Category: Lo Jong 5

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Alte Lo Jonguri ale maestrului Gyalwa Yang Gunpa

Mai există încă patru Lo Jong-uri scurte ale maestrului Gyalwa Yang Gunpa, pe care nu le vom studia aici, dar datorită frumuseții și înțelepciunii lor, aș dori să vă transmit binecuvântarea lor. Am să vi le citesc, ca să le primiți pe Lung, adică transmisie orală.

Lung

[„Vocea blândă” se referă la Manjushri, Îngerul Înțelepciunii, în forma sa de tânăr viguros.]

 

Acest Lo Jong se numește Instrucțiunile pentru dezvoltarea unei inimi bune numite „Conacele celești”. „Conacele celești” este o poreclă pentru numărul 12, deoarece în astrologia antică a Asiei se vorbește despre douăsprezece semne zodiacale.

În tibetană:

Lo jong namkay kyim ma

Namkay kyim ma înseamnă conace celești.

Maestrul Gyalwa Yang Gunpa ne prezintă semnele succesului. Întrebarea este: cum putem ști dacă am reușit în practica Lo Jong?

El ne spune:

Adevăratul semn pentru cei ce au reușit
Să-și dezvolte o inimă bună,
Apare la orice persoană care
Este plină de douăsprezece calități spirituale,
Așa cum Gangele este plin de picături de apă.

Adică omul se umple complet de virtuți. Și îl compară cu râul Gange. El spune: Ce este râul Gange? El este plin de picăturile de apă care l-au umplut.

Deci, cel care a cultivat cele douăsprezece calități, este plin de ele.

Așa cum Gangele este plin de picături de apă,
Și firmamentul acoperit de conacele celești.

Conacele celești este porecla semnelor zodiacale. Deoarece maestrul enumeră aici douăsprezece calități, el le compară cu conacele celești.

Și iată lista, spre ce să aspirați:

1) Te poți baza oricând pe ei. Dacă spun că fac ceva, ei vor face treaba bine și până la capăt. Dacă au spus că vor să aducă ceva, îl vor aduce, îl vor aduce la timp și se vor asigura că funcționează cum trebuie și vor verifica dacă suntem bucuroși. Putem avea toată încredere în ei. Nu-i așa că v-ați dori astfel de angajați în fabrica voastră? Dar și voi trebuie să fiți așa.

2) Întotdeauna răsplătesc bunătatea primită. Dacă vrem să acumulăm rapid multe binefaceri, aceasta este una dintre cele mai puternice karme. Există mulți oameni în lume cărora le dăruim și trebuie să le dăruim, dar noi vrem să acumulăm rapid multă karma. Una dintre cele mai rapide moduri de a acumula, este de a dărui obiectelor care sunt puternice. Iar obiectele puternice sunt oameni care ne-au ajutat. Cel care ne-a ajutat, devine un obiect puternic.

A-l răsplăti pe cel care ne-a ajutat este o karmă cu mult mai puternică decât de a-l răsplăti pe cel care nu ne-a ajutat. Să nu înțelegeți greșit că nu oamenii care nu ne-au ajutat, nu trebuie ajutați. Dar este foarte important să avem grijă să îi ajutăm pe cei care ne-au ajutat, sau să le răsplătim bunătatea. Să fim recunoscători pentru bunătatea lor și să le răsplătim bunătatea. Exemplul pe care îl dăm mereu sunt părinții sau profesorii spirituali. Dar nu trebuie să ne limităm numai la ei.

Orice persoană care ne-a făcut un mare bine, este important s-o răsplătim, să-i dăruim ceva pentru binele făcut. Deci, cel plin de virtuți, va căuta întotdeauna să-l răsplătească bunătatea primită. Și desigur, cu cât bunătatea este mai mare, cu atât răsplata va fi mai mare.

3) Sunt dispuși să ajute pe oricine are nevoie. Oricine are nevoie este, de asemenea, un obiect karmic puternic. A da celui care are nevoie este cu mult mai puternic din punct de vedere karmic decât a da celui care nu are nevoie.

De multe ori dăm ceva care nu ne mai trebuie. Nu. Este foarte important să ne uităm dacă celălalt are nevoie de asta. Este oare ceea ce îi trebuie? A dărui este o adevărată artă.

4) Sunt delicați și blânzi cu toată lumea. Chiar și cu cei care țipă la ei. Cu alte cuvinte, ei aplică una dintre cele mai importante reguli ale căii, și anume să nu reacționeze cu aceeași monedă atunci când apare ceva negativ. Când cineva ne critică, imediat îl criticăm și noi pe el. Facem asta, fără să ne dăm seama, dacă nu cu voce tare, în mintea noastră. De aceea, nu trebuie să reacționăm la critică prin critică, nici măcar în mintea noastră. Cu siguranță, nu vom lovi înapoi, nu vom blestema înapoi, nu vom reproșa înapoi.

Cei plin de virtuți se poartă cu blândețe cu toată lumea. Ei înțeleg că, dacă aud cuvinte dure, blesteme înseamnă că au plantat semințele vorbelor dure. Ah!! OK, mulțumesc foarte mult. Semințele mele s-au manifestat prin tine, ești profesorul meu.

5) Sunt politicoși față de toți ceilalți.

6) Le fac tuturor servicii. Sunt acei păuni (adică păunii Bodhisattva menționați în Lo Jong 4 ― Roata cuțitelor) care fac mereu servicii altora. Singurul lucru care îi motivează este bunăstarea altora.

7) Sunt atenți la ceea ce trebuie făcut. Deoarece, ei sunt motivați de a-i ajuta pe ceilalți, sunt în permanență atenți la cum pot să-i ajute. Ei caută oportunități de a ajuta. Nu așteaptă să fie întrebați. Ei nu așteaptă să vină cineva să le ceară ajutorul. Ei caută unde pot face mai mult.

8) Și te întâmpină cu zâmbet de bucurie. Îi fac pe cei din jurul lor bucuroși.

9) Se folosesc cu respect de resursele comune. Respectă bunurile altora. În mod natural vor economisi curentul electric, vor economisi apa. Nu vor mânca în exces.

10) Curajul lor este întotdeauna evident.

—   Acționează cu curaj în situații dificile.
—   Acționează cu curaj când se opun unei culturi întregi care uneori greșește. Există culturi întregi care greșesc. Au curajul să-și păstreze concepția asupra lumii chiar și în fața presiunii sociale. Chiar și în fața presiunii politice și așa mai departe. Sunt curajoși.
—   Sunt curajoși față de ei înșiși, în primul rând, prin faptul că se înfruntă cu propriile lor afecțiuni mentale și le înfrânează. De multe ori este nevoie de mult curaj. Este nevoie de mult curaj pentru a rezista în fața unui acces de gelozie sau a unui acces de furie.

Maestrul Shantideva spunea atât de frumos: În lupta contra afecțiunilor noastre mentale, de multe ori vom fi învinși, pentru că ele sunt mai puternice. Încercarea mea de a-mi învinge supărarea la început nu va reuși.

Și aici vine curajul. Ok, nu am reușit. Am încercat. Nu am reușit. Am căzut, mă ridic, mă scutur de praf și merg din nou la luptă. Data viitoare voi încerca din nou. Până la urmă voi câștiga putere.

Fiecare încercare de a învinge afecțiunea mentală, lasă o amprentă mai adâncă în minte, o întărește. Și într-o zi o voi învinge. Acea zi va veni.

Înainte de victoria finală, va fi o victorie parțială. S-ar putea să-mi prelungesc timpul de reacție. Poate că reacția nu va fi atât de puternică. Poate că reacția mea nu va fi chiar bună, dar îmi revin mai repede decât îmi reveneam înainte. Orice astfel de încercare de a-mi învinge afecțiunea mentală îmi va da putere. Acesta este curajul.

Afecțiunile mentale ne vor învinge iar și iar. De aceea avem nevoie de mult curaj să ne ridicăm și să spunem: „Nu, nu renunț. Voi continua să lupt”. Acesta este curajul.

Maestrul Shantideva spunea: „Acesta este adevăratul dușman. Nu este înțelept să ucizi un dușman în carne și oase, să tragi în el – când el este deja un cadavru. Dă-i ceva timp, el oricum va muri. Dar afecțiunile mentale te-au învins de nenumărați eoni”. El spune: „Să spunem că reușești să-ți învingi dușmanii în carne și oase. Unde vor fugi? Vor fugii în altă țară. Acolo se vor replia, își vor aduce întăriri și se vor reorganiza ca să vină să te atace din nou. Dar afecțiunile mentale dacă le învingi, unde se vor duce? Nu au unde să se ducă în altă parte. Dacă le-ai învins le-ai învins definitiv”.

11) Locurile lor sunt curate și simple. Acest lucru este super important pentru practica spirituală. Nu putem ajunge la pacea meditativă, dacă locul unde medităm este dezordonat, dacă locul nu este în ordine. Unul dintre lucrurile pe care le învățăm despre meditație este să începem să curățăm și să ordonăm camera. Chiar dacă este ea este deja curată și ordonată, facem ceva simbolic pentru a-o aranja, pentru că lasă amprentele de a ne ordona mintea.

Dacă avem multe obiecte în jurul nostru, ele nu ne vor da pace. Pentru că trebuie să ne ocupăm de ele tot timpul. Atâta timp cât păstrăm obiecte în preajma noastră, ele ne vor preocupa mintea. Ne vom aminti de ele, le vom cataloga și ne gândim ce facem cu ele.

Dacă vă întreb „unde este al doilea palton?”, atunci mintea voastră va fi preocupată de al doilea palton.

Poate nici nu aveți nevoie de un alt palton. Atunci când mintea este preocupată de al doilea palton, nu se poate elibera pentru munca spirituală.

Așa stau lucrurile cu bunurile noatre, cu relațiile, cu tot ce avem. Vrem mulți, mulți prieteni. Dar asta înseamnă multă bătaie de cap, și nu ne mai rămâne timp pentru practică. Poate că nu orice relație este la fel de importantă. Poate ar trebui să fim mai pretențioși; nu pentru că nu sunt drăguți, dar dacă ne petrecem tot timpul vorbind cu toți prietenii pe care îi avem, nu voi putea ajuta nici pe ei și nici pe mine. Poate că nu avem nevoie de atâtea lucruri exterioare.

Cei care au atins conacele celești, locurile lor sunt curate și simple, își pregătesc deja paradisul. Locul simplu de locuit, nu numai că produce liniște și pregătește resursele pentru munca spirituală, ci și semințele karmice pentru a crea paradisul.

Paradisul pe care îl vom crea nu este murdar și în dezordine. El va fi perfect, un conac divin. Deci, a planta semințele karmice care să-l producă, înseamnă să ne amenajăm locul în care locuim, să-l păstrăm curat, simplu, modest și plăcut.

12) Și Dharma le-a cucerit inima. Ei nu mai sunt preocupați de deșertăciunile lumii, ci de lucruri semnificative.

În încheiere, maestrul spune:

Oameni care astfel se antrenează
Sunt ca păsările Garuda
Ei vor trece iute în paradisul în care
Cel tânăr, Vocea Blândă își ține curtea.

Garuda sunt păsări mitologice uriașe care sunt capabile să traverseze întreaga lume dintr-o singură bătaie de aripi. Acesta este regele păsărilor. Garuda este remarcat pentru marele lui curaj, pentru abilitățile extraordinare și marea lui putere. Așa sunt acești oameni, precum Garuda, curajoși, puternici și capabili.

Vocea blândă, sau cel tânăr, este Manjushri. El este mereu tânăr și are vocea blândă. El este un Buddha, o ființă iluminată. Iar cei care sunt plini de aceste calități, vor trece iute în paradisul lui Manjushri.

Unde este paradisul lui Manjushri? În mintea noastră.

Cel care reușește să-și purifice suficient mintea, lumea va fi o lume plină de îngeri.

În continuare vom cita din Sutra solicitată de Upali:

Nyewar kor kyi shupay do

Discipolul lui Buddha, Upali îl întreabă pe Lordul Buddha: „Unde este acest infern de care ne spui, în care vom cădea dacă nu ne respectăm jurămintele? Și unde este paradisul în care vom ajunge dacă ne respectăm jurămintele? Unde sunt aceste locuri?”

Iată ce îi răspunde Lordul Buddha:

Când v-am învățat despre teroarea
Din tărâmurile infernului,
Mulți dintre voi
S-au speriat și au fost cuprinși de consternare.
Dar vă spun acum,
Că cei care mor și se duc
Spre acele tărâmuri de teroare –
Ele nu există deloc.

Ce vrea să spună? Mai întâi spune că dacă nu respectăm jurămintele s-ar putea să cădem în infern, iar după aceea spune că el nu există deloc?

Lordul Buddha merge mai departe și spune:

Acolo, nu este nimeni care să vă rănească,
Nimeni care să vă taie cu sabia,
Nimeni care să vă înfigă sulița în corp;

Aici Buddha ne descrie diferitele tipuri ale infernului.

Tot ce vedeți că vi se întâmplă
În aceste tărâmuri de teroare
Este doar o proiecție;
Nu există instrumente de tortură.

