Category: ACI 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

După cum știm, pentru a ieși din samsara avem nevoie de cantități imense de karmă bună și pentru că nu ne-au mai rămas prea mulți ani pentru a o acumula, avem nevoie să învățăm metode care să ne permită să o strângem cât mai repede. Scopul acestei lecții este de a învăța cum să facem karma să fie mai puternică.

La începutul lecturii cursului 5, partea a zecea, sunt prezentate diverse tipuri de a dărui. În general, nu orice tip de a dărui strânge karmă pozitivă.

Pentru a acumula karmă pozitivă este foarte importantă motivația implicată în actul de dăruire.

Actul dăruirii va fi extrem de pozitiv și intens :

dacă motivația este de a dărui unui obiect înalt, celor trei diamante.

Dacă cineva va veni și vă va amenința cu pistolul să-i dați toți banii, bineînțeles că îi veți da de frică. Acest lucru nu strânge karma dăruirii.

Desigur că nu spunem să nu-i dați banii, pentru că viața voastră este foarte importantă, dar acesta este un exemplu de a da cuiva din frică, care nu acumulează karma de care avem nevoie.

Un alt tip de dăruire, care de asemenea, nu ne aduce karmă bună este de a da ceva în speranța că vom primi în schimb altceva.

 

Care sunt acele tipuri de dăruire care acumulează karmă puternică?

Este important să amintim faptul că actul de a dărui, nu se face numai cu corpul, ci și prin vorba care implică gândul ce însoțește fapta.

Atât în Abhidharmakosha cât și în alte scrieri budiste, se spune că actul de dăruire făcut într-un mod corect și complet, aduce multă abundență și bunăstare. În finalul acestei lecții veți ști tot ceea ce trebuie ca să deveniți bogați.

Problema abundenței materiale pe care o acumulăm este că atunci când karma ei s-a terminat, şi abundența s-a terminat. Toate acestea le vom pierde pentru că nu știm cum să le păstrăm. Nu avem știința să ne menținem banii și bogăția materială.

 

Cele patru tipuri de dăruire
pe care le denumește Abhidharmakosha

 

1. A dărui pentru propriul beneficiu.

Dak gi dun chir jinpa

dak            — eu
dak gi       — al meu
dun chir  — pentru binele meu, în propriul beneficiu,
jinpa         — dăruire

Traducerea fiind a dărui pentru propriul beneficiu.

Ce înseamnă a dărui pentru propriul beneficiu?

– acest tip de dăruire este făcut de cineva care nu este Arya, care încă nu a perceput vacuitatea, care se află încă în samsara, și mai mult, el se află în lumea dorințelor. Atunci când dăruiește ofrande lamei sau în templu, o face din dorința de a se elibera din samsara.
– iar obiectul oferit este în afara samsarei, adică cele trei diamante.

În acest caz, obiectul care primește nu are nevoie de ceea ce i se oferă. Buddha, Dharma, Sangha nu au nevoie de lucrurile care li se oferă, dar cel care le dăruiește face acest lucru din dorința de a se elibera din samsara.

În concluzie, actul de dăruire este făcut de acela care încă se mai află în lumea dorințelor, aspirând să iasă din această lume, iar el dăruiește obiectului care este în afara samsarei.

Ce îl va elibera pe om din samsara?

– perceperea vacuității în mod direct, şi pentru că ne aflăm în lumea Abhidharmakosha, vorbim de realizarea de sine.
– dezvoltarea abilităților meditative la nivele din ce în ce mai profunde.
– dezvoltarea renunțării sau întoarcerea spre lumea spirituală.
– dezvoltarea înțelegerii faptului că drumul lumesc întotdeauna va dezamăgi.

Nu contează cât avem sau cât de bine ne este acum, de toate acestea vom fi nevoiți să ne despărțim. Chiar dacă trăim fericiți şi avem de toate în această lume materială, nu putem păstra nimic, pentru că aceste rezultate sunt efemere.

Această înțelegere va determina omul să dăruiască ofrande prin corp, vorbă și gând celor trei diamante.

Cu corpul   — a dărui în mod fizic un cadou sau o ofrandă altarului, sau unui obiect sfânt.
Cu vorba    — a merge la refugiu, de exemplu: a spune rugăciuni.
Cu gândul  — a intenționa de a spune rugăciuni în gând.

Dacă facem aceste lucruri din profundă înțelegere, rezultatul va fi ieșirea din samsara. Şi cu toate acestea, rezultatul este considerat ca fiind inferior, pentru că el va scoate din samsara pe acela care atunci când face actul de dăruire este concentrat numai pe el însuși. Acesta este considerat ca aparținând scopului îngust.

 

2. A dărui în beneficiul celorlalți

Shen gyi dun chir jinpa

shen   — ceilalți.
Deci a dărui în beneficiul celorlalți.

Ceea ce caracterizează acest tip de dăruire este faptul că cel care dăruiește nu are nici un beneficiu.

Și de ce asta?

Pentru că cel care face actul de dăruire este un Arya și, mai mult de atât, el a experimentat în mod direct vacuitatea. El nu mai are nevoie să beneficieze de pe urma actului de dăruire, iar tot ceea ce va face va fi să dea celorlalți. Cu alte cuvinte el dăruiește pentru ca toți ceilalți să ajungă la iluminare. Dacă cel care oferă, nu mai este interesat de a mai primi ceva, în schimb cel care primește nu este un Arya, iar el încă mai are nevoie sa primească.

Și asta se datorează faptului că un Arya nu mai are nici o dorință pentru lucrurile lumești, dar în schimb cel care primește nu și-a pierdut încă năzuințele pentru ele. Și cu toate că un Arya nu mai este atras de lucrurile materiale, el le dă cu intenția de a-i ajuta pe ceilalți să ajungă la iluminare.

 

3. A dărui în favoarea ambelor părți.

Nyikay dun chir jinpa

Nyi înseamnă doi.
Deci Nyikay dun chir jinpa înseamnă a dărui în favoarea ambelor părți, în favoarea şi a celui care dă şi a celui care primește.

Sensul aici este că și cel care dă și cel care primește, se află în samsara, și mai mult: în lumea dorințelor. În această situație, ori unul dintre ei, ori amândoi pot fi Arya, dar nu Arhat.

Țin să amintesc că Arhat este cel care a ajuns la Nirvana inferioară, dar nu și la atotcunoaștere. Când ne referim aici la Arya, ne referim la faptul că el încă nu s-a eliberat din samsara, se află în fazele incipiente ale căii spre iluminare, mai precis în faza a patra, cea a practicii, și se mai poate naște încă o dată.

 

4. Actul de dăruire nu este în folosul nici uneia dintre părți.

Nyikay dun du min pa chir jinpa

Acest lucru înseamnă: un Buddha dăruiește altui Buddha, pentru a-l onora.

Buddha nu are nevoie de nimic. El a realizat tot ceea ce trebuie realizat și în această lume și în afara ei. În schimb Buddha continuă să ofere în mod constant, iar când se întâlnește cu alți         Buddha, le dă respect, oferindu-le obiecte care să le facă multă plăcere.

Karma de a-i face multă plăcere unui obiect sfânt este foarte puternică.

