va apărea.
Profesorul nu trebuie să fie indian, asiatic sau cu ochii oblici. Va trebui să verificați dacă:
Nu există nicio indicație de cum trebuie să arate. Vedeți imaginile lui Buddha, Manjushri cu ochii oblici, cu față tibetană. Se pare că a existat o perioadă in care budismul a ajuns și in Siberia acolo reprezentându-i cu fețe rusești. Nu trebuie să călătoriți în India sau in Tibet pentru a găsi un lama.
Dacă binefacerile voastre sunt enorme, lama vă va bătea la ușă și nu-l veți putea opri.
Budismul nu ne face oameni mai buni, ci noi dorim să ajungem la iluminarea completă a lui Buddha, să percepem vacuitatea. Dorim să ajungem la situația în care să putem învinge moartea.
Sunt destui oameni care ne pot ajuta să depășim obstacolele, dar nu există destui care să ne însoțească tot drumul, deoarece încă nu l-au experimentat. Iluminarea completă a lui Buddha trebuie înțeleasă iar acest lucru ia mult timp.
A înțelege ce este Buddha este ceva sublim.
Numai acea ființă care:
este cea care mă poate ajuta să ajung la iluminare.
Pe parcursul drumului voi avea nevoie de diverși profesori iar aceștia vor apărea în funcție de nivelul la care mă aflu.
Profesorul inimii
Lama poate să se metamorfozeze în momente diferite pe parcursul vieții sau poate că nu. Este ceva individual. Profesorul inimii este acel profesor cu care mă simt conectat(ă), în care mă încred și atunci când voi ști că numai el mă va conduce la iluminare, voi trece prin foc și apă ca să-l urmez.
Chiar dacă unii dintre noi l-au găsit deja iar alții nu, ei sunt aici, într-o bună zi vom ajunge cu toții la iluminare, dar ca să ajungem acolo vom fi nevoiți să ne găsim profesor. Cu cât vom face mai mult bine în lume și ne vom respecta profesorii care vin să ne predea, cu atât mai repede îi vom identifica pe maeștrii noștri.
Profesorul Inimi, Tseway Lama în tibetană, în engleză Root Lama. În cazul în care mi-am găsit profesorul Inimii, care pentru mine este Buddha și mă bazez pe el, orice alt profesor va fi o reprezentare a lui. Un Lama poate să-și ia orice înfățișare în diversele perioade din viață mea.
Je Tsongkapa când citează in Lam Rim Chen Mo toate calitățile unui Lama despre care am vorbit, el mai spune: “În generațiile noastre care s-au degenerat, este foarte greu să găsești pe cineva care să aibă toate cele zece calități”.
Trebuie să fim atenți să nu cădem în capcană. De ce? Pentru că dacă vrem să vedem o asemenea calitate nobilă la cineva, va trebui să o avem noi mai întâi sau să fim aproape de ea.
Dar cum vrem să avem asemenea calități dacă nu ne-am găsit încă un profesor?
De aceea, se prea poate ca profesorul să aibă acele calități, dar noi să nu fim în stare să le distingem. Trebuie înțeles, că dacă nu am făcut încă destul de multe binefaceri, nu vom putea vedea în profesor toate aceste calități nobile sau poate să le vedem parțial.
Ce-i de făcut? Je Tsongkapa spune: „Dacă ați reușit să recunoașteți o persoană ca fiind profesorul vostru, nu mai ezitați, mergeți după el”. Nu există un drum mai frumos decât cel spre iluminare.
Va dau un citat a lui Sakia Pandita, un mare înțelept al curentului Sakia, care a spus: ”nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.
Renunțați la preocupările mărunte. Unul dintre obstacolele în a-l găsi pe Shenyen și de a practica calea, este preocuparea pentru lucruri neesențiale, cum ar fi citirea ziarelor, conversațiilor inutile, activități fără rost.
Dacă v-ați găsit Lama, pe Shenyen, nu mai ezitați să-l urmați, dedicați-vă lui.
Trebuie de știut că în relațiile noastre cu Lama vor apare multe obstacole, deoarece suntem plini de afecțiuni mentale care vor interveni. Să spunem ca ați găsit pe acel Lama și ați decis să-l urmați. Nu după mult timp veți începe să-i găsiți defecte. Garantat.
Acest fenomen este unul cunoscut. La început lama poate apărea ca cineva fermecător, uimitor și dintr-o data să cadă din cerurile în care l-am urcat. Dintr-o dată el nu ne va mai apărea atât de minunat. Acesta este modul în care mintea noastră funcționează. Atunci ce vom putea face?
Nu există nici o cale spre iluminare fără un Lama. Interesul nostru este să trecem cu vederea acele zile în care nu-l mai vedem atât de sfânt.
Nu mergeți cu lista neagră după voi. Nu-i căutați defecte. Ele vor apărea singure, pentru că mintea voastră le va proiecta. Atât timp cât mintea voastră nu va fi pură, veți proiecta în permanență defecte.
Sfatul este, ca atunci când veți avea toate motivele să credeți că el este lama al vostru, încetați să-i mai căutați defecte, refuzați în a-i face lista neagră.
Je Tsongkapa spune:
Sin Tsam – adică păstrează-ți linia
Dacă v-ați găsit lama, mențineți-vă pe linie. Apărați-vă poziția, apărați-l cu tot sufletul chiar dacă va veni o zi în care nu ni se va părea atât de sfânt. Pentru că dacă nu veți face asta, îl veți pierde.
Dacă ați hotărât ca el va fi lama al vostru, și dacă veți fi serioși în a urma calea, veți renunța de a-l vedea plin de păcate și defecte. Foarte mulți își pierd lama, pentru că în loc să se mențină pe poziție, sunt copleșiți de îndoieli. Este singurul loc în care trebuie să vă mențineți pe poziție și să nu renunțați, pentru că fără de lama nu există drum spre iluminare.