Totul este o proiecție. Pare atât de real și există la nivel convențional. Iar când această existență se termină, va rodi o altă sămânță karmică, și vom proiecta o altă existență suferință. S-ar putea să proiectăm o existență în tărâmurile infernului unde vom fi răniți, tăiați și arși.

Și toate acestea, vor fi foarte reale pentru cel care va cădea acolo. Dar acest loc care pare atât de real, este doar o proiecție. Prin urmare, nu există un astfel de loc.

Un exemplu bun în acest sens este visul. Visăm câteodată că ne aflăm într-un anume loc și când ne trezim acel loc a dispărut. Unde este el? A venit din mintea noastră și s-a întors așa cum a venit și nu are alt loc.

Și locul în care ne aflăm este, de asemenea, o proiecție a minții noastre. El este tot un fel de vis – o frecvență diferită a minții. Când acest vis se termină, vom fi într-un alt vis, pentru că mintea continuă neîntrerupt. Întrebarea este în ce vis vom fi: vom fi în infern sau în paradis? Ce sămânță va rodi?

Învățătura ne spune că, totul este o proiecție, că totul vine de la noi. Întrebarea este: Am putea obține controlul asupra a ceea ce proiectăm? Să proiectăm paradisul și nu infernul?

Buddha ne spune despre paradis:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.

Întreaga noastră lume, este creată prin puterea lucrurilor pe care le proiectăm, a conceptelor. Văd un corp uman, văd oameni, văd o cameră, văd o casă, toate sunt proiecții. Totul este gol. Nu există cu adevărat. Au o existență falsă.

Dar faptul că nu există în mod ultim, nu o face mai puțin funcțională. Existența umană așa cum o percepem acum, funcționează.

Când va rodi o altă sămânță, va funcționa ca infern.

Și dacă va rodi a altă sămânță, paradisul ar putea fi deja aici. Pentru că nu există un loc anume, așa cum nici lucrurile din visul nostru nu se petrec într-un loc anume, decât în ​​mintea noastră. Mintea noastră este scena pe care se petrec toate fenomenele.

Asta ne spune Buddha.

Numai în acest fel ne putem crea paradisul. Nu există un loc anume pentru el. El este o proiecție, și de aceea este real.

Și suferința este tot așa. Și ea este doar o proiecție. Plăcerea este, de asemenea, doar o proiecție. Dacă am învăța cum să producem o astfel de proiecție, atunci am rezolvat toate problemele. Și asta este tot ce trebuie.

 

Doamna în roșu și doamna în verde

Vom încheia cu două Lo Jong-uri ușor diferite. Ele sunt foarte scurte, și dați-mi voie să vi le citesc.

 

Primul Lo Jong:

Sumpa Lotsaway nyen gyu kyi lo jong shuk so

Aici sunt cuprinse Instrucțiunile pentru Dezvoltarea inimii bune
care au fost transmise de Maestrul Traducător din Sumpa

Numele maestrului traducător este:

Lotsawa

Lotsawa este numele traducătorului, dar când spunem „Lotsawa” este un titlu de mare onoare. Titlul a fost folosit pentru traducătorii tibetani nativi care au lucrat împreună cu savanți indieni (sau paṇḍitas) pentru a traduce texte budiste majore din sanscrită în tibetană. Ei au tradus timp de 200 de ani și au fost ei înșiși mari Lama și profesori.

El începe Lo Jong cu următoarele cuvinte:

Aici sunt cuprinse Instrucțiunile pentru Dezvoltarea inimii bune, adică Lo Jong, care au fost transmise de Maestrul Traducător din Sumpa.

Maestrul nu pretinde că instrucțiunile sunt date de el, ci i-au fost transmise.

Acum începe:

Guru Namo – Mă prosternez în fața sfântului meu Lama.

Maestrul începe prin a se prosterna Lamei. De ce? Pentru că înțelege că totul vine de la Lama.

S-a întâmplat ca sfântul iluminat numit Maestrul Traducător din Sumpa să călătorească în India. În timp ce se afla acolo, el a reușit să studieze o mare parte din învățăturile secrete. Când a venit vremea să se întoarcă în Tibet, a luat aurul rămas cu el și a pornit mai întâi spre Tronul de Diamant [Vajrasana], pentru a dărui ofrande la locul Marii Iluminări.

Vajra înseamnă diamant,
Asana înseamnă aici scaun, și nu o postură de yoga.

Deci, Vajrasana este scaunul de diamant sau tronul de diamant.

Conform tradiției budiste, fiecare Buddha care devine Buddha o face în acest loc, în Vajrasana, în India.

„aurul rămas cu el”

Ce este acest aur în posesia lui?

Maestrul a plecat în India pentru a primi învățături. În acele vremuri, se obișnuia ca cei care doreau să învețe să strângă mult aur și să-l doneze profesorului. Bineînțeles că un profesor cu renume nu are nevoie de ofrandă. El aruncă ofranda. Dar elevul trebuia să aducă mult aur ca să-și dovedească seriozitatea.

Și acest lucru este foarte, foarte important pe cale. Dacă nu suntem pregătiți să ne dăm banii și ceea ce avem pentru învățături, ele nu vor fi suficient de importante pentru noi și nu ne vor putea elibera. De aceea profesorul dorește să vadă seriozitate din partea elevului.

Pe măsură ce învățătura progresează acest lucru se va întâmpla în mod firesc, chiar dacă profesorul nu se așteaptă să-i aduceți bani. Veți vedea că vi se va cere să dăruiți din ce în ce mai mult, iar asta se va întâmpla în mod firesc, și nu neapărat bani sau bunuri. Altfel nu vi se va întâmpla nimic. Învățătura se păstrează secretă față de cei care nu sunt pregătiți pentru ea.

Deci, cu aurul rămas la el, se îndreptă spre Tronul de Diamant.

Într-o zi, după ce a ajuns la Tronul de Diamant (Vajrasana), petrecu ceva timp la Marele Templu, plimbându-se în jurul lui în rugăciune și oprindu-se uneori pentru a se odihni. Acolo se afla o doamnă îmbrăcată în roșu; și în timp ce o privea cum se plimba, de asemenea, în jurul Templului, observă că uneori ea călca pe pământ, apoi pășea în aer o vreme, după care pășea din nou pe pământ.

Apoi apăru o doamnă în verde care începu să meargă lângă cea în roșu și tot ce a spus ea au fost doar patru lucruri:

Nu mă simt atât de bine azi.
Simt nevoia să mă duc undeva.
Ar fi mai bine dacă oamenii nu ar trebui să moară.
Moartea este un lucru înspăimântător.

Doamna în roșu s-a întoarse spre cea verde și, aruncând o privire piezișă către Maestrul Translator, spuse doar patru lucruri ca răspuns:

Draga mea, odată ce ai învățat să fii mulțumită cu orice vine la tine,
vei  găsi fericirea în orice situație. Problema ta este că nu ești niciodată
mulțumită.

Draga mea, odată ce ai învățat să-ți lași mintea într-un singur loc,
poți merge oriunde vrei. Problema ta este că ai n-ai învățat niciodată să-ți
lași mintea într-un singur loc.

Draga mea, odată ce mintea ta s-a scufundat în Dharma, chiar și moartea
este un lucru ușor de făcut. Problema ta este că mintea ta nu s-a scufundat
niciodată în Dharma.

Draga mea, odată ce ai realizat că mintea este dincolo de orice început,
nu va exista nici moartea. Problema ta este că ai nu am realizat niciodată
că mintea este dincolo de orice început.

Și cu aceste cuvinte, toată tristețea pe care Maestrul Traducător o simțise în inima lui s-a topit. Toată Dharma pe care o auzise vreodată a căpătat sens. Și cu siguranță ar spune că, în acel moment, a dobândit cele mai mari conștientizări.

Și iată sensul acestor rânduri:

Maestrul Traducător ar spune că ideea de a fi mulțumit cu orice vine la tine înseamnă, printre altele, că trebuie să înveți să fii mulțumit de orice nivel de confort material pe care îl ai, deoarece acesta corespunde în mod exact cu faptele karmei pe care le-ai acumulat în trecut. Nu fi gelos pe lucrurile bune care se întâmplă altora. Și niciodată nu te lăsa antrenat de evenimente, plăcute sau neplăcute.

Ideea despre a-ți lăsa mintea într-un loc se referă, printre altele, la faptul că trebuie să înveți să înțelegi adevărata natură a minții tale și să o păstrezi la locul ei, apoi să obții controlul asupra ei – folosind binecuvântarea Lamei, și mijloacele neașteptate, dar pricepute, de a face asta.

 

Ideea despre amestecarea minții tale cu Dharma se referă la acea cunoaștere a minții. Trebuie să înveți să recunoști adevărata natură a acestei Dharme.

Ideea despre a realiza că mintea nu are început se referă la înțelegerea modului în care ea începe. „Moartea” se referă la sfârșitul ei. Moartea nu mai există pentru o persoană care realizează că mintea nu are început și sfârșit, și nu șade; și conștientizarea sa asupra acestor lucruri continuă, indiferent dacă este în meditație profundă sau tocmai a ieșit din ea.

La sfârșitul acestui Lo Jong, este descrisă linia lui de transmisie.

Iată linia prin care ne-a fost transmisă această învățătură. Mai întâi i-a fost spusă Maestrului Traducător din Sumpa de către perechea Sfântului Înger — Doamna de diamant, Vajra Yogini — și Doamna Eliberării sau Tara. El a transmis-o lui Sakya Pandita, care a transmis-o mai departe măreței și desăvârșitei ființe, Tsotrangwa. El a predat-o lui Kedrup Chuje, acesta lui Ritru Rechen, el lui Prajnya Bodhe, el lui Dunshakpa Buddha Ratna, el lui Kirti Shila, el Lordului Dharmei Gyalwa Sangpo și el Lordului Dharmei Sunam Rinchen — care i-a acordat-o, în cele din urmă, lui Konchok Bang.

După cum vedeți această învățătură vine direct de la îngeri.

Explicațiile vor veni altă dată.

 

Un alt Lo Jong de acest fel:

Jo wo la neljorma nyi kyi sem jong shik che dampa o

Aici sunt cuprinse sfaturile acordate Lordului Atisha de către doi îngeri
care i-au spus simplu:

„Practică aspirarea spre iluminare”

Mă prosternez în fața prețiosului meu Lama.

Într-o zi foarte specială, Lordul Atisha își antrena mintea în Aspirația spre Iluminare, bodhicitta, în timp ce înconjura un loc sfânt pe jos. Apoi, spre est, sus pe cer, în direcția Tronului de Diamant – locul iluminării Lordului Buddha – văzu două femei. Trupurile lor erau dincolo de forma umană, dar mai puțin divine; și acoperite de bijuterii prețioase.

Cea mai tânără dintre ele se întoarse de parcă ar fi vrut s-o întrebe pe cea mare:

        – Care este metoda prin care ar trebui să se antreneze o persoană, dacă
aspiră să ajungă la iluminare cât mai repede posibil?

Iar cea mare dintre cele două a răspuns, pe calea Cuvântului Secret, și i-a spus celeilalte:

        – O persoană care aspiră să ajungă la iluminare cât mai repede posibil,
ar trebui să practice aspirația spre iluminare.

Se spune că cele două femei erau Doamna Eliberării, Tara și Doamna Feroce.

Această învățătură a fost transmisă de Lordul Atisha lui Gheshe Tunpa. El a predat-o lui Chen-ngawa, el lui Jayulpa, el lui Tsangpa Rinpoche, el lui Langlungpa, el lui Sanggye Gompa, el lui Samtse Rinsangpa și el lui Sanggye Gampa Janchub Kyab. Yeshe Shab i-a dat-o lui Shila Vadzra, el a predat-o lui Dunshab, el lui Buddha Ratna la Laloy Gunpa, el lui Kirti Shila, el lui Jaya Bhadra și el lui Punye Ratna. Punye Ratna, în cele din urmă, i-a transmis-o lui Gyalchok Konchok Bang.

 

*******

 

Vă mulțumesc foarte mult pentru privilegiul de a împărtăși aceste minunate Lo Jong-uri. Vă recomand să reflectați asupra lor, să meditați și să vă faceți temele, pentru a putea transmite mai departe aceste învățături.

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

Lo Jong-ul celor șase chei

Acest Lo Jong se numește „Cele șase chei” și a fost scris tot de maestrul Gyalwa Yang Gunpa.

În tibetană:

Ne drug gi dampa

Ne           – punct cheie, un punct principal,
Drug      – șase,
Dampa – sfat sau îndrumare.

Deci, avem un sfat pe șase puncte principale, sau șase chei are includ întreaga  cale.

Lama era un mare om spiritual, cu multe realizări spirituale în viața lui, iar elevii care sunt păstori de iac și analfabeți, vin la el și îl roagă: „Tu ești Lama. Te rugăm, învață-ne!”.

Așa că le dă șase chei.

 

1. Prima cheie: dezvoltarea conștientizării morții

Maestrul spune:

Pune-ți moartea în inimă;
Aceasta este cheia pentru a verifica
Dacă practica ta este prea strânsă sau prea lejeră.

