Category: ACI 9

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4 – prima parte

 

Jurămintele de eliberare sunt baza esențială pentru succesul căii

A auzi acest curs în Occident este extrem de rar. Lama Dvora Hla spunea că atunci când Geshe Michael l-a predat în 1996, se pare că fost prima dată când oamenii din Occident au auzit așa ceva.

Acesta nu este un cursul cu care începem de obicei, pentru că este nevoie de o ajustare a minții astfel încât să apreciem ceea ce el ne oferă. În acest curs sunt prezentate multe liste și putem spune: „Dar eu nu sunt călugăr. Ce mă interesează pe mine asta?”

Noi nu știm ce semințe plantează în noi. Nu știm când vor rodi și cum vor rodi. Dar fundația necesară pentru a reuși în toate învățăturile minunate despre vacuitate, Bodhisattva, despre calea și compasiunea unui Bodhisattva, este acest curs. Este nevoie de multă muncă pentru asta, de a merge în profunzime și de a curăța condițiile care vor asigura succesul căii. Sunt oameni care muncesc ani de zile și au foarte puține rezultate, pentru că nu au această fundație. Jurămintele de eliberare formează această fundație.

Sunt oameni care muncesc mulți ani în învățăturile înalte și în tantra secretă și nu progresează. În tantra nu putem sări peste etape. Dacă nu suntem pregătiți, tantra nu funcționează. Mulți se blochează în prima etapă și nu mai avansează, iar motivul pentru care se întâmplă acest lucru este pentru că nu au lucrat  înainte cu baza jurămintelor de eliberare și nu au înțeles-o corect.

Și va fi bine dacă veți asculta acest curs din înțelegerea că el este o piatră de hotar esențială.

 

Două grupe de jurăminte de eliberare

Je Tsongkapa împarte cele opt jurăminte în două grupe:

1. Jurămintele pentru cei care au gospodărie.
2. Jurămintele pentru cei care nu au gospodărie.

Fiecare grup are un număr de jurăminte. Călugărul senior are 253 sau 227 de jurăminte. Călugărul și călugărița începător au mult mai puțin.

În lecția trecută am enumerat opt ​​seturi de jurăminte de eliberare :

1. Trei pentru cei care nu sunt călugări și,
2. Cinci pentru cei care sunt călugări.

Kyim Pe Chok kyi Dompa

Rab Jung Chok kyi Dompa

Dompa înseamnă jurăminte,
Kyim Pa – gospodar, proprietar.

În engleză se spune Householder care se traduce proprietar de casă, dar nu trebuie să deții o casă pentru a fi proprietar. Aici cuvântul se referă la cel care nu este călugăr.

Chok       – se referă la
Deci, Kyim Pe Chok kyi Dompa înseamnă jurămintele care se referă la cei care nu sunt călugări.
Rabjung – cel care a părăsit viața de familie.

Deci, Rab Jung Chok kyi Dompa înseamnă jurămintele care se referă la cei care au părăsit viața de familie.

Cel care a decis să plece de acasă, nu înseamnă că este neapărat călugăr.

Asta înseamnă părăsirea vieții de acasă; a nu întemeia o familie, a nu trăi într-o familie, a nu duce o viață normală. Cei care au decis să treacă la o viață de celibat. Ei nu sunt neapărat călugări. Există o etapă scurtă în care o persoană își ia un angajament – să părăsească casa, iar apoi își ia anumite obligații.

Deci, în această grupă intră cei care sunt călugări și cei care s-au hotărât să se călugărească, care nu au devenit încă călugări.

 

Jurămintele de o zi

Primul grup de jurăminte, care este poate cel mai interesant pentru noi, se numește:

Nyen Ne

Nyen Ne înseamnă jurămintele de o zi. În sanscrită Upa vasatha.

Le vom parcurge pe rând, pentru că le vom folosi atunci când vom ieși în retreat.

Oricine le poate lua. Nu devenim călugări și nu ne radem în cap. Dar pentru o zi ne vom comporta precum călugării. Încercăm să trăim o zi ca o persoană care nu are niciun gând rău

Există opt jurăminte pentru o zi și sunt împărțite în două grupuri: patru primare și patru secundare.

Vom vorbi mai târziu despre semnificație, cauze și rezultate.

 

a. Cele patru primare

Primele patru se numesc „primare”.

 

1. Activitatea sexuală

Mi Tsang Chö

Mi        – nu,
Tsang – curat,
Chö     – activitate.

Tsang chö înseamnă abstinența de la activitatea sexuală.

În sanscrită se spune Brahmacharya, adică încetarea activității sexuale.

 Mi tsang chö – activitate sexuală.

Deci, cel care și-a luat jurămintele de o zi – în acea zi nu se angajează în nicio activitate sexuală. Acesta este cel mai important jurământ monastic.

Dacă este încălcat, atunci nu mai ești călugăr. Veți înțelege importanța acestui lucru mai târziu, când vom intra mai în detalii.

În general, pentru cei care nu sunt călugări, sau nu sunt sub jurămintele de o zi, dar sunt sub jurămintele de eliberare, ei nu au restricție de la sex, dar există jurământ de a evita comportamentul sexual inadecvat, adulterul fiind cel mai grav.

 

2. A fura

Al doilea jurământ primar este

Ma Jin Len

Ma  – cuvânt de negație,
Jin   – a da,
Len – a lua.

Ma Jin Len înseamnă a lua ceva care nu a fost dat, adică a fura.

 

3. A ucide

Sok Chö Pa

Sok        – viață,
Chö Pa – a reteza, a tăia.

Sok Chö Pa  înseamnă a reteza viața – a ucide.

 

4. A minți

Dzun mawa

Mawa – a vorbi,
Dzun   – fals.

Dzun mawa înseamnă a vorbi fals, a minți.

Întrebare: Este interzis să minți, dar să gândești fals este permis?

Răspuns: „Permis”, pe cine întrebi? Cine ar trebui să permită? Cine permite sau interzice? Asta este toată ideea: nu există un „Paznic moral” care îți păzește moralitatea.

Dacă tu nu îți păzești mintea, vei suferi de pe urma ei.

 

Deci, să revenim, care sunt cele „patru primare”?

1. A nu avea activitate sexuală.
2. A nu fura.
3. A nu ucide.
4. A nu minți.

Nu există niciun set de jurăminte care să nu le conțină. De aceea se numesc „cele patru primare” sau putem spune cele patru de bază. Ele sunt cele mai importante.

Acestea patru se află și în cele zece porunci. Ele apar printre cele zece ca:

(6) Să nu ucizi.
(7) Să nu preacurvești.
(8) Să nu furi.
(9) Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

Aceste patru primare se găsesc în orice sistem spiritual vrednic de numele său. Ele se mai numesc și „naturale”. Nu există moralitate fără ele.

Putem vedea că în jurămintele de eliberare, comportamentul sexual nu a fost pus pe primul loc, pe când aici el apare primul. De ce? Pentru că orientarea lor este spre jurămintele călugărilor, iar comportamentul sexual este cel mai important lucru și de aceea apare primul.

Orice este legat de energia sexuală și utilizarea sexualității este foarte important pe calea spirituală, și de aceea se dă comportamentului sexual atâta importanță aici.

Brahmacharya este un mijloc esențial pentru a reuși pe calea spirituală.

 

b. Cele patru jurăminte secundare

Mai sunt încă patru jurăminte de o zi care sunt secundare:

 

5. A nu folosi mobilier de lux sau scump.

Nu dormim în paturi luxoase, nu stăm așezați pe scaune înalte, cu alte cuvinte totul să fie modest; locuința să fie modestă, stilul de viață să fie simplu. Deci, dacă avem acasă un pat luxos și moale, în acea zi trebuie să găsim un alt pat mai simplu pe care să dormim.

 

6. Substanțe care dau dependențe

Ele includ, în afară de alcool, tutunul și drogurile, cu excepția drogului medical.

Nimic care să întunece mintea. Dacă trebuie să luăm un medicament care conține alcool, vom continua să-l luăm. Dar în niciun caz nu consumăm alcool, substanțe chimice, chiar dacă sunt sintetice. Orice substanță care întunecă mintea și ne produce adicții este dăunătoare, pentru că atunci vom încălca jurămintele.

Întrebare: Le este permis călugărilor să fumeze?

Răspuns: Cine permite? Cine interzice? Trebuie să înțelegem de ce au fost stabilite aceste lucruri, apoi întrebarea va dispărea. Scopul este de a ajunge la iluminare. Scopul este de a ieși din suferință, de a ieși din samsara.

–   Scopul nostru este să ajungem la iluminare,
–   pentru a ajunge la iluminare trebuie să ajungem la nivele înalte de meditație, iar pentru asta
–   avem nevoie de o minte complet limpede.

Orice stă în calea acestui proces mă va face să nu scap de suferință și nici să-i scot pe ceilalți din suferință. Deci de la cine cer permisiunea?

Oamenii spun: „Voi lua toate jurămintele, dar nu și pe cel legat de alcool. La alcool nu renunț”. „Nu renunț la un pahar de vin la masă”.

Ce înseamnă asta ? Că Renunțarea nu s-a dezvoltat, că încă nu am înțeles grozăvia Samsarei.

 

7.  Dansul, cântatul, muzica, bijuterii și cosmetice.

În ziua în care ne luăm jurămintele de o zi, nu dansăm, nu cântăm din gură sau la instrument, nu ascultăm muzică, nu purtăm ghirlande de flori, nu ne parfumăm, nu folosim cosmetice, bijuterii. Aceste lucruri ne diminuează inhibițiile și ne perturbă concentrarea meditativă.

Ce este Vinaya? Disciplină.

De ce există un jurământ al călugărilor să nu bea fără să se așeze? De ce este interzis să bei fără a sta jos? Cui este dăunător? Nu face rău nimănui dacă bem fără să stăm jos, dar scopul jurământului este de a ne disciplina mintea.

A fi conștient. A nu reacționa la impulsuri. Să ne controlăm mintea în loc să ne controleze ea pe noi. Ținta jurămintelor este să disciplineze mintea

Dacă pielea este foarte uscată, putem folosi  o cremă fără parfum.

De ce este interzis dansul și muzica în această zi? Nu este nimic în neregulă cu dansul și muzica. Ele sunt utilizate în tradițiile spirituale și religioase.

Dacă ele fac parte dintr-o ceremonie sau practică religioasă, atunci sunt permise, cu condiția ca Lama să fie de acord. Trebuie să cerem permisiunea Lamei și, uneori, Lama va spune: „Da, este permis”, dar pentru asta ar trebui să existe un motiv întemeiat.

În general, unul dintre scopurile jurămintelor este de a încuraja capacitatea noastră de meditație.

Cântecul – cu toată frumusețea muzicii și cu toată valoarea spirituală pe care o poate avea, va deranja concentrarea. Dacă ați cântat în ziua aceea – melodia va răsuna tot timpul în minte. Nu vă lasă să vă concentrați, de aceea călugării care practică serios meditația, evită să cânte și să asculte muzică. Iar cine se află într-un retreat lung, toată muzica pe care a auzit-o va reveni în minte.

Când vrea să mediteze la Bodhicitta, melodia reclamei pe care a auzit-o începe să se deruleze în minte. Deci, dacă vrem să ne dezvoltăm meditația, vrem să reducem ceea ce stimulează simțurile, iar muzica, cântatul, sunt stimuli pentru simțuri.

Dansul. Dansul este mișcare. Pentru a dezvolta concentrarea, trebuie să diminuăm mișcarea. În meditație trebuie să stăm practic nemișcați. Dansul nu este rău în sine, dar va strica meditația bună.

În diferite tradiții oamenii folosesc dansul ca pe ceva senzual sau seducător, iar acest lucru cu siguranță nu ne va ajuta să ne respectăm jurămintele.

 Bijuteriile, cosmeticele – De ce sunt interzise atunci când ne luăm jurămintele? Pentru că ele ne atrag atenția spre corp, iar noi dorim să-l transformăm, să trecem de la el la starea pură. Datorită faptului că suntem foarte atașați de corp, dorim să mai reducem din preocupările noastre pentru el, să ne eliberăm timpul pentru munca spirituală.

Cei care au jurămintele Pratimoksha, se îmbracă foarte simplu, nu poartă bijuterii și nu se folosesc de  nici o cremă. Ei pun deoparte toate aceste lucruri.

Lama Dvora Hla spunea că mult timp nu a purtat nicio bijuterie, dar apoi alte seturi de jurăminte i-au schimbat perspectiva. Mai spunea că acest mod de a apărea cât mai simplu întărește foarte mult respectarea jurămintelor Pratimoksha.

 

8. Mâncarea.

Avem voie să mâncăm până la prânz.

Cei care sunt stricți, mănâncă o singură masă, care trebuie să fie terminată înainte de prânz.

În majoritatea textelor Vinaya [scrie că] se mănâncă o singură masă și [aceasta] ar trebui să fie terminată până la amiază și atât.

Băutul este permis după prânz. Se poate bea suc proaspăt de fructe sau supă, dar nu lapte sau iaurt.

Tibetanii ușurează această regulă. Ei au luat o versiune a Vinayei care este mai îngăduitoare. Nu sunt atât de fanatici în legătură cu ora 12:00. Ei spun „Fă ceea ce merge pentru tine”. „Dacă muncești din greu și o singură masă nu este suficientă pentru tine, atunci mănâncă două mese”. Dacă, de exemplu, faci yoga și meditație dimineața, atunci masa la ora 11:00 ar putea să te deranjeze, dacă este în mijlocul practicii tale – atunci mănâncă-o seara.

Dar pentru că noi suntem la început și dorim să învățăm această regulă, vom face exact așa cum este scrisă ea. După ce am intrat mai mult în spiritul practicii, atunci vom putea fi mai flexibili în această privință.

• • Nu facem asta pentru nimeni altcineva, și nu pentru că așa a spus preotul, ci pentru că dorim să ajungem la iluminare.
  • Motivul pentru care facem aceste lucruri nu este să ne testăm voința, sau să vedem cât de buni suntem, ci să ajungem la iluminare. Nu vrem să ne întărim egoul prin jurăminte, adică să verificăm cât de tari suntem, ci motivul pentru a face acest lucru este de a reduce din stimulii simțurilor care nu ne lasă să aprofundăm meditația.
  • Când mâncăm o dată pe zi, economisim din timpul în care ne preocupăm de mâncare: de a căuta de mâncare, de a găti mâncarea, de a spăla vasele. Economisim mult timp.
  • Călugării, se duceau să ceară mâncare în sate. Și dacă mănăstirea era departe de sat, trebuiau să meargă pe jos 5 kilometri. Le lua o oră să ajungă în sat, apoi să bată pe la uși să ceară de mâncare, și apoi o oră să se întoarcă. Mâncăm o dată pe zi, și am terminat!
  • Nu mâncăm seara, mintea rămâne foarte limpede. Dacă nu ați încercat încă, încercați. Mintea este foarte limpede. A doua zi dimineața meditația este cu mult mai bună.
  • Corpul vostru vă va mulțumi că nu l-ai forțat să digere toată ziua.

Ca budiști, noi nu dorim să exploatam alți oameni. Nu dorim să exploatăm animalele. Oamenii îndoapă gâștele ca să se îngrașe astfel încât să aibă un ficat mare. Le forțează să mănânce.

Iar noi facem mereu același lucru cu corpul nostru. Băgăm în el mai multă hrană decât are nevoie. Îl forțăm să digere, îl îmbătrânim, îl epuizăm, dar el este instrumentul nostru pentru a ajunge la iluminare!

Deci, aceasta este o modalitate minunată de a ne sprijini iluminarea.

Pentru a lua „Jurămintele de o zi” ne trezim devreme dimineața, înainte de răsăritul soarelui și facem un scurt ritual de a lua aceste jurăminte până la următorul răsărit, timp de douăzeci și patru de ore.

 

Jurămintele Mahayana pentru o zi

Mai există o versiune care se numește:

Tek Chen So Jong

În lecția 2 am spus că So Jong  înseamnă ceremonia confesiunii sau a purificării jurămintelor pe care călugării o fac o dată la două săptămâni, după calendarul lunar.

So este prima silabă a cuvântului Sosor care înseamnă individual, deci are legătură cu jurămintele de eliberare. Acest So înseamnă jurămintele de eliberare.

Tek Chen – marele vehicul, adică Mahayana.

Jong – purificare sau practică. Două sensuri pentru același cuvânt.

Deci, aceasta este practica jurămintelor de eliberare Mahayana, și le vom numi „jurămintele Mahayana pentru o zi”.

Mahayana este „Calea cea mare”. Este calea pe care o practicăm pentru binele tuturor ființelor, și nu numai pentru noi înșine.

Până acum, în acest curs, cuvântul Nirvana a apărut iar și iar. Orientarea practicii este de a ieși din samsara și de a ajunge la Nirvana.

Dar în Mahayana, practicantul nu aspiră la Nirvana – el aspiră la iluminarea deplină a lui Buddha. Practica lui este orientată spre un loc cu totul diferit, în care el își purifică întreaga lume și îi aduce și pe toți ceilalți cu el.

Deci, Mahayana So Jong – este de a lua aceste jurăminte de o zi, care sunt aceleași opt pe care le-am enumerat, dar cu o cu totul altă motivație. Ele sunt luate cu motivația Mahayana. Facem asta pentru a ne purifica, ca să-i putem ajuta și pe ceilalți, iar atunci când evităm să luăm cina, spunem: „Fac asta pentru toți ceilalți”, și atunci totul devine o acțiune a unui Bodhisattva. Acest lucru va da multă putere jurămintelor.

V-am tradus ritualul de luare a jurămintelor Mahayana de o zi. Numai cine dorește le ia. Ritualul se face devreme dimineața și durează cam cincisprezece minute – douăzeci de minute, după care vom fi sub jurământ în toată acea zi.

Și asta începe să planteze semințe.

Aceste jurăminte pot fi luate pentru o perioadă mai lungă. Se pot lua pentru o săptămână, și chiar și pentru o lună, dacă vreți.

Scopul nu este să ne chinuim. Scopul este să ne purificăm corpul și mintea astfel încât să le putem folosi pentru a ajunge la iluminare. Acesta nu este un test al puterii voinței, nu este pentru a ne întări ego-ul. Chinul este de fapt ceva legat de ego.

 

Puterea motivației

Am tradus ritualul conform textului lui Lama Zopa Rinpoche. O ceremonie foarte frumoasă.

Lama Zopa vorbește mereu despre motivație, „de ce facem asta”. Poate că ne-am obișnuit să dormim într-un pat moale și luxos, iar când luăm jurămintele, va trebui să dormim pe un pat simplu, și ne vom gândi: „Fac asta de dragul tuturor ființelor. Fac asta pentru ele. Nu voi mai purta bijuterii de dragul lor”.

Această mentalitate începe treptat să se infiltreze în cei care nu sunt obișnuiți cu ea și, ceea ce este frumos, este că ei știu de unde au început, dar nu știu unde vor ajunge. Iar asta îi va duce foarte departe.

Lama Dvora Hla povestește:

„Probabil că v-am povestit despre fiica mea care s-a îmbolnăvit când era mică și medicii nu au ajutat-o. Am fost la un naturopat care ne-a spus să trecem la vegetarianism, așa că toată familia a trecut la vegetarianism, iar noi am crezut că este pentru sănătate și fata cu adevărat s-a vindecat. Nu știu dacă de la vegetarianism.

Am renunțat la produsele din lapte, cred că asta a fost. Dar între timp am trecut cu toții la vegetarianism. Câțiva ani mai târziu, eram deja mai puțin convinsă de partea de sănătate a acesteia, dar între timp, pe ușa din spate, s-a infiltrat conștientizarea suferinței animalelor, care nu a fost motivația mea inițială.

Și de acolo a început dezvoltarea compasiunii. Mulți ani nu am auzit de Dharma, nu am auzit de Buddha, nu știam nimic despre toate acestea, dar de fiecare dată când mi se oferea carne și refuzam, îmi venea în minte compasiunea față de animale. Așa că a existat un singur jurământ pe care nici măcar nu l-am luat, doar l-am ținut.

Doar un singur lucru! – nu opt, nu două sute cincizeci și trei – doar un singur lucru pe care l-am păstrat mult timp – iar asta m-a adus la înalții Lama pe care i-am întâlnit și la uimitoarea practică a Tantrei.

N-aveți idee ce creează aceste jurăminte, ce semințe creează în conștiința voastră!

Cu siguranță dacă primiți învățătura ordonat și le luați în mod corespunzător și le păstrați – timpul va trece, viața voastră se va schimba. ”

Trebuie să știm că Hinayana este o învățătură extrem de importantă a lui Buddha. Este imposibil să reușim pe calea Mahayana fără a practica bine și Hinayana. Prima parte a textului „Sursa binefacerilor mele” este Hinayana.

Tibetanii studiază Vinaya foarte serios. Ei o pun în contextul de ansamblu și practică foarte serios toate etapele căii Hinayana, dar într-un context mult mai larg. Acesta este un exemplu tipic a ceea ce fac ei. Ei au luat jurăminte care sunt în esență Hinayana și le-au pus în contextul „de dragul tuturor ființelor”, iar acest lucru amplifică karma nemăsurat.

–   Hinayana – este o practică care are ca scop eliberarea de suferință. Eliberarea cui? A mea.
–   Mahayana – și ea vrea eliberarea de suferință, dar eliberarea mea și a celorlalți.

Pe de altă parte, nu voi putea elibera pe alții dacă nu mă eliberez eu, de aceea practica Hinayana este inclusă în practica Mahayana. Când spunem „practica Mahayana”, de obicei ne referim la practica unui Bodhisattva, a perfecțiunilor. Este scopul îngust versus scopul înalt, iar cel înalt include pe cel îngust și multe altele.

 

Jurămintele pe viață pentru cei laici

Un alt set de jurăminte care este relevant pentru noi, sunt jurămintele pe viață, pentru cei care nu sunt călugări.

Întrebare: Acestea sunt jurăminte de eliberare?

Răspuns: Toate jurămintele din acest curs sunt jurăminte de eliberare, cu excepția jurămintelor Mahayana de o zi. Toate celelalte sunt jurăminte de eliberare.

Când spunem „jurăminte de eliberare”, ne referim la jurămintele al căror scop este să ne aducă la eliberarea personală, care este Nirvana. Deci când spunem libertate, asta înseamnă Pratimoksha. Moksha – este Nirvana.

Am spus că există trei seturi de jurăminte pentru cei care nu sunt călugări, și cinci seturi pentru cei care sunt călugări.

Deci, cele trei seturi pentru laici sunt:

1. 1. Primul – jurămintele de o zi.
   2. Al doilea – Jurămintele pe viață pentru bărbatul laic.
   3. Al treilea – Jurămintele pe viață pentru femeia laică.

Aceste jurăminte sunt aceleași și pentru bărbat și pentru femeie.

Bărbații și femeile care nu au primit jurămintele monahale se numesc:

Ge Nyen

Ge      – binefacere, virtute
Nyen – a se apropia.

Deci, Ge Nyen înseamnă „cel care se apropie de binefacere”. Ne aduce mai aproape de virtute.

 

Cele cinci jurăminte pe viață pentru cei care nu sunt călugări

Care sunt cele cinci jurăminte pe viață ale laicului?

 

1. Să nu ucizi un om sau un făt uman.

Mi-am mir chakpay sokchupa

Mi                      – om,
Mir chakpay – făt uman,
Sokchupa       – a ucide.

Primul dintre cele cinci este de a nu ucide un om sau un făt uman. Acest jurământ este mai ușor decât primul precept din cele zece precepte de eliberare care spune să nu ucidem deloc.

 

2. Să nu furi nimic de valoare.

Și aici jurământul este mai indulgent, pentru că a fost adăugat „ceva de valoare”. Ce este „ceva de valoare”? Scripturile Vinaya vorbesc despre monede care nimeni astăzi nu le mai știe valoarea.

Karshapanay shichay tse kyi rintang tsang kuwa

Karshapana – monedă de argint din India antică,
Shicha             – un sfert,
Tse kyi rintang tsang – valoarea totală,
Kuwa               – a fura.

Să nu furi nimic care valorează mai mult de un sfert de karshapana.

Ken Rinpoche, care era cel mai mare expert în Vinaya la acea vreme, a încercat să o traducă în termeni de bani tibetani, dar și asta nu mai avea sens. Deci, să spunem ca valoarea ar fi aproximativ un leu. Mai puțin de un leu, nu am comis infracțiunea.

 

3. Să nu minți cu privire la realizările tale spirituale

Michu lamay dzun mawa

Și acest jurământ este mai ușor decât cel care spune să nu mințim. El spune să nu mințim cu privire la realizările noastre spirituale. Ce înseamnă asta? De exemplu, să nu spunem: „Am perceput direct vacuitatea, golul” dacă nu am perceput-o. Sau să spunem: „Pot să văd următoarea ta viață”. Oamenii fac canalizări și previziuni.

Sensul literal al lui Michu lamay dzun mawa este să te declari în mod fals Lama.

De ce este grav? Pentru că dacă o persoană se declară mare profet și nu este mare profet, el poate face rău altora. Oamenii pot să-l urmeze, iar el îi va induce în eroare. Deci cineva care se proclamă un mare sfânt, când el nu este, și este carismatic, oamenii îl pot urma și cunoaștem destule povești despre profeți mincinoși.

De aceea încălcarea acestui jurământ este considerată gravă și este inclusă în primele cinci.

Acesta este motivul pentru care oamenii evită în general să vorbească despre realizările lor spirituale. Cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat pentru a face acest lucru.

Chiar și cei care dobândesc puteri paranormale sunt de obicei foarte reticenți de a le demonstra. Ei le vor utiliza numai și numai în cazul în care pot ajuta pe cineva să urce pe o cale spirituală. Cu siguranță nu vor apărea la televizor sau în public.

Acesta este și motivul de a nu ne grăbi să ne intitulăm „Lama”. Cu toate că sensul literal al cuvântului Lama este de „învățător”, dar datorită acestei reguli, printre altele, în tradiția tibetană se obișnuiește să așteptăm ca profesorul nostru să ne declare „Lama”.

 

4. Să nu comiți adulter

Rang gi bume mayinpa la lokpar yempa

Bume    – femeie,
Ring gi bume mayinpa   – cine nu este soția ta,
Lokpar yempa   – relații sexuale inadecvate.

Această regulă se aplică și femeilor care au relații sexuale inadecvate.

 

5. Să nu consumi alcool sau droguri

Nyugyur gyi kuwa chang tungwa

Nyugyur gyi kuwa – droguri „factori care duc la nebunie”. Așa numesc tibetanii drogurile de tot felul.
Chang        – o băutură alcoolică,
Tungwa    – a bea.

A nu consuma droguri și băuturi alcoolice.

Dacă primele patru au fost mai indulgente, acest jurământ este strict. Oamenii s-au dus la Buddha și l-au întrebat: „Dar dacă beau puțin, doar un păhărel?”  Buddha a luat un fir de iarbă și a spus: „Oricine bea sau servește cantitatea de alcool care încape pe vârful unui fir de iarbă, nu este discipolul meu”. Lordul Buddha a fost strict în privința asta.

Nu se consumă alcool sau orice alt drog care întunecă mintea. Acest lucru este total opus modului în care ne folosim mintea pentru a scăpa de suferință.

Deci, dacă medicamentul pe care îl luați conține alcool, continuați să-l luați, dar ideea aici este că păstrarea acestei reguli, ca oricare alta, este să ne amintim de fiecare dată care este calea noastră și de ce o facem.

Deoarece aspirația spre iluminare devine dominantă, atunci orice lucru care ar putea dăuna căii – nu-l vom consuma.

 

Despre Ken Rinpoche, droguri și iubirea față de ceilalți

Lama Dvora Hla povestește despre Ken Rinpoche:

„Al meu Lama a murit de cancer la ficat. Așa și-a manifestat trecerea. Durerile lui au fost cumplite. Asistentul lui mi-a spus că nu a luat niciun drog, pentru că se pregătise toată viața pentru această meditație în momentul morții și este imposibil de făcut asta sub influența drogului. A suferit luni de zile de dureri foarte puternice.

A murit la începutul lunii decembrie. L-am văzut la sfârșitul lui septembrie. N-a mai ieșit din camera lui, nu s-a mai ridicat din pat, iar eu am urcat în camera lui. Făcea parte dintr-o ceremonie și i-am adus o ofrandă și era în pat. Ken Rinpoche radia. Nu am văzut nici o suferință pe chipul lui. Pur și simplu chipul lui radia. Asistentul mi-a spus că în acele momente suferea foarte tare. Dar eu nu am văzut nici o grimasă de durere pe chipul lui.

Aceasta este Nirvana. Mintea lui era complet purificată de orice afecțiune mentală. Mintea nu mai suferea. Dar, corpul este rezultatul vechilor karme și este supus vechilor forțe karmice. Corpul încă mai poate suferi. Asta înseamnă că durerea poate exista, dar mintea nu mai este tulburată. Durerea nu-i mai tulbură liniștea sufletească. Nu vezi nici o expresie de durere pe chipul lui.

Ken Rinpoche suferea grav de diabet. Tibetanii adesea în Occident se înbolnăvesc grav de diabet. Oricine care s-ar fi aflat într-o astfel de situație ar fi murit deja cu patruzeci de ani mai devreme. El a rezistat încă patruzeci de ani pentru studenții săi.

Avea genunchii distruși. Nu mai avea cartilaje. Fuga din Tibet, trecerea prin Himalaya, mersul desculț prin zăpadă ia epuizat corpul.

Datorită forțelor sale și-a dublat durata de viață pentru a ne transmite Tantra, pentru a vi-o transmite și vouă. El a ales asta, da.