Cu toate că Buddha nu mai are nevoie de karma puternică, el continuă să dăruiască, acesta fiind și motivul care-l menține în starea de iluminare, neputând să mai cadă în Nirvana.

 

Actul de a dărui care conduce la iluminare

O dată un Lama s-a exprimat: “Dacă ești un elev serios în dharma, șansa ta de a te îmbogăți este foarte mică. Este puțin probabil să ți se întâmple așa ceva”.

De ce? Pentru că dacă ești un elev serios în dharma, îți vei îndrepta generozitatea spre a ajunge la iluminare și nu spre scopuri materiale. De aceea, fructele karmei bune pe care am strâns-o, ne vor scoate din samsara, dar nu neapărat ne vor aduce abundență materială.

Este ceva greșit în privința bogăției materiale?
Nu, nu este nimic în neregulă cu asta.

Ceea ce determină calitatea bogăției materiale pentru noi, este:

– ce vom face cu ceea ce avem,
– cum ne vom relaționa față de ea,
– în ce măsură am reușit să asimilăm cele 8 gânduri lumești, despre care am învățat în cursul 1,
– și în ce măsură ne folosim de ceea ce avem pentru bunăstarea celorlalți.

Banii, în sine, nu sunt nici buni, nici răi. Este posibil să ne îmbogățim în această viață ca rezultat al faptului că am fost generoși în trecut.

Nu putem ști de ce. Și este foarte posibil ca împreună cu această karmă bună care s-a realizat, să se realizeze și o altă karmă negativă, pentru că de multe ori auzim despre oameni înstăriți care suferă.

Tot așa se poate întâmpla, să vă găsiți în deșert, cu buzunarele pline de bani și apa din sticlă să se termine și să rămâneți fără un strop de apă, iar atunci nici un ban nu vă va mai putea salva.

Pot fi situații în care omul poate avea o sumă mare într-un cont bancar şi în același timp să fie inflație, scăzând puterea de cumpărare a banilor.

Banii în sine sunt rezultatul generozității din trecut, și în măsura în care nu acționăm să ieșim din samsara, karma generozității se va termina.

Trebuie înțeles faptul că toți cei care au bani sau nu au bani, suferă.

Cei săraci, trăiesc în lipsuri datorită karmei ce provine din vătămarea vieții. Ceea ce rodește în viața lor este sămânța karmică de a face rău altuia, iar rezultatul ei este un trai în lipsuri, un trai în care omul trebuie să se lupte pentru a avea cele necesare. Sunt cazuri, în care cei nevoiași pentru a obține ceea ce își doresc, pot face rău altora, acumulând din nou karma care-i va menține în samsara.

Pot fi cazuri în care cei care s-au născut într-o familie înstărită sau au strâns mulți bani, își pot dezvolta o atitudine arogantă, spunând: „Mie mi se cuvine totul!” sau „Am muncit din greu pentru a strânge bani!”. Ca rezultat al acestei atitudini, nu fac de îndeajuns pentru ceilalți, nu dăruiesc nimic, nu fac ceea ce este necesar pentru a-și păstra karma bunăstării și într-un târziu vor pierde [chiar şi] tot ceea ce au avut.

Deci, fie că există lipsuri, fie că există abundență, atâta timp cât acestea sunt samsarice, lumești, nefiind însoțite de înțelegere, de înțelepciune și de o concepție corectă, ambele sunt suferință. Esența lor este suferință.

Cum putem face ca fapta noastră de a dărui altora să fie mai bună? Aceia dintre voi, care deja practicați generozitatea și dăruirea, deja ați înțeles că există o mulțime de obiecte (ființe) cărora le puteți da, și există diverse forme în care puteți dărui.

Și cu toate că am ajuns în acel punct, în care ne bucurăm nespus când dăruim, suntem încă limitați de cât putem să facem şi de cât putem oferi. Chiar și timpul nostru pe care îl putem dedica dăruirii şi ajutorului celorlalți, este limitat.

Atunci, ce putem face mai întâi? Sunt atât de mulți nevoiași în lume! Pe cine să ajutăm mai întâi?

Putem să le dăm la câțiva de mâncare sau un loc de dormit. Și cu toate acestea, încă vor mai rămâne nenumărați oameni săraci și flămânzi.

Şi, pentru că, timpul nostru este limitat, ceea ce ne rămâne de făcut este să găsim cele mai puternice căi, care să ne permită să ne dezvoltăm cât mai repede, să putem acumula karma cea mai puternică pentru a-i putea ajuta pe ceilalți cât mai mult posibil.

 

Ce anume dă forță karmei?

Toate aceste lucruri ne conduc la ordinea de prioritate. Va trebui să decidem care este ordinea de prioritate a generozității noastre.

Această ordine este stabilită de trei elemente:

A) prima listă va fi despre elementul: cel care dă,
B) al doilea element este legat de lucrurile care sunt oferite. Şi aici este o altă listă.
C) iar al treilea element, este despre cel care primește. Tot așa, şi aici este o listă.

Fiecare dintre cele trei elemente are un număr de aspecte care intensifică karma.

 

A) Prima listă este legată de cel care dă.

Cele șapte avuții ale unui Arya

Pakpay nor dun

Pakpa înseamnă Arya, cel care a perceput în mod direct vacuitatea.
Nor      înseamnă abundență, avuție
Dun     — șapte
Deci cele șapte avuții ale unui Arya.

Atunci când ne referim la avuțiile unui Arya, nu ne referim la ceva material, pentru că el nu mai este interesat să strângă avuții, ci ne referim la cele șapte aspecte care vă vor creste capacitatea de a da, care vă va îmbunătăți altruismul, vă va îmbunătăți karma dăruirii pentru a putea ieși din samsara, din suferință.

Vom discuta în continuare despre calitățile pe care trebuie să le dezvolte cel care dă, în vederea creșterii karmei de a dărui. Impactul karmic va fi complet diferit pentru cel care posedă aceste calități și pentru cel care nu le posedă.

 

1. Credința

Depa

Când vorbim despre Depa, despre credință, în budism ea are o semnificație puțin diferită față de cea cu care suntem obișnuiți. Cuvântul poate fi așezat între credință şi admirație. Atunci când privim un obiect sfânt, privim de fapt la calitățile lui înalte.

De exemplu, când îl privim pe Buddha, ne uităm la compasiunea lui infinită, suntem plini de admirație față de ea și suntem dornici să ajungem și noi la această stare. Deci sensul cuvântului Depa, este admirația pentru calitățile sublime, dar și credința față de obiectul sfânt care reprezintă aceste calități.

Deci, când ne referim la credință, ne referim la credința bazată pe înțelegere, bazată pe admirație, pe aprecierea virtuților, pe care și noi am dori să ni le dezvoltăm.

De exemplu, atunci când admirăm calitățile înalte ale lui Dalai Lama și dorim să ajungem și noi la ele, acest lucru ne întărește mai mult credința în această persoană.

Și nu este neapărat nevoie să fie Dalai Lama, ci poate fi oricine din jurul nostru. Dacă întâlniți pe cineva pe care îl apreciați sau căruia îi admirați calitățile pe care le are și pe care ați dori să vi le dezvoltați [şi voi] – înseamnă că acesta este profesorul vostru. În acest scop, el vă este profesor.