Pune-ți moartea în inimă înseamnă să ne dezvoltăm conștiintizarea că moartea noastră este iminentă și nu o putem opri și cu fiecare zi care trece suntem mai aproape de ea.

Nu știm când va veni și exită atâtea lucruri care ne pot ucide. Corpul nostru ne va ucide. Acest corp pe care îl îngrijim și îl pieptănăm și mergem la cosmetician sau la coafor, sau la spa, la yoga sau la sala de sport, ne va ucide.

Dușul meu ar putea să mă omoare. Pot să alunec sub duș și să cad. Dușul, pe care l-am cumpărat în rate și pe care nu le-am terminat de plătit, m-ar putea ucide. Cu siguranță mașina scumpă mă poate ucide. Lucrurile noastre ne pot ucide. E atât de ușor să fim omorâți. În două minute, dacă ne astupă cineva fața, murim. Este atât de ușor. Și sunt foarte puține lucruri care ne susțin de fapt.

Aceasta este cheia pentru a verifica
Dacă practica ta este prea strânsă sau prea lejeră.

Aceasta este cheia care ne va îndruma. Dacă meditația noastră de conștientizarea a morții este bună, atunci practica va fi bună și ne va scoate din roata suferinței. Dacă nu, ne vom pierde timpul cu prostii.

 

2. A doua cheie: eliberarea de atașamentul față de viața samsarică

El spune:

Gândește-te la desișul de probleme din Samsara –
Aceasta este cheia
Pentru a smulge atașamentul din adâncul inimii tale.

Desișul de probleme din Samsara este faptul că fiecare lucru bun din viața noastră suntem forțați să-l pierdem, fără excepție. Meseria noastră, partenerul noastru, sănătatea noastră, frumusețea noastră, inteligența noastră, claritatea noastră, reputația noastră, câinii noștri, copiii noștri, tot ce avem. Orice avem în viața noastră, l-a care ținem mult, pe care îl prețuim, pe care îl iubim atât de mult și ne petrecem tot timpul de a le realiza, îl vom pierde în cele din urmă; toate acestea ne vor fi smulse rapid și brutal.

Acesta este desișul de probleme din Samsara, de exemplu.

Desișul problemelor din samsara este că nu știu când mi se va întâmpla ceva, n-am nicio idee ce fel de karmă îmi va rodi, că nu am niciun control pe nimic.

Dacă îi spun mânii mele să se ridice acum, ea se va ridica. Deci, am impresia că-mi controlez mâna. Dar va veni ziua când îi voi spune să se ridice și ea nu se va mai ridica. Am iluzia că-mi controlez mâna, am iluzia că mai am timp de trăit.

De aceea trebuie să practicăm conștientizarea morții, pentru că altfel ne va smulge din mijlocul lucrurilor, pentru că nu avem control. Pentru că avem iluzia controlului.

Când spune:

Gândește-te la desișul de probleme din Samsara –
Aceasta este cheia
Pentru a smulge atașamentul din adâncul inimii tale.

El se referă la a ne detașa de aceste idei, că dacă ne punem viața în ordine totul va fi bine. Atâta timp cât suntem în roata samsarei, suntem forțați să murim și renaștem din nou și din nou, fără niciun control, în forme de existență care majoritatea sunt lungi și suferinde. Ne ridicăm și cădem, suferim de cele mai multe ori de singurătate și nu putem găsi niciodată o satisfacție reală.

Această înțelegere ne ajută să ne eliberăm de atașamentul față de viața samsarică, deoarece înțelegem că nu există niciun colț în samsara care să fie bun și în care să ne putem simți în siguranță și protejați. Înțelegem că singurul scut de apărare pe care îl avem nu este lumesc, ci spiritual, fapt care ne îndeamnă să ne refugiem și de a ajunge la Renunțare, să ne bazăm pe calea spirituală, pe înțelepciunea care ne eliberează și să ne bazăm pe cei care au dobândit această înțelepciune și ne pot ajuta pe cale.

 

3. A treia cheie: a lua în considerare nevoile altora

Acum ne dă cheia pentru următorul pas:

Ia în considerare nevoile altora ―
Aceasta este cheia de a transforma
Orice faci în Dharma.

Maestrul spune: „Până când va veni vremea să mergi în peșteră și să meditezi, poți practica spiritual minunat oriunde te-ai afla, în familie, la serviciu, acasă, în cartier, chiar și atunci când conduci mașina pe șosea.

Dacă iei în considerare nevoile altora, totul devine o practică spirituală. Pentru că de fiecare dată când ne concentrezi pe nevoile altora, activezi un antidot la tendința profundă și înrădăcinată de a te prețui pe tine însuți, de a te îngriji doar pe tine, tendință care vine din ideea greșită că ai existență proprie de sine”.

Maestrul spune: „Dacă te concentrezi pe nevoile celorlalți și te gândești: „Ce a-și putea face ca să-i fie mai ușor acelei persoane care trece pe lângă mine?”, automat activezi antidot dușmanului care te omoară tot timpul – adică atașamentul de sine, prețuirea de sine care îți blochează inima și în cele din urmă o sufocă complet. Aceasta este a treia cheie.

Gândirea noastră obișnuită este greșită. Pentru că suntem egocentriști, ne prețuim pe noi înșine, avem grijă permanent de nevoile noastre și nu înțelegem greșeala din gândirea noastră. Nu înțelegem impermanența, nu înțelegem că semințele vin din inimă.

Și de ce nu ne gândim la aceste lucruri? Nu pentru că suntem mai proști decât alții, ci pentru că avem obiceiuri foarte profunde de a gândi așa, pe care le-am cultivat de-a lungul nenumăratelor vieți în care am fost egoiști.

În schimb, concentrarea pe nevoile celorlalți contracarează această tendință, ne deschide inima și creează condițiile de a dobândi înțelepciunea.

 

4. A patra cheie: Concentrează-ți mintea pe al tău Lama

A ieși din samsara, din acest cerc magic a atașamentului de sine și a cultivării sinelui este foarte dificilă. Și drept urmare inima este închisă, pentru că suntem mereu preocupați de noi înșine și ne-am construit ziduri groase care ne despart de ceilalți.

A patra cheie, spune:

Concentrează-ți mintea pe al tău Lama ―
Aceasta este cheia de a uni
Mintea ta și a lui într-una.

Maestrul introduce doar în două rânduri importanța profesorului spiritual.

Deja ați auzit atâtea cursuri, și când mergeți acasă, ce se întâmplă? Ne îngrijim de „numărul unu”, de noi înșine. Suntem aproape incorigibili în acest sens, pentru că egocentrismul este atât de adânc înrădăcinat în noi. Așa că trebuie să găsim un profesor care să ne tragă și să ne scoată din mlaștina samsarei, pentru că nu putem face asta singuri.

Maestrul aici presupune că aveți deja un Lama. Desigur, că cel care nu are un Lama, trebuie mai întâi să-l găsească. Să-l găsească pe cel care îl inspiră, care îi oferă înțelepciunea, care îl ajută să progreseze și îl ajută să-i crească fericirea în viața lui.

Un Lama trebuie testat bine, pentru că nu oricine este apt de a fi Lama. El trebuie să aibă anumite calități spirituale. Este important să-l examinez cu atenție, pentru că nu vreau să-mi petrec viața mergând pe o direcție care ulterior se va dovedi greșită, pentru că nu știu câți ani mai am de trăit.

Sfatul pe care ni-l dau scripturile este să-l examinăm pe Lama îndelung, cu atenție, minuțios și să nu intrăm ușor în această relație cu el, pentru că relația cu Lama este cea mai importantă relație din viața noastră și este important să fie făcută corect și cu persoana potrivită.

De asemenea, trebuie să învățăm și cum să fim cu el. Cum să nu stricăm relația, care este atât de prețioasă, pentru că are potențialul de a ne scoate din suferință, dacă este făcut bine.

Deci, dacă nu știm să avem o relație corectă cu Lama, plantăm semințe greșite ceea ce ne pot determina să ne despărțim de Lama și pierdem calea. Fără Lama nu avem cale. El ne duce spre un loc necunoscut, în care nu am fost niciodată, în care nu mai suntem tot timpul concentrați doar pe noi înșine.

Deci, dacă am găsi pe cineva care înțelege această înțelepciune, numită în Sutra Inimii „perfecțiunea înțelepciunii”, înțelepciunea care înțelege vacuitatea sinelui și care este plină de o mare iubire și compasiune și dorește să mă ajute să ies din samsara – numai cu un astfel de Lama doresc să-mi unesc mintea. Vreau să am înțelepciunea lui, astfel încât  să pot pune capăt suferinței mele și apoi să-i pot ajuta și pe alții să pună capăt suferinței lor.

El spune:

Concentrează-ți mintea pe al tău Lama ―
Aceasta este cheia de a uni
Mintea ta și a lui într-una.

A uni mintea ta și a lui într-una, nu se referă la mintea care știe aritmetică și română, ci la mintea care are iubire, compasiune și înțelepciune.

El ne recomandă să facem următoarea practică: să ne concentrăm mintea pe Lama, să fim cât mai mult cu el.

Lama este cea mai importantă figură din viața unui practicant spiritual serios. Lama este cel care a dobândit înțelepciunea eliberatoare. El sau ea se află deja într-un alt loc și apare în viața noastră, astfel încât și noi să putem călca pe urmele lui. A „uni mintea ta și a lui într-una” înseamnă să dobândim și noi înțelepciunea lui. Învățătorul inimii noastre este singura sursă de la care putem obține această înțelepciune și de aceea trebuie să învățăm să ne deschidem inima față de el și să-l servim cu toată sinceritatea.

 

5. A cincea cheie: privește lumea și oamenii ca îngeri

Maestrul continuă:

–   Dacă faci tot ceea ce ți-am spus până acum, și
–   Dacă îți vei petrece timpul reflectând asupra faptului că tu ești sursa tuturor lucrurilor; și a modului în care acțiunile, vorba și gândirea ta produc toate aceste lucruri;
–   Dacă începi să descifrezi acest mecanism, care este foarte ascuns, pe care nu-l poți percepe cu mintea ta obișnuită,
–   Dacă ai plantat alte semințe,
–   Dacă ai încetat să-i mai rănești pe ceilalți prin acțiunile, vorba și gândurile tale, și
–   Dacă te-ai concentrat pe nevoile altora; Dacă ai respectat jurămintele bodhisattva și ai învățat să fi atent la nevoile altora la un nivel profund,
–   și dacă practici tot timpul,

va veni ziua când aceste semințe vor începe să dea rod și îți vor crea o altă lume. În locul semințelor care produc o lume cu războaie, moarte, boli, necazuri, lipsuri și suferință, semințele tale se vor schimba și vei începe să proiectezi o altă lume și alți oameni.

Și acești oameni, spune maestrul, ne vor apărea ca îngeri. Vom fi înconjurați de îngeri.

La început sunt ca îngerii și dacă vom continua să practicăm, ei vor fi cu adevărat îngeri.

Maestrul spune:

Privește lumea și oamenii ca îngeri

Poate că la început nu avem încă destule semințe bune, ca să vedem lumea ca îngerii, dar putem simula acest lucru. Și asta este o practică minunată. Este  paranoia inversă. Cel care are paranoia, crede că toată lumea îl urmărește și îl hărțuiește. Maestrul ne oferă paranoia inversă, toți oamenii sunt îngeri și iluminați, și tot ceea ce fac ei este să ne aducă fericirea. Ne putem preface că lumea din jurul nostru este o lume plină cu îngeri.

Probabil că veți spune: „Hai să fim realiști și cu picioarele pe pământ”. Aceasta este atitudinea obișnuită care îi vede pe ceilalți ca obișnuiți. Dar așa cum nu vă pot dovedi că ei sunt îngeri, nici voi nu puteți să-mi demonstrați că ei nu sunt. Pe de altă parte, dacă începeți să-i tratați așa, veți inversa roata și veți ieși din suferință.

Dacă șeful vine și țipă la mine fără motiv, dar înțeleg că el este proiecția mea și îmi spun : „Hmm… Dacă este adevărat că toată lumea vrea ca eu să ajung la iluminare, asta înseamnă că el are ceva să mă învețe? În acest moment, dacă văd că în fața mea este un înger care încearcă să mă învețe ceva ce nu știu încă, dacă îmi opresc reacția pentru o clipă și ascult învățătura, viața va deveni o sărbătoare în fiecare moment.

Tot ce vine în viața mea este acum o învățătură, și voi progresa foarte repede, pentru că toată lumea mă învață tot timpul.

 

6. A șasea cheie: înțelegerea vacuității

Următorul verset spune:

Rămâi clar cu orice vine

Adică, să ne amintim de vacuitatea lucrurilor.

Maestrul spune: „Înțelege claritatea lucrurilor, înțelege vacuitatea lor, înțelege că ele nu au nicio natură proprie de sine, sunt goale.

Îngerii care apar din semințele mele, vin să mă învețe lucruri pe care la nivel conștient nu sunt de acord să le învăț.

