ACI 1 - Cele 3 Cai Principale

Lecția 2 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Je Tsongkapa

Atunci când Dalai Lama s-a refugiat din Tibet în perioada invaziei chineze, el și-a luat numai tanka-urile. Acestea sunt desene în care sunt reprezentați Buddha și figuri cerești.

Dalai Lama și-a luat cu el tanka-urile, 15 la număr, în care sunt desenate diferite scene din viața lui Je Tsongkapa. Sub fiecare tanka stă scris: aici stă Je Tsongkapa împreună cu elevii lui și le explică această tantra. Tanka-urile sunt de o calitate excepțională. Atunci când Dalai Lama le-a adus în occident le-a înmânat lui Khen Rinpoche, care le-a păstrat în templul din New Jersey. Ele au fost înrămate și atârnate cât mai sus. În mijlocul templului se află un turnuleț și ele au fost așezate acolo de jur împrejur. Pentru că erau prea sus, nu puteau fi văzute sau citite și erau și expuse soarelui. Înrămarea a fost prost făcută, geamul se lipise de desene.

Din inițiativa lui Geshe Michael, desenele au fost coborâte și scoase din ramă. Un fotograf le-a fotografiat și vor fi prezentate într-o carte însoțite de diverse expuneri despre viața și activitatea lui Je Tsongkapa. Fiecare detaliu al vieții lui Je Tsongkapa este demn de a fi imitat. A ajuns la iluminare. Viața lui este un exemplu viu despre cum se ajunge la iluminare. A învăța despre viața lui înseamnă a învăța ceea ce trebuie să fac eu ca să ajung la scopul final.

A fost un mare învățat.
A fost unul dintre cei mai mari scriitori ai Tibetului, a scris 10,000 de pagini. În acele vremuri, învățăturile erau scrijelite pe lemn și apoi se copiau. Într-o mânăstire, cu greu reușesc să scrie 100 de pagini, după mulți ani. Este aproape imposibil să stăpânești ceea ce a scris.
El a scris sutre și tantre la toate nivelurile și pentru începători si pentru cei medii și pentru cei avansați. Fiecare cuvânt a lui valorează aur.
El comunica cu Manjushri. Avea legătură directă cu Manjushri. Îl vedea. Manjushri reprezintă întruchiparea înțelepciunii lui Buddha.
El a fost învățătorul primului Dalai Lama. Linia lui Dalai Lama.
El a fost grădinar.
El a fost întruchiparea îngerilor care apar în tradiția budistă tibetană.
A fost o persoană ieșită din comun.
A fost un elev extraordinar. Sunt multe povești despre viața lui de călugăr și de elev.
A fost un practicant excepțional de tantra. Există câteva biografii ale lui în care se prezintă practica lui tantrică. Nu toate descriu această practică, pentru că practica tantrică este secretă.
A fost un om care a renunțat în favoarea spiritualității, transpunând-o în viața lui.
A fost un mare yogin, multe din pozițiile lui în yoga tibetană vin de la el. Acest tip de yoga se numește Yoga inimii tibetane. Prima serie de exerciții vine de la el. Sunt asane speciale de deschidere a inimii.
A fost doctor. A învățat medicina.
A fost un strălucitor polemist.
A excelat în devotamentul și serviciul adus Lamei lui.
A fost un maestru în arta meditației.
A fost un mare organizator. A organizat printre altele Festivalul Munlam, festival ce sărbătorește Dharma. Se spune că acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a făcut, pentru că în acest fel Dharma a ajuns la publicul larg, pentru că până atunci Dharma se ținea în secret. Numai călugării se ocupau de asta.
A construit multe mânăstiri în Tibet. Nu el le-a construit pe toate cu propriile lui mâini ci și-a trimis elevii să construiască.
El a fost cel care a pus bazele tradiției budiste în Tibet.
El a fost un vizionar.
A fost dansator.
A învățat să cânte, cântece precum incantații, rugăciuni cântate. Aceste cântece au rolul de a deschide canalele energetice. Aceasta este o practică foarte avansată, adică să asculți sunete și să aduci prana în canalele energetice.
A fost un mare lingvist și în tibetană și în sanscrită.
A fost mistic.
O mare parte din viață a trăit-o în retreat-uri (retragere).
A acționat pentru a păstra Dharma – ca să fie păstrate scrierile, să nu se piardă.
A avut o înțelegere profundă a naturii goale a lucrurilor (a vacuității) – a avut experiența directă a vacuității.
A creat o linie [de descendenţă]. S-a îngrijit ca lucrurile să continue și după dispariția lui.
A creat linia sutrelor și a tantrelor. Și-a antrenat elevii cu multă atenție, datorită înțelegerii importanței continuității tradiției.
Şi-a păstrat legămintele (jurămintele) în mod extraordinar.

Acesta a fost un mare om spiritual care ne-a demonstrat de ce anume este necesar în viață pentru a ajunge la iluminare. Nu este un lucru simplu, pentru că dacă ar fi fost așa, am fi fost deja iluminați. Pentru a ajunge la iluminare va trebui să facem multe acte de caritate, să acumulăm karma, pe baza înțelegerii vacuității și a karmei.

Este foarte important să înțelegem că cine învață Dharma va trebui să o transmită mai departe. A preda Dharma este un mod de a acumula foarte multă karmă pozitivă. De ce acumulează karma? Pentru că cel care o transmite, deschide drumul spre înțelepciune, spre binefaceri, drumul de a ieși din suferință.

Întâlnirea cu îngerii

Ceea îl caracterizează pe Je Tsongkapa sunt întâlnirile lui permanente cu îngerii. În mod permanent îngerii îi vorbeau, îi dădeau instrucțiuni încă de la începutul vieții lui. Nu numai că vorbea cu îngerii dar îi şi vedea.

A avut legătură directă cu Manjushri, întruchiparea înțelepciunii.

Aici în poză este reprezentat de multe ori în culoare portocalie – aurie și are întotdeauna aură, toate figurile sfinte au aură, are multe podoabe pe el, ceea ce simbolizează meritele înalte a unei entități luminate, într-o mână ține o floare de lotus, iar pe ea este așezată cartea Dharmei, simbol al înțelepciunii, iar în cealaltă ține o sabie învăluită în flăcări. Această sabie este cea care taie ignoranța noastră. Manjushri a fost îngerul inimii lui Je Tsongkapa încă din primul moment.

La începutul vieții lui, Je Tsongkapa nu fusese îndeajuns de pur ca să-l întâlnească pe Manjushri personal.

Lama lui Je Tsongkapa păzea vacile, Lama Umapa, ce avea viziuni cu Manjushri. Je Tsongkapa își dorea foarte mult să vorbească cu Manjushri. El s-a dus la acest lama și l-a testat dacă într-adevăr avea viziuni ale lui Manjushri. A început să-i pună întrebări la care lama nu avea cum să știe răspunsurile, pentru că era un simplu văcar, dar prin el, Manjushri îi răspundea. După ce se convinse că acest văcar comunica cu Manjushri, căzu la picioarele lui și astfel Lama Umapa deveni Lama lui. După multă practică spirituală, îl întâlni pe Manjushri personal.