Geshe Michael a spus: cum putem ști cât de aproape suntem de iluminare? Pentru că nu știți cât mai aveți de mers. Dacă nu puteți ști în mod direct, veți putea ști în mod indirect, uitați-vă la lama și vedeți cât vi se pare el de iluminat.
Măsura în care profesorul vostru vă pare iluminat, va reflecta faptul cât sunteți voi de apropiați de iluminare.
Lucrul cel mai de preț în viața unui om este de a-l întâlni pe Shenyen. Acela care este, vă iubește din tot sufletul și își dedică viața ca să vă aducă la iluminare. Nu are nici un alt interes în viață. Aceasta este prima cale și în același timp și toată calea.
Dacă am înțeles acest lucru, totul va decurge foarte lin.
Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Lecția 1- prima parte
Seria de cursuri ACI (Asian Classics Institute), în număr de 18, au fost redactate prima oară în limba engleză de către Geshe Michael Roach. El a fost elevul lui Khen Rinpoche.
Eu am primit aceste cursuri de la Gabriela , în limba română, iar ea le-a primit de la Lama Dvora Tzivieli în ebraică. Avem acces la ele şi în limba engleză pe site-ul oficial al lui Geshe Michael, theknowledgebase.com.
Aceste cursuri parcurg toate programele de studii ce se predau în cadrul mânăstirilor tibetane. Ele sunt autentice și s-au dovedit a fi corecte de către generații de practicanți. Cu toții au făcut acest lucru într-un mod care este relevant și aplicabil în fiecare aspect al vieții: acasă, la muncă, în relațiile cu ceilalți şi cel mai important aspect: în profunzimea inimii. Geshe Michael, a reușit să răspândească în toata lumea aceste învățături, într-o formă simplă, accesibilă dar exactă, cu rolul de a le aduce oamenilor fericirea în viaţă.
Acest material foarte rar și practica lui va lărgi înțelegerea voastră, şi mai mult, vă va transforma viaţa. Veți fi fericiți, iar inimile voastre se vor deschide.
Sunt plin de recunoștință pentru privilegiul de a primi aceste studii de la profesorii mei, pe linia marilor maeștri, studii care îmi schimbă viața. Am marea onoare de a vi le transmite în limba română, grație muncii depuse de Gabriela Bălan, profesoara noastră.
Fie ca toate aceste învățături să vă transforme viaţa și să elimine orice suferință din inima voastră și să ajungeți la fericirea veșnică.
Acest curs se bazează pe scrierile marelui înţelept Je Tsongkapa.
Numele lui de călugăr este Lobsang Drakpa.
Lo – înseamnă minte, conștiință
Sang – puritate, bun. O conștiință bună.
Împreună numele Lobsang înseamnă conștiință nobilă.
Drakpa – înseamnă renumit, faimos , adică o conștiință nobilă renumită
El a fost fondatorul liniei Gelukpa în budismul Tibetan.
Je Tsongkapa a fost un mare om spiritual. Datorită izolării Tibetului, puțini au auzit de numele lui, dar în ultimii ani numărul de oameni care s-au familiarizat cu învățăturile acestui geniu spiritual a crescut tot mai mult. Învățăturile lui erau explicite, aducând la unificarea și clarificarea diverselor părți ale învățăturii lui Buddha, care păreau să se contrazică între ele. El a înlăturat denaturările ce s-au strecurat în învățăturile lui Buddha, timp de sute de ani și a înființat o generație minunată de continuatori ai drumului lui. El nu a venit pentru a înființa linia Gelukpa, dar pentru că a fost un învățător atât de mare, elevii lui au continuat să meargă pe urmele lui.
Ge –înseamnă binefacere.
Geluk – drumul binefacerii
Descendenții lui Dalai Lama, de ex., merg pe linia Gelukpa și cuprinde cele mai mari și mai cunoscute universități monastice. Multe personalități ale curentului Gelukpa au primit numele lui, Lobsang, ce cuprinde și pe lama-ul lui Geshe, anume Khen Rinpoche – numele lui fiind Geshe Lobsang Tharchin si de asemenea pe Gheshe Michael. Numele lui de călugăr este Lobsang Chunzin.
Je Tsongkapa a trăit intre anii 1357-1419 în Tibet . Datele trebuie ținute minte.
Sursa textului pe care îl vom învăța – Cele trei căi principale
Vom învăța un text specific a lui Je Tsongkapa pe nume
Lam Tso Nam Sum
Este un text renumit în tradiția budistă.
Lam – înseamnă cale. Calea are cel puțin două sensuri:
Tso – principal
Lam Tso – căi principale
Nam – este sufix la plural (căi)
Sum – înseamnă trei
Deci Cele trei căi principale.
Je Tsongkapa a scris foarte mult , pentru toate nivelele elevilor, scrieri foarte lungi sau scurte. Scrierea de aici este una dintre scrierile scurte pe cale le-a scris.
Profesor și elev
Ngawang Drakpa Tsako Wangpo – este numele de călugăr a unui discipol foarte devotat lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa i-a spus “mergi să construiești 108 mânăstiri în tot Tibetul “, iar el asta a făcut. Lama i-a cerut iar el a făcut ceea ce i s-a spus.
Elevului îi era tare dor de lama. Sunt multe povești despre cum elevul vine să locuiască împreună cu lama, pentru că a trai în apropierea Lamei este cea mai bună modalitate de a învăța și de a fi instruit pe drumul spiritual. Dacă lama iți va spune “acum pleci”, atunci va trebui să pleci. Pentru că elevului lui Je Tsongkapa îi era tare dor de lama, îi scria mereu scrisori în care îl întreba “cum voi putea practica? Acum sunt departe de tine, nu sunt în contact cu tine, cum să practic ?”
Textul este răspunsul lamei la scrisorile discipolului sau. Atunci când oamenii s-au uitat pe text , au spus ” Ia uite! , aici se află întreaga cale pe o singură pagină”- acesta este Lam Tso Nam Sum.
Cele trei căi principale
În loc de căi se mai poate spune cele trei cunoașteri principale la care omul trebuie să ajungă în conștiința sa și mai important este ca ele să pătrundă în inima lui.