La nivel conștient, nu sunt de acord să mă văd gelos, de exemplu. Nu mă consider gelos, dar văd oameni care sunt geloși. Dacă nu a-și fi avut în mine gelozie, nu a-și putea vedea pe cineva gelos pe mine. De aceea îngeri vin să-mi arate lucrurile de care nu sunt conștient. Ei mă învață despre gelozia mea. În loc să încep să reacționez la gelozie, acum pot lucra cu ea.

 

Viața devine libertate

El spune:

Aceasta este cheia pentru a face ca această viață
Să se transforme în libertate, de la sine.

Dacă înțelegem vacuitatea noastră și a lumii din jurul nostru, acumularea de binefaceri care ne va transforma lumea într-o lume a ființelor iluminate va deveni un proces aproape automat.

Ne-am eliberat de cătușele karmei, pentru că ne-am eliminat afecțiunile mentale. Când ne uităm în oglindă, nu mai fugim de ea sau o spargem, ci învățăm din ceea ce vedem în ea. Și în acest fel ne putem elibera repede.

Aceasta a fost învățătura cunoscută sub numele de „Sfaturi despre cele șase chei”.

 

*******

 

Următorul Lo Jong se numește „Cei Patru Regi”.

Acest Lo Jong este scris de Gyalwa Yang Gunpa și are doar cinci rânduri.

 Gyal po shi

Cei patru regi sunt perle de înțelepciune.

 

Regele Credinței

Maestrul spune:

Regele Credinței este gândul morții tale.

Despre conștientizarea morții am vorbit mai înainte. Ea ne împinge să facem ceva cu viața pe care o avem în prezent.

Cineva poate spune: „Bine, bine, știu că moartea va veni și este inevitabil, atunci de ce să nu rămânem în pat și să o așteptăm să vină?”

Această întrebare este logică. Pentru că pe de o parte este adevărat că moartea va veni și nu știu când va veni și nu o pot opri. Dar pe de altă parte pot schimba această existență samsarică suferindă în care am căzut. Viața mea este prețioasă și rară. Acest nivel al existenței umane care este plin de resurse și oportunități, și nu se va mai repeta. El este foarte rar. Aproape că nu există așa ceva în întregul univers.

În cursul numărul 1 am vorbit despre asta. Dar dacă mă folosesc de timpul care mi-a mai rămas, să-mi transform mintea, nu va mai trebui să sufăr.

–   Deci, pe de o parte, conștientizarea morții mă îndeamnă să acționez,
–   Pe de altă parte, înțelegerea că există un alt loc, că nu trebuie să fie așa, îmi dă impulsul pozitiv, inspirația, motivația. Îmi pot dezvolta compasiunea și înțelepciunea astfel încât să nu mai sufăr nici eu și nici ființele din lumea mea.

În acest fel fiecare clipă devine prețioasă. Mă voi folosi de fiecare clipă ca să susțin această viață și să pot profita la maximum de ea.

 

Regele Practicii

Maestrul spune:

Regele Practicii este renunțarea la această lume.

Despre asta am vorbit mai înainte.

 

Regele Devotamentului

Regele Devotamentului trebuie să-l vadă pe Lama ca pe Buddha.

În Lo Jong-ul precedent, maestrul ne-a dat cheia de a învăța să-i vedem pe cei din jurul nostru ca pe niște îngeri care chiar vin să ne învețe.

Vorbele sunt frumoase, dar nu este atât de simplu de executat. Plecați de aici, și din nou vedeți că vecinii nu sunt în regulă, guvernul nu este în regulă și toate lucrurile normale revin la voi. Este greu să-i vedem dintr-o dată pe toți ca pe niște îngeri.

Deci, sfatul de aici este: „Să-l vedem pe Lama ca pe Buddha”.

Dacă este adevărat că totul este proiecția mea, atunci și profesorul meu este proiecția mea. Profesorul meu vine din sămânța mea mentală. Nu văd pe toată lumea ca fiind profesorul meu. Pe vecin pe care nu-l pot vedea ca profesorul meu.

Deci, dacă vine cineva și îmi dă aceste chei, vreau să întăresc această sămânță. Vreau să-i dau acestei semințe toată puterea, astfel încât să pot primi toată înțelepciunea de la acea persoană, și apoi de la toți ceilalți.

Despre asta vorbește maestrul aici. Să-i vedem sfințenia.

Regele Devotamentului trebuie să-l vadă pe Lama ca pe Buddha.

Și poate că la început nu vedem un Buddha, ci un om. Vorbește ca un om, dar dacă el mă învață o cale de a ieși din suferință, atunci nu este el un sfânt?

Ce altceva poate fi el pentru mine, în lumea mea?

Din sămânța mea l-am proiectat, și acum îi dau putere. În mintea mea îi dau acestei persoane puterea. Nu pentru că el are nevoie de asta, pentru că el nu are nevoie de mine. Eu am nevoie de el. Am nevoie de el să mă ajute.

Iar apoi mă devotez lui și îi dau puterea,

–   prin serviciul meu,
–   prin devotamentul meu,
–   prin modul în care mă gândesc la el,
–   prin modul în care mă comport cu el,
–   prin modul în care acționez față de el.

În acest fel, dau putere seminței de a vedea din ce în ce mai multă înțelepciune în viața mea și de a mă ridica la nivelul de înțelepciune pe care îl văd în viața mea. Și în cele din urmă și el va înceta să mai fie singurul care mă învață. Voi începe să văd tot timpul numai îngeri în jurul meu, care vor fi cu toții profesorii mei.

Dar dacă apare unul ca acesta, ne lipim de el, ne ținem de el. Aceasta este devotamentul. Regele Devotamentului trebuie să-l vadă pe Lama ca pe un Buddha.

 

Regele Gândurilor

Maestrul spune:

Regele Gândurilor este de a înceta să mai vezi lucrurile ca venind de la sine.

Am vorbit despre asta puțin.

Vom trece la următorul Lo Jong, tot al maestrului Gyalwa Yang Gunpa.

Acest Lo Jong se numește:

duk nga

 

În română „Cele cinci otrăvuri”.

Acestea sunt otrăvurile din mintea noastră. Iar aici maestrul ne vorbește despre antidoturi.

 

Otrava dorinței

Maestrul spune:

Dacă vrei să ai toată fericirea,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să scapi de atașament și dorință.

Atașamentul și dorința sunt numite în tibetană:

Duchak

Ce este atașamentul și dorința?

De exemplul, văd lucruri în vitrină care mă atrag și vreau să le cumpăr.

Este greșit să fim atrași de lucruri? Nu, nu este greșit.

Nu este nimic rău în a fi atrași de lucruri. Nu este nimic rău în a ne dori să fim fericiți. Cu toții dorim să ajungem la fericire și nu este nimic rău în asta. Deci când este rău? Când ne face rău? Când nu înțelegem de unde vine fericirea.

Este minunat să ne dorim fericirea și să acționăm pentru a ajunge la ea. Ceea ce ne blochează este că nu înțelegem de unde vine fericirea, de unde vine zmeura în viața noastră și încercăm s-o obținem, de exemplu, furându-o de la vecin. Sau orice astfel de faptă care nu are sens, și care va avea ca rezultat exact situația în care nu vom avea zmeură în viața noastră.

Deci, problema nu este dorința, problema este în ignoranța care o însoțește. Problema este atunci când doresc lucruri fără să înțeleg ce le aduce. Acest lucru îmi va face rău. De aceea maestrul spune: „Aplică antidotul care te va ajuta să scapi de atașament și dorință”, adică nu te lăsa târât de dorința care provine din ignoranță. Începe să o distingi și să nu o lași să te stăpânească. Tu sunt șeful ei.

Versetul spune că dacă aplicăm antidotul dorinței și atașamentului care provin din ignoranță, putem avea toată fericirea. În tibetană:

Dewa tamche

 

Otrava urii

Următorul verset spune:

Dacă vrei să te eliberezi de orice durere,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să scapi de aversiune și ură.

Aversiunea și ura în tibetană:

 Shedang

Aversiunea și ura sunt rele de la sine? Nu. Ele sunt goale. Chiar urăsc suferința din viața mea. Îmi doresc foarte mult să scap de suferință. Nu este nimic rău în asta, este un factor pozitiv pe calea mea spirituală.

Care este problema?

Problema este atunci când îl urăsc pe vecinul care face zgomot și nu înțeleg de ce apare în viața mea un vecin care face zgomot. Nu îmi asum responsabilitatea pentru semințele, pe care le-am semănat în trecut, poate chiar în trecutul îndepărtat, care îl aduc pe vecin, iar acum țip la el. Iar când țip la el îl creez din nou. Iar dacă mă voi muta în altă parte, și acolo va fi un vecin zgomotos.

Maestrul spune: „Ceea ce te va elibera de suferință este să renunți la reacția de aversiune și ură”.

Eliberarea de suferință în tibetană:

Dukngel dang drelwa

 

Otrava ignoranței

Următorul verset spune:

Dacă vrei să ajungi la iluminarea inegalabilă,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să scapi de ignoranță.

Iluminare inegalabilă, în tibetană este o expresie pentru a descrie iluminarea lui Buddha, iluminarea deplină.

Ignoranța în tibetană se numește:

 Timuk

Iar atingerea iluminării, care se realizează prin eliminarea ignoranței, este:

Jangchub toppa

Cu alte cuvinte, în cele trei versete pe care le citim, el enumeră otrăvurile:

• • Atașamentul și dorința,
  • Aversiunea și ura,
  • Ignoranța din care provin cele două otrăvuri anterioare.

Ambele sunt înrădăcinate în ignoranță. Și dacă vom elimina ignoranța în sine, cea care nu înțelege de unde vine zmeura, de unde vin vecinii gălăgioși, sau cei enervanți, vom atinge iluminarea perfectă. Și atunci nu vom mai avea parte de astfel de vecini în viața noastră și vom avea zmeură cât vrem, dacă le mai vrem.

Maestrul ne mai dă încă două otrăvuri:

 

Otrava mândriei

El ne spune:

Dacă vrei să fii independent în viața ta,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să îndepărtezi mândria din inima ta.

El ne oferă una dintre corelațiile pe care le-am văzut în Lo Jong 4.

De unde vine faptul că am un șef care îmi conduce viața, și nu am independență, adică trebuie să vin când spune el și să fac ce spune el? Maestrul spune: „Vine din mândrie”.

Mândria în tibetană:

Nga- gyal

Poate că nu vă considerați mândri; dacă există cineva care vă conduce viața, vă reflectă, prin însăși existența lui în viața voastră, mândria pe care s-ar putea să o ascundeți în voi, de care nu sunteți conștienți. Dacă vă place asta nu este nicio problemă. Dar dacă nu vă place, atunci începeți să-i serviți pe alții.

Ceea ce vă oferă independență și statut, este serviciul adus celorlalți. Este serviciul făcut din toată inima pentru alții.

Din asta răsar regii. Oricine are astăzi karma de a fi rege sau șef, sau independent, este pentru că a slujit mulți, mulți oameni. Iar dacă cineva vă amenință independența sau vă limitează pașii sau nu vă lasă să înfloriți prin inspirația și creativitatea voastră pentru că el dorește alte lucruri, atunci îl veți  servi. Serviți-l. Lăsați-l să strălucească. Asta este ceea ce produce semințele independenței.

Capacitatea de a acționa independent pentru a-mi atinge obiectivele se numește în tibetană:

 Ranggo tunpa

 

Otrava geloziei

Maestrul spune:

Dacă vrei să oprești orice obstacol,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să îndepărtezi gelozia din inima ta.

Gelozia în tibetană:

Trakdok

Maestrul ne vorbește de a cincea otravă – gelozia.

El ne spune: „De ce apar obstacolele? De ce nu-mi reușesc lucrurile pe care le fac? Vreau să fac ceva și nu pot, de ce?”

El spune: „Aceste obstacole vin pentru că ești gelos pe ceilalți. Nu îi lauzi pe ceilalți pentru succesul lor. Îi invidiezi. Este ceea ce generează karma să vezi cum acțiunile tale eșuează. Nu reușești în ceea ce faci”.

Versetul spune că dacă învingem invidia pentru succesul altora, exact asta va elimina obstacolele din calea succesului nostru!

În tibetană:

Gek tamche selwa

Gek          – obstacole,
Tamche – toate,
Selwa     – a elimina sau purifica.

Deci unele corelații sunt incluse și aici.

Întrebare: Cum scăpăm de gândul de gelozie?
Răspuns: Nu putem face nimic în momentul prezent. Putem fii atenți și să învățăm de la el. Putem încerca să-l oprim. Dar va continua să vină atâta timp cât sămânța este activă. Dacă vrem să facem antidot, să eliminăm la nivel karmic sămânța geloziei, este de a-i sluji pe alții.

Și mai există o practică: de a ne pune în locul celuilalt.

 

Rezumat

Acest Lo Jong se încheie cu câteva cuvinte care să ne inspire. El spune:

Nu există un singur punct important în toată învățătura Dharmei
Care să nu se găsească în aceste cuvinte.
Du-te atunci și roagă-te să primești binecuvântări;
Du-te atunci și gândește-te la aceste lucruri bine.
Asta este cea spus el.