Mai târziu s-a întâlnit cu mulți îngeri ce l-au protejat toată viața.

Sunt multe povești.

▪ una dintre ele descrie cum Manjushri îi dădea inițieri tantrice, printre ele inițierea Yamantaka – este figura furioasă a lui Manjushri. Yamantaka este prezentat ca o ființă cu multe chipuri, multe brațe, chipul principal fiind un chip de taur înspăimântător. Manjushri îi apărea cu diferite chipuri atâta timp cât mintea lui nu era pură, iar atunci când mintea lui devenea pură, Manjushri îi apărea calm.

▪ există un tablou în care vedem cum Manjushri înfige sabia în inima lui Je Tsongkapa și din inimă iese nectar, nectar care se reîntoarce în inimă prin sabie – acest lucru reprezintă plăcerea sublimă a iluminării.

Ce i-a permis lui Je Tsongkapa să scrie atât de multe învățături?

Se poate spune că un om nu poate să facă acest lucru, dar să nu uităm că el fusese în contact direct cu Manjushri, iar cei care înțeleg tantra spun că el a fost Manjushri în persoană – Je Tsongkapa a fost o ființă realizată (împlinită).

Cum putem să întâlnim îngeri?

Cu toții putem ajunge acolo. Si dacă este corect că totul este o proiecție a minții noastre, atunci este doar o chestiune de mișcare a minţii. Iar dacă suntem aici, deja suntem foarte aproape.

Este important să înțelegem cum să-i întâlnim pe îngeri. Toate cele 18 cursuri, au scopul de a ne pregăti pentru a ajunge la practica înaltă care ne va permite să-i întâlnim. Este important să sădim, chiar acum, sămânța în conștiința noastră care atunci când va încolți într-o buna zi, să ne aducă la acel loc sublim.

De ex. puneți-vă o brățară care să vă aducă aminte să practicați, când o veți atinge sau o veți privi, să vă reamintească de ce practicați, deoarece uităm repede atunci când suntem ocupați cu lucrurile zilnice și uităm de cele sfinte.

Mahamudra – marele sigiliu

Chak este prescurtarea de la Chakaya. În sanscrită se spune Mudra. Cuvântul are multe înțelesuri în practica spirituală.

Chen = înseamnă mare

Chak Chen = înseamnă “marea mudra” sau “marele sigiliu”.

În sanscrită Mahamudra. Ce este mahamudra? În acest context, mahamudra înseamnă perfecțiunea înțelepciunii adică vacuitatea.

Mahamudra – este acel moment sublim al înțelepciunii în care percepem în mod direct vacuitatea.

Cel care a ajuns la Mahamudra, cel care a atins acest nivel în practica lui, nivel care este foarte avansat, nu mai are nici o frică.

El va vedea viitorul, va vedea cum va ajunge la iluminare, va vedea toate fazele prin care va trece. Este posibil ca să se mai renască de câteva ori ca ființă umană, dar întotdeauna va avea o viață bună si va fi înconjurat de profesori care îl vor învăța Dharma. Va avea condiții prielnice de învățătură, părinți buni, familie bună, abundență, tot ceea ce va avea nevoie ca să învețe și să ajungă la iluminare. Toată frica este eliminată.

Practica bună a celor trei căi conduc la Mahamudra.

Ce legătură este între Mahamudra și cele trei căi principale?

Scopul studiului celor trei căi principale din acest curs este de a ne conduce la Mahamudra. Dacă vom practica foarte bine cele trei căi, în mod obligatoriu vom ajunge la ea.

Dacă totul este un curent de cauze și efecte, acesta va trebui să ne conducă acolo.

Scopul celor trei căi principale este de a ajunge să practicăm tantra.

Totul va veni de la sine, tantra, profesorii, învățătura. Practicând, pentru că am sădit în permanență semințe.

Practica tantrei este cea care ne aduce la Mahamudra și ne vom întâlni cu îngerii.

Practica tantrică

Practica tantrică este o practică avansată care se învăță după ce se vor termina toate cursurile.

Practica tantrică este practica care ne aduce să-i întâlnim pe îngeri, după care vom deveni noi înșine îngeri, este practica care încheie drumul, care ne conduce la iluminare.

Este foarte important să se vină cu mintea foarte pură și printre altele, cele trei căi au ca scop să ne purifice mintea.

Dacă venim cu o motivație incorectă, nu numai că tantra nu va funcționa ci ne va cobori, pentru că energiile sunt foarte puternice.

Ce sunt cele 2? Metoda și înțelepciunea

Se spune că fiecare rezultat are o cauză. Dacă dorim ca rezultatul să fie iluminarea, atunci vom avea nevoie de cauze care să determine acest rezultat.

Voi prezenta în continuare cele două cauze principale de a ajunge la iluminare.

Tap şi Sherab.

Tap –metoda

Sherab – înțelepciune

Acestea sunt cele două aripi care vor aduce un Bodhisattva la iluminare.

Ce este metoda? Metoda, putem spune că este un proces de dezvoltate a unor anume calități, abilități ce sunt necesare pe drumul spiritual.

Care este legătura între cele trei căi şi Tap – Sherab?

Să facem o scurtă recapitulare a celor trei căi.

– Renunțarea – Ngen jung

Ce înseamnă renunțarea?

Renunțarea înseamnă a înceta de a mai fugi după lucruri materiale, de a elimina atașamentele noastre față de lucrurile materiale care ne aduc numai suferință. Când ne referim la renunțare, ne referim la a renunța să le mai dorim, a nu ne mai refugia în ele și să ne îndreptăm atenția și viața spre lucrurile spirituale, fiind singurele care ne pot conduce spre iluminare.

– Bodhichitta – dorința (aspirația) de iluminare – Sem kye (în limba tibetană)

Bodhichitta este aspirația spre iluminare pentru a ajuta toate ființele. Dacă voi ajunge în acel loc care este dincolo de orice frică, precum marii bodhisattva, numai atunci voi putea să-i conduc și pe toți ceilalți la iluminare.

– Percepția corectă – Yang dakpey tawa

Înseamnă a ajunge la înțelepciune, la înțelegerea vacuității și a karmei.

Primele două căi, renunțarea și bodhichitta sunt legate de Tap, iar percepția corectă este legată de Sherab.

Ideea este următoarea: dacă doresc să ajung la iluminare, să devin o entitate iluminată pentru a-i putea ajuta și pe ceilalți, va trebui să-mi dezvolt abilități. Până când voi dobândi abilitățile lui Buddha, va trebui să-mi dezvolt abilitățile unui Bodhisattva, dar înainte de a-mi dobândi aceste calități va trebui să-mi dezvolt calitățile unui om pe drumul spiritual.

Noi dorim să ne dezvoltăm acea capacitate de a-i ajuta pe oameni, într-un mod radical, iar aceasta va trebui să vină din dorința de a fi Buddha. Această aspirație de a ajunge Buddha nu se va forma dacă nu voi renunța la dorințele pentru lucrurile pământești. Renunțarea este o condiție prealabilă pentru Bodhichitta.