Conștiința, după tibetani s-ar afla în inimă și nu în cap. Atunci când vorbim de cale, nu vorbim de o cale fizică ci de una mentală, de o înțelegere mentală, o realizare sau o piatră de hotar mentală în dezvoltarea noastră, o stare de spirit.
Fiecare dintre aceste căi este o stare de spirit pe care va trebui să o dezvoltăm pe calea spre iluminare.
Ngen Jung
Nge – a asigura , cu certitudine
Jung – a ieși, a apărea
Se poate spune a ieși cu certitudine, cu siguranță
Ne referim aici la procesul spiritual pe care-l parcurge practicantul pe drumul lui spre iluminare, iar când acest proces ajunge la punctul culminant, practicantul va renunța la această lume, va renunța la viața lui, nu în sensul că se va sinucide, ci va renunța la bunurile lumești, în modul cel mai profund care vine din inimă.
Practicantul va ajunge la acea înțelegere profundă a faptului ca nu există nimic în lumea materiala care să-l facă veșnic fericit.
Lumea materială
Lumea materială cuprinde: bani, obiecte dar şi laude, reputație, a te simți bine sau nu, sau lipsa reputației –adică lucruri care nu sunt spirituale. Toate acestea, le căutam pentru a ne simți bine , iar când nu reușim să le obținem , ne întristăm sau ne suparăm.
Nu este nimic rău în ele, nu spunem că ele sunt rele, dar în loc să ne canalizăm energiile în dezvoltarea noastră spirituală, le canalizăm în a căuta să le obținem. Ne pierdem timpul atunci când tânjim după ele și căutăm modalități să ajungem la ele. Cel care a ajuns la renunțare în inima lui – nu-l mai interesează să își schimbe mașina la fiecare doi ani. Sau poate este suficient să meargă o dată pe săptămână la film si nu de cinci ori.
Treptat lucrurile care ne fac plăcere în această lume vor deveni mai puțin interesante si nu pentru că ar fi ceva rău în ele ci pentru că ele, o dată că nu ne ajută cu nimic și a doua oară pentru că ne opresc să ajungem la acele lucruri cu adevărat esențiale. Întotdeauna vrem mai mult.
Am mers la film, m-am distrat, acum mă plictisesc și mai vreau încă o dată să merg la film. Există acest aspect, că fiecare lucru după care tânjim și ne străduim să-l obținem, în momentul în care l-am obținut, suntem bucuroși pentru cinci minute, după care vom dori altceva.
Lucrurile își schimba natura
Și mai rău este când m-am săturat de ceva. De ex, mi-am căutat un partener de viață, l-am găsit și după un timp văd că nu mi se mai potrivește sau m-am săturat de el, iar acum mă străduiesc să mă debarasez de el. Și când m-am eliberat de el, voi fi bucuroasă. Pot spune aceeași poveste și pentru jobul pe care îl am. M-am străduit atât de tare să-l obțin iar acum nu-l pot suferi pe șeful meu, si așa este despre orice lucru.
Omul care și-a dezvoltat o dorință profundă de a merge în direcția spirituală, în direcția de a căuta semnificație dincolo de lumea materială, acesta este cel care a atins (a ajuns) renunțarea. Cuvântul renunțare nu se referă la a renunța la viață, ci a ne referi la ea altfel – nu o renunțare la viață.
Omul va trebui să se hrănească, îi va trebui un serviciu, are o familie – el nu trebuie să renunțe la ele, ci să renunțe de a se refugia în ele.
Iar când va face asta, altfel le va înțelege și le va trata.
Renunțarea fizică în comparație cu renunțarea mentală
Este important de știut că renunțarea – nu este numai o stare mentală ci se poate manifesta și în mod fizic. Adică cineva decide să renunțe de a-și mai întemeia propria familie și să se călugărească sau să meargă la retreat, el nu va trebui să aștepte până atunci pentru a renunța.
Omul poate să aibă de toate și în același timp să fie într-o stare de renunțare completă – adică a ieșit cu certitudine.
Un astfel de exemplu este Dalai Lama. În perioada când încă trăia în Tibet, în palatul din Potala, palat cu 400 de camere, el a spus: ” tot ceea ce am este pelerina de călugăr, bolul de mâncare și instrumentele sfinte (cu care practica tantra ), aceasta este tot, restul nu este al meu.” Această abordare este minuna-tă . Chiar și cei care sunt printre noi și au de toate , și se bucură de ele acum, mai devreme sau mai târziu va trebui să se despartă de ele.
Aceasta este o abordare a vieții complet diferită, pentru că există mai puțin atașament, ne agățăm mai puțin de lucruri. Şi când ceva nu va mai merge, puțin probabil va fi că nu ne vom enerva. Acest mod de a privi lucrurile ne eliberează mintea ca să putem merge și să căutăm dezvoltarea spirituală.
Si invers! Poate fi o persoană săracă care încă are atașamente. Poate avea o singură pelerină și ea trebuie să fie așa și nu altfel. Renunțarea este o stare mentală și nu reflectă neapărat o situație externă. O persoană care își dezvoltă renunțarea își va simplifica cu timpul viața și va fi mai puțin interesată de a achiziționa lucruri pentru că înțelege că ele îi răpesc viața.
Dacă te întreb unde ți-ai pus a doua pereche de pantofi, va trebui să te gândești “o clipă, la care pereche de pantofi s-a referit ?”
Tot timpul suntem ocupați să le catalogăm, să le păstrăm și să le găsim. Multă energie sufletească se cheltuiește în acest proces. Acesta este un proces gradat.
Toate acestea sună logic dacă ne gândim. Avem legături sufletești profunde, ne identificăm cu lucrurile materiale din viață noastră, ne identificăm cu rolul de familie, cu funcția de la serviciu, cu a fi proprietar și dintr-o dată trebuie să renunți. Acest lucru poate fi foarte șocant, poate fi foarte greu.