În cazul în care veți întâlni pe cineva şi simțiți că poate să vă promoveze pe drumul spiritual și v-ați decis că acesta va fi profesorul vostru, sfatul este să vă concentrați numai pe calitățile lui bune și pe cât posibil, să ignorați calitățile negative, deoarece dacă veți fi preocupați de ele, veți diminua Depa.

Depa este o calitate spirituală care întărește foarte mult karma pe care o acumulați, atunci când acționați față de această persoană. Cu cât Depa este mai profundă, cu atât karma este mai intensă.

De aceea, este necesară consolidarea credinței. Dacă aveți relații cu un Lama şi sunteți gata să faceți tot ceea ce el vă spune, karma acumulată este incredibilă. Dar pentru acest lucru va trebui să vă dezvoltați profund credința.

În toate scrierile budiste, se dă următorul sfat: în cazul în care ați decis deja că cineva este demn de a fi Lama pentru voi, ignorați calitățile lui negative și focalizați-vă numai pe cele pozitive, şi începeți să vă dezvoltați puternic Depa.

Ce legătură este între Depa şi generozitate? Dacă Depa se dezvoltă foarte mult la persoana care dăruiește, actul lui de a da va fi foarte puternic.

 

2. Moralitatea

Tsultrim

Ce înseamnă moralitate? Moralitatea înseamnă un comportament etic, iar aici are sensul de evitarea faptelor negative. De exemplu, a evita încălcarea celor zece precepte.

Ce legătură este între etică şi dăruire? Atunci când vorbim de calitățile celui care dă, în cazul în care etica lui este înaltă și [el] evită să încalce cele zece precepte, actul lui de a dărui acumulează o karmă extrem de puternică.

 

3. Generozitatea

Tongwa

Tong vine de la tong len, iar Tongwa înseamnă generozitate.

Ce înseamnă că cel care dă este generos? Înseamnă că cel care dă, face asta cu multă generozitate. El nu dă resturi, nu dă ceva care nu-i trebuie. Omul generos este acela care dăruiește mult şi tot ceea ce este mai frumos. Reamintesc că nu vorbim aici despre actul de a da, ci despre calitatea generozității din inima celui care dă.

 

4. A învăța

Tupa

Sensul cuvântului Tupa este de a asculta, a auzi. În acest context, are sensul de a învăța.

Semnificația în acest caz este că cel care dăruiește a petrecut mult timp învățând dharma. A petrecut mult timp cu Lama, a învățat mult. Cu cât cineva aude mai mult învățăturile şi explicațiile care i se dau, cu atât va asimila mai mult, va aprofunda mai mult. De fiecare dată când auzim învățăturile la un nivel din ce în ce mai ridicat, cu atât vor intra şi mai adânc în conștiința noastră.

Atunci când Khen Rinpoche preda, erau persoane care veneau de treizeci de ani și ascultau aceleași învățături. Încă odată Lo jong, încă odată Lam rim. Şi de fiecare dată, învățătura pătrunde şi mai adânc.

De aceea cu cât veți fi expuși mai mult învățăturilor, înțelegerea a ceea ce faceți, a modului în care acționează karma, se aprofundează. Şi cu cât înțelegerea este mai profundă, [cu atât] și karma va fi mai puternică. De aceea este nevoie să ajungem la un nivel foarte, foarte ridicat de înțelegere astfel încât karma să fie suficient de intensă.

 

5. Prețuirea respectului de sine

Ngo tsa shepa

Ngo tsa este acel factor din mintea noastră care ne determină să ne păstrăm jurămintele din demnitate față de noi înșine.

De exemplu, [ne] spunem: nu-mi pot permite să încalc jurământul pe care l-am luat, pentru că îmi este rușine şi pentru că m-am obligat să-l respect.

Datorită rușinii sau a jenei pe care o am față de mine, nu-mi permit să încalc ceva la care m-am obligat. Aceasta este prețuirea respectului de sine.

Dacă cel care dă şi-a dezvoltat această calitate de conștiinciozitate, a respectului de sine, a respectului față de dorința de a ajunge la iluminare pentru întreaga creație, karma dăruirii va fi foarte puternică.

 

6. Prețuirea considerației față de ceilalți.

Trel yupa

Trel yupa nu înseamnă rușine ci considerație față de ceilalți. Cu alte cuvinte, a evita de a face abateri din considerație față de ceilalți.

De exemplu, când servim masa, nu ne vom repezi la mâncare, pentru că știm că ceilalți cunosc faptul că suntem practicanți dharma. Dacă ei ne vor vedea că ne repezim și ne îndopăm, nu vor respecta dharma. Deci, dacă îi respectăm și vom lua în considerare nevoile lor, vom acționa cu reținere.

Dacă primul factor a fost evitarea încălcării unui jurământ/precept datorită conștiinței mele, al doilea factor este îndreptat către ceilalți, iar asta datorită considerației mele față de ei.

Călugării şi călugărițele muncesc foarte mult pentru a-şi dezvolta aceste calități. Ei sunt foarte atenți la felul în care ceilalți le interpretează comportamentul. Oare felul în care se comportă denotă respectul lor față de dharma?

Bineînțeles că nu este nevoie să fim călugări pentru a respecta dharma şi pe ceilalți, dar dacă ne dezvoltăm şi mai mult aceste calități, karma acumulată de pe urma faptelor noastre de dărnicie, va fi şi mai puternică. Și mai mult de atât, colecția noastră de binefaceri se va mări.

 

7. Înțelepciunea

Sherab

Sherab înseamnă înțelepciune, cunoaștere. Bineînțeles că atunci când vorbim în budism despre înțelepciune, ne referim la înțelegerea realității, a vacuității. Cu cât această cunoaștere este mai profundă şi karma acumulată va fi mai intensă.

De aceea, cel care a devenit Arya, datorită înțelepciunii profunde pe care a dobândit-o în urma experimentării vacuității, îi este garantată ieșirea din samsara. Karma acumulată în urma unui act săvârșit de un Arya, este cu mult mai puternică decât cea pe care o acumulează cineva care nu a perceput vacuitatea.

Acesta este și motivul numelui „Cele şapte avuții ale unui Arya”, pentru că tot ceea ce face un Arya are multă forță, fapt care îi grăbește ieșirea din samsara.

Este de dorit să meditați asupra fiecărei calități, în funcție de nivelul la care vă aflați, şi să încercați să vi le dezvoltați.

 

B) Aspectele actului de dăruire.

1. Primul aspect al actului de a dărui este să fie făcut cu respect, într-o formă respectuoasă, iar ținuta corpului să denote stimă.

În budism, există obiceiul ca atunci când cineva oferă Lamei un cadou, va trebui să se aplece în fața Lamei și să ofere cu ambele mâini. Acest mod de a dărui exprimă prețuirea pe care o avem față de cel căruia îi dăm.

Vorba trebuie și ea să fi respectuoasă. Fapta trebuie să fie însoțită de cuvinte de considerație, iar gândurile vor trebui să respecte persoana care primește.

Cel care primește nu trebuie să fie neapărat un Lama. Toate aceste elemente implicate în actul de dăruire – gândul, vorba și fapta – trebuie să vină numai din respect față de cel căruia i se oferă.

Deci, este important nu numai ceea ce dăm, ci și cum dăm.

