Category: ACI 9

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 8c

 

Cele șase imagini ale Dharmei

„Cele șase imagini de predare a Dharmei” este un subiect care este preluat și din Lam Rim și de la Pabongka Rinpoche. Cum ne vedem pe noi și cum să vedem procesul de ascultare a Dharmei. Există șase puncte aici, pe care le voi enumera mai întâi și apoi voi vorbi despre ele:

1. Primul punct este ca elevul să se vadă bolnav.

Elevul care vine să audă Dharma, se va vedea ca fiind bolnav. Nu doar bolnav, ci grav bolnav. Boală fatală.

2. Al doilea punct – Dharma este medicamentul.
3. Al treilea punct – cel care îl învață este medic specialist.
4. Al patrulea punct – dacă va practica corect, bine, se va vindeca singur.
5. Al cincilea punct – Buddha este un sfânt.
6. Al șaselea punct – elevul vine cu dorința/motivația foarte puternică ca învățăturile să rămână în lume pentru mult timp.

Le vom numi „Cele șase puncte ale discipolului” sau „Cele șase puncte a studiului Dharmei” sau „Cele șase aspecte, șase imagini sau atitudini”. Cele Șase atitudini față de învățături.

1. A ne vedea ca bolnavi mortal

Prima atitudine/imagine este cea mai importantă, și anume să venim la Dharma precum un om bolnav.

Nu mă refer la o răceală – vorbesc despre o boală gravă care vă pune viața în pericol sau poate cunoașteți pe cineva care suferă de o boală gravă care îi pune viața în pericol. Când vă treziți dimineața ar trebui să vă gândiți că sunteți bolnavi și boala vă mănâncă clipă de clipă din interior, pentru că aceasta este starea în care trăim tot timpul. Lordul Morții se află în noi tot timpul.

Yama – Lordul Morții, ne ucide din clipă în clipă. Suntem bolnavi mortal și nu vom scăpa cu viață din ea. Concepțiile noastre greșite ne ucid. Yama sunt concepțiile noastre greșite. Ignoranța noastră ne omoară clipă de clipă. Este mai rău decât cancerul și SIDA, pentru că este mult mai greu de vindecat.

Atunci când întâlnim o persoană rea, care ne rănește, nemiloasă și căutăm cum să scăpăm de ea, exact acest gând este cel care ne ucide pentru că își are originea în ignoranță.

De câte ori pe zi nu vi se întâmplă să căutați să scăpați de ceva neplăcut? Orice gând ca acesta vă omoară. Orice râvnă/dorință aprinsă după ceva plăcut, ne omoară.

Aceasta este o boală fatală. „Cei trei generali”, cele trei otrăvuri, hoinăresc prin noi tot timpul. Suntem otrăviți. Fiecare lucru trist și tragic care ni s-a întâmplat în viața noastră este legat de aceste otrăvuri care se află în noi. Așa că această imagine nu este doar o imagine pe care a inventat-o cineva. Acesta este adevărul real. Suferim de o boală foarte gravă pe care o reprezintă cei „trei generali”. Ne provocăm tot timpul suferință.

Deci, aceasta este prima atitudine cu care venim la lecție, venim cu respect și admirație. Venim la profesor: „Te rog, ajută-mă!”

Oamenii vin la medic, el le dă medicamente și ei nu le iau – așa nu funcționează. Pentru ca să luăm medicamentul, trebuie să simțim că avem nevoie de el. Este bine să medităm mult asupra acestui lucru.

2. Dharma este medicamentul.

Fiecare învățătură a lui Buddha vindecă această boală umană, elimină una dintre aceste celule canceroase. Fiecare învățătură Dharma elimină treptat concepția greșită, care este acest cancer care ne mănâncă din interior.

Poate părea înfricoșător să ne vedem ca pe niște bolnavi. Puteți spune: „Asta mă sperie” și poate că nu ar trebui să facem asta, dacă nu ar fi fost adevărat. Suntem deja bolnavi, dar negăm boala noastră. Suntem în negare, atunci cum ne putem vindeca?

Aceste simulări nu ne pot îmbolnăvi. Este imposibil ca ele să ne îmbolnăvească. Doar concepția greșită agravează suferința. Aceste simulări/vizualizări încep să ne scoată din boală.

Deci, primul pas este să recunoaștem că suntem bolnavi. Este adevărat că atunci când începem să ne uităm la asta și să ne spunem adevărul, este foarte deranjant. Și trebuie să ne deranjeze. Pentru că dacă continuăm să ignorăm și să fim ca struțul cu capul în nisip, va veni moartea și ne va lua.

Trebuie să ne deranjeze asta ca să începem să facem ceva, să începem să ne mișcăm. Iar dacă ne lăsăm să fim deranjați de asta și vom face ceva, vom ajunge la fericire, ne vom vindeca.

Și aici vine ego-ul. Să presupunem că ați auzit ce am spus și începeți să vă gândiți: „Sunt bolnav. Am o boală fatală – cei trei generali. Am nevoie de medicamente, medicamentul este Dharma”. Atunci ego-ul va veni, pentru că atunci când începeți să faceți acest proces, vă amenințați ego-ul. Ați început calea de a-l elimina, iar el se va lupta cu voi.

Ego-ul este foarte viclean. Se strecoară pe nesimțite. Vă vor veni tot felul de idei, de obiecții „De ce așa? De ce așa?” Acesta este egoul care vorbește. Este foarte viclean și ridică obstacole.

Ego-ul îi poate face pe oameni să vină la o lecție de Dharma și să transforme Dharma într-o altă cauză a suferinței. Să-și mărească suferința în loc să o reducă. În loc ca Dharma să fie folosită de a ieși din samsara, este folosită de a crește samsara.

Și Pabongka Rinpoche pune întrebarea pe care trebuie să o punem și noi în mintea noastră: „Stai așa! Dar dacă aș fi bolnav și eu nu știu că sunt bolnav?”

Adevărat că nu știm că suntem bolnavi. Acest lucru este adevărat și cu privire la o boală fizică și cu privire la o boală spirituală, mai ales când ea este atât de adâncă încât credem că noi suntem boala.

Dacă v-aș întreba: „Cine sunteți?” Răspunsurile voastre înainte de intra în învățăturile Dharma, ar fi fost identitățile voastre samsarice. Aceasta este boala. Ea este atât de profundă încât credem că suntem boala însăși și de aceea veți spune „Nu poți să o iei de la mine, pentru că ea sunt eu”.

Problema este că nici măcar nu știm ce este această fericire la care putem ajunge dacă vom renunța la atașamentele de sine. Nu ne-am ridicat niciodată deasupra poluării aerului pentru a vedea că ne aflăm în interiorul poluării și credem că fericirea înseamnă să ne satisfacem plăcerile simțurilor și ne atașăm atât de tare de asta.

De ce? Pentru că credem că aceasta este fericirea, pe când asta este exact ceea ce ne provoacă suferință și ne împiedică să ajungem la fericirea supremă. Suntem complet confuzi.

Fiecare imagine de aici este practic o meditație.

3. Profesorul este medicul specialist.

De fiecare dată când profesorul vă învață, sau vă îndrumă, sau vă sfătuiește, el de fapt vă transmite cu pricepere ceea ce trebuie să practicați acum, ceea ce trebuie să aplicați acum – medicamentul.

Profesorul vă dă totul, nu păstrează nimic pentru el. Iar rolul pacientului este să ia medicamentul cât poate de mult. Să devină el însuși un vas potrivit, un vas curat.

S-ar putea ca sfaturile pe care vi le dă profesorul, sau învățătura, sau îndrumarea pe care o primiți să vi se pară contrară intuiției voastre. Poate vi se va părea ciudat, contraintuitiv sau nefiresc. Oamenii stau la cursuri și spun: „Cum adică să nu am grijă de mine! Nu e firesc să nu am grijă de mine.” Oamenii spun asta pentru că își identifică natura cu samsara.

Da! Sfatul profesorului va fi contrar samsarei și, din moment ce intuiția noastră este înrădăcinată în obiceiurile noastre samsarice, atunci sfatul va fi contrar intuiției noastre. Dharma poate suna așa uneori. Câteodată vreți să primiți îndrumare sau un sfat de la Lama, iar ce vă dă el poate părea neplăcut.

Oamenii care sunt apropiați de Lama simt că Lama îi jupoaie de piele. De ce simt ei așa? Dacă Lama este plin de iubire și încearcă să-i vindece și este un medic expert, atunci de ce se simt jupuiți de piele? Pentru că ei cred că boala lor este pielea lor. Ei nu renunță la boală. Se identifică cu afecțiunile lor mentale, cu existența materială, încât, atunci când cineva vine și începe să  scoată asta din ei, se împotrivesc. Se simt jupuiți pentru că se identifică cu acest lucru rău.

Când Lama vă dă sfaturi, sau vă îndrumă, sau reacționează și vă simțiți inconfortabil – aici vine munca. Aceasta este prima linie de front. Dacă vă prindeți de asta și o luați ca o Învățătură, veți progresa, iar Pabongka Rinpoche spune: „Încercați să aplicați asta cât mai bine”.

4. Practica corectă te va vindeca.

Dacă practicăm corect, ne vom vindeca. Sfatul care ni se dă este să practicăm ca un râu peren (care curge tot timpul) și nu ca un râu sezonier (care curge doar când plouă).

Ce înseamnă râu sezonier? Venim la Dharma, suntem impresionați de învățătură, mergem casă, poate două zile ne mai amintim de ea puțin, după care ne întoarcem la vechile obiceiuri. Apoi râul s-a oprit. Așa nu merge. Ar trebui să fim ca râul peren, apa să curgă tot timpul. Dacă practicăm meditația duminica și apoi uităm de ea două săptămâni, așa nu funcționează. Practica trebuie să fie în flux constant. În fiecare zi, tot timpul.

  

Dharma este medicamentul și ea este pentru toată viața

Dharma este medicamentul suprem și, cât timp trăim, avem nevoie de el. La început ne va fi greu, ne va îngreuna viața, pentru că pe lângă lucrurile de care ne preocupăm, acum avem și Dharma. Veți spune: „Nu am timp. Nu-mi găsesc timp și pentru asta”. Ei bine, să mori ai timp? Decide-te!

Deci, la început va fi greu și incomod. De ce? Pentru că ne schimbăm obiceiurile și suntem foarte rezistenți la schimbare. Nu ne plac schimbările. Când intrăm pe un făgaș, ne este greu să ieșim din el. Suntem inerți, iar Dharma ne scoate de pe făgaș, ne schimbă obiceiurile.

Oamenii spun: „Fără cină? Nu pot fără cină. Se poate doar puțin?”

Dharma începe să vă scoată din locul în care v-ați blocat, vă scoate de pe traseul către moarte. Și la început, vă veți simți incomod, jenant.

Dar și mai târziu veți simți incomoditate, dar la alt nivel. Pentru că de fiecare dată când ajungeți în punctul în care spunem: „Ok! M-am organizat. Fac meditație de la 6:00-7:00. Yoga de la 7:00-10:00. Apoi îmi fac treaba. Totul este în regulă, totul este pe placul meu” – de fiecare dată când vă simțiți mulțumiți într-un loc, sunteți din nou blocați. Și profesorul vă va împinge mai departe, va continua să vă stimuleze.

 

Dharma va continua să vă stimuleze ca să treceți la următorul nivel

Bineînțeles că fiecare, după abilitățile sale, va trebui să treacă la următorul nivel. Nu puteți rămâne la același nivel. Trebuie să mergeți înainte pentru a ajunge la iluminare pentru că altfel, cum veți putea salva ființele? Automulțumirea este un dezastru.

Poate veți spune: „Și când voi respira? Noaptea? Poate după semestrul de studii?” N-avem timp de respirat. Trebuie să fugim.

Pentru că dacă vreau să ajung la iluminare, trebuie să acumulez multe binefaceri. Fără binefaceri meditația mea nu va reuși. Viața este scurtă. N-avem de ales. Nu pot rămâne mulțumit nicăieri.

 

Problema dificilă a imunității față de Dharma

Mai există și o altă problemă care poate să apară, devenim imuni la Dharma. Și ea este o problemă foarte dificilă. Multora li se întâmplă acest lucru.

Oamenii vin, cei rari care vin, aud Dharma, rămân impresionați de ceea ce au auzit și spun: „Adevărat, adevărat. Totul este atât de adevărat!”. Apoi se duc acasă și revin la lucrurile obișnuite.

Data viitoare când vin la curs se entuziasmează din nou și spun: „Foarte frumos, minunat!” Apoi se întorc acasă la vechile obiceiuri. Treptat, se dezvoltă o nouă tendință – lecția de Dharma devine divertisment. Un divertisment foarte spiritual. În acest fel încep să devină imuni la Dharma.

Imunitatea față de Dharma este o boală foarte grea pentru că începem să opunem rezistență față de singurul medicament pentru boala noastră. Ea nu mai are efect asupra noastră. Este o boală groaznică.

Ce putem face? De îndată ce am auzit Învățătura, să o aplicăm cât mai bine.

Sigur veți spune: „Dar primim învățătură în stânga și în dreapta.”  Da, este adevărat. Dar depinde de cât de mult vreți să scăpați de boală.

Fără îndoială vă puteți schimba prioritățile. Nu mai puteți continua să faceți ce făceați timp de 24 de ore și nu mai sunt încă 24 de ore.

Pabongka Rinpoche numește această situație de imunitate față de Dharma „cea mai respingătoare situație”. El condamnă această situație și spune: „Este ca și cum ai fi căzut în hazna”. Este imposibil să te mai ajut. Singurul medicament care există nu te mai poate ajuta.

Dacă vă dezvoltați imunitate față de Lam Rim: „Eh! Am auzit deja Lam Rim” , nimeni nu vă mai poate ajuta.

Aplicați imediat ceea ce ați auziți.

Asta înseamnă, după cum am menționat, să vă schimbați prioritățile și să continuați să vă schimbați prioritățile.

Chiar și atunci când sunteți deja în mijlocul Dharmei aveți un milion de preocupări.

Lama Dvora Hla spune:

„Toată viața mea este Dharma, dar tot trebuie să decid ce să fac mai întâi: traduc, predau în Israel, predau la New York, merg la „Diamond Mountain”, să-mi fac meditația, să intru în retreat, să-mi fac temele, să creez relații publice, să promovez Dharma, să fac flaierele cursurilor, să răspund la mail-uri, să dau sfaturi studenților. Ce să faci mai întâi?

Tot timpul trebuie stabilită ordinea priorităților și vine timpul când spun: „Las totul deoparte și intru în retreat”. Merg la retreat pentru că nu vă pot da nimic dacă nu practic. Vine timpul când Lama se retrage, pentru că asta are o mare importanță.”

Lama Atisha a avut mulți elevi în mănăstire – și a venit timpul când s-a ridicat și a plecat. Je Tsongkapa – s-a ridicat și a plecat. Naropa – s-a ridicat și a plecat. Geshe Michael – avea sute de studenți la New York – s-a ridicat și a plecat.

5. Buddha este un sfânt.

De ce spunem că Buddha este un sfânt? Pentru că toată această învățătură minunată care ne vindecă de boala noastră mortală vine de la Buddha. El este cel care a ieșit din samsara și apoi ne-a învățat cele patru adevăruri. El a spus: „Realitatea nu este ceea ce crezi tu că este”.

Acesta este medicamentul și asta îl face să fie un sfânt. Nu pentru că este venerat, nu pentru că oamenii din Asia îl consideră un sfânt, ci pentru că învățătura lui ne scoate din suferință. De aceea ea este sfântă și trebuie tratată cu sfințenie.

Asupra acestui subiect am meditat mai înainte. Cum este să fii Buddha? Ce înseamnă să ai trupul unui Buddha, vorba unui Buddha, mintea unui Buddha?

6. Aspirația ca Dharma să rămână în lume mult timp.

Cum ajungem la asta? Venim la lecție, ascultăm, practicăm ce-am învățat, realizăm conștientizări și transmitem mai departe.

Cum a venit Dharma la voi? Cineva a practicat, a ajuns la conștientizări și vi le-a adus. Dacă Dharma se va opri la voi se va stinge. Copiii voștri, nepoții voștri nu vor mai avea leacul, pentru că s-a oprit la voi.

Dacă vreți să-i vedeți pe cei dragi ieșind din Samsara, va trebui să duceți linia de transmisie mai departe. Voi sunteți veriga următoare. Pentru asta trebuie să studiați bine, să țineți minte învățătura bine, să vă faceți temele, să practicați, să ajungeți la conștientizări și să le transmiteți mai departe.

Dharma vine sub două forme:

a.Sub forma învățăturilor pe care le primiți, sau le citiți, sau le auziți.
b.Sub forma conștientizărilor din inima voastră. După ce ați practicat, cum ar fi meditația, ați conștientizat ceva despre voi, ceva care nu numai că l-ați auzit de la cineva, ci știți din experiența personală. Aceasta este adevărata Dharma, conștientizarea din inimă.

Care dintre cele două ajută cu adevărat oamenii?  Punctul b. Elevii își dau seama imediat când cineva predă fără să aibă conștientizări.

Mulți pot spune pe dinafară ce au auzit. Dar eficiența a ceea ce rostesc depinde de câte conștientizări există în spatele lor, de cât de mult au experimentat și au practicat.

Dacă recităm ceva ce-am citit sau auzit, nu este eficient pentru oameni. Și acesta este răspunsul la întrebarea care o pot pune oamenii: „Trebuie să predau doar ACI sau și alte materiale? ”

Răspunsul este să predăm ceea ce am primit prin transmisie directă și am practicat și înțelegem – atunci vom fi eficienți și putem aduce altora binecuvântare.

Deci, este important nu numai să auziți Dharma și să o transmiteți mai departe, ci și să deveniți Dharma. Deveniți Dharma atunci când ajungeți la conștientizări.

Pabongka Rinpoche spune: „Folosește-te de Dharma ca pe o oglindă”. Auzi Învățătura și folosește-o pentru a-ți testa mintea. Învățătura conține tot felul de calități. Caută aceste calități în tine. Dacă nu le ai, dezvoltă-le. Deci trebuie să practici.

Dacă descoperiți că vă lipsește ceva, folosiți-vă de Dharma pentru a umple golul. Puteți deveni voi înșivă un Buddha – dacă practicați.

 

Iubirea pentru Dharma

Toate aceste spuse au avut ca scop dezvoltarea respectului adecvat față de Dharma. Este foarte important să o aprofundăm din ce în ce mai mult și să avem față de ea o emoție profundă. Să devenim îndrăgostiți de Dharma.

În „Bhakti Yoga” se dezvoltă aceste lucruri. Este practica devotamentului și a iubirii față de Dharma, Lama. Este exact ceea ce va înălța Dharma. Când Dharma este în inima noastră, ea va lucra asupra noastră.

Deci, predarea Dharmei este calea voastră, pentru că este cel mai prețios lucru pentru voi, și apoi vă veți transforma, veți deveni o ființă foarte puternică.

Dacă veniți cu această iubire față de Dharma, față de învățătură, față de Lama și practică, vă va face o ființă de o putere extraordinară. Deveniți o ființă care nu mai are nevoi, care vine doar să-i ajute pe ceilalți.

O persoană slabă nu poate ajuta pe nimeni. Dacă are tot timpul nevoie de ceva, este preocupată mereu numai de nevoile și lucrurile ei, nu poate ajuta. Ea nu se poate elibera pentru a-i ajuta pe alții.

Alergăm mereu după lucruri care ne lipsesc, suntem în permanență preocupați de noi înșine, dar când începem să practicăm Dharma, încetul cu încetul ne purificăm. Devenim un vas curat și adecvat. Devenim un Bodhisattva care poate ajuta, acel Buddha care poate ajuta toate ființele de pe toate planetele, pentru că el și-a eliminat deja toate nevoile. Nu mai are nevoie de nimic, este deja perfect, a atins fericirea maximă. Nu-i mai lipsește nimic.

Practicarea Dharmei vă va ridica la acest nivel.

De ce? Pentru că, cu cât ne deschidem față de ceilalți, cu atât mai mare este plăcerea noastră. Nu ne vom mai îngrijora de nimic și asta se va datora acestei relații de devotament față de Lama, față de Dharma.

 

Dharma nu ne va face rău niciodată

Așa cum am spus, a ne gândi la noi ca la niște bolnavi asta nu ne poate îmbolnăvi, pentru că suntem deja bolnavi, așa spunea și Pabongka Rinpoche: „Medicamentul nu vă poate face rău. Dharma nu vă poate face rău”. Cum poate Dharma să vă facă rău? Ne scoate din boală. Cum poate să ne dăuneze  antrenamentul în moralitate? Cum poate să ne dăuneze practica de concentrare? Cum poate să ne dăuneze practica în înțelepciune?

Ar trebui gravată în inimă această conștientizare că ne aflăm în samsara și că există o cale de ieșire din samsara, toate cele șase imagini despre care am vorbit.

  

Meditație

Găsiți-vă o poziție confortabilă și concentrați-vă pe respirația voastră.

Încercați să vă mențineți concentrarea pe senzația de trecere a aerului prin nări.

Acum încercați să vă amintiți sau să vă imaginați cum v-ați simți dacă ați avea o boală gravă, o boală fatală care vă poate ucide? Încercați să vă amintiți sau să vă imaginați o astfel de situație.

Dacă ați fi într-o asemenea boală gravă și mortală, câtă parte din zi ați fi preocupați să vă vedeți ca oameni bolnavi?

Cât timp al zilei ați petrece încercând să vă vindecați?

În ce măsură v-ați implica în activități care v-ar putea agrava boala?

Încercați să vă simulați experiența zilnică în această situație.

Buddha ne spune că avem o boală gravă, o boală care ne va ucide cu adevărat. Cât de real este asta pentru voi?

Ar fi posibil să aveți o boală gravă și fatală și nici măcar să n-o simțiți?

Aveți exemple de boli ale corpului la care vă puteți gândi?

Poate vă gândiți: „Dacă aș fi bolnav, atunci cu siguranță aș simți vreo durere sau vreun disconfort dar, din moment ce nu simt asta, atunci nu pot fi bolnav”. Verificați dacă este adevărat.

Când a fost ultima dată când v-ați simțit incomod cu ceva ce v-a spus cineva?

Când a fost ultima dată când nu v-a plăcut să vă amintiți de ceva sau să vedeți ceva?

Deci este adevărat că sunteți bolnavi? Dharma vă poate ajuta cu adevărat? Și cum poate ea să vă ajute?

În ce măsură această recunoaștere că sunteți bolnavi și că aveți nevoie de Dharma ca medicament este reală pentru voi?

În ce măsură vă însoțește această recunoaștere atunci când vă duceți la cursuri și, în general, în viața voastră?

Ce ați putea face ca această recunoaștere să devină parte integrantă a studiului, a practicii și a vieții voastre? Uitați-vă la asta.

Puteți deschide ochii.

 

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 8b
Problema vasului

 

Pabongka Rinpoche și cartea sa „Eliberarea în palma mâinii tale”

Următorul nostru subiect, care ar fi trebuit să fie înainte de Lam Rim și Sutra, este despre Pabongka Rinpoche, cel prețios. Rinpoche înseamnă „cel prețios”.

Primul Pabongka Rinpoche (1878-1941). Numele său monahal este Jampa Tenzin Trinley Gyatso. S-a născut într-o familie influentă din provincia Tseng din centrul-nord-ul Tibetului. A intrat de copil în Casa Gyalrong din Mănăstirea Sera Mey, una dintre colegiile celei mai mari Universități Monahale din Sera și a obținut titlul de Geshe – maestru în filosofia budistă. Lecțiile intense pe care le-a oferit publicului larg l-au făcut să devină o figură spirituală principală a vremurilor sale, iar eseurile și cărțile sale – aproximativ 15 de volume – tratează toate aspectele gândirii și practicii budiste.

Una dintre cărțile sale se numește „Eliberarea în palma mâinii tale”

Pabongka Rinpoche a trăit în secolul al XX-lea și a scris un comentariu minunat asupra cărții Lam Rim Chen Mo  a lui Je Tsongkapa, scrisă acum 600 de ani. Am spus că Je Tsongkapa a scris cartea din conștientizările sale profunde și a inclus toate curentele budiste, toate aspectele diferite pe care le-a transmis Buddha.

Je Tsongkapa le-a sintetizat în minunatul său Lam Rim, „Lam Rim Chen Mo ”, introducând și multe citate din spusele marilor înțelepți. Când oamenii au văzut ce perlă prețioasă le-a căzut în mâini au început să practice. Acesta este curentul Gelugpa.

Ca rezultat al practicii, s-a creat apoi multă experiență. Și această experiență de 500-600 de ani, Pabongka Rinpoche ne-a transmis-o în cartea sa. Deci, cartea lui, practic, are același conținut ca și în „Lam Rim Chen Mo”, dar prezentarea exprimă experiența generațiilor de practicanți care au practicat acest material, de aceea cartea are o valoare uriașă pentru noi.

În lecția 7 am vorbit despre importanța Lamei. Am auzit că Lama este foarte important, că trebuie să învățăm să-l tratăm cu respect și să-l vedem ca pe un Buddha, dar cum facem practic asta, dacă nu-l vedem ca Buddha? Cum facem asta?

Pabongka Rinpoche ne oferă însăși practica pe care să o facem, astfel încât să ne putem bucura cu adevărat de imensa binecuvântare pe care o primim din întâlnirea cu Lama și să nu o ratăm.

Deci, unul dintre lucrurile pe care le face, ne pregătește mai întâi să beneficiem de binecuvântarea învățăturilor în general și începe cu –  cum trebuie să ascultăm Dharma?

Pot veni cei mai minunați profesori și poate chiar vă întâlniți Lama și vă oferă cele mai minunate învățături, dar nu sunteți în stare să-i ascultați cum trebuie. Atunci ce se va întâmpla? Prin urmare, este foarte important ca elevul să fie pregătit.

Ceea ce urmează vine de la Pabongka Rinpoche și de la Maestrul Asanga.

 

 Nu trebuie să-l îmbunătățim pe Buddha

Niciunul dintre marii scriitori de Dharma nu a încercat să inventeze nimic nou.

Buddha este perfect. Este iluminat, este omniscient și știe perfect ce are nevoie fiecare și cum are nevoie, așa că nu este necesar să-l îmbunătățim pe Buddha.

Ceea ce face fiecare scriitor este să explice clar publicului care stă în fața lui, studenților săi, și să-și potrivească explicațiile publicului pe care îl are. Asta este tot.

Chiar dacă organizează materia diferit sau o grupează diferit, el nu adaugă niciun conținut nou. Pe el nu-l interesează faima, ci doar să aducă altora  binecuvântare.

Și asta îl face celebru. Aceasta este exact karma care aduce celebritatea.

Deci nu este nevoie să-l îmbunătățim pe Buddha. El trebuie doar tradus.

 

 Sursa:  textul „Nivelurile ascultătorilor” scris de maestrul Asanga

Acum îl avem pe Pabongka Rinpoche – Je Tsongkapa – Maestrul Asanga.

Una dintre cărțile pe care a scris-o Maestrul Asanga  se numește „Shravaka Bhumi” în sanscrită. În tibetană se numește:

Nyen Sa

Nyen sa înseamnă Nivelurile Ascultătorilor.

Și aceasta este o carte veche, desigur, și ca toate cărțile antice, este foarte greu de citit singur fără explicații, este foarte concisă.

Dacă vă mai amintiți Maestrul Asanga se află pe linia de transmisie a bodhicittei, el este cu bodhisattva. Și Shravaka Bhumi – înseamnă „Nivelurile Ascultătorilor”. Cine sunt „ascultătorii”? „Ascultătorii” sunt cei care practică scopul îngust, Hinayana. Ei practică scopul îngust, dar nu pe linia bodhisattva.

Deci el este un mare Bodhisattva și a scris cartea „Nivelurile ascultătorilor” în care predă practica Hinayana! Și este o capodoperă. Aceasta este baza practicii Hinayna. De exemplu, în ea scrie cum trebuie dezvoltată Renunțarea și ce meditații trebuie făcute.

În seminarul „Pregătire pentru tantra” este prezentată meditația asupra lucrurilor respingatoare – Min Dukpey Gompa care este una dintre meditațiile Hinayana care cultivă Renunțarea.

 

 Cum să asculți Dharma?

În primul rând, când mergem să ascultăm Dharma, este important să înțelegem că aceasta este singura cheie de a ne scoate din samsara. Este singurul medicament care ne scoate din suferință.

Dacă cineva ne-ar da rețeta pentru unicul remediu pentru cancer – „iată formula!” Atunci l-am păstra ca pe un lucru prețios, de mare valoare. Nu l-am pune acolo unde s-ar putea uda, sau să se rupă, sau să se murdărească. Ci l-am păstra cu sfințenie pentru că poate salva atât de mulți oameni.

Așa este și Dharma, cu excepția faptului că ne salvează nu numai de cancer, de sida sau alte boli, dar și de orice suferință.

Deci, atunci când cineva vă oferă Dharma în dar, dacă înțelegeți ce primiți acum, atunci prețuiți asta. Nu veniți să ascultați Dharma și să vă lăsați distrași de gânduri: „Ah! Ce trebuie să fac mâine și pe cine am uitat să sun?”. Dharma este medicamentul suprem.

Pentru ca ascultarea să fie adecvată, aveți nevoie mai întâi de această perspectivă asupra Dharmei. Trebuie să înțelegeți ce primiți aici.

Acesta este un aspect.

  

Cele trei probleme ale vasului

Și asta ne aduce la învățătura pe care ați auzit-o în cursul 1, și anume cele trei probleme ale vasului.

Care sunt cele trei probleme ale vasului?

Vasul suntem noi. Elevul este vasul. Lama toarnă ceaiul sau apa pură a Dharmei în vas. S-ar putea ca ceaiul să fie excelent, cu miros parfumat, cu un gust minunat și cu proprietăți vindecătoare, dar vasul trebuie să fie adecvat, altfel nu va primi nicio binecuvântare de la acest ceai.

1. Prima problemă a vasului – el este inversat sau cu susul în jos

Lama toarnă și toarnă și nu intră nimic, pentru că vasul este cu gura în jos.

Există o poveste despre un maestru Zen:

Se spune că un mare profesor de budism ce preda budismul într-o celebră universitate, își formase o mare apreciere pentru budism. El decide să meargă la un înțelept Zen ca să audă direct de la el și nu doar din cărțile sale academice. El vine la înțelept și îi spune: „Sunt profesor de asta și asta, și predau la universitate, țin conferințe acolo și acolo, și am auzit că ești un mare înțelept Zen și te rog să mă înveți Dharma.”

Japonezii au ceremonii ale ceaiului foarte frumoase. Au căni mici de ceai și ceainice, iar înțeleptul îi spune: „Te rog stai jos”, se înclină în fața lui și începe să-i toarne ceai, iar el toarnă și toarnă și ceașca se umple și el toarnă și toarnă și totul se revarsă, și el toarnă și toarnă. Iar profesorul spune: „Scuze! Dar ceaiul dă pe dinafară” Înțeleptul îi răspunde: „Da, așa este. Și tu ești așa. Du-te golește-te mai întâi și apoi întoarce-te.”

Cu ce seamănă asta? Dacă veniți la o lecție de Dharma și ați auzit deja și pe alți profesori, și v-ați format părerile voastre, aveți deja o concepție asupra lumii, și încercați să comparați și să vedeți cum ați putea potrivi lucrurile la cele pe care le știți, asta înseamnă că – nu auziți ce vi spune. Comparați cu ceea ce știți deja. În acest caz nu puteți asculta. Vasul este cu susul în jos. Nu intră nimic. Sunteți plini.

Este important să veniți la lecție goliți. În Zen se pune mult accent pe acest lucru. Ei o numesc mintea începătorului. Veniți cu mintea de începător. Uitați tot ce știți, cel puțin când sunteți la lecție.

Puteți lua înapoi totul, dar când veniți la lecția de Dharma, goliți-vă. Lăsați Învățătura să vină la voi.

Lui Ken Rinpoche îi plăcea să dea următorul exemplu: „Dharma este ca apa de zăpadă topită care curge din vârfurile munților.” Această apă limpede și pură, poate să curgă doar în oceanul de la poalele muntelui, de aceea dacă vreți să sorbiți din ea, trebuie să fiți ca oceanul de jos. Nu trebuie să fiți un vas cu gura în jos.