Cu alte cuvinte pot spune, că dacă nu mă voi strădui să-mi înțeleg suferința, niciodată nu o voi înțelege pe ale altora și ca urmare, nu voi putea să-mi dezvolt renunțarea și Bodhichitta, aceste abilități de care am nevoie ca să ajung la iluminare. În concluzie, metoda derivă din cele două căi: renunțarea și Bodhicitta.

Cele două corpuri ale lui Buddha: cel fizic și cel mental

Se spune că Buddha deține câteva corpuri. Noi nu ne referim la istoricul Buddha care a trăit în urmă cu 2500 de ani, ci ne referim la o entitate iluminată. Buddha înseamnă iluminat, sensul cuvântului în sanscrită – cel ce s-a trezit. Deci, vorbim despre o entitate iluminată, care poate fi descrisă în câteva moduri. Acum vom vorbi despre cele două corpuri sau “cele două aspecte ale lui Buddha“.

1. Corpul mental al lui Buddha – Dharmakaya

Chu Ku

Cho = înseamnă Dharma

Cuvântul Dharma vine din sanscrită și vine de la rădăcina dhr– ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea. Același cuvânt este folosit în sanscrită și ca “fenomen”

Ku = este cuvântul tibetan pentru corpul lui Buddha.

In tibetană sunt două cuvinte pentru corp, Ku este corpul numai a lui Buddha iar Lu este corpul uman.

Deci Cho Ku înseamnă corpul dharmic a lui Buddha. În sanscrită:

Dharmakaya = corpul dharmic a lui Buddha sau aspectul mental al lui Buddha.

Kaya = corp, în sanscrită

Nu ne referim în adevăratul sens la corp, acesta este un aspect al lui Buddha, este aspectul mental, este conștiința lui Buddha.

Ce caracterizează Dharmakaya printre altele?

▪ atotcunoașterea, Buddha este un atotcunoscător

▪ calități nobile înalte precum o imensă compasiune

▪ iubire necondiționată și așa mai departe.

2. Corpul fizic a lui Buddha – Rupakaya. Acest corp are două aspecte:

Suk ku

Suk = înseamnă formă, adică forma corpului lui Buddha

În sanscrită: Rupakaya

Rupa = forma

Printre altele, unul dintre aspectele lui Rupakaya este: capacitatea de a apărea în forme diverse.

Legătura dintre metodă și înțelepciune

și cele două corpuri ale lui Buddha

Corespondența este următoarea: Sherab – înțelepciunea, Yang dakpay tawa – percepția corectă, care este în strânsă legătură cu înțelepciunea. Dacă ne vom dezvolta percepția corectă și vom începe să înțelegem relația dintre cauză și efect, asta ne va conduce la corpul înțelepciunii lui Buddha.

În timp ce metoda – toate acele activități pe care le facem pentru a-i ajuta pe alții și de a acumula binefaceri în conștiința noastră, toate acestea ne vor conduce la Suk Ku – corpul plăcerii.

Deci Buddha are două aspecte: corpul mental și cel fizic.

– înțelepciunea dobândită prin dezvoltarea celei de a treia căi – Yang dakpay tawa – percepția corectă, ne va conduce spre corpul înțelepciunii lui Buddha, înțelepciunea acumulată în acest mod, treptat se va transforma în înțelepciunea lui Buddha.

– iar metoda – toate faptele de caritate, vor fi cauzele care ne vor permite să avem corpul lui Buddha, corp de lumină ce nu se degradează, nu îmbătrânește, plin de plăcere/extaz, având abilitatea de a lua orice formă care să fie benefică ființelor.

Colecția de merite și de înțelepciune (ansamblu)

Să discutam acum mai în detaliu despre același lucru dar cu alte cuvinte: despre Tap și Sherab, ca fiind cauzele formării lui Chu Ku și Suk Ku .

– Colecția de înțelepciune

Yeshe kyi tsok

Yeshe = înseamnă înțelepciune

Kyi = cuvânt de legătură

Tsok = colectie, ansamblu

Am vorbit până acum despre faptul ca avem nevoie de Tap și Sherab pentru a ajunge la iluminare. Aici vom vorbi de un ansamblu de înțelepciune.

Ne referim aici la faptul că dacă vrem să ajungem la această colecție de înțelepciune – Yeshe kyi tsok, va trebui să ne folosim de inteligența pe care o avem pentru a studia mult, a reflecta, a medita, a practica, a înțelege vacuitatea, a înțelege realitatea în care trăim, de unde vine ea. Va trebui să acumulez această colecție de înțelepciune și atunci când am acumulat-o, am acumulat Sherab, aceasta fiind motivul (cauza) pentru a ajunge la Chu Ku. Acesta este prima colecție, colecția înțelepciunii.

Cel care execută toate acestea în mod deliberat, printr-o instruire corectă, având relații bune cu lama, el va finaliza ansamblul de înțelepciune, va ajunge la înțelepciunea care va fi cauza formării corpului dharmic a lui Buddha.

– Colectia de binefaceri

Sunam kyi Tsok

Sunam = merite, binefaceri (fapte bune)

În ultima rugăciune scrie “ colecția de merite și înțelepciune”

Pentru a ajunge la iluminare va trebui să acumulăm munți de binefaceri.

Corpul lui Buddha:

– este un corp de lumină.

– este ca un diamant

– este foarte frumos – nu se deteriorează

– este imposibil să-l distrugi

– el nu este un corp material, dar are aspect fizic.

Care este cauza acestui corp de diamant a lui Buddha? Colecția de merite, binefaceri Sunam kyi Tsok. A face mult bine altora, cu condiția ca fapta să fie însoțită de înțelepciune, are ca rezultat corpul de plăcere (extatic).

Cum vom putea face bine? Ce este binefacerea? Cui putem face bine? Toate acestea necesită studiu, pe care nu-l vom face astăzi. Când vom ajunge la un nivel înalt de înțelepciune spirituală, vom putea vedea acest aspect al corpului lui Buddha.

Cei ce sunt Arya pot vedea acest aspect. Fiecare dintre noi când va ajunge în paradisul lui Buddha va avea acest corp de lumină.

– este cel mai frumos, cel mai minunat corp pe care-l puteți imagina, pentru că el reflectă cele mai înalte calități mentale ale lui Buddha.

– mintea este atotștiutoare, cu o iubire și o compasiune infinită – acesta este aspectul Suk Ku.

Cauzele acestora fiind Tap și Sherab sau Sunam kyi tsok și Yeshe kyi tsok.

Sunam kyi tsok – meritul și este legat de corpul fizic a lui Buddha – Suk Ku.

Deci primele două căi sunt legate de Tap, legată de Sunam kyi tsok, legat de corpul fizic a lui Buddha.

Binefacerea (fapta bună) singură nu este de ajuns. <– vezi AICI 5

Dacă omul face multe fapte bune, va ajunge cu siguranță în Nirvana? Răspunsul este nu! De ce nu? Pentru a ajunge la Nirvana, trebuie acumulate un ansamblu de înțelepciune și binefaceri.