Acest mare om era cu totul pentru ceilalți, nu mai avea nicio fărâmă pentru el însuși. El și-a tratat corpul ca pe o mașinărie: „El este mașina de care am nevoie pentru a funcționa acum, ca să aduc dharma celorlalți”. El știa exact cât avea nevoie să mănânce și nu punea un gram mai mult. Dacă avea nevoie de 21 de lingurițe, să zicem – era imposibil să-l convingi să ia lingura nr. 22.

Ken Rinpoche avea 84 de ani când a decedat. El a fost un om extraordinar.

Tradiția spune că trebuie să-i cerem Lamei să rămână cu noi, pentru ca el să rămână. Acest lucru creează karma pentru a-l vedea în continuare, pentru că Lama este proiecția noastră. De aceea de fiecare dată când mergem la Lama îl rugăm: „te rog rămâi”, „te rog să ne înveți”, „te rog să rămâi”, „te rog să rămâi”, iar el ne spunea mereu: „da, da, da”, iar în ultimul an când m-am dus la el, mi-a spus: „Ei bine, nu pot rămâne mereu”. Dar el nu a plecat cu adevărat. Doar apariția lui a plecat.

Atunci când înțelegem cum este să lucrăm cu un Lama, atunci nu-l vom pierde niciodată. Când ne dezvoltăm această legătură cu el într-un mod profund, el va rămâne mereu cu noi.”

 

Jurămintele de refugiu

Mai există și o altă parte suplimentară care nu este scrisă:  jurămintele de refugiu și respectarea lor.

kyamdroy lapjay mitunchok nam pongwa

Kyamdro     – refugiu,
Lapja             – practică,
Mitunchok – ceea ce se opune, contrar
Nam              – face cuvântul la plural,
Pongwa       – a renunța sau abandona,

A nu te comporta contrar jurămintelor de refugiu.

Ce sunt jurămintele de refugiu? În general, ele sunt refugiul într-o cale  spirituală, spre deosebire de a refugiul în lucrurile lumești.

Ce face copilul când se simte rău? El fuge la mama lui, nu-i așa? Se refugiază în mama lui pentru că el crede că numai mama îl va ajuta.

Pe măsură ce creștem, continuăm să ne refugiem în lucruri. Noi spunem: „Dacă voi avea o casă mai bună, îmi va fi bine”. „Dacă voi avea un partener, îmi va fi bine”. „Dacă am familie și copii, nu voi fi singur și îmi va fi mai bine”. Toate acestea sunt lucruri lumești. Orice este lumesc, samsaric vine din karma și dispare.

 

Refugiul budist – este refugiul pe calea spirituală.

Refugiul este de a căuta protecție.

Căutăm protecție împotriva suferinței și durerii. Acesta este un refugiu. Ne simțim rău, ne este frică, căutăm protecție. Ce ne poate oferi protecție? Dacă ne uităm la fiecare lucru care ne poate oferi protecție în această lume și îl examinăm bine, vom constata că nu există nimic lumesc de care să ne ținem.

Orice lucru lumesc îl vom pierde mai devreme sau mai târziu. Ne pierdem membri de familie, ne pierdem bunurile, averile , ne pierdem sănătatea, ne pierdem cariera, ne pierdem locul de muncă. Toate aceste lucruri în care ne punem speranța, ne vor dezamăgi. Mai devreme sau mai târziu vom pierde pe cei dragi, ne vom pierde cariera, ne vom pierde reputația, ne vom pierde frumusețea, ne vom pierde forma fizică, ne vom pierde claritatea minții. Dacă nu înainte de moarte, atunci în momentul morții.

 

Cele Trei Diamante – adevăratul refugiu spiritual

Atunci ce ne poate proteja?

Există ceva care ne poate proteja, iar acest lucru nu este lumesc. Acest lucru este spiritual și îl numim „Cele Trei Diamante” – Diamantul Buddha, Diamantul Dharma, Diamantul Sangha.

Așa că voi spune câteva cuvinte despre asta, pentru că s-ar putea să fie printre voi oameni care nu au auzit despre ele.

Ce este diamantul Buddha? Buddha aici nu este cel de acum 2.500 de ani. El nu mă poate ajuta. Nici statuia lui sau poza lui nu mă pot ajuta. Atunci, ce este Diamantul Buddha?

Diamantul Buddha este o ființă iluminată care a realizat toate scopurile supreme ale căii spirituale. Ea a realizat înțelepciunea. A înțeles cum funcționează realitatea. A înțeles karma și a înțeles bine vacuitatea. Ea nu mai poate suferi, pentru că și-a eliminat toate cauzele suferinței și își generează continuu cauzele fericirii, pentru că înțelege ce creează fericirea. Asta este protecția. Deci, Diamantul Buddha este ființa care a realizat această înțelepciune.

Diamantul Dharma. Dharma nominală este cartea sau învățătura pe care o auziți.

Adevăratul diamant al Dharmei nu este nici cartea, nici cuvintele pe care le auzim, nici cuvintele pe care le citim, ci realizarea lor în inima noastră.

Diamantul Dharma reprezintă conștientizările pe care le realizăm după ce am auzit învățăturile, am reflectat și meditat asupra lor.

Dacă am ajuns la conștientizarea profundă a modului în care funcționează realitatea, nu vom mai face lucruri care să ne provoace suferință, și asta ne protejează. O astfel de înțelepciune ne protejează. Dacă am dobândit această înțelepciune și învățăm cum să o aplicăm în viața noastră, atunci ne eliminăm toate karmele vechi care ne provoacă suferință, și asta este protecția.

Adevărata protecție este înțelegerea vacuității și aplicarea ei.

Deoarece suntem la un curs de etică, putem spune: „Jocul vacuității și al eticii” – înțelegerea acestor două, ne creează viața. În măsura în care înțelegem cum ele se joacă împreună, ieșim din suferință, pentru că lucrurile sunt goale.

Dacă lucrurile sunt goale și respectăm etica morală, suferința nu mai poate exista. Ne va lua ceva timp. Este de lucru. Dar adevărata protecție este – înțelegerea vacuității și a jocului dintre vacuitate și karma.

Ce este Diamantul Sangha? Nominal, comunitatea de călugări este Sangha, dar nu orice comunitatea de călugări ne poate proteja. Deci, Diamantul Sangha – nu este Sangha, ci cei care au perceput direct vacuitatea. Ei sunt Arya care ne pot îndruma pe cale.

Uneori sunt comparate

• • Buddha – ca medicul suprem,
  • Dharma – medicamentul suprem, și
  • Sangha – asistenții medicali supremi, care ne îndrumă, pentru că nu suntem încă suficient de puri pentru a-l întâlni pe Buddha față în față.

Deci, acestea sunt cele „Trei Diamante”, în care ne refugiem.

Iar ceea ce au în comun este înțelegerea înțelepciunii, compasiunii, a karmei și a modului în care ele își fac jocul împreună.

Deci, ne refugiem în realizarea înțelepciunii și a înțelegerii mecanismului karmei, în dezvoltarea compasiunii și în cei care au realizat aceste lucruri și care ne îndrumă pe cale. Acesta este refugiul spiritual. Acesta este refugiul budist.

Refugiul spiritual este cel care dă forță semințelor pe care le plantăm, iar când vor rodi, vom ieși din suferință.

 

„A fi bun” nu este suficient de puternic

Sunt oameni care nu le place să rănească. Este o karmă a lor veche cu are au venit dintr-o viață anterioară și se bucură de roadele ei. Dar ei nu știu cum s-o intensifice, și în cele din urmă va dispare.

De ce, preceptul de moralitate este mai puternic atunci când suntem sub jurământ?

În mod obișnuit, trebuie să menținem focul aprins, să-l întreținem, să-l întărim mereu. Luarea jurământului – atinge acest obiectiv. Pentru că întărim conștient aceste calități spirituale și în acest fel vom putea ieși din suferință. Pentru că dacă lăsăm lucrurile așa cum sunt, atunci chiar dacă am venit pe lume ca oameni buni – acest lucru își va pierde puterea pentru că tot ceea ce vine din karma se degradează. Aceasta este natura karmei.

Valoarea luării jurămintelor este enormă. Ele ne vor duce într-un loc minunat și magic, pe care nu ni-l putem imagina în prezent. Și asta începe cu jurămintele de elibe

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

Esența oceanului Vinaya de Je Tsangkapa

Vom trece de la „Yishin Norbu” scris de Chone Lama, la „Esența oceanului Vinaya” scris de Je Tsongkapa

 

Propoziția de deschidere

Acest text se deschide cu următoarea propoziție:

om delek su gyur chik

 

Semnificația lui Om

Deci, să începem de la Om.

Prima literă este  ཨོཾ – Om, iar deasupra apare un mic cerculeț, care este un punct în sanscrită, nazal.

– ོ Acest semn este vocala O,

Și această literă  ཨ este A.

OM este format din trei componente – AH, U, M – iar acestea reprezintă într-un singur sunet:

1. Corpul iluminat al lui Buddha,
2. Vorba iluminată al lui Buddha, și
3. Mintea iluminată a lui Buddha.

OM este, de asemenea, un cod pentru „chemarea tuturor Buddha și Bodhisattva”.

 

Corpul iluminat al lui Buddha

Corpul Iluminat al lui Buddha  este format din două corpuri fizice și două corpuri mentale ale lui Buddha. Cele două mentale sunt reprezentate de litera M a lui Om.

Ce corpuri fizice are Buddha?

1.Sambogakaya
2.Nirmanakaya

Sambogakaya – este corpul în care Buddha stă în paradisul său și Nirmanakaya – este corpul său de manifestare sau de emanație. Ele sunt reprezentate de litera A Toate aceste corpuri sunt descrise în cursul 6, și de aceea voi vorbi pe scurt despre primele două corpuri:

–   Sambogakaya – se numește „corpul plăcerii al lui Buddha”. Cel care ajunge la iluminare, are un corp de lumină, splendid, strălucitor, stă în paradis într-o mare plăcere. De aceea este numit „corpul plăcerii”. Oamenii obișnuiți nu-l pot vedea. Doar cei care percep direct vacuitatea, Arya, pot vedea această formă a lui Buddha. Buddha, care are o mare compasiune pentru toate ființele nu se mulțumește să stea liniștit în paradisul lui, el mai are un corp
–   Niramanakaya – care este corpul de manifestare sau de emanație. El este corpul în care se manifestă Buddha. Buddha se manifestă exact în forma de a care au nevoie ființele pentru a le învăța.

Buddha poate apărea într-o varietate de forme simultan. O face și spontan. El nu trebuie să se gândească: „Poate mâine ar fi bine dacă aș merge la Ion”. Buddha pot face acest lucru ca rezultat karmic al faptelor bune pe care le-a acumulat. El apare atunci când este nevoie, în mod spontan și simultan, în fața ființelor. Iubirea lui pentru toate ființele este cauza karmică care îi permite să facă acest lucru, să se materializează în acest fel și, prin urmare si întreaga practică bodhisattva

Pentru a ajunge la iluminarea deplină, va trebui să spunem: „Includ toate ființele vii, deoarece creează karma care produce această Niramanakaya care este trimisă tuturor ființelor și le ajută după cum au nevoie”.

 

Vorba sublimă al lui Buddha

U – simbolizează vorba sublimă, sfântă al lui Buddha care se exprimă prin învățătura pe care Buddha le-o oferă oamenilor. Buddha vine la oameni prin profesori de Dharma care îi învață Dharma. Buddha a spus: „În viitor, voi apărea în lume prin învățătorii voștri și vă voi învăța”. Deci acesta este U.

 

Mintea pură a lui Buddha

M – simbolizează mintea pură a lui Buddha, care este o minte omniscientă, care cunoaște fiecare obiect din univers – tot trecutul, prezentul și viitorul spontan și simultan.

 

Fericirea și bunătatea

Avem aici cuvântul De lek.

De înseamnă plăcere sau fericire sau extaz. El mai are și sensul de ușor (de înțeles).

Dar aici cuvântul are sensul de fericire și bucurie. Adică, bucuria de a nu cădea în tărâmurile inferioare.

Lek înseamnă bine, iar aici simbolizează Nirvana.

Deci, De – simbolizează nașterea în lumile superioare, în care este bine, dar nu binele suprem, pentru că viața se sfârșește, este limitată.

Lek – este binele suprem al iluminării, al nirvanei

De lek înseamnă bunătate, bun augur, bunăstare.

 

Diferența dintre nirvana și iluminare

Care este diferența dintre nirvana și iluminare?

În Nirvana – afecțiunile mentale și semințele lor încetează complet, iar mintea este deja plină de plăcerea Nirvanei. Cel care a ajuns la Nirvana, încă mai poate fi în vechiul său corp samsaric din acea viață, un corp care suferă și, prin urmare, să simtă dureri fizice, până când viața i se va termina. Și mediul său înconjurător să fie infestat.

Iluminare deplină este cu totul altceva.

Buddha a descris-o în sutre. Într-una din sutre, se spune că Buddha vine la un bodhisattva de nivel opt, care este deja gata să treacă la nirvana, și îl oprește și îi spune: „Ai văzut deja lumina” , adică a perceput vacuitatea. „Lumina ta este una singură. Privește! Lumina mea este de un miliard de ori mai mare.”

 

În cursul 3 scrie:

„Buddha îi dă lui Bodhisattva o frumoasă metaforă:

Fiul meu nobil! Lumina este deja în tine, ți-ai găsit lumina (Buddha se referă la vacuitate). Deja nu mai crezi că lucrurile care apar au o existență proprie de sine. Deja tu nu mai dai crezare etichetelor ce se aplica lucrurilor și a noțiunilor. Lumina ta este una singură. Cei Astfel Plecați (adică toți Buddha) au un miliard de lumini ca ale tale. Faptele lor sfinte sunt incomensurabile, în nenumărate combinații, sunt nesfârșite, nu există nimic asemănător lor. Stai acum și continuă-ți practica ca să poți ajunge acolo.

Aceasta este povestea despre Buddha care a venit la Bodhisattva. Si cu toate ca Bodhisattva a reușit să se purifice de toate afecțiunile mentale, Buddha îl îndeamnă să nu se oprească și să continue să practice pentru că încă mai există nenumărate ființe care mai suferă, și îi reamintește ce înseamnă să ajungă pe calea unui Buddha.

Concluzia este ca un Bodhisattva la nivelul opt încă mai are nevoie să acționeze în lume. Cu atât mai mult, și noi trebuie să continuam să facem astfel de lucruri. Nu putem spune: Este destul! Acum stau și voi ajunge la iluminare, pentru că nu se va întâmpla așa ceva. Trebuie să ne susținem unul pe altul. Metoda și înțelepciunea merg mână în mână. Sunt momente în care stăm și medităm și altele în care trebuie să ne sculăm și să acționam ca un Bodhisattva.”

Su Gyur Chik înseamnă „să fie”.

Am spus că Om reprezintă corpul, vorba și mintea lui Buddha. Atunci când maestrul începe propoziția cu Om este ca și cum i-ar chema pe toți Buddha și Bodhisattva. El cheamă toate ființele iluminate să-l ajute. După care ne trimite o binecuvântare – Delek .

Traducerea propoziției Om delek su gyur chik ar fi „Om! Fie să existe fericire și bunătate”, sau „Fie ca toate ființele vii să atingă fericirea temporară și iluminarea permanentă.”

„Fericirea” este fericirea temporară a renașterii ca ființă umană sau a plăcerii. „Bunătatea” este bunătatea absolută a nirvanei și a iluminării.

 

Jurămintele de eliberare

Am spus că textul „Esența oceanului Vinaya” este comentariul lui Je Tsongkapa  a sutrei numite „Sutra asupra Vinaya”. Je Tsongkapa după prima propoziție de deschidere, începe să vorbească despre jurămintele de eliberare.

Pratimoksha înseamnă în sanscrită jurămintele de eliberare, iar în tibetană:

Sosor Tarpa

După cum am menționat, Vinaya în mare se ocupă de:

• • Cum să luăm jurămintele,
  • Cum să ne păstrăm jurămintele, și
  • Cum să ne reparăm jurămintele care au fost încălcate.

De ce se numesc Sosor Tarpa? De ce sunt numite jurăminte de eliberare sau jurăminte de eliberare personală?

Iată cum explică Ngulchu Dharma Bhadra în comentariul său asupra textului lui Je Tsongkapa, „Esența oceanului Vinaya”:

dompa lang ne tsulshin sung ken nam korwa le tar ching, de le dokpa
nam mitarway gyu-tsen gyi sosor tarpay dompa she

Dompa lang ne     – cei care își iau jurămintele,
Tsulshin sung ken nam – le respectă, păstrează bine,
Korwa le tar           – vor fi eliberați de roata suferinței,
De le dokpa nam  – cei care evită să le ia și să le respecte,
Mitarway                 – nu se vor elibera,
Gyu-tsen gyi sosor tarpay dompa she  – acesta este motivul pentru care sunt numite „jurăminte de eliberare”.

Adică, Ngulchu Dharma Bhadra spune:

„Aceste jurăminte sunt numite „jurăminte de eliberare personală”, deoarece cei care le iau și le păstrează bine se vor elibera din roata suferinței, în timp ce cei care fac contrariul – nu se vor elibera”.

• Oamenii care păstrează bine aceste jurăminte ajung la Nirvana; iar cei care nu fac asta, nu ajung. Foarte simplu. Trebuie să păstrăm aceste jurăminte, cel puțin la nivelul minim care este predat celor care nu sunt călugări. Bineînțeles că este și mai bine să mergem la nivelele mai înalte de jurăminte, dar măcar nivelul minim să-l păstrăm. Dacă omul omoară, fură, etc. mintea lui va fi confuză, va fi plină de afecțiuni mentale și nu își va putea dezvolta nici o concentrare, și nu va ajunge nicăieri.

Moksha – libertate sau eliberarea din ciclul etern al vieții, morții și renașterii.

Prati – individual sau personal.

Un alt sens al cuvântului Prati este primul, ca și cum am spune: „Acestea sunt primele jurăminte care trebuie ținute”.

• O altă interpretare, mai puțin populară, de ce se numesc jurăminte de eliberare – Pratimoksha este pentru că în ziua în care le luăm, ne vom elibera din starea de a nu fi posesor de jurământ. Ca și cum, cei care nu au jurăminte, sunt cumva inferiori.

Ei nu au cale spre iluminare. În ziua în care le primim, suntem eliberați din această stare inferioară.

 

Definiția jurămintelor de eliberare 

În continuare este dată definiția jurămintelor de eliberare.

Textul spune:

ngenjung sampe gyu je ne
shennu shi dang chepa le dokpa

Ngenjung – renunțare,
Sampa – gând,
Gyu            – cauză, motiv, motivație,
Gyu je ne –  motivul pentru care,
Shen          – celălalt,
Nu              – a răni, a face rău,
Shennu    – rănirea celuilalt,
Shi dang chepa – baza și restul
Dokpa       – a evita, a se abține.

Putem traduce:

Abținerea de a rănii pe ceilalți,
Baza și restul,
Din motivația Renunțării.

Definiția este următoarea:

Jurămintele de eliberare personală sunt abținerea de a răni pe ceilalți și, de asemenea, abținerea de la baza de a răni pe ceilalți, din motivul/motivația Renunțării.

 

Motivația potrivită de a lua jurămintele

Motivația de a lua jurămintele poate fi o motivație greșită și poate fi o motivație potrivită.

Motivația de a lua jurămintele trebuie să fie Renunțarea, trebuie să fie dorința de a ieși din samsara și de a ajunge la nirvana. Trebuie să se bazeze pe înțelegerea a ceea ce nu funcționează în samsara, care a fost prima noastră lecție. Am vorbit acolo despre starea de suferință permanentă. Trebuie să avem aversiune față de suferință: „Ajunge!

–   De ajuns cât suferim.
–   De ajuns să-i vedem pe alții suferind.
–   De ajuns să-i pierdem pe cei dragi fără a avea control.
–   Nu suntem niciodată mulțumiți de ceea ce avem.
–   Nu ne putem baza niciodată pe nimic.
–   Suntem târâți tot timpul de forțele karmice; ni se întâmplă lucruri, ni se întâmplă dezastre care sunt dincolo de controlul nostru.

Copiii cărora le-am dat viață, nu știm cum să-i împiedicăm să moară. Le dorim o viață lungă, dar tot vor trebui să facă față bolilor și bătrâneții. Cum îi pot ajuta?

Atunci când omul ajunge să înțeleagă toate aceste lucruri și că viața este ca trenul din parcul de distracții, care urcă și coboară, când sus, când jos, că el este purtat încolo și încoace de forțele karmice fără control – începe să-și dezvolte aversiunea față de samsara și dorința de a ieși din ea. Iar atunci va și căuta o cale de ieșire din ea – aceasta este motivația de a începe să-și disciplineze mintea, să-și disciplineze simțurile.

Este imposibil de reparat samsara. Trebuie să ieșim din Samsara.

Samsara nu va funcționa niciodată. Indiferent cât de mult am încerca să o reparăm, ea nu va funcționa, pentru că aceasta este natura samsarei. De aceea se numește samsara. Asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să îmbunătățim lucrurile, ci motivația ar trebui să fie aceea de a aduce fericirea supremă.

 

Motivație greșită pentru a lua jurămintele

Care ar putea fi motivația greșită?

• • De exemplu, există țări precum Thailanda în care oamenii hrănesc călugării sau îi sprijină pe călugări. Cineva care este leneș și sătul de muncă și vrea să trăiască ușor, atunci se călugărește și ceilalți îl vor hrăni. Aceasta este o motivație complet greșită.
  • Dacă cineva are datorii, și nu vrea să le plătească, va spune: „Acum voi fi călugăr. Sunt scutit de plată”. Total greșit. Un Lama demn de respect nu-i va conferii jurămintele atâta timp cât are datorii. Mai întâi îl va trimite să-și plătească datoriile.
    Lama Dvora Hla spunea că a cunoscut o fată care s-a dus la Ken Rinpoche să-l roage să-i confere jurămintele monastice și avea datorii de aproximativ 70.000 de dolari. El a spus: „NU! Trebuie să termini cu datoriile”. Timp de doi-trei ani a avut două slujbe, și a muncit tot timpul ca să-și plătească datoriile și abia atunci a primit jurămintele.

• • Există locuri în care a te călugării este o modalitate de a evita serviciul militar. Aceasta nu este o motivație bună pentru a fi călugăr.
  • Sunt locuri în care se acordă mult respect călugărilor. Nu peste tot este așa, dar ar trebui să fie așa. Dacă cuiva îi place respectul și, prin urmare, devine călugăr – nu este un motiv bun.
  • Uneori, cei din jurul meu devin călugări pentru că așa este cultura locului. În Tibet, călugăria este considerată o onoare și cei mai talentați băieți sunt trimiși la mănăstire. Acesta nu este un motiv bun pentru a fi călugăr.

Deci, dacă venim cu această motivație, jurămintele nu vor funcționa. Nu ne vom elibera. Motivația trebuie să fie dorința de eliberare.

Copiii mici nu primesc jurămintele monastice. Ei doar poartă roba și încep să ducă un stil de viață monahal, dar nu primesc jurămintele. De fapt, există o regulă care spune că jurămintele monastice nu se dau înainte de vârsta de douăzeci de ani. Și există reguli despre cum se procedează atunci când persoana crede că are douăzeci de ani și de fapt are doar nouăsprezece ani și jumătate. Pentru că jurămintele nu se prind dacă cineva are sub douăzeci de ani, chiar și dacă nu este conștient că nu a ajuns încă la douăzeci.

Un alt aspect este că nu poți fi călugăr dacă nu ai acordul părinților tăi. Acest lucru se bazează pe povestea fiului lui Buddha care a dorit să se călugărească. Mama lui, soția lui Buddha i-a spus: „Bine! Du-te la tatăl tău și te va face călugăr”, și Buddha l-a făcut călugăr. Dar tatăl lui Buddha s-a dus la Buddha și i-a spus: „Nu este suficient că te-am pierdut ca fiu? Atunci Buddha a emis o lege prin care fără permisiunea părinților, copilul nu poate deveni călugăr.

Acest lucru vine ca urmare a faptului că în Asia, copiii au obligația morală de a avea grijă de părinți, iar fiul sau fiica care se călugărește este scutit de această obligație, așa că părinții trebuie să fie de acord cu asta. Dacă părinții nu sunt de acord și copiii nu își îndeplinesc datoria față de părinți, se creează o datorie karmică care îi va împiedica să realizeze scopurile călugăriei.

 

Dar aceia dintre noi care nu suntem călugări?

Noi nu avem acest jurământ sau această datorie, dar nici nu vrem obstacole pe calea spre iluminare. Dorim să ne creăm condițiile care să ne susțină calea spre iluminare și să acumulăm karma care să ne permită acest lucru. Și asta nu putem face dacă rănim pe cineva sau dacă este pe cheltuiala cuiva.

Trebuie create condițiile care să fie în armonie cu iluminarea.

Nu puteți renunța la responsabilitățile de familie și să spuneți: „Acum plec la iluminare”, pentru că vă creați karma negativă. Dacă aveți copii mici, trebuie să aveți grijă de ei. Trebuie să vă creați condițiile care să vă permită să ajungeți la iluminare. Această karma va izbucni foarte repede și vă va sta în cale, pentru că atunci când o persoană intenționează să ajungă la iluminare, trezește forțe potrivnice, iar dacă a acumulat chiar și puțină karma negativă, ea se va intensifica cu timpul. De aceea, omul trebuie să acționeze pentru a-și crea condițiile care să-l sprijine și, uneori, acest lucru poate dura mult timp.

Și ce dacă? Oricum nu poate scurta această etapă. Oricum va trebui să facă asta.

 

Esența jurămintelor de eliberare este de a nu face rău altora

Deci, datorită motivației de a ajunge la nirvana, ne luăm jurămintele a căror esență este aceea de a evita rănirea altora. Aceasta este a doua parte a descrierii.

Esența jurămintelor este evitarea rănirii celorlalți.

Avem trei jurăminte legate de trup:

1.   A nu ucide.
2.   A nu fura.
3.   A evita comportamentul sexual inadecvat. Pentru călugări este abstinența totală de la sex.

Și patru care sunt legate de vorbire:

4.   A nu minți.
5.   A nu dezbina.
6.   A evita vorba dură, aspră, nepoliticoasă.
7.   A evita vorba fără sens, inutilă.

Există multe variante și derivate, ale acestora. În Anexa 1, a fost pregătită o listă care cuprinde sferele concentrice ale fiecărui jurământ.

În definiția jurămintelor de eliberare mai scrie: „și, de asemenea, abținerea de la baza de a răni pe ceilalți”. Ce înseamnă această bază?

Toate aceste șapte jurăminte legate de corp și de vorbire, nu se întâmplă dacă nu există în mintea noastră un gând negativ în spatele lor. De ce? Pentru că fiecare vorbă și acțiune începe mai întâi în gând. Je Tsongkapa nu ne-a spus care este această bază, dar Ngulchu Dharma Bhadra ne dă o explicație. El  spune: „Baza înseamnă cele trei legate de gând”.

Care sunt ele?

8.   Lăcomia.
9.  Rea voință, bucuria de răul altuia.
10.  Ignoranța.

Ngulchu Dharma Bhadra spune: „Aceste trei – sunt baza a celor șapte”.

Deși jurămintele Vinaya se ocupă în principal de comportament și vorbire, ceea ce dorim este, de a evita de fapt ceea ce ne duce la aceste încălcări.

Jurămintele de eliberare sunt un antidot contra imoralității și a tot ceea ce implică ea.

 

Renunțarea „piele de găină” și Renunțarea adevărată

Așa cum am spus, motivația de a lua jurămintele trebuie să fie Renunțarea.

Există un tip de Renunțare care în tibetană se numește „piele de găină”. Pielea de găină poate apărea în cazul unei emoții puternice, dar ea trece repede.

Când se întâmplă Renunțarea „piele de găină”?

Când omul pierde pe cineva drag din familie, trece printr-o perioadă scurtă de doliu, este plin de tristețe, simte multă aversiune față de această stare de pierdere, își spune: „Am să fiu un om bun. Voi merge pe calea cea bună”. Se căiește câteva zile, iar apoi cineva îi duce la un film și se relaxează, și uită, iar Renunțarea s-a dus. Aceasta este, Renunțarea „piele de găină” și ea nu este suficient de bună.

Renunțarea trebuie să se bazeze pe multă reflecție, multă meditație, multă gândire, pe aprofundarea dezgustului profund față de suferința samsarică. Aversiunea pe care o dezvoltăm față de samsara, nu trebuie să fie doar emoțională, ci să se bazeze pe logică, analiză și înțelegere.

De aceea se pune atât de mult accent în Lamrim pe meditațiile analitice care dezvoltă profund această atitudine de silă față de samsara. Ea nu trebuie să fie ceva impulsiv, emoțional, care să treacă repede, ci bazată pe înțelegere profundă.

 

Jurămintele de eliberare personală sunt numai pentru această viață

Un alt aspect al jurămintelor de eliberare – este că le pierdem atunci când viața se termină. Sunt jurăminte pe viață, iar când viața se termină, le pierdem. Spre deosebire de jurămintele bodhisattva, care trec cu noi de la o viață la alta.

De ce se termină, în timp ce jurămintele bodhisattva continuă?

Pentru că Bodhisattva se concentrează asupra tuturor ființelor. Obiectul lui, nu este el însuși, ci el și toate ființele împreună și, de aceea puterea lor este cu mult mai mare. Aria lor este cu mult mai mare, în timp ce jurămintele Vinaya sunt eliberarea personală.

Cine este acest „personal”? Cine se eliberează? Este „Eul” acestei vieți. Pentru că ce înseamnă „personal”? De ce anume este eliberat? De modul în care mă gândesc la mine astăzi – sunt eliberat de asta. De aceea jurămintele se pierd când viața se termină.