Chiar și aspectul obiectului oferit trebuie să fie plăcut, împachetat estetic. Dacă dăruiți bani cuiva, puneți-i într-un plic frumos. Sau când oferiți mâncare musafirilor, farfuriile să fie atrăgătoare, iar mâncarea pusă în farfurii [astfel încât] să încânte ochii.

Toate aceste lucruri influențează foarte mult karma pe care o acumulăm atunci când facem acte de generozitate. În lectura cursului 5, se spune că dacă veți dărui lucruri care au aspect plăcut, acumulați karma care, în viitor vă va conferi frumusețe fizică.

2. Al doilea aspect al actului de a dărui este de a da celui nevoiaș, celui care are nevoie cu adevărat şi în momentul în care are nevoie.

Este plăcut să faci cadou celui care are, dar nu este aceeași karmă atunci când dai pâine unui om flămând. A da cuiva când are nevoie și la momentul potrivit, adică să fi atent la nevoile celuilalt, acumulează mult mai multă karmă pozitivă.

Una dintre virtuțile lui Buddha este de a ni se înfățișa la momentul potrivit și sub forma de care avem mai mare nevoie.

3. Al treilea aspect este că ceea ce dați să nu afecteze pe cel care primește.

De exemplu,

• • nu aducem vaca la măcelar, pentru că, în conformitate cu budismului acesta va acumula multă karmă negativă.
  • nu aducem băutură unui alcoolic, pentru că îi va deteriora sănătatea.
  • nu servim mâncare care nu este sănătoasă. Mai mult de atât, dacă mai și știm că ea dăunează sănătății, nu o vom servi altuia.
  • budistul, când știe că ceva este dăunător, nu-l va da altcuiva.
  • dacă cineva vrea să dea ceva ce nu are și merge să fure de la cel bogat ca să-l dea celui sărac, în budism se spune că este un act care acumulează karmă negativă.

Nu se dăruiește un lucru furat. Este bine cunoscută povestea lui Robin Hood, care fura de la cei bogați pentru a da celor săraci. Cu toate că intențiile implicate erau bune, jaful nu acumulează karmă pozitivă, de aceea se spune că nu este bine să dăruiești un lucru furat.

Bineînțeles că putem spune că noi nu facem asta, dar foarte ușor putem cădea în capcană.

De exemplu: oamenii doresc să cumpere stupa [şi] deoarece acest obiect este rar și scump, ei apelează la serviciile de pe internet. Pe internet într-adevăr se vinde stupa ieftin, dar când ne uităm la produs, constatăm că el provine din China. Cum de a ajuns stupa în China? Când chinezii au invadat Tibetul, ei au jefuit mănăstirile budiste iar acum vând obiecte sfinte pe internet. Deoarece aceste obiecte sunt furate, nu le putem cumpăra și dărui altuia ca să-i aducă binecuvântare.

Toate aceste situații trebuie evitate. În cazul în care cineva dorește să cumpere un obiect sfânt, este bine să se adreseze producătorilor din Nepal sau Tibet.

 

C) Aspectele legate de cel care primește, obiectul acțiunii noastre

Cel care primește, obiectul actului nostru de generozitate, are patru aspecte:

1. Cui îi dăm

Dro

Dro înseamnă a merge, iar Drowa înseamnă cei ce merg.

Cine sunt cei ce merg? Cei ce merg sunt cei care se află în samsara. De ce li se spun “cei ce merg”? Pentru că ei pribegesc prin samsara.

Motivul pentru care prezentăm aceste liste, este că dorim să strângem o karmă cât mai puternică pentru a ajunge la iluminare, de aceea este foarte important să știm cui dăruim.

Dacă suntem puși în situația de a dărui unei persoane sau unui animal, bineînțeles că vom dărui omului, karma fiind mult mai puternică. Şi de ce așa?

Pentru că potențialul omului de a ajunge la iluminare este cu mult mai mare decât al animalului, şi, mai mult decât atât, în această viață un animal nu poate ajunge la iluminare.

Cu cât veți dărui unui obiect cu potențial de a ajunge la iluminare, cu atât generozitatea este mai puternică.

2. După gradul de suferință.

Duk Ngel Wa

ceea ce înseamnă cine suferă.

Cu cât persoana se folosește mai mult de obiectul care i-a fost dat, cu atât karma celui care a oferit este mai puternică. Cu cât ajutorul dat va ajuta pe cineva să ajungă la iluminare cu atât și karma va fi mai intensă.

Care sunt acele lucruri pe care le putem oferi?

• • lucruri materiale, precum mâncare, bani, produse, haine şi așa mai departe.
  • protecție, refugiu,
  • iubire, atenție,
  • dharma, a preda dharma.

Care este lucrul cel mai înalt de dăruit? A preda dharma este cel mai înalt lucru pe care-l putem oferi altora, deoarece acest lucru ne ajută și pe noi și pe cei pe care îi învățăm, să avanseze mult mai repede spre iluminare.

Bineînțeles că dacă cineva este flămând sau însetat, nu o să-l învățăm dharma, ci îi vom da ceea ce el are nevoie în acel moment.

3. În funcție de cât ne-au ajutat

Pen Dokpa

ceea ce înseamnă ajutor, adică a dărui celui care ne-a ajutat, cum ar fi părinții.

Se povestește că odată un chinez avea o familie mare. Tatăl lui era bolnav şi bătrân și nu era nimeni care să-l poată îngriji. Băiatul neavând posibilitatea să-şi întrețină toată familia, strivit de poverile duse, decise să se descotorosească de tatăl său. Făcu o ladă din lemn pe care o puse într-o căruță trasă de măgar.

Ceru tatălui său să intre în ladă, după care plecă cu căruța spre vârful muntelui, cu gândul să arunce lada în prăpastie. Cum mergea el pe drum, începu să audă ciocănituri ce veneau din interiorul lăzii.

Băiatul întrebă: Ce vrei, tată?

Iar tatăl răspunse: Înțeleg problema pe care o ai. Dacă vrei să te debarasezi de mine, înțeleg perfect, dar te rog să păstrezi lada.

Băiatul îl întrebă: Păi de ce, tată?

Iar tatăl îi răspunse: Pentru că mai târziu copiii tăi vor avea nevoie de ladă.

Asta, apropo de karma pe care o acumulăm față de părinți. Fără părinți nu există iluminare.

Ajutorul dat celor care ne dezvoltă din punct de vedere spiritual, acumulează şi mai multă karmă pozitivă și puternică.

Marii Lama îi respectă pe toți cei care i-au învățat și fac toate eforturile pentru a-i răsplăti. Orice profesor care ne-a învățat ceva   ̶  de exemplu: să scriem și să citim, matematică sau orice altceva   ̶, n-a făcut altceva decât să ne ajute să progresăm.

De aceea, orice profesor trebuie respectat. Și invers, cei care deranjează orele de studii acumulează karmă negativă.

4. Mari calități spirituale.

Yunten

înseamnă înalte calități spirituale.

Țin să reamintesc că vorbim aici despre calitățile celui care primește, obiectul acțiunii noastre de generozitate. Cu cât obiectul are calități spirituale mai înalte, cu atât karma celui care dă este mai puternică.

Înainte am vorbit despre două tipuri de dăruire:

– a da în scopul de a ajuta,
– și de a da în scopul de a respecta.