Asta înseamnă:

a.Când veniți la curs, lăsați-vă deoparte opiniile și ideile voastre, precum și preferințele și prejudecățile. Toate aceste lucruri, lăsați-le deoparte, altfel nu veți primi Dharma. Veți primi ceea ce credeți că este Dharma și nu ce este cu adevărat Dharma.
b.Al doilea lucru care trebuie lăsat deoparte și care face ca vasul să fie cu susul în jos – sunt preocupările voastre zilnice. Toate gândurile care vă umplu mintea —Oare am încuiat ușa când am plecat de acasă?

Încercăm la început să ne îndreptăm gândurile spre lecție cu ajutorul rugăciunilor, dar nu este suficient. Trebuie să faceți un efort conștient pentru a fi disponibili la lecție. Sfatul este ca înainte de a veni la clasă să vă pregătiți mintea. Stați o clipă și spuneți-vă: „Acum merg la un curs de Dharma. Voi auzi Dharma, care este un medicament sfânt pentru toate bolile mele și ale altora și vreau să fiu un vas adecvat.” În acest fel vă creați intenția de a integra.

2. A doua problemă a vasului – este murdar.

Lama toarnă apă pură în vas, dar el nu este curat.

Ce înseamnă vas murdar? Aceasta este motivația elevului. Dacă motivația este impură, atunci oricât de pură ar fi învățătura, elevul va primi ceva impur.

Ce înseamnă motivație impură? De exemplu, cineva caută să-și facă doctoratul din asta? Sau „Predau Dharma ca să îmi pot îmbunătăți metoda de predare ca să am mai mulți elevi”.

Dacă căutăm un beneficiu personal sau reputație, sau beneficiu material, sau beneficiu din ceea ce vor spune despre noi sau ce vor crede despre noi, ce are legătură cu ego-ul – aceasta este o motivație impură.

Motivația de a veni să auzi Dharma ar trebui să fie: „Cum pot scăpa de suferință și cum să-i ajut pe alții să iasă din suferință”

Dacă vin din motivația: „Sufăr. Nu știu cum să opresc suferința. Oamenii pe care îi iubesc suferă, nu știu cum să-i ajut. Vin aici să primesc învățătură despre cum să fac asta” – aceasta este motivație pură. Dacă veniți cu această motivație, Dharma vă va aduce beneficii, vă va aduce și vouă și altora multă binecuvântare.

Deci, este foarte important să vă pregătiți mintea înainte de lecție:

a.Decideți să vă goliți mintea de toate lucrurile care îl umplu în acest moment.
b.Gândiți-vă câteva minute înainte de lecție: „Care este motivația mea? Cu ce vin la lecție? Ce mă mână? De ce am venit aici? Am venit aici pentru a învăța cum să opresc suferința și să-i ajut pe alții”, și în acest fel vă întăriți această motivație.

3. A treia problemă a vasului – vasul este crăpat. Are o scurgere.

Lama toarnă, toarnă, toarnă și nu rămâne nimic. Elevul spune: „Da, da, da!” și după o oră nu mai știe ce s-a spus. Este ca și cum am citi ziarul. Ce a fost în ziar azi? Nu ne mai aducem aminte. Luăm alt ziar. Suntem într-o generație degenerată, nu ne amintim.

Venim la un curs de Dharma. Un an mai târziu, profesorul vorbește din nou despre același lucru, și spunem: „Da! Așa este, corect! Ai mai spus asta odată”. Ne-am amintit doar când profesorul ne-a pomenit din nou. Așa suntem. Dar dacă am uitat, asta înseamnă că nu putem folosi informația, pentru că nu ne este disponibilă. Deci nu este suficient numai să auzim, ci trebuie să ne și amintim.

Deci, în meditația de dinainte de lecție, luați decizia:

-Acum voi fi un vas deschis.
-Voi veni cu motivația potrivită
-Îmi voi aminti ce îmi spune.
-Voi asculta cu intenția de a-mi aminti ceea ce mi se spune la lecție, pentru că trebuie să transmit mai departe.

 

Meditație

Să facem o scurtă meditație asupra acestui lucru.

Așezați-vă în templul liniștit din mintea voastră.

Îndreptați-vă spre acest loc minunat care poate fi sursa întregii fericiri dacă știți  să deschideți ușa acolo.

Și încercați să vă simți ca acasă în templul vostru liniștit.

Acum, întoarceți-vă la una dintre lecțiile anterioare pe care le-ați auzit, poate ieri, poate săptămâna trecută, și încercați să vă amintiți cu ce minte v-ați dus la lecție?

Ați fost liberi să ascultați?

Dacă da, minunat. Bucurați-vă de asta și de toate lucrurile bune care au venit ca rezultat.

Dacă nu, atunci de ce nu? Ce v-a deranjat? Care a fost problema?

Vom trece prin cele trei probleme ale vasului și vom verifica care a fost problema pe care ați avut-o.

Dacă vasul a fost invers. Mintea voastră a fost plină de tot felul de lucruri și, prin urmare, nu era liberă să asculte? Poate ați stat acolo și v-ați angajat în comparații sau judecăți sau critici, sau ați  fost preocupați de diverse subiecte care nu au legătură cu lecția?

Și dacă așa au stat lucrurile, ce ar fi putut să ajute? Există lucruri pe care le-ați fi putut face sau ați putea face în situații similare în viitor, pentru a depăși acest obstacol în calea ascultării?

Fiți atenți dacă ajungeți la vreo concluzie și luați decizia să vi-o amintiți.

Continuați și verificați care a fost motivația voastră. Cu ce motivație v-ați dus la lecție? A fost vasul curat?

Dacă nu, sau aproape nu – este posibil să fiți avut atât o motivație pură, cât și o altă motivație. Ce trebuie să faceți pentru a curăța vasul? Oare este ceva ce ați putea face înainte de lecția care va urma ca să puteți fi un vas curat?

Ați venit pregătiți să integrați bine Învățătura și să vă amintiți de ea, sau a fost o scurgere? Mai țineți minte Învățătura?

Dacă nu, ce ați putea face ca să aveți o ascultare completă?

Învățătura ar fi avut un alt efect asupra voastră dacă nu ați fi avut aceste probleme? Încercați să vedeți dacă există un nivel mai înalt de ascultare și de a beneficia de Învățătura pe care o primiți.

Încercați să vă imaginați un elev perfect și încercați să vedeți dacă puteți dezvolta un asemenea nivel înalt de ascultare și ce trebuie să faceți pentru a vă crește nivelul de ascultare?

Puteți deschide ochii.

 

Generarea motivației

Versetul 12:

(12a)

Acest corp de timp liber este mai valoros decât
Perla ce îndeplinește orice dorință;
Și acesta este singurul moment
În care ai găsit o asemenea viață.

 

(12b)

Atât de greu o găsești și atât de ușor o pierzi,
Ca fulgerul pe cer!
Gândește-te bine la acest lucru
Și înțelege că toate activitățile lumești
Sunt ca pleava purtată de vânt.

Pentru a obține esența acestei vieți,
Trebuie să te străduiești zi și noapte.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

 

În acest verset, maestrul Je Tsongkapa vorbește despre raritatea acestei vieți și despre impermanența ei. Timpul pe care îl avem la dispoziție este foarte scurt și foarte prețios și va trece într-o clipă.

Dacă privim în urmă la viața noastră, putem constata cum anii au fugit. Mai ieri eram copii și iată-ne astăzi maturi. Viața trece într-o clipă și nu știm cât timp ne-a mai rămas. Și el va trece într-o clipă.

Dacă ne-am expus Dharmei, acest medicament suprem pentru toată suferința și dacă este adevărat că trebuie să ajungem la conștientizări profunde înainte de a le putea lua cu noi în viața următoare, iar conștientizările profunde necesită multă muncă, atunci Dharma va trebui să devină centrul vieții noastre. Dacă înțelegeți bine asta, atunci nu există altă opțiune.

Oamenii întreabă: „Voi fi capabil să percep vacuitatea în această viață, sau nu?” Răspunsul este că nu știm, dar cu siguranță nu vom reuși dacă nu încercăm. Trebuie încercat. Ce altceva putem face cu această viață?

Altfel, ne vom reîncarna din nou și din nou. Și asta am făcut-o deja de nenumărate ori fără niciun rezultat.

Pe de altă parte, orice conștientizare spirituală la care am ajuns – vine cu noi. Chiar dacă acum este slabă, plantează sămânța care va deveni mai puternică în viitor.

Nu știm unde vom fi peste o clipă. Nu știm unde vom fi peste an, peste lună, peste o săptămână, la sfârșitul zilei? Și cu toate acestea ne este greu de a da sens în mod conștient vieții. Ne lăsăm purtați de instincte, de dorințe, de pasiuni, de lucrurile samsarice. Dar dacă tot ați venit la un curs de Dharma – v-ați hotărât în sfârșit să vă eliberați timpul, să lăsați deoparte celelalte ocupații – măcar beneficiați din plin de ea, de timpul pe care îl investiți aici.

Prin urmare, este extrem de important să profitați la maximum de timpul prețios pe care îl petreceți acum. Este foarte prețios și va trece la fel cum trec toate celelalte lucruri.

Gândiți-vă o clipă:

–Cum ar fi să trăiți fără teamă?
–Cum ar fi să aveți o minte lipsită de resentimente față de absolut nimeni: nici față de guvern, dușman, vecin, soț, copil, părinte, șef, coleg?
–Cum ar fi să trăiți într-o lume în care să nu-i mai vedeți pe cei dragi îmbătrânind și îmbolnăvindu-se și murind?
–Cum ar fi să trăiți într-o lume în care știți că fiecare lucru pe care-l faceți pe tot parcursul zilei aduce cuiva o binecuvântare. Că fiecare ființă este atinsă de binecuvântarea voastră

Gândiți-vă cum ar fi să puteți aduce binecuvântare tuturor ființelor în fiecare clipă a vieții voastre?

Și acum, din această motivație, curățați-vă vasul ca să puteți ajunge acolo.

Pabongka Rinpoche spune că ulciorul fisurat din care apa se scurge este o problemă foarte dificilă, care este foarte greu de rezolvat. Așa este mintea noastră. Vii la un curs de Dharma și nu-ți mai amintești ce s-a vorbit sau îți amintești puțin.

Un mod bun este să reveniți asupra materiei predate. De aceea am tradus temele, testele, testul final, meditații numai ca voi să repetați materialul. Și dacă predați, trebuie să reveniți asupra materialului.

Este important să vă întâlniți cu colegii și să vorbiți cu ei despre lecție, să dezbateți lecția. „De ce este adevărat ce s-a spus? De ce este așa ? Nu mi se potrivește, nu înțeleg”. Nu există o altă preocupare mai semnificativă pentru timpul vostru. Pentru că nu ne amintim! Repetarea materialului este esențială. La ce bun dacă veniți la toate cursurile și apoi nu vă mai amintiți nimic?

De asemenea, este complet greșit să ne așteptăm ca Lama să repete.

Uneori cursanții spun: „Stai, așteaptă! N-am avut timp să scriu. Oprește-te o clipă! Poți repeta ce ai spus?’”

Adică, îl opresc pe Lama și îi opresc pe toți ceilalți din clasă pentru că n-am avut timp să scriu?

Nu vă așteptați ca Lama să repete. El nu se repetă.

De multe ori, cele mai importante învățături sunt date în afara lecției, printr-o aluzie sau printr-un comportament sau reacție a Lamei față de voi.

De aceea ar trebui să vă amintiți imediat și să-l implementați și să nu credeți că Lama va repeta din nou. Și asta este de neprețuit.

Lama Dvora Hla spune:

„Mi-am pierdut Lama. L-am pierdut pe Ken Rinpoche și multe lucruri pe care am sperat să mi le explice, nu mi le mai poate explica, s-a dus din lumea asta.”

De aceea trebuie să ne dezvoltăm această atitudine față de Dharma că fiecare cuvânt este gravat în stâncă, pentru că s-ar putea

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 8a 

  Suferința din atracția spre plăcerile simțurilor

 

O scurtă explicație a rugăciunii de refugiu

Până la iluminarea mea
Mă refugiez
În Budha, Dharma și Sangha.

Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.

„Faptele bune” – înseamnă cele șase perfecțiuni, adică „dăruirea și restul”. Se mai poate spune: „Datorită meritului meu de a dărui și a altor fapte bune pe care le-am realizat”, adică din toate cele șase perfecțiuni.

Pană la iluminarea mea
Mă refugiez în Buddha, Dharma și Sangha
Datorită meritului meu de a dărui
Și a altor fapte bune pe care le-am realizat
Să ajung la iluminarea completă
De dragul tuturor ființelor vii.

Există mai multe versiuni ale acestei rugăciuni, rugăciunea se schimbă puțin în funcție de circumstanțe. Dacă acum sunteți la lecție și vreți să auziți lecția, atunci luați ascultarea lecției drept o cauză de iluminare, așa că în loc să spuneți: „Faptele bune”, poți spune: „Datorită meritului meu de a auzi și a altor fapte bune pe care le-am realizat”. Punem accentul pe ceea ce facem acum și îl dedicăm. Dacă predăm altora, spunem: „Datorită meritului meu de a explica și a altor fapte bune pe care le-am realizat” sau ceva de genul ăsta.

  

Suferința din atracția spre plăcerile simțurilor

Vom reveni din nou la cele „Patru Adevăruri Nobile”. Am trecut prin subiectul atracția spre plăcerile simțurilor, pentru că este un subiect important și ne ajută să înțelegem adevărul suferinței. În continuare suntem la adevărul suferinței.

Am rămas în Sutra, unde Buddha spune:

Există dependența de satisfacerea plăcerii simțurilor, care este inferioară, grosieră, vulgară, ignobilă și fără scop; și există dependența de auto-mortificare, care este dureroasă, ignobilă și fără scop.

Adică două extreme:

1. Una – fuga după plăcerile simțurilor și
2. A doua – abținerea de la plăcerile fizice.

Buddha le respinge pe amândouă. Buddha spune: „Nu sunt necesare, sunt inferioare, grosiere, ignobile, vulgare și fără scop”.

„Evitând aceste două extreme, Tathagata (Buddha vorbește despre sine) a realizat Calea de Mijloc care aduce Viziune, aduce Cunoaștere și conduce la Calm, la Conștientizare, la Iluminare și la Nibbana. (Nibbana este Nirvana în Pali).”

Asta spune Buddha în Sutra.

Așa că ne vom uita puțin la această goană după plăcerile simțurilor. Nu cred că este cineva aici care se află în a doua extremă. Sunt unii, dar nu aici acum.

De aceea vom merge la prima extremă, pentru că este un mare dușman. Deoarece fugim tot timpul după plăcerile simțurilor și asta ne aruncă în tărâmul dorințelor.

  

Tărâmul dorințelor

Tot timpul vorbim despre samsara versus nirvana. Samsara așa cum știm este ciclul existenței suferinde sau roata durerii. Ea este alcătuită din trei tărâmuri care nu sunt reprezentate în această roată. Ele sunt:

– tărâmul dorințelor,
– tărâmul cu formă și
– tărâmul fără formă.

În roata vieții sunt reprezentate șase tărâmuri: ființele umane, spiritele flămânde, infernul, animalele, zeii și semi-zeii sau Deva.

Există multe tipuri de zei, care sunt descrise în „Abhidharma Kosha”, dar în general ei pot fi împărțiți în două:

1. 1. Cei care sunt încă în „tărâmul dorințelor”.
   2. Cei care nu sunt.

O altă împărțire a Samsarei este în trei tărâmuri:

1.Tărâmul inferior este „Desire Realm”, în engleză sau tărâmul dorințelor.

   Dö Kam

2.Deasupra lui tărâmul cu

Suk Kam

3.Și apoi tărâmul fără formă

     Suk Me Kam

Unii dintre zei se află în tărâmul dorințelor, iar alții în tărâmul cu formă. Mai există apoi și tărâmul „fără formă”, despre care am vorbit în cursul 8. Ființele „fără formă” sunt ființe care nu au corp, ci doar minte. O Minte care nu are corp. Ele se află încă în samsara. S-au eliberat de atașamentul față de corp, dar nu și de alte atașamente. Ele încă nu s-au eliberat.

Ne aflăm în tărâmul dorințelor, care se caracterizează prin dorința de mâncare și sex. Atâta timp cât aceste dorințe vor exista în noi, vom continua să ne renaștem pe tărâmul dorințelor, cu toată suferința din el.

Avem simțuri, organe de simț, iar prin organele noastre de simț ne exprimăm dorințele noastre, deoarece căutăm plăceri. În permanență suntem înconjurați de obiecte ale simțurilor, lucruri pe care le vedem, gusturi, mirosuri, sunete. Și simțurile noastre sunt permanent îndreptate spre ele și fug după ele.

 

Realizarea Renunțării

Este greu să ne oprim acest impuls după plăcerile simțurilor, pentru că ele sunt integrate în noi. Și, acesta este un mare obstacol în a ne elibera de samsara, pentru că samsara înseamnă, printre altele, de a ieși din tărâmul dorințelor spre plăceri cu mult, mult mai mari.

Vă amintiți de Sakya Pandita care a spus:

„Nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.

Cu alte cuvinte, practicantul de Dharma trebuie să fie de acord să renunțe la micile plăceri pentru a ajunge la plăcerile cu adevărat mari.

Și va exista o perioadă de tranziție în care deja am renunțat la acestea și nu le avem și trebuie să fim pregătiți să trecem prin ea.

Când începem să practicăm bine meditația, plăcerile meditației încep să vină treptat. După o vreme, când ajungem la o concentrare bună, vom vedea că față de plăcerea meditației, plăcerea de la o prăjitură ni se va părea inferioară, grosieră, vulgară, așa cum spune Buddha.

Când începeți să mergeți pe cale, veți începe să aveți acest sentiment. Câteva luni de meditație vor începe deja să dea semne.

După cum știm este dificil să ne oprim simțurile să-și caute plăcerile. Nu trebuie să ne opunem.

Va fi mai ușor dacă ne uităm la proces. Doar să observăm. Este același sfat pe care îl dăm atunci când completăm carnețelul. Observăm ce face mintea noastră.

Și când începem să ne uităm în detaliu la acest proces, de cum se întâmplă, ce ne trece prin minte atunci când ne dorim ceva, îl obținem, simțim plăcerea, treptat, treptat, acest lucru va duce la înțelegere a lui Dukha. Vom începe să înțelegem suferința care apare din atracția spre plăcerile simțurilor, pentru că acum nu o înțelegem, de aceea continuăm să o facem.

Toată ideea nu este să ne stopăm dorința și să spunem: „Interzis!”, ci de a observa procesul pentru a înțelege ce se întâmplă. Vom începe să vedem suferința și treptat ne vom dezvolta aversiunea față de ea, iar asta va acționa deja ca un antidot împotriva acestei atracții după plăceri. Acest lucru ne va schimba. Vom vedea inutilitatea acestei atracții după plăcerile simțurilor și treptat ea va scădea, iar energia noastră va fi îndreptată spre munca spirituală.

Este foarte interesant ce se petrece când ieșim într-un retreat mai lung, o luna sau câteva luni. Mintea va fi din ce în ce mai puțin atrasă de lucrurile samsarice pentru că încep să apară plăceri mult mai rafinate și mult mai mari, dorința de mâncare scade foarte mult, la fel și nevoia de somn. Toate aceste lucruri de care suntem preocupați și ne consumă energia vieții, încep să scadă și ne putem direcționa energia către munca spirituală.

 

 Un proces însoțit de conștientizări

Din nou repet: nu vă forțați. Asta este abstinență.

A ne priva de ceva cu forța despre care nu ne-am dezvoltat încă o conștientizare asupra inutilității sale – nu va funcționa. Acest lucru ne va determina să dorim obiectul și mai mult.

Este ca și cum cineva spune: „Călugărul care și-a luat jurămintele de castitate și abstinență, va fi și mai excitat și așa mai departe. Da! Dacă nu își ia jurămintele dintr-o înțelegere profundă, asta i se va întâmpla. A-ți tăia ispita nu funcționează.

Va funcționa doar atunci când ne dezvoltăm înțelegerea suferinței. Vom ajunge să ne spunem „Nu mai vreau aceste plăceri. Vreau plăceri mai înalte. Asta nu înseamnă că nu doresc să mă bucur sau că vreau să mă pocăiesc – ci caut plăceri mai înalte, atunci când renunț la cele mici. Acest lucru va deveni un act firesc și va deveni o cale, dacă este făcut corect.

Este esențial să trecem prin aceste etape pentru a reuși în Tantra. Tantra ne ia energia și o transformă, pentru a ne duce spre iluminare, de a ne scoate din samsara. Dacă nu înțelegem acest lucru și continuăm cu aceste lucruri grosiere în tantra, atunci devine un instrument care ne îngroapă și mai mult în samsara. De ce? Deoarece ne folosim de energiile importante într-un mod samsaric. Și asta este un dezastru, pentru că ne consumă o karmă importantă și prețioasă, și apoi ne doboară.

De aceea, este important să facem tantra din conștientizările Renunțării, a bodhicittei, a vacuității. Fără asta tantra va deveni un bumerang și acesta este motivul pentru care este necesară toată această pregătire.

Suntem sub influența simțurilor. Suntem atât de obișnuiți să ne urmăm simțurile. Nu avem spațiu. Căutăm automat plăcerile simțurile. Și de aceea nu vrem să le frânăm cu forța, ci vrem să ne mărim treptat spațiul, să ne dezvoltăm conștientizarea.

Ceea ce ne ajută să ne mărim spațiul, este să luăm puțină distanță și să ne observăm mintea, și aceasta este meditația zilnică. Meditația trebuie crescută treptat chiar și până la o oră. Ea va duce la o frecvență mai înaltă și va permite acestui spațiu să prevină poftele.

Și unul vine în detrimentul celuilalt. Daca medităm mult, pofta scade. Iar dacă ne preocupăm de plăcerile materiale, va tulbura meditația.

Dacă ne vom preocupa mai puțin  de plăcerile simțurilor, capacitatea noastră de a medita va crește automat. Și dacă putem dezvolta capacitatea de a medita, automat va scade și dorința pentru plăcerile simțurilor.

Adică, una o întărește pe cealaltă.

 

Natura samsarică a plăcerii simțurilor

Natura plăcerii legată de simțuri este că, cu cât o căutăm mai mult, cu atât avem mai multă nevoie de ea. Cu cât o căutăm mai mult, cu atât devenim mai dependenți de găsirea obiectelor noastre; „Trebuie să iau masa de prânz”, „Trebuie să merg la restaurant”, „Trebuie să merg la spectacol”.

Fiecare spectacol trebuie văzut. Trebuie! Trebuie! Trebuie! Oamenii vin cu justificări, dau explicații raționale. Asta se întâmplă și cu sexul. Când oamenii ajung să intre în această vâltoare, au nevoie de mai mult și mai mult. Dar nu aceasta este natura noastră, nu este adevărat. Dar oameni se obișnuiesc și așa devine o a doua natură pentru ei.

  

Meditația – a merge pe urmele simțurilor

În continuare vom medita puțin asupra acestui lucru.

Așezați-vă în poziția de meditație.

Începeți prin a vă concentra pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de la baza nasului și încercați să rămâneți concentrat pe el.

Observați dacă apare ceva care vă distrage atenția? Imaginați-l ca pe un  sediment care acum se scufundă treptat pe fundul lacului. Este lacul limpede al minții voastre.

Și acum, căutați în viața voastră și alegeți o poftă pe care o aveți sau o atracție pentru o plăcere a simțurilor. Ceva cu care sunteți obișnuiți, care vi se întâmplă des. Poate fi mâncare sau muzică sau sex sau ceva cu care sunteți obișnuiți, ceva care este dominant și vi se întâmplă des.

Și dacă vă vin mai multe lucruri, alegeți doar unul, cel care strigă primul: „Eu! eu!”.

Și dacă vă uitați la sentimentul pe care îl aveți față de acel lucru, dacă vă uitați cu atenție, veți observa o emoție care îl însoțește, de plăcut sau neplăcut. Imediat de cum vă amintiți de acest lucru, va apare și un sentiment, o emoție plăcută sau neplăcută.

Această poftă sau atracție face ceva în mintea voastră. Încercați să găsiți acest ceva. Ce se întâmplă în mintea voastră în momentul în care dorința crește?

Pentru că dorința înseamnă că există o mișcare a minții. Mintea se îndreaptă spre ceva. Așa că încercați să vedeți, ce se întâmplă exact în mintea voastră când apare dorința?

Încercați să vedeți exact cum se simte? Unde se află dorința? Ce nuanță are? Este plăcută, neplăcută? Orice aspect care vă vine în minte, care vi se potrivește.

Priviți la puterea ei care crește. Cât de obsedați sunteți de ea?

Dacă vă este greu să vedeți clar acum, s-ar putea să aveți nevoie de un loc mai liniștit sau de alte condiții sau de o minte mai liniștită – așa că luați decizia ca pe viitor să reveniți asupra acestor lucruri și să le observați în acest fel, atunci când dorința apare cu adevărat. Să observați ce se întâmplă exact în mintea voastră atunci când apare dorința.

Încercați să continuați să observați și după ce a apărut dorința și vedeți ce se întâmplă un moment după aceea? Încercați să vedeți și momentul de după aceea. Cum vă simțiți? Unde sunteți? Ce se întâmplă cu voi atunci?

Încercați să vă conectați – la ce înseamnă să doriți ceva. Ori vreți mai mult, ori vreți să-l țineți, ori vă atașați de acest obiect pe care îl doriți și care ar trebui să vă aducă plăcere. Cum se simte în minte? Puteți continua să vedeți: cum se simte și în corp?

Care este rezultatul atunci când vă doriți ceva și vreți să vă atașați de el, să-l țineți pentru voi și vreți mai mult – ce face asta în mintea voastră? Ce fel de minte vă produce?

Acum încercați să vă imaginați cum ar fi dacă ar exista așa ceva, să aveți o dorință pură? Care este liberă de aspectul de a poseda, de a păstra, de a dori mai mult, de a nu renunța, de a lua numai pentru voi? Vedeți dacă este posibil să experimentați acest eveniment într-o formă pură?

Imaginați-vă pentru o clipă că sunteți o persoană iluminată care trăiește  experiența fără toată această povară grea a dorinței samsarice. Imaginați-vă cum ar fi. Cum ar experimenta asta o ființă iluminată?

Și acum încercați să vă imaginați cum vă afectează mintea? Dacă ați fi o ființă iluminată și ați trece prin această experiență, ce face asta minții voastre? Ce impresie lasă în minte? Ce produce?

Acum, încercați să vă întoarceți și să vă amintiți ce ați făcut cu un moment înainte. Cum este să doriți ceva în modul obișnuit samsaric? Ce fel de minte creează? Cum se simte? Comparați aceste două minți. Încercați să înțelegeți la ce s-a referit Buddha când a spus „este inferioară, grosieră, vulgară, ignobilă”. Încercați să observați acest lucru în mintea voastră.

Ce a vrut să spună? Și unde s-ar fi putut afla ca să poată vedea așa?

Încercați să conștientizați aspectele subtile ale lui Dukha care sunt produse de poftele/dorințele voastre și care vă manevrează permanent în această viață. Dorința vă manevrează ca pe o marionetă. Nu sunteți liberi. Vă doriți tot timpul mai multe lucruri pentru că sunteți mereu nemulțumiți.

Nu numai că doriți ceea ce este în jurul vostru pe care le percepeți cu simțurile, dar sunteți atașați chiar și de plăcerile simțurilor din trecut, de acum mulți ani. V-a plăcut ceva odată și încă mai sunteți atașați de el.

Tânjiți după plăceri pe care încă nu le-ați gustat. Tânjiți după plăceri pe care nu le veți experimenta niciodată. Încercați să vedeți care este rezultatul în mintea voastră a acestei forțe uriașe a dorinței care vă biciuie mintea și o manevrează și o forțează să fugă în toate direcțiile.

Încercați să urmăriți manifestările mai subtile ale acestei puteri extraordinare a dorinței care vă domină.

Și luați decizia ca data viitoare, când va apare dorința de ceva sau după cineva, să observați ce se întâmplă în minte. În timp ce acest lucru se întâmplă, fiți conștienți de ceea ce vi se întâmplă în minte și nu doar să acționați automat

Acum vedeți ce vi se întâmplă după aceea? Ați dorit un obiect, să presupunem că ați obținut obiectul pe care vi l-ați dorit, dorința vi s-a îndeplinit. Ce se întâmplă acum?

Ați obținut ce ați vrut, sunteți mulțumiți, satisfăcuți?

Sunteți oare cu adevărat mulțumiți? Sau poate este ca atunci când bem apă sărată, cu cât bem mai mult, cu atât vrem să bem mai mult.

Verificați! Sau vă produce tendința de a căuta tot timpul acest lucru sau un lucru similar, devenind sclavii lui.

Luați-vă puțin timp și rămâneți cu concluziile la care ați ajuns. Concentrați-vă asupra lor.

Puteți deschide încet ochii.

 

*******

  

A ne reda puterea

Aceasta a fost meditația asupra adevărului suferinței.

Cu cât vom face mai mult această meditație se vor întâmpla câteva lucruri:

a. Se creează acel spațiu despre care am vorbit. În loc să acționăm automat – apare dorința și automat întindem mâna după prăjitură – chiar înainte de clipa în care acționăm automat să devenim atenți, să fim conștienți de ceea ce se întâmplă.

Acest lucru ne redă puterea. Treptat, preluăm noi controlul în loc ca instinctele și dorințele să ne conducă. Acesta este un rezultat dacă aceste meditații sunt făcute bine.

b.. Al doilea rezultat este – ne dezvoltăm înțelegerea suferinței, a lui Dukha, la nivel subtil, cum lucrează în mintea noastră, cum de este acolo și a fost mereu acolo și ne-a înrobit.

c. Ca urmare a acestor două, spațiu și conștientizare, se dezvoltă treptat aversiunea față de Dukha, suntem obosiți de a fi controlați de aceste forțe tot timpul. Fără să avem nicio libertate.

d.Apoi apare aspirația spre libertate. Se naște dorința de a ne elibera de tirania simțurilor,

e. După care avem toate șansele de a practica calea spre libertate.

 

 Pentru că ce alternativă avem?

Alternativa este să lăsăm în continuare aceste forțe să ne vânture de colo-colo toată viața, iar în cele din urmă ne prăbușim și murim, ni se termină karma și asta este tot. Trecem în următoarea încarnare. Încă o dată, încă o dată, încă o dată.

Și aceasta este tragedia samsarei, am făcut asta deja de milioane de eoni fără niciun scop. Doar am suferit.

Suntem ca muștele, care zboară, zboară, mănâncă, mănâncă, cad și mor.

Deci, aceasta a fost meditația

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 7a  (Lecția 7a – cursul 9)

 Lam Rim scurt, partea a IV-a

 

Ne vom întoarce acum la lecția 9, a cursului 9. În lecția 8 am terminat de discutat despre calitățile speciale ale Lam Rim, care au fost expuse în versetul 8, patru mari virtuți pentru a învăța Lam Rim, iar pe parcurs am acoperit și ceea ce este scris în versetele 9 și 10.

9.
Prin urmare, mulți maeștri învățați,
Atât indieni cât și tibetani,
Cu multe semințe de virtuți,
Au luat ca bază a practicii lor personale
Instrucțiunile supreme privind etapele căii
Pentru oamenii cu cele trei tipuri de abilități.
N-ar fura ele atunci inima
Fiecărei persoane cu discernământ?

Din lectura cursului:

„Această tradiție posedă marile calități pe care le-am explicat mai sus; din acest motiv, prin urmare, mulți maeștri indieni și tibetani învățați care au multe semințe de virtuți au luat ca bază a practicii lor personale instrucțiunile supreme privind etapele căii pentru oamenii cu cele trei tipuri de abilități – cei cu abilitatea scăzută, medie și înaltă. N-ar fura aceste instrucțiuni inima oricărei persoane cu discernământ? Bineînțeles că da.”

10.
Într-o singură sesiune de îndrumare și învățare
A acestui sistem de învățături,
Care conține pe scurt însăși esența vorbelor supreme,
În mod sigur vei putea obține atunci,
Dintr-o singură lovitură toate beneficiile
Explicării și ascultării întregii învățături;
Contemplă asupra acestui lucru.