Acest proces de renunțare este gradat, ia timp de a se dezvolta și trebuie făcut cu inteligență. De fapt, cine și-a dezvoltat complet renunțarea, a ajuns la una dintre pietrele de hotar principale despre care vorbește Je Tsongkapa.
El a spus că dacă vrem să ajungem departe, să ajungem la iluminare, trebuie să ne dezvoltăm renunțarea, de aceea a stabilit-o ca piatră de hotar pe calea spre iluminare.
Semkye
Sem- înseamnă minte, conștiință
Kye – cuvânt care are mai multe înțelesuri – a se trezi, a se naște, a rezulta sau a se crea
Mintea care se trezește – Semkye
Este important de știut că acest cuvânt este prescurtarea lui Jangchub sem kye – conștiința care se trezește. Conștiința aici are sensul de conștiință care se trezește.
Bodhi – luminat sau iluminare
Chitta – înseamnă conștiință sau minte
Conștiința nu are sensul de conștiință a unei ființe iluminate sau a conștiinței lui Buddha, ci este vorba de o conștiință care aspiră spre iluminare.
Ca și Ngen Jung – adică renunțarea, când aspirația este pe deplin realizată ea va deveni calea, în sensul celor trei căi principale. Bodhichitta este o realizare spirituală extraordinară.
Ce fel de realizare este aceasta? După ce omul a meditat mult, a reflectat și după ce și-a dezvoltat renunțarea, înțelege că singurul drum de a ieși din suferință și de a-l scoate și pe celălalt din suferință , de a-l ajuta să nu mai sufere este acela de a ajunge la iluminare. Numai după o practică intensă și îndelungată, omul va ajunge să înțeleagă că singurul drum de a-l ajuta pe cel de alături în modul cel mai profund, nu este de a-l hrăni sau de a trai lângă el mulți ani, ci de a ajunge la iluminare .
Egoismul iluminat
Dacă merg să-i hrănesc pe oameni, pe cei flămânzi, pe câți pot să-i hrănesc? Dacă sunt Maica Thereza, poate mulți, și încă numărul este limitat. Când le-am dat o masă, va trebui să le mai dau încă una, nu este așa? După care iarăși vor fi flămânzi. Adică, dacă îi hrănesc pe alții, nu neapărat îi voi și scoate din sărăcie sau din suferință.
Pot doar să le ușurez suferința pentru un timp și trebuie să fac asta, rolul meu pe drumul iluminării este să fac asta, să ușurez suferința cât pot. Dacă aveți în familie pe cineva care suferă de o boală grea și trebuie să-l îngrijiți, chiar dacă veți face tot ceea ce vă stă în putere ca să-i alinați durerea, nu veți reuși să-i eliminați suferința. Chiar dacă vă îngrijiți de tratamentul lui medical, puteți să stați lângă el, să-l țineți de mână și să-l mângâiați – nu veți putea să-i opriți suferința. Ceea ce puteți este doar să alinați suferința. Iar cel ce privește suferința grea, deja are aversiune față de suferința din aceasta lume.
Maestrul Shantideva ne-a spus “sunt dator să opresc toată suferința care există! De ce? Pentru că semenul meu suferă, exact cum sufăr și eu”.
Cum ne petrecem viața? Fugim de suferință și căutăm plăceri. Cel care înțelege că ceea ce face el însuși și ceilalți fac la fel, va căuta să lichideze toată suferința care există. Același membru de familie, bolnav, care suferă lângă mine, înțeleg că nu-l pot ajuta cu adevărat pe drumurile convenționale si nici nu-i pot lua suferința.
Dacă nu voi înțelege care este sursa suferinței, de unde vine ea, nu voi avea nicio șansă de a o lichida, nici pe a mea și nici a celorlalți.
Înțelegând acest lucru voi începe să caut sursa suferinței și modul în care o voi putea lichida.
În aceeași măsură voi căuta să înțeleg și care este sursa fericirii. De unde vine fericirea? Cum voi putea crea situații în care eu voi fericit (ă) și alții vor fi fericiți, tot timpul, si nu orice fericire ci fericirea supremă. În acest fel, omul știe că nu există nimic în lumea materială care să-l ajute să lichideze suferința. El poate alina suferința si va trebui să o aline pe drumul spre iluminare, dar până nu va ajunge la iluminarea lui Buddha, nu va putea să-l ajute. Va veni timpul când vom înțelege aceste lucruri mai profund. Este nevoie de multă practică meditativă pentru a ne dezvolta această înțelegere. Si pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură.
Când această înțelegere este complet dezvoltată – tot ceea ce va dori omul este să ajungă la iluminare. El este plin de aversiune față de suferință – a lui și a celorlalți – și înțelege bine că are oportunitatea de a ajunge la fericirea supremă a lui Buddha și va spune “a ajunge la fericirea veșnică este cel mai important lucru pentru că este unicul mod ce poate aduce binecuvântarea întregului univers.
Această gândire este mai mult decât o gândire rațională, este un sentiment puternic.
Înțelegând suferința, nu vom mai putea să continuăm să ne preocupăm de cele ale noastre. Vom fi forțați să facem ceva pentru cel care suferă. Si când vom simți compasiunea profundă, vom ști care este lucrul cel mai înalt pe care îl putem face pentru el. Aceasta este Bodhichitta.
Bodhichitta este dorința nestăvilită, o tendință nestăvilită de a face tot ceea ce îmi stă în putință pentru a ajunge la iluminare, pentru a-i putea ajuta pe toți ceilalți.
Nu vom putea să devenim Buddha fără Bodhichitta, fără acest sentiment ieșit din comun. Bodhicitta este o realizare spirituală extraordinară. Omul ajuns în acest loc, va acționa numai ca să ajungă la iluminare și numai atunci va putea să-i ajute pe toți.
Pentru a ști de ce suferă omul, va trebui să știm să le citim gândurile. Buddha are posibilitatea de a citi gândurile tuturor simultan, un nivel greu de imaginat. Dar înainte de a ajunge la acest nivel, trebuie bineînțeles să ne dezvoltăm empatia. Trebuie să ne dezvoltăm dorința de a ști ce simt ei, ce gândesc, ce le este necesar, să ne identificăm cu ceea ce li se întâmplă.