 

Cele șase categorii din comentariul lui Je Tsongkapa

În comentariul său Je Tsongkapa trece la așa-numitele „șase categorii” care explică jurămintele de eliberare personală.

ngowo dang ni rabye dang
sosoy ngundzin kyeway ten
tongway gyu dang pen-yun…

Ngowo – esența, natura de bază,
Rabye – categorie,
Soso – individual, personal,
Ngun dzin – înțelegere,
Sosoy ngundzin – înțelegerea fiecărui jurământ în mod individual,

Ten – bază,
Kyewa – crește, se dezvoltă,
Kyeway ten – persoana în care jurămintele pot crește sau dezvolta,
Gyu – cauză sau factor,
Tongwa – a renunța, a abandona,
Tongway gyu – ce cauzează pierderea jurămintelor sau cum se pierd
Pen-yun – avantaj sau beneficiu.

Versetul de mai sus poate fi tradus astfel:

Natura lor de bază, modul în care sunt împărțite,
Descrierile lor individuale, cine le poate lua,
Cum se pierd și beneficiile pe care le oferă.

 

Vom face o listă cu aceste categorii și apoi vom vorbi despre ele.

1.   Prima categorie – natura de bază a jurămintelor

Prima categorie – este natura de bază a jurămintelor.

Ce înseamnă asta? Cineva spune: „Am luat jurămintele”.

Unde sunt aceste jurăminte? Ce înseamnă că a luat jurăminte? De unde știm că și-a luat jurăminte?

Cel care este călugăr poartă robă, deci vedem ceva exterior și știm că are jurămintele monastice, dar cineva care nu este călugăr? Cum știm că are jurăminte?

Și unde sunt aceste jurăminte? Care este natura lor de bază?

Este ceva fizic? Este ceva mental? Poate fi ceva care nu este nici fizic, nici mental? Care este natura jurămintelor?

În general, există patru opțiuni pentru fiecare lucru:

a)   Sau este ceva care nu se schimbă, cum ar fi spațiul gol sau vacuitatea.

Și dacă se schimbă – atunci poate fi:

b)   sau fizic.
c)   sau mental.
d)   sau ceva care nu este nici fizic și nici mental.

Deci, unde sunt jurămintele în toate acestea? Deci aceasta este prima categorie pe care Je Tsongkapa o discută.

2.   A doua categorie – câte seturi de jurăminte există? Răspunsul aici este opt și le vom enumera mai târziu.
3.   A treia categorie este o descriere individuală a jurământului în sine.
4.   A patra categorie – Ce fel de persoană poate crește jurămintele? Spunem: „Omul primește jurămintele și apoi ele cresc în el”, deci care sunt caracteristicile celui în care pot crește jurămintele?
5.   A cincea categorie – Cum pot fi pierdute jurămintele.
6.   A șasea categorie – beneficiile păstrării jurămintelor în mod corespunzător.

Acestea sunt categoriile din comentariul lui Je Tsongkapa.

 

Angajamentul de a termina cartea

Înainte de toate acestea, Je Tsongkapa promite că va termina cartea, iar acest lucru este obișnuit în cărțile de Dharma, sau în comentariile textelor de Dharma. Autorul se angajează să ducă la capăt comentariul pe care îl scrie sau eseul pe care îl scrie, sau orice scriere care aduce Dharma oamenilor.

Tot ceea ce facem, care aduce Dharma oamenilor, începe să-l enerveze pe Yama – Lordul Morții. De ce? Pentru că le oferim oamenilor o cale de a ieși din fălcile lui, de a se elibera din ghearele lui. Trezește energii negative. Stârnește împotriviri. Orice act de mare binecuvântare pe care îl facem, care aduce Dharma altora, va stârni dificultăți. Vor veni greutăți. În Tengyur (scripturile traduse din sanscrită ale marilor comentatori) – există multe cărți care au fost începute și neterminate, pentru că autorul a murit în mijlocul scrierii.

Deci, autorul înainte de a-și începe munca, își ia un angajament: „Voi începe această lucrare și o voi termina”. Se angajează să supraviețuiască, să rămână în viață, iar asta îl ajută să termine cartea.

Așa este munca de traducere, așa sunt toate aceste acțiuni binecuvântate.

 

Astăzi avem o șansă minunată

Avem condiții de viață bune:

√   Avem timp liber și trăim din belșug.
√   Suntem sănătoși.
√   Mintea noastră este bună.
√   Avem educație. În Orient, în general, toată educația era primită în mănăstiri
√   Avem o minte bună care pricepe lucrurile, înțelege Dharma.
√   Avem condiții necesare traiului.
√   Avem profesori de primă mână care au venit în vest să ne învețe.
√   Suntem interesați de aceste lucruri. Nu contează cât de inteligenți suntem și câți bani avem, fără acest interes, nu se va întâmpla nimic.

Avem o combinație rară de oportunități minunate. Ni se pare evident, dar nu este de la sine înțeles. Avem o karmă excepțională ca această combinație să se întâmple, dar și foarte fragilă.

Obstacolele apar foarte ușor. Oamenii își pierd interesul pentru Dharma, sau își pierd profesorii, sau își pierd condițiile care îi susțin, sau își pierd sănătatea, sau ceva merge prost, fie în exterior, fie în interior:

• • Exterior – în ceea ce privește familia, banii și așa mai departe,
  • Interior – în ceea ce privește sănătatea, claritatea minții noastre.

Viața trece cât am clipi.

Avem foarte puțin timp, și autorul înțelege acest lucru. El înțelege impermanența, înțelege raritatea, înțelege cu ce forțe are de-a face și promite că va termina cartea.

 

 1.   Prima categorie: care este natura de bază a jurămintelor?

În continuare vom vorbi despre natura de bază a jurămintelor de eliberare. Din ce sunt făcute jurămintele?

Să presupunem că ne-am luat jurămintele și ne-am culcat. Ce se întâmplă cu ele? Unde sunt jurămintele? Aceasta este o întrebare interesantă, nu-i așa?

Ce se întâmplă dacă leșinăm? Avem jurăminte sau nu le avem?

Diferite curente, diferite școli ale budismului au răspuns la aceste întrebări în moduri diferite, și le vom prezenta în continuare pentru că este foarte interesant.

Deci, natura de bază a jurămintelor de eliberare individuală este prezentată în funcție de modul în care fiecare dintre cele patru școli de gândire le explică.

 

Școlile budiste din India antică

Există patru școli de gândire.

–   Școala Vaibashika sau Abhidharma
–   Școala Căii de Mijloc – Madhyamika, cea mai înaltă.

iar Madhyamika este împărțită în: „Calea de Mijloc Superioară” – Prasangika, și „Calea de Mijloc Inferioară”- Svatantrika.

 

2.   Prima școală – Vaibashika

Prima școală este școala Vaibashika sau școala Detailiștilor. Ea face parte din școala Abhidharma și este prima și cea mai joasă dintre cele patru școli antice din India.

În ce sens este joasă? Ea nu este joasă, este foarte înaltă. Dar în raport cu înțelegerea vacuității, ea este considerată cea mai de jos.

 

4.   A patra școală cea mai înaltă este Prasangika Madhyamika

Cea mai înaltă școală de gândire este Prasangika Madhyamika. Ea este „Școala Consecințelor Căii de Mijloc” –  pe care a predat-o Arya Nagarjuna,  Chandrakirti, Je Tsongkapa, Dalai Lama, pe care o predăm noi astăzi.

Trebuie să ajungem la acest nivel de înțelegere a vacuității, al acestei școli înainte de a ne putea elibera.

De ce se numește „Calea de Mijloc”? Pentru că ea este între cele două extreme.

 

Cele două extreme

Care sunt cele două extreme? Există două concepții extreme asupra lumii:

1. Extrema existenței – concepție care atribuie lucrurilor existență de sine.

Ea este concepția celui care nu a auzit niciodată Dharma. Și majoritatea oamenilor care nu au auzit niciodată Dharma cred că lucrurile sunt așa cum le văd ei.

Yo Ta

Yo ta – extrema existenței.
Yo ta – atribuie existență de sine lucrurilor.

 

Pixul nu există așa cum credem noi că este

Dacă încep să mă uit la pix, ce percepe ochiul? Ochiul meu percepe forme și culori. El nu vede pix. Mâna mea nu ține un pix, mâna mea ține un obiect rotund și dur. Deci simțul meu tactil nu simte un pix, ci simte un obiect dur și rotund. Niciunul dintre simțurile mele nu percep un pix.

„Pixul” este o idee pe care o am în cap, pe care o proiectez pe o colecție de forme și culori pe care le percep cu simțurile mele. Deci „pixul” vine de la mine.

De ce câinele nu vede un pix? Pentru că nu are conceptul de scris în cap. Câinelui i se manifestă o altă karmă care nu are conceptul de scris.

Pentru mine se manifestă karma în care am conceptul de scris, de aceea proiectez un pix pe o colecție de date brute. Dar și datele brute sunt goale. Ele nu au natură proprie, cu excepția celei pe care eu o proiectez.

Unde este Bucureștiul? Nu pot găsi Bucureștiul, pentru că tot ce văd sunt case, copaci sau drumuri. Nu pot percepe „București” cu simțurile mele. Asta e o idee. Este o idee pe care o proiectez pe o colecție de case, drumuri și copaci. Nu găsesc Bucureștiul.

Daca vreau să caut casa de pe strada Delea Veche 23? Încep să caut unde este casa. Când caut cu simțurile unde este casa, ce văd? Pereți, văd un acoperiș, văd o fereastră. Dar unde este casa? Nu pot arăta spre casă. Pot arăta doar pereți, un acoperiș, ferestre, dar nu pot arăta „casa”, deoarece „casa” este o idee pe care o proiectez pe acele elemente. Ea a venit de la mine. Nu există acolo „casa”. Nu a existat niciodată acolo „casa”. Și nici va exista vreodată, pentru că „casa” este o idee. Este un concept care vine de la mine.

Trebuie să facem obligatoriu aceste meditații, pentru că altfel nu ne putem elibera. Altfel, vom continua să credem că așa este realitatea, și vom rămâne în samsara.

Aceasta este o extremă care își are originea în ignoranță, își are originea în înțelegere greșită a lipsei de sine, în înțelegerea greșită a vacuității și așa mai departe.

Aceasta este una dintre cele două extreme. Ea este cea care ne provoacă  suferința samsarică. Toată suferința samsarică se datorează acestei extreme.

 

2. Nihilismul. Extrema nihilismului crede că lucrurile nu există deloc.

Am spus că o extremă este de a crede că lucrurile există de la sine. Spunem: „Ăsta este un pix”. Ăla este un scaun. Ea este Ilona, pentru că așa o percep eu”. Care este cealaltă extremă?

Me ta

A doua extremă este de a crede că lucrurile nu există deloc.

Cineva aude o lecție despre vacuitate, și începe să-și dea seama că pixul nu există așa cum credea că există și că pixul nu este un pix în sine, deoarece câinele nu vede un pix, ci altceva . Deci pixul nu poate fi așa cum îl vede el. Pixul nu are natura de a scrie de la sine. Și dacă ne uităm unde este pixul, nu-l găsim. Nu putem găsi nimic în afară.

Și când începe să intre mai mult în aceste lucruri, ar putea ajunge la concluzia: „Ah! Dacă este așa, atunci nimic nu există”. Și atunci va cădea în cealaltă extremă spunând: „Nu există nimic!”

 

Pericolul:  desconsiderarea respectării moralității
care va duce la mari suferințe

Dar nici asta nu este adevărat, pentru că dacă nu există nimic, atunci cum rămâne cu Vinaya? De ce să ne mai ținem jurămintele morale? Și asta este  foarte periculos.

Dacă cred că nimic nu există, atunci nici moralitatea nu există, atunci nu contează ce fac și așa mai departe. Dacă încep să rulez această idee, cad în nihilism. Acesta este a doua extremă care este la fel de periculoasă ca și prima. De ce? Pentru că atunci nu va respecta legile morale și va continua să sufere.

 

Calea de Mijloc

Madhyamika – Calea de Mijloc”, spune: „Vom merge exact pe mijloc”.

Nu vom crede că lucrurile există de la sine, pentru că am văzut deja că acest lucru nu este adevărat, dar nici nu este adevărat că ele nu există deloc, deoarece ele există, dar nu așa cum credeam noi că există. Ele există convențional, dar apar în funcție de proiecția noastră. Este nevoie de mine ca să proiectez lumea așa cum o proiectez.

Aceasta este Madhyamika. Așa poate fi eliminată moartea pentru că ea nu există de la sine. Dacă ea ar fi existat de la sine, n-am mai avea nevoie de nicio practică. Și cu toate acestea, Buddha a spus că moartea poate fi învinsă. El ne-a spus în Sutra Inimii:

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.”

Bătrânețea și moartea nu există de la sine. Nu este adevărat că ele nu există deloc, dar nu există așa cum credem noi că există. Nici eliminarea lor nu există așa cum credem că există.

Prasangika Madhyamika spune: „Lucrurile există ca o proiecție din imaginile mentale care stau în mintea mea și nu au altă existență”.

Nu este adevărat că ele nu există deloc, dar nu de la sine, ci în funcție de proiecția mea. Aceasta este existența dependentă sau formarea condiționată conform școlii Madhyamika.

Vaibashika va spune: „Lucrurile vin din cauze”. Madhyamika va răspunde: „Da, dar cauza lucrurilor sunt imaginile mele mentale pe care le port cu mine. Și de unde au venit imaginile mentale pe care le port cu mine? Din karma pe care am făcut-o, pentru că întreaga mea lume a fost creată de karma.”

 

De ce se numește școala „Prasangika”?

Sensul cuvântului Prasangika este consecință. Deci, „Școala Consecințelor Căii de Mijloc”. Ea este numită „Școala Consecințelor” datorită metodelor de predare a vacuității. Ea folosește sarcasmul. Cei din această școală, nu fac ceea ce noi am făcut cu pixul. Ei dezvoltă metode pedagogice de dezbateri, iar dacă cineva le propune o concepție greșită asupra realității, ei încep să-i pună întrebări provocatoare, care să-l determine să-și observe greșeala logică pe care o face și să-și schimbe concepția asupra lumii și, astfel, să-l elibereze.

Deci metoda lor nu este de a da o explicație directă, ci indirect prin întrebări sarcastice. Înțelegerea ta nu va veni din explicația cuiva, ci prin logica ta, vei infirma credința greșită pe care o ai despre realitate.

2. A doua școală – Sautrantika

Am vorbit despre Vaibashika și despre Prasangika Madhimika? Ce este la mijloc? Există și alte școli de gândire. Există școala de gândire Sautrantika sau Sutriștii. Sautrantika – provine din cuvântul Sutra. Ea crede în sutre și se folosește în principal de sutre și mai puțin de alte scripturi.

3. A treia școală este Numai Minte. În cursul 15 se prezintă mai multe detalii a diferențelor dintre aceste școli.

4. A patra școală – școala Independenților – Svatantrika.

Ea este partea inferioară a Căii de Mijloc .

 

Cum explică diferitele școli de gândire esența jurămintelor

Acum trecem la subiectul nostru

Școlile 2, 3 și 4 – cred că jurămintele sunt mentale.

Ele spun că atunci când luăm jurămintele, avem o intenție continuă de a le ține, iar această intenție creează o sămânță mentală în mintea noastră, creează o tendință în mintea noastră și această tendință sau această sămânță mentală există chiar și atunci când dormim. Ea este cu noi în toate situațiile. Școlile spun că aceasta este o stare a minții noastre și în acest fel jurămintele stau în noi.

• • Deci, sutriștii spun că jurămintele există în noi ca o intenție continuă de a renunța la anumite comportamente şi la anumite lucruri. Intenția de a le respecta, intenția de a ne comporta conform jurămintelor și așa mai departe – această intenție continuă este modul în care ele există în noi. Când suntem pe punctul de a acționa, ne gândim: „O, nu, nu ar trebui să fac asta”.
  • Școala „Numai Minte” – dezbate subiectele. Există multe dezbateri în literatura ei și este foarte interesant de citit.

Ea dă un exemplu:

În Vinaya există un jurământ care spune că în timpul sezonului ploios trebuie protejate saltelele călugărilor pentru a nu se uda. Deoarece călugării merg cu toții să mediteze, ei numesc pe cineva să fie responsabil pentru saltele. Acesta trebuie să le pună la uscat dacă s-au udat, sau dacă începe ploaia să le ducă înăuntru ca să nu se ude.

Acest călugăr care trebuia să păzească saltelele ca să nu se ude de ploaie, se așază în meditație și începe să plouă, așa că saltelele se udă. Asta înseamnă că și-a încălcat jurământul pentru că s-a angajat să aibă grijă de saltele pentru toți ceilalți călugări. Dar el stătea în meditație profundă, și n-avea nicio intenție să-și încalce jurământul, nu-i așa?

Și aici apare problema – dacă jurămintele, așa cum spuneau școlile precedente, există ca o intenție în mintea noastră de a păstra jurămintele, atunci iată-l, pe călugăr că stă în meditație și își încalcă jurământul. Dar cum poți încălca jurămintele când ești în meditație profundă, când mintea nu mai este conceptuală?

Și aici începe disputa dintre școli. Cineva spune: „Dacă spui că jurămintele sunt condensate în intenția din spatele jurămintelor ca un fel de sămânță mentală, atunci cum rămâne cu o persoană care nu și-a luat încă jurămintele, dar are toată intenția de a le lua, este concentrat pe jurăminte, deci cum rămâne cu el? Are el jurăminte? Nu are jurăminte? Unde sunt jurămintele lui? Dar intenția?

Acestea sunt controversele dintre școli.

• • Școala Vaibashika – crede că jurămintele sunt fizice, că ele sunt ceva fizic în cel care își ia jurămintele. Ea crede că jurămintele sunt lucruri fizice invizibile, de neatins, care pătrund în corpul lui. Ea compară asta cu sămânța de susan pătrunsă de ulei, și spune: „Mintea noastră este pătrunsă de jurăminte”.
    Sau spune că este ca o aură. Persoana care a luat jurămintele, le poartă cu el ca o aură în interiorul corpului său.Școala face distincție între forma comunicativă și necomunicativă a jurămintelor.

Ce înseamnă asta? În ceremonia de conferire a jurămintelor, cel care primește jurămintele îngenunchează înaintea lui Khenpo care îi dă jurămintele. Persoana care primește jurămintele vine cu dorința puternică de renunțare și de a ieși din samsara. Entuziasmul este mare, de multe ori omul se simte impresionat și îi apar lacrimi în ochi. Acesta este un moment foarte important în viața unei persoane. Deci toată lumea din jur poate vedea că acesta și-a luat jurămintele. Deci aceasta este forma comunicativă a jurământului. Toată lumea vede că această persoană s-a angajat acum la ceva.

Ce se întâmplă după trei zile? Ceremonia s-a terminat. Oamenii s-au dus deja la culcare. Lacrimile s-au uscat. Nu mai este entuziasm. Aceasta este forma necomunicantă. Această școală spune: „Jurămintele sunt în el. Mintea lui este pătrunsă de jurăminte, doar că prezența lor nu este evidentă pentru observatori. Aceasta este forma necomunicativa”

Deci, Vaibashika vorbește despre aura care a pătruns în minte.

• • Este interesant că cea mai înaltă școală Prasangika Madhyamika este de acord cu școala cea mai de jos în această problemă. Și ea crede că jurămintele sunt fizice.

Dar ea se referă la altceva când spune că jurămintele sunt fizice.

Ea spune că atunci când ne înfrânăm comportamentul, vorba și mintea în conformitate cu jurămintele, atunci când ne disciplinăm comportamentul conform jurămintelor, așa cum le percepem în mintea noastră – acestea sunt jurămintele.

 

2.   A doua categorie: seturile de jurăminte

Voi da acum o listă scurtă, fără a intra în detalii acum. Vom vorbi despre ele în lecția următoare.

Je Tsongkapa a enumerat șase categorii :

1.   Prima categorie – natura de bază a jurămintelor
2.  A doua categorie – câte seturi de jurăminte există? Răspunsul aici este opt.
3.  A treia categorie este o descriere individuală a jurământului în sine.
4.  A patra categorie – Ce fel de persoană poate crește jurămintele?
5.  A cincea categorie – Cum pot fi pierdute jurămintele.
6.  A șasea categorie – beneficiile păstrării jurămintelor în mod corespunzător.

Deci a doua categorie vorbește despre opt seturi sau opt grupe de jurăminte de eliberare.

a.   Jurămintele de o zi

nyenne

Nyen – o zi.

Deci, Nyenne înseamnă jurămintele de o zi.

Putem să ne luăm jurămintele de eliberare pentru o zi și vom vorbi despre ele. Există opt jurăminte care pot fi luate pentru o zi.

A lua aceste jurăminte este mai mult pentru a acumula binefaceri. Cineva care nu este călugăr sau călugăriță, dar vrea să fie pentru o zi ca și un călugăr sau ca o călugăriță. Acest lucru plantează semințe în minte ca într-o zi, când vor rodi, să devină arhat.

Aceste jurăminte se țin de când soarele răsare până la următorul răsărit – douăzeci și patru de ore, și vom vorbi despre ele într-o altă lecție. De exemplu, un călugăr nu ia aceste jurăminte, pentru că a luat deja un nivel mult mai ridicat de jurăminte, care le include pe aceasta.

Jurămintele de o zi sunt doar pentru cei care nu sunt călugări. Acesta este nivelul cel mai scăzut de jurăminte.

b.   Jurămintele pe viață ale unui bărbat laic

ge-nyenpa

Ge – binefacere,
Pa – sufix masculin.

Acestea sunt jurămintele luate de un laic și le ia pe viață.

c.   Jurămintele pe viață ale unei femei laice

ge-nyenma

Ge   – binefacere,
Ma  – sufix feminin.

Acestea sunt jurămintele luate de o femeie laică și le ia pe viață.

Jurămintele pe viață sunt aceleași și pentru bărbatul laic și pentru femeia laică.

Primele trei grupe de jurăminte au fost pentru cei care nu sunt călugări.

 

Următoarele cinci sunt doar pentru cei care sunt călugări. Un călugăr este pe viață.

d.   Jurămintele călugărului junior/începător/novice

ge-tsulpa

Ge tsulpa – jurămintele pentru un călugăr junior.

e.   Jurămintele călugăriței junioare/ începătoare

ge-tsulma

f.   Jurămintele călugăriței intermediare

gelobma

Gelobma înseamnă călugăriță intermediară.

Spre deosebire de bărbați, femeile au trei niveluri de jurăminte. Femeile au jurămintele de călugăriță începătoare, intermediară și deplină.

g.   Jurămintele călugărului deplin/senior

gelongpa

h.   Jurămintele călugăriței depline/senioare

gelongma

Există și situația în care cineva și-a asumat obligația de a părăsi viața de familie, dar are jurământul pe viață a laicului și încă nu s-a călugărit. În acest caz, i se aplică reguli pentru cei care s-au angajat să părăsească viața de familie , iar acestea se numesc:

rabjung gi tsultrim

Rabjung  –  cel care a părăsit viața de familie,
Tsultrim  –  reguli de conduită.

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2 – a doua parte

 

Vom încheia această trecere scurtă peste Vinaya așa cum apare în Yishin Norbu –„Perla împlinitoare de dorințe” scrisă de Chone Lama.

 

A patra parte – a stăpâni jurămintele

După ce am acoperit partea principală a cărții, următoarea parte, partea a patra este să dobândim stăpânirea jurămintelor, cunoașterea jurămintelor.

În general, numărul de jurăminte variază în funcție de statutul omului: dacă este călugăr sau nu, dacă este călugăr junior sau călugăr senior.

Călugărițele au un număr diferit de jurăminte decât a călugărilor. Un călugăr senior are două sute cincizeci și trei de jurăminte.

În Vinaya, există și școli de gândire. Înainte existau cel puțin optsprezece școli diferite în Vinaya, iar tibetanii merg după o singură școală.

Această parte are câteva secțiuni pe care le vom enumera acum.

 

• • Cinci niveluri de jurăminte în funcție de gravitate

Există cinci categorii de jurăminte. Ele sunt împărțite în cinci niveluri în funcție de gradul lor de gravitate:

– Extrem de grave,                                                                                              – Mai puțin grave, și
– Destul de grave,                                                                                                – Mai ușoare.
– Grave,

Dintre acestea există patru care sunt numite „de bază” sau cele „patru de bază”. Acestea sunt comune tuturor oamenilor care își iau jurămintele de eliberare.

Ceea ce vom studia este doar acea parte din ea care aparține celor care nu sunt călugări.

• • Discuții despre conflictele dintre jurăminte

Există, de asemenea, o trecere în revistă a problemelor legate de situațiile în care aparent există conflicte între jurăminte. Situații în care conform jurămintelor trebuie să acționăm într-un fel, și conform altor jurăminte trebuie să acționăm în alt fel. Desigur, atunci când luăm jurămintele Bodhisattva și alte jurăminte tantrice, atunci, prin definiție, apar situații în care seturi diferite de jurăminte vor dicta comportamente diferite. În acest curs ne aflăm complet în Vinaya. Chiar și aici există situații care par conflictuale, și se discută pe marginea lor.

În plus de asta, când ajungem la jurămintele Bodhisattva, se va discuta despre ce să facem atunci când apar situații care aparent contrazic jurămintele Vinaya și Bodhisattva. Nu vom intra în asta.

• • Discuții despre cum să ne comportăm atunci când budismul ajunge într-o țară nouă

În această parte, există, de asemenea, o discuție despre cum să ne comportăm atunci când budismul ajunge într-o țară nouă, ceea ce este relevant, și pentru țara noastră. La noi nu există mănăstiri budiste. Nu există cine să confere jurămintele monastice în România.

Există o descriere detaliată în Vinaya a ceea ce este adecvat de făcut și ce nu, atunci când budismul ajunge într-o altă țară. Obiceiurile țării sunt diferite de obiceiurile care existau în India antică. Sunt lucruri care trebuie adaptate la cultură, și sunt lucruri care nu se schimbă, care rămân fixe. Apoi există o discuție și instrucțiuni detaliate despre ce trebuie și ce nu trebuie. Nici noi nu vom intra în asta.

• • Discuții despre situații excepționale și permise

De asemenea, există și o discuție despre tot felul de excepții. Fiecare regulă are o excepție. Chiar și aici sunt situații care sunt permise.

De exemplu, există situații în care cineva încalcă jurămintele, dar se află într-o stare de nebunie de moment sau tulburare sufletească de moment. Se consideră că a încălcat jurământul sau nu? De exemplu, dacă o persoană este în doliu, a pierdut pe cineva foarte apropiat, se considera că trece printr-o tulburare mare sufletească.

Sau cineva vrea să înapoieze roba, adică să renunțe la monahism. În acest caz trebuie să treacă printr-o ceremonie și să repete de trei ori, ca să fie clar că este pe deplin conștient de ceea ce face și nu trece printr-o stare de nebunie de moment.

Chiar și printre tibetani, nu există situația în care să se spună: „Ajunge cu jurămintele!”. Cine vrea să renunțe la călugărie, trebuie să treacă printr-o ceremonie anume și în mod conștient să spună: „Renunț”.

• • Discuții asupra ceremoniilor de confesiune şi purificare ale călugărilor

În Yishin Norbu care ne oferă cuprinsul „Sutrei Vinaya”, există șaptesprezece ritualuri, numite in sanscrită Vastu.

–   So Jong

So Jong

So este prima silabă a cuvântului Sosor care înseamnă individual/personal, deci are legătură cu jurămintele de eliberare. Acest So înseamnă jurămintele de eliberare.

Jong − a purifica.

So Jong  înseamnă ceremonia confesiunii sau a purificării jurămintelor pe care călugării o fac o dată la două săptămâni, după calendarul lunar. Toți călugării din întreaga lume o fac în aceeași zi. Mărturisirea jurămintelor încălcate se face în fața Lamei și este foarte puternică, foarte eliberatoare. Cu cât mărturisim mai repede, cu atât mai bine, astfel încât sămânța rea să nu se înrădăcineze și să crească. Funcționează pentru a ne purifica faptele rele.

 

Întrebare: Dacă karma se dublează în douăzeci și patru de ore, cum un călugăr se spovedește o dată la două săptămâni?

Răspuns: Dacă știm că am încălcat un jurământ, mai întâi ne confesăm. Nu așteptăm ceremonia. Imediat facem Shakpa.

Shakpa

Shakpa este un cuvânt tibetan care înseamnă a despica bușteanul.

De îndată ce știu că am comis un păcat, de exemplu am mințit, și înțeleg consecințele karmice ale acestui lucru, atunci nu vreau această karmă în fluxul meu de conștiință. Deci, în primul rând mărturisesc. Nu o țin închisă.

A ține lucrurile închise, a le ascunde, este otravă. Ea se dublează la fiecare douăzeci și patru de ore, și ne otrăvește mintea, corpul, ființa noastră.

Și o parte din puterea de a lua jurămintele este acest ritual de purificare. Oamenii care și-au păstrat mulți ani jurămintele așa cum trebuie, le vedem  puritatea. Îi putem simți, îi putem mirosi. Afectează corpul. Vom vorbi în curând despre acest aspect.

–   So Jong Chenmo

So Jong Chenmo

Chenmo – mare.

Deci, marele So jong. Acest lucru se face de două ori pe an. Ea este o ceremonie de confesiune mai cuprinzătoare. Lama Dvora Hla spunea că Lama Ken Rinpoche îi invita și pe cei care studiau cu dânsul la această ceremonie și  acest lucru era un mare privilegiu pentru toți. Acesta este unul dintre cele șaptesprezece.

–   Yarne

Yarne

Yar înseamnă vară.