Omul poate face mult, mult bine pentru oameni, și totuși nu va ajunge în Nirvana.

Actul de binefacere dacă nu este însoțit de înțelepciune, va acumula karma pozitivă, dar nu suficient de puternică.

Chiar și cei care-i hrănesc pe cei flămânzi/bolnavi în fiecare zi, nu vor ajunge în Nirvana, fără înțelepciune.

Acestea sunt veștile proaste. Există oameni care în mod natural sunt oameni buni și asta fac: îi servesc pe alții, ceea ce este cu adevărat minunat. Ei acumulează acte de binefacere, vor avea vieți bune, nu vor suferi de lipsuri. Oamenii îi vor iubi. Acestea sunt rezultatele karmice ale faptelor lor, dar nu este suficient.

Ca ei să poată ieși din cercul suferinței, este nevoie de mult mai mult, este nevoie de înțelepciune, este necesar ca toate acestea să fie însoțite de înțelegerea modului în care acest mecanism lucrează. Fără de asta nu ne eliberăm.

Sunt necesare Tap și Sherab, metoda și înțelepciunea, împreună, două aripi ce conduc la eliberare. Actul de binefacere este metoda, dar metoda fără înțelepciune nu eliberează. Este numai o singură aripă. Trebuie două aripi ca să se ajungă la eliberare. Numai ele pot crea acea putere enormă care ne va elibera.

Cum vom ajunge acolo ?

Va trebui mai întâi să dezvoltăm cele trei căi principale, Lam tso nam sum și am văzut cum ele sunt legate de Tap și Sherab. Sunam kyi tsok vine din Bodhicitta, din acțiunea făcută pentru celălalt, acțiune însoțită de înțelegere și de înțelepciune.

Dacă nu vom face efort zilnic, să ne gândim la prima cale, la renunțare, nu se va întâmpla nimic, pentru că toate celelalte lucruri sunt legate de aceasta.

Care este prima sarcină în temele de acasă? Faceți zilnic meditație asupra renunțării.

Începând de lecția trecută, în fiecare zi, dimineață sau seara, câte un sfert de oră vă veți așeza comod, în liniște, veți închide ochii și veți reflecta.

Veți reflecta asupra renunțării :

a) cum este viața mea acum?

b) cum aș dori să arate viața astfel încât să-mi permită să fac o practică spirituală?

c) la ce aș putea renunța ?

d) ce aș putea reduce ?

e) ce aș putea să măresc?

Acest gând va crește și va da roade. Temele sunt foarte importante, pentru că acestea reprezintă un proces profund de dezvoltare a renunțării.

Puteți ține zilnic un jurnal, sau carnețelul. Să vă notați, de exemplu, ce gânduri v-au trecut prin minte în legătură cu renunțarea. Nu trebuie să arătați nimănui ceea ce notați. Puteți să vă notați trei gânduri care v-au apropiat de renunțare și poate trei gânduri care v-au îndepărtat de renunțare.

Obstacole pe drumul iluminării

De ce nu suntem până acum iluminați? Pentru că nu am acumulat complexul de merite și înțelepciune – și pentru că nu am depășit obstacolele.

Pe drumul spre iluminare sunt multe obstacole, de aceea trebuie să le cunoaștem ca să le putem depăși.

Obstacolele gândurilor dăunătoare (afecțiuni mentale)

Nyun drip

Nuyn vine de la Nyon mong

Nyun Mong = gânduri dăunătoare

Drip = obstacol, pată

Acestea sunt petele din conștiința noastră care, dacă nu ar fi existat, am fi fost deja iluminați.

Conștiința impură.

În ce sens este impură?

Primul sens Nyun drip înseamnă obstacole legate de:

– o gândire incorectă

– o acțiune incorectă

– vorbire incorectă

Obstacolele sunt legate de emoții negative, precum egoismul, ura, invidia, supărarea, a fi rezervat, a critica sau a interpreta greșit. Se spune că avem 84.000 de astfel de gânduri.

Deci Nyun Drip sunt acele sentimente negative pe care le avem, semințele acestor sentimente pe care le purtăm în conștiință. Fiecare dintre acestea este un obstacol, de asemenea și rezultatul provenit din astfel de emoții, lasă de asemenea, pete în conștiința noastră. Acestea sunt obstacolele legate de gândurile dăunătoare. Tot ceea ce facem, spunem sau gândim care nu provin dintr-o percepție corectă, creează obstacole.

Cât la sută din timpul nostru facem asta? Aproape tot timpul. Fiecare dintre gânduri lasă o amprentă în conștiința noastră, ne consolidează tendința de a continua să facem același lucru. Acestea sunt obstacole deosebit de serioase, după cum vă puteți imagina.

Ne este greu să ne imaginăm cum este să fie fără ele, pentru că suntem plini cu aceste lucruri. Este ceea ce respirăm tot timpul. Fugim mereu din loc în loc. De ce facem asta?

Pentru că eu cred că acolo va fi mai bine decât aici. De aceea mă scol dimineață, de aceea mă duc la baie. De ce mă scol din pat dimineața? Pentru că este ceva acolo care îmi va face bine? Există oameni descurajați de a mai căuta ceva bun, sunt deprimați, iar ei nu se scoală din pat. Ceea ce doresc să spun este că nu știm cum este să trăim cu o minte eliberată de aceste lucruri, acest lucru este dincolo de înțelegerea noastră.

Gândiți-vă cum ar fi o conștiință fără supărare, dușmănie, care nu se plânge, nu se mânie și nu se enervează. Nimic, nimic, numai liniște. Nu avem nici cea mai mică idee despre asta.

Obstacole în calea atotcunoașterii (omnisciență)

She Drip

Drip = pată, ceva impur, ceva necurat

She = știință

She drip = obstacole în calea cunoașterii

Am discutat mai înainte despre cei cu un scop îngust, mediu și înalt. Cei care au un scop mediu, pot ajunge la Nirvana. Cei care au ajuns la Nirvana, înseamnă că și-au eliminat toate obstacolele gândurilor dăunătoare. Ei ajung la plăcerea supremă.

Ei și-au eliminat toate gândurile dăunătoare și toate semințele (cauzele) acestora.

Este practic imposibil să-i enervezi, practic și-au pierdut „genele” supărării. Încă nu este iluminare completă. Ei pot ajunge la o liniște extraordinară și la o plăcere supremă, dar ei încă nu au atotcunoașterea și nu știu cum să ajute ființele, pentru că încă mai au acele obstacole în calea atotcunoașterii. Ele sunt cu mult mai subtile, mult mai greu de înlăturat. Numai practicantul care are scopul înalt poate să le înlăture.

Aceia care au scopul înalt sunt pe calea Mahayana (Hinayana = calea mică)

Maha = înseamnă mare

Yana = vehicul

Adică Calea cea mare (marea cale).