Numărul 4 se referă la actul de dăruire, în scopul de a da respect celui ce primește (obiectul        actului nostru de generozitate). Deci, cu cât persoana căreia îi dăruim ceva este mai sus pe scara spirituală, cu atât karma este mai puternică. Și invers, orice vătămare a unei astfel de persoane, este o karmă foarte grea.

Întrebarea care se ridică este „Cui dăruim mai întâi: Lamei sau celui suferind?”

Răspunsul este că trebuie dăruit ambilor. Cel care dă unui Lama nu este scutit de a dărui celui suferind. Este foarte important de dăruit și unuia și celuilalt.

În Tibet, această calitate a celui care primește este foarte dezvoltată, în sensul că se dă mult respect și ofrande Lamei și templelor, dar pe de altă parte se acordă prea puțin ajutor săracilor. Tibetanilor le-a fost străin obiceiul de a întemeia spitale pentru cei săraci și bolnavi.

Numai după ce au fost izgoniți din Tibet și au ajuns în India, au început să vadă ce făceau creștinii pentru aceștia. Acest aspect de a ajuta pe cei nevoiași, nu era îndeajuns de dezvoltat în Tibet. În vest lucrurile stau altfel, latura de a ajuta pe cei nevoiași este cu mult mai dezvoltată decât a dărui dharmei sau Lamei. De aceea este nevoie de ambele aspecte.

Geshe Michael spunea că cine nu înțelege că trebuie ajutați săracii și bolnavii, nu înțelege dharma cu adevărat.

Dacă cineva aduce ofrande altarului şi nu se îngrijește şi de cei nevoiași, sau invers, [dacă] cineva spune: „Nu dau ofrandă altarului, pentru că şi așa mă îngrijesc de săraci.”, în ambele cazuri dharma nu este înțeleasă bine, nu sunt suficient de bine înțelese aspectele profunde ale realității.

Cu alte cuvinte, datorită faptului că actul de a dărui este însoțit de ignoranță, karma acumulată nu este puternică. De aceea trebuie dezvoltate ambele aspecte.

Se pune întrebarea: Dacă am la dispoziție numai o oră pe zi, oră în care, ori merg benevol să ajut pe cei săraci ori să practic tantra, ce voi alege să fac?

Deoarece practica tantrică este o practică foarte avansată, care îmi dă șansa să ajung mai repede la iluminare, atunci dintre cele două situații o voi alege pe a doua.

Practica tantrică este o practică care îmi mărește capacitatea de a aduce binecuvântare multora. Și cu toate acestea, ar fi bine să evităm să fim prinși în acest conflict și să ne organizăm în așa fel viața încât să putem face și una și alta.

 

Un scurt rezumat

Prima listă pe care am dat-o se referă la calitățile spirituale pe care şi le-a dezvoltat cel care dăruiește. Dacă şi-a dezvoltat suficient Depa, adică credința şi admirația pentru calitățile spirituale celui căruia îi oferă. În schimb, ea nu se referă la modul în care acesta dăruiește, adică dacă dăruiește cu bucurie sau cu iubire.

Deci, lista pune accentul pe acele calități pe care și le-a dezvoltat cel care face actul de dăruire înainte de a dărui.

→ prima listă enumeră calitățile celui care oferă
→ a doua listă se referă la modul în care se oferă,
→ iar a treia se referă la obiectul căruia i se oferă, sau care este obiectul faţă de care actul de dăruire este cel mai puternic.

 

Acțiunea săvârșită până la capăt

Următoarea listă este legată de calea karmică completă.

Le je sakpa

Le           înseamnă karma
Je            — săvârșită, făcută sau executată,
Sakpa   — acumulată, colectată.
Traducerea este karma săvârșită şi colectată.

Le je sakpa  se referă la aspectele despre care am vorbit în lecțiile trecute, legate de calea karmică completă, aspecte care fac o acțiune să devină completă.

După cum știm deja, după ce fapta s-a încheiat, în curentul nostru de conștiință va rămâne sădită o sămânță. Ceea ce dorim să știm este ce anume poate face ca sămânța rămasă să fie completă, puternică, stabilă şi bine înrădăcinată în conștiința noastră.

Vom prezenta în continuare cele șase lucruri care fac karma să fie săvârșită şi colectată      („colectată” înseamnă că sămânța karmică, bakchak, rămâne în curentul nostru de conștiință).

 

1. Intenția

Sam shindu

Sam                  înseamnă gând, intenție.
Sam shindu   înseamnă cu intenție.

Dacă înainte am discutat despre cel care dă, despre fapta în sine și despre cel care primește, acum vom vorbi despre modul în care trebuie să acționăm astfel încât să acumulăm karmă completă și puternică.

Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să acționăm în mod intenționat, pe baza înțelegerii depline a rezultatelor faptei săvârșite. Înțelegerea rezultatelor înseamnă înțelegerea karmei şi a vacuității.

 

2. Calea completă a karmei

Le kyi yenlak dzokpa

Le              — karma
Dzokpa   — complet,
Yenlak     — paragrafe, componente.
Le kyi yenlak dzokpa se traduce karma completă, cu toate componentele.

În lecția 7 am discutat despre cele patru componente care fac karma să fie completă, și anume:

– obiectul         – Shi
– intenția         – Sampa
– executarea   – Jorwa
– finalizarea    – Tartuk.

A doua componentă, intenția, are sensul de motivație, pe când intenția despre care am vorbit la punctul 1 de aici, mai înainte puțin, are sensul de înțelegere a rezultatelor, intenție care vine din înțelepciune.

 

3. Fără regrete

Mi gyupa

Gyupa         — regret
Mi gyiupa  — fără regret

Acest aspect spune că dacă ați dat ceva, să nu începeți să regretați, pentru că alterează karma. Dacă nu sunteți dispuși să dați, atunci nu dați. Este mult mai bine să nu dați decât să regretați ceea ce ați dat.

De aceea, dacă doriți să vă dezvoltați dăruirea, sfatul este să începeți să dați la început mai puțin şi să dați fără regrete, după care vor veni momentele în care veți dărui mai mult.

 

A te bucura de binele făcut

Dacă vom extinde actul de a dărui – și anume nu numai că nu vom regreta ci și ne vom bucura de ceea ce am făcut –, acest lucru va intensifica foarte mult karma. A te bucura de faptele făcute este un laitmotiv frecvent în dharma.

Una dintre practicile budiste este ca dimineața, înainte de a ne scula din pat, să ne gândim la lucrurile bune care sunt în viața noastră și să ne bucurăm pentru ele. Să ne bucurăm de ceea ce avem şi noi, şi ceilalți. Bucuria nu are limite. Și dacă nu aveți pentru ce vă bucura, bucurați-vă pentru ceea ce are vecinul.

Deci al treilea factor care intensifică karma este de a dărui cu plăcere și bucurie.

Se ridică întrebarea: A dărui în mod anonim este inferior actului de a dărui în văzul lumii?

Răspunsul este: a dărui în mod anonim este un act cu mult mai înalt decât acela de a face acest lucru în mod public, pentru că anonimatul este mai puțin lumesc și nu este făcut pentru publicitate şi beneficii, ci pentru a acumula karma care să ducă la iluminare.