Yarne este un retreat de vară de trei luni. Călugării stau într-o anumită zonă, în liniște, studiază scripturile și meditează.

• • Discuții despre concediul anual al călugărilor

-Mai există și a treia ceremonie numită Ga ye.

Ga ye se ține când au timp liber.

Călugării muncesc foarte mult în mănăstiri. Zilele lor sunt de optsprezece ore [de activitate, zilnic]. Ei studiază, dezbat și meditează. Zilele lor sunt foarte pline.

Trei săptămâni pe an își iau concediu. Se joacă cu mingea și merg la film. Ei nu merg de obicei la film, dar în aceste trei săptămâni le este permis, există libertate. Trebuie să se odihnească pentru a-și reînnoi energia.

Starețul joacă fotbal cu copiii. În mănăstirile tibetane au trei săptămâni pe an obligatoriu Ga ye! Obligatoriu se iese în vacanță.

Și noi avem nevoie de vacanță în viața noastră. Călugări sau nu, avem nevoie de odihnă.

Lama Dvora Hla spune că la „Diamond Mountain” studiul este foarte intens. Se învață foarte mult, dar studenții au un semestru în care merg cu toții la restaurant și, uneori, merg la film, iar la sfârșit se dă o petrecere până noaptea târziu.

Există timp pentru învățătură și timp pentru petreceri, și unul îl construiește pe celălalt. Avem nevoie și de unele și de altele. Trebuie să includem aceste lucruri în viața noastră dharmică.

Asta nu înseamnă că ne întoarcem la samsara. Maestrul Shantideva ne învață acest lucru in cartea sa. El spune: „Trebuie să mergi privind în jos. Nu te uita în toate direcțiile. Nu vrei să-ți stimulezi simțurile. Păstrează-ți mintea înăuntru, așa ca mergi cu ochii coborâți”.

În versetele 35 și 36, capitolul 5, maestrul Shantideva spune:

35.
Niciodată n-ar trebui să mă uit în jur,
Cu mintea distrasă și fără rost.
Mai bine îmi voi concentra mintea,
Și voi privi mereu în jos.

36.
Pentru a-mi relaxa privirea de a se uita în jos,
Îmi voi ridica ochii și mă voi uita în jur,
Și dacă cineva se apropie de mine,
Îi dau binețe și îmi continui drumul mai departe.

Dar uneori ne obosește să facem asta, și în acest caz maestrul ne spune: “Dacă ai obosit, atunci ridică-ți ochii puțin, dar nu pentru mult timp. Ai terminat să te odihnești, coboară-ți din nou ochii”. Cu alte cuvinte el ne spune: „Nu ești „scutit” de aspirația spre iluminare. Tu încă aspiri spre iluminare. Așa că spuneți: „Acesta este parte din calea mea spre iluminare, așa că acum trebuie să umplu bateriile”.

• • Discuții asupra instrucțiunilor de cum să acționăm în caz de scindare/ruptură în sangha

În Vinaya se vorbește în principal despre jurămintele monastice, dar nu numai pentru călugări. Călugării trăiesc adesea în grupuri într-o mănăstire. Și ca în orice grup, apar probleme. Apar controverse, dispute, dezbinări, iar acestea sunt o problemă foarte serioasă în Dharma, ca și scindarea în Sangha. De aceea, există un set de instrucțiuni de cum să acționăm atunci când apare o scindare sau o ruptură în sangha. Când există o dispută, cum să acționezi.

Este important să înțelegem că cei care își iau jurăminte sau jurămintele monastice, nu înseamnă că sunt în nirvana. Înseamnă că și-au luat jurămintele, pentru că vor să ajungă la Nirvana. Ei trebuie să practice. Asta înseamnă că ei nu sunt încă perfecți, asta înseamnă că încă vor mai apărea probleme pe cale. O mare parte din Vinaya se ocupă de modalități de a gestiona aceste situații de dispute și dezbinări.

 

d. Reguli morale naturale și alte reguli

Există reguli morale care se numesc „reguli naturale”. De exemplu, a nu ucide este o regulă morală naturală. A nu fura este o regulă morală naturală. Dar există reguli morale care nu sunt naturale, dar pe care Buddha le-a dat, așa-numitele „proscrise” sau interzise prin lege. Eu le voi numi interzise. Un exemplu ar fi: călugărului îi este interzis să dețină bani pentru a-și putea menține puritatea și să nu fie posesiv. Deci nu este o lege naturală, ci o lege care ajută la promovarea practicii călugărilor

 

e. Puncte suplimentare

În lista noastră există puncte suplimentare sau puncte auxiliare. După ce am terminat ceea ce a fost principal – discuțiile despre jurăminte și respectarea lor în detaliu, se trece la câteva punte auxiliare care sunt și ele importante.

De exemplu, există instrucțiuni despre

-Cum se construiește o mănăstire. Cum ar trebui să fie clădirea mănăstirii.

– Unde se poate construi mănăstirea. De exemplu, ea ar trebui să fie departe de localități. Deci, cât de departe trebuie să fie ea.

 

f. Desenarea Roții vieții

Secțiunea privind punctele auxiliare conține o descriere a modului în care trebuie desenată Roata vieții, concepută de Buddha pentru a vorbi despre samsara și nirvana.

La intrarea în fiecare mănăstire, și așa cum este scris în Vinaya, trebuie să existe imaginea roții vieții.

Acest desen a fost conceput de Buddha însuși.

Se povestește că în comunitatea de călugări care îl însoțea pe Buddha, se afla un tânăr discipol care își luase jurămintele monastice. Acestuia îi era foarte dor de casă și de soția frumoasă pe care o părăsise și îi era foarte greu să rămână în mănăstire cu Buddha.

Povestea spune că Buddha l-a dus în infern și după ce a văzut ce este acolo, călugărul nu a mai vrut să se mai întoarcă acasă. Voia să rămână și să practice. Și după ce s-au întors din călătoria lor în infern, Buddha i-a spus: „Acum hai și desenează pentru noi ceea ce ai văzut, pentru ca și alții să aibă parte de binecuvântarea ei”.

Vinaya explică modul de desenare a celor șapte componente ale acestui tablou. Propoziția de deschidere a acestei secțiuni este:

– „Pune imaginea Roții Vieții în hol și fă-o cu cinci secțiuni”

gokang du korway korlo-o, cha ngapar jao

Go            – ușă,
Kang       – loc, lăcaș de cult,
Gokang  – hol, antreu, vestibul,
Korwa    – Samsara, Roata Vieții,
Korlo       – roată, cerc,
Cha          – parte,
Ngapa    –  cinci,
Ja             – a face.

„Imediat la intrarea în sălaș (mănăstire sau templu) pune roata care descrie roata samsarei, și fă-o cu cinci părți”.

Aceasta este instrucțiunea dată de Buddha.

Roata Vieții în tibetană:

Sipey Korlo

Acesta este un nume care a fost dat mai târziu. Inițial se numea:

Korway Korlo

Aceasta este roata ciclului vieții, în care există permanent moarte și renaștere. Ne-am învârtit în ea dintotdeauna. Am trăit viață după viață într-una dintre cele șase tărâmuri și vom continua să trăim până când vom ajunge la Nirvana.

 

Cele șapte componente din „Roata vieții”

Conform instrucțiunilor din Vinaya, în această „Roată a Vieții” ar trebui să existe șapte componente pe care doar le vom enumera. Când s-a spus că ea ar trebui să aibă cinci părți/secțiuni, ele vor fi unul dintre cele șapte componente.

 

1.   Prima componentă: Cele cinci părți ale celor șase forme de existență din samsara

Prima componentă – cele cinci părți despre care s-a vorbit mai devreme.

cha ngapar jao

Care sunt cele cinci părți din roata vieții? De fapt vedem șase părți sau șase tărâmuri de existență.

De ce se vorbește despre cinci tărâmuri? Pentru că la început tărâmul zeilor și a semizeilor au fost considerate un singur tărâm. De-a lungul anilor au existat mai multe variații a roții, iar tărâmul ființelor plăcerii – zeii și semizeii – a fost împărțit în două tărâmuri.

Cele cinci tărâmuri ale existenței: ființele plăcerii, ființele umane, animalele, spiritele flămânde, făpturile infernului.

Care sunt cele cinci părți? Acestea sunt cele șase forme de existență din samsara.

 

Cele șase forme de existență din samsara

1. Infernul. Conform „Abhidharmei Kosha”, există douăzeci de tipuri diferite de infern.

2. Spiritele flămânde. Preta în sanscrită. În tibetană – Dri sa.

Dri sa

Dri sa înseamnă cei ce se hrănesc cu mirosuri.

Ele suferă de foame și sete permanent.

3. Animalele. Și ele suferă mult, trăiesc permanent în frică. Animalele domestice care sunt bine îngrijite sunt o excepție, dar majoritatea animalelor sunt în continuă căutare de hrană și trăiesc cu frica de a nu fi devorate de alte animale

De ce aleargă atât de repede? De ce sar atât de repede? Pentru că sunt tot timpul atente și speriate.

Care este cauza karmică care determină o persoană să fie speriată tot timpul? Una dintre cauze este, minciuna mică. Ți-e frică să nu fii descoperit.

4. Oamenii.

5. Zeii și semizeii. A cincea parte/secțiune este tărâmul zeilor care este împărțit în două, o parte a zeilor și cealaltă a semizeilor. Ei sunt numiți „ființele plăcerii”, pentru că viața lor este extrem de plăcută dar, nu sunt nemuritori. Când li se aproprie sfârșitul, își pierd toată splendoarea lor, și încep să fie respinși de ceilalți, fapt care le provoacă multă suferință.

Acestea sunt cele cinci părți și prima componentă a „Roții Vieții”.

 

2.   A doua componentă:  Bardo

Mai există o formă de existență care nu se află printre cele cinci, și anume Bardo. Este perioada de tranziție de la o viață la alta. În general durează până la șapte zile. Uneori 49 de zile.

Acest lucru este inclus în instrucțiunile lui Buddha despre cum ar trebui să arate pictura.

dzu te kyeway semchen sochun gyumo shindu chipowa dang kyewa dak kyang ngo

Dzu te kyewa înseamnă naștere miraculoasă, adică apar acolo imediat,
Semchen  – ființe,
Sochun gyumo   – scripete care se rotește permanent,
(scripete pentru ridicarea apei din fântână constând din găleți legate de o frânghie care trece prin scripete, astfel încât să se umple în partea de jos și să se golească în parte de sus)
Shindu      – ca,
Chi powa dang kyewa – trecerea conștiinței de la moarte la o nouă renaștere.

Adică, adaugă făpturile care sunt în bardo, care apar acolo printr-o naștere miraculoasă, în trecerea de la moarte la următoarea renaștere, învârtindu-se într-un cerc.

În inelul mic din centrul Roții Vieții, apar făpturile Bardo. Unele coboară în secțiunea neagră, altele care urcă, cei care țin jurămintele și cei care nu. Deci, cei din bardo,

–   unii sunt destinați să treacă în tărâmurile inferioare, și ei sunt desenați ca și cum ar fi trași cu capul în jos de un gardian al infernului, și
–   alții care urcă, ca și cum s-ar cățăra pe nori, și este un fir care îi scoate.

Deci aceasta este a doua componentă, bardo. Este acest inel alb-negru.

 

3.   A treia componentă:  „Cei trei generali” sau „Cele trei otrăvuri”

A treia componentă este cercul din centrul Roții Vieții, în care sunt desenate trei animale.

usu duchak dang shedang dang timuk dak puk run dang drul dang
pak gi nampar ro, ngama denyi timuk gi sawar ro

Usu           – în centru,                                                                  Drul         – șarpe,
Duchak   – dorință,                                                                     Pak           – porc,
Dang        – și,                                                                                  Nampar  – apar ca,
Shedang – aversiune,                                                                Ngama    – anterioare,
Timuk      – ignoranță,                                                                Nyi            – cei doi,
Puk run   – porumbel,                                                               Sawar      – mâncat.

„Desenează în centru cele trei otrăvuri mentale ale dorinței și aversiunii și ignoranței, sub forma a trei animale: un porumbel, un șarpe și un porc; desenează-le pe primele două fiind mâncate de ignoranță.”

Din gura porcului iese un șarpe și din șarpe iese un porumbel. Există versiuni în care în loc de porumbel este desenat un cocoș. Ele înseamnă același lucru, dar în original scrie porumbel. Toate cele trei animale simbolizează „cele trei otrăvuri”, sau „cei trei generali” pe care le avem în mintea noastră și care ne fac să suferim toată viața. Ele sunt afecțiunile noastre mentale cele mai mari, și toate celelalte derivă din ele.

– Porcul simbolizează ignoranța, neînțelegerea; Neînțelegerea karmei, neînțelegerea reîncarnărilor, neînțelegerea realității. Simbolizează neînțelegerea vacuității, neînțelegerea modului în care funcționează karma, cauzalitatea așa cum o înțelegem, nu este niciodată adevărată. Aceasta este problema. Aceasta este sursa tuturor necazurilor!

Ca urmare a ignoranței noastre, nu înțelegem cum ne este creată realitatea, pentru că atunci când apare ceva ce ne dorim, facem orice ca să-l obținem și suntem dispuși să încălcăm jurămintele pentru el; suntem dispuși să luăm ceva ce nu ne aparține, de a răni pe altul ca să obținem ce vrem, de a ne debarasa  de ceva sau de cineva neplăcut. Șarpele și porumbelul care ies din gura porcului semnifică faptul că nu înțelegem căsătoria dintre etică și vacuitate, și de aceea ne comportăm imoral pentru a obține ceea ce ne place și de a ne debarasa de ceea ce nu ne place. Iar apoi suferim pentru că am comis fapte rele.

– Porumbelul simbolizează dorința, pofta, patima, pasiunea,

– Șarpele simbolizează aversiunea, ura, respingerea.

Ambele provin din ignoranță.

 

Dorința este grosieră și subtilă

Uneori se mai spune „pasiune”. De obicei o numesc „dorință”, pentru că pasiunea/patima sau dorința nestăpânită apare în minte atunci când sunt dominată de o mare dorință, și asta nu se întâmplă în fiecare zi și nu tot timpul.

Cu alte cuvinte, patima se exprimă cu putere din când în când, atunci când suntem foarte entuziasmați de ceva, de cineva, dar există și expresia mai subtilă a ei care este clipă de clipă, oră de oră, tot timpul. Ceva care curge prin vinele noastre tot timpul. Dorim permanent lucruri. Tot timpul mai vrem ceva.

 

Nu este adevărat că Buddha ne-a învățat să renunțăm la orice dorință

Nu este adevărat că Buddha a spus că nu trebuie să ne dorim nimic. Buddha nu a învățat asta. Buddha a spus, că trebuie să aspirăm pentru a ajunge la iluminare și că acest lucru este important; și invers, cu cât suntem mai pasionați în asta, cu atât mai bine. De exemplu, trebuie să ne dorim cu tărie să ne respectăm jurămintele, pentru că înțelegem că ne scot din suferință. Deci nu este adevărat că Buddha a spus: „Stai pe perna de meditație și nu dori nimic”, ci a spus „Dorește-ți cu tărie să ajungi la iluminare pentru a scoate toate ființele din suferința lor.”

 

Dorința bună și dorința dăunătoare

Ce înseamnă dăunător? Ce transformă dorința în otravă? Atunci când ea este înrădăcinată în ignoranță, a faptului că nu înțelegem ce anume aduce lucrurile bune și ce aduce lucrurile rele în viața noastră, și acționăm pe baza impulsurilor. În acest fel ne creăm necazuri.

Sigur că doresc să-mi dezvolt aspirația de a ajunge la iluminare și aversiunea puternică față de suferință, a mea și a celorlalți. De aceea acești factori emoționali sunt importanți în viața mea spirituală, iar dacă dorința se bazează pe înțelegere sau înțelepciune, îmi va aduce binecuvântare.

 

4.   A patra componentă – cele douăsprezece verigi

A patra componentă:  cele douăsprezece verigi ale existenței dependente.

kora koryuk tu ten ching drelpar jungway yenlak chu-nyi

Kora koryuk tu – în jurul cercului, pe circumferință,
Ten ching drelpar jungwa – apar în existența dependentă/condiționată,
Yenlak     – verigi,
Chu-nyi   – doisprezece.

În exteriorul lui (adică în exteriorul roții cu cele 6 secțiuni), pe circumferință, desenează în cerc cele douăsprezece verigi care apar în existența dependentă.

Aceste 12 verigi descriu mecanismul roții, mecanismul care declanșează renașterea. „Roata samsarei” este un fel de mașinărie cu roți dințate. Când o rotiță începe să se învârtă, o angrenează pe a doua, a doua o angrenează pe a treia, și așa mai departe. Una o învârte pe cealaltă și odată ce mecanismul s-a pus în mișcare va fi greu de oprit.

Singurul loc în care se poate opri roata, este veriga numărul 1.

Veriga 1 – ignoranța. În această verigă este desenată o bătrână oarbă care merge cu un baston. Avidya în sanscrită. Nu vedem, suntem orbi, ignoranți.

Ce înseamnă „a nu vedea”? Ea nu înțelege realitatea, nu înțelege ce duce la ce. Ea nu înțelege ce aduce fericire și ce aduce suferință. Ea nu înțelege cum funcționează karma, așa că face ceea ce face.

Veriga 2 – acumularea karmei. Aici este desenat un olar care face oale și așa începem să acumulăm karma. Facem fapte contrar jurămintelor. Începem să acumulăm karma .

În continuare, celelalte verigi descriu cum se dezvoltă și se manifestă karma.

În veriga 11 este desenată o femeie care naște, acesta este deja rezultatul karmei.

În veriga 10 sunt desenați un bărbat și o femeie împreună în pat, într-un cort frumos. Este karma este pe cale să rodească. Apare rezultatul – un copil.

În veriga 12 – bătrânețea și moartea. În tibetană:

Gashi

În această verigă este desenat un om care duce în cârcă un cadavru. Tibetanii pun mortul într-un sac în poziția de fetus și îl aruncă de pe stâncă.

Deci, veriga reprezintă moartea și roata se învârte din nou.

Singurul loc în care putem stopa roata este prima verigă. Toate cursurile pe care le învățăm au ca scop să ne dezvoltăm înțelepciunea, să facem cele trei antrenamente:

1. 1. Antrenamentul în moralitate
   2. Antrenamentul în meditație/concentrare
   3. Antrenamentul în înțelepciune.

 

5.   A cincea componentă:  impermanența – Lordul morții

A cincea componentă,

tamche mitakpa nyi kyi sungwar ro

Tamche    – tot, tot ceea ce a fost descris mai înainte,
Mitakpa   – impermanență,
Sungwar  – a ține.

Desenează tot cercul ținut în ghearele impermanenței.

Întreaga roată trebuie ținută în ghearele impermanenței, iar ea este reprezentată de Lordul Morții care apar ca un monstru înfricoșător.

Oamenii când văd acest tablou, spun: „Voi, budiștii sau tibetanii, credeți în tot felul de demoni și monștri. Nu! Nu există demon sau monstru exterior. El este în noi. Ne naștem cu condiția de a muri.

Prin însuși faptul că ne-am născut, condiția de a muri se naște și ea odată cu noi. Vine odată cu noi și ne mănâncă din interior.

Cu fiecare clipă care trece, acest demon ne mănâncă viața din interior. Asta înseamnă „a fi în interiorul roții vieții și a morții”. „Roata vieții” este aceeași cu „Roata morții”, deoarece nu există viață fără moarte. Deci, conform instrucțiunilor lui Buddha, în desen toate lucrurile pe care le-am parcurs mai înainte trebuie să fie ținute în ghearele impermanenței noastre.

 

6.   A șasea componentă:  Buddha și luna

A șasea componentă este luna. Ea trebuie să fie mare și rotundă, iar Buddha arată cu degetul spre lună.

tengdu sanggye nya-ngen le depay kyilnkor karpo nyewar tunpao

Tengdu      – în partea de sus, deasupra,
Sanggye    – Buddha,
Nya-ngen le depa  – Nirvana,
Kyilnkor karpo        – discul lunii,
Nyewar      – plină complet,
Tunpa         – arată spre.

Desenează-l pe Lordul Buddha în partea de sus, arătând spre luna plină și albă, care reprezintă nirvana.

Buddha este în afara roții. El nu se mai află în ghearele Lordului Morții. A învins moartea. El arată cu degetul spre lună, și spune: „Poți ajunge la Nirvana”.

El nu mai este în roata vieții și a morții. Vine să ajute toate ființele. Deci aici este Buddha și luna.

 

7.   A șaptea componentă: două versete

În partea de jos a imaginii trebuie să apară două versete.

Oktu tsampar ja shing she ja wa’i tsig su che pa gnyi so

Oktu         – mai jos,
Tsampar ja shing – fă asta și nu face asta –  nu este scris aici, dar acesta este citatul.
Shejawa  – „așa cum este scris”,
Tsiksu chepa – versete,
Nyi             – doi.

Sub cerc, scrieți cele două versete care încep cu cuvintele: „Fă asta și (nu face asta …”

Ceea ce este scris în partea de jos a roții, încheie toate ritualurile de confesiune.

Fă asta și nu face asta.
Intră în învățătura lui Buddha.
Zdrobește-l pe Lordul Morții
Așa cum elefantul zdrobește o colibă de paie.

Oricine practică cu atenția cuvenită
Această Dharma care este vinaya,
Va putea lăsa în urmă roata renașterii
Și să pună capăt tuturor suferințelor sale.”

Acestea sunt cuvintele lui Buddha care apar în partea de jos a roții. Buddha a cerut ca Roata Vieții să fie pusă la intrarea fiecărei mănăstiri.

De ce se folosesc cuvintele „a zdrobi” sau „a ucide”?

Maestrul Shantideva ne vorbește despre afecțiunile mentale, cum ar fi, mânia. El spune: „Mânia te-a controlat și te-a omorât deja de milioane de ani. Nu te purta blând cu ea. Mânia este un dușman amar și iute. El este diferit de dușmanul în carne și oase. Pe dușman îl poți elimina pentru un timp, dar furia te-a învins de mii de eoni.” El spune: „Cu mânia nu te joci. Mergi la război împotriva ei”.

Cu alte cuvinte el ne spune că trebuie să ne mobilizăm toată forța pentru a-l învinge pe Lordul Morții, pentru că nu este o treabă ușoară. El ne-a învins de veacuri.

Maestrul dorește ca noi să ne mobilizăm energia curajului și a entuziasmului, dar împotriva obiectivului potrivit.

Dacă ne uităm la această figură care este desenată cu o expresie fioroasă, cu colții rânjiți, scoate flăcări, poartă pe cap cranii, ea vine să trezească în noi puterea pe care va trebui să o folosim împotriva afecțiunilor noastre mentale. Pentru că ele nu pleacă singure. Ele sunt foarte puternice.

Dar când începem să ne mobilizăm această energie la maxim, vom începe să le controlăm. Ele încetul cu încetul, acești dușmani care ne-au învins de milioane de eoni, își vor pleca capul și ne vor ataca din ce în ce mai puțin.

De aceea, maestrul Shantideva se folosește de acest limbaj războinic. El spune: „În acest război vor fi multe bătălii și multe înfrângeri. Fii pregătit pentru asta. Iar dacă ai căzut, ridică-te și continuă să lupți!”

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2 – prima parte

 

Motivația de a studia Vinaya

Singura motivație relevantă de a studia Vinaya este să ajungem la nirvana. De a ieși din starea în care ne aflam:

–   avem un corp care suferă, care se îmbolnăvește, îmbătrânește, moare – dacă ajunge la bătrânețe, dacă nu moare înainte de asta
–   avem o minte care nu este niciodată satisfăcută, care tânjește mereu după lucruri, sau are repulsie. Vrea mereu ceva. Este greu de mulțumit.
–   lucrurile pe care le avem le pierdem. Pierdem totul în această viață, pentru că totul vine din karma, iar karma – are cauzele ei și până când le vom înțelegem, ea ne va controla.

Încercăm din răsputeri să avem o viață bună. Ne ocupăm de tot felul de aspecte ale vieții noastre: de corpul nostru, de distracții, de mâncarea, de casă,  încercăm să vorbim frumos cu șeful și ne străduim pe cât putem să ne simțim bine în samsara, dar de fapt nu contează cât de mult încercăm.

 

Motivația de a studia Vinaya

Lecția numărul 2 se bazează pe comentariul Yishin Norbu.

yishin norbu

„Perla împlinitoare de dorințe” scrisă de Chone Lama.

El a scris-o pentru călugării din mănăstiri. În această scriere, a luat tot ceea ce se știa despre Vinaya – și a făcut un sumar a ceea ce includ studiile Vinaya. Deci, întregul text este o listă scurtă, două sau trei pagini, care este un cuprins a ceea ce este în Vinaya, și vom trece peste asta acum.

Nu vom intra în detaliile Vinaya, ci vom vedea ce domeniu acoperă ea.

Deci, să trecem la acest cuprins pe care l-a scris.

 

Prima parte – o prezentare generală a vieții lui Buddha

Această secțiune acoperă viața lui Shakyamuni Buddha, descriind procesul prin care Buddha a devenit un Buddha, schițând etapele majore din viața sa spirituală pe o perioadă de timp de trei „eoni nesfârșiți”.

Multe dintre scrierile Vinaya se referă la viața lui Shakyamuni Buddha. El este acceptat în mod tradițional ca fiind Buddha care a adus budismul în lumea noastră așa cum o cunoaștem astăzi. S-a numit Gautama Buddha. A fost un prinț al tribului Shakya care a trăit în urmă cu aproximativ două mii cinci sute de ani în India.

El a fost fiu de rege, moștenitor la tronul regesc. Când s-a născut, l-au invitat pe astrologul curții și el a prezis că acest copil fie va fi un mare rege, fie va fi un mare om spiritual. Iar tatăl său – regele care dorea un moștenitor la tron, l-a întrebat pe ghicitorul în stele, ce să facă ca să fie un mare rege? Astrologul i-a răspuns: „Trebuie să-l izolezi. Trebuie să-l crești într-un mediu protejat și izolat ca să nu vadă bătrânețea, boala și moartea”.

Regele a reușit o perioadă să-l izoleze de lumea din afara palatului, dar la un moment dat tânărul prinț a văzut bătrânețea, boala și moartea. Buddha tulburat peste măsură se duse la tatăl său, regele, și îl întrebă: „Ce se întâmplă aici? Cum de sunt oamenii bătrâni, bolnavi și mor?”

Buddha îi spuse tatălui său că dorește să părăsească palatul pentru a merge să înțeleagă de ce se întâmplă asta. Tatăl său îl rugă mult să rămână și să devină rege.

Povestea spune că Buddha și-a iubit tatăl foarte mult și i-a spus: „Bine! Dar cu o singură condiție, dacă poți să-mi promiți că nu mă voi îmbolnăvi, că nu voi îmbătrâni și nu voi muri. Desigur că regele nu putea să-i promită acest lucru, și Buddha părăsește palatul.

 

Trei eoni nesfârșiți

Multe dintre scrierile Vinaya abordează viața lui Buddha și viețile lui anterioare. Câte au fost? Se pare că s-au calculat și a reieșit că toate aceste vieți s-au întins pe parcursul a „trei eoni nesfârșiți”.

Ce înseamnă un eon nesfârșit? Un eon are 3×10⁶⁰ de ani. Este foarte mult timp. Un timp care pare infinit.

Buddha însuși ne povestește despre istoria vieții sale. Evenimente care i s-au întâmplat în diferitele sale vieți anterioare. Și foarte interesant de știut, pentru că Buddha ne spune ce aduce fericirea și ce provoacă suferința. El spune: „Așa am făcut și asta a fost rezultatul”. Din aceste povești învățăm despre ce este bine și ce este rău.

Buddha a experimentat multe pe pielea sa, perioade lungi de timp, și asta după ce devenise bodhisattva, după ce își generase deja aspirația spre iluminare. El nu se iluminase încă, dar avea aspirația spre iluminare și apoi i-au trebuit trei epoci nesfârșiți până să ajungă la iluminare.

Putem spune că această cale dată de Buddha, pe care este predată Vinaya, este perfectă, nu există nicio eroare în ea – dar este foarte, foarte lentă.

Dar cel cu motivația Mahayana, cu mare compasiune pentru toate ființele și care dorește să ajungă la iluminare pentru a-i aduce și pe toți ceilalți la iluminare – va căuta o cale cu mult mai scurtă.

Unde o va găsi?

La Buddha, la o ființă luminată. Pentru că nu există altă sursă.

Buddha a transmis tantra. El ne-a dat atât calea Hinayana, Mahayana cât și Calea Tantrică.

Deci, desigur, dacă compasiunea noastră este mare, atât pentru noi cât și pentru ceilalți, vom dori să intrăm în tantra.

Dar Tantra necesită multă pregătire, și printre altele și o bună pregătire în Vinaya. De aceea în tradiția tibetană se pune mult accent pe Vinaya. S-au scris multe comentarii despre ea și este studiată foarte serios.

Lama Dvora Hla spunea:

„Ken Rinpoche a fost un maestru fără egal în Tantra și, de asemenea, a fost și cel mai mare maestru în Vinaya. El nu prea vorbea despre asta cu oameni care nu erau călugări, dar a făcut câteva excepții. De exemplu, ne-a introdus de două ori pe an în marea ceremonie de spovedanie a călugărilor, așa-numitul Sojong Chenmo. Ne-a invitat pe toți. A fost un mare privilegiu pentru că a vrut să planteze semințe în noi.”

 

Esența Vinaya

Așa cum am spus motivul pentru care poveștile lui Buddha apar în această secțiune este pentru că ele ne învață de fapt esența Vinaya: ce să facem și ce să nu facem, ce funcționează și ce nu funcționează, ce aduce karma bună și ce aduce suferință.