Din lectura cursului:

„Scripturile principale descriu un număr mare de beneficii care apar atunci când tu explici sau asculți chiar și o singură învățătură a lui Buddha. Să presupunem că nu vei dedica doar o singură sesiune, cu atât mai mult un număr de sesiuni, pentru a îndruma și învăța acest sistem de învățături: etapele căii. Deoarece acesta conține pe scurt însăși esența tuturor vorbelor supreme aparține atât Marii Căi, cât și a Micii Căi, în mod sigur vei putea obține atunci, dintr-o singură lovitură, toate beneficiile explicării și ascultării tuturor învățăturilor lui Buddha în integralitatea lor. Prin urmare, ar trebui să contempli asupra acestui lucru. Pe scurt, deci, Je Tsongkapa ne dă sfaturi personale cu privire la practica noastră. Expresia „conține pe scurt” [du du în tibetană] se referă la faptul că învățăturile asupra căii treptate conțin [du] punctele vitale a tuturor vorbelor supreme ale lui Buddha, și fac asta într-o formă prescurtată [du].”

  

Baza a tot ce este mai bun din această viață și din viața viitoare

Versetul 11:

Baza a tot ce-i bun
În această viață și în cele următoare,
Este sfântul învățător spiritual,
Ce calea ți-o dezvăluie.

Încearcă să te porți adecvat față de el
Prin fapte și în gând,
Și orice s-ar întâmpla în calea ta
Nici cu prețul vieții nu renunța!
Bucură-i inima și oferă-i ca ofrandă
Executarea perfectă a tuturor instrucțiunilor sale!

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

Intrăm acum în primul verset al părții principale Lam Rim. Până acum am vorbit despre prosternări, binecuvântări, apreciere față de linia de maeștrii și învățături, laude și sfaturi. Acum trecem în inima Lam Rim-ului.

Vom începe cu etapele căii spre iluminare. Până acum au fost recomandări despre cale, acum etapele căii. Și care este prima etapă? (Și nu este diferită de ceea ce avem în „Sursa binefacerilor mele”) Prima etapă este profesorul.

Această etapă este esențială pentru toată învățătura Mahayana, datorită faptului că nu există iluminare fără un profesor. Este imposibil de ajuns la conștientizare profundă, la iluminare, fără profesor. El este poarta, el este cheia.

 

 Prietenul cel bun

Numele profesorului în tibetană este:

Shenyen

Acesta este cuvântul pentru profesorul spiritual în tibetană și este unul dintre cele mai dificile cuvinte de tradus.

Nyen înseamnă prieten.
She este un cuvânt care indică o relație de familie, o relație de rudenie.
Deci, Shenyen îl vom traduce ca cel mai bun prieten în română, pentru că vine din Kalyanamitra în sanscrită.

Kalyanamitra înseamnă cel mai bun prieten sau prietenul cel bun.

Dar Shenyen în tibetană este mult mai mult decât un prieten bun. Este un prieten foarte apropiat. Profesorul spiritual este mai mult decât cineva cu care avem o relație de familie.

Subiectul nostru se numește Shenyen Ten-Tsul în tibetană.

Shenyen Ten-Tsul în Lam Rim este un subiect foarte amplu și foarte important. Pabongka Rinpoche a scris peste 100 de pagini despre profesorul spiritual. Shenyen Ten-Tsul este titlul versetului 11.

Deci, avem aici într-un sigur verset ceea ce este un studiu foarte amplu în Mahayana.

Tsul – cale sau mod sau metodă.

Dar cuvântul Ten are multe semnificații. Rădăcina cuvântului în tibetană provine din ceva legat de vindecare.

Ce facem cu medicamentul? Îl luăm, credem în el, ne bazăm pe el. Unele dintre aceste semnificații intră aici și multe altele.

Deci, când spunem Shenyen Ten-Tsul, ne referim la profesorul spiritual și la modul în care

–venim la el,
–ne apropiem de el,
–ne relaționăm la el,
–ne bazăm pe el,
–îl servim,
–ne folosim de el,
–îl ajutăm.

Toată această colecție cu privire la relația cu profesorul spiritual este inclus în acest mic cuvânt Ten.

Deci, atitudinea adecvată față de profesorul spiritual sau cum să ne relaționăm și să-l servim pe profesorul spiritual este primul Lam Rim.

Apropo, când spunem Lam Rim, ne referim la etapele căii spre iluminare, dar fiecare etapă se numește și ea Lam Rim. Deci, acesta este primul Lam Rim, prima etapă și este cea mai importantă pe cale. Marii Lama, spun că dacă practicăm bine acest lucru – este tot ce este nevoie. Aceasta este esența căii și cu siguranță și esența tantrei.

La începutul versetului 11 scrie:

Baza a tot ce-i bun
În această viață și în cele următoare,
Este sfântul învățător spiritual,
Ce calea ți-o dezvăluie.

„în această viață și în cele următoare” – asta înseamnă nu numai viața următoare, ci și în toate viețile viitoare.

Atitudinea față de profesor este atât de esențială în practică încât stabilește totul.

Este greu să ne facem o impresie despre asta dacă nu știm că există o viață de apoi. Auzim învățătura și încercăm să mergem cu logica, dar nu știm asta în mod direct. Și adevărul este că până nu vom percepe direct vacuitatea, nu vom ști direct.

Și aceasta este una dintre problemele noastre pentru că nu putem vedea viața viitoare. Datorită faptului că ochii noștri sunt acoperiți, datorită ignoranței, nu putem înțelege importanța învățăturii care apare în versetul 11.

 

 A începe cu piciorul drept

Este foarte important, să avem un început bun în relația noastră cu învățătorul spiritual. Ca ea să înceapă cu piciorul drept.

Se spune despre Milarepa care a fost discipolul lui Marpa, cum a vrut să-și onoreze profesorul și i-a dăruit ca ofrandă un vas frumos, dar gol. Acest lucru i-a creat lui Milarepa un obstacol subtil pe calea lui și a trebuit să muncească foarte mult pentru a depăși acest obstacol.

Acestea sunt karme foarte subtile care sunt ascunse vederii. Până când omul nu înțelege foarte bine karma, nu va înțelege de ce are obstacole. Acest verset spune că atât această viață, cât și toate viețile viitoare depind de această legătură. Și dacă este făcută corect, ne poate aduce rapid la iluminare. Dacă există greșeli pe cale, chiar și foarte mici, ele pot cauza probleme pentru mult timp. Ken Rinpoche spunea: „Chiar și 10 secunde de gânduri critice față de  profesor…” și care dintre noi nu are astfel de 10 secunde?

Învățătura vine astfel încât să ne putem începe calea spre iluminare cu piciorul drept. De aceea se pune atât de mult accent pe această învățătură despre Lama. Ea apare întotdeauna prima în Lam Rim.

Lama Zopa Rinpoche a vorbit despre acest subiect și spunea: „A face greșeli grave în relația cu profesorul, ea se poate strica pentru nenumărați eoni.

De ce? Pentru că dacă nu reușim să urcăm pe cale, este greu de știut cât timp ne vom mai învârti prin samsara. Am trăit deja în ea nenumărate vieți și suferința este imensă. La fel și toți cei care depind de noi.

Oricine are o legătură karmică cu noi, se va reîncarna împreună cu noi pentru că depinde de noi pentru a-l scoate din samsara.

Putem privi și invers:

Cauza pentru care ne aflăm încă în samsara este pentru că am făcut cu toții aceste greșeli în trecut față de profesorii spirituali pe care i-am avut. Dacă nu le-am fi făcut, am fi ieșit deja.

Aceasta ne spune această Învățătură.

 

A găsi, cunoaște, a ne devota

Pe cât de important este acest subiect despre Lama aici, cu atât mai important este în învățăturile secrete. Nu vom ajunge niciodată la realizări profunde în budism fără profesor. Este imposibil să le realizăm doar din înregistrări audio.

Trebuie să primim transmisia care a trecut pe linia de maeștri, prin învățătorul nostru. Și, desigur, nu putem realiza acest vis de iluminare fără să-l găsim pe acest prieten spiritual, fără să-l găsim pe Shenyen, care este Lama inimii noastre. Trebuie să ne devotăm acestui Lama și să-l lăsăm să ne conducă pe cale.

Dacă l-ați găsit, asta este o mare binecuvântare pentru voi și se datorează nenumăratelor voastre binefaceri minunate.

Sfatul este: dacă l-ați găsit, dedicați-vă întreaga voastră viață lui.

Cea mai mare binefacere pe care o puteți face cu această viață este să o dedicați aceluia care vă duce la iluminare. Ea nu poate fi comparată cu nicio altă mare binefacere pe lumea asta. Pentru că ea garantează încetarea suferinței voastre și a celorlalți! Gândiți-vă la amploarea acesteia.

Desigur, că trebuie să știți că l-ați găsit și aveți nevoie de această deschidere a inimii despre care vom vorbi în scurt timp.

Dar dacă l-ați găsit, cel mai rău lucru pe care îl puteți face este să ezitați. Dacă ați găsit acea persoană și inima voastră spune: „El este!” ,această karma de a-l întâlni este atât de fragilă! Gândiți-vă ce merite extraordinare ați acumulat care să vă aducă împreună cu această persoană care vă poate conduce la iluminare. Și dacă acum ezitați, este ca și cum n-ați merge spre ea.

Această învățătură poate să-i sperie pe mulți. Ei spun „Cum adică, să renunț la mine?”

Tocmai pentru că te iubești pe tine însuți te dedici.

Tocmai pentru că ești puternic, te dedici.

O persoană slabă nu se poate dedica. Ci doar cel care este pe deplin conștient, o face din înțelepciune și din înțelegerea a ceea ce face. Nu orbește.

Datorită importanței enorme a acestui subiect, învățătorul trebuie verificat cu multă atenție și nu sărim în brațele oricui care spune: „Eu sunt Guru”.

Ce-i veți oferi? Ce nevoie are el de voi? Dacă este Lama este cu adevărat un Lama iluminat, el nu are nevoie de nimic de la voi.

Nu există nimic ce-i puteți oferi cu adevărat, pentru că tot ceea ce el își dorește este fericirea voastră, iluminarea voastră.

 

 Ce trebuie căutat la un profesor spiritual?

Așa cum am menționat, tot viitorul nostru se învârte în jurul găsirii acestui Shenyen și crearea unei relații profunde cu el. Acesta este sensul profund al unui profesor spiritual. Și datorită faptului că relația este atât de importantă, atât de profundă, crucială pe cale în această viață și în toate viețile noastre viitoare, atunci este foarte important să o facem corect cu persoana potrivită.

Voi prezenta în continuare o listă de calități, care provine din Mahayana Sutra Alamkara. Acesta este numele sutrei în sanscrită și ea este una dintre sutrele pe care Maestrul Asanga le-a scris din gura lui Maitreya, adică viitorul Buddha. Se spune că Maestrul Asanga s-a urcat în paradisul lui Maitreya și ar fi primit învățături de la Maitreya.

Se pare că timpul trece altfel în paradis decât pe pământ. Povestea spune că Maestrul Asanga ar fi petrecut doar o zi în paradis, iar când s-a întors pe Pământ a constatat că trecuseră cincizeci de ani. Se estimează că Maestrul Asanga ar fi trăit în jurul anului 350 e.n, dar nimeni nu știe exact când.

 

 Respectarea moralității atrage învățătorul la noi

Așa cum am spus, pentru cei care sunt serioși în ceea ce privește calea lor spre iluminare, prima și cea mai importantă sarcină este să-l găsească pe Shenyen, Lama care să-i ducă la iluminare.

Cu toții avem și vom avea mereu un Shenyen. El ne-a însoțit dintotdeauna pe căile samsarei și, dacă nu vine la noi sau nu știm să-l recunoaștem, este datorită impurității minții noastre. Problema nu este la el, ci este la noi pentru că nu avem suficientă puritate. Pentru că suntem impuri și pentru că ne aflăm în ignoranță și, în principal, pentru că nu ne respectăm jurămintele.

Dacă întrebați: „Cum îmi voi găsi învățătorul inimii mele”? Răspunsul este: „Păstrați-vă jurămintele”.

Învățați cursul 9, cursul 7 despre jurămintele unui bodhisattva și păstrați-vă jurămintele. Pentru că asta vă va limpezi mintea și atunci va apărea.

 

Lista celor zece caracteristici ale unui profesor spiritual calificat

Deci, Maitreya, prin Maestrul Asanga, ne-a transmis o listă cu zece calități pe care ar trebui să le căutăm la profesorul nostru spiritual, Shenyen.

Găsirea unui Lama cu următoarele zece calități este foarte importantă, dar trebuie să aveți încredere și în inima voastră. Vă dați întreaga viață Lamei voastre (și o primiți înapoi). Lama nu vrea nimic de la voi, cu excepția propriei voastre fericiri, pentru ca voi să învățați și să practicați bine. Ofranda voastră pentru al vostru Lama este practica voastră budistă.

1.Controlat

Dulwa

Dulwa înseamnă moralitate, disciplină, înfrânare.

Aceasta este prima calitate a unui profesor. Profesorul este o persoană care își poate înfrâna mintea, și-a disciplinat-o și este atent la acțiunile sale. Mintea nu-l controlează – el își controlează mintea. Aceasta este prima calitate și asta înseamnă că ea este cea mai importantă dintre toate calitățile profesorului și are o legătură directă cu Dulwa care este viața morală.

Pentru a obține acest control al minții, acest nivel de etică, profesorul trebuie să-și respecte jurămintele. Cum își respectă profesorul cele trei seturi de jurăminte?

Care sunt cele trei seturi de jurăminte?

a.Primul set – acesta este subiectul cursului 9 – jurămintele de eliberare, jurămintele Pratimoksha. Acestea sunt:

• • A nu ucide.
  • A nu fura.
  • Comportament sexual inadecvat.
  • A nu minți.
  • A nu dezbina.
  • A nu vorbi dur, ironic, nepoliticos.
  • A nu vorbi inutil, a nu bârfi sau a nu pierde timpul aiurea.
  • Lăcomia.
  • Rea voință.
  • Ignoranță, neînțelegerea, concepția greșită.

Deci acesta este primul nivel de jurăminte, iar aroma lui este de a nu dăuna altora sau de a nu-i răni pe ceilalți.

În primul rând, trebuie învățat de a nu mai face rău altora, de a nu-i mai răni.

Nu întâmplător le-am formulat în sens negativ, pentru că aceste lucruri trebuie oprite. Desigur, ele pot fi formulate și pozitiv: încetează să le mai faci și fă invers.

Le-am formulat negativ, deoarece aceasta este esența acestor jurăminte, este să începem să evităm ceea ce provoacă altora suferință, de a nu-i mai răni pe alții, ceea ce ne tulbură liniștea sufletească.

Deci, acestea sunt jurămintele de eliberare. Și nu trebuie doar să le ținem, ci să le ținem bine, să le ținem impecabil.

b.Al doilea set – jurămintele Bodhisattva. Acesta este următorul set, construit pe cel al jurămintelor de eliberare, dar este foarte diferit în orientarea lor.

• • Jurămintele de eliberare sunt pe direcția: „Ai grijă de asta”, „Nu face asta”, „Îl rănești, nu fă asta”.
  • Jurămintele bodhisattva se îndreaptă spre „Cum pot aduce binecuvântare altora.” „Să fiu bun cu ceilalți”.

Aceste jurăminte ne antrenează să devenim un bodhisattva, ne antrenează în cele șase perfecțiuni și în multe altele. Esența lor este cum să fim o persoană mai bună, cum să facem bine în lume.

Aceste legăminte sunt cu mult mai înalte decât primele. Nu în sensul că anulează jurămintele de eliberare. Este imposibil să le anulăm, jurămintele de eliberare trebuie respectate. Dar în cazul în care există un conflict aparent, atunci cel care are jurămintele bodhisattva va prefera jurămintele bodhisattva.

Celebrul exemplu este a călugărului care nu are voie să se preocupe de bani. Călugării Vinaya au un astfel de jurământ. Dar dacă este și bodhisattva și face parte din Mahayana, atunci dacă cineva îi oferă bani, el îi ia. Acesta îi va folosi în beneficiul altora.

c.Al treilea set de jurăminte pe care Lama trebuie să le respecte – este al jurămintelor secrete și, deoarece sunt secrete, nu pot vorbi despre ele. Dar pot spune că aroma lor este de a grăbi calea, de a permite finalizarea rapidă a căii.

Lama pe care îl căutăm va trebui să fie un maestru în aceste lucruri. El trebuie să cunoască jurămintele bine și să le țină bine.

Cum vom ști? Atunci când cineva își menține o etică pură, îl putem simți. Aceasta este prima dintre calitățile pe care le căutăm și este esențială. Dacă Lama nu trăiește un mod de viață etic, el nu ne va putea ajuta să ajungem la iluminare.

Cum arată el? Cum va arăta Lama voastră?

• • Poate fi bărbat sau femeie.
  • Ar putea avea 100 de ani, ar putea avea 10 ani.
  • Poate fi călugăr sau să nu fie călugăr.
  • Poate fi budist sau nu.

El poate apărea sub orice formă. Buddha poate veni la voi sub orice formă, după cum vi se potrivește. Nu vă lăsați prinși de vreo idee despre cum ar trebui să arate al vostru Lama. Când va apărea – veți ști.

2.Pacea meditativă

Shiwa

În sanscrită este Shanti.
Shiwa înseamnă literalmente pace, liniște, calm, tăcere.

Sensul nu este ca Lama să fie o persoană calmă, deși este de dorit ca el să fie calm. Aici ne referim la pacea meditativă, la faptul că Lama este foarte avansat in practica meditativă .

Și ca paranteză, trebuie înțeles faptul că accentul se pune aici pe cât de important este să-l verificăm pe Lama, deoarece este hotărâtor în viața noastră spirituală. Și aici trebuie să fim atenți.

De multe ori în SUA oamenii văd reclame cu un Lama tibetan. Scrie: „El este un mare Lama , el a fost profesorul lui cutare si cutare. El va da inițiere, fără condiții prealabile, oricine poate veni”.

Relația cu Lama este cea mai importantă și hotărâtoare din viață – oamenii se duc fără să știe nimic. Dacă vă duceți la o inițiere tantrică cu cineva și îi dați viața, trebuie să știți cel puțin ceva despre el înainte de a face așa ceva.

3.Are înțelepciune

Nyer Shiwa

Shiwa – pace, calm, liniște,
Nyer    – foarte, cu adevărat, într-adevăr.
Nyer shiwa înseamnă complet liniștit.

Dar sensul este că Lama și-a dobândit abilități in practicarea înțelepciunii. Vă amintiți, că în cele șase perfecțiuni, numărul cinci este concentrarea, meditația, iar numărul șase este înțelepciunea. Deci cinci, abilitatea în meditație din cele șase perfecțiuni apare ca a doua calitate, iar a treia calitate este abilitatea practicării înțelepciunii – a șasea perfecțiune.

Nu ne referim la faptul ca Lama a perceput vacuitatea în mod direct, ci ca el are o  înțelegere temeinică și profundă a vacuității.

Acest lucru se poate întâmpla chiar înainte de a fi pășit pe calea acumulării – pe prima cale a căii spre iluminare. Poate dobândi o bună înțelegere a vacuității, chiar înainte de a fi pornit pe calea acumulării.

 

Cele cinci căii principale pe calea spirituală          

         

Putem vedea în schița de mai sus cele cinci căi sau cele cinci pietre de hotar pe calea spre iluminare și mai sunt și alte pietre mai mici. Este imposibil să ajungem la iluminare fără a trece prin toate aceste pietre de hotar sau etape.

1. Prima cale – piatră de hotar se numește Calea Acumulării. În budism, când se spune cale adeseori înseamnă o piatră de hotar. Totul este o cale și fiecare astfel de reper este și el o cale. Deja ne perindăm prin Samsara de foarte mult timp. Și putem continua așa nenumărați eoni.

Ceea ce ne pune în cele din urmă pe cale este Renunțarea. Când ne dezvoltăm înțelegerea asupra samsarei. Acestea sunt meditațiile asupra adevărului suferinței. Atunci când începem să facem aceste meditații, ne convingem treptat de oroarea samsarei și ne dezvoltăm aversiunea și dezgustul și o mare dorință de a ne elibera.

Apoi ajungem la Renunțare – adică nu ne mai punem nădejdea în lucrurile materiale, nu mai alergăm după ele și ne dedicăm viața căii noastre spirituale. Înțelegem că nu există nimic în samsara care să ne fie de folos. Lucrurile pe care le avem doar ne ajută la crearea condițiilor pentru ca noi să practicăm spiritual și atât. Ele de la sine nu pot fi un refugiu. Ele vin din karma, vor pleca, ne vor face să suferim pe parcurs. S-ar putea să fie plăcute, dar în cele din urmă va trebui să le pierdem pe toate. Motivul pentru care predăm aceste cursuri, precum cursul 8, conștientizarea asupra morții, este acela de a trezi oamenii ca să urce pe cale.

Ei nu urcă dacă nu dau cu ochii de moarte. Dacă nu încep să-și dezvolte o conștientizare profundă a propriei morți, sau când cineva apropiat lor moare, nu se întreabă de ce se întâmplă asta, ei nu vor urca pe cale, acest lucru nu se va întâmpla și vor continua să sufere.

Deci, atunci când vine Lama și vă învață aceste lucruri, vă face un mare bine  pentru că vă pune pe cale sau măcar încearcă să vă pună pe cale. Indiferent dacă urcați sau nu pe ea – depinde numai de voi dacă faceți aceste meditații.

Este important să le faceți în timp, până vă dezvoltați Renunțarea. Uneori după o lună, începeți să obosiți puțin, și este în regulă. În acest caz puteți trece și la alte meditații, puteți face Tong Len. Aveți un repertoriu tot mai mare de meditații și continuați să le faceți până când veți realiza Renunțarea. (Lama Dvora Hla îi spune cotitură. În dex este definită ca loc unde calea își schimbă direcția)

Cum veți ști că ați realizat Renunțarea? Atunci când nu mai există nimic altceva aici care să vă intereseze. Tot ceea ce vă interesează este cum să ieșiți din samsara. Nu va mai exista ceva căruia să vă dedicați un an din viața voastră. Nu va mai exista așa ceva. Nici măcar nu știți dacă veți mai avea un an. Tot ceea ce veți dori este să învățați cum să ieșiți din samsara și cum să-i scoateți și pe ceilalți din ea. Din păcate, acest lucru se întâmplă la majoritatea oamenilor doar în urma unui dezastru, care îi obligă să dea cu ochii de moarte.

Până atunci ne aflăm în negare. De unde știm asta? Ne uităm la ce facem toată ziua. Cu ce ne preocupăm? Credem că avem timp. Nu înțelegem.

Aceasta a fost Calea Acumulării.

2. După aceea urmează Calea Pregătirii. După ce ați urcat pe Calea Acumulării, începeți să practicați serios, pentru că sunteți în căutarea unei ieșiri. Apoi începeți să practicați al patrulea adevăr al lui Buddha, calea de ieșire. Și la un moment dat veți urca pe Calea Pregătirii, iar asta se va întâmpla după ce ați ajuns la Shine.

Asta înseamnă că meditați mult. Nu mai amânați meditația pentru că nu aveți timp. Dimpotrivă! Nu mai aveți timp și de altceva. Trebuie să meditați. Altfel nu veți progresa niciodată. Trebuie să învățați să ieșiți complet din samsara, nu doar din necazul care vi se întâmplă acum. Aceasta este Calea Pregătirii când ați realizat Shine. Și atunci veți fi ași în meditație.

În toată această perioadă, învățați mult, și pe Calea Acumulării și pe cea a Practicii.

3. Ajungem pe Calea Perceperii.

Calea Perceperii este momentul decisiv și important. Este cel mai important moment al carierei voastre spirituale.

Sunteți un Arya sau nu? Asta este tot ce contează. Toate celelalte, minunile, isprăvile, lucrurile mari pe care le-ați făcut nu mai contează. Ați perceput vacuitatea sau nu?  Înainte de asta suntem niște copii, ignoranți, nu înțelegem, avem îndoieli, nu vedem. De aceea se numește Calea Perceperii. Avem Avidya – ignoranță, cunoașterea greșită, neînțelegerea și este opusul lui Vidya – cunoașterea validă.

                                     Avidya                                                                          Vidya                             

4. După Calea Perceperii vine Calea Practicii. Este calea pe care arya, cel care a perceput vacuitatea, practică înțelepciunea. El se expune uneori la situații dificile în mod intenționat, pentru a practica toate Paramitele – toate perfecțiunile bodhisattva. Un bodhisattva va practica acum cu totul diferit față de cel care se află pe calea Hinayana.
5. Și după o perioadă lungă de practică ajunge la iluminare.

Nyer Shiwa se poate întâmpla chiar și înainte de Calea Acumulării. Asta se poate întâmpla atunci când înțelegem foarte bine explicațiile despre pix. Și începem să le implementăm față de șef, față de boli, față de conflicte. Și aceasta se poate întâmpla cu mult înainte de a realiza Renunțarea. Aceasta este Nyer Shiwa.

4.Înalte calități spirituale

Yunten Hlakpa

Yunten  – calități spirituale sau virtuți bune,
Hlak Pa – excesiv, în plus, din cale-afară.

Sensul este că profesorul trebuie să aibă calități spirituale înalte pe care să le prețuiți și să le apreciați și pe care ați dori să le aveți și voi . Pe scurt, este profesorul care are ce să vă învețe. Dacă el nu are aceste calități, el nu va fi un profesor bun pentru voi. Nu-l veți putea prețui. Iar aceste calități vor trebui să depășească cu mult calitățile voastre spirituale (în ceea ce privește compasiunea, înțelepciunea etc.)

5.Depune mult efort în a practica lui și de a-și îndruma elevii

Tsun Che

Tsun – efort,
Che    – a face.
Tsun che înseamnă face efort sau depune efort.

A depune efort înseamnă că învățătorul își dedică viața pentru două scopuri:

• satisfacerea nevoilor lui și,
• satisfacerea nevoilor celorlalți.

Acest profesor își dedică toată viața în scopul de a ajunge la iluminare, pentru a se scoate și pe el și pe ceilalți din samsara, iar asta se numește realizarea celor „două scopuri”, ale lui însuși și ale celorlalți.

Sensul cuvântului efort nu se referă la munca grea , pentru că nu orice muncă grea duce la iluminare. Adică, nu ne referim la cineva care știe să muncească din greu în sensul samsaric, ci în sensul că depune mari eforturi pentru a ajunge la iluminare. Cu alte cuvinte, el își dedică viața căii spre iluminare și întreaga sa viață se învârte în jurul celor două scopuri, pentru el și pentru ceilalți, simultan.

6.Expert în scripturi

Lung Gyi Chuk     

                         

Chuk – bogat,
Lung – transmisie sau predare sau scriptură, învățătură.

Ce înseamnă „bogat în lung”? Adică are multe cunoștințe despre scripturi, scrieri, teorii, învățături. Sau este bogat în cunoaștere, bineînțeles relevantă.

Mai exact, vorbim despre Tripitaka – „cele trei coșuri”. În tradiția Teravada, se vorbește despre „trei coșuri”. Toată Învățătura budistă este cuprinsă în aceste trei coșuri:

1. Vinaya (se ocupă de toate regulile de comportament si legămintele eliberării )
2. Sutrele lui Buddha (practica concentrării și a meditației)
3. Abhidharma – studiul înțelepciunii , ce cuprinde Abhidharma Kosha precum și alte scrieri. Abhidharma Kosha înseamnă „Tezaurul marii întelepciunii”.

În tradiția budistă atunci când ne referim la Lung, ne referim de fapt la Tripitaka.

Pentru că suntem în Mahayana , mai există și

• • Prajna Paramita
  • Pramana
  • Madhyamika
  • Și altele.

Cu alte cuvinte, profesorul trebuie să aibă cunoștințe vaste în toate domeniile de :

• etică
• concentrare și meditație
• înțelepciune

Acestea sunt cele trei practici remarcabile, pe care un profesor le cunoaște si le poate preda.

7.Înțelegerea profundă a vacuității

 

        Denyi Rabtu Tokpa     

Tokpa – conștientizare, realizare, înțelegere,
Rabtu  – mare sau foarte mare,
Denyi – în engleză suchness, adică astfel sau așa. Cuvântul se referă la vacuitate (adevărata natură a realității).

Una din epitetele date lui Buddha este Tathagata sau Tathāgata, [accentul pe a doua silabă] adică Cel Astfel Plecat sau Cel la Astfel Plecat. Acest „astfel” înseamnă vacuitate.

• • În tibetana se spune:

Deshin Shekpa

Deshin shekpa înseamnă Cel la Astfel Plecat.

• • Și se mai spune:

Dewar Shekpa

Dewar Shekpa înseamnă Cel Ajuns la Plăcere – care este încă un epitet pentru Buddha.

Aici cuvântul Denyi se referă la vacuitate; deci cel ce are o înaltă înțelegere a vacuității, desigur că este de preferat profesorul care a experimentat vacuitatea.

 

Cum putem identifica pe cel care a experimentat vacuitatea?

Cum putem ști cine a perceput vacuitatea?

Oamenii întreabă tot timpul, cum putem ști asta. Și ce ne facem dacă nu întâlnim unul? Cum îl testăm? Va trebui să căutăm aceste calități la profesor și să-l testăm.

Cum testăm a șaptea calitate a lui? Avem o problemă cu șapte. Pentru că cel care a perceput direct vacuitatea nu va putea să ne spună acest lucru pentru că este sub jurământul de a nu minți în legătură cu realizările lui spirituale . Etica budistă spune că nu trebuie să întrebăm și să vorbim despre asta. De aceea trebuie mers pe ocolite.

Pentru asta avem o serie de sfaturi despre cum să mergem pe ocolite. Nu vom ști cu siguranță, dar ne vor fi de ajuns următoarele semne:

• • Verificăm modul în care predă învățăturile
    – oare se contrazice în învățătura lui?
    – oare învățătura lui este în conflict cu scripturile?
    – oare învățătura lui contrazice ceea ce percepem noi direct?
    – sau este contrară experienței tale personale? Dacă știți că portocala
    este portocalie și el spune că ea este albastră, atunci din capul
    locului nu vom merge după el.

Deci, vom căuta contradicții; fie că este vorba de contradicții cu cunoștințele noastre personale, fie că este o contradicție cu scripturile, sau în ceea ce spune.

• • De asemenea, putem merge indirect. Oare preocupările lui sunt semnificative din punct de vedere spiritual? Își petrece majoritatea timpului în activități spirituale? Este o modalitate indirectă de a vedea cât de mult înțelege vacuitatea, pentru că cei care înțeleg bine vacuitatea nu își vor pierde timpul cu alte lucruri.
  • Mai ales ne uităm dacă el înțelege suferința. Dacă înțelege primul adevăr al suferinței ?
  • Cum știm dacă el înțelege asta ? Acționează pentru a elimina suferința din lume? Își dedică viața pentru a scoate ființele din suferință ?
  • Mai există si un alt mijloc de a verifica indirect, acela de cât este de capabil de a explica clar legătura dintre karma și vacuitate. Dacă profesorul nu va pune accent în explicațiile lui despre karma și vacuitate, pe comportamentul etic/moral, înseamnă că nu înțelege vacuitatea. Și din păcate întâlnim mulți profesori care nu sunt așa.

Dacă înțelegem bine karma și vacuitatea , înțelegem că tot ceea ce se va întoarce asupra noastră va fi în funcție de modul în care ne-am comportat etic sau nu. Dacă acest profesor este serios pe calea lui de ai scoate pe ceilalți din suferință, atunci el va trebui să fie capabil să explice foarte bine și să pună accentul pe moralitate.

Dacă veți auzi pe cineva explicând – că nimic nu contează și nu trebuie să vă respectați moralitatea – fugiți de el ca de foc.

Acest lucru este periculos, este nihilism, provoacă multă suferință, este un semn de ignoranță crasă al neînțelegerii .

Un alt mod de a spune același lucru:

– Cu cât profesorul are mai multă înțelegere a vacuității, cu atât va avea mai multă compasiune, și cu atât va pune mai mult accentul pe comportamentul moral. Ele merg mână în mână.
– Un alt mijloc de verificare – este modul în care își ține jurămintele.
– Un alt mod este de cum își tratează profesorii săi. Aceasta este un indiciu de cât de bine înțelege vacuitatea. Atitudinea de desconsiderare sau jignitoare sau nepăsătoare sau neatentă indică faptul că nu înțelege karma și vacuitatea. Nu înțelege ce duce la iluminare.

Deci, aceasta a fost a șaptea calitate și este interesant că ea nu apare în fruntea listei, ci Dulwa.

8.Profesor calificat ( competent)

Ma Ke Den

Ma – a preda, a informa, a spune, a exprima. În sanscrită – Bashika.
Noi spunem Vaibashika – a declara, de asemenea, a preda.
Ke este prescurtare de la Kepa – maestru, artist.
Den – cel care are.
Ma ke den înseamnă cel care are arta de a preda, un profesor maestru, știe să predea.