Maestrul ne spune: „Gândește-te mult la aceste lucruri și, desigur, practică-le în viața ta, dar dacă vrei cu adevărat să ai succes, mai este nevoie de încă un element indispensabil: „Roagă-te să primești binecuvântări” de la sfântul tău Lama.

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  2

 

Al doilea Lo Jong al lui Gyalwa Yang Gunpa

Vom trece acum la al doilea Lo Jong al maestrului Gyalwa Yang Gunpa.

Primul verset revine din nou la ideea pe care am avut-o în primul verset din precedentul Lo Jong. Primul verset din precedentul Lo Jong vorbea despre Renunțare, de a ne îndepărta de această lume plină de suferință, datorită neînțelegerii noastre. Și spune „Nu te atașa de lucrurile care apar, trebuie să lucrezi în interior, pentru că tu ești cel care le proiectează”. Pentru ca tu să poți face această muncă, această investigație și să preiei tu controlul, necesită efort, necesită mult studiu, necesită multă reflecție, necesită mult meditație. Este o muncă de amploare pe care fiecare dintre noi trebuie să o facă dacă vrem să găsim fericirea.

Pentru ca a ne dedica efortul și timpul necesar în această muncă, nu ne vom mai petrece ziua ca de obicei. Nu putem continua pe aceeași cale, pentru că  viața este perisabilă și nu mai rămâne timp să facem munca spirituală care ne va elibera.

Așa că atunci când spune: „Satură-te de asta, găsește renunțarea!”, asta înseamnă „încetează să mai fugi după lucrurile care nu-ți pot aduce fericirea”, pentru că ele sunt ca trestia fragilă, sunt lucruri deșarte, pentru că sunt doar proiecții; sunt reflexiile a ceea ce am semănat în trecut, iar acum fugim după ele în loc să ne concentrăm pe producerea unur reflexii mai bune.

„Oh, nu-mi place reflexia asta așa că îi voi explica ceea ce nu-mi place la ea”. Dacă nu îți place de ea… spargi oglinda? Vei lua altă oglindă? Cureți oglinda? Nu, lucrează în interior, și vei vedea o reflexie diferită.

Așa că spune; „Satură-te de lumea reflexiilor care dezamăgește și lucrează înăuntru”.

La toate acestea, se referă maestrul în primul verset din al doilea Lo Jong.

 

Dezvoltă-ți conștientizarea morții și a impermanenței

Această viață într-o clipă trece

Maestrul aduce un nou subiect. El spune „Nu mai continua să te comporți așa cum te-ai comportat până acum, pentru că viața va trece într-o clipă”.

Iar noi îi vom răspunde „Sigur că știm. Ce este nou în asta? Știm că viața trece și oamenii mor”.

Ah! Dar oare noi trăim conform acestei conștientizări? Pentru că de obicei gândim: „În lumea noastră, femeile trăiesc în medie de atât și atât, deci am timp. Mă voi ocupa mai întâi de diploma mea și de creșterea copiilor, voi termina să-mi construiesc casa. Mai întâi voi face toate acestea și apoi mă voi ocupa de lucrurile spirituale”.

Dar dacă nu voi mai avea timp după aceea! Poate fi prea târziu!

Când vine moartea, și pentru fiecare dintre noi va veni, mă voi simți că sunt în mijlocul lucrurilor. Nu-i voi putea spune morții: „Stai, stai așa! N-am terminat încă ce aveam de făcut”. Moartea nu stă pe gânduri, ne ia pe dată. De aceea o mare parte a învățăturilor spirituale este de a integra conștientizarea morții. Nu pentru a ne deprima, ci pentru a trăi o viață plină de sens. Altfel, vom fugi după lucruri deșarte și moartea ne va lua din mijlocul lucrurilor neterminatele. Despre asta vorbește aici maestrul.

Cum poate spune maestrul că viața trece într-o clipă? 70, 80 sau 90 de ani nu sunt o clipă. Dar dacă mă uit înapoi, parcă ieri am fost elevă de liceu și acum sunt bunică. Pentru mine a trecut într-o clipă! Și ce a mai rămas, și asta va trece într-o clipă. Și această muncă spirituală de a prelua controlul și de a începe să creez o altă lume este o muncă foarte solicitantă, necesită mult efort. Așa că maestrul spune: „Înțelege. Viața asta trece într-o clipă, urcă acum pe calea spre libertate! Fă-ți treaba acum.”

 

Încetează de a mai fugi după lucruri deșarte

Alungă gândurile preocupate de viața pe care o duci,
Îndreaptă-ți mintea spre ce va veni mâine.

Din nou, nu interpretați greșit ceea ce scrie. Maestrul nu vrea să spună „să nu ai grijă de copiii tăi acum”. El nu spune asta. Dacă aveți copii, trebuie să vă îngrijiți de ei, dar nu vă lăsați mintea să fie dominată de toate acestea, pentru că nu știți când va veni moartea și s-ar putea să nu fiți acolo pentru copiii voștri ca să le arătați calea de a se elibera de suferință. Pentru că dacă nu faceți nimic, copiii voștri vor ajunge și ei în aceeași roată a bolii, a bătrâneții și a morții, într-o lume a războaielor și a cancerului. Și ei vor experimenta toate acestea, cu excepția cazului în care veți investi efort și timp ca să descifrați acest puzzle și să ieșiți din suferință.

Așa că spune:

Alungă gândurile preocupate de viața pe care o duci

Cu alte cuvine ne spune: „Nu mai alerga după diplome, bani, renume, poziții sociale și așa mai departe”.

Lama Dvora Hla spunea:

„Eu sunt un astfel de exemplu. Am crezut că o diplomă mi-ar face bine. Licența nu m-a făcut fericită. Poate un master va fi mai bun. Am făcut un master. Nu a fost bine. Am făcut doctoratul, tot nu a fost bine. Oh, am nevoie de un loc de muncă într-un loc prestigios. M-am angajat într-un loc prestigios, și tot nu a fost bine. În cadrul locului prestigios există niveluri mai prestigioase. Am urcat, am ajuns până în vârf, tot nu era bine. Tot nu mi-a fost bine”.

Deci, putem alerga mult timp după toate aceste lucruri sau orice alte obiective. Ele nu duc nicăieri.

 

Îngrijește-te să plantezi semințe bune pentru viitor

Îndreaptă-ți mintea spre ce va veni mâine.

În sensul de cum putem crea fericirea, de cum putem ieși din această roată a suferinței.

Profită de ea cât poți

Adică, de această viață.

Pentru a profita la maximum de această viață, trebuie să integrăm conștientizarea morții. De a conștientiza că

–   Moartea se apropie cu fiecare clipă.
–   Fiecare clipă care a trecut nu se întoarce.
–   Fiecare clipă care a trecut, sunt mai aproape de moartea mea. Ce am făcut în acest moment?

Lama Ken Rinpoche ar fi spus „Ce semințe ai sădit astăzi? Ce produci acum pentru tine în viitor?”

Adevărul trist este că aceste semințe nu dau rod în prezent. Asemenea unei sămânțe din natură, ea are nevoie de timp pentru a germina. Ca să pot culege roadele, trebuie să semăn semințele acum și să le las să dea rod. Dar trebuie să semăn constant, altfel nu voi culege. Nu pot culege ceea ce nu am semănat. Cu toti știm asta. Ceea ce se întâmplă în natură, se întâmplă și la nivelul karmic, la nivelul vieții noastre.

Deci ce am făcut cu timpul meu acum? Dacă nu am acea conștientizare a morții iminente și a vieții care trece într-o clipă și a oportunități care trece, atunci îmi voi irosi această clipă și pe următoarea, a doua zi și săptămâna următoare.

Și moartea va veni și mă va smulge într-o zi.

 

Observă că în prezent nu ai niciun control asupra vieții tale

El spune:

Chiar dacă vrei să rămâi –
Asta nu este sub controlul tău.

Cu toții că bunica este moartă și mătușa este moartă și cumva credem că nu noi vom muri. Teoretic știm că vom muri. S-ar putea chiar să ne cumpărăm un loc de veci într-un cimitir. Dar cu toate astea noi nu înțelegem că aceste lucruri se vor termina. Că va veni ziua în care nu mă voi mai mișca, iar creierul meu nu va mai funcționa și voi muri. Nu este sub controlul nostru.

Timpul nostru este limitat, vine cu karma care ne-a adus în această viață.

Mai știți povestea despre arabul din Bagdad? El se trezește dimineața, merge la piață și îl întâlnește pe Lordul morții. Înspăimântat, își înhamă calul, călărește toată ziua, și ajunge la sud, în Basra obosit, fără suflare, transpirat. Coboară de pe cal în Basra, și îl vede pe Lordul morții. „Am fugit de tine toată ziua. Toată ziua am călărit să scap de tine. Te-am văzut azi dimineață la Bagdad. Lordul morții îi răspunde: „Așa este, ne-am întâlnit în Bagdad dimineața și am fost foarte surprins să văd că ești în Bagdad, pentru că știam că mă voi întâlni cu tine aici în această seară”.

Moartea este deja trasată pentru noi. Putem fugi de ea? Nu. Nu putem fugi de ea. Ce putem face?

Oare putem da sens acestei zile pe care o avem acum, dacă moartea va veni mâine? Și nu știm că ea nu vine mâine. Ce facem între dimineață și seară?

 

Viața noastră este rară și plină de oportunități

Maestrul spune:

Este greu să găsești o viață
Plină de resurse și oportunități.

Viața pe care o avem acum, nu numai că trece repede, ci este și extrem de rară. Viața noastră, dacă o comparăm cu a altora este nemaipomenită. Avem o viață relativ sănătoasă, claritate, abundență.

Și toți cei care stați aici aveți destule. Nu contează cum este contul vostru bancar. Sunteți îmbrăcat, sătui, aveți mâncare care intră regulat în stomac, aveți un acoperiș deasupra voastră, aveți studii, aveți profesori, aveți timp liber, deocamdată…

Deocamdată, avem libertatea de a ține o astfel de prelegere în această țară. Nu peste tot există acest lucru. Sunteți interesați de aceste lucruri, și nu întotdeauna veți avea interes să auzi astfel de lucruri. Și oportunitatea de a ieși din această capcană, din acest cerc vicios de renașteri, boli și moarte va trece. La acestea se referă maestrul când spune:

Profită de ea cât poți.

 

Practică zilnică de a integra învățătura

În continuare Gyalwa Yang Gunpa spune:

Este ușor să te obișnuiești cu greșelile

Acum spune „Bine, bine, am înțeles. Acum meditez la conștientizarea morții, încep”.

Ea trebuie făcută zilnic, pentru că uităm. Am auzit lucrurile, mergem acasă și deja le-am uitat. Această meditație ar trebui făcută în fiecare dimineață înainte de a vă ridica din pat: să vă gândiți la faptul că moartea este inevitabilă, momentul morții este incert și ceea ce veți lua cu voi sunt doar realizările voastre spirituale. Orice altceva le lăsați în urmă, inclusiv corpul, inclusiv înțelegerile obișnuite la nivelul lor obișnuit.

De asemenea este de dorit să faceți meditația o perioadă de timp, pe perna de meditație, pentru a o interioriza suficient, pentru că altfel treburile zilei ne vor lua pe sus și ne vor târî după ele.

A doua meditație este asupra rarității acestei vieți cu resursele și oportunitățile pe care ni le oferă. Ne gândim: „Uau, ce norocos sunt să am o astfel de viață și un astfel de corp și o astfel de minte și că am acces la asemenea învățături și la astfel de profesori și acum pot face ceva semnificativ pentru mine și pentru alții!”.

 

Este ușor să ne obișnuim cu o concepția greșită

„Ok, am făcut meditația și acum mă scol din pat”.

Ce se întâmplă în cursul zilei? Cineva a făcut o greșeală de calcul, nu au intrat banii în contul nostru din bancă, sau funcționarul nu ne-a vorbit frumos, cineva s-a băgat în fața mea la coadă, sau am fost claxonați și așa mai departe. Toate aceste lucruri ne surprind și reacționăm greșit datorită faptului că nu înțelegem de unde au venit aceste lucruri.

El spune:

Este ușor să te obișnuiești cu greșelile

Cu alte cuvinte, ne este ușor să ne obișnuim cu modul greșit de a gândi, de a da lucrurilor existență proprie de sine și de a reacționa față de ele ca și cum ar avea natură proprie de sine.

 

Dezvoltă-ți mintea

El spune:

Plasează santinela conștientizării tale.

Conștientizarea aici este descrisă ca o parte a minții care urmărește ce face restul minții.

Ok, cineva s-a băgat în fața mea la coadă. O parte a minții spune „Ia uite cum s-a băgat în fața mea, am să-i spun eu câteva….”. Și o altă parte spune „Stai! Ce faci acum? Te enervezi, îți blochezi canalele, îți creezi suferință?”. Așa că maestrul spune: „Plasează santinela conștientizării tale”.

Dar ca să-mi pun conștientizarea ca santinelă, trebuie să conștientizez. Practicantul spiritual investește mult efort în dezvoltarea conștientizării. Am numit-o Sheshin în tibetană.