Chone Lama intră în detaliu în ce ani a făcut Buddha una sau alta, când a decis să părăsească palatul și să plece în pădure și așa mai departe. Nu vom intra în aceste lucruri.

În această secțiune există un citat din spusele lui Buddha: „Însăși esența învățăturii lui Buddha, este exprimată prin studiul Vinaya. Vinaya conține însăși esența învățăturii lui Buddha.”

 

Acțiunile și consecințele lor

Le`n`dre

Le    – karma sau acțiune,
Dre – rezultate, consecințe sau fructe.

Le`n`dre înseamnă acțiunile și rezultatele/consecințele lor.

Aceasta este o parte importantă a studiului nostru, și o parte foarte importantă a etapelor comune cu a celor de scop îngust – studiul karmei și a consecințelor ei, iar acest studiu este acoperit de poveștile vieților lui Buddha.

Asta înseamnă că acțiunile noastre sunt cele care ne creează lumea. Prima frază din Abhidharma kosha spune:

Le le jikten natsok kye

Diversitatea lumilor se naște din karma

Întreaga noastră lume, interioară și exterioară, corpul, mintea, mediul, totul, am creat-o prin acțiunile noastre, în această viață și în toate viețile noastre anterioare. Totul vine din karma. Dacă există lucruri care nu ne plac, care nu sunt plăcute, dacă trăim într-o lume în care există

–   suferință,
–   războaie,
–   foamete,
–   epidemii,
–   ură,
–   disconfort,
–   bătrânețe,
–   moarte,

noi le-am creat, prin acțiunile noastre.

Cum le putem schimba?

Pot să învăț mult și apoi să le schimb? Nu este suficient.

Le poate schimba inteligența mea? Nu este suficient.

Poate voința mea să le schimbe? Nu este suficient.

Trebuie să înțeleg mai întâi subiectul karmei și a rezultatelor ei, și apoi să încep să fac ceea ce funcționează și să renunț la ceea ce nu funcționează. Și toate acestea trebuie să fie însoțite de o voință hotărâtă și de motivație pură, iar atunci lucrurile se vor schimba.

Pentru asta a venit Buddha să ne învețe.

Buddha ne-a învățat multe despre suferință, dar a mai spus că există și un sfârșit al suferinței și, de asemenea, ne-a învățat calea de a ne elimina suferința.

Vinaya ne spune că dacă reușim să ajungem la puritate morală, dacă ne purificăm viața morală, ne putem crea o lume care este pură, pentru că lumea vine din acțiunile noastre.

Suntem neputincioși în ceea ce privește prezentul, pentru că lumea din prezent este rezultatul acțiunilor noastre din trecut, copacul este deja crescut, dar avem puterea de a ne influența viitorul prin acțiunile pe care le facem acum.

Prin „fapte/acțiuni” se înțelege: a face, a vorbi și a gândi. Gândurile noastre ne creează lumea.

De nyi sempa dang de je

A doua frază după Le le jikten natsok kye, este De nyi sempa dang de je adică: „Karma este mișcarea minții și ceea ce aceasta ne determină să facem sau să spunem”.

Fiecare faptă și vorbă începe în gând.

Deci, practic, gândurile noastre creează lumea. Și unii vor spune de fapt: „Karma este fiecare mișcare a minții, fiecare gând.”

Deși antrenamentul moral vorbește despre primele șapte acțiuni ale corpului și vorbirii, motivația este foarte importantă pentru a reuși în acest antrenament.

Motivația pură este cheia succesului în acest antrenament.

 

Trei niveluri de realitate

Am mai vorbit despre trei niveluri de realitate: realitate vizibilă/evidentă, realitate ascunsă/subtilă, realitate cea mai ascunsă/extrem de subtilă.

 

Realitatea vizibilă

Ngun gyur

Realitatea vizibilă este un nivel al realității pe care îl putem percepe direct, prin simțuri: forme, culori, sunete și așa mai departe. Nu trebuie să mă gândesc prea mult ca să spun că ceva este roșu. Este o realitate directă.

 

Realitatea ascunsă/subtilă

Kok gyur

Este o realitate pe care nu o putem percepe direct prin simțurile noastre, cum ar fi vacuitatea. Vacuitatea este foarte greu de perceput în mod direct, dar putem deduce existența ei prin logică. De aceea studiem mult, pentru a ne crea o imagine mentală a ceea ce este vacuitatea, ca mai târziu acest lucru să ne ducă la experiența directă a vacuității.

Este foarte important să învățăm mult despre vacuitate înainte de a o putea percepe direct.

 

Realitate cea mai ascunsă/extrem de subtilă

Shintu kokgyur

La acest nivel de realitate nici logica nu ne mai ajută. Este nivelul la care funcționează mecanismul karmei. Nu știu exact de ce am o astfel de culoare a părului, și de ce această formă a nasului, și de ce am un astfel de corp și de ce trăiesc într-o astfel de lume, de ce exact – nu știu.

De ce am o aluniță aici și nu altundeva? Numai Buddha poate să-mi spună exact de unde a venit alunița; ce faptă am făcut acum treizeci și cinci de vieți care mi-a adus acum această aluniță. Așa mi se manifestă acum karma.

Numai Buddha poate spune exact. Eu nu cunosc cauza și nici nu o pot deduce prin logică.

Uneori, cei sunt foarte avansați pe cale, cunosc o mare parte din aceste lucruri, dar numai Buddha știe cu adevărat totul în detaliu, pentru că este omniscient.

Și din acest motiv, numai Buddha poate percepe mecanismele subtile ale regulilor disciplinei budiste; ce acțiuni duc la ce rezultate karmice. Pentru oricine, cu excepția ființelor omnisciente, aceste mecanisme ale karmei fac parte din categoria fenomenelor foarte ascunse, așa cum este exemplificat în celebra afirmație a Lordului Buddha:

jinpe longchu trim kyi de

Jinpa         – dăruire,
Longchu  – abundență,
Trim          – moralitate,
De              – fericire.

Dăruirea duce la abundență, moralitatea duce la fericire.

Deci, ca să înțelegem mecanismul subtil al karmei, detaliile mecanismului, nu ne putem baza pe simțurile noastre, nu ne putem baza pe logica noastră, ci trebuie să ne bazăm pe o ființă iluminată care cunoaște aceste lucruri.

Și acesta este un alt motiv pentru care este important să studiem poveștile despre viețile lui Buddha.

Din lectura cursului:

„Pe scurt, capacitatea de a percepe în detaliu mecanismele infailibile ale faptelor pe care le facem și ale consecințelor pe care le culegem este o calitate specifică ființelor care sunt omnisciente. Ca atare, trebuie să consultăm frecvent scripturile precum „Sutra asupra conștiinței”, „Cele o sută de fapte”, „Cele o sută de povești ale vieților trecute”, „Sutra înțeleptului și a prostului”, „Poveștile din scripturi”, și o mare varietate de alte sutre și comentarii clasice.

Procedând astfel, ne putem consolida și mai mult cunoașterea asupra legilor karmei și a consecințelor sale.

Trebuie să purificăm karma rea pe care am acumulat-o în trecut, până în punctul în care suntem siguri că a fost ștearsă. Trebuie să ne abținem de a mai colecta o nouă karmă rea până când suntem siguri că am oprit complet acest comportament.

Trebuie să luăm karma bună pe care am acumulat-o până acum și să îi multiplicăm puterea prin diferite tipuri de rugăciuni eficiente. Trebuie să ne uităm la karma bună pe care nu am reușit încă să o realizăm și să o facem să se întâmple, nu numai printr-un număr mic de activități, ci printr-o mare varietate de mijloace.”

 

Crearea unui context adecvat pentru învățătura Vinaya

În continuare vom merge în descrierea jurămintelor, sortarea jurămintelor și numărarea jurămintelor și vom intra în multe liste în scurt timp, dar înainte de asta, este important să creăm un context adecvat.

Când vorbim despre jurăminte, ni se pare că ele ne limitează, ne îngrădesc, și nu ne mai putem bucura de viață.

Dar Vinaya este o știință care vine să ne învețe cum să ne creăm viitorul în care să nu mai fie suferință și, în cele din urmă, să ne eliminăm toată suferința. Este ceea ce Buddha a venit să ne învețe.

Scopul jurămintelor nu este să ne diminueze plăcerea, ci dimpotrivă, este să ne aducă la plăcerea supremă. Acesta este scopul Vinaya.

Dacă în viața noastră apare ceva care ne supără, care nu este de dorit, acest studiu ne va ajuta să deducem de unde ar putea veni. După care putem aplica un antidot și așa începem să tratăm problema.

Deci, ne putem folosi de această învățătură într-un mod practic, cu mult înainte de a ajunge la iluminare.

 

Nu este nevoie să vă bazați pe prezicători

Sunt oameni care vă pot spune despre viețile voastre anterioare și tot felul de lucruri de genul ăsta, în schimbul unei sume de bani.

Omul trebuie să fie foarte avansat pentru a ști astfel de lucruri. O persoană care a perceput direct vacuitatea poate spune uneori astfel de lucruri.

Dar ceea ce vreau să spun este că o persoană care declară că știe astfel de lucruri și vă poate spune astfel de lucruri, asta înseamnă că se crede foarte avansat spiritual. Verificați asta.

Este cu mult mai ușor să învățați legile Vinaya și atunci veți ști: dacă faceți asta, va duce la asta, și așa vă puteți crea viața viitoare. N-aveți nevoie de cineva care să vă spună despre viața viitoare. Nu este nevoie să plătiți bani nimănui. Trebuie să vă faceți treaba, să studiați.

Deci aceasta este prima parte – o prezentare generală a vieții lui Buddha.

 

A doua parte – explicația textului rădăcină

În a doua parte, Chone Lama intră în explicațiile textului original.

Care este textul original? Dulway Do – „Sutra despre Vinaya” a lui Guna Prabha.

Textul original are trei părți.

a. Semnificația numelui titlului

 Tsen gyi dön

Tsen – nume,
Dön – semnificație, sens.

Deci, semnificația numelui titlului. O explicație a semnificației „Vinaya”.

Am spus că Vinaya înseamnă în principal „disciplină”, adică a disciplina:

• • Mintea – afecțiunile mentale, și
  • Simțurile.

 b. Explicația prosternării traducătorului.

Gyur gyi chak

Chak este prescurtarea cuvântului Chaktsel. Chaktsel înseamnă a se prosterna.

În tibetană Chaktsel înseamnă: „Dă-mi ce ții în mână”. Ca și cum discipolul ar veni la profesor, se înclină și îi spune: „Dă-mi darul Dharmei pe care îl ții în mână!”. Acesta este Chaktsel.

Gyur – a traduce.

 

– Ordinul regelui

La fiecare text care este tradus din sanscrită, traducătorul se prosternează. Acest lucru era o cerință tradițională instituită de regii tibetani timpuri care susțineau puternic traducerea Dharmei în tibetană. Fiecare traducere trebuia să înceapă cu prosternarea traducătorului.

– În fața cui se prosterna?

Traducătorul se prosternează lui Buddha sau Manjushri. Prosternarea în fața unei anume divinități indica cărei părți din literatura budistă aparține textul tradus:

–   dacă se prosterna lui Buddha, indica faptul că textul aparținea Vinayei.
–   dacă se prosterna lui Manjushri, indica faptul că textul aparținea scrierilor înțelepciunii, Abhidharma și așa mai departe.

Deci următorul lucru este prosternare traducătorului.
După cum am spus, mai întâi apare numele în sanscrită și tibetană, și apoi prosternarea traducătorului. În Vinaya ne prosternăm lui Buddha pentru că el înțelege mecanismele subtile ale karmei.

c. Cele patru puncte ale scopului

Gu sok chö shi

Chö este cuvântul tibetan pentru Dharma.
Shi           – patru,
Chö shi  – patru Dharme,
Sok          – etc.
Gu           – scop.

Deci „cele patru puncte ale scopului etc.”

În mod tradițional, la începutul fiecărei cărți de Dharma, există patru puncte care vin să ne explice de ce merită să ne investim timpul în această carte.

Pentru că viețile noastre sunt scurte și trec într-o clipă și trebuie să fim foarte atenți ce facem cu ele.

Și când spunem „carte de Dharma”, nu este ca o carte de literatură pe care o citim și o lăsăm. Cartea Dharmei este o carte care ne însoțește toată viața. Este un prieten pe viață, ca Biblia, este o Scriptură sfântă.

În mănăstiri călugării o învață pe de rost, o discută cu prietenii, fac dezbateri asupra ei, citesc comentariile pe marginea ei.

Dar nu orice carte este așa, de aceea autorul în primul rând ne explică de ce a scris cartea, iar explicația constă din patru puncte: care este motivația din spatele cărții, spre ce ne va duce, ceva de genul ăsta.

Și ce înseamnă pentru noi că ea ne apare? Dacă ea apare, înseamnă că este importantă și că nu trebuie să ne pierdem timpul cu lucruri inutile, pentru că viața se va termina într-o clipă.

De aceea vă rugăm să observați în ce vă investiți timpul. Cu ce învățături vă petreceți timpul? Ele sunt învățături care vă eliberează de suferință? Sunt învățături autentice? Aceste învățături au fost practicate de generații și au fost îndepărtate denaturările care s-au strecurat în ele?

 

A treia parte  – partea principală a cărții

După introducere, vine partea principală a cărții. Partea principală a cărții constă din următoarele puncte:

1. Primul subiect: modul de primire a jurămintelor

a. primirea jurămintelor

dompa matoppa topje kyi tap

Dompa     – jurăminte,
Matoppa – cei care nu le-au primit încă,
Topje         – cum să primesc,
Tab             – metodă,

Dompa matoppa topje kyi tap înseamnă cum primim jurămintele dacă nu le-am primit încă.

Atunci când am vorbit despre „cartea” care merită timpul nostru, este ca și cum ne-am căsători cu cineva, pentru că ne va afecta viața, ne va schimba viața. Deci, noi alegem cu cine ne căsătorim. La fel este și cu învățătura, noi alegem cartea pe care vrem să o studiem.

Asta se petrece și cu jurămintele.

Dacă vom lua un set de jurăminte, acest lucru va avea un efect profund asupra vieții noastre. Dacă acest set de jurăminte nu va avea acest efect, n-are rost să le luăm.

Jurămintele ne dau aripi pentru a zbura spre iluminare, dacă le creștem suficient de puternice.

 

Jurămintele ne ajută să ne înălțăm

Există o mare diferență între a face simplu fapte bune și între a face fapte bune pentru că avem jurăminte.

Același act pe care îl face o persoană cu sau fără jurăminte – are o putere complet diferită.

Evit să ucid, așa că văd o furnică și evit să o ucid, o ocolesc. Aceasta este o karmă bună și când ea va rodi îmi va aduce un lucru bun. Dar dacă am jurat să nu ucid, atunci jurământul este cu mine tot timpul, indiferent dacă furnica există sau nu. Puterea jurământului funcționează tot timpul. Este o stare a minții. Este impregnat în conștiința mea. Nu am nevoie ca o furnică să apară și apoi să decid să nu o ucid. Jurământul este permanent în mine.

V-am spus asta pentru a vă ilustra puterea de a face ceva sub jurământ sau de a face simplu ceva.

Deci, jurămintele sunt o modalitate care ne ajută să ne înălțăm. Există un text bine cunoscut în literatura tibetană despre Vinaya, o altă interpretare pe care nu o vom studia aici, care se numește „a te înălța spre cer”. Ne ajută să ne înălțăm în practica spirituală.

Deci, primul capitol, este despre cum se primesc jurămintele. Apoi vin detalii despre ceremonie:

• • Cum ar trebui să arate ceremonia?
  • Cine poate conferi jurămintele? (diferitele tipuri de “abați” și “maeștri”)
  • Câte persoane ar trebui să fie prezente?
  • Care ar trebui să fie abilitățile, aptitudinile lor?
  • Care sunt circumstanțele care trebuie să existe?

Toate aceste detalii – cine este calificat, când, cum – sunt esențiale, pentru că dacă am decis să facem deja pasul cel mare și să luăm jurămintele, ele trebuie să ne fie conferite într-o formă pură, astfel încât să funcționeze pentru noi.

Nu luăm jurămintele de la oricine. Nu oricine poate să confere jurămintele. Sunt persoane care pot conferi un anume tip de jurăminte, dar nu și alte tipuri de jurăminte. De exemplu: cei care nu sunt călugări nu pot să confere altuia jurămintele monastice. Și asta este bine de știut.

În vremea istoricului Buddha Shakyamuni – a existat o perioada timpurie și perioada târzie. În perioada timpurie, adică primii cinci ani când Buddha a predat, nu a existat încă Vinaya, o literatură despre disciplină. Atunci când Buddha îi spunea cuiva „Ești călugăr.”, el devenea călugăr. Și asta a fost suficient, a funcționat, și a fost pur. Ulterior acest proces a fost oficializat.

Deci, primul subiect a fost despre circumstanțe și cine este calificat.

 

b. Khenpo

Al doilea subiect este despre Khenpo.

Khenpo înseamnă stareț, dar în contextul ceremoniei de conferire a jurămintelor, persoana nu trebuie să fie stareț. El este șeful ceremoniei, el este cel care dă jurămintele.

Aici cuvântul are două sensuri:

• • Poate fi stareț.
  • Dar aici înseamnă șeful ceremoniei. El este cel care conferă jurămintele. Acesta este khenpo, și poate fi bărbat pentru bărbați și femeie pentru femei.

Există multe detalii despre calificările pe care trebuie să le aibă Khenpo. Rolul lui este foarte important în viața călugărului sau călugăriței. De exemplu, el trebuie să fie respectat pentru totdeauna, de aceea există multe explicații despre cum se creează legătura cu cel care conferă jurămintele.

 

c. Diferite tipuri de jurăminte.

Există opt tipuri diferite de jurăminte de eliberare, despre care vom vorbi mai târziu.

Jurăminte de eliberare înseamnă că ne duc spre libertate, spre nirvana.

 

d. Măsurarea timpului de luare a jurămintelor

După care sunt date detalii privind măsurarea zilelor și a lunilor, necesare pentru datarea corectă a primirii jurămintelor; împreună cu o scurtă prezentare a sărbătorilor budiste.

Există o descriere foarte detaliată a modului în care este măsurat timpul. De ce textele Vinaya trebuie să intre în detaliu despre cum este măsurat timpul? Pentru că în timp ce o persoană primește jurămintele, Khenpo calculează și determină exact data, ora și minutul când a primit jurămintele, iar aceasta este apoi folosită pentru a menține ierarhia, statut de senior.

Un călugăr junior în jurăminte – și asta nu are legătură cu vârsta persoanei, ci cu vârsta lui în jurăminte – trebuie să-i respecte întotdeauna pe cei care au luat jurămintele înaintea lui, iar dacă întâlnește un călugăr pe care nu-l cunoaște, atunci îl va întreba.

Lama Dvora Hla povestește:

„Nu știam că există ierarhii și toate lucrurile de care v-am spus, și am mers într-un retreat cu un mare maestru din Sri Lanka care era călugăr și mai erau și alți călugări pe acolo. Maestrul era Khenpo al lor. Călugării erau occidentali și foarte înalți în rang. Cred că au fost trei sau patru astfel de călugări. Maestrul însuși nu era foarte înalt în grad, dar călugării americani și englezi erau cu toți foarte înalți. În acel centru de Dharma mai erau și două călugărițe, care erau mici în rang. Una din Germania și cealaltă din Sri Lanka.

Cu noi se mai aflau și alți oameni care nu erau călugări.

Ei au respectat regulile Vinaya ca în Sri Lanka: nu se mănâncă după ora 11:00 și toate celelalte reguli. Când au primit mâncarea, oamenii s-au așezat la rând. Mai întâi au primit mâncare călugării, iar apoi cei care nu sunt călugări. Cineva care nu este călugăr trebuie să acorde respect oricărui călugăr, indiferent de vechimea acelui călugăr.

Deci toți călugării stau primii și noi îi urmăm, dar printre călugări există o ierarhie pe care nu am înțeles-o. Așa că tipii ăia înalți au stat în față și călugărițele s-au așezat în capătul cozii, și eu spun: „De ce nu le dau voie mai întâi femeilor?” Mai ales că erau și mai în vârstă. Mi s-a părut că este atât de greșit și i-am adus această întrebare lui Khenpo, care era un om foarte amabil. El a zâmbit cu amabilitate și mi-a explicat de ce, dar la început m-a enervat că bătrânele au stat la urmă și tinerii au primit primii de mâncare. ”

 

2. Al doilea subiect: cum să împiedicăm deteriorarea jurămintelor, după ce le-am luat

Al doilea mare subiect este despre cum să împiedicăm deteriorarea jurămintelor după ce ni le-am luat.

Toppa Mi Nyampar

Toppa              – cel care a primit deja jurămintele,
Mi                      – cuvânt de negație,
Mi Nyampar – a nu le lăsa să se deterioreze.

Aici, se dă o descriere detaliată și foarte importantă a modului în care trebuie respectate jurămintele. Este foarte ușor să le încălcăm, și continuăm să le încălcăm. De aceea trebuie să fim atenți la asta.

Din nou, vreau să vă subliniez cât de rar este faptul că primiți această învățătură în Occident. Ea scoate la lumină lucruri despre care nici măcar nu ați știut cât de importante sunt.

 

a. Sprijin exterior – Ne lama

Mai întâi avem nevoie să ne bazăm pe un sprijin exterior, care să ne ajute să ne păstrăm jurămintele.

În tibetană, se numește:

Ne lama

Ne       – loc și, de asemenea, a sta,
Lama – profesor.

Ne lama înseamnă profesor rezident sau preceptor monastic.

Ideea este următoarea:

Khenpo, maestrul de ceremonie care conferă jurămintele, le poate conferi unui grup mare de călugări în același timp. Deci, ei devin călugări începători. Ei nu sunt încă obișnuiți cu jurămintele și se pot abate de la ele cu ușurință. Atunci fiecare călugăr junior primește un călugăr senior, un mentor. El trebuie să-și consulte mentorul, timp de zece ani. Un călugăr junior, dacă respectă cu strictețe regulile, atunci cu excepția faptului că merge la baie, timp de zece ani nu poate face nimic fără să-și consulte Ne lama, mentorul său.

Călugării trebuie să aibă Ne lama. Cei ca noi [care nu suntem călugări] nu este nevoie să avem Ne lama, dar este foarte bine să avem. De aceea vă recomand, după ce v-ați luat jurămintele, să găsiți pe cineva care are jurămintele, care vi se pare o persoană onestă, în care aveți încredere și vă puteți deschide față de acea persoană. Și dacă aveți o problemă complicată și nu știți ce să faceți, consultați-vă cu cel pe care l-ați ales ca Ne lama.

Este foarte bine să fiți Ne lama unul altuia dacă doriți. Este foarte bine dacă aveți pe cineva care să vă ajute să vă păstrați jurămintele.

 

Întrebare: Când cineva își ia un Ne lama, cum afectează asta relația cu Lama?

Răspuns: Fără îndoială că un Ne Lama trebuie respectat, pentru că vă ajută pe cale. Dar Ne Lama nu-l înlocuiește pe Lama. Ne lama servește drept ghid acolo unde nu aveți contact direct cu Lama. Dar nici nu veți alerga la Lama pentru orice problemă mică. Dacă un Lama are o mie de discipoli, el nu poate sfătui pe toată lumea, de aceea pentru asta este Ne Lama. Un Lama are un cu totul alt rol. Vom vorbi despre asta în altă parte.

Întrebare: Dacă Ne Lama moare?

Răspuns: Aceasta este o problemă dificilă pentru un călugăr junior. Deoarece călugărul junior trebuie să-l consulte pe Ne lama pentru aproape orice, iar dacă Ne Lama moare, atunci el este brusc blocat.

Ne lama nu este un prieten cu care să mergem la film sau la concert. El trebuie să fie un adept al Dharmei, și atunci poate fi uneori un înlocuitor pentru Ne Lama.

 

b. Sprijin interior

Sprijinul interior este de a ne aminti de ce ne-am luat jurămintele în primul rând.

Sprijinul interior este Renunțarea. Să ne bazăm pe propriile noastre intenții pure: să ne amintim și să ne păstrăm întotdeauna motivația inițială pentru a lua jurămintele. Să ne amintim de suferința samsarei. „ Această viață este plină de suferință, iar eu îmi iau aceste jurăminte pentru a scăpa de ea”. Acesta este un sprijin interior puternic.

În timpul ceremoniei de luare a jurămintelor, acesta apare foarte puternic. Khenpo care ne conferă jurămintele, se asigură că suntem motivați corespunzător, dar mai târziu s-ar putea să ne lăsăm duși de val și să uităm. De acea trebuie să ne reamintim mereu acest lucru, pentru că asta ne va susține în momentele de încercare. Aceste jurăminte sunt luate pe viață.

 

c. Factorii încălcării jurămintelor

Aici trebuie să studiem factorii care dăunează jurămintelor. În tibetană se numește:

Mi thun chok

Mi thun chok – factori care nu sunt în armonie cu jurămintele.
Thun                  – armonios.
Mi thun            – nearmonios.

Ce determină deteriorarea jurămintelor? Și asta este foarte important!

1. Necunoașterea jurămintelor

Primul lucru care determină deteriorarea jurămintelor este faptul că nu le cunoaștem.

Mulți iau jurămintele bodhisattva, care sunt mai înalte decât jurămintele monastice, dar nu au idee ce au luat! Dacă nu știu ce jurăminte și-au luat, atunci cum le pot ține? Sau își iau jurămintele de refugiu și nu știu la ce s-au angajat. Atunci cum le pot păstra?

Deci, este esențial să cunoaștem mai întâi jurămintele.

Recomandarea este să nu fiți de acord să luați jurăminte dacă profesorul nu vă învață mai întâi la ce vă angajați, pentru că atunci cu siguranță le veți încălca.

Lama Dvora Hla spune:

„Pot să vă spun, fără exagerare, că cel puțin nouăzeci la sută dintre oamenii care își iau jurămintele bodhisattva, nu știu la ce se angajează. Marii Lama le dau așa fără explicații. Uneori oamenii nici nu știu că au primit jurăminte. Am fost la multe astfel de evenimente. În tradiția în care am crescut, noi nu facem așa. Mai întâi ne asigurăm că discipolul primește învățătura despre jurămintele înainte de a le lua.

Geshe Michael a fost printre primii din Occident care a dat învățătură despre ele.”

2. Lipsa de respect față de jurămintele luate

Al doilea lucru care deteriorează jurămintele este de a le desconsidera. Cu toate că le-am studiat și le cunoaștem, nu le respectăm, le tratăm cu dispreț.

3. Atacul unei afecțiuni mentale.

Un al treilea lucru care se poate întâmpla este că suntem dominați de o afecțiune mentală. Ne enervăm și spunem: „La naiba cu jurămintele!”. Și în acest fel v-ați încălcați jurămintele. De aceea trebuie să vă păziți mintea ca să nu fie dominată de o afecțiune mentală serioasă.

4. Neglijența în respectarea jurămintelor

Și al patrulea lucru este de a neglija jurămintele. Știm că sunt importante, dar nu ne ostenim să le dăm atenția cuvenită, trecem cu vederea, le neglijăm.

Deci, acestea sunt patru moduri principale prin care jurămintele sunt deteriorate.

 

3. Al treilea subiect: Cum restabilim jurămintele, dacă se întâmplă să fie deteriorate

În partea principală a sutrei există un al treilea subiect care tratează cum restabilim jurămintele dacă au fost încălcate.

nyam na chir chupay tap

Nyam na   – dacă au fost deteriorate,
Chir            – pentru,
Chupa        – a restabili, a repara, a restaura,
Tap             – mod, metodă,

Adică, modul în care jurămintele pot fi restabilite în caz de deteriorare sau încălcare.

După partea principală a sutrei există o altă parte, partea a patra, în care se vorbește despre cum putem obține controlul asupra jurămintelor. Și acum vom trece mai departe și vom detalia puțin subiectele incluse în el.

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – a treia parte

 

Motivația de a studia Vinaya

Singura motivație relevantă de a studia Vinaya este să ajungem la nirvana. De a ieși din starea în care ne aflam:

–   avem un corp care suferă, care se îmbolnăvește, îmbătrânește, moare – dacă ajunge la bătrânețe, dacă nu moare înainte de asta
–   avem o minte care nu este niciodată satisfăcută, care tânjește mereu după lucruri, sau are repulsie. Vrea mereu ceva. Este greu de mulțumit.
–   lucrurile pe care le avem le pierdem. Pierdem totul în această viață, pentru că totul vine din karma, iar karma – are cauzele ei și până când le vom înțelegem, ea ne va controla.

Încercăm din răsputeri să avem o viață bună. Ne ocupăm de tot felul de aspecte ale vieții noastre: de corpul nostru, de distracții, de mâncarea, de casă,  încercăm să vorbim frumos cu șeful și ne străduim pe cât putem să ne simțim bine în samsara, dar de fapt nu contează cât de mult încercăm.

Luăm vitamine, mergem la săli de sport, dar indiferent cât de mult am face și cât de corect am face, samsara este tot samsara.

Viața în samsara este sub controlul forțelor karmice, este sub controlul semințelor karmice care stau în curentul nostru de conștiință.

Dacă acum suntem relativ bine, înseamnă că există un calm relativ, dar mai devreme sau mai târziu se va întâmpla ceva care va perturba acest status quo.

Ideea este că samsara este imposibil de reparat. Este o muncă de Sisif care nu va reuși niciodată, pentru că samsara este guvernată de karma. Samsara nu poate fi reparată. Trebuie să ieșim din Samsara.

Oamenii veneau cu tot felul de probleme la Ken Rinpoche și cereau sfaturi despre ce să facă, iar el spunea: „Nu-ți place? Atunci ieși din ea!”. Și acesta este motivul pentru care studiem acest curs.