Despre ce este vorba?

a.Înțelege capacitatea elevului. El va preda elevului în funcție de aptitudinile acestuia, adică va preda Dharma la un nivel mai profund celui care este capabil să înțeleagă și va preda Dharma la un nivel mai simplu celui care încă nu este pregătit. Profesorul cunoaște bine fiecare elev al său. El este capabil să-și potrivească predarea în funcție de diversele nivele la care se află publicul.

b.El merge în ritmul adecvat elevului, ceea ce este foarte important. Uneori dacă se predă prea repede, asta ar putea împiedica progresul elevului încă de la început. De ex. este de prisos să-i oferi jurămintele, dacă el nu le va respecta , sau nu va aprecia învățăturile, care sunt atât de rare. Elevii trebuie să fie pregătiți să le primească. Unul din rolurile profesorului este acela de a împinge elevul înainte, dar nu foarte tare.

În afara abilităților unui profesor de a-și remarca elevii și de a merge în ritmul lor corespunzător, mai există și următoarea calitate:

c.Abilitatea de a explica clar, de a se folosi de mijloace diferite: de a se folosi de povești, anecdote, de exemple, de glume. Pe scurt capacitate didactică și pedagogică.

9.Simbol al iubirii

Tsewey Dak Nyi

                   

Tsewa    – iubire, acesta este unul dintre cuvintele pentru iubire în tibetană.
Dak nyi  – întruchipare.
Tsewey dak nyi înseamnă întruchiparea iubirii sau este iubirea întruchipată.

Aici ne referim la motivația profesorului. Care este motivația lui?

• • • el predă pentru plăcerea materială? Bineînțeles că nu. Aceasta nu este o motivație bună
    • el predă pentru că dorește să fie respectat? Nici aceasta nu este o motivație bună.
    • predă el pentru a-și câștiga faimă?

Singurul motiv pentru care un profesor spiritual ar trebui să fie profesorul vostru, este acela

-că vă iubește,
-dorește să vă vadă reușind pe calea spirituală,
-că nu vă mai irosiți viața în samsara,
-de a vă folosi de viața voastră atât de rară pentru a ajunge cât mai repede și mai ușor la scopul suprem, absolut.

Dacă este un Lama vrednic de numele său, el nu are nevoie de considerație, de bani, respect sau faimă. El nu este interesat de problemele materiale, el nu se refugiază în samsara. El nu are nevoie de toate acestea. Dacă este Buddha, el nu are nevoie de toate acestea. Singurul lucru care-l motivează este iubirea. Dacă omul va simți că cineva profită de el – va fugi rapid .

Cu siguranță, dacă este un Buddha, nu are nevoie de toate acestea. Întregul motiv vine din dragoste. Și cred că este destul de simplu. Când o persoană miroase că cineva profită de el – va fugi.

10.Nu obosește

Kyowa Pang

Kyowa – dezgust, dispreț,
Pang    – a abandona sau a renunța.
Deci, Kyowa Pang – a renunța la dezgust.

Înseamnă a nu renunța la elevii care s-au rătăcit pe cale. El nu obosește. Dacă trebuie să se repete de cinci ori, o va face. Dacă va trebui să repete de o sută de ori, el va repeta de o sută de ori. Profesorul nu-și dezvoltă disprețul.

Profesorul care a parcurs calea, înțelege unde se află elevul și va avea multă răbdare cu el. El nu va renunța la elev, chiar dacă uneori elevul este încet.

Alteori modul cel mai eficient de a împinge elevul este să i se spună: „pleacă!”. Și asta nu pentru ca profesorul are Kyowa, ci pentru că așa este cel mai potrivit acelui elev.

Sunt situații extreme când profesorul va spune elevului: „Pleacă de aici!” lucru  care va provoca mare durere profesorului.

Lama vă iubește și tot ceea ce își dorește este să vă aducă la iluminare. Pentru asta trăiește. El își dedică toată viața pentru asta. Nu are alt motiv să fie în samsara decât să vă aducă la iluminare.

 

 

 

 

 

 

 

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10(Lecţia 10 – cursul 9)

Lam Rim scurt, partea a VIII-a

Suntem acum la lecția 10 a cursului 9.

Corpul principal a Lam Rim-lui are trei părți. Je Tsongkapa în versetul 11 intră în practica în sine.

Corpul principal al Lam Rim-ului este împărțit în trei părți și merge în funcție de scopuri:

1. „Scopul îngust”,
2. „Scopul mediu”,
3. „Scopul înalt”.

Am vorbit puțin despre scopul îngust.

Cuvântul „îngust” ne poate deruta. Putem crede că cineva este îngust la minte.

A fi un practicant cu scopul îngust este o realizare spirituală de prim rang. Aceasta persoană înțelege deja inutilitatea samsarei. El înțelege suferința, înțelege adevărul suferinței, înțelege adevărul sursei suferinței. El înțelege că suferința poate fi prevenită și practică pentru a nu mai cădea în tărâmurile inferioare și am spus că acest lucru se poate realiza în punctul c din schiță.

        Hinayana – scopul îngust

Deci, toată practica pe Calea Acumulării până în locul c între Calea Pregătirii și Calea Perceperii este „scopul îngust”.

Cine a ajuns în acest loc c, este deja foarte avansat. El a realizat Shine și are deja o foarte bună înțelegere a vacuității. De aceea, karma de a subestima părți din Învățătura lui Buddha nu este bună.

Cei cu „scopul mediu” –  vor să iasă complet din samsara. Ei nu mai sunt interesați de nicio parte a samsarei, nici de lumea zeilor, nici de lumea oamenilor. Ei înțeleg că totul este suferință, așa că practică pentru a ajunge la nirvana.

                         Hinayana – scopul mediu

 

Să ajungem pe calea scopului îngust, să ajungem la conștientizări în inima noastră – nu este deloc ușor și foarte puțini ajung la ea. Majoritatea oamenilor, în general, nu sunt pe o cale Dharmică, iar dintre budiștii care sunt pe o cale Dharmică, puțini ajung la acest scop, așa că aceasta este o mare realizare spirituală.

Potrivit budismului, până când nu am depășit cel puțin scopul îngust, practica noastră nu este nici măcar Dharmică.

Până nu vom deveni dezgustați de suferință, practica nici măcar nu este o practică budistă. Dacă obiectivele noastre sunt de a îmbunătăți această viață, practica nu este considerată practică budistă. Practica budistă implică refugiul și Renunțarea. Înainte de asta nici măcar n-am urcat pe cale.

Atâta timp cât așteptăm ceva bun de la Samsara – încă nu am înțeles, nu ne-am urcat încă pe cale.

Mintea samsarică nu știe să fie mulțumită, nu știe să fie fericită. Nu poate fi satisfăcută. Întotdeauna își dorește ceva mai mult. Se duce tot timpul din în loc. Întotdeauna tânjește după ceva. Ea este condusă de forțele dorințelor, ale celor „trei generali”.

 

Scopul înalt

Cei cu „scopul înalt” – își doresc fericirea absolută pentru ei și pentru toți ceilalți, iar acest lucru este scris în versetul 16.

Vom reveni în curând la versetul 15, dar acum vom citi versetul 16:

(16a)
Dorința de iluminare este pilonul central
Care susține calea căii supreme;
Ea este, de asemenea, fundamentul și baza
Activității mărețe a unui bodhisattva.
Este ca elixirul unui alchimist
Care transformă în aur
Cele două mari colecții,
Și este o comoară de merite
Care conține un ansamblu mirific de virtuți.

(16b)

Războinici spirituali care înțeleg asta
Vor adopta acel gând sublim
Ca cel mai profund jurământ al lor.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

Din lectura cursului:

„Asemenea unui elixir alchimic care transformă o bucată de fier obișnuit în aur, această aspirație transformă cele două mari colecții de merite și înțelepciune în iluminare totală. Este, de asemenea, o mare comoară care conține multe colecții mari de o multitudine de virtuți.”

 

 Elixirul alchimic

Până la versetul 14 am fost în scopul îngust. Versetul 15 este scopul mediu și versetul 16 este deja scopul înalt.

Ce ne spune Je Tsongkapa despre scopul înalt? El vorbește despre „elixirul magic”. El îl citează pe Maestrul Shantideva. Versetul 10 din capitolul 1 al cărții „Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Păstrează ferm in inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Acest elixir magic este elixirul alchimiștilor care transformă o bucată de fier obișnuit în aur.

Se spune despre Arya Nagarjuna, că ar fi trăit la începutul primului mileniu. Nu se știe exact când. El este numit și „Al doilea Buddha”. A scris multe cărți depre vacuitate. Una dintre ele se numește „Mula Prajnya” și este foarte greu de citit.

Acest Nagarjuna, la începutul drumului său, se afla în mănăstirea „Nalanda”. Aceasta a fost o perioadă înfloritoare a budismului în India, după care a intrat în declin. Odată cu cuceririle musulmane de la sfârșitul primului mileniu, au incendiat mănăstiri și biblioteci, așa cum au făcut chinezii acum în Tibet – așa că „mogulii” au făcut-o în India. Au venit din direcția Persiei și au ars mănăstiri, apoi budismul a decăzut în India și până astăzi nu s-a mai dezvoltat în India.

Dar pe vremea mănăstirii Nalanda, budismul era în floare. Nagarjuna era un tânăr extrem de inteligent, și ce  funcție credeți că a primit în mănăstire? Să fie contabil. Aceasta era o poziție foarte importantă și onorabilă și numai cei de mare încredere o ocupau. Numai celor înțelepți li se dădea funcția de contabil, așa că să nu o subestimați. Este o poziție foarte onorabilă în Sangha. Intrați direct în karma lui Nagarjuna.

Mănăstirea avea probleme bugetare și, din moment ce era un înțelept atât de mare, n-a mai fost nicio problemă. A început să transforme fierul în aur și așa a susținut mănăstirea, dar au decis că nu este o îndeletnicire onorabilă pentru un călugăr să transforme fierul în aur și din cauza asta l-au dat afară din mănăstire. Ei au spus: „Un călugăr nu face așa ceva”. Așa cum l-au dat afară pe Maestrul Shantideva și apoi au văzut nebunia, așa că a existat și aici așa ceva.

Întotdeauna instituțiile oficiale sunt împotriva marilor inovatori. Istoria este plină de astfel de povești, nu doar cea budistă.

Oamenii nu înțeleg schimbarea, nu contează dacă sunt călugări.

Nagarjuna era un astfel de alchimist și avea elixir magic, despre care vorbește și Maestrul Shantideva. Și despre ce vorbește? Acest elixir magic – este aspirația spre iluminare.

 

Acțiunile Bodhisattva

Și acum intrăm în practica celor cu scopul înalt. O persoană care practică scopul înalt practică acțiunile unui bodhisattva.

Ce face un Bodhisattva? Un bodhisattva face exact aceleași lucruri pe care le facem noi.

Deci, ce îl face să fie un act bodhisattva? Motivația. Pentru că „90% din karma este motivația”.

Să presupunem, de exemplu, că întâlnim o comunitate care este în nevoi și decidem să ajutăm și să punem pe picioare această comunitate”. Luăm inițiativa și ne dedicăm mult timp și efort, muncim din greu și cu multă iubire și reușim să întremăm comunitatea. Este o faptă bună, nu-i așa? Da. Este aceasta o karmă bună? Da.

Ce se va întâmpla dintr-o astfel de acțiune? Ce se va întâmpla când va rodi karma acestei acțiuni? Acela care face așa ceva, va fi într-o zi Bill Gates. Această karmă se va manifesta, el va câștiga bani și apoi banii se vor epuiza. Va avea o casă mare și fie casa îl va „părăsi”, fie va părăsi casa și acolo se termină karma.

Dacă el este un bodhisattva și face această faptă, el va își spune: „Datorită faptului că îi ajut pe acești oameni acum, dedic binecuvântarea acestei acțiuni, karma acestei acțiuni, astfel încât să pot ajunge la iluminare, ca să pot ajuta toate ființele să iasă din suferință. Nu vreau să fiu Bill Gates. Nu vreau o casă mare. Vreau să ajung la iluminare.” A pus-o în contul bancar al iluminării.

Acesta este elixirul magic despre care ne vorbește Maestrul Shantideva. Fapta bună însoțită de înțelepciune este fapta unui Bodhisattva. Un Bodhisattva face ceea ce face pentru a atinge iluminarea.

Un Bodhisattva este obsedat de a ajunge la iluminare, pentru că înțelege că lumea este toată o proiecție a minții lui și numai așa poate ajuta cu adevărat lumea. Dacă va atinge iluminarea, nu va mai proiecta ființe suferinde.

Orice suferință din lume apare din proiecțiile mele pe care încă nu le-am purificat în mintea mea. Nu există altă suferință și nu există altă modalitate de a le ajuta în modul suprem.

Pot da cuiva să mănânce și apoi iar îi va fi foame. Pot construi cuiva o casă, iar casa să fie distrusă sau o altă karmă va veni la el care îl va face să sufere.

Dacă vreau să ajut în mod suprem oamenii, trebuie să lucrez la nivelul semințelor karmice care mă fac să le proiectez suferinde. Bodhisattva este motivat numai de asta.

El va spune: „Vă ajut acum și acest lucru îl dedic astfel încât să vă pot ajuta în modul suprem”, iar asta devine elixirul magic sublim. Transformă fapta în magie. Asta aduce iluminarea. Aceasta este cheia; motivația, dorința.

Asta fac cei cu scopul înalt.

Cei cu scopul înalt practică Vinaya? Da, practică. Care este diferența? Scopul. Ei practică la fel ca și ceilalți, dar scopul lor este înalt. Aspirația spre iluminare pune în față toate ființele. Totul se înmulțește la infinit. Câte ființe sunt? O infinitate. Totul se înmulțește la infinit.

Toate karmele se intensifică datorită acestei mari compasiuni, de faptul că sunt din ce în ce mai obsedat de a ajunge la iluminare, pentru că nu mai pot tolera să văd că ființele suferă și știu că în acest moment nu le pot salva cu adevărat. Le pot ajuta într-o măsură sau alta, dar nu în mod absolut. Dacă vreau să le ajut în mod absolut, trebuie să ajung la iluminare. Trebuie să percep vacuitatea.

Bodhisattva care iubește atât de mult ființele și vrea să le ajute, face toate practicile, meditează, respectă moralitatea, de asemenea Vinaya, și este tot timpul orientat spre a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor. Această karma este extraordinară. Este elixirul magic, care atunci când îi vine momentul să ajungă la nirvana, va ajunge la iluminarea deplină. Și când va ajunge la iluminarea deplină se va transforma în corpul sublim al lui Buddha și va avea mintea omniscientă. Acestea sunt obstacole pe care cei cu scopul îngust și mediu nu le-au eliminat.

 

Ei nu au eliminat obstacolele în calea iluminării, prin urmare au ajuns doar la nirvana, iar în Mahayana – nirvana este numită „pacea inferioară”. Este cu adevărat pace, mintea este complet fericită, mintea nu mai suferă de nicio afecțiune mentală. Nimic nu mai întunecă claritatea minții niciodată, dar este departe de ceea ce numim iluminarea totală – iluminarea completă a lui Buddha.

Iar ceea ce îi deosebește de cei care au atins iluminarea completă sunt obstacolele în calea omniscienței. Au eliminat deja toate obstacolele legate de afecțiunile mentale, nu mai au suferință, dar n-au omnisciență. Dalai Lama, în cărțile sale, spunea că acestea sunt mult mai greu de eliminat.

Gândiți-vă cum ar fi să vă eliminați toată mânia, gelozia, resentimentele și ignoranța complet și asta nu este ușor de făcut. Cel care le-a eliminat este în Nirvana. Mai este cale lungă până la atingerea iluminării complete datorită faptului că încă mai există o serie întreagă de obstacole mult mai delicate, rafinate și mult mai greu de eliminat. Și acest Arhat, care nu este încă un Buddha, nu și le-a eliminat. Deci, deși nu va mai suferi, nu este încă un Buddha. Și acesta este elixirul magic și asta este cheia.

 

 Scopul mediu

Versetul 15:

(15a)
Dacă nu depui eforturi pentru a contempla
La ce este în neregulă cu adevărul suferinței,
Nu vei fi capabil să-ți dezvolți cum trebuie
Dorința puternică de a te elibera.
Și dacă nu te gândești așa cum trebuie
La modul în care adevărul sursei suferinței
Te aruncă repetat în ciclul vieții,
Atunci nu vei putea înțelege
Cum poate fi smuls din rădăcină ciclul durerii.

(15b)
Cu o aversiune profundă față de o astfel de existență
Și cu o dorința care vrea neapărat să iasă,

(15c)
Trebuie investigat, urgent, cum să eliminăm
Ceea ce ne leagă de această suferință.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

 Din lectura cursului:

„Cei care aspiră să se elibereze de existența ciclică trebuie să contemple, de la bun început, la ce este în neregulă cu adevărul suferinței și cu adevărul sursei suferinței. Adevărul suferinței include atât suferințele generale ale celor trei tărâmuri inferioare și ale tărâmurilor superioare, cât și suferințele specifice ale nașterii, bătrâneții, îmbătrânirii, bolii, morții și așa mai departe.

Dacă nu depui eforturi pentru a contempla la ce este în neregulă cu acest ciclu al suferinței, atunci nu vei putea să-ți dezvolți dorința puternică de a te elibera de suferință și nu vei fi capabil să-ți dezvolți așa cum trebuie starea minții în care aspiri spre libertate.

Trebuie să înțelegi în detaliu natura dorinței și a celorlalte (afecțiuni mentale) și modul în care acestea se dezvoltă, deoarece dacă nu te gândești așa cum trebuie la modul în care  adevărul despre sursa suferinței acționează pentru a te arunca în mod repetat  în ciclul vieții, atunci nu vei putea înțelege cum poate fi smuls din rădăcină ciclul durerii. Ar fi ca și cum ai trage o săgeată spre o țintă pe care nu o poți vedea.

Uită-te la toată suferința din acest cerc al vieții; uită-te la naștere, îmbătrânire, boală și moarte, la durere și strigăte de durere, la nefericirea noastră mentală, la căldură și la frig, la toate luptele și așa mai departe. Apoi, cu o aversiune profundă față de o astfel de existență și cu o dorință care vrea neapărat să iasă din ciclul suferinței, trebuie să încerci să înțelegi cauza care creează această suferință, așa cum va fi explicat mai târziu în text.

Trebuie investigat urgent cum să eliminăm ceea ce ne leagă de roata suferinței – acesta este ceva extrem de important. Ești legat de „faptele și de gândurile tale rele. Dacă am încerca să le împărțim pe acestea în toate formele lor diferite, am descoperi că sunt multe. Pe scurt, afecțiunile mentale din fluxul mental al unei persoane obișnuite – adică dorința, furia, mândria, ignoranța, formele rele de îndoială, gelozia și așa mai departe – sunt toate adevărul sursei de suferință sub forma afecțiunilor mentale, iar faptele care sunt motivate de acestea – atât virtuoase, cât și nevirtuoase – sunt adevărul sursei de suferință sub forma faptelor.”

Așadar, versetul 15 este legat de practica celui cu scopul mediu. Am început să vorbim despre „Cele Patru Adevăruri”, am început să încercăm să descifrăm adevărul suferinței, să înțelegem suferința.

Cei cu scopul mediu vor să iasă din suferință, dar pentru asta trebuie să înțeleagă mai întâi suferința. Nu putem ieși din suferință dacă nu o înțelegem. Je Tsongkapa spune: „Trebuie să te gândești mult la adevărul suferinței, altfel nu vei putea să-ți dezvolți așa cum trebuie dorința puternică de a te elibera, iar dacă nu ai dorința puternică de a te elibera, atunci cum te vei elibera? Trebuie să ai o dorință foarte puternică pentru ați face munca, pentru că este multă muncă.”

Apoi continuă și spune: „Acum trebuie să înțelegi și adevărul sursei suferinței. Trebuie să înțelegi ce produce suferința, astfel încât să nu o mai produci. În acest verset, maestrul vorbește de fapt despre „Cele Patru Adevăruri”. Ele apar în versetul 15 din acest Lam Rim și aparțin practicii celor cu scopul mediu.

Oare un bodhisattva le practică? În mod sigur, dar din scopul înalt. El le practică deoarece caută să înțeleagă suferința. El caută ce anume provoacă suferința și cum să o înceteze pentru a putea ieși din suferință. Și dorește să arate și celorlalți calea. El face acest lucru din aspirația lui spre iluminare și acesta este elixirul magic care transformă toată această practică în ceva complet diferit, într-o practică infinit de puternică.

Acesta este scopul înalt, și este infinit mai înalt decât scopurile care l-au precedat.

 

Cele patru adevăruri nobile

Acum a sosit în sfârșit momentul să scriem versiunea tibetană a „Celor Patru Adevăruri”.

Deci, în primul rând „Cele patru adevăruri ale lui arya”, se spune în tibetană:

Pakpey Denpa Shi

Pakpa   – cel care a perceput direct vacuitatea, arya,
Pakpey – cea a lui arya.
Denpa  – adevăr,
Shi         – patru.

Deci, „cele patru adevăruri ale lui arya”.

Traducerea nu ar trebui să fie cele „patru adevăruri nobile”. Când oamenii au început să traducă budismul în limbile occidentale, traducătorii au deschis dicționarul și au tradus cele Patru Adevăruri Nobile, fără a primi învățătură despre ele. Arya este cu adevărat „superior” sau „nobil”, dar asta nu înseamnă că adevărurile sunt nobile.

De ce sunt numite cele „Patru Adevăruri ale lui Arya”? Pentru că Arya, după ce a perceput vacuitatea în meditație și coboară din meditație, există o a doua etapă de a perceperii vacuității numită:

Jetop Yeshe

În această etapă, în care arya nu se mai află în această meditație profundă a samadhi în care percepe vacuitatea, încep să-i apară conștientizări una după alta, care pot fi rezumate în cele patru adevăruri.

Fiecare dintre cele patru adevăruri are patru aspecte, în total 16 aspecte.

Arya le vede pe toate imediat după ce iese din meditația asupra vacuității.

„Cele patru adevăruri ale lui arya” – este un adevăr suprem sau relativ?

Răspunsul este că ele sunt un adevăr relativ, pentru că le putem descrie în cuvinte, le putem explica, le gândim în noțiuni.

Și cu toate că ele sunt un adevăr relativ, fals, nu sunt ușor de descoperit.

Până când Buddha nu le-a vorbit oamenilor despre cele patru adevăruri, ei nu le-au cunoscut. A trebuit ca Buddha să iasă din meditație și să înceapă să vorbească despre ele. Și fiecare Arya care coboară din meditația vacuității, le experimentează direct. El vede ceea ce învață cele patru adevăruri.

Când arya se întoarce la samsara, înțelege cum suferă mintea noastră. El înțelege adevărul suferinței din experiența directă, pentru că a fost deja în altă parte. El vede „poluarea aerului” pentru că a ieșit pentru o clipă de acolo. El înțelege exact de unde vine ea.

El vede cum afecțiunile mentale poluează mintea și cum karma îi creează lumea. El conștientizează toate lucrurile despre care vorbesc cele Patru Adevăruri. Iar aceste conștientizări vin una după alta pe parcursul a 24 de ore. În aceste 24 de ore uimitoare, secretele lumii i se dezvăluie deodată în fața lui.

Dintr-o dată universul se desfășoară în fața lui și acum înțelege că suferă, dar calea este deja întinsă înaintea lui pentru că înțelege de unde vine suferința.

El vede toate cele patru adevăruri. El își vede iluminarea, adică vede al treilea adevăr – adevărul încetării suferinței. El vede direct în viziunea lui. El știe când se va ilumina și cum se va întâmpla. Știe câte vieți îi va lua pentru a ajunge la iluminare, cel mult 7 vieți, și știe că asta se va întâmpla cu siguranță, iar până atunci totul va fi bine. El nu mai are de ce să se teamă. El nu mai are nicio frică.

În „Sutra inimii” scrie:

„Toți Bodhisattva sunt capabili să practice perfecțiunea înțelepciunii și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică”

Un bodhisattva nu-și mai face griji, nu mai are de ce să se teamă. Trebuie doar să facă calea și să elimine toate cauzele pentru samsara și atât.

Și dacă sunteți pe calea cea mare, aveți scopul înalt, atunci îi veți învăța și pe ceilalți să facă asta. Veți munci pe brânci ca să-i învățați și pe alții să o facă pentru că asta este obsesia voastră. Ceea ce doriți este să ajungeți la iluminare pentru ei.

Primul adevăr – adevărul suferinței

Dukngel Denpa

 

Primul adevăr – adevărul suferinței.

Când vorbim de „adevăr”, de fapt vorbim despre realitate, despre experiența vieții noastre.

Putem spune „realitate” în loc de „adevăr”. Realitatea suferinței în care suntem cufundați.

Adevărurile, așa cum ni le-a transmis Buddha, nu sunt în ordinea lor logică. Împreună cu asta, motivul pentru care Buddha a ales să le dea în această ordine este pentru că ea se potrivește experienței noastre. Cel care începe să urmeze calea spirituală începe cu Renunțarea, iar Renunțarea vine din faptul că el cunoaște suferința. El va pleca de la acest adevăr, acesta este începutul căii spirituale.

 

Lumea suferinței

Acest adevăr are două părți:

Madakpey Nu Kyi Jikten

Și

Madakpey Chu Kyi Semchen

Două părți ale adevărului suferinței.

Dakpa        – pur,
Ma Dakpa – impur,
Nu                – vas sau recipient sau ceva care conține,
Jikten          – lume,
Semchen    – posesori de minte, ființele simțitoare, ființele care posedă conștiință,
Chu              – conținut.

Deci vorbim despre vas și conținut. Vasul este lumea, iar conținutul – ființele care trăiesc în lume. Vorbim despre lumea impură și despre ființele impure.

Deci, adevărul suferinței, este lumea pe care o experimentez. Lumea pe care o experimentez este mediul înconjurător și ființele care trăiesc în ea și totul suferă. Deci, când spunem: „Adevărul suferinței”, spunem de fapt: „Toate aceste lucruri sunt suferință. Lumea impură și ființele impure suferă”.

Impur este în sensul că nu au ajuns încă la iluminare.

Sau cu alte cuvinte: Fiecare lucru din lume care se află în samsara este impur. Lumea însăși este impură și ființele care trăiesc în ea sunt impure.

Acest adevăr spune – că fiecare persoană, fiecare obiect, fiecare casă, tot ce există în samsara, fie ne provoacă acum suferință, fie ne va provoca suferință în viitor. Esența lui este suferința.

Nu de la sine, dar suntem forțați să le proiectăm așa atâta timp cât mintea noastră nu este pură.

Iar când ne vom purifica mintea, vom fi forțați să proiectăm totul ca fiind pur, vom fi forțați să proiectăm paradisul și făpturile din el ca îngeri, inclusiv pe noi înșine.

De fiecare lucru pe care îl avem în această lume, de care ne place, va trebui să ne despărțim. Dacă nu ne place va veni la noi. Energia care conduce lumea samsarică este defectuoasă. Ea ne face să pierdem totul.

Energia care mișcă această minte este permanent nesatisfăcută și nefericită. Chiar dacă facem totul bine, va trebui să suferim.

Deci, acesta este primul adevăr. Ea ne spune că în samsara nu există nicio șansă de a găsi fericirea.

Există momente fericite ici și colo în viața oamenilor. Dar nu toate ființele au momente de fericire. Cele din infern nu au nici un moment de fericire. Spiritele flămânde  și majoritatea animalelor n-au niciun singur moment de fericire. Din când în când mai avem câte o picătură de fericire – dar nu o putem păstra. Ea se va topi, chiar dacă facem totul bine.

Al doilea adevăr – adevărul sursei suferinței

            Kunjung Denpa

Kun – totul
Cuvântul Kun îl regăsim în Kundu Norbu Luk, adică „Lama ca refugiu cuprinde tot”.
Jung – sursă sau vine
Denpa – adevăr

Deci, împreună înseamnă adevărul de unde provine totul sau adevărul sursei suferinței. Adevărul sursei, dacă vrem.

Kunjung Denpa, se spune uneori: Kunjung Gyi Denpa.

Și acest adevăr are și două părți:

Le Kyi Kunjung Denpa

Și

Nyomongpey Kunjung Denpa

Puteți observa că în cele două părți la sfârșit, apare Kunjung Denpa, adică adevărul sursei suferinței, și doar începutul propoziției este diferit.

Le                       – karma
Nyomongpa   – afecțiuni mentale
Nyomongpey – cel care are afecțiuni mentale

Cine este acesta? Noi toți.

Ce înseamnă aceste două părți? Asta înseamnă că există două tipuri de surse de suferință:

1. Prima este karma.
2. A doua – afecțiunile mentale.

Deci, de ce suferim? Pentru că am acumulat karma și pentru că acum avem afecțiuni mentale. Mintea noastră în acest moment este contaminată, nu este pură.

Suntem în samsara, deci avem karma și afecțiuni mentale, care sunt cele două surse ale suferinței noastre.

Atunci ce putem face pentru a scăpa de suferință, nu? Purifică karma și arde afecțiunile mentale. Asta e tot. Doar două lucruri.

 

Tot ce este suferință, este și o sursă a suferinței

Am spus că tot ceea ce este în jurul nostru este suferință. Fiecare obiect, lumea și locuitorii ei, totul, sunt făcute din suferință. Toate cele cinci agregate sunt impure.

• ori ne provoacă suferință în acest moment
• ori ne vor provoca suferință în viitor.

Atunci când spun: „Fie suferim acum, fie ne vor provoca suferință în viitor”, încep deja să trec la al doilea adevăr, pentru că încep să vorbesc despre ceea ce provoacă suferința, despre sursa suferinței.

Vorbim de primul adevăr și apoi de al doilea adevăr, dar dacă medităm puțin, vom vedea că tot ceea ce este suferință este și sursă de suferință.

Poate un lucru iluminat să provoace suferință? Nu! Deci, suferința poate veni numai din suferință. Suferința însăși va fi cauza suferinței.

Deci tot ceea ce este primul adevăr este și al doilea adevăr, „adevăr” în sensul de realitate.

Dacă înainte am fost de acord că totul este suferință – acum suntem de acord că totul provoacă suferință. Asta înseamnă că orice produce mintea impură și corpul impur, este suferință. Punct!

Orice produce mintea impură și corpul impur se va sfârși prost.

Există ceva în viața noastră care nu este suferință? Cu greu avem. Producem tot timpul cauze pentru a suferi și nu-i de mirare că suferim mereu.

Există ceva în viața noastră care nu este suferință? Există. Dacă avem o practică bună de meditație și avem pe ici-colo momente bune, speciale, acestea nu provoacă suferință. Dacă practicăm Tong Len sau practicăm compasiunea, creăm cauze pentru altceva.

Cu alte cuvinte, orice ce nu este Dharma produce suferință.

Scopul pentru care am meditat asupra adevărului suferinței, a fost să experimentăm faptul că mintea noastră este plină de suferință prin însăși natura ei, chiar și atunci când nu suntem în dureri tot timpul, pentru că mintea este în permanență mânată de dorințe și de „cei trei generali”. Suntem mânați de forțe care ne chinuie și suntem mereu nemulțumiți.

Al treilea adevăr – adevărul încetării suferinței

gokden

Gok – a înceta, a opri, a întrerupe
Den – adevăr

Deci „adevărul încetării suferinței”.

Gok vine de la Gak, și Gak vine de la Gakja

Gakja

Gakja înseamnă lucrul pe care încercăm să-l negăm.

Lucrul pe care îl negăm, care nu a existat și nu va exista vreodată, independent de proiecțiile noastre impuse de karma noastră . Lucrul de care vacuitatea este goală, este Gakja – o formă imposibilă de existență.

Nu întâmplător are aceeași rădăcină, Gok și Gak.

Și acest adevăr are două părți:

Lam Gyi Gakja Gakpa

si

Rikpay Gakja Gakpa

 

Putem vedea cuvântul Gakja în cele două părți.

Gakja am spus că este lucrul pe care încercăm să-l negăm atunci când încercăm să înțelegem vacuitatea. Căutăm să negăm existența lucrurilor despre care credem că există și care nu există cu adevărat.

Există două tipuri de Gakja

a.Lam Gyi Gakja Gakpa

Lam     – cale,
Gakpa – a înceta.

Deci, în adevărul încetării suferinței, am încetat sau eliminat Gakja, eroarea căii.

Sau eliminarea erorii căii.

b.Rikpay Gakja Gakpa

Rikpa înseamnă logică. Deci, eliminarea erorii logice.