She shin

Este câinele de pază, care împiedică restul minții să intre în reacție, să intre în ignoranță, să intre în neînțelegere, să nu încalce jurămintele morale și să nu ne determine de a ne învârti din nou în roata samsarei.

Fii atent cu pofta:

Specialitatea dorinței
Este de a-i împiedica pe oameni;
Renunță să te mai atașezi de lucruri inutile.

Ce este dorința?  Este pofta, pasiunea, [faptul că] ne dorim lucruri. Lucrurile ni se par atractive; ni se par că ele sunt așa de la sine și atunci vrem să le obținem. Vedem un lucru frumos într-o vitrină, intrăm, ne uităm dacă ni se potrivește.

Iluzia ne atrage, o urmăm. Iar specialitatea dorinței este de a ne împiedica să progresăm, de a ne scoate de pe calea spirituală; să ne derute crezând că dacă vom cumpăra acel lucru ne va fi bine și între timp ne-am irosit atât banii, cât și timpul și, ceea ce este mai grav dintre aceste două lucruri, este că ne consolidăm ignoranța.

De fiecare dată când suntem târâți de o astfel de dorință, ne consolidăm gândirea greșită că acel lucru ne va aduce fericirea.

Și, făcând asta, lăsăm amprente în mintea noastră, care vor rămâne în subconștientul nostru, iar când vor rodi ne vor produce mai multă suferință. Data viitoare vom fi atrași și mai mult de lucrurile inutile. Suntem ca într-un cerc vicios.

Mai mult de atât, dorințele provin din ignoranță, iar această ignoranță, care nu înțelege sursa lucrurilor bune din viața noastră, ne determină să ne abatem și  să ne încălcăm jurămintele morale, și chiar să-i rănim pe alții numai ca noi să putem obține ceea ce ne dorim, provocându-ne astfel suferință în viitor.

Cum a început totul?

Întrebare: De unde a început prima dorință?
Răspuns: Hai să analizăm împreună.

Trec pe lângă o vitrină și spun “Ah! Asta îmi va face bine acum”. Cred că dacă cumpăr acel lucru îmi va face bine, așa că acum voi investi timp și efort. Cum s-a întâmplat? Cum de m-am înșelat?

Acum veți spune: „Ok. Acum mi-ai explicat că a venit dintr-o amprentă anterioară. Am făcut acest lucru și înainte, fapt care mi-a consolidat convingerea că lucrurile exterioare îmi vor aduce fericire. Acum fac iar același lucru. Deci lucrurile pe care le-am făcut înainte, au lăsat amprente în mine.”

Întrebarea a fost „De unde a venit prima dorință?”

Să ne întoarcem mai întâi cu una înapoi. A fost una înainte care m-a determinat să fac asta din nou.

Acum ne întoarcem la cea anterioară.

De unde vine ea? De la una de dinainte.

De unde vine ea? De la una de dinainte.

Unde mă voi opri?

Presupunerea că a existat un început este un concept care nu are niciun fundament. Fiecare acțiune pe care o facem cu vorba sau cu gândul lasă o amprentă în mintea noastră, care se duce în subconștient, rămâne acolo un timp, după care dă rod și ne produce realitatea. Dacă este adevărat acest proces (și puteți verifica singuri) atunci nu poate exista un început pentru că niciun lucru nu poate veni din nimic.

Totul este cauzat, cu excepția câtorva lucruri pe care nu le menționăm aici, iar dacă este cauzat, atunci trebuie să fie o cauză.

Nu a existat niciodată un început pentru acest proces. Am fost mereu aici și am suferit mereu.

 

Mecanismul amprentelor mentale

Șeful țipă la mine și eu țip la el. M-am înregistrat țipând la el. Mintea a înregistrat tot ce am spus, cui i-am spus și mai ales cum am spus. Ea înregistrează sentimentul pe care l-am avut, intensitatea emoției, intenția cuvintelor mele, și în ce măsură am finalizat fapta și în ce măsură mi-am asumat răspunderea pentru acea faptă. Toți acești factorii determină amprenta karmică. Toate acestea sunt imprimate în aceeași amprentă, în această bază de date a amprentelor mele karmice.

Apoi coboară în subconștient. Nu mai îmi amintesc ce s-a întâmplat acum o lună cu șeful și cu siguranță nu ce s-a întâmplat acum un an. Dar într-o zi va da rod. Și cum va rodi? Din nou apare cineva și țipă la mine. Poate același șef, poate un alt șef, poate un vecin care a pus muzică zgomotoasă. Ceva iritant se întoarce la mine, aud țipete din nou. Aceasta este maturitatea acestei listări.

Deci, amprenta sau sămânța karmică rodește într-un mod în care

–   Mă simt o victimă a țipetelor,
–   Experimentez pe cineva țipă că la mine,
–   Mă simt foarte neplăcut că se țipă la mine.

Deci, există un obiect, un subiect și o experiență. Toate acestea vin din aceeași sămânță. Toate acestea au venit cu mine tot timpul în subconștient. Toate acestea nu au fost de fapt niciodată în afara mea. Port toată lumea în mine tot timpul. El vine cu mine tot timpul.

Există o lege pentru rodirea acestor amprente. Ele sunt rânduite, și când le vine momentul, rodesc și eu experimentez un anume moment din viața mea. Mă experimentez pe mine, experimentez obiectul și evenimentul în sine. Toate acestea au fost în interiorul sămânței. Nu a existat niciodată o separare, în afară de cea pe care eu o fac.

Această separare este complet artificială, ea vine de la mine, pentru că nu am înțeles natura mea de Buddha. Pentru că nu am înțeles vacuitatea fenomenelor din jurul meu, a minții mele și cum ea funcționează.

Cu toții percepem o lume imensă, plină de fenomene diferite și ciudate. Pe unele le cunoaștem îndeaproape, despre altele doar am auzit și despre altele le-am auzit de la cineva care la rândul lui le-a auzit din altă parte. Dar totul  vine din amprentele noastre. Totul, fără excepție. Și în măsura în care suferința apare în lumea mea, fie că sufăr la nivel personal, fie că întâlnesc pe altcineva care suferă, tot din amprentele mele vin. Numai eu le-am semănat.

Datoria mea, acum, este să înțeleg cum le-am semănat, altfel ele vor continua să rodească, iar eu voi suferi în continuare și lumea mea va fi plină de suferință. Aceasta este lecția pe care ne-o dă maestrul.

Du-te și cunoaște-ți prietenul

Adică, du-te și află cum faci asta. Și începe să învârți roata.

 

Maturizarea spirituală

Întrebare: Copiii spun o mulțime de lucruri care rănesc și care apoi se întorc asupra lor, ei de unde pot ști asta?
Răspuns: Copiii vin cu tendințe diferite. Unii aleargă cu tava să-i servească pe oaspeții și alții vor lua totul pentru ei; sunt copii care au grijă de animale și sunt alții care abuzează de animale.

De unde au apărut aceste tendințe? Dintr-o viață anterioară. Dar acesta este un alt subiect.

Dar la o anumită vârstă, și asta variază de la persoană la alta, copilul care înainte era concentrat numai pe el însuși și întreaga lume se învârtea în jurul lui și trebuia să-i satisfacă nevoile, începe să se trezească și își dă seama că există și alți oameni în lumea lui care și ei își doresc lucruri la fel ca el.

Și acesta este un moment foarte important în istoria noastră. Aceasta este adolescența. Înțelegem că nu numai suntem centrul lumii, și dacă înainte eram preocupați doar de satisfacerea nevoilor noastre și ne așteptam ca întreaga lume să ne satisfacă nevoile, acum s-ar putea să ne mutăm în cealaltă parte; să devenim noi cei care satisfac nevoile altora.

Și există maturitatea la un nivel mai înalt, o maturitate spirituală mai înaltă, în care înțeleg că dacă am creat această lume și dacă totul vine din semințele pe care le-am acumulat prin acțiunile mele, atunci dacă vreau să-i ajut pe alții, va trebui să lucrez cu mine însămi pentru a începe să-i proiectez altfel.

Și când vine momentul de înțelegere profundă a acestei situații, că eu am fost cel care a creat toată suferința din jurul meu, va veni iubirea, compasiunea mea, înțelegerea suferinței mele și a lor deopotrivă și îmi voi spune: „Tu poți și trebuie să faci ceva pentru ei”.

Acesta este bodhisattva. Aceasta este persoana care își dedică viața să muncească pentru toți ceilalți, să devină un Buddha, astfel încât să poată face munca supremă pentru ei.

 

Tot ce nu este dharma este lipsit de sens

El spune:

Tot ceea ce nu este Dharma
Este lipsit de orice sens.

Este lipsit de sens înseamnă că nu ne aduce fericire. Lucrurile de la care ne așteptăm să ne aducă satisfacție și fericire nu au puterea să facă asta. Din acest punct de vedere este lipsit de sens.

Pentru a fi fericit, trebuie să am o amprentă care să-mi creeze fericire. Ca să am un șef care este foarte mulțumit de mine, un șef care este încântat de mine sau să mă laude „O, tu vei conduce lucrurile, ai atât de mult succes!”, dacă îmi doresc o astfel de experiență, trebuie mai întâi să plantez sămânța și să-i dau timp să se maturizeze.

Asta înseamnă că mai întâi trebuie să mă filmez făcând asta altora, ajutându-i pe alții în cariera lor.

Același lucru pe care îl vreau pentru mine, trebuie să îl fac mai întâi pentru alții. Aceasta este una dintre legile karmei: fără sămânță, nu există copac. Dacă nu am semănat, nu pot culege.

Așa că dacă vreau să mă simt bine, de exemplu, dacă vreau zmeură, pentru că ea mă face să mă simt bine, va trebui să mă filmez că dăruiesc altcuiva ceva care îi place.

Întrebare: A-și putea doar să-mi imaginez că fac asta?
Răspuns: Este minunat dacă îți imaginezi, dar nu va avea aceeași intensitate. Va trebui realmente să faci acest lucru dacă dorești ca, acumularea karmică să fie suficient de puternică pentru a rodi repede și nu în următoarea viață. Nu vreau zmeura în viața următoare. O vreau acum.

Deci, dacă vreau să-mi fie mie bine, va trebui să fac altcuiva un bine asemănător, așa că îi atunci când îl hrănesc cu zmeură, și poate cu mure dacă îi plac mai mult. Pe cine hrănesc de fapt? Pe mine însumi. Îmi creez propria fericire. În același timp, îl fac și pe celălalt fericit și sunt și eu fericită. Și asta este frumusețea.

 

Tot ce este lumesc se termină cu moartea

Maestrul spune:

Tot ceea ce nu este Dharma
Este lipsit de orice sens.
Aruncă asta, ca pe un gunoi.

Aruncă asta în sensul de a nu crede o minciună.

Din nou, nu citiți greșit acest lucru. Lo Jong-urile sunt criptice, sunt atât de laconice. Maestrul nu se referă la nu vă arunca familia, sau locul de muncă sau munca, ci să aruncăm atașamentul față de ideea că aceste lucruri în sine ne pot aduce fericirea, pentru că nu o fac.

Aruncă asta, ca pe un gunoi.
Totul se termină cu moartea.

Toate fenomenele, situațiile și circumstanțele din viața noastră trebuie să se termine, pentru că karma care le-a creat se va termina. Chiar și viața noastră ca oameni trebuie să se termine, pentru că și ele provin din karma. Când înțelegem bine acest lucru, gândul că am putea muri astăzi, ne permite să ne păstrăm prioritățile corecte și să distingem între ceea ce este important să facem și ceea ce nu este: între ceea ce este Dharma și ceea ce nu este Dharma.

 

Profită de viața rară care ți-a fost dată

El spune:

Echipează-te ușor,
Și pornește acum pe drumul tău.

Adică, trăiește ușor, trăiește simplu, scapă de ceea ce nu ai nevoie.

Ai nevoie de această viață pentru că această viață îți permite să ieși din ciclul suferinței. Viața unui om sărac și înfometat din India nu permite acest lucru. Trebuie să muncească o zi întreagă pentru a lua cina, iar când se termină, trebuie să muncească a doua zi pentru a lua cina a doua zi. Nu are timp pentru asta.

Dar noi avem. Viața este foarte prețioasă. Ea este trecătoare, rară și foarte prețioasă pentru că ne permite să ieșim din ciclul suferinței, dacă știm să o folosim corect. Deci, trebuie să sprijinim ceea ce susține această viață; avem nevoie de un acoperiș deasupra capului și avem nevoie de mâncare.

Există un minim care trebuie să ne susțină. Maestrul ne spune: „Lasă la o parte orice altceva”.

Nu este adevărat că trebuie să lucrăm 50 de săptămâni pe an pentru a avea 2 săptămâni libere. Aceasta este o prostie. Muncim 50 de săptămâni pentru a trăi două săptămâni? Nu. Poate că ne putem reduce nivelul de trai. Poate că putem merge cu o mașină mai veche, sau să mergem cu mașina mai puțin sau poate că dacă avem o cameră mai puțin este suficient. Poate ceva mai puțin este suficient.

Majoritatea dintre noi care trăim în Occident avem mai mult decât ne trebuie. Trebuie să avem grijă de bunurile noastre, să le reparăm, să plătim taxe pentru ele. Și trebuie să ținem minte și unde se află ele. Toate acestea ne ocupă mintea.