Buna înțelegere a suferinței noastre este condiția esențială de a crea empatie și de a înțelege suferința celuilalt și de a dezvolta Bodhichitta – adică aspirația de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta cu adevărat.
Bodhisattva – războinicul spiritual
Bodhi – înseamnă iluminare
Sattva – entitate
Bodhisattva nu este o entitate iluminată, nu încă
Bodhisattva este un om care are bodhichitta – aspirația de a ajunge la iluminare pentru toată creația și parcurge calea.
În tibetană Jung Chub Sempa.
Jang chub – este un alt cuvânt pentru iluminare
Sem – minte
Pa – războinic , luptător
Războinic spiritual este acela care se luptă cu spiritul său pentru a ajunge la iluminare.
Ce înseamnă că se luptă cu spiritul său? El se luptă cu obstacolele lui pe calea iluminării. Ce stă între el și iluminare? Egoul, supărarea, ignoranța, invidia sau orice alt sentiment care ne tulbură, negativ, orice gând ce nu înțelege lumea. Jung cub înseamnă că se războiește cu spiritul lui pentru a ajunge la puritate.
Noțiunea de “luptă” vine de la Buddha, pentru că trebuie să cheltuim multă energie în spatele acestor lucruri, ca să aducem schimbare.
Bodhisattva este o persoană care are bodhichitta în conștiință și are o mare dorință de a deveni Buddha pentru toți ceilalți iar determinarea lui vine din iubirea lui pentru ceilalți.
Yang dakpey tawa – vedere corectă, concepție, perspectivă, percepție.
Ce înseamnă concepție corectă ? Aceasta este antidotul ignoranței.
(Concepție = o viziune corectă a existenței)
Ignoranța
Se spune că una din cauzele principale pentru care suferim este ignoranța din mintea noastră.
Adevărata cauză a suferinței noastre, a faptului că ne aflăm în samsara, este ignoranța pe care o avem în conștiință noastră. Ignoranța – în sensul că nu înțelegem lumea în care trăim, nu înțelegem realitatea ce ne înconjoară, greșim permanent. Oamenii sunt obișnuiți tot timpul să fie cufundați în eroarea profundă și tragica a realității.
Nu înțelegem de unde vin lucrurile, de ce suferim, pentru că dacă am fi înțeles, de mult nu am mai fi suferit, nu este așa ? Dacă aș fi înțeles ce provoacă suferința, demult aș fi acționat să o lichidez și invers, dacă aș fi știut ce-mi aduce fericirea, aș fi fost de mult fericit (ă). Chiar dacă stați aici și nu sunteți flămânzi, nu vă doare nimic, veți continua să îmbătrâniți, stați la curs două ore si cu două ore vă apropiați mai mult de moarte, două ore care nu pot fi aduse înapoi.
Buddha ne spune că un om obișnuit, chiar și cel care a murit în somn – în faza în care este considerat clinic mort, continuă să treacă prin dureri de nesuportat. Şi cu toții am trecut acest proces de nenumărate ori după spusele budismului. Aceste amintiri există in subconștientul nostru, de aceea dacă va veni cineva să vă rănească – vă veți împotrivi ? Veți face orice ca să-l opriți. Maestrul Shantideva ne dă exemplul hoțului care a fost prins și pedepsit să i se taie mâna. El ne descrie emoțiile hoțului care știe ce i se va întâmpla: ochii măriți, holbați, fața lividă și cuprins de groază. Și nu uitați că este vorba de a pierde doar o mână.
În clipa morții, dintr-o dată veți fi dezrădăcinați, tot ceea ce dețineți vi se va lua cu forța de către domnul morții. Nu veți mai avea nici un control asupra procesului, iar această clipă va fi foarte dureroasă. Este o durere specifică morții.
Cu toți suntem pe drumul spre moarte și chiar dacă nu ne doare nimic acum, ne va durea mai târziu. Și dacă vom avea o viață lungă, vom avea parte de bolile îmbătrânirii și de greutățile îmbătrânirii. Iar dacă nu vom avea o viață lungă, vom avea parte de boli sau accidente ce aduc multă suferință. În orice caz, ne aflăm într-o realitate cu multă suferință. Acum avem un pic de răgaz – ceea ce este minunat – și datorită acestuia ne aflăm aici. Aceasta este ceea ce caracterizează viața umană – aceste clipe de răgaz și de aceea avem și oportunități, că avem antidotul ignoranței.
Antidotul ignoranței
Concepția corectă este antidotul la eroarea pe care o facem când nu înțelegem realitatea noastră și care ne face să suferim. Nu înțelegem de unde vin lucrurile în viața noastră și nu știm cu adevărat de ce avem un corp care îmbătrânește. Buddha ne spune că aceasta este o greșeală.
Faptul că ne aflăm într-un corp care se degradează, se uzează, îmbătrânește și moare se datorează greșelii din conștiința noastră.
Pentru că am ratat viața anterioară în care nu am reușit să ajungem la o înțelegere suficient de profundă, am căzut încă o dată în aceeași capcană. În mod repetat ajungem în același loc. Ne naștem și murim mereu și asta doar pentru că nu am reușit să ajungem la concepția corectă a existenței.
Concepția corectă este exact antidotul care are rolul de a ne scoate din acest loc al ignoranței.
Cu cât vom aprofunda mai mult înțelegerea realității – cu alte cuvinte înțelegerea cauzei și a efectului, cum sunt determinate lucrurile în viața mea – când voi înțelege acest proces, proces ce este o întreagă știință, voi începe să preiau controlul treptat asupra realității mele. Altfel, lucruri mi se întâmplă, realitatea se desfășoară fără control.
În momentul în care voi începe să înțeleg procesul – voi începe să-l direcționez.
Lecția 1- a doua parte
Pabongka Rinpoche
Vom învăța textul Lam tso nam sum, dar în special vom învăța înțelesul său și notele făcute asupra lui de către Pabongka Rinpoche.