Voi explica în câteva cuvinte. Este posibil să nu fie clar până la sfârșit, deoarece este nevoie de mult studiu. Voi spune câteva cuvinte pentru a planta semințe.

Deci, există două tipuri de Gakja:

a.Gakja căii – aceasta este credința că lucrurile există de la sine. Aceasta este credința că lucrurile au existență de sine. Credem în existența de sine! Și încă cum!Atunci când cineva realizează adevărul sfârșitului căii, adică dobândește încetarea, lucrul care încetează pentru totdeauna este această eroare a căii, a credinței în existența de sine.Cu alte cuvinte, pentru acel Bodhisattva care ajunge în acest stadiu, credința în existența de sine a lucrurilor încetează pentru totdeauna, complet, ireversibil. Aceasta înseamnă eroarea căii.

b.Eliminarea erorii logice se referă la elefantul roz cu două capete care umblă prin cameră, adică se referă la acel lucru care n-a existat, nu există și nu va exista vreodată.Dar de acest lucru, care n-a existat, nu există și nu va exista vreodată, ne atașăm puternic și credem în el și ne face viața amară.

Oare elefantul roz cu două capete care alergă prin cameră chiar acum, există?

De unde știm dacă există sau nu? Vom merge pe calea Gelugpa. Ea ne spune să mergem pe calea logicii, Rikpa.

Iată metoda de demonstrare a lui Gelugpa:

Să împărțim această cameră în două jumătăți. Una în stânga, una în dreapta și căutăm: în partea stângă a camerei există un elefant roz cu două capete care alergă? Nu!

Există un elefant roz care alergă în cealaltă parte a camerei? Nu.

Deci există un elefant roz care alergă prin cameră chiar acum? Nu! pentru că nu l-am găsit. De unde știm că nu l-am găsit?

Atunci când spun „elefant roz”, știu despre ce vorbesc, chiar dacă nu am văzut niciodată vreunul. Chiar dacă nu există și nici nu poate exista, știu despre ce vorbesc.

Și acesta este punctul cheie. Când spun: „Sunt gol de existență de sine”, „nu există un astfel de „eu” așa cum cred că există”, asta înseamnă că am o idee despre ce vorbesc, deși nu a existat niciodată un astfel de „eu” vreodată.

Acesta este Gakja.

Ca să-mi demonstrez vacuitatea, trebuie să caut pe acea Gabriela care există de la sine și să nu o găsesc.

De unde să știu că nu am găsit-o? Trebuie să știu despre ce vorbesc. De unde știu că nu este niciun elefant aici?

Când spun „elefant și roz” avem cu toții o imagine:

– Am văzut odată un elefant,

– Știm ce înseamnă roz.

– Știm ce înseamnă două capete, dar această combinație este imposibilă!

Cu toate acestea, de îndată ce spun „un elefant roz cu două capete” ne vine imediat în minte o imagine și apoi căutăm: aici există vreunul? Nu. Dar aici, există vreunul? Nu, nu există.

Deci, am căutat și nu l-am găsit, așa că i-am infirmat existența. Exact aceasta este calea logicii. Până ajungem la perceperea directă a vacuității, trebuie mai întâi să ne mulțumim cu logica, pentru că încă nu suntem capabili să percepem direct.

Deci căutăm: acest „eu” care presupunem că există și care se ofensează când este insultat? Cine a fost insultat? Unde se află el?

 

A mă căuta

Care este metoda noastră de căutare? Căutăm în cele cinci agregate. Avem un corp și o minte, iar mintea are patru agregate.

Gabriela se află în corp? Unde? În ce parte a corpului?

În ce parte a minții? În partea care simte? În partea care discerne? Unde este ea?

Și aceasta este metoda despre care vorbește „Sutra inimii”. Acesta este exact modul de a dovedi/găsi în cele din urmă propria noastră vacuitate directă.

Căutăm în toate agregatele și nu-l găsim pe „eu”, iar apoi ne spunem: „Am crezut tot timpul că eu sunt ofensat, dar când caut cine se simte ofensat, nu-l găsesc.

Nu este suficient să citim în Sutra Inimii, nu este suficient să ne spună cineva. Trebuie să meditez: „Mă caut unde sunt „eu”, unde este acest sine. Trebuie să ajung să văd această imagine a „eului”. Vreau să văd elefantul roz mai întâi în imaginația mea.

Cum pot să-mi imaginez acest „eu”?

O modalitate bună de a-mi ilustra asta, este să mă gândesc că cineva mă insultă. Cineva îmi spune: „Ești un idiot!” Și eu reacționez cu supărare. Acum caut pe acel cineva care s-a supărat.

Mai întâi trebuie să am un Gakja tangibil/palpabil, ca să știu ce înseamnă că vacuitatea este goală de el. Lucrul de care vacuitatea este goală, este Gakja. Deci am nevoie mai întâi de acest Gakja.

Acum am să vă pun o întrebare:

Elefantul roz, cu celelalte două capete, care aleargă prin cameră chiar acum, există sau nu?

Puteți spune că el există în imaginația voatră. Dar el nu există în cameră, nu-i așa? Deci cum pot să-l încetez?

În a doua parte a adevărului despre sfârșitul suferinței, despre încetarea suferinței – trebuie să infirmăm acest Gakja prin logică. Acel lucru care nu a existat și nu va exista vreodată. Acel „eu” jignit.

 

Toată suferința este în van

De ce mă simt jignit când cineva îmi spune „idiot”? De ce? Pentru că eu cred în existența lui. Sunt atașat de ceva care nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată. O minciună, o cacealma, o înșelăciune. Toată suferința noastră este degeaba, în van. De la început și până la sfârșit, suferința noastră este în van.

Nimeni nu insultă pe nimeni. Cel care insultă este gol, cel jignit este gol și  insulta este goală. Aceasta este marea eroare pe care o vom înceta când vom ajungem la al treilea adevăr.

Vom înceta să mai credem în existența de sine. Credința însăși va înceta și acest Gakja va înceta să mai apară.

Atunci când Gakja a încetat, automat și afecțiunile mentale au încetat, pentru că față de cine mai sunt ele îndreptate?

Dacă sunt supărat pe cel care m-a insultat, atunci trebuie să existe cineva care m-a insultat. Cele trei lucruri, eu, celălalt și insulta, nu există cu adevărat.

Deci, unde este insulta? Dacă nimeni nu insultă și nimeni n-a fost insultat, atunci ce sens are insulta? Deja ne taie din elan. Iar atunci mintea se calmează. Ne putem relaxa. Nu există nimeni care să ne poată insulta, pentru că nu există cine să ne insulte. Aceasta este nirvana. Acesta este al treilea adevăr.

Aceste două lucruri sunt Gok Den – adevărul încetării suferinței.

Cu instrumentele pe care le-ați primit în acest seminar, puteți să vă creați mini-încetări. Poate veți ajunge la Nirvana. Așa să fie!

Începeți să meditați asupra primului adevăr (lecția 8a), unde am analizat dorința pentru un obiect și ne-am uitat unde este această dorință? Deja aici ne tăie elanul dorinței și atașamentului față de lucruri.

Deja puteți să vă creați această mică încetare care să vă dea gustul celui de-al treilea adevăr, a lui Gokden, adevărul încetării, adevărul sfârșitului suferinței.

Când o persoană reușește să realizeze adevărul încetării suferinței, ceea ce este o mare realizare, aceasta este nirvana – când o persoană ajunge la nirvana, ea devine adevărul încetării suferinței. Devine al treilea adevăr. Afecțiunile ei mentale nu mai există, s-au dus. Ele nu mai au nici subiect și nici obiect. Există o încetare. Persoana nu se mai poate numi om. Ea devine Gokden.

Acest lucru este paralel cu ceea ce am spus mai înainte. În primul și al doilea adevăr, am spus că atunci când ne referim la adevărul suferinței, ne referim la realitatea suferinței. Lucrurile sunt adevărul suferinței și sunt adevărul sursei suferinței, în aceeași măsură.

Oricine ajunge la nirvana sau la iluminare, el devine al treilea adevăr.

Ce se va întâmpla când persoana va ajunge la iluminarea deplină? Acest Gokden, această încetare, devine Dharmakaya. Acesta este corpul mental al lui Buddha. Acest lucru devine Dharmakaya când cineva atinge iluminarea deplină.

Toate acestea ne dau curaj să ne creăm Mini Gok Den, putem începe să ne construim Dharmakaya. Acesta este modul în care ne construim iluminarea.

Al patrulea adevăr – calea spre încetarea suferinței

lamden

Lam – cale
Den  – adevăr

Lamden înseamnă adevărul căii.

Deci, primul adevăr, a fost adevărul suferinței.

Al doilea adevăr a fost – adevărul sursei suferinței.

Al treilea adevăr a fost – adevărul încetării suferinței.

Al patrulea adevăr este – calea spre încetarea suferinței.

Acestea sunt cele „Patru Adevăruri”.

Adevărul căii sau Adevărul căii care duce la încetarea suferinței are două părți.

Am vorbit înainte despre cele cinci căii

Tsok Lam, Jor Lam, Tong Lam, Gom Lam, Mi Lob Lam

Vorbim acum despre calea de a pune capăt suferinței. Cu alte cuvinte, calea către iluminare. Ea este alcătuită din cinci repere sau pietre de drum și pe acestea le vom împărți în două grupuri.

1. Tsok Lam – Calea Acumulării

Tsok Lam

2.Jor Lam – Calea Pregătirii

Deci, acesta este un grup (a). O parte a căii.

tsok jor gyi lam

 

De ce sau făcut această separare? Pentru că până la Tong Lam nu suntem arya. Și aceasta este enorma diferență:

(a) – ei nu știu cât vor suferi

(b) – ei știu că aproape au ieșit

În grupul (b) avem:

3.Tong Lam – cei care percep direct vacuitatea

Tong Lam4

4.Gom Lam – Calea Practicii

Gom Lam

Cei care au perceput direct vacuitatea, o folosesc pentru a-și elimina afecțiunile mentale.

5.Mi Lob Lam – nimic nu mai este de învățat (gata cu învățatul )

Mi Lob Lam

Am terminat calea. Am terminat practica.

Dacă nu vrem să mai suferim, trebuie neapărat să cunoaștem cele „Patru Adevăruri” și să le practicăm. Nu există altă cale de a ajunge la nirvana. Trebuie să le cunoaștem.

Pentru ca ceva să se întâmple pe cale, trebuie să cunoaștem bine primul adevăr, adevărul suferinței. Altfel, nu va exista nicio motivație, nu va exista nicio dorință arzătoare de eliberare, nicio practică, nu se va întâmplă nimic.

Îndrumări

(Veți primi un fișier în care apare testul final al acestui seminar, subiectul unui eseu pe care trebuie să-l compuneți și două meditații de făcut. Fiecare meditație trebuie făcută o lună. Ele sunt legate de ceea ce am învățat în acest seminar. Testul final este puțin diferit de teme, dar veți avea timp acasă să vă gândiți la el și să-l faceți singuri. Trebuie să vă faceți toate temele și meditațiile pe care le-am făcut aici și să vă bazați pe lecțiile care vi s-au transmis. Numai după ce v-ați făcut temele și ați practicat meditațiile, veți scrie testul final și eseul. Deci, veți avea multe sarcini, pe care va trebui să le faceți când vă întoarceți acasă.)

  

Nirvana și iluminarea

După ce ați practicat cele „Patru Adevăruri” și ați ajuns la nirvana, ca să aveți o idee despre nirvana – o puteți imagina ca pe un fel de poartă de aur prin care treceți. Totul este lumină aurie. Totul este plăcere supremă. Nu există absolut nimic care să tulbure plăcerea. Totul este absolut minunat. Mintea voastră este complet curată/pură. O minte care nu va fi niciodată chinuită de furie, gelozie și totul este extaz. Nu există nimic în exterior care să ducă la vreo defecțiune. Mintea nu mai poate fi mișcată din această beatitudine sublimă. Aceasta este nirvana.

În cursul 2 am vorbit despre „Nirvana cu rest”. Cel care a ajuns la acest tip de nirvana în această viață, el mai poate avea vechiul corp din karmele anterioare. El poate că va mai suferi puțin, dar se va sfârși și atunci nu va mai exista suferință pentru el. Aceasta este nirvana.

Pe calea bodhisattva nu ne mulțumim cu nirvana. Un bodhisattva va evita în mod conștient să intre în nirvana, deoarece vrea să ajungă la iluminarea deplină. Chiar și atunci când va veni momentul și practica lui îi va permite să treacă la nirvana, el va merge spre scopul cel mai înalt – acela de a scoate toate ființele din orice suferință și să le ajute să ajungă la plăcerea iluminării totale.

Dacă am vorbit despre poarta de aur – pentru nirvana, la iluminare toate vor fi diamante.

Versetul 16, vorbește despre aspirația la iluminare, care este calea unui bodhisattva, este calea de a acționa spre binele tuturor ființelor:

Războinicii spirituali care înțeleg asta
Vor adopta acel gând sublim
Ca cel mai profund jurământ al lor.

Toată viața lor se învârte în jurul bodhicittei.

Ei practică cele șase perfecțiuni și apoi mai sunt patru, dar asta e altă dată.

 

Notă

În temele de casă, a acestei lecții, răspunsurile la întrebările 3, 4 și 5 le puteți găsi în cursul 8, lecția 3b, lecția 2 – „Perfecțiunea meditației” sau lecția 3a al seminarului „Sursa binefacerilor mele – Pregătirea pentru Tantra”.

 

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 7,b  (Lecția 9b – cursul 9)

 Lam Rim scurt, partea a V-a

 

Întâlnirea cu un profesor este o karmă extraordinară

Am spus mai înainte că întâlnirea cu un profesor este esențială pe cale. Nu putem desăvârși calea fără Shenyen – care să ne îndrume.

A-l întâlni pe Shenyen înseamnă că sunteți deja un geniu în felul vostru Dharmic, pentru că Shenyen-ul apare doar pentru că binefacerile voastre sunt imense.

Învățătorul vostru spiritual v-a însoțit de miliarde de eoni, dar nu l-ați putut observa. Dacă recunoașteți pe cineva ca învățător sau învățătoare înseamnă că sunteți un mare geniu, imens din punct de vedere karmic.

Chiar întâlnirea în sine înseamnă că ardeți multă karmă bună. Însuși faptul că ați întâlnit pe cineva și doar pentru o clipă v-ați gândit: „Hm… această persoană este profesorul meu”, un asemenea moment de gândire în care crezi că ați întâlnit pe cineva care vă duce la iluminare, va arde cu eoni de binefaceri.

 

Dar în aceeași măsură – îl putem pierde cu ușurință

Dar pe de altă parte putem să ne pierdem profesorul cu ușurință. Unul dintre lucrurile care se întâmplă cel mai ușor este pierderea unui profesor.

• • • ori moare,
    • ori pleacă în altă țară,
    • ori noi plecăm în altă țară,
    • ori ne confruntăm cu obstacole,
    • Și lucrul care se întâmplă cel mai des, să credeți pentru o clipă că el este învățătorul vostru și apoi să spuneți: „Stai așa, am greșit”. Asta înseamnă că aveți karma de a-l vedea pe profesor dispărând și apoi din nou nu-l mai vedeți, iar el poate fi alături de voi și voi să nu-l vedeți.

Să spunem că profesorul vostru moare. Este el mort? Dacă el este Buddha, el nu experimentează moartea, ci experimentează cu totul altceva.

Nu există nicio modalitate de a găsi un profesor decât prin rodirea karmei. Nu există nicio modalitate de a pierde un profesor în afară de rodirea karmei.

Karma de a fi multă vreme lângă profesor este extrem de rară.

 

 Cum ne putem pierde profesorul?

Cum ne putem pierde profesorul? Atunci când începem să-l tratăm ca pe o persoană normală. Când îi vorbim cu lipsă de respect sau îl tratăm ca și cum ar fi un simplu om.

 

Cum putem evita să ne pierdem profesorul?

Ce să facem ca să nu ne pierdem profesorul? Dacă nu suntem niște genii spirituali atât de mari, ce putem face?

Pentru asta se studiază karma și vacuitatea. Există modalități de a întări această karmă. Să spunem că am cunoscut un profesor. Care este cel mai bun mod de a întări această karmă, de a nu-l pierde?

Dacă este adevărat faptul că a fi cu un profesor ne consumăm karma bună, o terminăm repede, va trebui să învățăm cum să o reînnoim foarte repede.

Și aceasta este una dintre cele mai importante întrebări pe calea noastră spirituală:

a. Să învățam să-l găsim și

După ce l-am găsit deja:

b. Să învățăm să-l păstrăm bine, astfel încât să nu ne părăsească.

 – Este important să-i cerem să rămână.

De aceea, la sfârșitul fiecărei meditații îi cerem profesorului să rămână cu noi. Este foarte important să nu sărim peste această etapă de la sfârșitul meditației, în care îl rugăm pe Lama „Rămâi cu mine, continuă să mă înveți, vino la mine”. După care îl aducem să stea în inima noastră. Foarte important! Rugămintea de a rămâne cu noi creează semințe pentru a nu-l pierde. Datorită faptului că avem karma cu care venim, n-avem nicio garanție că el va rămâne, dar cu siguranță că dacă nu o facem, îl vom pierde.

– În tradiția budistă există o istorioară bine-cunoscută despre Buddha care era pe cale să treacă din această lume, să treacă în Parinirvana (este starea în care cineva intră după moarte care a atins nirvana în timpul vieții. Aceasta implică o eliberare de Saṃsāra, karma și renaștere, precum și dizolvarea skandha -agregatele). Buddha le-a spus despre asta discipolilor săi și unul dintre ei era foarte trist. El își iubea foarte mult profesorul și nu i-a trecut prin cap să-i ceară să rămână. Există o listă cu cele mai mari prostii din Dharma și aceasta este una dintre ele: a nu cere profesorului să rămână.

• • • Este important să-l rugăm pe profesor să ne predea. Și în sinea noastră și fizic îi cerem să rămână.
    • O altă cale foarte importantă de a ne păstra profesorul, odată ce le-am găsit deja, este să învățăm să-l apreciem cine este el pentru noi.

 Învățați, cât puteți mai bine, să-l prețuiți pentru ceea ce este el în viața voastră. Și cine este el în viața voastră? El este cel mai important lucru. Shenyen este poarta spre iluminare, este cheia, este întregul vostru univers.

Măsura în care pot să-mi dezvolt o astfel de apreciere este o funcție a practicii mele; de cât de mult am practicat și am realizat în practica mea. Ea determină gradul de recunoștință a ceea ce se întâmplă în această întâlnire acum. Și acest lucru, prin însăși natura sa, se dezvoltă treptat, deoarece practica noastră se dezvoltă treptat, realizările noastre vin treptat și conștientizările noastre vin treptat. Deci, prin natura sa, această întâlnire este foarte rară.

De aceea, este important să cunoaștem acest lucru, să-l prețuim, să-l apreciem și aici nu exagerăm.

 – Este important să medităm la cât de norocoși suntem că am întâlnit un astfel de profesor.

Acest sentiment profund de recunoștință, apreciere și iubire pentru Lama este cel care produce karma.

Am vorbit despre ce este o cale karmică completă și am spus că obiectul este cel care o determină, iar Lama este obiectul cel mai înalt. De aceea, orice karma pe care o facem împotriva Lamei, la bine și la rău, este cea mai puternică, pentru că el este cheia iluminării. Asta nu înseamnă că Lama, de la sine, este cel mai important, ci pentru faptul că el este poarta spre iluminarea noastră și asta îl face să fie obiectul cel mai puternic.

Deci, ceea ce determină karma să fie completă sunt următorii factori:

• • • Obiectul este important,
    • Gradul de intenție,
    • Gradul de emoție – cu cât emoția este mai adâncă, cu atât karma este mai puternică,
    • Executarea acțiunii,
    • Finalizarea ei și
    • De a ne lua răspunderea.

Toți acești factori întăresc karma.

 

 Un Lama este un înger tantric

Vorbim despre sentimente profunde de apreciere, de recunoștință și iubire, și toate acestea, au o bază logică. Maestrul Dharmakirti, marele logician care a scris cărți extraordinare de logică, a scris în cartea sa Paramanvartika următoarele:

„Dacă înțelegi bine logica, atunci vei înțelege că al vostru Lama este un înger tantric.”

Dacă cineva cunoaște bine acest lucru, aceasta este o karmă foarte puternică care ajută la păstrarea Lamei.

El poate apărea sub diverse forme, la momente diferite din viața noastă, sau într-o anume perioadă a vieții noastre să apară în diferite forme în același timp. Și asta este posibil. Dacă el este un Buddha, poate face asta. Nu există ceva ca Buddha să nu-l poată face. El poate apărea ca o persoană obișnuită – dar asta nu înseamnă că este o persoană obișnuită! Ceea ce este foarte important este să nu ne îndoim de ea, nicio clipă.

Într-o zi îl veți întâlni. Iar o condiție pentru atunci când îl întâlniți este să nu vă îndoiți că el există. El așteaptă să-l descoperiți, să-l scoateți la iveală. El se ține după voi mult timp.

 

Când ați acumulat suficiente binefaceri, el apare

Nu trebuie să vă duceți în India. Nu trebuie să vă duceți în Tibet. Puteți merge în India și Tibet, și uneori puteți găsi un Lama acolo – dar nu este necesar.

Dacă binefacerile voastre sunt multe și puternice și v-ați respectat jurămintele la care v-ați angajat, el vă va bate la ușă. Nu-l veți mai putea opri. Pentru că atunci când karma rodește, rodește.

 

 Și dacă profesorul nu are toate calitățile necesare?

După cum ați văzut am dat o listă lungă de calități pe care le căutăm la un Lama. Je Tsongkapa când a citat aceste calități în Lam Rim Chen Mo, pe care le-a luat din „Mahayana Sutra Alamkara” a Maestrului Asanga, spunea: „În generația noastră degenerată, este foarte greu să găsim pe cineva cu toate aceste zece calități”. Maestrul atunci ne-a dat o listă prescurtată pe care am prezentat-o într-unul dintre cursuri.

Trebuie să fim atenți să nu cădem în capcană. De ce? Pentru că, dacă vrem să vedem o asemenea calitate nobilă la cineva, va trebui să o avem noi mai întâi  sau să fim aproape de ea.

Dar cum vrem să avem asemenea calități dacă nu ne-am găsit încă un profesor?

De aceea, se prea poate ca profesorul să aibă acele calități, dar noi să nu fim în stare să le distingem. Trebuie înțeles, că dacă nu avem suficiente binefaceri, nu vom putea vedea în profesor toate aceste calități nobile sau poate să le vedem parțial.

 

 Nu rata întâlnirea cu el

Ce-i de făcut? Je Tsongkapa spunea: „Dacă ați reușit să recunoașteți o persoană ca fiind profesorul vostru, nu mai ezitați, mergeți după el”. Nu există o cale mai frumoasă ca cea spre iluminare.

Dacă el nu este profesorul vostru, vă va spune asta. Vă va îndruma în altă parte. Dar acest moment de ezitare strică karma. Poate duce chiar la dezastru, pentru că s-ar putea să vă îndreptați spre altă direcție și nu veți mai întâlni alt profesor. De ce? Pentru că, poate ați avut suficientă karmă bună pentru o scurtă întâlnire cu el și nu mai aveți alte binefaceri pentru asta.

Și asta se întâmplă tot timpul. Oamenii intră în tantra, încep să practice tantra, își creează o oarecare puritate datorită practicii tantra. Puțina puritate îi aduce împreună cu această ființă uimitoare, iar în scurt timp o pierd, n-o mai văd. Vor spune: „Ce s-a întâmplat, ce am făcut, m-am înșelat”. Această ezitare termină totul. Sunt din nou pe două picioare în mlaștină.

Nu ezitați. Nu există o cale mai frumoasă ca cea spre iluminare.

Vă dau un citat a lui Shakya Pandita, un mare înțelept al curentului Shakya, care a spus: „Nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.

Renunțați la preocupările mărunte. Unul dintre obstacolele în a-l găsi pe Shenyen și de a practica calea este preocuparea pentru lucruri neesențiale, cum ar fi citirea ziarelor, conversațiilor inutile, activități fără rost. Nu vă pierdeți timpul în activități inutile, este un mare obstacol pe drum.

Dacă v-ați găsit Lama, pe Shenyen, nu mai ezitați să-l urmați, dedicați-vă lui.

Este cel mai minunat lucru care vi se poate întâmpla în viață, și atunci cereți-i să fie Lama voastră.

Săriți în apă. Nu ezitați. Dacă nu, atunci veți ști deja, el va ști deja. El vă va trimite în altă parte, și atunci v-ați păcălit. Riscul de a vă rata profesorul este mai mare decât de a vă păcăli, cu mult mai mare.

Dacă l-ați găsit, devotați-vă lui.

 

 Profesorul este gol de natură proprie de sine

Trebuie știut că în relațiile noastre cu Lama vor apărea multe obstacole, deoarece suntem plini de afecțiuni mentale care vor interveni. Să spunem că ați găsit pe acel Lama și ați decis să-l urmați. Nu după mult timp veți începe să-i găsiți defecte, cusururi. Garantat.

Și asta nu se întâmplă doar cu Lama. Putem întâlni pe cineva de care ne îndrăgostim și decidem să ne petrecem timpul cu el, dar, nu după mult timp,  începem să-i găsim defecte..

De ce se întâmplă asta? De ce s-a terminat luna de miere? Deoarece karma noastră s-a schimbat. Asta nu înseamnă că el a avut mai puține defecte înainte și după un timp se umple brusc de defecte. Karma noastră de a-l vedea într-o lumină pură a luat sfârșit. De aceea se termină luna de miere.

Așa este și luna de miere cu un profesor. Întâlnim pe cineva, suntem atrași de el, ne impresionează. Ne gândim: „El este!” Apoi spunem: „Te rog, fii profesorul meu”.

Pentru că aceasta este o karmă atât de scumpă, încât acum o ardem, de îndată ce ne-am conectat la profesor. Dacă nu învățăm să o reînnoim tot timpul, nu după mult timp vom începe să-i găsim cusururi. Garantat!

Acest fenomen este unul cunoscut. La început lama poate apărea ca cineva fermecător, uimitor și dintr-o dată să cadă de pe firmamentul în care l-am urcat. Deodată el nu va mai fi atât de minunat. Începem să-i descoperim defecte. Acesta este modul în care mintea noastră funcționează. Atunci ce vom putea face? Dacă totul este cu adevărat gol, atunci și Lama este gol. Ce înseamnă că Lama este gol?

Lama este gol de a fi sfânt de la sine. Sau de a fi Shenyen de la sine. El este Tsenyi Mepa, nu are nicio calitate proprie de sine, cu excepția celei pe care noi o proiectăm.

Deci, într-o zi îl proiectăm ca un Lama sfânt, iar a doua zi el este doar o ființă obișnuită și poate nici nu este atât de moral.

Atunci, ce este el cu adevărat? Aceasta este aceeași întrebare pe care o punem cu pixul și câinele. Eu văd un pix, câinele vede altceva.

Pixul este gol și depinde într-totul de cine îl proiectează. Lama este complet gol, nu este sfânt de la sine. Prin urmare, nu ar trebui să mergem până în Tibet. Dacă avem multă bunătate în noi, vom vedea un Lama sfânt, iar dacă într-o zi karma se va schimba, nu-l vom mai vedea sfânt.

Dar, există o mare diferență între pix, jucărie și Lama. Nu în vacuitatea lor! Vacuitatea este aceeași pentru toate, diferența este în importanța acestui lucru în viața noastră. Ori că este pix sau o jucărie, nu contează atât de mult, dar fără Lama nu există cale spre iluminare.

Interesul nostru este să trecem cu vederea acele zile în care nu-l mai vedem atât de sfânt. 

Nu mergeți cu lista neagră după voi. Nu-i căutați defecte. Ele vor apărea singure, pentru că mintea voastră le va proiecta. Atât timp cât mintea voastră nu va fi pură, veți proiecta în permanență defecte.

Sfatul este ca atunci când veți avea toate motivele să credeți că el este Lama al vostru să încetați să-i mai căutați defecte, refuzați să-i faceți lista neagră.

Pabongka Rinpoche vorbește despre asta, Je Tsongkapa vorbește despre asta. Toți marii profesori spun același lucru.

 

Ține linia

Je Tsongkapa spune:

Sin Tsam

 Sin Tsam – adică ține linia, păstrează-ți linia

Odată ce v-ați găsit lama, țineți-vă linia.

Apărați-vă poziția, apărați-l cu tot sufletul, chiar dacă va veni ziua în care nu vi se va mai părea atât de sfânt. Pentru că dacă nu veți face asta, îl veți pierde. Iar dacă v-ați permis să-l pierdeți, v-ați plantat karma ca să-l găsiți și mai greu pe următorul. Aceasta este o îndrumare foarte importantă.

„Acesta este al meu Lama. Acesta este sfântul meu Lama. Astăzi nu-l pot vedea așa, dar nu pentru că nu este sfânt”.

Dacă ați hotărât că el va fi lama al vostru și dacă veți fi serioși în a urma Calea, veți renunța de a-l vedea plin de păcate și defecte. Foarte mulți își pierd Lama pentru că în loc să-și țină linia, sunt copleșiți de îndoieli. Este singurul loc în care trebuie să vă mențineți pe poziție și să nu renunțați, pentru că fără a avea un Lama nu va exista cale spre iluminare.

Ce înseamnă că Lama are calități? Cine decide că Lama are calități?

Am spus că studentul s-ar putea să nu le vadă, pentru că nu are suficientă karmă. Deci, s-ar putea ca studentul să-l vadă pe Lama într-un fel sau altul, dar Lama se vede pur. Dacă Lama se vede pur, de unde vine asta? Din karma Lamei, pentru că și-a ținut jurămintele și a acumulat munți de binefaceri, iar acum se vede pur. De ce Buddha se vede Buddha? Pentru că are karma de a se vedea pe sine ca un Buddha, pentru că a acumulat acest merit, care îi impune să se vadă în plăcerea divină tot timpul.

Deci, dacă Lama se vede pe sine ca având toate calitățile necesare, aceasta este karma Lamei. Ceea ce vede elevul este karma elevului. Și acestea sunt două lucruri total diferite. Acesta este vacuitatea relației dintre profesor și elev. Toate cele zece calități trebuie puse în acest context. Pentru că dacă vă veți încăpățâna ca el să aibă toate cele zece, sunt șanse să nu-l găsiți.

 

De unde știm cât de aproape suntem de iluminare?
Nu știm cât de aproape suntem, nu știm cât mai avem de mers, nu putem vedea asta direct, dar putem vedea indirect. Geshe Michael a spus odată ceva foarte frumos:  

 „Cum putem ști cât de aproape suntem de iluminare? Pentru că nu știți cât mai aveți de mers. Dacă nu puteți ști în mod direct, veți putea ști în mod indirect, uitați-vă la Lama și vedeți cât vi se pare el de iluminat.”

Măsura în care profesorul vostru vă pare iluminat, va reflecta  faptul cât sunteți voi de apropiați de iluminare.

Cel mai de preț lucru din viața noastră este de a-l întâlni pe Shenyen. El vă iubește din tot sufletul și își dedică viața numai ca noi să ajungem la iluminare. Nu are nici un alt interes în viață. Aceasta este prima cale și în același timp și toată calea.

Dacă am înțeles acest lucru, totul va decurge foarte lin.

Data viitoare vom face meditațiile care ajută la crearea și menținerea acestor karme și vom învăța cum să ne relaționăm la profesor – Tensul pentru că nu am vorbit despre asta. Am vorbit doar despre cum să recunoaștem profesorul, dar nu am vorbit încă despre cum să-l tratăm? Cum să fim cu profesorul? Aceasta este o întreagă învățătură, profundă și extrem de importantă și vom face asta cu altă ocazie. Nu doar să auzim, ci și să practicăm efectiv, pentru că asta creează karma.

 

Întrebare: De ce Geshe Michael a povestit despre experiența sa de a percepe vacuitatea, în ciuda jurămintelor sale?

Răspuns: Nu există un jurământ de a nu vorbi despre vacuitate. Există jurământul de a nu minți despre realizările noastre spirituale. Dacă cineva a perceput vacuitatea și a spus asta nu a încălcat un jurământ, ci a mers  împotriva obiceiului, iar Geshe Hla a ales să facă asta în mod foarte conștient. Există și alte câteva practici pe care a ales să le încalce. Cum scrie în Sutra Inimii?

„Toți Bodhisattva sunt capabil să practice perfecțiunea înțelepciunii și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică.”