Așa că spune: Echipează-te ușor, adică exact de ceea ce ai nevoie, și pornește acum pe drumul tău! Pornește la drum pentru a înțelege cum funcționează acest mecanism și inversează această roată!

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1

 

Introducere

Studiul Lo Jong face parte din cursul 14 ACI. Acest curs a avut inițial nouă lecții, în care Geshe Michael a predat mai mult de șase Lo Jong-uri.

Până acum am făcut patru Lo Jong-uri în patru seminare separate, astfel încât să avem mai mult timp de a ne opri asupra semnificațiilor acestor învățături. Și după cum am văzut fiecare dintre ele este o practică pe viață.

Pe lângă aceste Lo Jong-uri, mai sunt câteva mai mici pe care nu le-am predat până acum și pe care le-am adunat în acest seminar. Ele vor sfărâma concepția noastră despre lume și ne vor ajuta să identificăm lucrurile care ne provoacă suferință și să cunoaștem lucrurile care ne pot aduce fericire.

 

Tradiția Lo jong: O practică pentru dezvoltarea inimii bune

Lo Jong

Lo Jong este o întreagă tradiție în cadrul budismului tibetan, care a devenit populară în Tibet la începutul primului mileniu, aproximativ între anii 1000 și 1300. Aceste învățături au fost transmise de cei numiți Kadampa.

Kadampa

Aceștia sunt păzitorii cuvântului sfânt, și au transmis instrucțiunile oral.

Ka          – cuvânt,
Dampa înseamnă îndrumări sfinte sau învățătura unui material sfânt.

Deci, semnificația cuvântului Kadampa este acela de cuvânt sfânt sau instrucțiune sau îndrumare.

Tibetanii la acea vreme nu erau educați. Cei mai mulți dintre ei erau analfabeți, erau păstori de iaci. Lordul Atisha a fost un mare învățat indian care a transmis cunoștințele despre budism în Tibet. În urma rugăminților insistente ale regelui Tibetului, Lordul Atisha a coborât din înalta poziție de stareț al mănăstirii Nalanda, care era floarea Indiei la acea vreme, și la vârsta de 60 de ani a călătorit spre Tibet, trecând munții Himalaya. După o lungă și dificilă călătorie, Lordul Atisha a ajuns în Tibet. El a făcut această călătorie din compasiunea sa pentru oamenii din Tibet și din înțelegerea că aceste învățături le-ar putea aduce multă binecuvântare.

Tibetani au început să practice învățăturile și le-au transmis de la profesor la elev. Profesorul dădea instrucțiuni elevului, iar elevul le memora și le transmitea mai departe.    S-a scris foarte puțin în acele vremuri. Mult mai târziu s-a dezvoltat magnifica tradiție monahală a Tibetului.

Deci Lo Jong a fost o tradiție care a fost transmisă din gură în gură, iar oamenii au practicat mai mult decât au vorbit. Era o prospețime pe care religia nu o integrase încă. Tradiția era foarte vie pentru oameni, iar ei practicau să-și transforme mintea.

Lo înseamnă minte.

Jong înseamnă practică sau transformare sau purificare. Toate aceste semnificații sunt în cuvântul Jong.

Deci, Lo Jong înseamnă transformarea minții.

Changkya Rinpoche (1642-1714) a fost un mare învățat tibetan și a fost reîncarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche (1878–1941). Când vorbește despre această tradiție, el numește Lo Jong [ca fiind] „o practică a dezvoltării inimii bune”. Și l-am adoptat și în unele dintre traducerile noastre.

 

Textul original

Muchen Konchok Gyeltsen

Munchen Konchok Gyeltsen este numele unui mare învățat care a trăit în secolul 14. Deja tradiția Lo Jong era în decădere. După o perioadă de 300 de ani în care această tradiție fusese transmisă prin viu grai, s-au dezvoltat tradiții mult mai detaliate.

Acest maestru a aparținut tradiției Kagyu, care a precedat tradiția Gelugpa, pe care o studiem de obicei. După cum știm tradiția Gelugpa a început cu Je Tsongkpa care a trăit în secolul 14-15. Je Tsongkapa a fost unul dintre cei mai străluciți maeștri tibetani care a fondat linia Gelugpa. El a aparținut tradiției Kagyu, așa că putem spune că și noi suntem Kagyu pentru că mergem pe urmele acestui studiu.

Munchen Konchok Gyeltsen a adunat toate Lo Jong-urile care erau cunoscute la acea vreme într-o singură scriere, numită Lo Jong Gyatsa.

 Lo Jong Gyatsa

Gyatsa înseamnă ocean. Oceanul de Lo Jong-uri.
Lo Jong Gyatsa este tradus Compendiu de texte Lojong.

Și această scriere este păstrată în canonul tibetan și conține multe Lo Jong-uri. Aproximativ o treime dintre ele au fost traduse în engleză de Geshe Michael; o altă treime a fost tradusă de Lama Christie McNally; și mai există o treime pe care le veți traduce voi.

Aceste Lo Jong-uri sunt pline de greșeli de ortografie. Dacă o literă este schimbată, sensul cuvântului se schimbă complet. Aceste texte străvechi au fost gravate în lemn. Tibetanii care le gravau nu au știut întotdeauna să scrie, iar ortografia lor era dificilă.

 

Sfaturile lui Gyalwa Yang Gunpa

Gyalwa Yang Gunpa

Gyalwa Yang Gunpa (1213-1258) a avut o viață foarte scurtă, dar a realizat foarte multe lucruri. El a aparținut curentului Drukpa al tradiției Kagyu.

Drug pa ka gyu

Sakya Pandita (c. 1200), unul dintre cei mai mari Lama din Tibet, a fost profesorul lui Gyalwa Yangunpa.

Sakya Pandita

Sakya Pandita a aparținut tradiției Sakya pe care am menționat-o când am vorbit despre „Eliberarea de cele patru atașamente”.

Nepotul lui Sakya Pandita, Pakpa, a adus budismul în Mongolia și l-a învățat pe Kubla Khan și l-a întâlnit acolo pe Marco Polo.

Gu-Tsangpa a fost un alt mare profesor de Lojong care l-a învățat pe Gyalwa Yangunpa.

Gu Tsangpa

Numele Gyalwa este un titlu de onoare și înseamnă „învingătorul”. El este de multe ori folosit pentru a descrie pe cineva care a atins un nivel spiritual foarte înalt. Buddha este așa. Gyalwa înseamnă rege, învingător, cineva care și-a învis afecțiunile mentale, și și-a adus mintea la desăvârșire.

Textul se numește:

Gyalwa Yang Gunpay Dam Ngak

Dam Ngak înseamnă sfaturi personale. Adică „Sfaturi personale, scrise de Gyalwa Yang Gunpa”. Acestea sunt instrucțiuni personale transmise elevilor săi într-un cadru intim.

Când veți citi acest text, veți vedea că sunt de fapt mai multe texte în el. Ca și cum le-ar fi transmis elevilor lui în momente diferite. Suntem în secolul 13, când tradiția Lojong nu era atât de dezvoltată. Instrucțiunile sunt cifrate, foarte scurte.

De exemplu, după primele două versete de la începutul textului, scrie „El a mai spus”, asta însemnând că este vorba de o altă învățătură care a fost dată cu altă ocazie și poate chiar după câțiva ani mai târziu.

Primul Lo Jong al lui Gyalwa Yang Gunpa

 

Orice lucru cauzat nu rămâne neschimbat

Ce este un lucru cauzat? Să ne uităm la lumea fenomenelor din jurul nostru, care ne cuprinde pe noi, oamenii din viața noastră, lucrurile noastre, procesul vieții noastre, însuși conduita vieții noastre, mediul nostru, lumea conceptelor noastre.

Dacă vă amintiți în cursurile 4 și 13 am împărțit toate lucrurile din lumea noastră în lucruri schimbătoare și neschimbătoare.

Apoi ne-am uitat la ce este inclus în această mare categorie de lucruri schimbătoare și am văzut că aproape toate lucrurile sunt schimbătoare și foarte puține sunt neschimbătoare.

În budism se spune că orice lucru schimbător este cauzat. Cauza devine un rezultat, iar rezultatul va deveni o cauză pentru un alt lucru care se va schimba.

Budiști compară acest proces cu copacul care iese dintr-o sămânță, copacul la rândul lui dă alte semințe și într-o zi se va degrada și așa mai departe.

Aceasta este lumea fenomenelor care este cauzată. Orice lucru din viața noastră este cauzat. Noi înșine suntem cauzați.

Am venit, dacă vreți, de la întâlnirea spermatozoidului cu ovulul. (Asta depinde de școala de gândire la care ne referim. Nu ne place atât de mult această descriere. Ea este adevărată, dar nu este supremă și, prin urmare, nu poate elibera).

Deci, suntem cauzați. Mâncăm, creștem, ne dezvoltăm, ajungem la o oarecare maturitate și apoi începem să ne stingem. Vine bătrânețea și apoi moartea.

Este inevitabil.

Prin faptul că ne-am născut, indiferent cât sport am făcut și câte vitamine am luat, am venit dintr-o anume cauză, această energie se va consuma, și se va schimba cu altceva.

Întreaga lume a fenomenelor este în schimbare:

–   sentimentele noastre,
–   conștientizările noastre,
–   oamenii din viața noastră,
–   bunurile noastre,
–   sănătatea noastră,
–   cariera noastră.
–   Toate acestea au venit din cauze și de aceea trebuie să se schimbe.

La asta se referă maestrul când spune:

Orice lucru cauzat nu rămâne neschimbat

Este adevărat și invers: nu există nimic care se schimbă și să nu fie cauzat.

 

Conștientizarea impermanenței

Mulți care aud această descriere, spun: „Bine, bine, de ce este asta atât de important?”. De ce? Pentru că noi nu trăim așa, nu trăim din această conștientizare. Când ni se întâmplă ceva neașteptat în viața noastră, de exemplu avem pană de cauciuc tocmai când avem o întâlnire importantă cu 100 de persoane. Ne grăbim la întâlnire, și acum devenim stresați și supărați.

Roata este cauzată, aerul din anvelopă este cauzat, mașina este cauzată. Vine ziua când acest lucru trebuie să se schimbe.

Și când vine schimbarea, suntem surprinși, zguduiți, pentru că așteptăm ca lucrurile să continue așa cum sunt.

Vine boala peste noi, și ne dă peste cap. Suntem atât de zguduiți.

Relația de cuplu s-a terminat. Suntem supărați și ne întrebăm: “Cum de mi-ai făcut plăcere înainte și acum nu-mi mai faci plăcere și mă enervezi?”

Presupunem că lucrurile trebuie să rămână așa cum sunt. Trăim într-o lume a fenomenelor care se schimbă de la un moment la altul și ne așteptăm ca lucrurile să continue așa cum sunt.

Un meditator serios care stă în meditație profundă, ajunge la experiența directă a schimbărilor de la un moment la altul al lucrurilor.

Dacă iau acest pix și mă uit la ce se va întâmpla cu el peste 5 minute, probabil că nu i se va întâmpla nimic. Peste 5 minute îl voi vedea exact la fel. Dar el nu rămâne la fel. La nivel atomic totul se schimbă, totul se mișcă, electronii se mișcă, nucleu atomilor vibrează și așa mai departe.

Dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, va veni ziua și pixul se va termina. El nu va fi aici pentru totdeauna, altfel – am fi avut aici toate pixurile din toate generațiile. Dar ele nu sunt aici. Acest lucru se va sfârși într-o zi într-un fel sau altul. Deci, peste 5 minute pixul va fi mai aproape de sfârșitul lui.

Deci, există un nivel de schimbare pe care nu-l pot sezisa cu ochiul meu obișnuit. De aceea, îl văd ca pe ceva constant, neschimbător.

Maestrul ne spune: „Înțelege asta, că tot ceea ce este cauzat se schimbă. Trebuie să se schimbe!”.

 

A renunța la atașamentul față de samsara

Gyalwa Yang spune:

Nu te atașa de nimic, taie legăturile;

La ce se referă?

El nu spune: „Mergi prin lumea iluzorie de parcă lucrurile nu ar exista și chiar dacă lucrurile se schimbă tot timpul, nu-mi pasă de nimic, nu mă atașez de nimic, sunt indiferent”. Nu, el nu vrea să spună asta. De multe ori aceste lucruri sunt citite și înțelese greșit. El nu spune să devenim apatici.

El continuă și spune:

Nu există fericire în acest cerc vicios;
Satură-te de asta, găsește renunțarea.

Ce este acest cerc vicios? Samsara. Este cercul nașterii și a morți. Ne renaștem, creștem, ne maturizăm, îmbătrânim, ne îmbolnăvim și murim din nou.

Acest cerc vicios este numit și roata suferinței pentru că este o formă de existență care suferă în general. Pe ici-colo, mai există momente de liniște, de relativă relaxare, care sunt scurte.

Suntem între un dezastru și altul.