Un Bodhisattva care are ego-ul mic şi o conștiință foarte înaltă, își asumă pe deplin responsabilitatea pentru ceea ce face, în liniște şi fără prea mult tam-tam. Este foarte important ca cel care dă, să dea cu înțelepciune, pentru a nu cădea în capcana ego-ului.

 

4. Fără antidot

Nyenpo mepa

Nyenpo   — antidot
Mepa       — nu este, fără
Deci fără antidot.

Acest punct se referă la evitarea săvârșirii altor lucruri care să dăuneze actului de dăruire.

Ce poate să dăuneze actului de dăruire?

• • regretul
  • ignoranța. O minte plină de ignoranță dăunează karmei acumulate în urma actului de dăruire. Nu în sensul de a o anula, ci de a o micșora foarte mult.
  • a nu te destăinui.

Un alt exemplu de antidot la karma dăruirii, este acela în care am făcut ceva rău și nu am destăinuit nimănui acest lucru, nu am purificat, iar acum se află în curentul nostru de conștiință, radiindu-și karma în toate direcțiile, mintea noastră fiind deja infestată în momentul în care dăruim ceva. Şi acest lucru dăunează mult karmei dăruirii.

 

5. Actul de a dărui împreună cu factorii însoțitori

Kor dang chepa

Kor                  — roată, cerc
Dang chepa  — împreună.

Adică împreună cu cercul, în sensul de împreună cu factorii însoțitori, cu alte cuvinte: actul de a dărui trebuie să fie însoțit de anumiți factori.

Care sunt acești factori?

• • a ne bucura de ceea ce am făcut. Lam Rim vorbește din nou despre acest subiect, adăugându-l la punctul 5.
  • executarea faptei. Cu alte cuvinte actul de a dărui trebuie executat și nu lăsat la nivel de intenție.
  • finalizarea faptei, în sensul de a ne asuma răspunderea asupra actului de a dărui. A spune: „Cu adevărat am dat.” Acest lucru va face ca actul să fie foarte clar în conștiința noastră.

Atunci când spunem fără antidot, ne referim la situația în care am dăruit ceva și nu ne-am ostenit să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce am făcut, lucru care strică karma.

Atunci când spunem „Du fapta până la capăt, din toată inima, cu bucurie, cu conștiința împăcată și ia-ţi răspunderea!”, toate acestea fac ca sămânța sădită în curentul nostru de conștiință să fie puternică.

 

6. Rezultat karmic cert

Nammin nyong nge

Nge            — cert, cu siguranță
Nammin  — rodire, rezultat

Expresia înseamnă rezultat karmic cert. Cu alte cuvinte dacă karma acumulată este și plantată adânc, rezultatul ei va fi cert.

Punctul șase rezumă de fapt, toate punctele anterioare. Deci, dacă primele cinci sunt prezente şi bine executate, sămânța plantată va fi completă, puternică și stabilă, iar fructul ei va fi cert şi ne va duce spre iluminare.

 

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință să o înceteze.

 

*****

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9, a doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Ordinea faptelor imediate în funcție de severitatea lor

Să ne întoarcem la cele cinci fapte imediate şi să vedem pe ce scală se află în funcție de severitatea lor.

1. După cum am văzut, fapta cea mai gravă este deteriorarea integralității grupului Sangha.

Deoarece Sangha este considerată ca fiind Dharmakaya, corpul mental a lui Buddha, scindarea ei reprezintă vătămarea corpului Dharmakaya, şi în cele din urmă va constitui pentru noi un mare obstacol de a ajunge la iluminare.

Vă voi povesti puțin despre Lama Zopa, maestrul spiritual al organizației FPMT, (https://fpmt.org/) adică Fundația pentru conservarea a tradiției Mahayana.

Lama Zopa a avut mari probleme de sănătate. Elevii lui care îl iubeau şi îl îngrijeau şi nu știau ce să mai facă ca să-l ajute. La acea vreme ei au mers să se sfătuiască şi cu Geshe Michael în privința sănătății maestrului lor.

Geshe Hla le-a spus că cel mai important pas pe care ei ar trebui să-l facă este să înceteze orice dispută și ceartă din cadrul centrelor lor și să evite scindările și disensiunile dintre ei, pentru că toate acestea sunt exact cele care dăunează sănătății Lamei. În întreaga lume, există peste o sută de centre FPMT, iar fiecare este condus de către două persoane. Cei doi sunt aleși din cadrul aceluiași centru și sunt exact aceia care nu se împacă unul cu celălalt, fiind nevoiți să lucreze împreună.

Datorită angajamentului lor față de dharma şi față de maestrul lor, ei se pun în mod voit în situația în care vor trebui să facă față celor mai dificile situații. Angajamentul şi relația lor cu Lama îi pun în fața problemelor imediate din viața lor, pe calea spre iluminare. Este foarte interesant de văzut modul în care aceștia, în pofida greutăților care apar, reușesc să le depășească și să transforme neînțelegerile dintre ei într-o colaborare perfectă.

2. Următoarea faptă este tentativa de omor a lui Buddha.

3. A omorî un Arhat.

4. A omorî mama.

5. A omorî tata.

 

Faptele care sunt apropiate de faptele imediate

Vom vorbi în continuare despre acele fapte care nu sunt considerate imediate dar foarte aproape de ele.

1. Fapta care este apropiată de actul de omor a părinților sau a unui Arhat, este violul unei mame care este şi Arhat.

2. Fapta care este foarte apropiată de cea imediată, este tentativa de omor a unui Bodhisattva dar care nu a devenit încă un Arhat. Acesta este denumit si “un Bodhisattva cert”, pentru că în mod cert va ajunge la iluminare, dar asta numai peste încă 100 de eoni. Un eon este considerat ca fiind de ani.

Într-unul din capitolele cărții Abhidharmakosha este descrisă istoria lumii şi formarea ei.

Se spune că primii oameni au trăit 80.000 de ani pe această planetă. La început ei au fost foarte puri, neavând gânduri negative şi duceau o viață de paradis.

Încet-încet gândurile rele au început să se strecoare în mintea lor, decăzând spiritual din ce în ce mai mult. Durata de viață a început să se scurteze, iar calitatea ei se deteriora pe timp ce trecea.

Dacă durata noastră medie de viață este de 70, 80 de ani, vă puteți imagina unde ne aflăm pe scala care a început de la 80.000 de ani. Din punct de vedere spiritual suntem în declin.

Capacitatea noastră de a ajunge la iluminare este mult deteriorată şi de aceea este nevoie de o muncă asiduă pentru a putea parcurge drumul spiritual.

În Abhidharmakosha se spune că la capătul acestui proces, oamenii ajung la o medie de viață de 10 ani, trăind într-o mare suferință. După care, vine momentul în care oamenii decid că nu mai pot să continue așa și încep să trăiască vieți virtuoase, durata de viață începând din nou să crească.

Un astfel de ciclu al vieții care începe cu o durată de viață de 10 ani, crescând la 80.000 de ani și coboară iarăși la 10 ani se numește kalpa, în limba sanscrită sau eon. Se spune că, din momentul în care Buddha şi-a dezvoltat Bodhicitta şi a devenit un Bodhisattva, au mai trecut încă 220 sau 230 de kalpa ca să ajungă la iluminare.