Bodhisattva își vede iluminarea. El înțelege cum poate să aducă binecuvântare și cât mai multe beneficii tuturor ființelor. Și uneori nu va merge pe calea deja bătută. În special dacă suntem în tantra. Dacă ne așteptăm ca totul să fie așa cum vrem, nu vom putea avansa.

Îngerii lucrează pe calea îngerilor, și nu pe calea oamenilor, deci cine suntem noi să comentăm asta.

Geshe Michael aduce multă binecuvântare oamenilor.

Oamenii se întreabă: „Cum este posibil acest lucru? Pot să fac asta la vârsta mea? Poate calea este pentru tibetani. Poate ea este pentru călugăr”

Oamenii se îndoiesc dacă pot reuși pe cale. Deci unul dintre motivele pentru care a făcut asta a fost să îndepărteze îndoiala din inima oamenilor, ca să capete încredere în cale, pentru că altfel nu vor reuși.

 

Întrebare: Putem fi și noi profesor chiar acum?

Răspuns: Lama Dvora Hla a răspuns așa:

„La începutul călătoriei mele, mergeam în camera lui Rinpoche cu multă jenă, cu multe îndoieli, cu multe întrebări, cu multă critică față de mine și față de practica mea, iar el mi-a spus: „Du-te și predă!”. M-a încurajat să traduc, să vin în Israel să predau, să predau în Statele Unite. De asemenea, am vorbit pe larg cu Geshe Michael, cu Ken Rinpoche și Geshe Luther despre vizitele în Israel. Fără îndoială. Odată ce dobândiți înțelegerea a ceva, trebuie să fiți profesori, pentru a fi lumină pentru alții și așa veți crește. Nu există o karma mai bună ca cea de a fii profesor. Aceasta este cea mai minunată karmă care există; Dați Dharma  altora. Nu este ca și cum ați da pâine altora sau un medicament altora, ci le oferiți medicamentul suprem, după care ei vor da leacul altora. Așa învârtiți roata Dharmei și apoi ei vor continuă să o învârtă. Toată această karmă se întoarce la voi. Este calea cea mai rapidă de a crește, așa că vă rog să vă pregătiți și să învățați.”

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6 – rădăcina suferinței

 

Esența celor cinci agregate este suferință

Am vorbit mai înainte despre cele cinci agregate, despre agregatul fizic și apoi despre cele patru mentale și am spus că Buddha a afirmat că toate cele cinci agregate sunt suferință. Natura lor este suferință. Corpul nostru este suferință pentru că vine din karma, și prin urmare el trebuie să se deterioreze și să se degradeze și asta ne provoacă suferință. Aceasta este natura lui și la fel sunt și toate aspectele noastre mentale. Atâta timp cât suntem în samsara, ele sunt suferință.

Asta nu înseamnă că ele sunt uneori suferință și alteori nu. Ele sunt suferință. Natura lor este suferință pentru că au venit din factori impuri. Ele au venit din afecțiunile noastre mentale și karma. În forma lor samsarică, ele nu ne pot aduce fericirea.

 

 Dar aceasta nu este esența lor supremă

Am spus că ele „prin însăși natura lor” – și nu trebuie să confundăm aceste cuvinte cu „propria natură” –  sunt suferință, dar numai și numai pentru că noi  le-am proiectat așa. Ele sunt goale și, din această cauză, printr-o practică și înțelegere adecvată, pot deveni altceva. Se pot transforma.

Nu suntem condamnați să trăim în aceste agregate care sunt impure. Par a fi o condamnare atâta timp cât nu avem conștientizările necesare, atâta timp cât suntem în ignoranță. Și tocmai pentru că ne aflăm în ignoranță, nu înțelegem adevărata noastră natură sau a agregatelor noastre.

Adevărata lor natură este vacuitatea lor. Este natura lor supremă, și pentru că nu înțelegem natura lor supremă, ne atașăm de ele.

 

 Atașamentul față de agregate

Ne vom concentra acum atenția acum, asupra atașamentului nostru față de agregatele noastre.

Sunteți oare atașați de agregatele voastre? Sunteți atașați de corpul vostru? Cum verificăm asta?

Cineva vine și vă rănește, cum reacționați? Dacă veți spune: „M-a rănit”, asta înseamnă că vă identificați cu corpul vostru. Deci credeți că sunteți corpul vostru. Suntem foarte atașați de agregatele noastre și aceasta este una dintre manifestările ignoranței noastre. Acesta este unul dintre motivele care ne perpetuează samsara.

În cursul 6 am vorbit despre întâlnirea dintre călugăr și regele Kalingka. Acolo se spunea despre un pustnic care merge să se izoleze în pădure ca să practice meditația și, în același timp, regina iese în pădure cu alaiul ei să culeagă flori și îl întâlnește pe pustnic. Dar cum regina, era foarte interesată de Dharma și nu prea avea multe ocazii să învețe Dharma în palat, îngenunche în fața călugărului și îi ceru s-o învețe Dharma. Chiar în acel moment, prin același loc trece regele cu slujitorii și alaiul său de cavaleri care ieșiseră la vânătoare. Regele își vede regina îngenunchiată în fața călugărului și interpretează scena greșit și poruncește slujitorilor săi să-l prindă pe călugăr și să-l chinuiască.

Povestea spune că oamenii l-au țintuit cu forța la pământ și au început să-i reteze membrele unul câte unul. O poveste de mare cruzime și nedreaptă. Povestea nu se termină aici și continuă prin ochii călugărului care este chinuit și căruia i se retezau degetele unul câte unul. În „Sutra Tăietorul de Diamant” scrie:

„A fost o vreme când Regele Kalingka (slujitorii săi) îmi tăia membrele mai mari și prelungirile mai mici ale corpului meu. În acel moment nu mi-a venit în minte nicio concepție a unui sine, nici a unei ființe vii, nici a ceva care trăiește, nici a unei persoane – n-am avut deloc concepții. Dar nici nu eram într-o stare a lipsei vreunei concepții.

 De ce este așa? Să presupunem, o, Subhuti, că în acel moment orice concepție a unui sine mi-ar fi venit în minte. Atunci gândul să rănesc pe cineva mi-ar fi venit și el în minte. Concepția unei ființe vii și concepția a ceva care trăiește și concepția unei persoane mi-ar fi venit în minte. Și din această cauză, gândul de a răni pe cineva mi-ar fi venit de asemenea în minte.”

Cu alte cuvinte călugărul spunea „n-a apărut în mine nicio mânie, nicio judecată. N-am încetat nicio clipă să-l iubesc pe rege și să am compasiune pentru el.” Pentru că acest călugăr a înțeles vacuitatea actului. El era foarte avansat pe cale și înțelesese că dacă era rănit în acest fel, se datora karmei lui care se întorsese la el.

Asta înseamnă că nu a simțit durere? Sigur că l-a durut, pentru că nu era încă un Buddha. Dar și un arhat poate simți durere. Arhat este cineva care a ajuns la nirvana în această viață. El încă mai are un corp care provine din karma anterioară, karma samsarică, și de aceea corpul poate încă experimenta durere. Dar dacă a ajuns la nirvana, mintea lui este acum eliberată de orice afecțiune mentală. Nu există nimic care să-i mai întunece mintea. El poate fi cu durerea, dar mintea lui se află într-o mare plăcere.

Și de unde știm toate acestea? Știm din „Sutra Tăietorul de Diamant” și din Jataka Tales. Buddha spune: „Acel călugăr am fost eu într-o viață anterioară”.

Buddha povestește despre el și ne dăm seama că nu avea niciun atașament față de corpul său.

Buddha avea corp, simțea durerea, dar nu era atașat de el. Nu mai gândea că trupul este el însuși. Trupul lui se afla în durere și mintea lui era în pace, era calmă. Acest legătură strânsă dintre „corpul” meu și „eu”, fusese tăiată.

 

 Meditația asupra atașamentului față de agregate

Așezați-vă comod și concentrați-vă pe intrarea și ieșirea aerului prin nări.

Acel punct dintre nări, în care vă concentrați pe senzația de aer care trece înăuntru și afară, este ca o ancoră care vă ajută să fiți prezenți și să renunțați la toate celelalte lucruri care vă preocupă și să le lăsați să se scufunde ușor în fundul lacului.

Întrebați-vă acum dacă sunteți atașați de corpul vostru?

Oare există vreo parte a corpului vostru care dacă v-ar lua-o cineva, liniștea voastră sufletească se va tulbura?

Observați asta fără să judecați.

Ce ziceți despre sentimentele voastre. Dacă este durere, dacă este plăcere. Sunteți atașați de ele?

Dacă simțiți plăcere și cineva vi-o strică, cum veți reacționa?

Al treilea agregat – puterea discernământului sau capacitatea de a distinge. De exemplu, gândul care spune: „Am un corp puternic”, sau „Am un corp frumos”, sau „Sunt drăguț”. Astea sunt deosebirile pe care le faceți. Întrebarea este cât de atașați sunteți de aceste deosebiri?

Continuăm acum cu al patrulea agregat – „Agregatul factorilor complecși” sau „Agregatul factorilor mentali”, care este un sac plin de factori.

Să luăm unul dintre ele. De exemplu: dorința voastră de a fi mai buni decât alții. Poate chiar mai spiritual decât alții.

Cât de atașați sunteți de această idee?

Dar cu temerile voastre? Sunteți gata să renunțați la fricile voastre? Cine veți fi dacă renunțați la fricile voastre?

Ce ziceți de părerile/opiniile voastre? Mai ales părerile voastre drepte, cele corecte, cum rămâne cu ele? Cât de pregătiți să vă războiți pentru ele sau purtați discuții aprinse despre ele? Observați-vă! Ce parte din voi se identifică cu aceste lucruri, se atașează de ele și le folosește pentru a se identifica cu ele? „Eu sunt de „stânga””. „Eu sunt de „dreapta””. „Eu sunt budist”

Dar ideile voastre? Creativitatea voastră? Cât de atașați sunteți de ele?

Vă certați cu oamenii despre aceste lucruri? Încercați să-i convingeți de aceste lucruri?

Ce se află în spatele dorinței sau nevoii de a argumenta sau de a convinge?

Așadar, toate aceste întrebări sunt menite să vă îndrepte atenția spre locul de care vă atașați și de ce anume vă atașați. În măsura în care vă atașați, vă dați o identitate și orice astfel de identitate este un bluf, nu este adevărata voastră natură și, în măsura în care vă atașați de o identitate, vă va fi greu să percepeți vacuitatea.

Și în acest sens, atașamentul și dorința aprinsă sunt mai periculoase decât mânia și ura, pentru că ele sunt cele care ne leagă de existența noastră samsarică. Tânjim după această identitate samsarică, după aceste agregate, după acest corp, după toate lucrurile peste care am trecut rapid în meditație și tocmai acestea ne țin legați de samsara și ne determină să ne continuăm suferința.

Dacă ați reușit să vedeți ceva pe parcursul acestei meditații sau nu ați reușit să vedeți ceva clar, în ambele cazuri, îndreptați-vă spre Lama din fața voastră și mulțumiți-i pentru că vă însoțește pe cale și pentru Învățătura care a ajuns la voi prin el.

Rugați-l să continue să vă îndrume pe cale.

Dedicați-i lui și tuturor ființelor eforturile pe care le-ați făcut în practica voastră.

Puteți deschide încet ochii.

 *******

 Povestea pe care o fabricăm

Atașamentul agravează afecțiunile mentale?

Atașamentul afectează starea minții.

Întâlnim pe cineva, auzim ceva, apare o interacțiune, ni se întâmplă ceva. Mintea produce o poveste, proiectează o poveste pe ecranul nostru gol, se întâmplă ceva. Povestea este o rodire karmică, dar nu ne mai amintim. Ne apare în exterior; „L-am cunoscut și mi-a spus așa și el a făcut așa.” O poveste

Și apoi reacționăm la poveste. Ne enervăm, ne supărăm, urâm sau reacționăm dând o altă poveste construită pe acea poveste. Dăm explicații pentru acele lucruri dar și ele sunt tot o poveste.

Atunci, cum ne eliberăm de aceste atașamente?

Pentru ca noi să ne dezvoltăm înțelepciunea care vine din experiența personală, trebuie să ne surprindem fabricând realitatea în acest fel, pentru că totul este fabricat de noi. Absolut totul.

În tibetană se numește:

Tropa

Tropa – înseamnă cum facem o poveste. Cum fabricăm o poveste.

Există un curent de rodiri karmice care vin una după alta, una după alta… pentru că așa acumulăm și karma, una după alta, una după alta…în ritm de 65 pe secundă sau într-o singură pocnitură de degete. Fiecare faptă, gând, vorbă, lasă o amprentă karmică și le strângem într-un ritm de 65 pe secundă, care este și ritmul de rodire.

Acest flux de rodiri karmice este extrem de rapid, iar noi fabricăm o poveste pentru că nu vedem la nivelul de 65 pe secundă. E mult prea rapid. Mintea noastră este grosieră și lentă. Trebuie să facem multă meditație pentru a o ascuți. Ca și cadrele unui film, din rodirile karmice creăm un film, o poveste și o acțiune. Exact așa creăm o poveste în mintea noastră și apoi ne atașăm de ea.

 

 Înțelegerea adevărului suferinței

De aceea avem nevoie de o minte limpede care să fie capabilă să distingă modul în care povestea este fabricată, născocită. Deci, cum o facem?

Buddha începe învățătura în sutra pe care am citit-o, prin „Trebuie să ne dezvoltăm înțelegerea suferinței”, pentru că aceasta este suferința noastră atunci când ne atașăm de aceste povești. Trebuie să începem să dezvoltăm această înțelegere a suferinței.

Este important să înțelegem bine ce anume ne leagă.

Versetul 15 (a):

Dacă nu te strădui să contempli
Ce este în neregulă cu adevărul suferinței,
Nu vei fi capabil să-ți dezvolți cum trebuie
Aspirația de a te elibera.

Și dacă nu te gândești bine la adevărul suferinței
Și la modul în care te aruncă în ciclul existenței,
Atunci nu vei înțelege calea de a tăia
Ciclul suferinței de la rădăcina sa.

Aceasta este prima parte a versetului. El spune: „Trebuie să înțelegi adevărul suferinței. Până când nu o vei înțelege bine, nu vei putea dezvolta aspirația de a te elibera. Până nu vei înțelege că ești în închisoare, nu vei căuta să te eliberezi.”

Și în a treia parte a versetului spune:

Versetul 15(b)

Cu un dezgust profund pentru această existență
Și cu dorință hotărâtă de a scăpa,

 15(c)

Trebuie să investigăm, urgent,
Cum să eliminăm ceea ce ne leagă de suferință.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

Aceasta este invitația Învățăturii. Urgent! Aceasta este învățătura scopului mediu.

Asta înseamnă că trebuie să renunțăm la toate plăcerile? Asta nu funcționează. Nu funcționează să le reprimăm, ci să le înțelegem. Pentru că atunci când le luminăm, atunci vedem inutilitatea. Ele se estompează. Sunt un tigru de hârtie. Sunt un tigru atâta timp cât nu ne dăm seama că sunt hârtie.

Trebuie să găsim o cale în această existență samsarică, de a face loc acestui adevăr al suferinței pe care l-a transmis Buddha, care este primul dintre cele patru adevăruri.

În sutra, Buddha spune chiar de la început:

„Există dependența de satisfacerea plăcerii simțurilor, care este inferioară, grosieră, vulgară, ignobilă și fără scop; ”

În cealaltă extremă el spune:

„Și există dependența de auto-mortificare, care este dureroasă, ignobilă și fără scop.”

Și el continuă:

„Evitând aceste două extreme, Tathagata a realizat Calea de Mijloc care aduce Viziune, aduce Cunoaștere și conduce la Calm, la Conștientizare, la Iluminare și la Nibbana. (Nibbana este Nirvana în Pali).”

Dacă suntem atât de adânc scufundați în ignoranță și samsara, cum putem ajunge la conștientizare adevărului suferinței?

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 12

Lecție rezumat, a

Sentimentul de urgență

 

Cu ce minte venim la Dharma?

Am vorbit în acest retreat despre importanța atitudinii față de lecția de Dharma, a modului de a asculta Dharma, cu ce minte să venim la Dharma. Acestea au fost prezentate în lecția 8b – „Problemele vasului” și în lecția 8c – „Cele șase imagini ale Dharmei”.

Avem nevoie ca să venim la lecția de Dharma cu mintea corectă, pentru că altfel beneficiul Dharmei va fi îndoielnic.

Lama Dvora Hla spunea că la „Diamond Mountain” a fost invitat Geshe Lothar – nepotul lui Ken Rinpoche și discipolul său apropiat. El a condus colegiul „Gailrong” de la Mănăstirea Sera Mey, a servit ca mentor personal pentru mulți dintre călugări și a fost numit șeful mănăstirii principale „Rashi Gempil Ling” din New Jersey, locul unde a predat Ken Rinpoche.

Geshe Lothar s-a referit despre acest subiect de cum trebuie ascultată Dharma și a dat exemplul:

„Dacă iei un castron și îl ungi cu usturoi, atunci chiar dacă pui puțin suc pe el, tot va mirosi a usturoi. Dacă nu vii cu atitudinea corectă față de ora de Dharma, nu vei primi Dharma, vei primi altceva, pentru că filtrezi Dharma prin mintea ta”.

Lecția de Dharma – nu este ca orice altă întâlnire. Este întâlnirea cu o învățătură sfântă care ne poate scoate din suferință. Cu cât vom aduce mai multă sfințenie la această întâlnire, cu atât va funcționa mai puternic pentru noi.

Și chiar dacă este un material înregistrat pe care îl ascultăm, este același lucru. Trebuie să ne gândim: „Acum, această voce este Buddha care îmi vorbește prin calculator” și stăm frumos pe scaun chiar dacă profesorul nu ne vede, sau chiar dacă Buddha nu ne vede, dar el ne vede. El este acolo cu noi tot timpul. Toți Buddha sunt cu noi tot timpul, ei ne văd și ne aud. Lecția este pentru noi și nu pentru ei, pentru că ei sunt deja „aranjați”.

 

Despre întâlnirile săptămânale ale grupului

Timpul în care vă întâlniți împreună într-un grup este foarte prețios. Să vă întâlniți o dată pe săptămână timp de trei ore – este foarte puțin.

Este mare lucru să treceți de la mintea samsarică la mintea lui Buddha. Aveți toate condițiile, dar este mult de muncă.

Întâlnirile de grup sunt super importante pentru că vă sprijină. Faptul că vă întâlniți o dată pe săptămână sau poate de mai multe ori – acesta este sprijin, deoarece oamenii din jurul vostru au o minte diferită, o minte samsarică și vă absoarbe cu ușurință.

Fără întâlnirea săptămânală, fără teme, fără meditațiile zilnice – samsara este înfiptă în voi atât de puternic încât va pune ușor stăpânire pe voi.

Nu numai că nu vrem să intrăm în mintea samsarică, ci vrem să urcăm, să progresăm, și pentru asta avem nevoie de mult efort și de aceste întâlniri.

Deci, pe de o parte, este multă materie de parcurs, și pe de altă parte, relația dintre voi este de asemenea importantă. Ambele lucruri sunt importante și unul nu vine în detrimentul celuilalt. Cu alte cuvine, este important să studiați împreună și să faceți meditațiile și, de asemenea, este important să vă susțineți reciproc.

La ce mă refer, când spun sprijin? Mă refer la faptul că întâlnirea nu este o dinamică de grup, nu înseamnă că toată lumea scoate afară tot ce-i stă pe inimă. Este loc și pentru asta, dar nu la întâlnirea de Dharma. Pentru că dacă fiecare începe să vorbească despre sine, atunci:

1. 1. Sunteți din nou focusați pe voi înșivă, pe când scopul este să vă transformați focusarea.
   2. Și ascultați din nou la mintea samsarică care vă vorbește toată ziua. Mintea samsarică o auziți toată ziua, pe când ideea unei întâlniri de Dharma este să auziți mintea lui Buddha prin învățături. Modul în care sunteți susținuți de aceste întâlniri, este să veniți cu intenția: „Cum îmi întăresc parte iluminată din mine cu ajutorul acestei întâlniri.

Împreună cu asta, oamenii se confruntă cu multe dificultăți și cu afecțiunile lor mentale și este foarte bine să discutați despre cum se aplică Dharma în viața personală.

 

Ne Lama

Deci, o întâlnire pe săptămână este foarte puțin,de aceea  sfatul este să vă alegeți un Ne Lama, un Buddy. Să alegeți un prieten de Dharma, cineva apropiat vouă, cineva în care aveți încredere și puteți să-i împărtășiți lucrurile prin care treceți. Bineînțeles că întâlnirea personală dintre voi se va face mai ales în afara grupului.

Este foarte important ca fiecare dintre voi să aibă acest prieten din Dharma, Ne Lama:

• Cu care să vă împărtășiți dificultățile,
• Cu care să vă clarificați problemele și,
• Față de care să vă puteți confesa. Să faceți Shakpa.

Lăsați-l pe Ne Lama, mentorul, să fie al vostru Lama personal atunci când nu puteți avea contact direct cu profesorul.

 

Cum decurge lecția de Dharma și întrebările care apar pe parcursul lecției

O altă problemă care apare pe parcursul lecției de Dharma este modul de a răspunde la întrebările cursanților, mai ales când printre ei se află cursanți noi veniți.

Și așa cum știm oamenii noi veniți au o grămadă de întrebări.

Ceea ce doresc să subliniez este faptul că întrebările care se ridică în mintea omului vor primi treptat răspuns pe parcursul lecțiilor. Deci, dacă a apărut o întrebare arzătoare și nu s-a răspuns imediat la ea, nu va fi nicio nenorocire. În timp vor veni și răspunsurile.

Pe de altă parte, este bine să se creeze o legătură între cei vechi în Dharma și cei noi veniți, astfel încât să-și găsească satisfacția și în afara orelor de curs atât de scurte și prețioase.

În timpul lecției de Dharma se poate întâmpla ca toată lumea să aibă o întrebare la un moment dat. Dar, dacă fiecare ar opri curgerea lecției atunci când n-a înțeles ceva și dacă sunt zece sau cincisprezece persoane în sală, lecția își va pierde foarte repede forma. Sfatul este ca lumea să nu oprească lecția atunci când ceva nu le este clar, ci să-și noteze întrebările.

 

Înlocuirea de sine cu ceilalți

Acum, dacă cineva preferă mai mult timp pentru întrebări și mai puțin timp pentru ascultare, iar celălalt preferă opusul, ce vom face? Soluția în budism este foarte ușoară:

Ne punem în locul celuilalt și fiecare va prefera ceea ce preferă celălalt. Și asta va rezolva problema. Dacă fiecare se va direcționa, nu ca nevoile lui să-i fie satisfăcute, ci și nevoile grupului, atunci nevoile grupului vor fi satisfăcute. Dacă veniți cu această minte și fiecare își va asuma responsabilitatea pentru tot grupul, atunci acest grup va fi minunat.

Este bine să vă îngrijiți de celălalt, dar nu în sensul de-ai satisface neapărat toanele. Accentul trebuie pus pe a avea cu adevărat grijă de oameni ca prieteni spirituali, nu doar prieteni care petrec timp împreună.

Veniți la lecție cu gândul, înainte de a intra în sală: „Cum voi servi acum întregul grup? Cum pot ca prin prezența mea astăzi în grup, fiecare să plece de la lecție mai puternic pe calea lui spirituală?” Dacă veniți cu aceste gânduri, acea zi va fi o sărbătoare și mai mult de atât, veți practica Dharma acționând spre binele celorlalți, nu numai ascultând-o. Fiecare este important. Nu renunțați la nimeni.

Sigur că vor apărea situații în care veți gândi: „De ce vorbește el așa? De ce nu vine la timp?” Veți critica, aceasta este natura umană. Așa suntem noi deocamdată, pentru că asta ne este mintea.

Atitudinea voastră ar trebui să fie din înțelegerea că fiecare este proiecția voastră și că nu puteți ajunge la iluminare fără el. Toți din acest grup trebuie să ajungă la iluminare și nimeni nu trebuie lăsat pe dinafară. Aveți grijă de fiecare în funcție de nevoile sale, iar apoi orice întrebare va primi răspuns automat.

 

 *******

 Meditații și teme „pentru vacanța mare”

În acest retreat veți primi teme pe care le veți face când ieșiți în vacanță. Pe lângă meditațiile din teme, veți mai primi încă două meditații care nu sunt lungi. Le puteți face în 3-4 zile pe săptămână, cam zece minute.

Ele sunt simple dar foarte importante. Și cu toate că ele sunt simple, vor începe să lucreze asupra minții voastre și să planeze semințe în direcția corectă.

Și care sunt aceste semințe? Aceasta se referă la „cele șase imagini ale Dharmei” pe care le-a predat Buddha, despre cum trebuie să vină omul la învățătura Dharma.

Le voi repeta acum pe scurt.

Ideea pe scurt este să înțelegem că fiecare dintre noi care suntem aici în samsara este de fapt grav bolnav. Este o boală fatală, o boală care ucide pe toți, fără excepție. Excepții sunt doar cei care au reușit să iasă din samsara.

Oricât de simplu sună, până când nu vom integra profund această conștientizare, ascultarea noastră a Dharmei nu va fi destul de eficientă și nu vom permite Dharmei să ne ajute.

 

Dezvoltarea conștientizării suferinței

Prima imagine este că suntem grav bolnavi. Ați putea spune: „Poate fi cineva bolnav grav și să nu fie conștient de ea?” Da! Există astfel de cazuri. Mulți sunt bolnavi de cancer și până când cancerul nu este descoperit, omul trăiește fără să fie conștient de asta. Mulți sunt bolnavi de inimă și n-au habar de asta. Așa cum stau lucrurile cu bolile trupului, așa este și cu bolile spirituale.

Această boală spirituală a samsarei stă cuibărită în noi și nici măcar nu suntem conștienți de ea, până când moartea vine și ne omoară. Scopul acestei meditații este de a ne trezi la această problemă.

Desigur, mai sunt încă cinci imagini. Aceasta este prima imagine și cea mai importantă. Până nu înțelegem adânc că situația noastră este rea, teribilă – lui Lama Zopa îi place să spună „insuportabilă” sau spune „înspăimântătoare” – nu vom fi suficient de motivați pentru a găsi rapid remediul, medicamentul.

Vom găsi tot timpul scuze: „Astăzi vin la Dharma. Dar mâine nu pot veni, am o zi de naștere în familie. Poimâine am o nuntă”… . Și moartea va veni și mă va lua.

Deci această conștientizare a bolii ar trebui să fie foarte puternică și acesta este scopul primei meditații.

 

Meditația de făcut în vacanța mare – boala

Așezați-vă comod.

Lăsați-vă corpul să se scufunde în pernă și lăsați perna să vă susțină, să vă sprijine.

Relaxați-vă corpul în timp ce vă mențineți spatele drept. Toate gândurile care vă trec prin minte, lăsați-le să se scufunde încet ca frunzele care plutesc în apa limpede a lacului și se lasă încet la fund. Mintea să rămână în pace, liniștită și clară.

Și acum concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de la intrarea în nări și pe senzația de trecere a aerului prin acel punct.

Încercați acum să vă amintiți, sau să vă imaginați, cum v-ați simți dacă ați avea o boală gravă care nu se vindecă, o boală care v-ar putea ucide. Dacă nu ați avut niciodată o astfel de boală, încercați să vă imaginați cum este pentru cineva care este bolnav în acest astfel.

Câtă parte din zi v-ați preocupa de gândul că sunteți bolnavi? Cât timp al zilei ați petrece încercând să vă vindecați? Cât de des veți fi preocupați cu lucruri și acțiuni care vă pot agrava boala?

Încercați să vă imaginați experiența voastră în această situație.

Lam Rim spune că, suntem cu adevărat bolnavi grav. Boala voastră este fatală. Cât de palpabil este asta pentru voi?

Este posibil să aveți o boală gravă și nici măcar să nu simțiți că sunteți bolnavi?

În cazul unei boli normale, ați avea un exemplu de astfel de situație care vi se întâmplă vouă sau altcuiva, în care boala stă la pândă și nu sunteți conștienți de ea?

S-ar putea să gândiți: „Dacă aș fi bolnav, aș simți un oarecare disconfort și, din moment ce nu simt niciun disconfort, nu pot să fiu bolnav”. Verificați dacă această propoziție este adevărată sau nu?

Când a fost ultima oară când ați experimentat un anume disconfort ca urmare a faptului că cineva v-a spus lucruri neplăcute la ureche? Sau ultima dată când v-ați simțit prost când ați văzut sau v-ați amintit de ceva neplăcut?

Și dacă este adevărat că sunteți bolnavi, Dharma vă poate vindeca? În ce fel?

Examinați cât de adânc este acest gând în mintea voastră. În ce măsură această recunoaștere că sunteți bolnavi și că aveți nevoie de Dharma ca medicament, este reală pentru voi?

Vă însoțește acest gând atunci când vă înscrieți la un seminar sau la un curs, sau când veniți și stați la lecție?

Ce ați putea face ca această recunoaștere să devină parte integrantă a studiului, a practicii și a vieții voastre?

Gândiți-vă la modul în care ați putea face ca acest gând să fie parte din voi.

Puteți deschide ochii.

 

Ar fi bine dacă ați practica această meditație cel puțin o lună, de câteva ori pe săptămână. Cel puțin patru zile pe săptămână. Nu trebuie să fie o meditație lungă. Este foarte important să integrăm acest gând.

Cu toții căutăm să fim fericiți. Căutăm calea spre fericire. Dar înainte de a putea găsi această cale și de a ne elibera, trebuie să ne conectăm la suferință. Trebuie să înțelegem primul adevăr al suferinței. Trebuie să înțelegem cât de adânc suntem scufundați în suferință.

Acesta este un prim aspect al Renunțării. Nu există eliberare dacă nu ne dăm seama mai întâi că suntem în închisoare.

 

Dezvoltarea compasiunii

Al doilea aspect – este aspectul compasiunii, care privește spre exterior. Dacă mai întâi am privit în interior la durerea noastră, compasiunea se uită în afară și spune: „Și ceilalți suferă”.

Puteți întreba acum: „Aceste două moduri de relaționare sunt diferite sau sunt la fel?” Adevărul este că amândouă au același obiect, doar contextul obiectului este puțin diferit.

Este ușor să ne dezvoltăm conștientizarea profundă a durerii noastre? Da, este ușor pentru că deja suferim. Nu este nevoie să practicăm durerea, pentru că ea vine singură. Trebuie doar să ne uităm. Trebuie să fim curajoși pentru a spune adevărul. Chiar și o ceașcă de ceai ne poate frige la buză.

Suntem tot timpul înconjurați de lucruri care ne pot ucide și ne pot provoca suferință. Vedem oameni care suferă tot timpul.

Când apare un post vacant, sunt zece candidați pentru el – unul va câștiga! Toți ceilalți vor trebui să sufere eșecul. Însuși faptul că se propun pentru canditatură le va aduce suferința eșecului. Așa sunt ei, așa suntem noi. Mintea noastră este cea care ne produce toată suferința.

Practica este de a obține controlul asupra acestei minți, care caută mereu fericirea, dar își creează  în schimb cauzele suferinței. Și pentru a fi pe Calea Mahayana, trebuie să ne dezvoltăm aceeași înțelegere și față de ceilalți. Cu toții suntem exact în aceeași barcă.

 

Refugiul budist și înțelegerea karmei – cauza și efectul

Refugiul budist este cel care ne va urca pe cale.

Baza care va face ca Refugiul să funcționeze este:

– înțelegerea karmei, înțelegerea faptelor și a consecințelor lor și

– credința inteligentă.

1. 1. 1. Fără înțelegerea karmei, a faptelor și a consecințelor lor, nu vom putea lua deciziile corecte, nu vom putea progresa pe cale.
      2. Latura noastră intelectuală ar trebui să se concentreze pe această problemă a cauzei și a efectului. Este foarte simplu de spus asta:

Dacă ești bun cu ceilalți, rezultatele care vor veni la tine vor fi bune. Dacă nu ești bun cu ceilalți, vei suferi. Foarte simplu. Întreaga învățătură pe scurt.

Dacă merg tot timpul cu ideea: „Trebuie să-mi satisfac mai întâi nevoile mele”, atunci voi continua să sufăr. De ce? Pentru că sursa fericirii este grija față de ceilalți. Cu această motivație venim la o lecție de Dharma și față de fiecare persoană pe care o întâlnim.