Numai cei care sunt pe calea cea mare, cei cu un scop înalt, ce doresc să ajungă la iluminare pentru a-i ajuta pe ceilalți, numai aceștia vor putea să înlăture aceste obstacole, ce sunt foarte subtile. Care sunt aceste obstacole în calea atotcunoașterii?

a) nu cunoaștem trecutul, viitorul

b) nu ne știm viețile trecute

c) nu știm ce va fi in viitor

d) nu știm ce se întâmplă în acest moment în clădirea vecină

e) suntem limitați în timp și spațiu

f) nu știm ce se întâmplă în acest moment în corpul nostru

g) nu știm cea ce se întâmplă in capul nostru.

Acestea sunt un fel de expresii ale obstacolelor.

Dacă întâlnim, de exemplu, un profesor care ne învață Dharma. Cum de întâlnim un profesor?

Cauza [apariţiei profesorului] este binele pe care l-am făcut în trecut. Auzim lucruri care ne pot duce la iluminare, iar noi începem să-l criticăm, este ca și când am turna otravă în puțul cu apă. Aceasta va deveni un obstacol la iluminare.

Pentru a întâlni profesori puri trebuie să fim noi înșine puri.

Atunci când dorim să progresăm pe drum spiritual, am dori ca cineva să ne conducă personal, să ne direcționeze, să ne ducă acolo de mână. Acesta va trebui să fie cineva în care putem avea încredere. Acest lucru este critic, pentru că în formarea acestei legături este ca și când ne-am deschide inima acelui profesor, ne deschidem spre el conștiința și numai atunci [când facem asta] el va putea să ne influențeze.

Mintea este foarte plastică, poate fi ușor influențată, este foarte ușor a lăsa o amprentă. Nu veți merge să vă deschideți inima oricui. Va trebui să decideți cui îi veți da încrederea. Este foarte important să verificăm pe cel care ne va fi profesor.

Vă mai aduceți aminte de povestea lui Je Tsongkapa? Învățătorul lui a fost Manjushri, dar mulți ani el nu l-a putut întâlni direct. Manjushri se afla tot timpul lângă el, dar el nu era destul de pur ca să-l întâlnească, de aceea l-a întâlnit printr-un mijlocitor, un văcar. El l-a testat de multe ori pe văcar pentru a se încredința că Manjushri îi vorbește prin acel văcar. Atunci l-a luat ca lama și i-a dat tot respectul, l-a slujit ca pe un mare lama, deși Je Tsongkapa fusese un mare învățat.

Este foarte important să ținem minte că dacă eu nu văd în profesori puritate, asta nu înseamnă că ei nu sunt puri. Înseamnă că eu încă nu pot proiecta puritate, pentru că mintea mea nu este pură.

În momentul în care am întâlnit pe cineva care mi se pare bun, iar după acea încep să-i găsesc cusururi, trebuie înțeles că eu proiectez acele defecte din mintea mea. Lumea lui Buddha este toată pură. El trăiește în paradis.

Cu cât eu voi fi mai pur, cu atât voi întâlni oameni mai puri și astfel voi putea întâlni îngeri. Asta nu înseamnă că ei nu există, ei sunt tot timpul în jurul vostru, ei vă imploră să veniți la ei. Dar mintea voastră nu este destul de pură.

Numele lui Buddha

În tibetană există două nume pentru Buddha.

1. Jang Chub

2. Sang gye [imagine text tibetană]

Jang Chub = este porecla dată iluminării lui Buddha

Sang gye = înseamnă Buddha

Sang = vine din rădăcina cuvântului a purifica

Jang = de asemenea este rădăcina cuvântului purificare

Deci unul dintre componentele numelui lui Buddha sau a cuvântului iluminare este puritatea celor două tipuri de obstacole.

Gye = Intensificare

Deci:

– a purificat obstacolele

– a acumulat calități extraordinare

Sang și Jang sunt două cuvinte pentru purificarea celor două obstacole.

Pentru a se ajunge la iluminare trebuie purificate ambele obstacole (a gândurilor negative și cele din calea atotcunoașterii)

Acesta este drumul unui Bodhisattva care se îndreaptă spre drumul spre iluminare, spre deosebire de Nirvana.

Va trebui depusă multă muncă pentru a ajunge la atotcunoaștere, ia mult timp. Se spune că lui Buddha i-a luat 300 de eoni (eră), fiecare eră având 10 la puterea 60 de ani.

Nu v-am spus asta ca să vă descurajez, ci pentru că există un drum mai scurt, numit Tantra.

În Tantra, atunci când există o strânsă colaborare cu profesorul, se poate ajunge la iluminare chiar în aceasta viață.

Și datorită acestui lucru ne aflăm aici.

ACI 1 - Cele 3 Cai Principale

Lecția 1a – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – prima parte

Seria de cursuri ACI (Asian Classics Institute), în număr de 18, au fost redactate prima oară în limba engleză de către Geshe Michael Roach. El a fost elevul lui Khen Rinpoche.

Datorita faptului ca am ajuns să învăț filozofia budistă în Israel, am parcurs toate cursurile în limba ebraica, cursuri ce au fost susținute de către Lama Dvora Tzivieli. Aceste cursuri parcurg toate programele de studii ce se predau în cadrul mânăstirilor tibetane. Ele sunt autentice și s-au dovedit a fi corecte de către generații de practicanți. Cu toții au făcut acest lucru într-un mod care este relevant și aplicabil în fiecare aspect al vieții: acasă, la muncă, în relațiile cu ceilalți și cel mai important aspect: în profunzimea inimii. Geshe Michael, a reușit să răspândească în toată lumea aceste învățături, într-o formă simplă, accesibilă dar exactă, cu rolul de a le aduce oamenilor fericirea în viață.

Acest material foarte rar și practica lui va lărgi înțelegerea voastră, și mai mult, vă va transforma viața. Veți fi fericiți, iar inimile voastre se vor deschide.

Sunt plin de recunoștință pentru privilegiul de a primi aceste studii de la mari maeștri, studii care mi-au schimbat întreaga viață. Am marea onoare de a vi le transmite în limba română.

Fie ca toate aceste învățături să vă transforme viața și să elimine orice suferință din inima voastră și să ajungeți la fericirea veșnică.

Acest curs se bazează pe scrierile marelui înțelept Je Tsongkapa.

Je tsongkapa

Numele lui de călugăr este Lobsang Drakpa.

Lobsang Drakpa

Lo — înseamnă minte, conștiință
Sang — puritate, bun. O conștiință bună.

Împreună numele Lobsang înseamnă conștiință nobilă.

Drakpa — înseamnă renumit, faimos , adică o conștiință nobilă renumită

El a fost fondatorul liniei Gelukpa în budismul Tibetan.

Gelugpa

Je Tsongkapa a fost un mare om spiritual. Datorită izolării Tibetului, puțini au auzit de numele lui, dar în ultimii ani numărul de oameni care s-au familiarizat cu învățăturile acestui geniu spiritual a crescut tot mai mult. Învățăturile lui erau explicite, aducând la unificarea și clarificarea diverselor părți ale învățăturii lui Buddha, care păreau să se contrazică între ele. El a înlăturat denaturările ce s-au strecurat în învățăturile lui Buddha, timp de sute de ani și a înființat o generație minunată de continuatori ai drumului lui. El nu a venit pentru a înființa linia Gelukpa, dar pentru că a fost un învățător atât de mare, elevii lui au continuat să meargă pe urmele lui.