 

Învățătura Vinaya este foarte rară

După cum am spus, Vinaya este un ocean. Jumătate din ceea ce a predat Buddha a fost Vinaya. Acesta este singurul curs din cele optsprezece cursuri, care atinge acest subiect. Deci, considerați-l ca o oportunitate prețioasă și foarte rară.

De asemenea, este foarte rar ca Vinaya să fie predată oamenilor care nu sunt călugări. Este foarte rar în lume. Pe de altă parte, oamenii care nu sunt călugări nu trebuie să fie învățați despre jurămintele monastice. Dar în Vinaya există părți care pot fi transmise celor care nu sunt călugări. Și pe acestea le vom învăța. Dar și ele sunt, de asemenea, rar de primit.

 

Respectarea moralității este baza întregii căi spirituale

Până acum am vorbit despre faptul că:

• • Sunt aici pentru că vreau să ajung la Nirvana.
  • Pentru a ajunge la Nirvana trebuie să percep mai întâi direct Vacuitatea.
  • Pentru a percepe direct Vacuitatea trebuie să-mi dezvolt abilitatea perfectă de a
  • Pentru a reuși asta, trebuie să respect Moralitatea.

Trebuie să am conștiința curată, imaculată. Dacă există ceva care ne stă pe suflet, mai devreme sau mai târziu va apărea în meditație. Oricine a stat vreodată într-un retreat mai lung știe că toate aceste lucruri vor apărea și va trebui să avem grijă de toate și să le curățăm. Deci, în primul rând trebuie să nu ne mai poluăm mintea. Aceste este scopul studiului Vinaya.

 

Canonul Tibetan

Canonul tibetan, după cum am spus cuprinde trei grupe de scripturi:

1. Kangyur – cuvintele lui Buddha.

2. Tengyur – scrierile comentatorilor indieni din primul mileniu.
Aceste două colecții au fost scrise inițial în sanscrită și traduse cu mult efort de tibetani în tibetană.

3. Sungbum – scrierile comentatorilor tibetani.

 

Scripturile Vinaya

Am spus că există două sutre principale în care Buddha a vorbit despre Vinaya.

 

1. Prima sutra în tibetană:

Gelongpay Sotar Gyi Do

Gelongpa – călugăr deplin,
Pay     – sufix pentru masculin,
Sotar   – este cuvântul pentru Pratimoksha în tibetană – jurămintele de eliberare personală despre care vorbim în Vinaya,
Sosor  – individual, personal. Prati în sanscrită.
Deci, So este prima silabă din Sosor.
Tar       – este prima silabă din cuvântul Tarpa.
Tarpa  înseamnă libertate în tibetană, Moksha – în sanscrită.
Pratimoksha, în tibetană este Sosor tarpa și l-au scurtat ​​în Sotar.

Lama Dvora Hla spune că atunci când traduce patru rânduri în tibetană, îi ies opt rânduri, pentru că nu poate să dea la o parte din cuvinte. Dar tibetanii fac asta tot timpul. Toate jurămintele Vinaya se ocupă de realizarea libertății personale, realizarea eliberării de samsara, atingerea Nirvanei.

Do – sutra.

Deci, Gelongpay Sotar Gyi Do înseamnă sutra privind jurămintelor personale de eliberare pentru călugării deplini.

 

2. A doua sutra în tibetană pe care a spus-o Buddha, este similară cu prima, numai că în loc de Pay scrie May.

Gelongmay Sotar Gyi Do

Adică, sutra privind jurămintelor personale de eliberare pentru călugărițele depline.

Acestea sunt cele două sutre principale pe tema Vinaya, dar nu sunt singurele.

 

3. Mai există și așa-numitele Cele Patru Sutre Explicative.

Aceste sutre sunt spuse tot de Buddha, le explică pe primele două.

Există foarte multe sutra, pentru că Buddha a predat Vinaya jumătate din viața sa. Noi nu vom învăța aceste sutre ale lui Buddha, vom studia scrierile comentatorilor care se bazează pe sutrele lui Buddha.

 

4. Vom da numele celei mai importante cărți din Tengyur, care vorbește despre Vinaya.

Ea fost scrisă de un înțelept budist care s-a bazat pe Buddha. Numele cărții este:

Dulway Do

Dulwa – disciplină, Vinaya,
Do        – sutra.

Deci Dulway Do înseamnă „Sutra despre disciplină” sau „Sutra despre Vinaya”.

 

Diferite interpretări ale cuvântului sutra

De ce se numește „Sutra despre Vinaya” dacă nu este ceva ce a spus Buddha?

Acest lucru se datorează faptului că cuvântul „sutra” are mai multe interpretări.

• • Una dintre ele – sutra înseamnă cuvintele lui Buddha.
  • Când vorbim despre Tantra, de exemplu, și spunem „Sutra și Tantra”, asta înseamnă: Sutra sunt învățăturile deschise ale lui Buddha și Tantra sunt învățăturile secrete ale lui Buddha. Deci aceasta este o altă interpretare a cuvântului Sutra.
  • Cuvântul „sutra”, care în tibetană este Do, înseamnă și – scurt, ceva scurt.

Deci, Do înseamnă „carte scurtă” și nu „cuvintele lui Buddha”. Dulway Do înseamnă „cartea scurtă despre disciplină”.

Sutra despre disciplină (Vinaya Sutra) a fost scrisă în sanscrită de maestrul indian Guna Prabha în jurul anului 500 e.n. De fapt, numele lui este Acharya Guna Prabha.

Guna – în tibetană Yunten înseamnă virtuți spirituale. Avea înalte calități spirituale. Era un mare înțelept.
Prabha – are sensul de lumină.
Guna Prabha – cel ce luminează cu virtuți.
Acharya înseamnă în sanscrită maestru sau mare înțelept.

Atunci când ne referim la înțelepți de această amploare, li se dau întotdeauna un titlu onorific. În scripturi se spune Lordul Buddha sau Je Tsongkhapa sau Acharya Guna Prabha.

Numele Acharya Guna Prabha se spune în tibetană:

Loppun yunten ö

ö              – înseamnă lumină,
Loppun – maestru sau Acharya,
Yunten  – calități înalte.

Deci, Loppun Yunten înseamnă maestrul Guna Prabha în tibetană.

După cum am spus, el a scris „Scurta carte despre Vinaya”. Datorită geniului său, el a reușit să facă un rezumat al tuturor acestor sutre ale lui Buddha (miile de pagini Vinaya din sutrele lui Buddha), în această carte scurtă numită Dulway dö.

Tradiția tibetană se bazează foarte mult pe această carte ca o sursă de încredere. Nu ne vom folosi de acest text rădăcină, ci de comentariile asupra acestui text.

 

Metoda foilor de ceapă

În cursurile anterioare am vorbit despre foile de ceapă.

1.   Prima foaie interioară este Buddha.

2.   Apoi, foaia de deasupra reprezintă primii înțelepți indieni care nu sunt tocmai comentatori, de la începutul primului mileniu. Ei au organizat cuvintele lui Buddha în diferite forme; uneori după subiecte uneori, alteori după diferite idei principale.

De multe ori aceste scrieri sunt foarte concise, pentru că au fost scrise pentru oameni aproape iluminați. De multe ori scrie: „Cele trei duc la patru”, așa că trebuie să înțelegem ce înseamnă „trei” și ce este „patru”. Este imposibil de înțeles fără interpretare. Aici se găsesc, de exemplu, Maestrul Diganaga care a trăit în jurul anului 440 e.n., Maestrul Asanga și Maestrul Vasubhandu, din secolul al IV-lea e.n.

3.   A treia foaie a acestei cepe, sunt comentatorii indieni târzii de la sfârșitul primului mileniu, 700 – 800. Aici , se pot găsi, de exemplu, Maeștrii Chandrakirti, Dharmakirti, Maestrul Shantideva – spre sfârșitul primului mileniu e.n.

După care budismul ajunge în Tibet, și apar comentatorii tibetani.

4.   Deci a patra foaie este reprezentată de comentatorii antici tibetani antici, din prima jumătate a celui de al doilea mileniu. Aici se găsesc Lordul Atisha și Maeștri Kadampa – aproximativ 1.000 e.n. După ei au fost înțelepții care sunt reprezentați de Je Tsongkapa și fiii săi în jurul secolului al XV-lea.

5.   Iar apoi vin comentatorii tibetani târzii, din a doua jumătate a celui de al doilea mileniu. Aici se pot găsi, de exemplu, Ngulchu Dharmabhadra și discipolii săi și mulți alții.

Deja când ajungem la ultimii comentatori, lucrurile încep să devină mai clare. Deja au trecut mulți ani în care tradiția s-a rafinat, s-a șlefuit, a fost curățată de distorsiuni, și care se bazează pe multe dezbateri care au clarificat tot felul de subiecte delicate. Textele scrise deveniseră foarte precise și citibile.

 

Cele trei comentarii folosite în acest curs

În continuare vom vorbi despre trei comentarii principale.

Ceea ce este minunat în budismul tibetan, este că acești mari maeștrii au crescut în mănăstiri care erau adevărate universități mari și care s-au dezvoltat în această tradiție scolastică. Toți acești mari maeștrii, Je Tsongkapa și cei care au fost înaintea lui și după el, au explicat textele într-un mod în care să le înțelegem și să le asimilăm.

Acum vom vorbi despre comentatorii lui Guna Prabha – pentru că cartea lui este foarte scurtă și avem nevoie de comentarii asupra ei.

 

1. Esența Oceanului Vinaya

Acest comentariu este foarte cunoscut și foarte scurt. El se numește:

Dulwa Gyatso Nyingpo

Dulwa – disciplină, Vinaya,
Gyatso – ocean, dalai.

Probabil că ați auzit că numele sfinției sale Dalai Lama este Tenzin Gyatso.

Ce înseamnă Dalai? Se pare că Dala este un cuvânt mongol care înseamnă ocean. Un ocean de virtuți sau calități înalte. Deci numele lui Dalai Lama înseamnă „cel care este un ocean de calități înalte”.

Nyingpo înseamnă inimă sau esență.

Deci, Dulwa Gyatso Nyingpo înseamnă „esența / inima oceanului Vinaya”.

Acesta este numele cărții lui Je Tsongkapa.

je tsongkapa

El a trăit între anii 1357-1419. Deci acesta este primul text care rezumă toate sutrele lui Buddha, toate Sutrele explicative pe care însuși Buddha le-a interpretat, principalele sutre Vinaya, în trei pagini.

Numai Je Tsongkapa știe să facă asta. El a făcut asta cu fiecare domeniu al budismului. Mai întâi a scris un comentariu de zece mii de pagini sau o mie de pagini, iar apoi pentru cei ca noi face un rezumat de trei pagini, pentru că este un bodhisattva.

 

2. Făcătorul zilei (lumina soarelui)

Nyin Je

Nyin  – zi,
Je       – a face.

Deci, Nyin je înseamnă „Făcătorul zilei”.

Ce înseamnă „făcătorul zilei”? Este soarele.  Este numele literar pentru soare.

De ce se numește „soare?” Pentru că luminează textele laconice din Vinaya pe care încă nu le-am înțeles.

Făcătorul zilei (lumina soarelui) a fost scrisă de către Ngulchu Dharma Bhadra (1772-1851).

Făcătorul zilei aruncă lumină asupra textului lui Je Tsongkapa (de mai sus). Comentariul lui Dharma Bhadra a stat la baza comentariului lui Pabongka Rinpoche, care este o lucrare importantă despre Vajrayogini.

 

3. Perla împlinitoare de dorințe

Yishin Norbu

Norbu – perlă sau bijuterie, în sensul de piatră prețioasă,
Yishin este un anumit tip de piatră prețioasă.

Se spune în mitologia budistă că ar exista niște pietre prețioase speciale care dacă sunt introduse în niște soluții, ele vor îndeplini orice dorință. De acea Norbu yishin o voi traduce: „perla ce împlinește orice dorință”.

Autorul a ales să-și numească cartea cu acest nume pentru că dacă Vinaya este învățată și respectată în mod corespunzător, vom obține tot ceea ce ne dorim, adică Nirvana, în acest caz.

Autorul comentariului este Chone Drakpa Shedrup

Chone Drakpa Shedrup

Numele său complet este Chone Lama Drakpa Shedrup.

Drakpa   – renumit, faimos, celebru, vestit,
Shedrup – cel ce a dobândit înțelepciunea,

Ce înseamnă cuvântul Lama în tibetană? Cuvântul Lama este format din două silabe: La și Ma.

Ma  – este cuvânt de negație, adică nu este,
La   – mare.

Adică, cel mai înalt sau nu există nimeni mai înalt ca el.

Chone Lama Derkapa Shedrup a fost un mare înțelept și un autor bine-cunoscut în literatura tibetană.

Ceea ce este foarte interesant că toți acești mari maeștri, Je Tsongkapa, Ngulcho Dharmabhadra și Chone Lama Drakpa Shdrup, au ales să-și dedice o mare parte a timpului lor  disciplinei Vinaya. Pentru că este important.

Chone Lama a scris o mare parte a manualelor din mănăstiri, care sunt folosite și astăzi. Atunci când chinezii au invadat Tibetul și au bombardat mănăstirile, toate scrierile lui care existau în Tibet au fost arse.

Toate erau centralizate în trei mănăstiri și toate au fost bombardate, a fost un mare dezastru.

După multă muncă, a fost găsit un exemplar la Sankt Petersburg. Geshe Michael a studiat limba rusă pentru asta și s-a dus la Sankt Petersburg și cu mari eforturi a reușit să salveze acest exemplar.

Când a predat prima dată acest curs la New York, în 1996, cei care s-au aflat la curs au fost primii din Occident care au primit acest studiu al lui Chone Lama Drakpa Shdrup.

Este un mare privilegiu că primiți acest curs.

După acest curs nu vom deveni experți în Vinaya. Nici eu nu sunt expertă în Vinaya. Ideea este de a transmite sensul Vinaya, de care are nevoie un practicant serios pentru a reuși pe calea lui.

Je Tsongkapa spunea în epistola destinată lui Ngwang Drakpa: „Să bem împreună din cupa nemuririi”.

Asta pentru inspirația noastră.

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – a doua parte

 

Prosternarea

Fiecare lecție de Dharma o începem prin a face prosternări, iar pentru noii veniți, acest lucru poate să li se pară puțin ciudat și diferit. Dar cu timpul se vor obișnui. Pentru cei din Occident, fie că este evreu sau creștin, prosternările nu există în cultura lor.

Lama Dvora Hla spune: „Este foarte important să ne dezvoltăm o atitudine de recunoștință, pentru ca practica noastră să reușească, iar ea este foarte dezvoltată în rândul tibetanilor. Este minunat să stai în locuri unde se dezvoltă această tradiție.

Am fost odată la studiile lui Lama Zopa Rinpoche în California. La Lama Zopa Rinpoche se fac treizeci de minute de rugăciuni, iar eu, care venisem dintr-un alt loc – făceam rugăciunea doar un minut și jumătate, îmi spun: „Ei bine, acum rugăciunea se va termina. Acum Lama va începe lecția. Nu! Acum este o altă rugăciune… „Încă puțin și va începe lecția”. Nu ! Încă o rugăciune. După ce am terminat să mai aștept ca Lama să înceapă cursul, m-am dedicat acestor rugăciuni, și a fost atât de bine. Dintr-o dată te conectezi la acel loc profund din inimă prin recunoștința și iubirea ta profundă, și prin aprecierea profundă pentru învățătura pe care o primești, iar aceasta deschide inima și numai atunci învățătura pătrunde. Este ceva minunat.

La sfârșitul lecției se fac din nou rugăciuni. E deja 04:00 dimineața, pentru că Lama Zopa începe când începe și termină când termină. Și toți sunt deja obosiți și apoi încep rugăciunile de încheiere, și asta mai durează o jumătate de oră. Mi-a lăsat o impresie atât de profundă încât am tradus aceste rugăciuni când m-am întors de acolo și au fost puse pe site”.

 

*******

În lecția anterioară am vorbit despre cele trei antrenamente extraordinare, al căror scop este extraordinar – de a ne elibera de orice suferință. Acestea sunt:

• • Etica morală.
  • Meditația.
  • Dobândirea înțelepciunii

Oamenii, după ce li se explică puțin, acceptă legătura dintre meditație și realizarea înțelepciunii. Dar primul și al doilea antrenament trebuie explicate mai mult, pentru că oamenii au uitat.

 

Je Tsongkapa – o sursă importantă a învățăturii

 Je Tsongkapa

Je Tsongkapa a trăit în Tibet între anii 1357-1419. Este considerat cel mai mare înțelept al Tibetului, care a trăit vreodată pe această planetă.

Budismul a ajuns în Tibet aproximativ între anii 800 și 1200 – relativ târziu în istoria budismului, pentru că Buddha a predat acum 2.500 de ani, ceea ce înseamnă cam acum o mie de ani. Și au practicat și tantra.

Așa cum se întâmplă în orice tradiție, treptat încep să apară distorsionări. Oamenii și-au introdus ideile în învățături, iar cu timpul învățătura nu mai era aceeași și nimeni nu mai ajungea la iluminare pentru că învățătura era deja altceva, nu mai era un instrument eliberator.

De aceea, la fiecare câteva sute de ani apărea un mare înțelept care curăța distorsiunile, interpretările greșite ale învățăturilor. Până la venirea lui, se crease multă confuzie, oamenii nu mai respectau atât de mult etica morală și, în general, uitaseră de monahie și spuneau: „Noi practicăm Tantra. Vrem să percepem vacuitatea. Orice altceva nu este atât de important. Să ne concentrăm pe ce este principal”.

Nu! Este imposibil de perceput vacuitatea în acest fel. Tantra nu va reuși fără etapele primare, fără respectarea strictă a vieții morale. Pur și simplu asta nu se va întâmpla. După cum am spus: cele trei antrenamente sunt construite unul peste altul.

Je Tsongkapa a avut discipoli excepționali, printre care Primul Dalai Lama – Gedun Drupa, Gyaltsab Je și Khedrup Je care au fost principalii săi discipoli. Fiecare dintre ei  este considerat un mare maestru spiritual.

Je Tsongkapa este reprezentat mereu alături de cei doi. Khedrup Je a fost un mare tantrika și Gyaltsab Je un mare logician, dar ambii știau de fapt totul și, cu siguranță, Je Tsongkapa.

 

Epistola despre viața morală

Je Tsongkapa a redat monahiei respectul cuvenit și întregului subiect al eticii budiste și al păstrării moralității.

Unul dintre discipolii săi, în afară de cei trei pe care i-am amintit a fost:

 Ngawang Drakpa

Cei care au învățat cursul numărul 1 i-au auzit numele. A fost unul dintre cei mai iubiți discipoli ai lui Je Tsongkapa. Între ei, a existat o legătură foarte puternică. El și-a iubit profesorul foarte mult și profesorul l-a iubit foarte mult, iar povestea spune despre Ngawang Drakpa că la un moment dat profesorul i-a spus: „Te-am învățat tot ce-am știut. Acum du-te în Tibetul de Est (care este zona de unde venise Je Tsongkapa) și ridică acolo o sută opt mănăstiri. Conferă celor de acolo jurămintele monastice și apoi întoarce-te”.

Ngawang Drakpa a făcut ce i s-a spus. A mers și a întemeiat o sută opt mănăstiri, treabă care nu a fost deloc ușoară în acele vremuri în Tibet. Lui Ngawang Drakpa îi era foarte dor de profesorul său și îi scria mereu scrisori.

Una dintre epistolele lui Je Tsongkapa ca răspuns la scrisorile discipolului său a fost „Cele trei căi principale”. Epistola se găsește în cursul numărul 1.

Din lectura cursului:

„Această lectură conține textul integral al Epistolei lui Je Tsongkapa către Ngawang Drakpa cu ocazia ceremoniei de luare a jurămintelor primilor călugări din Gyalrong. Maestrul Ngawang Drakpa, cunoscut și sub numele de Tsako Wonpo („călugărul din descendența regilor din Tsako”), a fost unul dintre cei mai apropiați discipoli ai lui Je Tsongkapa. După ce l-a instruit în Dharma, Je Tsongkapa l-a trimis pe Ngawang Drakpa într-o regiune îndepărtată din estul Tibetului, însărcinându-l cu misiunea de a întemeia o serie de mănăstiri și de a forma călugări budiști.

Corespondența care a urmat între maestru și discipolul său îndepărtat, include câteva exemple clasice ale gândirii budiste, inclusiv rolul unei vieți etice în dezvoltarea capacității de a medita și de a percepe vacuitatea. O altă scrisoare a lui Je Tsongkapa către Ngawang Drakpa din această perioadă conține celebrul text „Cele trei căi principale”, care împreună cu comentariul lui Pabongka Rinpoche au fost traduse în cartea Principalele învățături ale budismului.

Introducerea la această carte conține, de asemenea, mai multe detalii despre viața maestrului Ngawang Drakpa și relația sa strânsă cu Je Tsongkapa.

Versiunea scrisorii tradusă aici conținea multe greșeli de tipar, care au fost corectate de traducătorul englez, Geshe Michael Roach”.

Deci, în acest curs avem o altă epistolă pe care a scris-o Je Tsongkpa aceluiași Ngawang Drakpa. Je Tsongkapa scrie:

„Întreaga învățătură a Învingătorilor se află în cele trei colecții de scripturi;”

Cele trei colecții de scripturi se numesc Tripitaka – iar una dintre cele trei colecții este despre etica morală. Și vom vorbi puțin mai târziu despre ele.

„Iar esența învățăturilor lor poate fi găsită în cele trei antrenamente”.

 

Cele trei antrenamente extraordinare

„Cele trei antrenamente extraordinare” sunt:

1. 1. Antrenamentul într-o viață etică.
   2. Antrenamentul în meditație.
   3. Antrenamentul în înțelepciune.

 

Antrenamentul în moralitate

„Primul dintre aceste trei
este antrenamentul într-o viață etică,
Care se găsește, așa cum spuneau Buddha,
în învățătura despre disciplină”.

Cursul nostru este studiul asupra disciplinei. Cuvântul „Vinaya” este tradus aici ca „disciplină”.

„Acesta este și motivul pentru care o mare parte
din Dharma, atât de înaltă și pură,
A fost dedicată de Buddha
căii disciplinei”.

Je Tsongkapa ne spune acum de ce acest lucru este atât de important. Acesta este primul antrenament.

„Aceasta explică, de asemenea,
și de ce toți acei maeștri,
Care au înțeles corect ordinea
studierii subiectelor de învățat,
Au fost atât de încântați
de învățăturile asupra disciplinei.”

De ce este această învățătură atât de importantă și sunt atât de încântați de ea? Pentru că maeștri văd spre ce duce și, că le purifică mintea.

„Pentru ca cineva să-și poată dezvolta vreodată
înțelepciunea, adică concepția supremă,
Trebuie să se antreneze mai întâi
în concentrarea perfectă a liniștii.”

Despre asta am vorbit mai înainte. Je Tsongkapa continuă:

„Cu greu mai poate fi astăzi auzită
chiar și o urmă a acestui adevăr, și nici un cuvânt
Despre faptul că o bună concentrare nu poate veni
fără o pregătire prealabilă în etica morală.”

 

Je Tsongkapa se referă la faptul că, și pe vremea lui, acum 600 de ani, nimeni nu mai vorbea despre faptul că fără un antrenament în etica morală nu se poate ajunge la o concentrare bună, darămite la înțelepciune. Asta nu are cum să se întâmple.

„Sunt cei care au suficient curaj să se angajeze în acest antrenament, dar doar cu vorba,”

Adică, oamenii spun: „Bine. Îmi iau jurămintele”.

„Iar apoi își aruncă angajamentele ca pe un gunoi;”

Je Tsongkapa spune: „ei sunt cei mai de jos într-o lume decăzută”.

Pentru că vorba lor nu este vorbă. Dacă nu ne ținem de vorbă, este imposibil să progresăm. Totul se bazează pe vorbă.

„Calea celor sfinți este diferită;
ei nu vor pregeta niciun efort
Pentru a respecta perfect
jurămintele morale la care s-au angajat.”

 

Jurămintele sunt reguli de antrenament

Ce înseamnă să ne respectăm jurământul?

Am promis să nu mint, dar am obiceiuri. Uneori, îmi este ușor să spun o minciună albă, pentru că uneori mă scoate din situații incomode. Și ar putea exista situația în care, deși mi-am luat angajamentul, tot îmi iese pe gură o minciunică. Sau poate nu spun minciuni, dar știu că am lăsat o impresie greșită cuiva și nu mă ostenesc să corectez impresia. Adică n-am mințit, dar știu că celălalt m-a înțeles greșit și am lăsat-o așa. Și asta este, de asemenea, o formă de minciună. Aceste lucruri se pot întâmpla chiar și după ce mi-am luat jurământul. Dar asta nu înseamnă: „Asta este! Acum nu voi ajunge niciodată la iluminare. Nu!

Jurămintele sunt reguli de antrenament. Jurămintele sunt reguli la care m-am angajat să le păstrez, și cu siguranță voi mai face greșeli pe parcursul căii, pentru că altfel aș fi fost deja un Buddha.

Așa că:

a.   Voi încerca să-mi păstrez angajamentele luate,
b.   Dacă mi se întâmplă să cad – există o serie întreagă de reguli despre ce să fac când cad și cum să mă relaționez față de aceste situații, ca să mă pot redresa.

Și toți cad. Cine nu mai cade, nu mai are nevoie de jurăminte, a desăvârșit deja calea.

Așadar, acestea sunt reguli de antrenament pentru cei care încă au nevoie de ele, sunt ca niște cârje de care ne sprijinim, până când vom ajunge să fim cu adevărat puri în interior. Deci, chiar dacă am căzut, ne ridicăm și ne continuăm calea. Dar nu trebuie să pregetăm niciun efort de a ne respecta jurămintele și de a ne corecta atunci când am căzut.

„Calea celor sfinți este diferită;
ei nu vor pregeta niciun efort
Pentru a respecta perfect
jurămintele morale la care s-au angajat.”

 

Vigilență și conștientizare

Și după ce dobândim această perspectivă, trebuie să ne dezvoltăm vigilența și conștientizarea, să ne verificăm în mod constant acțiunile, vorba și gândurile noastre, pentru a nu reveni

„Odată ce ai realizat acest fapt,
trebuie să te bazezi pe vigilență și conștientizare;
Să verifici constant toate
cele trei porți pentru orice fapte greșite,”

Cele trei porți sunt fapta, vorba și gândul.

Vă mai amintiți cum se spune vigilența și conștientizarea în tibetană?

She Shin și Drenpa, care se folosesc de asemenea si  în afara meditației.

She Shin – vigilența, ea este câinele de pază care urmărește ceea ce se întâmplă, ceea ce fac.

Drenpa – spune: „Aha! Ai deviat, te-ai abătut, fă bine și respectă-ți jurământul. Aceasta este regula la care te-ai angajat”. Deci, mă verific tot timpul să-mi respect jurămintele. Respectarea jurămintelor dezvoltă acest câine de pază. Mă supraveghez; mă uit la ce spun, la ce fac și la ce gândesc, iar dacă mă abat, atunci câinele de pază începe să latre și apoi vine Drenpa. Adică, îmi amintesc: „Stai așa! La ce m-am angajat? Ah! Am promis să nu vorbesc nepoliticos cu ceilalți. Bine, acum voi cere scuze și voi încerca să-mi respect jurământul”.

 

Respectul de sine și considerația

Deci ce zice?

„Odată ce ai realizat acest fapt,
trebuie să te bazezi pe vigilență și conștientizare;
Să verifici constant toate
cele trei porți pentru orice fapte greșite,
Bazându-te, de asemenea,
pe simțul grijii și al proprietății.”

Termenii în tibetană sunt Ngotsa și Trelyu.

Ngotsa – înseamnă rușinea față de mine. A face ceva contrar a ceea ce cred eu.

Trelyu – înseamnă rușinea față de alții, că mă văd făcând așa ceva. Acești doi factori mă ajută foarte mult să-mi țin jurămintele.

„Bazându-te, de asemenea,
pe simțul grijii și al proprietății
Pentru a controla cu toată puterea
calul sălbatic al simțurilor.
Încearcă să împiedici acest armăsar
să te ducă pe o cale care conduce la eroare.”

 

Calul sălbatic al simțurilor

Ce este „calul sălbatic al simțurilor”?

El este mintea noastră, conștiința noastră, care este purtată de simțuri.

Dorim tot timpul să avem sentimente plăcute: să mă simt bine, să gust lucruri bune, să aud sunete plăcute, să văd lucruri frumoase. Și pentru că sunt atât de interesată de toate aceste lucruri ale simțurilor, pot comite infracțiuni/delicte. Deci acesta este „calul sălbatic al simțurilor”.

„Încearcă să împiedici acest armăsar
să te ducă pe o cale care duce la eroare.”

Și dacă îmi place obiectul ăsta? „Nu este al tău! Nu-l poți lua!”

Cu această stare a minții vei fi capabil
să-ți menții perfect concentrarea,
Fixată pe orice obiect virtuos,
pe care îl alegi.
Și de aceea viața etică este recomandată
pentru a obține concentrarea perfectă.

La ce se referă Je Tsongkapa? Dacă mi-am luat jurămintele, și încerc să le respect, și de fiecare dată când „calul sălbatic al simțurilor” mă poartă unde vrea el, îl strunesc și îl direcționez spre ce m-am obligat, încetul cu încetul îmi dezvolt sheshin și drenpa ― vigilența și reamintirea. Aceștia sunt exact cei doi factori care mă ajută să-mi dezvolt concentrarea maximă, care mă ajută să-mi mențin mintea în meditație, astfel încât să pot ajunge la acea minte netulburată și clară ca apa nemișcată și cristalină dintr-un iaz, în care să se poată reflecta vacuitatea.