Cuvântul Rinpoche înseamnă prețios, este un fel de titlu ce i se acordă acelui lama senior sau unui stareț sau celor ce au fost încarnările unor lama în vieți anterioare. Ei de la bun început sunt Rinpoche, din momentul când sunt identificați că ar fi reîncarnarea unui lama. Pabongka Rinpoche a fost reîncarnarea lui Changkya Rinpoche, tutorele împăratului Chinei cu două sute de ani înainte. Datorită ostilităților dintre Tibet și China, nu l-au denumit Changkya Rinpoche ci Pabongka Rinpoche și a trăit în secolul XX . El a decedat în 1941. Pabongka Rinpoche a avut un nume special Dechen Nying Po .
De –plăcere
Chen – mare
Nyingpo – inimă sau esență
Esența marii plăceri se referă la plăcerea lui Buddha, la plăcerea iluminării. Acela care este inima marii plăceri a iluminării. Pe scurt, se spune că este un iluminat. A fost un mare învățător, un profesor remarcabil. El și-a câștigat renumele în întreg Tibetul, și cu aproape doi ani înaintea morții sale a susținut o lecție, la care au fost prezenți aproape douăzeci de mii de oameni în Lhasa. Gândiți-vă că nu erau microfoane, se spune că avea acea capacitate de a-și proiecta vocea la mari distanțe. La acea lecție fusese prezent și Khen Rinpoche. Pe atunci era un tânăr de vreo 18-19 ani care era un mare năzdrăvan și care nu avea prea mare interes să studieze ci doar caută cum să abuzeze pe profesori. Când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche “ceva l-a afectat”, l-a afectat atât de mult că a început să învețe cu multă serozitate, devenind în final starețul mânăstirii Sera Mey.
Trijang Rinpoche
Printre elevii ce stăteau în mânăstire se afla și Trijang Rinpoche, ce fusese elevul lui Pabongka Rinpoche. El a fost tutorele și unul dintre profesorii actualului Dalai Lama, un om extraordinar și un iluminat. Khen Rinpoche a fost elevul lui Trijang Rinpoche. Trijang Rinpoche a fost prezent la această învățătură a lui Pabongka Rinpoche și a luat notițe, iar după notițele lui, a învățat Khen Rinpoche.
Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin
Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin s-a născut în anul 1921 și a decedat pe 1 decembrie 2004. A intrat în meditație până pe data de 6 decembrie. Pe parcursul a cinci zile a stat în meditație, până când mintea lui a părăsit această lume. Dar data de 1 decembrie rămâne cea oficială.
Khen – este prescurtarea de la khanfu – stareț
Rinpoche înseamnă cel prețios.
Deci Khen Rinpoche înseamnă stareț. Nu a fost tot timpul stareț pentru ca a părăsit mânăstirea ca să locuiască în New Jersey. Cine era stareț se numea Khensur Rinpoche. Dacă aș fi mers la mânăstirea Sera Mey și aș fi întrebat localnicii de Khensur Rinpoche, ei ar vorbi de actualul stareț, pentru că toți stareții au același nume, de acea ar trebui să-i spun numele lui.
Geshe – este un titlu , care vine de la prescurtarea Gewey Shenyen
Gewey Shenyen – înseamnă cel mai bun prieten.
În tradiția yoghină se spune Kalyanamitra – porecla dată învățătorului.
În mânăstirile tibetane acest nume a devenit un titlu pentru cei care terminau toate studiile din programele acestora și care reușeau să treacă cu succes toate dezbaterile publice. Examenul final este unul dintre cele mai grele examene, asemănător cu a susține o teză de doctorat. Întrebările care se pun sunt foarte grele, iar cel examinat trebuie să răspundă corect la ele. Pot fi în ele o singură virgulă, care trebuie descoperită iar în timpul dezbaterii trebuie arătată contradicția din întrebarea pusă, pentru că ei, profesorii intenționat introduc discordanța.
Printre gradele de Geshe, există ceea ce se cheamă “terminat cu distincție” sau “excelență”. În fiecare promoție sunt doi care terminau cu brio studiile, primind numele de Hlarampa Geshe, cea mai înaltă distincție. După studii, ei erau trimiși la palatul Potala unde aveau contact direct cu Dalai Lama. Khen Rinpoche a fost Hlarampa Geshe.
Khen Rinpoche după ce a terminat Hlarampa Geshe, a trecut la Gyu Mey Tantric College, în care a devenit vice președintele colegiului, adică a fost candidat la funcţia de director. De asemenea, a fost candidat pentru a fi conducătorul curentului Gelugkpa, dar cu invazia chinezilor, cariera i s-a întrerupt. Venind în occident, nu a mai încercat să-și reînnoiască candidatura. Era foarte modest și a înțeles că misiunea lui este să predea Dharma în vest. În 1971 a ajuns în New Jersey. A plecat la Washington să învețe puțină engleză la universitate. Mai târziu s-a reîntors la Sera May pentru a fi stareț la rugămintea lui Dalai Lama, unde a rămas un an, dar datorită rugăminții elevilor lui, a revenit din nou în New Jersey.
Vom trece la numele lui de călugăr.
Lobsang – vine pe linia lui Je Tsongkapa ce fusese Lobsang Drakpa, adică conștiință nobila.
Tharchin –este numele pe care l-a primit de la profesorul lui, Trijang Rinpoche
Thar – înseamnă puțin sau sfârșit, la capăt
Chin – să mergi
Adică cine a ajuns la capăt. Cel care a parcurs drumul complet (cel care a desăvârșit calea complet).
Khen Rinpoche Lobsang Tharchin este cel care a scris introducerea acestei cărți.
Geshe Michael
A fost elevul lui Khen Rinpoche și a redactat cartea care cuprinde învățăturile primite de la Khen Rinpoche, după însemnările lui Trijang Rinpoche, după conferințele lui Pabonka Rinpoche care sunt de fapt comentarii asupra învățăturii lui Je Tsongkapa.