Ge — înseamnă binefacere.
Geluk — drumul binefacerii

Descendenții lui Dalai Lama, de ex., merg pe linia Gelukpa și cuprinde cele mai mari și mai cunoscute universități monastice. Multe personalități ale curentului Gelukpa au primit numele lui, Lobsang, ce cuprinde și pe lama, Lamei Dvora și anume Khen Rinpoche – numele lui fiind Geshe Lobsang Tharchin si de asemenea pe Gheshe Michael. Numele lui de călugăr este Lobsang Chunzin.

Je Tsongkapa a trăit intre anii 1357-1419 în Tibet. Datele trebuie ținute minte.

Sursa textului pe care îl vom învăța: Cele trei căi principale

Vom învăța un text specific al lui Je Tsongkapa pe nume

Lam Tso Nam Sum

Este un text renumit în tradiția budistă.

Lam     — înseamnă cale. Calea are cel puțin două sensuri:
— Calea de a ajunge dintr-un punct în altul , adică dezvoltare spirituală.
— Piatră de drum – sau un anumit stadiu la care se ajunge în procesul
Tso           — principal
Lam Tso — căi principale
Nam         — este sufix la plural (căi )
Sum          — înseamnă trei

Deci, Cele trei căi principale.

Je Tsongkapa a scris foarte mult, pentru toate nivelele elevilor, scrieri foarte lungi sau scurte. Scrierea de aici este una dintre scrierile scurte pe cale le-a scris.

Profesor și elev

Ngawang Drakpa Tsako Wangpo

Ngawang Drakpa Tsako Wangpo este numele de călugăr a unui discipol foarte devotat lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa i-a spus “mergi să construiești 108 mânăstiri în tot Tibetul”, iar el asta a făcut. Lama i-a cerut, iar el a făcut ceea ce i s-a spus.

Elevului îi era tare dor de lama. Sunt multe povești despre cum elevul vine să locuiască împreună cu lama, pentru că a trai în apropierea Lamei este cea mai bună modalitate de a învăța și de a fi instruit pe drumul spiritual. Dacă lama iți va spune “acum pleci”, atunci va trebui să pleci. Pentru că elevului lui Je Tsongkapa îi era tare dor de lama, îi scria mereu scrisori în care îl întreba „Cum voi putea practica? Acum sunt departe de tine, nu sunt în contact cu tine, cum să practic ?”

Textul este răspunsul lamei la scrisorile discipolului sau. Atunci când oamenii s-au uitat pe text, au spus „Ia uite: aici se află întreaga cale pe o singură pagină.” Acesta este Lam Tso Nam Sum.

Cele trei căi principale

În loc de căi se mai poate spune cele trei cunoașteri principale la care omul trebuie să ajungă în conștiința sa și mai important este ca ele să pătrundă în inima lui.

Conștiința, după tibetani s-ar afla în inimă și nu în cap. Atunci când vorbim de cale, nu vorbim de o cale fizică ci de una mentală, de o înțelegere mentală, o realizare sau o piatră de hotar mentală în dezvoltarea noastră, o stare de spirit.

Fiecare dintre aceste căi este o stare de spirit pe care va trebui să o dezvoltăm pe calea spre iluminare.

1. Prima cale: renunțarea

ngenjung

Nge — a asigura , cu certitudine
Jung — a ieși, a apărea

Se poate spune a ieși cu certitudine, cu siguranță.

Ne referim aici la procesul spiritual pe care-l parcurge practicantul pe drumul lui spre iluminare, iar când acest proces ajunge la punctul culminant, practicantul va renunța la această lume, va renunța la viața lui, nu în sensul că se va sinucide, ci va renunța la bunurile lumești, în modul cel mai profund care vine din inimă.

Practicantul va ajunge la acea înțelegere profundă a faptului ca nu există nimic în lumea materială care să-l facă veșnic fericit.

Lumea materială

Lumea materială cuprinde: bani, obiecte dar și laude, reputație, a te simți bine sau nu, sau lipsa reputației – adică lucruri care nu sunt spirituale. Toate acestea, le căutam pentru a ne simți bine, iar când nu reușim să le obținem, ne întristăm sau ne suparăm.

Nu este nimic rău în ele, nu spunem că ele sunt rele, dar în loc să ne canalizăm energiile în dezvoltarea noastră spirituală, le canalizăm în a căuta să le obținem. Ne pierdem timpul atunci când tânjim după ele și căutăm modalități să ajungem la ele. Cel care a ajuns la renunțare în inima lui nu-l mai interesează să își schimbe mașina la fiecare doi ani. Sau poate este suficient să meargă o dată pe săptămână la film și nu de cinci ori.

Treptat lucrurile care ne fac plăcere în această lume vor deveni mai puțin interesante si nu pentru că ar fi ceva rău în ele ci pentru că ele, o dată că nu ne ajută cu nimic și a doua oară pentru că ne opresc să ajungem la acele lucruri cu adevărat esențiale. Întotdeauna vrem mai mult.

Am mers la film, m-am distrat, acum mă plictisesc și mai vreau încă o dată să merg la film. Există acest aspect, că fiecare lucru după care tânjim și ne străduim să-l obținem, în momentul în care l-am obținut, suntem bucuroși pentru cinci minute, după care vom dori altceva.

Lucrurile își schimbă natura

Și mai rău este când m-am săturat de ceva. De exemplu, mi-am căutat un partener de viață, l-am găsit și după un timp văd că nu mi se mai potrivește sau m-am săturat de el, iar acum mă străduiesc să mă debarasez de el. Și când m-am eliberat de el, voi fi bucuroasă. Pot spune aceeași poveste și pentru jobul pe care îl am. M-am străduit atât de tare să-l obțin iar acum nu-l pot suferi pe șeful meu. Și așa este despre orice lucru.

Omul care și-a dezvoltat o dorință profundă de a merge în direcția spirituală, în direcția de a căuta semnificație dincolo de lumea materială, acesta este cel care a atins (a ajuns la) renunțare. Cuvântul renunțare nu se referă la a renunța la viață, ci a ne referi la ea altfel. Deci nu o renunțare la viață.

Omul va trebui să se hrănească, îi va trebui un serviciu, are o familie. El nu trebuie să renunțe la ele, ci să renunțe de a se mai refugia în ele.

Iar când va face asta, altfel le va înțelege și le va trata.

Renunțarea fizică în comparație cu renunțarea mentală

Este important de știut că renunțarea nu este numai o stare mentală ci se poate manifesta și în mod fizic. Adică cineva decide să renunțe de a-și mai întemeia propria familie și să se călugărească sau să meargă la retreat, el nu va trebui să aștepte până atunci pentru a renunța.