Deci atunci, când ne referim la un Bodhisattva căruia i-au mai rămas încă 100 de eoni până la iluminare, asta înseamnă că deja a parcurs aproape două treimi din drum, de aceea este și denumit “un Bodhisattva cert”.

3. O altă faptă care este aproape de una imediată este aceea de a omorî unul dintre cei 7 discipoli principali ai lui Buddha.

4. A fura din bunurile Sangha este aproape de o faptă imediată. A lua [bunuri] dintr-un centru dharma, este un act grav. Și invers: a dărui unui astfel de centru este o faptă extrem de bună.

5. Deoarece nu mai putem atenta la viața lui Buddha pentru că el nu mai trăiește în zilele noastre, o faptă apropiată de aceasta este distrugerea imaginilor lui Buddha, statui, tablouri sau desene.

Rezultatul acestor fapte va fi nașterea în infern, dar nu la nivelele cele mai grele.

 

Câteva probleme legate de faptele imediate

În lectura cursului 5 sunt discutate câteva probleme legate de faptele imediate:

Cineva întreabă: Ne-ați numit acum cele cinci fapte imediate ca fiind cele mai grave, dar în lecțiile trecute, nu s-a discutat despre faptul că Buddha a spus că faptele mentale sunt cele mai grave, gândurile rele sunt cele mai grave?

Răspunsul este să nu începem a confunda lucrurile. Când ne referim la faptul că actele mentale sunt cele mai grave, ne referim la faptul că ele sunt cele mai grave dintre cele zece fapte rele, care constituie o încălcare a celor zece precepte de eliberare, acestea fiind cele trei acte legate de infracțiunile mentale: râvnirea, reaua voință şi ignoranța. Deci în acest clasament ele sunt considerate, cu adevărat, ca fiind cele mai grave.

Cineva spune: „Nu ne-ai spus că cea mai gravă faptă este concepția greșită, actul ignorant, actul de a nega legile karmice?”

Răspunsul dat celui care a întrebat este următorul: „Da, ai dreptate. El este într-adevăr grav, dar în comparație cu ce? Despre ce clasificare vorbim?” Răspunsul este că acest act este cel mai grav dintre cele cinci concepții greșite, concepții pe care le vom enumera în continuare.

 

Cele cinci concepții greșite

1. Prima concepție greșită este concepția extremistă. În cursul nr. 1 am discutat despre două asemenea concepții, şi anume:

a. Una care consideră că lucrurile au o existență proprie de sine. Aproape toți cei care nu învață dharma cad în această extremă. Aproape orice persoană care nu învață dharma, consideră că lucrurile au o existență proprie de sine, [că ele] apar în afara lui.

b. A doua concepție extremistă este concepția nihilistă pe care o dezvoltă cei care au învățat dharma, dar care nu au primit o învățătură corectă a vacuității. Cu alte cuvinte, aceştia au auzit că lucrurile nu există așa cum li se pare și deja trag concluzia: ”Păi dacă lucrurile nu sunt așa cum le vedem, atunci ele nu există, totul este doar o iluzie, deci nimic nu este important”. Atunci când ne referim la calea de mijloc, la Madhyamika, ne referim la faptul că trebuie să mergem cu multă atenție pe calea de mijloc, calea dintre cele două concepții extremiste, ca să nu alunecăm într-una din ele.

2. A doua concepție greșită este concepția perisabilă.

Aceasta este concepția pe care o deține omul, atunci când se uită la lucrurile pe care le are și le vede ca existând în sine. Sau cu alte cuvinte, el se vede şi pe el şi [pe] părțile lui ca având o existență proprie de sine.

Această concepție are două părți:

a. Prima, este atunci când omul se percepe pe sine însuși ca având o existență proprie de sine.

Atunci când ne referim la “eu”, ne referim la “eu”-ul convențional, prin care funcționăm. În existența convențională ne exprimăm: asta este bluza mea, casa mea, gândul meu.

Aceasta este vederea convențională a eu-lui și nu este nimic rău în asta, pentru că avem nevoie să acționăm, să funcționăm.

În textele budiste scrie că atunci când Buddha mergea prin sat cu bolul pentru a primi de mâncare, el spunea “Acesta este bolul meu”. Acesta este un aspect al adevărului convențional care nu provoacă suferință.

Ceea ce ne determină suferința, este concepția de a ne vedea pe noi înșine ca având o existență proprie de sine.

Dacă ne vom așeza să analizăm unde este acest eu, oare el este mâna noastră? Este piciorul nostru? Este corpul nostru? Este mintea noastră? Este oare mintea şi corpul împreună? Nu-l vom găsi. Și cu toate acestea trăim ca și când acest “eu” ar exista. Cum știm că el există? Ne simțim ofensați atunci când cineva ne jignește. Cel ofensat este exact „eu-l” de care suntem atașați, un „eu” fals care nu există cu adevărat şi care ne menține în samsara.

b. A doua parte este a fi lipit (atașat) de părțile noastre, adică de corpul nostru, mintea noastră și așa mai departe.

Întrebarea este: De ce nu este de ajuns să ne eliminăm numai concepția greșită despre existența proprie de sine și trebuie să lucrăm și asupra părților noastre?

Răspunsul este că trebuie eliminată atât concepția existenței de sine cât şi existența proprie de sine a lucrurilor care se află în afara noastră. Atunci când trecem la corpul nostru energetic, la sistemul de canale energetice şi chakre, care sunt părțile noastre şi ele [chakrele] trebuie curățate.

3. A treia concepție greșită este concepția că cel ce practică diferite forme de penitență poate ajunge la iluminare.

În lectura cursului 5 se dă un exemplu al unei astfel de concepții care exista pe vremea lui Buddha. În India antică au existat învățători care spuneau că dacă cineva şi-ar dezvolta abilitățile de concentrare şi reușește să ajungă la un nivel foarte înalt de meditație, dacă se va arunca de pe o stâncă înaltă, și va cădea peste o furcă cu trei dinți, astfel încât cei trei dinți ai furcii să pătrundă exact prin trei puncte specifice ale corpului său, acesta va ajunge la iluminare.

4. A patra concepție greșită este concepția pe care o are cineva, care nu este corectă dar de care este foarte mândru.

Aceasta este concepția celui care spune: “Nu există vieți anterioare, nici viitoare. Nu există legi karmice, deci fiecare poate să facă ce vrea“. Mai mult de atât, el este arogant și se mândrește cu ea.

5. A cincea concepție este cea clasică, Lokta, cea care neagă legile karmice.

Deci dintre toate aceste concepții greșite, a cincea este considerată cea mai gravă.

În lectura cursului cinci, se ridică întrebarea: Ce se întâmplă aurei când cineva face două fapte imediate?

După cum am mai spus, conform școlii Abhidharmakosha, unul dintre rezultatele unei acțiuni este formarea aurei în jurul persoanei, care poate fi pozitivă dacă, de exemplu, a primit jurăminte de moralitate sau negativă dacă a hotărât să devină mercenar.

Această supoziție, după cum am văzut nu este acceptată şi de celelalte şcoli.

Deci cei care țin de școala Vaibhashika, întreabă ce se petrece cu această aură în cazul când sunt săvârșite două fapte imediate? Răspunsul este că în acest caz aura este dublă în intensitate.