Sursa fericirii noastre este cu ce motivație venim spre cei din jurul nostru. Cu cât integrăm mai profund această înțelegere, cu atât suferința noastră va fi mai mică.

Și trebuie să fim foarte atenți cu karma. Nu înțelegem profund mecanismul subtil al karmei. Numai Buddha îl cunoaște. Și aici trebuie să fim răbdători și blânzi cu noi înșine, pentru că nenumărate vieți nu am înțeles karma și am făcut multe prostii, iar aceste semințe stau în noi și rodesc clipă de clipă, oră de oră.

– Nu vă judecați și,

– Nu-i judecați pe ceilalți când îi vedeți făcând prostii sau când li se întâmplă lucruri.

Fiți blânzi. Suntem cu toții în aceeași barcă și cu toți căutăm ieșirea. Nu țineți carnețelul altora, nu-i judecați și îngrijiți-vă să faceți tot ce puteți pentru binele celorlalți.

 

Dezvoltarea vigilenței și a atenției cu privire la karma pe care o acumulăm vorbind

Patru dintre jurămintele de eliberare sunt legate de vorbire. Adică 40%. Deci cel puțin 40% din karma negativă pe care o acumulăm este legată de vorbire și numai voi vă puteți controla gura. Deci începeți să fiți atenți la:

• • • Cum vă exprimați față de ceilalți?
    • Vorba voastră este calmă?
    • Vorba voastră are sens? Este semnificativă?
    • În vorba voastră este compasiune?
    • Apropiați oamenii între ei?
    • Aveți grijă să nu lăsați vreo impresie greșită?

Multe necazuri ne facem prin vorbirea noastră, iar vorba nu este doar cu gura, ci și în scris. Trebuie să fim foarte atenți.

 

În concluzie:

Să ne vedem ca bolnavi

• • Meditația pe care am făcut-o este baza. În ea ne vedem ca pe cineva care are o problemă. Privim durerea din viața noastră, prin meditație. Privim la diferitele aspecte ale bolii noastre. Poate nu le vedem la început, dar cu timpul le vom vedea și uneori poate va fi prea mult, așa că trebuie să fim blânzi cu noi înșine. Samsara este foarte largă și foarte profundă. Există o cale de ieșire, dar mai întâi trebuie să înțelegem că suntem în închisoare.

Să avem sentimentul de urgență

• • Un al doilea aspect de reținut este să ne aducem aminte că nu vom fi aici mult timp. Să nu trăim cu iluzia că avem mult timp, pentru că nu este adevărat. Nu contează câți ani avem și cât de sănătoși sau bolnavi suntem astăzi – nu avem timp. Chiar dacă aveți 50 ani, este nimic! Munca este enormă și nu știți dacă mai aveți încă 50 ani. De aceea trebuie să abordăm totul cu un sentiment de urgență.

Și acest lucru ne este greu. Pentru că nu am fost obișnuiți să privim în această direcție și să ne cultivăm acest mod de a gândi. Ni se pare negativ, ni se pare dur. Dar fără ea vom continua să suferim.

Dacă vreți să ieșiți din suferință, trebuie să cunoașteți suferința și trebuie să vă dezvoltați sentimentul de urgență. Pentru că de fiecare dată când cineva moare în jurul vostru, vă apropiați mai mult de obiectiv. Voi veți fi următorul la rând. Stăm cu toții la coadă. Vom pleca cu toții.

Și ăsta este un gând foarte sănătos. Pentru că vă va motiva să faceți ceva, să vă mișcați. Vă va motiva să veniți la cursuri ca la un adevărat medicament, pentru că ele sunt cu adevărat medicament. Sunt singurul remediu. Asta vă va motiva să faceți ceva semnificativ în viața voastră. Negăm îmbătrânirea, negăm boala noastră și asta ne ucide.

Să ne punem în locul celuilalt

• • Este important să ne punem în locul celorlalț Este important să ne dezvoltăm o atitudine egală față de oameni: „Mă aflu în același loc ca și ei. Nu există nicio diferență între durerea mea și a lor”. Durerea este durere.

Linia pe care am trasat-o între mine și celălalt este complet artificială, iar într-o zi voi vedea cu ochii minții această linie și cum sufăr din cauza ei.

Și, desigur,  pentru arya care percepe direct vacuitatea, după ce iese din ea, această linie  nu mai există.

Maestrul Shantideva spunea, că în loc să ștergem linia de separare între noi și ceilalți, o pot lăsa acolo și îi aducem pe toți ceilalți înăuntru. Pentru că adevărul este: cu toții sunt proiecția noastră. Toți sunt parte din noi.

Este important să-i întâmpinăm pe cei pe care îi întâlnim cu acest gând și apoi compasiunea va veni de la sine. Va veni de la sine și va fi reală. Și atunci vom începe să acumulăm binefaceri

• • • Ele ne vor aduce conștientizări în timpul lecțiilor.
    • Ele ne vor reuni cu Dharma la nivel profund.
    • Ele ne vor reuni cu profesorii la nivel profund,

Atunci nu va mai conta cât de aproape sau departe este profesorul. El este cu noi, pentru că profesorul este Dharma pentru noi. Conștientizările noastre sunt profesorul nostru.

Și când veniți la lecție veniți cu gândul: „Suntem aici ca să ieșim din samsara. Acesta este scopul nostru”.

• • • dedică-te înțelegerii suferinței tale,
    • dedică-te dorinței de a-i ajuta pe alții să înceteze suferința,
    • dedică-te înțelegerii profunde a naturii realității, care va veni cu timpul pe măsură ce compasiunea se dezvoltă și,
    • cu acest gând te refugiezi și atunci refugiul va fi real.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 12

Lecție rezumat, b

Suferința și cauzele ei

 

La finalul lecției de azi vreau să vă transmit „a doua meditație pentru vacanța mare”. Prima a fost despre a ne vedea ca bolnavi, iar cea de a doua va fi despre primul adevăr al suferinței. Și înainte de a trece la meditație în sine, aș dori să vă ofer mai multe învățături despre ea dintr-un unghi ușor diferit.

Pentru că atunci când vorbim despre adevărul suferinței, fiecare se gândește în mod natural la suferința care este palpabilă pentru el, la suferința imediată din această viață.

Acest lucru este desigur inclus în primul adevăr al suferinței, dar când Învățătura vine la oameni care au mers o vreme pe cale, atunci ea este dată puțin diferit față de cei care abia încep. Pentru că cei care au făcut deja meditațiile de la cursuri, în special meditația conștientizării morții din cursul 8, perspectiva lor se extinde. Pentru ei nu mai există doar această mică viață.

Dacă faceți cursul 4, el vă ilustrează continuitatea acestei vieți și a faptului că ea este doar o mică picătură dintr-o serie infinită de vieți în samsara. Apoi primul și al doilea adevăr, care sunt despre samsara, capătă o altă dimensiune, capătă o altă importanță.

 

Ca un lac limpede, fără niciun val

Dakpa Tritul Rinpoche  (1926-2016).

Lama Dvora Hla povestește despre vizita acestui mare Lama la Diamond Mountain în anul 2007:

„Dakpa Tritul Rinpoche este un Lama foarte special, a trecut deja de vârsta de 80 de ani. Este o generație a lui Ken Rinpoche, unul dintre puținii care au mai rămas. Un om foarte blând. El este un Tulku.( Când avea cinci ani, a fost recunoscut ca reîncarnarea celui de-al 49-lea Ganden Tripa de către Sfinția Sa al 13-lea Dalai Lama. La scurt timp după recunoașterea sa, a fost trimis la Lhasa pentru înscăunarea sa, însoțit de părinții săi și de asistenții săi din viața sa anterioară). El este deja foarte bătrân, dar spațiul din jurul lui, pentru mine a fost ca un lac limpede și fără niciun val.

La o prelegere, era cineva care stătea chiar în spatele meu, iar la sfârșitul prelegerii Dakpa Rinpoche a întrebat dacă cineva are întrebări și acest bărbat i-a pus întrebări. Cred că el era peste 60 de ani și a spus că a fost călugăr creștin mulți ani și i-a pus o întrebare lui Rinpoche.

Și ar trebui să știți, există mult respect în jurul lui Rinpoche. A venit cu un alai de călugări care au grijă de el și îl iubesc foarte mult și îi sunt foarte devotați, iar persoana care a găzduit toată această prelegere la el acasă, a construit un templu budist minunat. Întreaga atmosferă era plină de respect. Multă apreciere și iubire pentru Lama.

Și deodată acest tip venit dintr-o lume complet diferită – nu era budist – i-a pus Lamei o întrebare pe un ton foarte lipsit de respect, pe un ton foarte agresiv. În Israel m-am obișnuit cu asta, adică nu mă surprinde. Dar în Statele Unite, la marii Lama tibetani nu întâlnim asta. În general, aproape niciun Lama nu lasă loc întrebărilor și răspunsurilor. Acest Lama la sfârșitul prelegerii a lăsat puțin loc pentru întrebări, dar a fost o întrebare complet surprinzătoare și a venit chiar în spatele meu, un astfel de val de agresivitate.

Și a fost plăcut să-l văd pe Lama. Imaginea pe care am avut-o, a fost ca și cum omul aruncă cu pietre în lac, iar lacul – n-a făcut valuri. A rămas tăcut și calm și pur și simplu a înghițit agresivitatea. Am vrut doar să vă descriu cum este spațiul în jurul acestei somități. El ne-a transmis învățături foarte frumoase, iar aceasta a fost una dintre ele, despre primul și al doilea adevăr al lui Buddha, din cele „Patru Nobile Adevăruri”.”

 

 Generarea motivației pentru lecție

Înainte de a intra în lecție, să ne amintim că am vorbit despre cum trebuie să venim la Dharma:

• • • Ne vedem ca pacienți, ca bolnavi,
    • Buddha este doctorul, iar
    • Dharma este leacul.

Am mai vorbit despre cum să ascultăm Dharma, ca să ne aducă binecuvântare. Este foarte important să venim ca un vas curat, iar ceea ce ne face să fim un vas curat este motivația cu care venim la lecție.

 

Închideți ochii pentru câteva momente.

Ce trece prin mintea voastră? Ce gânduri vă vin?

Lăsați toate aceste lucruri să se scufunde încet sau să treacă în fundal.

Și generați-vă intenția ca lucrurile pe care urmează să le auziți acum să le puteți integra profund și să le puteți  folosi de dragul tuturor ființelor. Într-un fel sau altul, acest studiu mai adaugă încă un strat care vă adâncește înțelegerea și concepția voastră Dharmică și vă permite să  deveniți o binecuvântare pentru toate ființele și, în cele din urmă, să deveniți un Buddha care poate salva toate ființele.

Puteți deschide ochii.

 

Generarea voinței de eliberare

Buddha a fost la fel ca și noi, a fost în locul în care suntem și noi acum. A avut o minte samsarică suferindă și un corp samsaric suferind. În timpul practicii sale, și-a generat bodhicitta, aspirația de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor. Și din această aspirație el a practicat.

Cursul 4 vorbește foarte frumos despre asta, pentru că descrie procesul prin care a trecut Buddha și ne ilustrează calea prin care trecem. După ce și-a creat bodhicitta, a practicat acțiunile unui bodhisattva și, în cele din urmă, a atins iluminarea deplină perfectă, ajungând într-un loc în care cu adevărat este capabil să ajute toate ființele.

Și după ce a ajuns la iluminare și s-a ridicat din meditație, o vreme nu a predat pentru că avea senzația că înțelepciunea este prea profundă pentru oamenii obișnuiți și nu ar înțelege-o. Apoi i-a întâlnit pe cei cinci călugări care erau reîncarnarea celor patru pui de tigru și mama lor și a început să-i învețe la cererea lor, iar apoi a întors roata Dharmei de trei ori.

Prima Învățătură pe care a dat-o celor cinci a fost despre cele „Patru Adevăruri Nobile” pe care le-am citit în acea sutra.

Așa cum am spus toată învățătura lui Buddha, fără excepție, are ca scop să aducă ființele la iluminare.

Dar înainte ca Buddha să ne ajute să ne eliberăm, trebuie să ne generăm aspirația de a fi eliberați, pentru că cel care nu aspiră să fie eliberat, nu poate fi eliberat.

Buddha nu poate face asta.

Așa că primul lucru pe care l-a făcut Buddha a fost să transmită învățătura care să inspire și să trezească în noi dorința de libertate, iar acesta este scopul celor „Patru Nobile Adevăruri” ale lui Buddha. Scopul lor este de a insufla acea stare de conștiință care caută iluminarea, care caută eliberarea de suferință. Această  stare de conștiință este baza, fundația, pe care ființele stau pe calea lor spre iluminare. Și, pentru ca această bază să fie solidă și fermă, trebuie să înțelegem natura suferindă a samsarei. Aceasta este baza. Acesta este primul adevăr.

Numai după ce omul înțelege profund natura insuportabilă și înspăimântătoare a samsarei- așa cum spunea Lama Zopa Rinpoche, apare dorința arzătoare de eliberare, așa cum apare în „Sursa binefacerilor mele”:

Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă mă susțin,
Iar natura lor e înșelătoare, sursa tuturor suferințelor ele sunt.
Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate .

Acest dor trebuie să fie foarte puternic și dominant în viața unei persoane, atât de dominant încât persoana să caute tot timpul ceea ce o scoate din samsara. Dar pentru asta trebuie mai întâi să înțeleagă ce cauzează samsara.

Dacă vrem să ne eliberăm de samsara și să ajungem la extazul sublim a lui Buddha, va trebui să percepem direct vacuitatea. A percepe vacuitatea nu este ceva ușor. Pentru asta este nevoie de acest dor intens de libertate.

Mintea noastră trebuie să se gândească tot timpul: „Ce mă face să sufăr încă? De ce sunt încă în samsara? De ce mi se întâmplă lucruri neplăcute care nu sunt sub controlul meu?  Ar trebui să abordăm tot ce se întâmplă în viață din această întrebare. Acesta este al doilea adevăr nobil – sursa suferinței.

Răspunsul va veni desigur când percepem direct vacuitatea. Dar înainte ca răspunsul să vină, trebuie pusă mai întâi întrebarea într-un mod foarte profund. Și pentru a întreba, avem nevoie de aspirația de a ne elibera. Deci trebuie să înțelegem că suntem într-o stare grea, să înțelegem că suntem bolnavi.

Deci, Buddha ne-a vorbit

• • • mai întâi despre primul adevăr al suferinței,
    • după care vine această analiză a celui de-al doilea adevăr, care este cauza suferinței și,
    • după ce am văzut cauzele suferinței, atunci vedem potențialul de a fi eliberat. Pentru că dacă înțelegem cauzele, vom începe să facem invers, antidotul. Și acesta este al treilea și al patrulea adevăr al lui Buddha.

 

Astăzi ne vom concentra asupra primului adevăr

Primul adevăr al suferinței se referă la „cele cinci agregate”. Toate ființele din samsara, din toate cele trei tărâmuri au aceste agregate.

Care sunt cele trei tărâmuri?

1. 1. 1. Tărâmul dorințelor,
      2. Tărâmul cu formă și
      3. Tărâmul fără formă.

Fiecare făptură are cinci agregate, iar în ele este inclusă și lumea însăși, pentru că prin aceste cinci agregate impure se manifestă suferința. Cum suferim? Suferim fie prin corpul nostru, fie prin mintea noastră. Avem un corp impur, de aceea suferă. Avem o minte impură, de aceea suferă.

Toată suferința noastră se exprimă prin aceste cinci agregate care sunt impure, de aceea lumea și locuitorii ei, pot fi numiți – „adevărul suferinței”.

Pentru a ne genera Renunțarea, pentru a ne genera această dorință  arzătoare de a ne elibera, trebuie să medităm mult, asupra diferitelor forme de suferință din samsara. Tot cursul 8 împreună cu seminarul Conștientizarea morții are ca scop să înțelegem bine suferința.

Vom vorbi despre tipurile de suferință dintr-un unghi puțin diferit.

 

Cele trei tipuri de suferință

1. O primă formă de suferință este aceea în care nu cunoaștem mulțumirea, satisfacția. Mintea noastră nu știe să fie mulțumită. Prin însuși faptul că ființa este în samsara, mintea ei este în permanență nesatisfăcută, condusă de dorințe și pasiuni. Are nevoie tot timpul de lucruri. Le vrea doar pe cele atractive și dorește să scape cât mai repede de cele neatractive. Ea se mișcă permanent între acești doi poli opuși – de a căuta plăcerea și de a scăpa de suferință.

Aceasta este o primă formă de Dukha, de suferință care este în mintea noastră.

2. O a doua formă a suferinței este incertitudinea noastră cu privire la renașterea noastră. Nu știm unde ne vom renaște după această viață. S-ar putea ca acum să nu ne fie atât de rău, dar nu știm ce se va întâmpla în viitor. Nici măcar nu știm ce se va întâmpla în viața asta. Nu știm când va fi următorul accident, sau următoarea boală, sau orice altceva. Dar acum, ne extindem puțin perspectiva asupra multelor vieți. Nu știm care va fi următoarea noastră viață și aceasta este o formă de suferință.
3. Și o a treia formă de suferință este că nu deținem control asupra vieții următoare. Nu putem decide: „Vreau să fiu regina Angliei!” și atunci voi fi regina Angliei. Nu deținem controlul asupra locului în care ne vom afla în viața următoare, pentru că suntem mânați de forțe karmice care sunt dincolo de controlul nostru.

Deci, acesta a fost un mod de a ne referi la cele trei tipuri de suferință.

Un alt mod de a ne referi la cele trei tipuri de suferință despre care am mai vorbit:

1. 1. 1. Suferința suferinței.
      2. Suferința schimbării.
      3. Suferința atotpătrunzătoare sau omniprezentă.

Am vorbit destul de mult despre asta. Dar acum vom vorbi despre ele nu din  perspectiva acestei vieți, ci din perspectiva succesiunii de vieți:

1. Când vorbim despre suferința suferinței – vorbim despre suferința din tărâmurile inferioare:

• • • Făpturile din infern,
    • Spiritele flămânde,
    • Animalele.

2. Al doilea nivel, suferința schimbării – este puțin mai subtil. Aici vorbim despre formele de existență din tărâmul zeilor și a semizeilor și, deasemenea, despre lumea noastră a oamenilor, a celor care duc o viață destul de bună, dar este finită. Se va epuiza. Datorită faptului că fericirea în aceste tărâmuri este incertă, fericirea nu este fericire pentru că nu poate fi menținută. Ea trebuie să se schimbe.
3. Și a treia formă de suferință – suferința atotpătrunzătoare – în acest context, vorbim despre cele cinci agregate impure pe care le avem. Ele au permanent potențialul de a ne provoca suferință, iar această suferință pătrunde în fiecare ființă samsarică.

 

Practica în cele trei scopuri

Atunci când practicăm Lam Rim, practicăm cele trei scopuri: îngust, mediu și înalt.

– În „scopul îngust”, practicantul:

• • Vrea să scape de renașterea în tărâmurile inferioare: tărâmurile infernului, tărâmul spiritelor flămânde și a animalelor.
  • El practică respectarea celor zece precepte de eliberare.
  • Practică înțelegerea karmei, astfel încât să nu mai cadă în aceste tărâmuri.
  • Toată Vinaya provine practic din aceste lucruri, de a nu răni pe alții, de a nu face rău ființelor. Iar în acest fel nu mai sunt acumulate cauzele de a cădea în tărâmurile inferioare. Pe acestea se concentrează practicantul cu scopul îngust.
  • Apoi practicantul se refugiază în cele „Trei Diamante” pentru că îi este frică de renașterea în tărâmurile inferioare și caută protecție în cele „Trei Diamante”, care este cel mai elementar nivel al refugiului.

– În „scopul mediu”, practicantul nu numai că nu mai vrea să cadă în tărâmurile inferioare, dar

• • Nu mai vrea să fie deloc în samsara. A realizat pe deplin Renunțarea. Înțelege suferința samsarei și vrea să iasă din ea. Înțelege că cele cinci agregate pe care le are sunt suferință și caută să se elibereze de ele și,
  • Face acest lucru prin aprofundarea înțelegerii tipurilor de suferință, de exemplu, dar și meditează mult asupra lor.

– Și noi în „scopul înalt”, trebuie să medităm mult la asta pentru că, dacă vă amintiți, Lam Rim include toată calea. Doar că noi o practicăm în contextul „scopului înalt”. Facem aceeași practică doar cu o motivație diferită.

Cei cu scopul mediu, se uită profund la cauzele suferinței. Este ceea ce ne învață Sutra Inimii.

 

 Două surse principale ale suferinței

Există două tipuri de cauze ale suferinței:

1. Cele care provin din karma – impulsurile noastre, instinctele noastre, dorințele incontrolabile sunt determinate de karma.
2. Afecțiunile noastre mentale. Ele ne fac să acumulăm karma. Dorim lucruri, ceea ce este o suferință mentală. Facem ceea ce facem pentru a obține ceea ce ne dorim. Noi nu înțelegem lucrurile pe care ni le dorim. Acumulăm karma permanent pentru a primi din nou cele cinci agregate impure.
3. Cele cinci agregate pe care le avem ne creează suferința, iar această suferință vine prin afecțiunile mentale și acumularea de karma.

Afecțiunile mentale din mintea noastră sunt cele care ne fac să acumulăm karma și apoi să suferim în viitor. Când vorbim despre suferință acum, vorbim despre viețile viitoare.

În budism, această viață este doar o picătură dintr-o succesiune de vieți, iar budismul încearcă de fapt să ne scoată din suferința tuturor vieților. Deci aici Lama a ales să vorbească despre o perspectivă mai largă.

Există tot felul de clasificări ale afecțiunilor mentale, dar zece sunt principale sunt cele mai serioase și am vorbit despre ele în cursul 10. Cinci dintre ele sunt legate de concepția noastră asupra lumii, iar celelalte cinci nu sunt legate de concepția noastră asupra lumii.

Afecțiunile mentale care nu au o legătură directă cu concepția noastră asupra lumii sunt:

1. 1. 1. Ignoranța noastră.
      2. Dorința.
      3. Aversiunea sau repulsia.
      4. Gelozia și,
      5. Mândria.

Toate afecțiunile mentale derivă din „cei trei generali”, sau cele trei afecțiuni mentale majore.

O altă clasificare:

2. Dorința – aceasta este modul de relaționare din mintea noastră care vede obiecte, decide foarte repede care sunt plăcute sau neplăcute. Apoi hotărăște iute: „Vreau” sau „Nu vreau”, și atunci acționăm.

Deci, dorința merge în direcția de „a fi atras de lucruri”.

Văd un obiect. Instinctiv mi se pare plăcut sau neplăcut. Acest instinct este activat de karma, deoarece obiectul nu este plăcut sau neplăcut de la sine. Karma mea mă obligă să privesc acest obiect într-un anumit fel. Apoi, foarte repede decid că sunt interesată de acel lucru și apoi acționez.

        3.  Și la fel și pe partea negativă – aversiunea/repulsia. 

1. Ignoranța – este neînțelegerea obiectelor care ne apar și percepția greșită a ceea ce ni se întâmplă, a ceea ce ne apare în fața noastră. Iar din ignoranță izvorăște dorința și aversiunea.

 

 Două tipuri principale de ignoranță

Putem privi această ignoranță care nu înțelege, din două aspecte:

1. 1. 1. Nu înțelege realitatea, nu înțelege lipsa existenței de sine a lucrurilor.
      2. Nu înțelege cauzalitatea.

Acestea sunt cele două tipuri de ignoranță principale.

Vom vorbi acum despre dorință. Ne restrângem aria de referință la dorința în sine.

 

Două tipuri principale de dorință

În mare, există două tipuri de dorințe. Există și altele, desigur, dar sunt două tipuri în general. La sfârșitul cursului 4 se vorbește despre:

1. 1. 1. Dorința legată de lumea dorințelor
      2. Dorința de existență

După cum am menționat, nu toată samsara se află în lumea/tărâmul dorințelor.

Lumea Samsarei este împărțită în trei:

1. 1. 1. Tărâmul dorințelor,
      2. Tărâmul cu formă,
      3. Tărâmul fără formă.

Există dorință și în tărâmul cu formă și în cel fără formă, dar nu este ca dorința de la nivelul ființelor din lumea dorințelor așa cum avem noi.

Suntem mânați tot timpul de dorințe. Dorim mâncare, de exemplu, dorim sex și există nenumărate alte dorințe. Deci acesta este primul nivel.

Al doilea nivel de dorință – este dorința de existență.

Dorința de la primul nivel ne determină să ne naștem ca ființe umane. Aceia care sunt deja pe calea Dharmei și respectă jurămintele și, poate că nu vor mai cădea într-o existență inferioară și suferindă, încă tot mai au dorința legată de lumea dorințelor care îi va face să se renască ca oameni sau ca zei, pentru că cred ca este plăcut, că este atractiv.

Și mai există dorința, la un nivel mult mai subtil, care va determina renașterea în tărâmul cu formă și tărâmul fără formă.

Deci, acestea sunt cele două niveluri de dorință, grosieră și subtilă, care aduc suferință.

5. Mândria – este un sentiment de individualitate. Ideea că sunt cumva mai bun/mai puțin bun decât alții. Cu toții știm asta, așa că nu vom lărgi subiectul.
6. Gelozia.

Și mai există îndoiala despre care nu vom vorbi acum.

 

Cele cinci tipuri de afecțiuni mentale care sunt legate de concepția asupra lumii:

1. Primul tip se numește:

Jikta

Ta – concepție, viziune
Jik – perisabil, efemer, supus dispariției
Jikta înseamnă concepție perisabilă.

Ce înseamnă concepție perisabilă? Este concepția care se uită la cele cinci agregate, corpul și mintea noastră și le vede ca existând de la sine.

Și de ce se numește concepție perisabilă?

• • • Pentru că lucrurile sunt perisabile. Corpul meu este ceva care se degradează și va dispare, la fel ca și celelalte agregate. Ele nu au existență proprie de sine.
    • Un al doilea motiv pentru care se numește concepție perisabilă – este că atunci când dobândim înțelepciunea și ea însăși va dispare.

Deci, aceasta este prima concepție greșită, care este o afecțiune mentală.

2. A doua concepție greșită se numește simplu, concepție greșită.

Ea are două forme:

1. 1. 1. A nega existența lucrurilor care există.
      2. A crede în lucruri care nu există ca și cum ar exista.

Un exemplu ar putea fi credința greșită în cauzalitate, adică a crede în cauze care sunt incorecte ca fiind cauze corecte și viceversa: negarea cauzalității corecte care își are rădăcina în înțelegerea karmei și a vacuității și a crede că nu există consecințe pentru acțiunile noastre.

Concepția greșită este cea care spune: „Reîncarnarea nu există. Nu există karma. Nu există cele Trei Diamante”. Atâta timp cât cei care au această concepție, este imposibil să fie ajutați. Binele pe care îl fac, în măsura în care o fac, nu acumulează binefaceri, deoarece această concepție nu permite formarea unui potențial pozitiv care să-i scoată din samsara.

3. A treia concepție se numește concepții extreme. Și am vorbit puțin despre asta în cursul 6 și la sfârșitul cursului 1.

Pe de o parte, există concepția existenței ferme, solide și, pe de altă parte, concepția nihilistă.

• • • Există părerea extremă care spune: „Agregatele mele, au existență de sine”. Cred că agregatele pe care le am acum, sunt permanente și ele vor continua cumva în viața următoare.

A spune „cu toate astea sufletul există” este legată de această ignoranță. Sunt oamenii care cu toate că înțeleg că corpul nu va continua, cred în posibilitatea ca sufletul să continue. Ei încă mai atribuie o oarecare existență de sine a agregatelor.

• • • Și sunt alții care încep să analizeze și să mediteze asupra vacuității și să ajungă la concluzia că poate aceste lucruri se vor termina cu această viață. Aceasta este abordarea nihilistă pe care tot cursul 4 încearcă s-o prevină.

4. A patra concepție am menționat-o mai devreme.

• • • A crede despre concepția mea greșită că este într-un fel superioară altor concepții.
    • O versiune mai subtilă a acestui lucru se întâmplă atunci când considerăm că cele cinci agregate ale noastre, care sunt în prezent impure, sunt de fapt pure.

5. A cincea concepție – este cineva care crede că opiniile sale greșite nu sunt greșite. Aceasta este, de exemplu, o formă de ignoranță care crede în tot felul de metode de auto mortificare care ar fi o cale de eliberare, ceea ce desigur nu este adevărat.

• • • Sunt cei care încep să audă Dharma, să o studieze și să-și observe concepția lor asupra lumii, ceea ce este frumos,
    • Sunt cei care nu studiază și observă, sau poate au studiat puțin, dar nu observă, așa că s-ar putea să spună: „Nu știu”.
    • Sunt cei care spun: „Prostii. Nu există karma. Nu există infern. Nu l-am văzut. Nu există așa ceva. Eu știu bine”. Despre asta este vorba. Cineva care nu a făcut nicio analiză și totuși crede că știe ceva și că părerea lui este cumva bună.

 

Sursele/originile suferinței

Așa cum am spus, prima parte a celui de-al doilea adevăr al suferinței sunt diversele afecțiuni mentale. Ele ne determină să acționăm într-un mod greșit, pentru că nu înțelegem realitatea și acumulăm karma.

Până când nu vom percepe vacuitatea, toată karma pe care o acumulăm este karma impură și această karma impură este împărțită în două:

1. 1. 1. Acțiuni care sunt utile sau bune
      2. Acțiuni care nu sunt nici utile și nici bune

Ambele tipuri sunt impure. În cursul 5 s-au numit Sak Che Kyi Le – karma impură.

Dacă sporim acțiunile utile și bune, atunci ne vom renaște ca ființă umană sau ca zeu. Iar dacă înmulțim acțiunile care contravin celor zece precepte de eliberare, atunci vom cădea în tărâmurile inferioare.

Deci, tot acest subiect despre karma și de acumulare a karmei se află în al doilea adevăr al suferinței.

Toate acțiunile noastre, atât bune, cât și rele, duc la următoarea noastră renaștere și asta datorită faptului că în prezent suntem prizonierii celor cinci agregate impure, iar cele cinci agregate impure ale noastre produc gânduri, vorbe și acțiuni care sunt și ele impure. Chiar și atunci când vin să ajute pe cineva, sunt impure, așa că rămânem și ne învârtim mereu în samsara.

 

Cum apare suferința?

De aceea este foarte important să înțelegem această formare a karmei. Și despre asta am vorbit în cursul 5, lecția 6 – despre cei „șase pași ai lui Maitreya” sau cei „șase pași ai lui Manjushri”.

Am vorbit, de asemenea, despre cele 12 verigi din „Roata Vieții” care explică modul în care, datorită ignoranței, începem să acumulăm karma. Cum karma se intensifică, acumulează energie și apoi se manifestă și ne aduce următoarea reîncarnare.

 

Și totul datorită ignoranței

Vă voi spune încă câteva cuvinte despre ignoranță. Toate acțiunile noastre sunt conduse ori de dorință, ori de aversiune.

Ele sunt precedate de neînțelegerea obiectului, de percepția obiectului ca fiind bun sau rău de la sine. Apoi îl dorim sau îl respingem. Credem că „plăcutul„ sau „neplăcutul” vine cumva de la obiect. Trebuie să scap de șef.

Fiecare acțiune pe care o întreprindem, bună sau rea, este condusă de această concepție greșită și numai atunci când percepem vacuitatea direct ne dăm seama pentru prima dată că tot ceea ce am crezut până acum a fost greșit. Chiar și lucrurile pe care le credeam bune, erau greșite, pentru că nu am înțeles obiectul.

Aceasta este arena noastră de acțiune. Lucrurile apar; sunt bune/rele, le vrem/nu le vrem și suntem împinși să acționăm. Aceasta este Samsara.

Care este greșeala?  Totul este proiecția noastră. Adică, ceea ce percepem ca fiind plăcut sau neplăcut de la sine, este de fapt o proiecție mentală din mintea noastră. Și acesta este modul în care al doilea adevăr, care vorbește despre cauzele suferinței, duce de fapt la primul.

De aceea este important să ajungem la toată această învățătură cu atitudinea „Sunt bolnav”. De ce anume sunt bolnav? Sunt bolnav de Samsara. Sunt bolnav de mintea care permanent este sub influența celor „trei generali”, percepția greșită a realității mele clipă de clipă. Reacția greșită față de  realitatea mea și suferința continuă.

 

A doua meditație pentru „Vacanța mare”

Vom face acum a doua dintre cele două meditații  pentru „vacanța mare”, care se concentrează pe afecțiunile mentale, adevărul suferinței și cauzele suferinței, adică pe primele două adevăruri nobile.