Omul poate să aibă de toate și în același timp să fie într-o stare de renunțare completă – adică a ieșit cu certitudine.

Un astfel de exemplu este Dalai Lama. În perioada când încă trăia în Tibet, în palatul din Potala, palat cu 400 de camere, el a spus: „tot ceea ce am este pelerina de călugăr, bolul de mâncare și instrumentele sfinte (cu care practica tantra ), aceasta este tot, restul nu este al meu.” Această abordare este minunată. Chiar și cei care sunt printre noi și au de toate, și se bucură de ele acum, mai devreme sau mai târziu va trebui să se despartă de ele.

Aceasta este o abordare a vieții complet diferită, pentru că există mai puțin atașament, ne agățăm mai puțin de lucruri. Și când ceva nu va mai merge, puțin probabil va fi că ne vom enerva. Acest mod de a privi lucrurile ne eliberează mintea ca să putem merge și să căutăm dezvoltarea spirituală.

Si invers! Poate fi o persoană săracă care încă are atașamente. Poate avea o singură pelerină și ea trebuie să fie așa și nu altfel. Renunțarea este o stare mentală și nu reflectă neapărat o situație externă. O persoană care își dezvoltă renunțarea își va simplifica cu timpul viața și va fi mai puțin interesată de a achiziționa lucruri pentru că înțelege că ele îi răpesc viața.

Dacă te întreb unde ți-ai pus a doua pereche de pantofi, va trebui să te gândești „o clipă, la care pereche de pantofi s-a referit ?”

Tot timpul suntem ocupați să le catalogăm, să le păstrăm și să le găsim. Multă energie sufletească se cheltuiește în acest proces. Acesta este un proces gradat.

Toate acestea sună logic dacă ne gândim. Avem legături sufletești profunde, ne identificăm cu lucrurile materiale din viață noastră, ne identificăm cu rolul de familie, cu funcția de la serviciu, cu a fi proprietar și dintr-o dată trebuie să renunți. Acest lucru poate fi foarte șocant, poate fi foarte greu.

Acest proces de renunțare este gradat, ia timp de a se dezvolta și trebuie făcut cu inteligență. De fapt, cine și-a dezvoltat complet renunțarea, a ajuns la una dintre pietrele de hotar principale despre care vorbește Je Tsongkapa.

El a spus că dacă vrem să ajungem departe, să ajungem la iluminare, trebuie să ne dezvoltăm renunțarea, de aceea a stabilit-o ca piatră de hotar pe calea spre iluminare.

2. A doua cale: Bodhichitta (în sanscrită)

semkye

Sem — înseamnă minte, conștiință
Kye — cuvânt care are mai multe înțelesuri: a se trezi, a se naște, a rezulta sau a se crea

Mintea care se trezește – Semkye.

Este important de știut că acest cuvânt este prescurtarea lui Jangchub sem kye – mintea/conștiința care se trezește. Conștiința aici are sensul de conștiință care se trezește.

Bodhi — luminat sau iluminare
Chitta — înseamnă conștiință sau minte

Conștiința nu are sensul de conștiință a unei ființe iluminate sau a conștiinței lui Buddha, ci este vorba de o conștiință care aspiră spre iluminare.

Ca și Ngen Jung, adică renunțarea, când aspirația este pe deplin realizată ea va deveni calea, în sensul celor trei căi principale. Bodhichitta este o realizare spirituală extraordinară.

Ce fel de realizare este aceasta? După ce omul a meditat mult, a reflectat și după ce și-a dezvoltat renunțarea, înțelege că singurul drum de a ieși din suferință și de a-l scoate și pe celălalt din suferință, de a-l ajuta să nu mai sufere este acela de a ajunge la iluminare. Numai după o practică intensă și îndelungată, omul va ajunge să înțeleagă că singurul drum de a-l ajuta pe cel de alături în modul cel mai profund, nu este de a-l hrăni sau de a trai lângă el mulți ani, ci de a ajunge la iluminare.

Egoismul iluminat

Dacă merg să-i hrănesc pe oameni, pe cei flămânzi, pe câți pot să-i hrănesc? Dacă sunt Maica Thereza, poate mulți, și încă numărul este limitat. Când le-am dat o masă, va trebui să le mai dau încă una, nu este așa? După care iarăși vor fi flămânzi. Adică, dacă îi hrănesc pe alții, nu neapărat îi voi și scoate din sărăcie sau din suferință.

Pot doar să le ușurez suferința pentru un timp și trebuie să fac asta, rolul meu pe drumul iluminării este să fac asta, să ușurez suferința cât pot. Dacă aveți în familie pe cineva care suferă de o boală grea și trebuie să-l îngrijiți, chiar dacă veți face tot ceea ce vă stă în putere ca să-i alinați durerea, nu veți reuși să-i eliminați suferința. Chiar dacă vă îngrijiți de tratamentul lui medical, puteți să stați lângă el, să-l țineți de mână și să-l mângâiați – nu veți putea să-i opriți suferința. Ceea ce puteți este doar să-i alinați suferința. Iar cel ce privește suferința în acest fel și și-a dezvoltat Renunțarea, are deja aversiune față de suferința din această lume.

Maestrul Shantideva ne-a spus „sunt dator să opresc toată suferința care există! De ce? Pentru că semenul meu suferă, exact cum sufăr și eu.”

Cum ne petrecem viața? Fugim de suferință și căutăm plăceri. Cel care înțelege că ceea ce face el însuși și ceilalți fac la fel, va căuta să lichideze toată suferința care există. Același membru de familie, bolnav, care suferă lângă mine, înțeleg că nu-l pot ajuta cu adevărat pe drumurile convenționale și nici nu-i pot lua suferința.

Dacă nu voi înțelege care este sursa suferinței, de unde vine ea, nu voi avea nicio șansă de a o lichida, nici pe a mea și nici a celorlalți.

Înțelegând acest lucru voi începe să caut sursa suferinței și modul în care o voi putea lichida.

În aceeași măsură voi căuta să înțeleg și care este sursa fericirii. De unde vine fericirea? Cum voi putea crea situații în care eu voi fericit (ă) și alții vor fi fericiți, tot timpul, si nu orice fericire ci fericirea supremă. În acest fel, omul știe că nu există nimic în lumea materială care să-l ajute să lichideze suferința. El poate alina suferința si va trebui să o aline pe drumul spre iluminare, dar până nu va ajunge la iluminarea lui Buddha, nu va putea să-l ajute. Va veni timpul când vom înțelege aceste lucruri mai profund. Este nevoie de multă practică meditativă pentru a ne dezvolta această înțelegere. Și pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură.

Când această înțelegere este complet dezvoltată – tot ceea ce va dori omul este să ajungă la iluminare. El este plin de aversiune față de suferința – lui și a celorlalți – și înțelege bine că are oportunitatea de a ajunge la fericirea supremă a lui Buddha și va spune „a ajunge la fericirea veșnică este cel mai important lucru pentru că este unicul mod ce poate aduce binecuvântarea întregului univers.

Această gândire este mai mult decât o gândire rațională, este un sentiment puternic.