Geshe Michael a continuat să adauge notițe și comentarii, deoarece Pabonka a vorbit unui public care era la un anumit nivel de cunoaștere, pe când publicul din vest nu este deloc deprins cu astfel de cunoștințe.
Rezumatul „celor trei căi principale”.
Renunțarea înseamnă dezvoltarea înțelegerii suferinței noastre și a celorlalți, lucru care implică mult studiu și observare. Renunțarea este un proces în care înțelegem suferința acestei lumi în care trăim, că nu există nimic care să ne ajute să ieșim din ea, și în același timp ne dezvoltăm aversiunea față de ea. Nu există nici un job sau o mașină, partener, prestigiu, carieră, diplomă – nu există nimic pământesc care să mă scoată din suferință.
Dorința de a ajunge la iluminare – este un sentiment esențial care vine din inimă, ce are ca aspect concentrarea tuturor energiilor în canalul central. În acest proces, profund și unic se deschide Chakra inimii, formându-se o altă legătură energetică cu ființele lumii. Iar când acest lucru se întâmplă, omul are sentimentul că din inima deschisă iese o lumină minunată spre toate ființele, simțind iubire intensă pentru ele. Are puterea de a vedea și de a simți toate ființele din univers în mod simultan ; el va ști că din acel moment, tot ceea ce va face este să-i scoată pe toți din suferință si că viața lui va fi dedicată numai și numai acelui scop.
În urma acestei mari iubiri pentru toți ceilalți – se creează o emoție care îl va domina toată viața, lucru care îl va face să se dedice complet ei. Orice acțiune sau activitate pe care o va întreprinde în viața lui, va fi dominată de iubire. Din acel moment va face orice pentru a scoate toate ființele din suferință.
Acesta va deveni un lucru esențial și decisiv ce îl va obliga să meargă pe făgașul iluminării.
Concepția corectă va transforma greșeala tragică și fatală care ne omoară, greșeală în care ne aflăm tot timpul. Această concepție (viziune) ne va ajuta să înțelegem de unde vin lucrurile, să înțelegem cauza și efectul. Care este cauza lucrurilor ? Oare faptul că eu copiez la examen îmi va aduce o notă bună sau nu?
Noi nu spunem că niciun lucru lumesc din viața noastră nu este important, ceea ce se întâmplă este faptul că vom începe să ne raportăm altfel la aceste lucruri. În locul scopului de a fugi după ele, ele vor deveni instrumente pentru a mă ajuta să ajung la iluminare și aceasta este cu adevărat o binecuvântare pentru copiii mei, a șefului meu și a oamenilor din jur.
Lam Rim – Etapele drumului spre iluminare
Je Tsongkapa a scris multe texte și printre ele, acesta este cel mai scurt, deoarece el cuprinde calea într-o formă mai concisă. Există și un alt text Lam Rim Chen Mo. Este cel mai cunoscut text și a fost tradus în trei volume.
Lam – înseamnă drum , cale
Rim – înseamnă etape
Chen Mo – mare
Adică Marea expunere a etapelor pe drumul spre iluminare.
La tibetani, pentru cartea care predă înțelepciune se folosește sufixul feminin Mo. Înțelepciunea este întotdeauna de gen feminin. Această lucrare cuprinde toate etapele, căi în ordinea corectă, într-un mod foarte detaliat, adică drumul care ne aduce la iluminare, să devenim Buddha.
Atunci când spunem Buddha nu ne referim la Buddha, Gautama Siddhartha ce a trăit în urmă cu 2500 de ani in India , ci ne referim să devenim iluminați.
Există o colecție întreagă de scrieri ce se denumesc Lam Rim. Mulți lama au scris Lam Rim, adică un ghid al diverselor etape pe drumul spre iluminare.
Primul care a scris a fost Lordul Atisha, care a trăit în jurul anilor 1100-1000. El a fost printre primii care au adus budismul in Tibet. El a fost indian și stareț al unei mânăstiri din India, chemat de tibetani să-i învețe budism. El deja era foarte în vârstă iar călătoria in Himalaia era foarte grea. Mult timp a refuzat să facă această călătorie, chiar și atunci când regele l-a invitat. În cele din urmă, a acceptat invitația și a pornit spre Tibet. El a fost acela care a început tradiția Lam Rim.
Trei nivele ale practicantului – cele trei aspecte
Fiecare Lam Rim este împărțit după trei niveluri de practicanți. Pentru că existau practicanți la niveluri diferite și învățătura era predată în funcție de diversele niveluri ale practicanților. Buddha însuși a predat în funcție de capacitățile diferite ale elevilor.
Primul nivel al elevului este acela care a ascultat puțină Dharma, a învățat despre formele de existență ale samsarei și care începe să înțeleagă că viața nu a apărut odată cu nașterea lui și nu se va termina cu dispariția corpului lui. Și dacă viața lui nu se va termina după ce corpul lui va muri, atunci își va pune întrebarea: unde mă voi duce ?
Cum se va întâmpla ? Odată cu aceste întrebări, va începe să analizeze răspunsurile. Răspunsul nu este unul îmbucurător, pentru că majoritatea nu vor merge spre o existenţă bună. De aceea, toate aceste lucruri trebuie învățate și înțelese. Elevul va începe să spună: “nu mai vreau să mai merg în locuri de suferință, în lumile suferinde ale samsarei.” În inima lui, își dezvoltă dorința de a nu se mai naște în lumile inferioare, cum ar fi lumea animalelor, creaturi în infern, ca spirite flămânde – spirite care suferă foarte mult iar dacă nu vom face ceva, toate șansele noastre sunt să ajungem acolo, iar șansele sunt foarte – foarte mari.
Omul va fi determinat de frica din suflet și de dorința de a fugi de un asemenea destin. Acesta este sensul “practicantului cu un scop îngust“, scopul îngust fiind motivul de a nu mai ajunge la suferința lumilor inferioare. Scopul învățăturilor lui Buddha este acela de a evita această situație, de a evita această cădere sau nașterea in lumile inferioare. Marea majoritate a oamenilor ajung în aceste lumi – de aceea pentru cel care a învățat să fugă de ele, este o mare realizare spirituală.