Ea va fi puțin mai lungă.

 

Așezați-vă într-o poziție comodă.

După ce v-ați găsit poziția, încercați să vă aduceți mintea la o stare cât mai liniștită și calmă.

Fiți atenți la ceea ce vă trece prin minte. Dacă aveți gânduri sau sentimente sau emoții puternice. Lăsați-le să se liniștească încet, să se scufunde, să devină grele, să se lase pe fundul lacului și nu vă lăsați târâți de ele. Ca și frunzele care zboară pe cerul minții voastre și încet se lasă în jos.

Încercați să stați liniștiți pentru a nu-i deranja pe alții.

Concentrați-vă într-un singur punct, cât de mult puteți, asupra naturii clare și știutoare a minții voastre. Aceasta este mintea ta – clară și știe.

Vedeți această natură clară și cunoscătoare a minții ca un râu care curge, iar gândurile vin și pleacă în acest curent limpede.

Și poate că există gânduri impure. Poate că există unele afecțiuni mentale, sentimente grele care vin și vă supără mintea, dar ele nu sunt mintea voastră. Ele sunt doar oaspeți în mintea voastră și pot fi desprinse de minte.

Și acum alegeți un gând tulbure, sau vreo emoție negativă, sau vreo afecțiune mentală care vă provoacă în prezent dificultăți, care vă preocupă.

Observați dacă această emoție sau acest gând, sau această afecțiune mentală se schimbă de la o clipă la alta.

Oare puteți sesiza dacă ea crește, rămâne un timp și apoi descrește? I se schimbă intensitatea?

Există condiții anume care o fac să apară? Există situații care o trezesc?

Există situații în care acest sentiment nu apare, sau acest gând nu apare?

Așadar, amintiți-vă de un caz recent în care a apărut afecțiunea mentală în mintea voastră, în viața voastră și încercați să vedeți ce s-a întâmplat în viața sau în mintea voastră înainte ca ea să apară.

Ce gânduri v-au trecut prin minte? Ce sentimente ați avut înainte ca afecțiunea mentală să vină și să înceapă să vă deranjeze?

Cum v-ați simțit? La ce v-a servit afecțiunea mentală? A venit să vă servească un scop pe care l-ați avut despre care nu ați spus adevărul, bineînțeles față de voi înșivă?

Încercați să vă amintiți care a fost starea minții voastre când afecțiunea mentală era la apogeu. Cum v-ați simțit atunci?

Observați-vă gândurile, acțiunile și vorbele care le-a produs această afecțiune mentală. Ce ați făcut, spus sau gândit după aceea, ca urmare a acesteia?

Ce suferință v-a provocat această afecțiune mentală?

Ce suferință a provocat altora afecțiunea voastră mentală?

Ați obținut în sfârșit ceea ce v-ați dorit? Ați primit ceea ce ați căutat?

Decideți să deveniți din ce în ce mai conștienți la situațiile în care afecțiunea mentală apare, funcționează și descrește.

Fiți conștienți când este în acțiune și fiți conștienți când se oprește. Dezvoltați-vă conștientizarea a ceea ce se întâmplă în mintea voastră și luați decizia de a vă aprofunda meditațiile folosind această cunoaștere bazată pe experiență.

Buddha a venit și ne-a învățat pentru a ne ajuta la nivel practic, pentru a ne ajuta să eliminăm afecțiunile mentale și să depășim suferința. Iar căile pe care le-a predat Buddha au fost practicate și testate de către mulți practicanți budiști și de marii maeștri timp de 2500 de ani. Metodele au fost folosite cu mult succes.

Care sunt metodele de care dispuneți în prezent? Ați primit o mare varietate de metode și meditații din cursurile pe care le-ați studiat, pe care le puteți folosi atunci când afecțiunea mentală vă atacă. Alegeți una dintre ele și folosiți-o ca antidot.

• • • Meditația în sine este un antidot.
    • Înțelegerea cauzalității este anti-punct.
    • Înțelegerea vacuității, este cel mai puternic antidot.
    • Înțelegerea modului în care lucrurile apar ca proiecție este un antidot.
    • Bodhicitta voastră este un antidot: ea este compasiunea care vrea să ajute toate ființele și, prin urmare, vă obligă să vă înțelegeți suferința și să vă eliminați suferința.

Aveți Tong Len, aveți metodele maestrului Shantideva. Aveți deja un repertoriu larg de metode de a vă observa afecțiunile mentale și de cum să vă ocupați de ele, iar în principal, desigur, este înțelegerea vacuității celor „trei sfere”.

Faceți-vă un plan pentru a practica aceste metode, cu aceste antidoturi, în cadrul meditației și în afara meditației și luați decizia de a verifica antidoturile. Vedeți care sunt acele antidoturi care funcționează cel mai bine pentru voi în diferite circumstanțe.

Pe scurt, creați-vă obiceiul de a analiza, de a examina, pentru că asta produce ulterior cauzele de a ieși din suferință.

Și dacă aplicați aceste metode, uitați-vă dacă acea afecțiune mentală se diminuează în timp? Există vreo schimbare? Dacă există, este bine să observați schimbarea. Este bine să vă recunoașteți izbânda. Puneți un plus în carnețel.

Dacă progresul este redus, de ce este redus? Ce vă împiedică? Este bine să vă evaluați mintea pe care o aveți în acest moment. Ce puteți face acum? Care este mintea care vă stă la dispoziție în acest moment? Ce oportunități aveți în prezent?

Întrebați-vă: „Este adevărat că îmi pot elimina toate afecțiunile mentale, pentru totdeauna/definitiv?” Dacă ați răspuns afirmativ, rămâneți în meditația de concentrare, fixați-vă pe această concluzie cât puteți mai mult, pentru a o integra în fluxul vostru de conștiință. Și, când practicați acasă și ați ajuns în acest loc, rămâneți acolo, concentrați pe acea stare a minții.

Când veți face meditațiile mai târziu acasă, este bine să le începeți cu practicile preliminare, iar când terminați, dedicați binecuvântarea meditației pentru iluminarea tuturor ființelor, inclusiv a voastră.

Și decideți de a integra în viața voastră conștientizările pe care le-ați dobândit ca urmare a meditației.

Deschideți încet ochii.

 *******

Ideea este de a face aceste meditații acasă tot timpul. Începeți să vă puneți aceste întrebări:

• • • „De unde vine suferința mea și ce mă scoate din ea?” Acesta este scopul acestor meditații.
    • „Care este acest prim adevăr al suferinței despre care vorbește Buddha? Cum se aplică?
    • „Este adevărat că eu chiar sufăr? Ce rău este aici?”

Este bine să ne punem aceste întrebări acum, când nu este prea târziu. A venit vremea să ne întrebăm.

Trăim ca și cum fiecare ar fi o broscuță în propria baltă și crede că asta e tot ce există și îi este frică. Frica este unul dintre factorii importanți care ne determină să rămânem în continuare în balta noastră, pentru că ne este frică de ocean.

Există viață în afara bălții. Există un ocean în afara bălții, există o cale de ieșire din suferință, există viață iluminată, există paradis. Există plăcerea uimitoare, de nedescris și neîncetată și  a lui Buddha. Există o cale de ieșire din Samsara.

Asta a spus Buddha. Buddha a spus: „Fă lucrurile astea și nu le face pe astea, și atunci va veni sfârșitul samsarei. O poți învinge”. Asta ne spune în partea de jos a „Roții vieții”.

Deci asta este tot ce am vrut să vă împărtășesc.

Dedicație

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9b(Lecția 9d – cursul 9)

Lam Rim scurt, partea a VII-a

Am spus că:

• trebuie să medităm,
• să înțelegem suferința,
• a ne lua refugiul și,
• să ne respectăm moralitate.

 

Purificarea minții

Versetul 14:

(14a)
Nu vei putea progresa rapid
Pe calea care este supremă,
Atâta timp cât nu ai găsit
Baza adecvată a corpului și a minții.
Mergi, atunci, și învață
Cum să produci cauzele care le împiedică
Să fie incomplete.

El ne spune fără echivoc: „Dacă vrei să progresezi pe calea care este supremă – adică spre iluminare – trebuie să-și purifici trupul și mintea”. Aceasta este baza adecvată. Trebuie să le purifici pe acestea două. Deci, dacă vrei să te purifici trebuie să înveți cum să produci cauzele care le vor împiedica să fie incomplete. Și ce va face posibilă realizarea acestor lucruri? Refugiul și respectarea  moralității.

Din lectura cursului:

„Pentru a ajunge pe calea care este supremă – adică în starea de omnisciență – trebuie să ai o viață care să posede toate caracteristicile necesare: calități precum cei opt factori care decurg din faptele tale trecute. Acestea opt includ: o viață lungă, o formă fizică atractivă și așa mai departe. Atâta timp cât nu vei găsi un astfel de corp și minte, poți încerca să practici Dharma, dar nu vei putea progresa rapid. Pentru a obține tipul de corp și de minte care are toate aceste caracteristici necesare, trebuie să înveți cum să produci cauzele care le vor împiedica să fie incomplete. Aceste cauze sunt, printre altele, protejarea vieții altora și oferirea de ofrande de lumină pe masa de altar.

Este posibil ca în această etapă să faci tot ce îți stă în putere pentru a acționa în conformitate cu legile karmei, dar, din cauza neatenției sau a unui atac ale afecțiunilor mentale, este posibil să faci o greșeală. De aceea textul sursă spune acum cum să practici cele patru forțe:

În continuare, el spune:

(14b)
De aceea este esențial
Să te grăbești și să te purifici
De poluarea infracțiunilor
Și duhoarea păcatelor trecute
Comise prin toate cele trei uși,
În special de obstacolele
Pe care le provoacă astfel de păcate.
Bazează-te pe cele patru puteri,
Continuu și cu mult respect.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

Ce sunt „Cele trei uși”? Comportamentul, vorba și gândirea. Ne exprimăm prin ele și așa ne creăm karma. În principal prin gândire.

El spune: „Am săvârșit multe păcate în trecut pentru că am fost în samsara de multă vreme. Acestea stau cu noi”. El se folosește de cuvântul – „duhoare”. Păcatele stau cu noi și ne creează obstacole mai târziu pe calea spre iluminare. Nu putem reuși să ne antrenăm din cauza lor, de aceea este esențial să le purificăm. Nu multe Lam Rim-uri vorbesc despre purificare. Interesant!

Je Tsongkapa ne vorbește despre purificare aici. El ne spune: „Bazează-te pe cele patru puteri, continuu și cu mult respect”.  Este ca și meditația, ea trebuie făcută mult, ca să vedem diferențe. La fel și ritualul de purificare trebuie făcut tot timpul.

Din lectura cursului:

„În general, oamenii ca tine și ca mine sunt plini de afecțiuni mentale și păcate pe care le-au comis prin toate cele trei uși prin care ne exprimăm: corpul, vorba și mintea. Mai precis, suntem poluați de duhoarea păcatelor, care sunt greșite prin propria lor natură, cât și a infracțiunilor sau cazurilor în care am încălcat regulile stabilite de Buddha. Este esențial să te purifici de cele două tipuri diferite de obstacole: cele create de faptele tale rele și cele cauzate de gândurile tale rele.

Acest lucru este valabil mai ales pentru obstacolele cauzate de faptele rele. Trebuie să te bazezi, continuu, pe practica tuturor celor patru puteri, care implică confesiunea și înfrânarea, pentru  a realiza această purificare. Aceste patru puteri sunt: puterea de bază, puterea de distrugere, puterea de înfrânare și puterea antidotului. Ar trebui să urmați aceste patru cu mare respect.

Formularea rândului despre a fi „poluat”, apare în multe versiuni ale textului așa cum apare aici, și  trebuie să o citești în acest fel. Unele lucrări liturgice includ o particulă gramaticală diferită care ar face să sune ca „purificarea prin poluare”.

În alte texte poți găsi mai multe detalii despre fiecare dintre cele patru puteri și despre modul în care trebuie făcut ritualul de confesiune. Refrenul aici este același ca și înainte.”

 

 Cele patru puteri

Vom trece pe scurt peste cele patru puteri.

Cuvântul „putere” în tibetană este Top.

1.Puterea de bază

Ten Gyi Top

Ten – bază sau fundație
Top – putere sau forța
Gyi  – al

Deci, Ten Gyi Top este puterea de bază.

Care este puterea de bază?

Nu există purificare fără refugiu. Refugiul este cel care ne protejează. Refugiul în „Cele Trei Diamante”. Refugiul în înțelegerea înțelepciunii din inima noastră – aceasta este baza.

Am comis o infracțiune, am păcătuit. Am căzut, acum vreau să mă ridic. Ca să mă ridic, trebuie să mă sprijin pe ceva. Acest sprijin, această bază pe care mă pot sprijini pentru a mă ridica este refugiul. Acesta este refugiul pe calea budistă.

2.Puterea de distrugere

Nampar Sunjinpey Top

Top           – putere
Nampar  – complet sau în întregime sau total
Sunjinpa – a distruge, a elimina, a nimici, a eradica

Deci, puterea distrugerii sau puterea de distrugere.

 3. Puterea de înfrânare

Nyepa Le Larndokpey Top

Nyepa             – faptă rea
Le                     – act sau karma
Larndokpey – a te reține, a te înfrâna, a evita
Top                  – putere

Deci, puterea de înfrânare, care te împiedică să faci fapte negative.

4.Puterea de corecție sau antidotul

Nyepo Kuntu Chupey Top

 

Nye        – antidot sau a ispăși ceva, a repara ceva
Kuntu   – tot
Chupey – acțiuni
Top         – putere

Deci, puterea care corectează acțiunile, sau„putere de corecție”.

 

 Puterea de bază

1. Puterea de bază este refugiul.

Atunci când vedem ființele că sunt mânate de pasiunile lor, alergând în colo și încoace fără niciun scop și se epuizează fără rost, și apoi cad și mor ca muștele, ne spunem: „Vreau să mă refugiez pe calea spirituală care mă va duce spre fericirea adevărată”. Refugiul vine și cu bodhicitta.

Privim ființele cu multă compasiune pentru inutilitatea existenței lor, iar ele nici măcar nu știu asta. Au o perspectivă a următoarelor cinci minute, poate șase luni înainte și n-au idee ce le așteaptă.

Ele nu-și înțeleg deloc realitatea, nu văd inutilitatea a ceea ce fac și se ostenesc fugind după lucruri fără rost. Apoi corpul lor se epuizează, se degradează, ajung la spital, la azil de bătrâni și s-a terminat.

Ne refugiem, în primul rând datorită faptului că înțelegem toate acestea și din motivația de compasiune, de bodhicitta.

 

Puterea regretului, a distrugerii

2. A doua putere este foarte importantă în procesul de purificare. Am numit-o aici „puterea de distrugere”. Ea este puterea regretului.

Cineva a țipat, eu am țipat înapoi, sau m-am răzbunat pe el, am făcut o prostie pentru că așa am obiceiul să acționez.

A trecut ceva timp, m-am trezit: „Vai! Ce am făcut?”

Dacă înțeleg bine karma și vacuitatea, înțeleg cum plantez karma în mintea mea și îmi spun: „Am plantat acum o sămânță și ea va rămâne în mintea mea mult timp până o voi putea purifica sau până va rodi. Și îmi va provoca multă suferință.” Aici regretul este o formă de înțelepciune care înțelege ce s-a întâmplat aici.

Dacă vi se întâmplă zile la rând să vă sculați dimineața: „Azi m-am trezit prost dispus, nu știu ce s-a întâmplat, m-am trezit cu fața la cearceaf”. Și asta va putea dura și o săptămână de a vă trezi cu fața la cearceaf și nici măcar nu știi de ce. Acesta este semn că ați făcut ceva în trecut, de care nu vă mai amintiți și acum vă tulbură liniștea sufletească pentru mult timp.

 

A regreta bine necesită înțelepciune

Regretul poate veni doar din înțelegerea karmei și a vacuității. Altfel sunt doar sentimente de vinovăție și nu valorează nimic. Asta nu anulează puterea faptei.

Pentru a-i anula puterea, trebuie să stai cu ambele picioare pe această bază a înțelepciunii care înțelege ce anume mișcă roțile acestei lumi. Ce determină realitatea mea? Acțiunile mele. Acum am făcut o faptă rea, a fost o prostie, îmi va provoca suferință. Exact ceea ce urăsc – i-am făcut altuia. Garantat se va întoarce la mine. Eu am făcut asta cu mâinile mele.

Acestui regret pe care îl numim „regret care se bazează pe înțelepciune”, i se spune „puterea de distrugere”, deoarece aplicarea înțelepciunii asupra faptei mele, începe să-i distrugă puterea.

Pentru că atunci când voi înțelege – voi înceta să o mai fac pe viitor.

Aceasta este a doua putere. Și cu cât știm mai mult, cu cât învățăm mai mult, cu cât practicăm mai mult și cu cât înțelegem mai mult karma și vacuitatea, cu atât proasta dispoziție va veni mai puternic. În urma fiecărui astfel de act, regretul va fi mai profund, deoarece rezultatul va deveni mai palpabil. Momentan poate fi teoretic; „Mi-au spus la lecție că dacă fac asta, asta mi se va întâmpla”, dar cu cât practicăm mai mult singuri, cu atât ne vom da seama de adevăr, iar atunci reacția/regretul va fi mai profund, iar apoi ne vom mai trezi de câteva ori prost dispuși și va trece. Și asta este perfect. Purifică karma. Deci asta este a doua forță.

Deci, regretul, așa cum am menționat, șterge o parte semnificativă a karmei, a faptei, dar nu toată. De aceea sunt necesare încă două puteri.

 

Puterea de înfrânare

3. A treia putere – am numit-o „puterea de înfrânare” și ceea ce o conduce este a doua putere. A doua putere – regretul, înțelege prostia pe care am făcut-o și de aceea spun: „Acest lucru îmi va provoca suferință. Nu mai vreau să fac astfel de lucruri. M-am săturat de suferință. Nu mai vreau să fac asta”. Asta mă determină să mă înfrânez pe viitor. S-ar putea să am mai multă conștientizare și motivație pe viitor, și asta mă va determina să mă înfrânez.

Puterea regretului vine din înțelegerea cât de greu este să dezrădăcinăm semințele karmice. Pentru ca cele patru puteri să aibă succes, ele trebuie activate mult. Desigur că asta depinde de gravitatea actului, dar de obicei trebuie să le activăm mult timp și cu multă intenție pentru ca ele să reușească.

Prin urmare, cu cât există mai multă înțelegere, cu cât există mai multă înțelepciune, cu cât avem mai multe conștientizări personale asupra mecanismului karmei și a modului în care funcționează – nu numai teoretic în cărți, ci și personale  – cu atât vom fi mai motivați să ne înfrânăm.

Și dacă decideți să nu repetați fapta – aceasta este puterea de înfrânare.

• În primul rând, este important ca o astfel de decizie de a nu mai repeta fapta să fie de obicei însoțită de o perioadă de timp. Asta înseamnă să nu luăm o decizie generală, pentru că nu vom sta în ea, pentru că avem obiceiuri proaste. Deci trebuie să stabilim o perioadă de timp.

Dacă am obiceiul de a fi critic și înțeleg deja suferința pe care mi-o aduce, atunci când m-am scăpat și am criticat, regret, și apoi îmi spun: „Înfrânează-te! Stop!”. Dar dacă spun: „Nu voi mai critica niciodată oamenii”, știu că nu voi sta în asta și nu va fi bine. Așa că îmi spun: „În următoarele 24 de ore, orice ar face ei, nu voi spune o vorbă și nu mă voi gândi la nimic. Voi accepta ce se întâmplă. Va fi perfect tot ceea ce fac ei.” Adică, asta pentru o zi.

Deci, o zi întreagă nu critic indiferent de ceea ce fac ei. Tot ceea ce fac ei este perfect. Fie că stau în asta sau nu, nu îmi voi stabili o perioadă de timp în care să nu pot sta în decizia luată, pentru că atunci voi eșua evident. Nu aceasta este puterea de înfrânare.

• Nu subestimați valoarea puterii de înfrânare. Deși fapta a fost deja făcută, ea are o putere enormă. Treptat, treptat, vă creați o nouă gândire, contrară celei de dinainte. Această înfrânare începe să reducă treptat puterea afecțiunii mentale care m-a determinat să critic.

Rezultatul este, că atunci când începem să activăm puterea de înfrânare, în scurt timp, ne vom înfrâna natural. Nu ne mai vine să criticăm, începem din ce în ce mai mult să acceptăm, vom fi mai satisfăcuți și se creează mai mult spațiu în minte. Se eliberează spațiu în minte, avem mai multă pace, mai multă fericire și mai mult timp în viața noastră. Nu ne mai frământăm atâta cum ne frământam înainte: „Am criticat și el s-a enervat, și eu m-am enervat din nou pe el, acum mă simt vinovat și nu mai pot medita cum trebuie”. Eliberați de frământări vom merge înainte și să facem bine în lume.

 

Puterea de înfrânare produce o karmă foarte puternică

Aș spune că această putere principală – puterea de înfrânare – are o karmă foarte puternică.

Dacă :

–cineva a spus ceva și
–vouă v-a sărit țandăra și
–sunteți cât pe-aci să-i răspundeți urât, sau
–vă deschideți gura și
–vă amintiți și
–vă închideți din nou gura, chiar în mijlocul frazei, ați început să spuneți… „Nu mai are importanță!”, toate acestea au o putere enormă. Plantează karme contrare care purifică acele karme.

Deci, chiar dacă nu sunteți încă în stare să-i spuneți un cuvânt bun când țipă la voi, este ok. Veți ajunge și acolo.

Regretul este important pentru că face parte din tratamentul de vindecare. Tratamentul este ca voi să vă asumați întreaga responsabilitate a ceea ce se întâmplă, să înțelegeți ce ați plantat acum. Trebuie să recunoașteți nebunia – nu a voastră, ci a faptei.

Nu începeți să vă etichetați, pentru că asta întărește ignoranța. Nu aveți nicio calitate proprie de la sine. Sunteți lipsiți de orice calitate de sine.

Nu începeți să vă spuneți „Sunt prost” sau „Sunt așa sau așa”. Nu! A vă spune asta este o prostie. De ce este o prostie? Pentru că vă va face să suferiți.

Deci, este important să vă simți prost față de fapta făcută. Este important să vă luați decizia fermă de a vă înfrâna de la faptă. Aceasta este ceea ce purifică karma.

Și avem nevoie și de a patra putere.

 

Puterea de corecție, antidotul

4. A patra putere este puterea de corecție, antidotul. Iar puterea de corecție este ispășirea. Trebuie să facem invers. Dacă am omorât, atunci trebuie să avem grijă de oameni sau de bolnavi pentru o lungă perioadă de timp – în funcție de gravitatea actului. Dacă am ucis o persoană sau un făt – trebuie să facem asta pe o lungă perioadă de timp.

 

Genghis Khan și oile

Templul din New Jersey – unde Ken Rinpoche a trăit și a predat mulți ani până la moartea sa – a fost construit de către o etnie mică care își are rădăcinile în Mongolia și Genghis Khan numită Kalmyk. Călugării acestei comunități au o poveste interesantă. Genghis Khan în urmă cu câteva sute de ani a plecat să cucerească Europa și la un moment dat sub influența unui călugăr tibetan ce făcea parte din curentul Sakya, a venit în Mongolia, iar fiul său a devenit budist. Acesta a decis să oprească toate războaiele pe care le purta și a dat comandă armatei să se retragă. O parte din armată s-a retras și o parte a rămas blocată lângă un râu din Rusia. Ei au rămas acolo și s-au stabilit în Rusia. Cu timpul comunitatea mongolă numită Kalmikya s-a mărit. Ei și-au păstrat limba și au practicat budismul tibetan. Mai târziu naziștii i-au persecutat și aceștia s-au împrăștiat în toată Europa. Au ajuns în Franța, Iugoslavia.

Apoi au emigrat în Statele Unite. O fundație lăsată în urmă de Tolstoi, a donat o parte din banii ei pentru achiziționarea de terenuri pentru această etnie Kalmyk din New Jersey, SUA. Și așa s-au stabilit în New Jersey. De multe ori membrii comunității au nume de familie ruse, pentru că au trăit în Rusia timp de câteva sute de ani. Și mulți dintre ei vorbesc rusa. Pentru că nu aveau bani de construit, mongolii și-au construit multe colibe. Și pentru că erau budiști, au construit acolo trei temple budiste. Ei avuseseră câțiva Lama care au murit și atunci au început să caute un Lama.

Ei s-au adresat lui Dalai Lama și l-au rugat să le trimită un Lama. Iar Dalai Lama l-a trimis pe Ken Rinpoche la ei. Și în acest fel au primit un maestru de prim rang. Dalai Lama nu a trimis întâmplător un asemenea maestru pentru a servi în această calitate. Aceasta este înțelepciunea lui Dalai Lama. Pe atunci nu era Ken Rinpoche, ci Sermey Khensur Lobsang Tharchin Rinpoche (1921–2004), nu era încă stareț atunci, dar era Hlarampa Geshe.

Pentru a susține examenul de Geshe, este nevoie de 25 de ani de studii în mânăstire. Acest examen se susține oral în fața unui public numeros și toți îl pot examina. Candidatul la titlu trebuie să dezbată cu toată lumea și să învingă. Primii doi care ies eminenți se vor numi Hlarampa Geshe. Deci aceștia sunt elita. Ken Rinpoche era Hlarampa Geshe. El a devenit șeful adjunct al colegiului tantric, iar dacă nu ar fi fost chinezii ar fi devenit directorul colegiului și ar fi devenit conducătorul curentului Gelugpa. Acesta este Ken Rinpoche al nostru.

Dar au venit chinezii și colegiul tantric a fost distrus. Ken Rinpoche a ajutat foarte mult la restaurarea „Sera Mey” în India, iar apoi Dalai Lama l-a trimis în comunitatea Kalmyk din New Jersey. Un loc mic, o comunitate fără mijloace – aici a fost prestigiosul nostru Ken Rinpoche. Câțiva ani el a trăit aproape fără surse de susținere.

Apoi Dalai Lama l-a trimis pe Geshe Michael la Ken Rinpoche. Lama Art Engle a studiat cu Ken Rinpoche și așa am câștigat cu toții un mare maestru. Cei din Kalmyk n-au avut habar pe cine primesc.

Geshe Michael l-a întrebat pe Dalai Lama: „Dacă mă întorc în Statele Unite, unde pot studia?” Așa că i-a spus: „Du-te în New Jersey”.

Geshe Michael a crescut în Phoenix, Arizona, iar pe coasta Pacificului din California a făcut mult surfing. Ca să vină la New Jersey, pentru el a fost sfârșitul lumii . Dar acolo era Lama.

Je Tsongkapa ne-a spus:

Baza a tot ce-i bun
În această viață și în cele următoare,
Este sfântul învățător spiritual,
Ce calea ți-o dezvăluie.

Încearcă să te porți adecvat față de el
Prin fapte și în gând,
Și orice s-ar întâmpla în calea ta
Nici cu prețul vieții nu renunța!
Bucură-i inima și oferă-i ca ofrandă
Executarea perfectă a tuturor instrucțiunilor sale!

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

El ne spune: „Întâlnești Lama, mergi cu Lama”.

Nimic nu mai contează. Lasă valurile, lasă surful, mergi la Lama.

Se povestește că cineva a venit să viziteze Templul, iar Ken Rinpoche îi spune lui Geshe Michael: „Du-te să-i faci o ceașcă de cafea”, iar el îl întreabă: „Cum îți place cafeaua?” Și zice: „Pune niște lapte”. Se duce și deschide frigiderul și nu e lapte. Nu este nimic! Și acolo stătea ilustrul maestru. Apoi a venit Geshe Hla și Lama Art și încetul cu încetul, comunitatea a crescut și așa aveți acum Dharma.

Deci, cum a apărut Dharma? Mulțumită lui Genghis Khan.

Dacă vă uitați în urmă la această istorie, totul a fost construit pentru ca voi să primiți Dharma.

Genghis Khan a făcut ce a făcut asta pentru voi, Stalin și Hitler au făcut făcut asta pentru voi, chinezii au făcut asta pentru voi, Dalai Lama a făcut asta pentru voi, Geshe Michael și Ken Rinpoche – au făcut totul pentru ca Dharma să ajungă la voi

„Am să vă spun o istorioară despre un tânăr Kalmyk care a fost soldat în Vietnam. Familia lui se stabilise în Franța după război. Apoi, în anii 2006, a emigrat în Statele Unite și s-au stabilit împreună cu ceilalți Kalmyk care locuiau deja în New Jersey la „Freewood Acres” din Howell. De îndată ce ajunseră, tânărul este luat imediat în armată, i-au pus pușca în mână și i-au spus: „Du-te și trage acolo în junglă”. Nici măcar nu vorbea engleză. S-a dus în junglă și a tras cu pușca așa cum i se ordonase. Nu mai știa dacă a ucis sau nu, dar probabilitatea era mare. După câtva timp înțelese gravitatea faptei și se umplu de regrete. Ken Rinpoche îl cunoștea și pe el și pe familia lui, și știa că tatăl său are oi pe care le creștea pentru lapte, și i-a spus: „Cumpără oile de la tatăl tău, crește-le până vor muri de moarte naturală”. El le-a crescut timp de 14 de ani.

Aici se încheie lecția 9.

 Întrebare: Ce înseamnă să percep direct vacuitatea? Nu este asta o contradicție? Vacuitatea înseamnă că nu este nimic de văzut.

Răspuns: Nu o percepem cu ochii fizici, pentru că ochii fizici văd doar obiectele simțurilor. Vacuitatea nu este un obiect al simțurilor. Și mai mult de atât! Nici măcar nu este un obiect al gândirii conceptuale. Fiecare gând pe care îl avem este conceptual. Gândim în cuvinte, concepte, imagini, implicații. Așa gândim noi.

Deci, când spunem „percepția directă a vacuității” – ne referim la percepția cu ochiul înțelepciunii. De aceea este atât de greu să o percepem! Pentru că nu o putem percepe cu ochiul, nici măcar cu mintea și trebuie să atingem acest nivel profund de meditație. După ce în prealabil am învățat mult despre vacuitate și ne îndreptăm meditația spre vacuitate, abia atunci poate fi percepută direct. Deci, „a percepe” este  între ghilimele.

Nu există un mijloc fizic prin care vacuitatea să fie văzută în mod direct. Dar da, este o conștientizare legată de fluxul de energie din canale.

 Întrebare: Cum explicăm că mintea noastră a existat înainte, pe baza exemplului că ar putea fi în alte locuri în viitor; Un vis, imaginație etc.?

Răspuns: Mintea nu este limitată în loc și timp. Este complet diferită de corp și, prin urmare, și atunci când corpul moare, nu putem trage concluzia că și mintea încetează.

După ce am făcut separarea dintre minte și corp, acum ne uităm în tot acest proces pe care Dharmakirti ne conduce încetul cu încetul: de unde vine mintea mea?

Dacă este un lucru în schimbare, trebuie să aibă o cauză.

Atunci unde ar putea fi această cauză?

• Poate fi în corp? Noi spunem: „Nu! Nu poate fi în corp deoarece cauza materială este întotdeauna similară cu rezultatul, iar rezultatul nu este fizic. Deci nu poate fi în corp”.
• Bine! Deci, dacă nu poate fi în corp, atunci ea trebuie să fie în minte.

Și acum mergem și întrebăm: „Dar în ce minte? Poate în mintea părinților? Apoi spunem: „Dacă mintea părinților a fost un factor care a produs mintea mea, atunci ar trebui să semăn cu părinții”. Dar știm cu toții că există copii care seamănă cu părinții lor și alții care nu seamănă deloc. Deci nu poate fi în mintea părinților.

Atunci cauza trebuie să fie în mintea mea.

Apoi mergem înapoi și trecem la primele momente ale pruncului și suntem convinși că pruncul are minte, pentru că plânge. Ceva îl deranjează, nu este mulțumit. S-a născut cu o minte samsarică. Înainte de a avea minte în momentul nașterii, el a avut minte și în clipa înaintea nașterii și, așa mergem din clipă în clipă în urmă. Știm că fătul are sentimente.

Și dacă fătul are minte, atunci mergem la fătul din momentul concepției. Mintea era deja acolo. De unde vine mintea asta? Și în acest mod logic  ajungem la concluzia că trebuie să existe o existență anterioară.

Îndoiala va locui în noi mult timp, până când vom percepe direct vacuitatea. Puteți găsi toate aceste lucruri în cursul 4.