„O astfel de stare a minții este complet lipsită
de murdăria moralității încălcate
Și nu este niciodată tulburată
sau distrasă de obiectul bunătății pe care îl alegi;
Prin urmare, lipsa de sine
este perfect clară pentru ea,
La fel ca reflexia lunii în oglinda
apei liniștite și cristaline.

O înțelegere perfectă a tuturor punctelor
esențiale ca acestea,
În cadrul căii celor trei antrenamente,
depinde tocmai de înțelegerea
Tuturor celor trei colecții de scripturi budiste;
Și, prin urmare, ar trebui să te duci la un maestru
și să te antrenezi în cele trei colecții.

 

Scopul antrenamentului

Cei mai mari învățători din toate timpurile
au spus, de fiecare dată,
Că atingerea unor realizări reale
este scopul principal al antrenamentelor.

Ce ne spune maestrul? Scopul principal nu este să dobândim multe cunoștințe, încă un curs și încă unul.

Scopul suprem este să percepem vacuitatea și să ajungem la iluminare. Trebuie să ajungem la conștientizări profunde și să dobândim înțelepciunea.

Maestrul subliniază acest lucru, pentru că mulți oameni par a fi serioși în practica lor, dar tot ce fac ei este să adune mai multă cunoaștere și să recite texte, dar nu ajung la nicio conștientizare, nu se produce nicio schimbare, nicio eliberare, așa că el spune:

Cei mai mari învățători din toate timpurile
au spus, de fiecare dată,
Că atingerea unor realizări reale
este scopul principal al antrenamentelor.
Deci, ia orice cantitate de învățături
pe care ai înțeles-o până acum și,
Pune-o în aplicare în viața ta, rapid, și fără amânare.

Epistola continuă mai departe, dar nu o vom citi momentan. Voi citi ultimul verset în care maestrul îl laudă pe Ngawang Drakpa:

Respectul tău pentru cuvântul Celor la Extaz Plecați este perfect,
Iar puterea intelectului tău este impunătoare;
Calcă pe urmele ființelor mărețe
Cu înțelepciune, al meu Ngawang Drakpa.

Vino acum și urmează lucrurile pe care te-am învățat,
Fă ca în viețile tale faptele și rugăciunile să fie la fel ca ale mele,
Iar în ziua iluminării noastre
Îți voi da prima înghițitură de nemurire.

„Cei la Extaz Plecați” – sunt Buddha. Ei au ajuns la plăcerea maximă.

La sfârșit, Je Tsongkapa spune: „Să bem împreună din cupa nemuririi”.

Acum vreau să vorbesc puțin despre câteva aspecte pe care le-a menționat aici.

 

Avem nevoie de un maestru care să ne arate calea

În penultima strofă el spune:

O înțelegere perfectă a tuturor punctelor
esențiale ca acestea,
În cadrul căii celor trei antrenamente,
depinde tocmai de înțelegerea
Tuturor celor trei colecții de scripturi budiste;
Și, prin urmare, ar trebui să te duci la un maestru
și să te antrenezi în cele trei colecții.

Maestrul ne spune „Trebuie să mergi la profesor, trebuie să te antrenezi”.

El se referă aici la un profesor iluminat, un profesor iluminat ca Buddha. De ce trebuie să mergem la un profesor? De ce trebuie să ne bazăm pe cuvintele unei ființe iluminate?

 

Trei niveluri ale realității

Există trei niveluri ale realității:

1. Primul nivel: realitatea vizibilă/evidentă – Ngun gyur.

Acesta este un nivel al realității pe care îl putem percepe direct, de exemplu cu simțurile. Acesta include percepția culorilor, a formelor etc. De asemenea, ne putem percepe direct gândurile, ca atunci când ne gândim la ceva direct și nefolosind un proces de raționament. Realitatea evidentă nu este aceeași pentru toată lumea. De exemplu, atunci când cineva este daltonist.

2. Al doilea nivel: realitate ascunsă/subtilă – Kok gyur.

Este o realitate pe care nu o putem percepe prin simțurile noastre. Nu o putem vedea cu ochii, urechile, nasul sau mâinile. Ea există, dar este ascunsă pentru noi. De exemplu, vacuitatea. Suntem scufundați în ea. Ea însoțește fiecare lucru, fiecare faptă, fiecare obiect, fiecare gând, fiecare lege. Nu o putem percepe pentru că nu am dobândit încă înțelepciune. Dar putem s-o înțelegem prin mijloace logice, printr-un proces de raționament logic

Deci, vacuitatea este o realitate ascunsă pe o putem înțelege prin logică, deoarece nu este un obiect al simțurilor. În Sutra Inimii, scrie:

În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.
Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa.

Ea nu poate fi spusă, nu poate fi descrisă, și nici măcar nu ne putem gândi la ea cu gândirea noastră conceptuală obișnuită.

Vacuitatea – nu este ceva care se poate descrie în cuvinte, pentru că a o descrie în cuvinte, înseamnă că este un obiect al gândurilor. Dar ea nu este un obiect al gândiri. Nu ne putem gândi la ea cu gândurile noastre normale, pentru că este ceva care este dincolo de conceptualizarea noastră, deci este înțelepciunea transcendentală.

Prajna paramita

Prajna – înțelepciune,
Paramita – transcendent.

Dacă ar fi fost ușor, cu toții am fi perceput vacuitatea, ne-am fi eliberat și nu am mai fi suferit.

Dar, pe de altă parte vă pot explica că pixul nu există de la sine, nu are natura să existe de la sine, pentru că dacă vine un câine aici, nu va vedea un pix. Dacă ar fi fost un pix de la sine, atunci orice ființă din univers l-ar fi văzut pix. Deci folosindu-mă de două propoziții de logică, v-am dat de înțeles vacuitatea.

Și dacă vom face cele trei antrenamente, într-o zi vom experimenta direct vacuitatea în meditație; iar atunci nu vom mai avea nevoie de niciun argument logic. O vom cunoaște direct.

Și aceasta este transformarea mult așteptată; tot ceea ce a fost înainte de perceperea vacuității nu va mai fi la fel după ea.

Asta este ceea ce diferențiază „pruncii” de „adulți” în Dharma; Între cei care au perceput vacuitatea și cei care nu au perceput-o.

3. Al treilea nivel: realitatea cea mai ascunsă sau extrem de subtilă – Shintu kok gyur.

Această realitate nu o putem vedea direct și nici nu o putem accesa logic. Este o realitate pe care nici cel care a perceput vacuitatea, nu o poate vedea, până când nu va ajunge la iluminarea deplină.

De exemplu, cea mai subtilă funcționare a karmei și a consecințelor sale: legăturile reale dintre ceea ce gândim, spunem și facem și ceea ce ni se întâmplă ca rezultat. Astăzi ați avut zeci de mii de gânduri distincte și fiecare dintre ele va avea propriul său rezultat discret. Fiecare gând contribuie la realitatea voastră viitoare și la realitatea care vă înconjoară acum, care constă în milioane de obiecte diferite, toate fiind create de diferite karme discrete. Numai o ființă omniscientă poate vedea legăturile dintre acțiunile corpului, ale vorbirii și ale minții și consecințele acestora.

Spunem că nimic nu se întâmplă fără o cauză, iar cauzele sunt de obicei ascunse. Putem vorbi despre legile karmei și despre cum o faptă bună duce la un rezultat bun și cum o faptă rea duce la un rezultat negativ, dar de ce tocmai acum m-a lovit mașina? Care a fost exact fapta pe care am făcut-o acum douăzeci de ani sau poate într-o viață anterioară, care a provocat acest rezultat acum? Acest lucru este ascuns pentru mine. De ce am exact această formă a corpului, și părinții pe care îi am? De ce am casa pe care o am? Ce anume cauzează totul? Nu știu.

Datorită faptului că aceste subiecte sunt ascunse, am nevoie de o persoană iluminată care să vină să mă învețe legile karmei.

Eu nu le pot accede, ele sunt foarte ascunse, de aceea trebuie să mă bazez pe cineva iluminat.

Trebuie să mă bazez pe Buddha care să vină să mă învețe. De aceea Je Tsongkapa se adresează învățătorilor în poemul său.

 

Ce ar trebui să se întâmple
pentru ca noi să ne dorim un profesor spiritual

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca noi să ne bazăm pe un profesor?

1. Mai întâi trebuie să existe un grad profund de recunoaștere a suferinței noastre, că această viață, samsara, nu funcționează. Acest lucru este necesar pentru a ne dezvolta aversiunea profundă față de samsara. Altfel vom spune: „Acum mi-e bine. Ce este rău în samsara?” Iar o astfel de gândire ne va împiedica să ieșim din samsara. Deci, acesta este primul lucru care trebuie să se întâmple.

2. Al doilea lucru care trebuie să se întâmple – este că în momentul în care avem dorința de a ieși, vom începe să căutăm calea de ieșire. Și atunci vom ajunge să știm că sunt lucruri pe care le putem înțelege, și sunt lucruri pe trebuie să ne bazăm pe cineva care le înțelege mai bine decât noi. Pentru că există o limită a ceea ce poate realiza conștiința umană normală în acest moment. Dacă nu ar fi existat această limită, nu am mai fi fost în Samsara. Faptul că suntem în samsara indică existența acestei limite și de aceea avem nevoie de ajutor.

3. Și odată cu acestea apare modestia, smerenia. De ce? Pentru că îmi dau seama că cineva trebuie să-mi se arate calea, iar fără această modestie atunci nu voi lăsa pe nimeni să-mi arate calea, și atunci voi rămâne înlănțuită în Samsara.

Deci există o legătură strânsă între toate aceste căi.

 

Acesta este motivul pentru care Buddha
a pus accentul pe studiul moralității

Ceea ce vede Buddha este această cauzalitate profundă, pe care oamenii obișnuiți nu o pot vedea, și acest lucru l-a determinat să predea despre moralitate.

 

Jumătate din învățătura lui Buddha este despre moralitate

Buddha a predat aproximativ patruzeci și cinci de ani. Jumătate din ceea ce a predat, a predat despre moralitate. De ce ? Pentru că este important.

Buddha, a avut mulți discipoli și mulți oameni au venit la el cu multe întrebări. Au fost anumite întrebări la care Buddha a refuzat să răspundă. Ei l-au întrebat: „De ce nu răspunzi”?

Și atunci Buddha le-a răspuns: „Tot ceea ce vă învăț, vă va scoate din suferință. Orice altă cunoaștere este irelevantă.”

„Tot ceea ce vă învăț, este ce anume provoacă suferința, ce înlătură suferința și cum încetează suferința. Asta este tot ce vin să vă învăț.”

Și Buddha a decis să-și petreacă jumătate din viață predând despre moralitate, pentru că înlătură suferința! De aceea este important!

 

Cele trei colecții de scripturi din canonul Tibetan

În tradiția tibetană, învățătura lui Buddha apare în trei colecții.

1. Kangyur

Kangyur

Ka     – cuvânt,
Gyur – tradus.

Deci, Kangyur este o colecție de 1.108 cărți cu învățăturile lui Buddha.

Kangyur constă din:

(a) Vinaya, sau colecția de învățături despre moralitatea jurământului,
(b) Prajnaparamita, sau învățăturile despre perfecțiunea înțelepciunii, sau vacuitate,
(c) Trei secțiuni de sutre, care sunt învățături deschise (adică nu secrete),
și
(d) Tantrele, sau învățăturile secrete

 

Cele trei coșuri

1. Kangyur constă din Tripitaka – cele „trei coșuri” și tantrele, sau învățăturile secrete.

Care sunt cele „trei coșuri”?

a. Colecția de sutre, care sunt învățăturile deschise transmise de Buddha. Două dintre aceste sutre sunt traduse în limba română:

• • • „Sutra inimii” – este cea mai scurtă sutra, dintre sutrele Mahayana.
    • „Sutra Tăietorul de Diamant” – care este mai lungă.
      „Sutra inimii” este cea mai scurtă dintre sutrele Mahayanei, dar există o sutră care are doar un cuvânt „Om”. Există o astfel de sutră.

Care este cea mai lungă sutra? Este sutra de o sută de mii de versete.

b. Vinayasau colecția de învățături privind jurămintele de moralitate.

c. Abhidharma – studiul înțelepciunii, ce cuprinde Abhidharma Kosha şi alte învățături despre perfecțiunea înțelepciunii, sau vacuitatea.

 2. Tengyur

Tengyur

Ten – cuvinte rostite de un om,
Gyur – tradus.

Tengyur constă în comentariile maeștrilor indieni asupra textelor din Kangyur, constând în 3.400 de tratate. Așa-numita „interpretare clasică”. Acestea conțin comentarii despre tantra, perfecțiunea înțelepciunii, Calea de Mijloc (madhyamika), Sutre, școala Numai Minte, Abhidharma, Vinaya, poveștile Jataka („poveștile nașterii” despre viețile anterioare ale lui Buddha) și epistole, sau scrisori, logică și percepție, precum și “științe minore”, cum ar fi sanscrita, scripturile medicale, artele frumoase etc. Comentatorii indieni au trăit la începutul primului mileniu, aproximativ până în anul 800 ―1.000 în perioada de glorie a budismului din India − după care budismul s-a stins în India − este reprezentata de maestrii cum ar fi Chandrakirti, Dharmakirti, Nagarjuna, Maestrul Shantideva, Bhavaviveka, Maestrul Asanga.

3. Sungbum

Sungbum

A treia colecție de scrieri Sungbum, cuprinde scrieri ale comentatorilor tibetani care au scris în tibetana și nu în limba sanscrită Și aceștia sunt comentatorii tibetani care au scris deja în tibetană. Dacă colecția Tengyur  cuprinde scrieri traduse din sanscrită, Sungbum cuprinde manuscrise în tibetană. Numărul scrierilor este în continuă creștere pentru că sunt încă mulți Lama care mai adaugă în continuare texte. De exemplu, scrierile lui Je Tsongkapa aparțin colecției Sungbum.

Deci,

–   În Kangyur există aproximativ o mie de scrieri.
–   În Tengyur există aproximativ trei mii cinci sute de scrieri, și
–   În Sungbum – există cu mult mai mult.

Toate acestea au fost păstrate în mănăstirile din Tibet, dar datorită invaziei chineze, mănăstirile au fost distruse, multe scripturi au ars, iar altele pur și simplu au dispărut.

Se spune că a existat o colecție întreagă de texte scrise de Choney Lama Drakpa Shedrup, unul dintre cei mai marii maeștri tibetani – care a  ars complet.

Când Geshe Michael a început să studieze în mănăstirea tibetană, nu existau texte scrise. Profesorii știau pe dinafară textele. Nici hârtie nu era pe care să se scrie.

Mai târziu, toate scrierile lui Choney Lama au fost găsite în Sankt Petersburg. Se pare că scrierile tibetane au fost păstrate aici, iar după prăbușirea Rusiei comuniste, Geshe Michael împreună cu alții au ajuns în Sankt Petersburg și au fotografiat aceste scrieri, după care le-au introdus pe calculator.

 

Vinaya – învățătura despre disciplină

După cum am menționat, există o întreagă colecție de scrieri legate de moralitate, numită Vinaya, în sanscrită.

Numele colecției în tibetană:

Dulwa

Dulwa înseamnă disciplină sau antrenament sau îmblânzire.

De ce îmblânzire? Pentru că scopul tuturor jurămintelor pe care Buddha le-a predat prin Vinaya este de a ne îmblânzi mintea. Aceasta este pregătirea pentru antrenamentul în meditație. Trebuie să ne disciplinăm mintea. Prin respectarea jurămintelor, ne dezvoltăm disciplina, atât exterioară, cât și interioară.

Esența respectării jurămintelor este dezvoltarea acestei discipline; de a fi disciplinat cu mintea, corpul și vorba.

Deci, cuvântul sanscrit pentru „disciplină budistă” este vinaya, iar cuvântul tibetan este dulwa. Așa cum am spus cuvântul înseamnă „a îmblânzi” sau „a disciplina” sau „a controla”. După cum subliniază Maestrul Ngulchu Dharma Bhadra, „Colecția de scripturi cunoscută sub numele de „disciplină budistă” (vinaya) este numită așa pentru că folosim ceea ce tratează ca subiect – adică comportamentul etic al abandonării celor șapte fapte rele, împreună cu grupul lor — pentru a îmblânzi afecțiunile mentale, precum și pentru a controla simțurile.”

 

Cuvintele lui Ngulchu Dharma Bhadra
cu privire la motivele studiului Vinaya

Geshe Michael povestește

că se afla în India, și stătea într-o gară de tren cu alți oameni și, dintr-o dată, cineva vine și spune: „Mentorul lui Dalai Lama este aici și așteaptă și el la tren”. Toată lumea este entuziasmată. Geshe Michael era la acea vreme un tânăr hippie care tocmai sosise în India. El și alții din grup s-au dus repede, și au cumpărat niște prăjituri pentru a-l servi pe mentorul lui Dalai Lama și să discute cu el. Geshe Hla abia știa câteva cuvinte în tibetană. Mentorul lui Dalai Lama îl întrebă: „Ce studiezi?” Geshe Michael începu să se bâlbâie. Nu-și amintea numele textului, iar Lama din spate încearcă să-i șoptească.

De atunci, Geshe Michael a decis ca elevii săi să cunoască numele maeștrilor și a scrierilor.

Ngulchu Dharmabhadra

A trăit între anii 1772 – 1851 în secolul al XIX-lea – adică nu cu mult timp în urmă, și a fost un geniu, atât în ​​Sutra, cât și în Tantra. Când spun sutra și tantra aici, mă refer la scrierile deschise și secrete. Multe din scrierile sale sunt predate în Tantra.

Numele lui în sanscrită este Dharmabhadra. De obicei, numele lor sunt în tibetană. Este foarte rar că a primit un nume în sanscrită.

Ngulchu este un cuvânt tibetan, și înseamnă mercur. Este de fapt numele zonei din care provine.

De ce am ajuns la Ngulchu Dharmabhadra?   Pentru că el ne explică de ce Vinaya se numește „Vinaya”. Adică, de unde vine disciplina? El spune :

dulway denu kyi juja pongdun korche kyi tsultrim kyi nyonmongpa dul
shing wangpo dulwar jepe na dulwa

„Pentru că iei subiectul care apare în întreaga colecție a scripturilor Vinaya – iei subiectul despre care se vorbește – și îl aplici minții pentru a-ți disciplina mintea, astfel încât să poți respecta moralitatea și să eviți cele „șapte fapte rele”, și în acest fel vei începe calea spre Nirvana.”

 

1.   Primul motiv este să-ți îmblânzești mintea și să împiedici săvârșirea celor șapte fapte rele

Deci primul motiv pentru care Vinaya este numită „Vinaya”, adică disciplină – este că ne ajută să ne disciplinăm mintea, să ne îmblânzim mintea și să evităm cele „șapte fapte rele”.

 

Cele șapte fapte rele

Care sunt cele șapte fapte rele?

Aceia dintre voi care ați urmat și alte cursuri ați auzit despre cele „Zece precepte de eliberare”. Vom vorbi despre consecințele lor karmice într-un mod aprofundat, dar acum doar le menționăm.

Trei precepte legate de comportament:

1. 1. Omorul – a omorî o ființă vie, inclusiv fătul.
   2. Furtul – a lua ceva ce nu ne-a fost permis, și aici se spune: „A lua un lucru de valoare ce nu este dat”. Ce înseamnă „valoros”? Ceva valoros înseamnă, ca valoarea lui să depășească pe cea a unui bob de orez.
   3. Comportament sexual inadecvat, care înseamnă în principal adulter, dar nu numai. Aici vorbim despre oameni care nu sunt călugări. Pentru călugări este abstinența de la contactul sexual.

Patru precepte legate de vorbire:

1. 4. A nu spune adevărul. În general nu trebuie lăsată impresie greșită intenționat. Desigur, cineva poate lăsa o impresie greșită neintenționat, „Nu am vrut, și m-au înțeles greșit”. Asta nu este o minciună. Minciună este atunci când știu că m-au înțeles greșit și nu m-am obosit să le corectez impresia.
   5. A nu dezbina. A dezbina nu înseamnă numai a bârfi sau a defăima, ci este suficient să insinuăm ceva și astfel am îndepărtat oamenii unii de alții.
      Când tu spui: „Da, dar” – este suficient. Deja le-a stricat impresia bună pe care o aveau și i-a înstrăinat puțin.
      Vom vorbi despre efectele dezbinării în viitor dacă o veți face, pentru că toate acestea au consecințe karmice.
      Toată suferința noastră vine din aceste lucruri, și pentru că ele sunt primele zece – sau primele șapte – este semn că le avem fiecare dintre noi. Altfel nu ar fi intrat în topul celor zece.

1. 6. A vorbi dur, grosolan: țipete, înjurături.
   7. A vorbi fără sens. Discuțiile care nu aduc nici o binecuvântare nimănui, sunt doar o pierdere de timp, energie și cuvinte, poate pentru a face o impresie asupra cuiva sau pentru a obține un beneficiu sau de a pierde timpul.
      Acest lucru are consecințe karmice care ne provoacă suferință; consecințe karmice la nivel personal, la nivel de mediu, la nivel de tendințe și la nivelul următoarelor vieți. De aceea este foarte important să cunoaștem acest subiect.

Trei precepte legate de minte:

1. 8. A râvni la bunurile sau calitățile altora sau lăcomia. Este o rețetă sigură pentru nemulțumire. Pentru că de fiecare dată când cineva are ceva ce eu nu am, nemulțumirea mea se amplifică și invers; în cazul în care suntem mereu nemulțumiți, înseamnă că am făcut asta de foarte mult timp.
   9. Rea voință. Aceasta include bucuria de răul altuia, invidia, a dori răul altuia. Asta înseamnă că nu ne bucurăm când cineva câștigă ceva, sau să nu ne întristăm când îi merge cuiva rău.
   10. Concepția greșită. Ignoranța. A nu recunoaște legile karmei, a nega continuitatea conștiinței. A nu căuta să le înțelegem. A spune: „Mănânc și beau pentru că și așa mâine tot am să mor” Fără concepția corectă, tot sensul vieții morale este anulat.

Deci, acestea sunt cele zece.

Dulwa – Vinaya se ocupă în principal de primele șapte precepte. Se ocupă în principal de comportament și vorbire, în amănunt.

Deci primul obiectiv este de a ne disciplina mintea.

 

2.   Al doilea motiv: a controla simțurile

Un al doilea motiv – pe care Ngulchu Dharmabhadra îl menționează în propoziția sa, este de a ajunge să ne controlăm simțurilor.

Am vorbit mai devreme despre calul sălbatic al simțurilor, faptul că suntem atrași de plăcerile simțurilor, iar asta ne provoacă multe necazuri. Deci această disciplină, printre altele, este folosită și pentru a îmblânzi acest cal sălbatic, pentru că simțurile ne vor atrage și ne vor pune în fața unor cerințe pe care nu le putem satisface cu adevărat.

–   Cu cât încercăm mai mult, cu atât mai puțin vom ajunge la satisfacții, iar
–   Tendința noastră de a fugi după ele va crește și ea.

Cu cât căutăm mai mult plăcerea, cu atât ne obișnuim mai mult să căutăm mai multă plăcere. Vrem ca lucrurile să fie și mai bune, și mai gustoase. Vrem mai mult, mai mult, mai mult,…fără limite, și asta va duce la stres.

În mod paradoxal – cu cât fug mai mult după plăcere, cu atât sunt mai stresat.

Pentru că dacă fug, înseamnă că nu am.

Deci, acesta este al doilea avantaj al dezvoltării Vinaya.

Deci, dacă rezumăm ceea ce ne spune Ngulchu Dharmabhadra, [ideea] este că dulwa (disciplina) ne ajută să neutralizăm afecțiunile noastre mentale și să ne disciplinăm simțurile.

De aceea numim vinaya „vinaya” și numim disciplina „disciplină” pentru a disciplina afecțiunile mentale și, de asemenea, pentru a disciplina organele noastre de simț.

Conform Vinaya nu este nevoie să învățăm regulile de călugăr. Cel care decide să urmeze o astfel de cale, numai atunci va fi învățat despre jurăminte, așa că în acest curs nu vom intra în jurămintele călugărilor. Vom aminti de jurămintele călugărilor într-un mod foarte general, fără să intrăm în amănunte Dar există un întreg aspect care se aplică oamenilor care nu sunt călugări, și de asta ne vom ocupa.

 

Importanța Vinaya pentru Buddha

Există un citat a lui Buddha foarte cunoscut:

Dulwa Ni Ton Dang Tonpa Ngo Yin

Dulwa    – Vinaya, disciplina,
Ton         –  învățătura despre disciplină,
Tonpa    –  profesorul, aici se referă la Buddha,
Ngo yin  – a se găsi, a se afla.

Ce înseamnă?

Buddha spune: „În locul în care se studiază Vinaya, acolo mă aflu și eu.”

Pentru el, Vinaya este extrem de importantă, încât spune:

„Acesta sunt eu. Eu sunt Vinaya. Vinaya sunt eu. Ea mă reprezintă.”

De ce spune asta Buddha? Dacă avem Vinaya și studiem scripturile Vinaya, acest lucru face posibilă Dharma în lume. Fără ea nu există Dharma în lume.

Am spus că jumătate din învățătura lui Buddha este Vinaya. Fără ea nu există Dharma în lume, iar fără Dharma, oamenii nu ies din samsara. Buddha spune: „Vinaya reprezintă învățătura mea. Ea mă reprezintă pe mine.”

 

Tradiția de a da respect călugărilor și călugărițelor

De aceea există tradiția de a acorda mult respect călugărilor, de exemplu, și robei. Nu contează dacă călugărul este bun sau nu, dacă își ține jurămintele sau nu. Odată ce poartă roba, el reprezintă Vinaya și îl reprezintă pe Buddha. De aceea există regula de a respecta călugării.

Și asta nu pentru că au nevoie de respect, ci pentru că respectul nostru creează  în mod karmic condițiile în care să fim un vas adecvat pentru Dharma, astfel încât să ne putem elibera.

Buddha spune: „Dacă există cineva care studiază Vinaya în lume, eu sunt în acea lume”.

În cursul 1, am învățat despre resurse și oportunități. Una dintre ele era că nu ne-am născut într-o țară barbară. Ce înseamnă „țară barbară”? Înseamnă că nu există lege și ordine, dar de fapt înseamnă că nu există în ea călugări. Nu există oameni în ea care să păstreze Vinaya.

Deci este foarte important să menținem Vinaya în lume.

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – prima parte

 

Prosternarea

Fiecare lecție de Dharma o începem prin a face prosternări, iar pentru noii veniți, acest lucru poate să li se pară puțin ciudat și diferit. Dar cu timpul se vor obișnui. Pentru cei din Occident, fie că este evreu sau creștin, prosternările nu există în cultura lor.

Trebuie să ne obișnuim cu prosternările și să înțelegem că deși vedem statui și imagini pe altar, nu ne prosternăm în fața lor, ci la ceea ce reprezintă ele pentru noi.

Prosternarea este un act fizic, care vine să întărească și să aprofundeze legătura noastră cu lucrurile pe care le reprezintă Buddha, profesorii și toate obiectele de pe altar. Toate acestea reprezintă, de fapt compasiunea și înțelepciunea pe care vrem să o dezvoltăm în inima noastră.

Datorită faptului că viața noastră este plină de suferință, războaie și boli, care își au originea în ignoranța noastră, în neînțelegerea noastră, ceea ce dorim să facem este de a întări semințele din inima noastră, astfel încât atunci când vor rodi să avem inteligența, înțelepciunea, compasiunea și capacitatea de a crea o lume fără suferință. Să trăim într-o lume fără suferință.

Deci, prosternarea o facem cu corpul, vorba și cu gândul.

Prosternarea fizică este foarte puternică, deoarece creează tipare în mintea noastră. De fiecare dată când ne prosternăm, întărim această cale a înțelepciunii pe care ne-o prezintă Buddha.

Ne prosternăm înaintea calităților sublime pe care Buddha le reprezintă pentru noi și pe care vrem să le realizăm în inima noastră. Principalul lucru care însoțește toate aceste lucruri este gândul și intenția.

 

Explicația rugăciunilor

Avem două rugăciuni care de obicei deschid lecția:

Prima  – este rugăciunea numită Mandala prin care ne exprimăm recunoștința și respectul față de învățătură, față de profesorii care ne transmit învățătura și față de linia pe care vin.

A doua – este Refugiul, pe care o spunem de trei ori.

Aceasta este o rugăciune în care omul își spune:

„Îmi pun toată speranța pe calea spirituală. Am obosit să tot fug după lucrurile materiale pe care nu le pot ține. Îmi pun încrederea:

–   în ființele iluminate care au realizat calea,
–  în cei care au parcurs deja o cale lungă, care este Sangha, care mă pot ghida pe cale și,
–  în conștientizările pe care le voi dobândi într-o bună zi, iar atunci voi putea să ies din suferință și să ating fericirea și, de asemenea, să-i călăuzesc și pe alții să iasă din suferință și să-i aduc la fericire.

Mă refugiez în această înțelepciune, pe care dacă o voi realiza, ea va fi cea care mă va proteja, pentru că atunci voi ști ce-mi provoacă suferința și ce-mi aduce fericirea, și atunci jocul s-a terminat”.

Deci, acestea sunt cele două rugăciuni ale noastre, și să începem cu prima:  Mandala ∞ Refugiul

 

Motivația corectă de a studia moralitatea – a ajunge la Nirvana

Înainte de a intra în această învățătură este important să vorbim despre motivația de a studia moralitatea. De ce să dedicăm timp acestui subiect?