În al doilea nivel (etapă) practicantul face încă un pas înainte. El continuă să învețe și să înțeleagă: acum că am evitat să mai ajung în acele lumi, acum că sunt om, șansele mele ca să renasc în corp uman în viața următoare sunt în continuare foarte mici. Este adevărat că în această viață am avut oportunitatea să trăiesc ca ființă umană, dar ce va fi după acea? El ajunge să înțeleagă că nu mai vrea să se reincarneze încă o dată ca ființă umană și că vrea să iasă din lumea samsarei, își dorește deja să ajungă la iluminare.
Aceasta este persoana care caută să iasă complet din suferință, să ajungă la Nirvana, să învețe care sunt cauzele suferinței și cum să le stopeze, dar va continua să rămână focalizat pe el însuși. El va spune: “vreau să învăț cum să nu mai sufăr”. Buddha a transmis acestei categorii de persoane, învățături potrivite. Aceasta este a doua etapă.
Acesta este nivelul cel mai ridicat. Elevul își spune: ok, am învățat cum să ies din suferință, dar ce va fi cu ceilalți? El va spune: doresc să învăț să ies din suferință dar, să-i scot și pe ceilalți din suferință. Acesta este cu totul alt nivel pe care Buddha l-a predat. De aceea, aceste învățături diferite ale lui Buddha pot produce confuzii, pentru că înțelegerea este una, scopul este altul.
Cel cu scop înalt va spune: vreau să ies, dar să-i scot și pe ceilalți. Noi spunem că acest drum este unicul de a ajunge la iluminarea completă a lui Buddha. Este adevărat că cei care sunt la al doilea nivel pot atinge Nirvana, dar este practic imposibil de a ajunge la iluminarea lui Buddha.
Cele trei probleme ale vasului
Pentru ca Dharma să fie înțeleasă și să aducă binecuvântare, elevul trebuie să fie interesat de ea și să aibă un comportament pe măsură. Dacă nu va fi interesat să studieze, mintea lui nu va fi în clasă.
În tradiția tibetană, există trei probleme care se manifestă la elev, care îi îngreunează înțelegerea. Tibetanii compară elevul cu un vas. Atunci care sunt problemele vasului ?
Dacă mintea noastră este precum a vasului cu gura în jos, atunci nu va conta cât va vorbi profesorul, nimic nu ne va intra în cap. Când se va întâmpla acest lucru ?
Atunci când elevul vine cu atitudinea “eu deja știu“. La acest lucru sunt câteva aspecte:
– cea mai rea atitudine este să se vină cu “deja știu” deoarece nu va fi nicio șansă ca să intre ceva. Profesorii noștri compară Dharma cu apa curată de zăpadă ce curge din vârful munților. Pentru ca Dharma să ajung la elev, el va trebui să fie scund precum nivelul mării, ghemuit, umil și pregătit să perceapă învățătura. Dacă el va sta așezat pe vârful muntelui, apa nu va putea ajunge la el.
Este foarte, foarte important, să nu veniți cu atitudinea că aveți știința, nu contează cât ați învățat, va trebui să puneți știința voastră la o parte. Nimeni nu ne va lua știința înapoi, ceea ce știți, știți. Este imposibil ca cineva să vă ia ceea ce știți, dar trebuie să veniți la lecție cu smerenie.
– a doua greșeală pe care o fac oamenii este aceea că fac comparații: în iudaism am auzit una, în creștinism am auzit alta, la profesorul budist am auzit alta. Sunt atât de multe teorii, metode și multe dintre ele extraordinare, dar dacă veniți tot timpul preocupați de a compara, nu veți pricepe mesajul. Este foarte important să nu faceți asta în timpul lecției ci să fiți deschiși pe parcursul ei, după lecție da, se poate investiga.
Cu alte cuvinte – învățătura intră pe o ureche și iese pe alta. Elevul stă și nu este atent. Ce provoacă acest fenomen? Alte gânduri, este cu atenția distrasă și, sub influența a toate acestea – nici nu s-a pus întrebarea și deja el are răspuns. Răspunsul este înaintea întrebării. Încă nu există acea dorință de a căuta să iasă din suferință. De multe ori este bine să se înceapă cu o meditație scurtă, cu o conectare la suferință, la moarte, cu sfârșitul nostru și cum vom putea să folosim această viață în modul cel bun, iar toate acestea vor duce la atenție.
Vă invit să veniți la lecție și să vă puneți întrebările: care este sensul vieții mele? Ce caut? De ce sunt aici?
Dharma ne ajuta să ieșim din suferință, ne conduce la fericirea suprem a lui Buddha. Dar dacă nu venim cu dorința inimii, nu vom ajunge la toate acestea.
Care este sensul acestui fapt? Se vine fără o motivație corectă. Se vine la o lecție de Dharma pentru a găsi un job. O cursantă s-a exprimat că vine să asculte Dharma ca să-și găsească un partener, după care a părăsit cursul.
Cei care învață Dharma, învață să-și rezolve problemele vieții, inclusiv de a-și găsi un partener, inclusiv deficiențele financiare sau tot felul de probleme. Orice problemă este o formă de suferință, de disconfort, de nemulțumire. Buddha a spus că orice problemă poate fi rezolvată și, bineînțeles că ele vor fi rezolvate pe drumul către fericire, dar nu acesta este scopul suprem.
Scopul suprem este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în punctul în care să învățăm singuri cum să ne eliminăm suferința, în scopul de a-i învăța același lucru și pe ceilalți, de a-i putea ajuta să ajungă în același loc.
Dacă motivația nu va fi cea corectă, valoarea lecției va fi limitată. Este ca și cum ați plătit 1000 de dolari și ați primit valoarea unui dolar.
Trebuie venit cu motivația corectă, de aceea se și spune în Refugiu și Dorință:
Până la iluminarea mea, mă refugiez
În Buddha, Dharma și Shangha.
Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.