Oare maestrul ne spune: „Fii indiferent la tot ce se întâmplă în viața ta! Părăsește această viață! Du-te într-o peșteră și lasă toate astea!”. Nu, nu asta vrea să spună, deși la un moment dat vom merge și în peșteră, dar nu aceasta este intenția.

„Nu te atașa de nimic” se referă la faptul de a „nu te aștepta ca lucrurile să-ți aducă fericire”. Partenerul nu ne poate aduce fericirea. Ar fi grozav dacă ne-ar aduce fericirea, dar nu poate face de la sine. El nu poate să ne facă nici nefericiți. Pentru că fericirea sau nefericirea nu vine de la el.

Dacă o relație începe, ea începe cu o anumită karmă. Există o anumită karmă care aduce cei doi parteneri să fie împreună, să fie interesați unul de celălalt și să se iubească. Această karmă, dacă nu facem nimic, dacă nu înțelegem cum funcționează, va fi consumată. Ea se va degrada.

Fie relația se va rupe, fie unul va muri înaintea celuilalt. Relația nu poate continua veșnic, decât dacă facem ceva foarte drastic și dramatic care are rădăcini în înțelepciunea foarte profundă.

În situația obișnuită, n-avem de ce să ne atașăm de un partener ca sursă a fericirii noastre, pentru că el nu este. Nu are această capacitate în sine.

De aceea maestrul spune:

… taie legăturile …

El nu se referă la a tăia legăturile cu oamenii și lucrurile din viața noastră. Nu ne ridicăm și ieșim din casă pentru că am auzit aceste lucruri, nu. Ci de a tăia legăturile de la credința falsă că aceste lucruri ar trebui să ne aducă fericirea.

De a tăia legătura de la credința că înghețata ne va face fericiți. Cum ne vom simți după jumătate de oră după ce am mâncat o porție mare de înghețată? Dacă înghețata ne-ar putea face fericiți, atunci de fiecare dată când am mânca înghețată am fi fericiți. Dar nu este așa, pentru că nu este în puterea ei.

„Taie legăturile” înseamnă taie legăturile de la înțelegerea greșită de cum funcționează lucrurile. Dacă le tăiem și urmăm calea înțelepciunii, avem șansa să producem cu adevărat cauzele fericirii.

Scopul nostru nu este să ne dezvoltăm diferența față de viață, ci de a ajunge la iluminare.      A ajunge la iluminare înseamnă a ajunge la adevărata fericire. Nu la orice fericire, ci la fericirea sublimă a lui Buddha. Fericirea care nu are niciun cusur, nici un defect, este desăvârșită.

Desigur, acesta este marele ideal. Nu vom ajunge în acest loc incredibil suferind tot timpul pe cale.

Calea nu ne învață să suferim tot timpul. Calea ne învață să ne intensificăm treptat fericirea până când ajungem la fericirea sublimă. Iar în final să ajungem la ea chiar în această viață.

De aceea maestrul spune, să tăiem legăturile de la credința falsă că lucrurile materiale, samsarice ne aduc fericirea. Gândul că următoarea mașină ne va face fericiți sau o casă mai mare ne va face fericiți sau noul partener ne va face fericiți. Ne-am găsit un partener, iar după un timp relația începe să se degradeze, să nu mai funcționeze.

 

Renunțarea

Maestrul apoi spune:

Satură-te de asta

Adică, „satură-te de a mai căuta fericirea în deșertăciunile lumii, de a mai căuta fericirea în lucruri care ele în sine nu-ți pot aduce fericire”.

Nu numai că ele nu ne pot aduce fericire, dar și ne derută. Ele ne atrag, sclipesc, ne fac cu ochiul: „Vino, cumpără-mă, și îți va fi bine. Petrece-ți viața muncind din greu, fă o carieră grea, și apoi vor scrie frumos despre tine în anunțurile mortuare din ziar”. Deșertăciunile vieții ne ademenesc și ne fură viața.

El spune:

Satură-te de asta, găsește renunțarea.

Cu alte cuvinte: înțelege că fericirea nu poate veni de la locul în care cauți.

Înțelege că aceste lucruri nu numai că nu-ți aduc fericire și îți scurtează viața, ci au și un efect de dependență.

De exemplu: Am cumpărat o mașină nouă (în anul 2022). După un an nu mai este bună, îmi trebuie una din 2023. Creează dependență. Alergăm constant după aceste lucruri care nu au puterea să ne aducă fericirea. De aceea, maestrul spune: „Satură-te de această eroare, găsește renunțarea. Îndreaptă-te spre lumea spirituală!”.

 

Minciuna

Apoi el spune:

Lumea este goală și lipsită de sens;
Nu te încrede în minciună.

Despre ce minciună este vorba? Minciuna este această lume a fenomenelor care vin și ne fac cu ochiul, care ne atrag, care ne derută, deoarece nu le înțelegem și ne fură viața.

Partenerul de viață este afectuos, dar el este gol de a fi un partener afectuos în sine. Și dacă el este un partener indiferent/neplăcut, el este gol, de asemenea, de a fi neplăcut în sine. De unde știm asta? Pentru că uneori el este afectuos/plăcut, și alteori nu. Sau cândva a fost plăcut și acum nu mai este plăcut. Sau invers poate.

Dacă partenerul ar fi fost afectuos sau indiferent în sine, atunci el ar fi fost  mereu așa. Același partener pe care l-am avut în luna de miere ar fi rămas  mereu așa. El m-ar fi făcut mereu fericită. Dar nu se întâmplă asta. Pentru că el este gol de a fi într-un fel sau altul în sine. El este gol de orice natură proprie de sine.

Șeful este supărat pe bietul funcționar care își dă toată silința. Funcționarul se supără și spune că șeful este un om rău. Dar soția șefului își iubește soțul, îl vede ca fiind un soț plăcut. Dar șeful nu este nici rău și nici plăcut în sine.

Atunci de ce bietul funcționar îl percepe pe șef ca fiind rău, iar soția ca pe un om plăcut?

Dacă doi oameni diferiți au experiențe complet diferite ale aceleiași persoane, asta înseamnă că acele calități nu vin de la ea; ci vin de la ei.

Despre asta vorbește maestrul aici. Realitatea mea vine în întregime de la mine. Apar obiecte, proiectate de mine, pe care apoi le colorez ca fiind bune sau rele, sau plăcute sau neplăcute, dorite sau nedorite, sau orice altă calitate. Toate calitățile pe care le atribuim lor vin de la mine.

De aceea, este important să înțeleg cum vin de la mine, pentru că atunci le voi putea colora așa cum vreau. Deci, acesta este primul lucru care trebuie înțeles aici.

Lumea este goală și lipsită de sens;
Nu te încrede în minciună.

Lumea îmi prezintă un șef rău. El spune „Nu te încrede în minciună”. Șeful nu este rău în sine.

„Nu crede că fenomenele sunt așa cum apar în fața ochilor tăi.” Acest lucru este fals.

Trăim tot timpul într-o lume care ne minte, care ne înșală.

Cine este acea persoană rea care a decis să ne mintă? Nu există niciunul.

Aceasta este realitatea noastră relativă/convențională. Ea este numită falsă/înșelătoare, nu pentru că cineva conspiră să ne mintă, ci pentru că ea nu este ceea ce pare să fie.

Dacă eu sunt acel bietul funcționar, cred că șeful este rău, sau că nu înțelege, sau că nu-i pasă, sau îi atribui calități pe care nu le are în sine și nu le-a avut niciodată și apoi reacționez față de el. Aceasta este minciuna.

Lumea mă înșală tot timpul prin fenomene, iar eu reacționez la această minciună și produc din nou samsara, îmi produc din nou suferință.

Maestrul spune:

Mintea ta este Buddha;

Mintea mea atribuie calități negative acestui șef,

–   Șeful vine din faptul că văd că există un șef rău.
–   Nu numai că îl văd rău, însuși faptul că văd un șef în viața mea, cineva care îmi gestionează viața și acum nu mai am independență, și asta vine de la mine.
–   Chiar și cel care se numește om, vine tot de la mine.

Fiecare aspect care apare înaintea mea vine de la mine. Vine din mintea mea, vine din amprentele pe care le-am lăsat în mintea mea în urma acțiunilor, a vorbelor și a gândurilor mele din trecut. Amprentele lăsate, intră în subconștient, și rămân aici până când le vine timpul să se manifeste în viața mea. Iar când le vine timpul, ele se manifestă la bine și la rău, plăcut, neplăcut, neutru, totul.

Mintea mea generează în mod constant realitatea din jurul meu în flux continuu, într-un ritm de 64 pe secundă. Mintea mea produce realitatea tot timpul. Și aceasta este minciuna. Pentru că ceea ce cred că vine spre mine din exterior, șeful care țipă, de fapt vine din mine. Îl proiectez pe o colecție de forme și culori care nu are nicio calitate proprie de sine, decât ceea ce eu îi atribui. Calitatea pe care i-o atribui vine numai de la mine.

 

Adevărata natură a minții noastre

Deci, pe de o parte, eu sunt cel care creează această realitate la bine și la rău. Pe de altă parte, și mintea mea care produce realitatea este și ea goală, pentru

Maestrul spune:

Mintea ta este Buddha;
Du-te și cunoaște-ți prietenul.

Toate aceste Lo Jong-uri sunt scrise într-un limbaj criptic. Dacă nu primim învățătura lor adecvată, cea ce vedem scris ne poate deruta. Dacă citim „Ești deja un Buddha” putem interpreta asta: „Oprește-te, lasă toate lucrurile, stai jos și fii Buddha”. „Acum sunt în fericirea supremă”.

Nu asta scrie aici. „Mintea ta este Buddha” se referă la vacuitatea minții mele. Această minte în sine este goală.

Mintea mea, de asemenea, este și un lucru schimbător. Într-o zi mă simt bine, într-o zi nu mă simt bine, într-o zi sunt fericit, într-o zi sunt trist, într-o zi înțeleg, într-o zi nu înțeleg, într-o zi sunt somnoros, într-o zi sunt agitat. Mintea mea se schimbă, nu-i așa?

El spune:

Orice lucru cauzat nu rămâne neschimbat.

În această categorie intră și mintea mea. Ea este, de asemenea, un lucru care se schimbă.

Cum este mintea mea în sine? Bună, rea, deșteaptă, proastă? Ea este goală. Ea nu are nicio proprietate de sine. Adică, modul în care mă percep este și el rezultatul semințelor karmice care sunt în mine.

Mintea însăși este goală.

 

Înțelegerea vacuității ne permite să creăm paradisul

„Mintea ta este Buddha” în sensul că mintea este goală de orice calitate proprie de sine.

Prin urmare, dacă înțeleg mecanismul amprentelor mentale și modul în care acesta produce și proiectează permanent realitatea mea, inclusiv percepția mea despre mine însămi, dacă înțeleg toate acestea, ele mă pot duce la iluminare. Pot crea o nouă minciună. O minciună care este paradisul. Dar el va fi sublim. Și asta este tot, nu avem nevoie de mai mult. Asta este tot ce face Buddha.

Buddha a înțeles bine acest lucru, acționează din această înțelegere și își produce clipă de clipă paradisul.

Maestrul continuă:

Du-te și cunoaște-ți prietenul.

Ce înseamnă să ne cunoaștem prietenul? Asta înseamnă să ne cunoaștem mintea.

El spune „du-te, și explorează-ți mintea”. Observă acest mecanism de cum sunt create amprentele și cum sunt proiectate și cum ne produc realitatea. Du-te și cunoaște-ți prietenul înseamnă să facem această investigație. Cum facem asta?

–   Ne folosim de carnețel, și în acest fel, ne urmărim comportamentul, vedem cum sunt lăsate amprentele și ce apare în realitatea noastră.
–   Și o facem, de asemenea, la un nivel mai profund, adică în meditație profundă, unde urmărim funcționarea minții și întâlnim vacuitatea ei.

Și despre asta vorbește maestrul aici. El spune: „Du-te să-ți întâlnești direct vacuitatea minții tale și apoi vei deveni un Buddha. Numai atunci vei fi cel care va crea lumea așa cum o vrei, în loc să fii constrâns mereu de această roată a karmei, a amprentelor care proiectează o lume suferindă, față de care tu reacționezi, lăsând noi amprente și așa mai departe.

Deci acesta este primul Lo Jong al lui Gyalwa Yang Gunpa.

Cu toții avem durere în viața noastră, fie că este în prezent acută sau latentă. Cu toții avem semințele durerii, dovadă că îmbătrânim și într-o zi vom fi ca părinții noștri. Și asta nu este o bucurie. Cei care se îngrijesc de bătrâni, știu asta. Și nici când sunt bolnavi, nu este o mare bucurie. Cu toții avem aceste semințe; Cu toții avem aceste semințe ale durerii.

Maestrul ne spune cu alte cuvinte că, dacă avem aceste semințe ale suferinței în noi, trebuie să înțelegem cum le-am semănat.

Dacă vrem cu adevărat să ajungem la această plăcerea sublimă a iluminării, trebuie să fim discipoli fideli ai acestei teorii a amprentelor mentale ― cum sunt plantate, care este legea care le guvernează și cum putem începe să ne recâștigăm controlul asupra acestui mecanism.