Înțelegând suferința, nu vom mai putea să continuăm să ne preocupăm de cele ale noastre. Vom fi forțați să facem ceva pentru cel care suferă. Și când vom simți compasiunea profundă, vom ști care este lucrul cel mai înalt pe care îl putem face pentru el. Aceasta este Bodhichitta.

Bodhichitta este dorința nestăvilită, o tendință nestăvilită de a face tot ceea ce îmi stă în putință pentru a ajunge la iluminare, pentru a-i putea ajuta pe toți ceilalți.

Nu vom putea să devenim Buddha fără Bodhichitta, fără acest sentiment ieșit din comun. Bodhicitta este o realizare spirituală extraordinară. Omul ajuns în acest loc, va acționa numai ca să ajungă la iluminare și numai atunci va putea să-i ajute pe toți.

Pentru a ști de ce suferă omul, va trebui să știm să le citim gândurile. Buddha are posibilitatea de a citi gândurile tuturor simultan, un nivel greu de imaginat. Dar înainte de a ajunge la acest nivel, trebuie bineînțeles să ne dezvoltăm empatia. Trebuie să ne dezvoltăm dorința de a ști ce simt ei, ce gândesc, ce le este necesar, să ne identificăm cu ceea ce li se întâmplă.

Buna înțelegere a suferinței noastre este condiția esențială de a crea empatie și de a înțelege suferința celuilalt și de a dezvolta Bodhichitta – adică aspirația de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta cu adevărat.

Bodhisattva — războinicul spiritual
Bodhi — înseamnă iluminare
Sattva — entitate

Bodhisattva nu este o entitate iluminată, nu încă

Bodhisattva este un om care are bodhichitta – aspirația de a ajunge la iluminare pentru toată creația și parcurge calea.

În tibetană Jang Chub Sempa.

Jang Chub Sempa

Jang chub — este un alt cuvânt pentru iluminare
Sem — minte
Pa — războinic , luptător

Războinicul spiritual este acela care se luptă cu spiritul său pentru a ajunge la iluminare.

Ce înseamnă că se luptă cu spiritul său? El se luptă cu obstacolele lui pe calea iluminării. Ce stă între el și iluminare? Ego-ul, supărarea, ignoranța, invidia sau orice alt sentiment care ne tulbură, negativ, orice gând ce nu înțelege lumea. Jang chub înseamnă că se războiește cu spiritul lui pentru a ajunge la puritate.

Noțiunea de “luptă” vine de la Buddha, pentru că trebuie să cheltuim multă energie în spatele acestor lucruri, ca să aducem schimbare.

Bodhisattva este o persoană care are bodhichitta în conștiință și are o mare dorință de a deveni Buddha pentru toți ceilalți iar determinarea lui vine din iubirea lui pentru ceilalți.

3. A treia cale: Concepția corectă

Yang dakpey tawa

Yang dakpey tawa — vedere corectă, concepție, perspectivă, percepție.

Ce înseamnă concepție corectă ? Aceasta este antidotul ignoranței.

(Concepție = o viziune corectă a existenței)

Ignoranța

Se spune că una din cauzele principale pentru care suferim este ignoranța din mintea noastră.

Principala cauză a suferinței noastre, a faptului că ne aflăm în samsara, este ignoranța pe care o avem în conștiință noastră. Ignoranța – în sensul că nu înțelegem lumea în care trăim, nu înțelegem realitatea ce ne înconjoară, greșim permanent. Oamenii sunt obișnuiți tot timpul să fie cufundați în eroarea profundă și tragică a realității.

Nu înțelegem de unde vin lucrurile, de ce suferim, pentru că dacă am fi înțeles, de mult nu am mai fi suferit, nu este așa ? Dacă aș fi înțeles ce provoacă suferința, demult aș fi acționat să o lichidez și invers, dacă aș fi știut ce-mi aduce fericirea, aș fi fost de mult fericit(ă). Chiar dacă stați aici și nu sunteți flămânzi, nu vă doare nimic, veți continua să îmbătrâniți, stați la curs două ore și cu două ore vă apropiați mai mult de moarte, două ore care nu pot fi aduse înapoi.

Buddha ne spune că un om obișnuit, chiar și cel care a murit în somn – în faza în care este considerat clinic mort, continuă să treacă prin dureri de nesuportat. Și cu toții am trecut prin acest proces de nenumărate ori după spusele budismului. Aceste amintiri există în subconștientul nostru, de aceea dacă va veni cineva să vă rănească, vă veți împotrivi ? Veți face orice ca să-l opriți. Maestrul Shantideva ne dă exemplul hoțului care a fost prins și pedepsit să i se taie mâna. El ne descrie emoțiile hoțului care știe ce i se va întâmpla: ochii măriți, holbați, fața lividă și cuprins de groază. Și nu uitați că este vorba de a pierde doar o mână.

În clipa morții, dintr-o dată veți fi dezrădăcinați, tot ceea ce dețineți vi se va lua cu forța de către domnul morții. Nu veți mai avea nici un control asupra procesului, iar această clipă va fi foarte dureroasă. Este o durere specifică morții.

Cu toți suntem pe drumul spre moarte și chiar dacă nu ne doare nimic acum, ne va durea mai târziu. Și dacă vom avea o viață lungă, vom avea parte de bolile îmbătrânirii și de greutățile îmbătrânirii. Iar dacă nu vom avea o viață lungă, vom avea parte de boli sau accidente ce aduc multă suferință. În orice caz, ne aflăm într-o realitate cu multă suferință. Acum avem un pic de răgaz, ceea ce este minunat, și datorită acestuia ne aflăm aici. Aceasta este ceea ce caracterizează viața umană, aceste clipe de răgaz și de aceea avem și oportunități.

Antidotul ignoranței

Concepția corectă este antidotul la eroarea pe care o facem când nu înțelegem realitatea noastră și care ne face să suferim. Nu înțelegem de unde vin lucrurile în viața noastră și nu știm cu adevărat de ce avem un corp care îmbătrânește. Buddha ne spune că aceasta este o greșeală.

Faptul că ne aflăm într-un corp care se degradează, se uzează, îmbătrânește și moare se datorează greșelii din conștiința noastră.

Pentru că am ratat viața anterioară în care nu am reușit să ajungem la o înțelegere suficient de profundă, am căzut încă o dată în aceeași capcană. În mod repetat ajungem în același loc. Ne naștem și murim mereu și asta doar pentru că nu am reușit să ajungem la concepția corectă a existenței.

Concepția corectă este exact antidotul care are rolul de a ne scoate din acest loc al ignoranței.

Cu cât voi aprofunda mai mult înțelegerea realității – cu alte cuvinte înțelegerea cauzei și a efectului, cum sunt determinate lucrurile în viața mea – când voi înțelege acest proces, proces care este o întreagă știință, voi începe să preiau controlul treptat asupra realității mele. Altfel, lucrurile mi se întâmplă, realitatea se desfășoară fără control.

În momentul în care voi începe să înțeleg procesul voi începe să-l direcționez.