Singurul motiv pentru a ne dedica timpul acestui subiect, de a-l aprofunda și de a învăța cum să-l aplicăm în viața noastră, este să ajungem la Nirvana.

Deci, acesta este primul gând care ar trebui să se trezească în persoana care vine să învețe despre etica budistă.

Cauza pentru care:

–  au fost stabilite regulile,
–  s-au creat jurămintele și
–  a fost construită întreaga structură despre care vom vorbi mai târziu în curs,

este pentru că există o cale care aduce oamenii la Nirvana.

 

În primul rând, trebuie să știm ce este Nirvana!

Deci, întrebarea este: Ce este Nirvana?

Și dacă întrebăm oamenii ce este Nirvana, vom primi răspunsuri diferite.

Ce înseamnă acest obiectiv atât de râvnit? Pe scurt: Nirvana înseamnă a scăpa de Samsara.

Dar asta nu ne-a rezolvat problema, nu-i așa?   Acum, ce este Samsara?

Deci, ca să înțelegem ce este Nirvana, trebuie de fapt să înțelegem ce este Samsara și atunci vom înțelege ce înseamnă opusul ei.

 

Natura Samsarei

Înțelegerea samsarei nu este ceva simplu, pentru că dacă oamenii ar fi înțeles bine esența Samsarei, ar fi făcut deja calea cu mult timp în urmă. Ei nu ar mai fi venit la aceste cursuri și să-și aducă și prietenii și pe cei dragi pentru a ieși din Samsara.

Majoritatea oamenilor nu înțeleg cu adevărat ce este samsara și nu înțeleg ce este în neregulă cu ea. Oamenii spun: „Nu totul este atât de rău. De ce să ne concentrăm pe suferință? Nu este chiar atât de rău”.

Când oamenii aud: „Ieși din Samsara!”, imediat își imaginează că Samsara este într-un anume loc și vor merge într-un alt loc; poate în Paradis, unde vom sta în tăcere, cu picioarele încrucișate, și asta e Nirvana.

Nu asta înseamnă de a ieși din Samsara, nu este o astfel de tranziție.

În continuare vom detalia pe scurt ce este Samsara, pentru că este un subiect amplu și larg, și asta doar ca motivație.

 

Ce înseamnă că ne aflăm în Samsara?

Când spunem: „Suntem în Samsara”, mai întâi de toate trebuie să decidem cine suntem „noi”. Cine sunt „eu”. Așa că una dintre modalitățile de a privi cine sunt „eu” – este trupul și sufletul. Latura mea fizică și latura mea mentală. Trup și spirit, dacă vreți.

 

Corpul

Să începem cu corpul.

– Corpul are cauze.

Corpul este un lucru în schimbare. Nu există nicio îndoială în acest sens. Orice lucru care se schimbă, vine din cauze; O cauză care duce la un efect. Rezultatul devine cauza următorului rezultat, și astfel există un lanț nesfârșit de cauze și efecte.

A – cauza devine efect B

 

B – devine cauza pentru C

 

Și așa mai departe…

Deci, corpul meu este un lucru în schimbare și are cauze. Și dacă vreți, putem spune, cauzele pentru corpul meu sunt spermatozoizii și ovulul care s-au întâlnit, după care corpul a început să se dezvolte. Dar ceea ce ne interesează acum este că trupul fizic nu este un lucru pur.

– Corpul meu nu este un lucru pur.

Corpul meu, prin însăși esența sa, este ceva care se degradează, se uzează și moare.

Chiar dacă îi dăm corpului numai hrană organică, în cantitatea necesară și la timpul potrivit, și îi dăm exact vitaminele care îi trebuie, și vom face gimnastică, vom dormi cât trebuie, trăim fără stres, fără griji legate de trai, trăim într-un mediu perfect – acest corp tot va muri. Totuși, acest corp se va sinucide.

Chiar dacă facem totul corect, perfect, acest corp se va autodistruge.

Potrivit medicinei tibetane, și poate nu numai, există o competiție între organele corpului nostru. De exemplu, plămânii sunt în competiție cu stomacul, stomacul încălzește corpul și plămânii răcesc corpul. Deci, trebuie să existe un echilibru între stomac și plămâni, de exemplu, pentru a menține sănătatea. Dacă unul slăbește în putere și celălalt crește, atunci facem ori febră, ori răcim, ori pneumonie. Când echilibrul dintre organele corpului este perturbat, conform medicinei tibetane, apar bolile.

Șansa de a avea această stare de echilibru dintre organele corpului, care este starea de sănătate, este foarte mică. Există multe organe în corp și toate trebuie să fie în echilibrul corect. Iar acest echilibru este foarte ușor de perturbat, și acestea sunt bolile. Atunci când un organ devine dominant în detrimentul altui organ, acest echilibrul începe să se strice, celălalt organ nu mai funcționează și ucide corpul.

Chiar dacă îi satisfacem corpului toate nevoile, până la urmă el se va dezechilibra și va muri; nu este nevoie de un accident de mașină ca el să moară, nu este nevoie de cineva care să ne împuște, nu este nevoie de dușmani din afară.

Acest corp de care avem atâta grijă – este cel care ne va ucide.

Dacă ar veni cineva și ne-ar spune: „Vine dușmanul și te va ucide!”. Ne-am mai duce să-l hrănim, să investim bani în el, timp și tratamente și așa mai departe?

Cel mai mare dușman al meu, care mă va ucide cu siguranță – este corpul pe care îl hrănesc și îmi investesc tot timpul pentru el.

Aceasta este Samsara.

Avem un corp Samsaric. Natura lui este impură și de aceea el suferă de boli, îmbătrânește și moare. Și dacă nu este ceva care să-l omoare din exterior – el va muri singur.

Deci, aceasta este o parte a Samsarei – faptul că avem un corp Samsaric, un corp care suferă, într-un fel sau altul.

 

Mintea

A doua parte a Samsarei – este latura noastră mentală – mintea noastră.

Primul Panchen Lama, descrie diferitele forme în care mintea noastră suferă în Samsara. Descrierea este foarte frumoasă și foarte tristă și probabil că ați auzit puțin din ea.

Suferința mentală a oamenilor din Samsara

– Nu suntem niciodată mulțumiți

Primul aspect al minții umane este că ea nu poate fi satisfăcută. Ea este mereu nemulțumită. Muncim din greu ca să obținem ceva ce ne dorim, și după un timp, el nu mai este ceea ce am vrut, sau ne plictisim de el sau ne dorim altceva mai bun. Aceasta este natura minții noastre.

– Fiecare urcuș este însoțit de coborâș

Când este ales un președinte, electoratul izbucnește în urale, oamenii sar în sus de bucurie. Și ce se întâmplă la scurt timp după aceea?

Sondajele opiniei publice și statisticile încep să scadă, necazurile cresc și nu mai există atâta bucurie.

Și asta se întâmplă cu orice lucru din viața noastră. Orice lucru pentru care am muncit, în măsura în care am reușit să-l realizăm, mai devreme sau mai târziu, ni se va părea mai puțin dezirabil în ochii noștri sau ni se va lua cu forța.

Aceleași forțe karmice care ne aduc aceste lucruri, le vor lua de la noi. Deoarece natura karmei este de a urca și coborî: urcă, coboară, iar urcă și iar coboară.

Aceasta este natura noastră:  suntem mereu nemulțumiți de ceea ce avem și căutăm să avem mai mult.

• • Mi-a fost bine în pat. M-am trezit dimineața. Am dormit suficient iar acum vreau să mă scol din pat. Mi-a fost bine înainte, iar acum nu-mi mai este bine.
  • Prăjitura care îmi place atât de mult – pot mânca una, două, cinci prăjituri. Dar dacă ar trebui să mănânc zece, cincisprezece, douăzeci, nu va mai fi așa de bine. Aceasta este natura noastră, prin definiție:

–   Același lucru care ne aduce plăcere – ne va aduce mai târziu aversiune.
–   Același lucru care ne aduce sănătate – ne va provoca boală.
–   Același lucru care ne aduce o relație de dragoste – o va sabota.

Aceasta este samsara, o parte a ei.

– Suntem supuși forțelor karmice

Orice lucru din viața noastră, plăcut sau neplăcut, de dorit sau nedorit, provine din forțele karmice și, atâta timp cât suntem sub controlul forțelor karmice, din moment ce nu le înțelegem, ele ne controlează și ne conduc viața. Lucrurile vin – și nu pot garanta că vor rămâne. Nu pot garanta că o persoană dragă care intră în viața mea va rămâne.

Pierdem mereu oameni dragi; sau mor ei, sau pleacă, sau nu mai sunt interesați de noi, sau ei nu ne mai interesează.

– Nu există nimic sigur în samsara

Un alt aspect este faptul, că sprijinul oricărui lucru din samsara este precum trestia fragilă.

Să medităm puțin asupra acestui subiect.

Așezați-vă comod și închideți ochii. Concentrați-vă pe respirație.

Fiți atenți la trecerea aerului prin nări, la senzația pe care o aveți și încercați să rămâneți concentrați doar în acel punct de intrare în nări.

Și acum uitați-vă la viața voastră. Treceți pe scurt peste diferitele aspecte din viața voastră; fie la muncă, în familie, legate de sănătate, legate de bunuri, proprietăți, și încercați să vedeți dacă există vreo certitudine în vreunul dintre aceste aspecte.

Puteți garanta că partenerul sau partenera pe care îi aveți acum, va fi acolo mâine sau chiar peste o săptămână?

Există vreo certitudine că vor fi cu voi și peste o săptămână?

Dar munca? Puteți garanta că și peste o săptămână veți avea aceeași muncă?

Uitați-vă la toate aceste lucruri și căutați să vă răspundeți la aceste întrebări. Cu toate că întrebările sunt simple, de obicei nu ne gândim la aceste lucruri.

Dar sănătatea voastră? Vă puteți baza pe sănătatea voastră?

Vă puteți baza pe mintea voastră? Poți garanta că și mâine veți avea același grad de claritate a minții pe care îl aveți astăzi?

Puteți fi siguri că apartamentul sau casa în care stați va fi și peste o săptămână sau o lună?

Sau încă veți mai fi în acea casă?

Dar cămașa sau bluza de pe voi, sunteți siguri că va fi a voastră și peste o săptămână, sau va fi a altcuiva?

Dar corpul vostru?

Uitați-vă în continuare. Încercați să aflați dacă există ceva sau cineva de care sunteți siguri 100% că va rămâne cu voi?

Puteți deschide ochii.

– Viața noastră în Samsara este haotică.

Nu putem prezice

–   În ce direcție va merge relația noastră,
–   Ce va fi cu sănătatea noastră,
–   Ce va fi cu corpul nostru,
–   Unde vor pleca rudele noastre, prietenii noștri,
–   Ce va fi cu inteligența noastră, înțelegerea noastră,

Nu avem nicio certitudine cu privire la nimic.

Aceasta este Samsara.

Natura vieții noastre, a corpului și a minții, este impermanența.

–  Nu avem control asupra situației noastre

Totul este în continuă schimbare și nu înțelegem de ce și cum se schimbă lucrurile. Pentru că dacă am fi înțeles, nu ni s-ar mai fi întâmplat accidente, boli, războaie și toate lucrurile nedorite, nu-i așa? Nu știm cum să prevenim aceste lucruri pentru că nu știm exact de unde vin. Oamenii pe care îi iubim astăzi pot deveni cu ușurință în cei care ne urăsc mâine. Toate acestea se întâmplă tot timpul, dar și invers.

Ideea este că nu controlăm nici o situație. Situația ne controlează pe noi.

Nu știm de unde vin lucrurile și asta este suferință, pentru că nu putem fi siguri de nimic!

Aceasta este suferința Samsarică și ea este legată de conștiința noastră. Fiecare lucru bun pe care îl avem se uzează și ne va fi luat mai devreme sau mai târziu, dacă nu înainte de moarte, în momentul morții. Totul se schimbă, totul este precar, nu există nicio garanție pentru nimic.

Deci aceasta este natura Samsarei – nu putem garanta nimic, nu putem fi siguri de nimic.

– Titlurile pe care le avem, nu ne vor proteja

Lama Ken Rinpoche, obișnuia să râdă de cei care veneau la el și îi spuneau: „Sunt doctor”, „Sunt profesor”. „Asta îmi va garanta faima și reputația” – poate.

Lama Dvora Hla povestește despre un mare profesor cu care lucrase dânsa, un cunoscut matematician cu reputație și faimă și multă onoare, dar și cu multă aroganță, care devenise senil la patruzeci de ani. S-a îmbolnăvit de Alzheimer. Pentru că cu cât aroganța este mai mare, cu atât claritatea minții se pierde. Deci rangurile, titlurile nu pot garanta nimic. Profesorii mor.

– Asigurarea nu ne va proteja

Ken Rinpoche spunea: „Ah! Vă cumpărați certificat de asigurare. Asta este ceea ce vă va da siguranță”. Acesta este stratagema firmelor de asigurări. Ei iau bani și spun: „Acum vă dăm asigurare”. Așa ceva nu există în Samsara.

Muncim toată viața să ne plătim rata la casă. Și nu știm când vom muri sau copiii vor cheltui toți banii luați pe vânzarea casei. În două luni pot cheltui tot ceea ce am muncit o viață întreagă.

–  Nu putem controla starea minții noastre.

Habar n-am cum mă voi simți mâine. Azi îmi este bine, dar nu știu dacă mâine nu voi fi deprimată.

Așadar, când spunem „ieșirea din Samsara”, ne referim la faptul de a ieși din situațiile pe care le-am descris și sunt multe altele.

Asta înseamnă să ne părăsim locul în care locuim? Nu ! Nu înseamnă să ne schimbăm locul.

În prezent, nu avem control asupra naturii samsarice a minții noastre, pe când Nirvana este starea în care ieșim din această stare de lipsă de control. Aceasta este situația în care toate fenomenele pe care le-am descris nu mai există în viața noastră.

 

Avantajele de a scrie în tibetană

Pentru cei dintre voi care sunteți noi veniți la curs, veți vedea cuvinte și fraze în tibetană.

De ce alegem să facem asta?  Ca să ne convingem că lucrurile provin dintr-o sursă autentică.

Învățătura a fost transmisă prin tibetani și de aceea este bine să învățăm conceptele pe care le-au folosit.

În cursurile mai avansate veți vedea că există moduri de gândire greu de transferat dintr-o limbă în alta, mai ales când se ajunge la filozofie și logică care sunt frumos construite în tibetană.

Mai există și un alt motiv, și acesta este că dorim să ajungem la iluminarea deplină a lui Buddha. În stadiile avansate, trebuie să ne bazăm pe o învățătură care nu a fost tradusă în alte limbi, care apare doar în tibetană. O parte din ea apare în sanscrită, sanscrita este, de asemenea, o limbă bună de învățat și cine știe când va fi tradusă? Ea nu este tradusă nici măcar în engleză, darămite în română. Facem eforturi pentru asta, și cine știe, poate că voi veți putea învăța tibetana și veți putea citi aceste scrieri și le veți traduce, astfel încât să le transmiteți mai departe.

Există mii și mii de scrieri și, cu toată bunăvoința, o persoană nu le poate transmite, nici două și nici zece persoane. Oamenii trebuie să dobândească aceste cunoștințe pentru a le putea transmite mai departe. Există oameni printre noi care traduc scripturile și își dedică viața transmiterii Dharmei și transmiterii acestor cunoștințe sfinte altora, astfel încât ei să poată ieși din suferință. Dar este mult de lucru, mai ales în stadiile avansate. Încercați să repetați după mine cuvintele și încetul cu încetul vă veți obișnui cu tibetana.

 

Definiția Nirvanei

Ce înseamnă această Nirvana spre care aspirăm, și care este opusul Samsarei?

Iată definiția Nirvanei.

Nyundrip ma lu par pang pey so sor tak gok

Nyundrip  – obstacolele afecțiunilor mentale, Klesha în sanscrită. În pali: Klesa
Ma lu par  – fără excepție,
Pangpa – eliminare,
So sor – individual,
Tak gok – este practic o combinație de două cuvinte, adică:
Tak – înseamnă analiză,
Gok – încetare.

Klesha –  ne întunecă mintea. Adică, gândurile sau sentimentele care ne tulbură liniștea sufletească, precum ura, gelozia, supărarea, mândria. Câte sunt? 84.000.

În cursul 10 am vorbit despre 6 afecțiuni mentale principale, și am enumerat 20 secundare.

Pe scurt, iată definiția Nirvanei:

„Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție.”

Deci, Nirvana este starea în care toate emoțiile tulburătoare s-au oprit complet, fără excepție, în mod ireversibil.

Avem obiceiul de a ne enerva pentru moment și apoi ne liniștim în următorul. În Nirvana, a încetat chiar și capacitatea de a ne enerva. Nu mai putem fi enervați. S-ar putea să fim răniți fizic, dar liniștea noastră sufletească nu va mai fi tulburată, rămânem în pace.

Cei care ajung la Nirvana pot avea încă un corp, și s-ar putea să mai simtă dureri fizice, și sunt alții care ajung la nirvana fără să mai fie într-un corp fizic, dar mintea lor este complet în pace. Nu mai pot fi supărați. Nu mai văd nimic enervant, sunt perfect liniștiți. Este greu de imaginat o astfel de situație.

– Gelozia/invidia. De fiecare dată când cineva obține ceva bun și este fericit, și eu sunt la fel de fericită pentru el, ca atunci când obțin eu ceva bun, De fiecare dată când cineva este fericit de ceva, și eu sunt la fel de fericită.

– Bucuria de răul altuia. Să luăm situația inversă. Când cineva face o prostie sau greșește sau i se întâmplă ceva rău, dacă este cineva apropiat, s-ar putea să ne pară rău. Dar când auzim la știri de alții sus puși, s-ar putea să nu ne pare rău. Ce spunem? „Așa îi trebuie!”. Nu ne întristează necazul lor. În sinea noastră poate ne bucurăm de răul lor.

Și acum să ne gândim la mintea care nu are acest lucru în ea. Mintea care nu se mai poate bucura când cuiva îi merge rău. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de minte, pentru că nu suntem așa.

– Mândria. „Sunt mai citit”, „Sunt mai bun”, „Sunt mai inteligent”, „Sunt mai talentat”, „Sunt mai spiritual”, „Am multe conștientizări”.

Gândiți-vă la o situație în care cineva vă spune ceva, și nu contează cine este, și la ce nivel este, și de unde provine, îl vedeți ca pe cineva care vă învață, un  cadou pe care vi-l oferă. Nu contează cine este și cât de mult știe și dacă este pe o poziție mai înaltă ca voi sau sub voi. Toată această comparație nu mai există, nu mai este relevantă.

 

Natura Nirvanei

Orice lucru care ne tulbură, care ne face să ne simțim triști, deprimați, descumpăniți, invidioși, furioși, iritați, nemulțumiți – toate acestea nu mai există în nirvana.

Dacă cineva este foarte aproape de un mare Lama, uneori Lama îl poate face să simtă gustul ei, iar odată ce a dat de gust, nu va mai fi atras niciodată de samsara, pentru că orice altceva este lipsit de sens.

Orice plăcere samsarică este nimic în comparație cu plăcerea Nirvanei.

Shiwa

Shiwa înseamnă pace, liniște.

Această stare în care toate afecțiunile mentale și toate semințele lor au încetat complet, chiar și potențialul de a deveni furios sau gelos a dispărut, este o stare de pace deplină. O pace care este greu de descris. Aceasta este Nirvana.

 

Cum se ajunge la Nirvana?

Dacă desenăm axa dintre samsara și iluminare, ea ar arăta așa:

Undeva de-a lungul acestei axe, există o etapă foarte importantă numită „perceperea directă a vacuității” – o experiență care se petrece numai în meditație foarte profundă, în care cineva vede direct ceea ce numim „vacuitatea”. După această experiență mai este nevoie de încă multa munca pentru a ajunge la iluminare. Dar ca să ieșim din samsara și să trecem în nirvana, este esențial să trecem prin această etapă.

 

Perceperea directă a vacuității

Înainte de a avea loc această experiență directă, este nevoie de mult studiu pentru a o înțelege bine din punct de vedere intelectual. Toate aceste cursuri sunt predate ca oamenii sa ajungă la o înțelegere destul de bună a vacuității, dar ca să o perceapă direct este mai rar. Nu este imposibil. Dacă ar fi fost imposibil – n-ar fi avut niciun sens să vorbim despre ea. Sunt necesare condiții pentru ca acest lucru să se întâmple, iar acestea există pentru noi. Vom vorbi despre asta mai târziu.

 

Cele trei antrenamente extraordinare

Vom vorbi în continuare despre cele trei antrenamente extraordinare. De ce extraordinare? Pentru că scopul lor este extraordinar: eliberarea de orice suferință. Și vom merge trei, doi, unu.

3. Antrenamentul extraordinar în înțelepciune

Când cineva percepe direct vacuitatea, el dobândește ceea ce numim „înțelepciune”.

Sherab

Sherab înseamnă înțelepciune – unul dintre cuvintele pentru înțelepciune; Tibetanii au multe cuvinte [cu sensul] de înțelepciune.

Deci, ca să ajungem la Nirvana trebuie să dobândim această înțelepciune. Acest antrenament este numit „antrenamentul în înțelepciune”. Și nu este orice antrenament, ci este un antrenament extraordinar.

De ce este extraordinar? Pentru că putem practica tot felul de lucruri. Putem exersa la pian, putem practica călăria sau putem practica sport.

Ceea ce face ca practica să fie extraordinară, este obiectul său. Obiectul său este nirvana și iluminarea. Este ceea ce ne scoate din sclavie spre libertate.

Deci, cum obținem înțelepciunea? Cum percepem direct vacuitatea?

2. Antrenamentul extraordinar de concentrare

Datorită faptului că perceperea directă a vacuității se petrece doar în meditație profundă, trebuie mai întâi să ne dezvoltăm meditația.

Aceasta înseamnă să ajungem la concentrare meditativă care are capacitatea de a ne menține mintea fixată pe un obiect sfânt. Meditația perfectă este ca apa dintr-un iaz care este complet nemișcată, fără valuri, fără mișcare.

Ting Nge Dzin

Ting Nge Dzin – înseamnă concentrarea perfectă pe singur punct.

Această capacitate de concentrare în care avem controlul deplin asupra minții, concentrarea pe un singur punct, se numește „al doilea antrenament extraordinar”.

Când am început meditația astăzi, v-am spus: „Concentrați-vă pe respirație, și fiți atenți la trecerea aerului prin nări”. Probabil că ați observat că în momentul în care v-ați concentrat, v-au apărut deja gânduri care v-au distras atenția, nu-i așa? Cu cât vom practica mai mult, cu atât vom reuși să ne stăpânim mai mult mintea. [Scopul nostru este] Să stăpânim noi mintea și să nu dăm voie gândurilor să o stăpânească.

Uneori mintea este comparată cu un elefant sălbatic, care merge în toate direcțiile. În meditație dorim să îmblânzim acest elefant, adică mintea noastră, dându-i un obiect care să-l țină fixat.

De exemplu, concentrarea asupra respirației este una dintre modalitățile de fixare a minții.

Ting Nge Dzin –  este concentrarea maximă. La acest nivel, mintea este perfect fixată pe obiect. Îi spunem: „Acum stai! Concentrează-te pe obiect! Iar mintea nu mai pleacă de la obiect.

 

Iazul liniștit și limpede

Uneori se spune despre perceperea directă a vacuității, dobândirea înțelepciunii, că înțelepciunea s-ar reflecta în mintea mea, sau mintea mea reflectă înțelepciunea.

Mintea este ca apa dintr-un iaz. Atunci când apa unui iaz este perfect limpede și complet nemișcată, luna se poate reflecta foarte bine pe apă. Pentru ca acel lucru numit vacuitate să se reflecte pe suprafața minții, mintea trebuie să fie complet liniștită și nemișcată. Dacă sunt valuri, reflexia lunii va apărea distorsionată. Așa este și mintea noastră. Atâta timp cât nu a învățat să stea nemișcată și liniștită, nu putem reflecta în el un obiect atât de subtil precum vacuitatea.

Deci primul lucru pe care trebuie să-l învățăm este antrenamentul meditativ, pentru a liniști complet apa din iaz. Mintea trebuie să devină nemișcată, fără valuri. Mulți oameni spun: „Dacă sunt norocos, iluminarea va veni la mine. Conștientizările vor veni la mine”. Aceste lucruri nu se întâmplă de la sine. Mai întâi trebuie să muncim ca să le obținem.

Pentru a putea atinge o stare profundă de meditație, care este necesară pentru perceperea directă a vacuității, conștiința trebuie să fie curată.

Pentru a ajunge la nirvana trebuie să percepem direct vacuitatea.

Pentru a percepe direct vacuitatea trebuie să ajungem la un nivel înalt de meditație.

Pentru a ajunge la un nivel înalt de meditație aveți nevoie de un mod de viață etic.

1. Antrenamentul extraordinar în moralitate

Mulți oameni meditează mulți ani și nu reușesc în antrenamentul lor meditativ. Pentru că mai este nevoie de încă un lucru, și acesta este primul antrenament extraordinar în moralitate.

Tsul Trim

Tsul Trim – moralitate. În sanscrită – Shila.

Pentru a ajunge la Ting Nge Dzin, nu trebuie să fim budiști.

Oamenii ajung la concentrare fără să fie într-o tradiție anume. Putem vedea sportivi buni, care și-au dezvoltat o concentrare incredibilă. Putem vedea la jucătorii de baseball uneori. Când jucătorul este excelent, capacitatea lui de a se concentra asupra mingii este atât de mare, încât se poate vedea fizic cum i se dilată pupilele. El nu vede mulțimea, nu miroase nimic, nu aude voci – este concentrat numai pe minge, ca să o bage în plasă. Acesta este Ting Nge Dzin – concentrarea.

Cât de mult poate să fie în această stare, este o altă poveste. Ideea este că nu este de ajuns de a ajunge la această stare, ci trebuie să și o mențin mult timp. Oamenii își pot dezvolta concentrarea chiar și fără pregătire budistă.

Dar ca să ajungem la un nivel înalt de concentrare în care ne stăpânim mintea ca mai târziu să dobândim înțelepciunea, trebuie să avem conștiința curată.

Dacă luăm iazul ca metaforă, nu este suficient ca apa să fie să fie liniștită, nemișcată, ci ea trebuie să fie și curată, să fie complet limpede pentru a reflecta acel obiect delicat și subtil al vacuității, și asta nu se va întâmpla fără respectarea unui mod etic de viață.

Trebuie să respectăm moralitatea sau un cod moral, pentru a evita acumulările de semințe negative care să ne împovăreze conștiința mai târziu, și care pot rămâne în minte vieți după vieți.

Sunt oameni care atunci când aud de „cod moral” sau „moralitate”, se gândesc la călugări care le sunt interzise multe lucruri și nu sunt niciodată fericiți. Nu este așa. Dimpotrivă, respectarea moralității este o cale de a ajunge la libertate, la fericirea sublimă a nirvanei și, în cele din urmă, la iluminare.

Matthieu Ricard spunea: „Acest cod moral, jurămintele pe care o persoană le ia și începe să le respecte, sunt ca aripile pe care Buddha i le-a dat ca să zboare spre libertate.”

Sunt oameni care meditează mulți ani și nu au succes în meditație. Principalul factor al lipsei de succes, este că meditația nu se bazează pe primul antrenament de respectare a moralității.

Există și alți factori. De exemplu, meditația începe cu cele șapte preliminarii  care creează condițiile propice meditației; acumulăm energii pozitive și le eliminăm pe cele negative (acestea sunt prezentate în lecția 2 – cursul 3).

Una dintre cele șapte preliminarii este confesiunea. Mărturisim fapta care ne stă pe conștiință în acel moment. Dar cu toate acestea, trebuie să evităm lucrurile care ne pot încărca conștiința, de aceea acest curs este foarte important.

 

Etica morală ca o condiție pentru eliberare

Etica morală este foarte importantă. Nu pentru că Buddha ne-a spus: „Așa ar trebui să trăim”, ci pentru că fără moralitate nu ne putem elibera. Fără ea vom continua să suferim.

Și nu doar Buddha a vorbit de moralitate. Maestrul Patanjali în Yoga Sutra începe de la Yama Niyama, versetul 29, capitolul 2. De asemenea, Yogi Swami Swatmarama în Hatha Yoga Pradipika vorbește despre Yama, Niyama și extinde lista de la zece la douăzeci.

Pe măsură ce progresăm, lista crește. Orice tradiție respectabilă are un cod moral.

Dacă tradiția nu are un cod moral, nu este demnă de respect, pentru că nu are ca scop dobândirea unei minți pure, curate, care nu este contaminată.

 

Importanța practicii regulate

Pentru a ajunge la acest nivel de liniște, calm al minții necesar dobândirii înțelepciunii, trebuie să practicăm meditația în fiecare zi.

Pentru cei care nu sunt obișnuiți să mediteze, este bine să înceapă cu 15 minute, și încet, încet se mărește timpul de meditație. Ne antrenăm mintea să revină la un anumit obiect, cum ar fi respirația, așa cum am făcut cu puțin timp în urmă. Accentul în acest curs nu este meditația, de aceea nu voi intra în acest subiect.

Trebuie ajuns la o oră, o oră și jumătate de meditație bună. O meditație în care suntem concentrați, nu agitați, nu somnolenți, ci atenți ca și cum am sta să vizionăm un film bun cu suspans timp de o oră. Trebuie să fim tot timpul interesați de obiect și concentrați asupra lui, fără să ne mișcăm la stânga sau la dreapta.

Pentru a atinge o astfel de stare în care corpul și mintea ni se supun, trebuie să practicăm moralitatea. Trebuie să ducem un mod de viață etic.