O altă întrebare pusă, este dacă cel care a săvârșit o faptă imediată, în viața imediat următoare se va naște în infern, deci cum va fi pedepsit în cazul în care a săvârșit două fapte imediate? Va putea oare să cadă de două ori în infern?

Se spune că una dintre formele îngrozitoare de suferință din infern, este atunci când omul stă culcat, paznicii infernului desenează linii pe corpul lui după care îl taie de-a lungul liniilor, sau părțile corpului sunt arse.

În această școală sunt unii care vor spune:

1. 1. Rezultatul săvârșirii a două fapte imediate, va fi următorul: corpul celui căzut în infern va fi dublu ca mărime.
      Iar alții vor spune:
   2. Nu, nu este așa, astea sunt prostii, ceea ce se întâmplă cu adevărat, este căderea în infern de două ori, dar una după alta.

 

Ce vom lua cu noi din lecție în această viață?

Ceea ce este important de a lua în considerare în această viață este:

– problema scindării grupului Sangha,
– respectul imens pentru părinți, să-i răsplătim pentru meritul lor că ne-au dăruit viața,
– să-i răsplătim pe profesori, pe marii Lama pentru binefacerile pe care le fac cu noi.
– a dărui ce este mai bun dharmei sau celui care promovează dharma.

 

De ce este important să purificăm karma albă?

În lecția nr. 7 am discutat despre:

• • karma neagră, ceea ce înseamnă fapta negativă săvârșită de cineva care se află în samsara, adică lumea dorințelor.
  • karma albă, adică fapta pozitivă săvârșită de către o ființă care nu se mai află în lumea dorințelor și care nu suferă în timp ce o face.
  • karma mixtă, este binefacerea făcută de omul care se află în lumea dorințelor.
  • şi karma pură, care are rolul de a purifica karmele albe şi negre.

Tot în lecția 7 s-a pus întrebarea: De ce este nevoie să purificăm karma albă?

Răspunsul la această întrebare îl vom da în continuare.

Cum se poate ajunge la tărâmul formelor şi la tărâmul fără forme? Aceste tărâmuri sau forme de existență se află încă în samsara, dar în afara lumii dorințelor.

Samsara este împărțită în trei lumi:

– lumea dorințelor
– lumea formelor sau tărâmul formelor
– și lumea fără formă sau tărâmul fără formă.

Cei care reușesc să ajungă în lumea formelor sau fără formă, sunt cei care se află în stări meditative foarte profunde. Și cu toate că aceștia se află în aceste stări de meditații avansate, nu s-au eliberat în totalitate de dorința pentru samsara, lucru care îi menține legați de ea. (despre aceste stadii de meditație vorbim în ACI 3).

 

Ceea ce ne menține în samsara, este dorința de a rămâne în ea.

În cursul despre Lam Rim, ACI 1, am vorbit despre:

– practicantul cu scopul îngust, care practică dharma pentru a nu ajunge în lumile inferioare,
– practicantul cu scopul mediu, care practică pentru a ieși din samsara,
– şi despre practicantul cu scopul înalt, care dorește nu numai să iasă din samsara ci şi să-i scoată şi pe ceilalți din ea.

Ne vom concentra în continuare pe practicantul cu scopul mediu, care dorește să iasă din cele trei lumi descrise mai sus.

Celui care se află în lumea formelor sau în lumea fără formă îi este greu să sesizeze că se mai află încă în samsara deoarece gradul lui de conștiință este foarte pur.

La aceste nivele de practică, omul și-a eliminat aproape complet dorințele. El nu mai este interesat de lumea materială sau de lumea simțurilor. De aceea se spune că se află în afara lumii dorințelor.

Cel care ajunge pe tărâmul fără formă, nu mai este interesat de nici un lucru material. Deoarece și-a pierdut orice poftă sau dorință pentru formă, acesta va ajunge într-un loc în care mintea continuă să existe, dar nu și forma.

Aceste ființe nu mai posedă corp fizic, ci o minte fără corp, de aceea acestea nu mai sunt considerate a fi oameni ci [sunt considerate ca fiind] zei.

După cum am mai spus, karma albă o acumulează cel ce se află în aceste forme de existență pe care le-am descris mai sus.

Deoarece aceste forme de existență încă se mai află în samsara, karma albă îi va aduce suferință, chiar dacă acesta nu suferă în momentul când execută karma.

Karma albă îi va provoca suferință pentru că în cele din urmă el va trebui să cadă din starea în care se află. Atâta timp cât ființa se mai află în samsara nu există nici o certitudine unde va ajunge. Atunci când karma de a fi în lumea pură, fără de formă, se va termina, el va cădea din nou în lumea dorințelor.

Pabongka Rinpoche spunea că toți cei care practică dharma, chiar și aceia care au învățat puțin, se roagă să iasă din samsara, dar aproape oricărui practicant care nu mai dorește să rămână în samsara, îi mai rămâne încă o urmă de dorință pentru existență samsarică.

Şi exact această reminiscență este cea care îl menține în samsara. Această ultimă rămășiță a dorinței este foarte greu de eliminat, este foarte greu de depășit. Ființa ajunsă la acest nivel înalt meditativ, se află într-o continuă stare de plăcere, de plăcere supremă, încât o confundă cu starea de iluminare.

 

Cum putem depăși dorința pentru samsara?

Conform Abhidharmakosha, există două moduri de a depăși dorința pentru samsara:

a. Primul mod se numește calea lumească.

Pe calea lumească, omul își dezvoltă capacitatea de a medita, putând ajunge la nivele foarte înalte. Mintea lui va deveni cu timpul mai rafinată, mai concentrată, plăcerea se intensifică, astfel încât plăcerile de la nivelul anterior meditativ să i se pară ca fiind grosolane.

În aceste stări meditative, omul nu mai este interesat nici de mâncare și nici de sex, plăcerile pe care le experimentează depășind cu mult pe acelea care vin din mâncare și sex. Fiecare nivel de concentrare va fi o cauză karmică, care va determina ridicarea la următorul nivel. Se poate urca pe scala concentrării, dar nu se iese din samsara.

Aceasta este calea lumească, un drum periculos deoarece putem crede că am ajuns la iluminare, în timp ce suntem încă prinși în samsara, diferența fiind doar că ne aflăm în stări meditative foarte înalte. Iar când karma se va termina, vom fi nevoiți să cădem din nou în lumea dorințelor.

b. Există o singură posibilitate de a învinge gravitația samsarei, aceea de a percepe vacuitatea în mod direct.

Pentru a percepe vacuitatea, nu este nevoie să se ajungă la nivelele cele mai înalte de meditație, ci la un anume nivel, numit primul Samten (vorbim în ACI 3 despre stadiile meditației).

În acest caz nu ne referim la calea lumească, ci la drumul de percepție a vacuității.

La nivelul de meditație numit primul samten concentrarea este foarte mare, există samadhi (concentrarea focalizată) iar mintea este de o mare claritate.

În aceste momente, omul trebuie să se folosească de ceea ce a învățat despre vacuitate. Scopul tuturor studiilor este de a ajunge la acest nivel de meditație, în care să ne putem focaliza concentrarea, ca raza de laser, asupra concepției greșite, asupra atașamentului de eu-l nostru, şi de a le analiza.

Această etapă se numește în limba sanscrită Vipashyana, sau Vipassana în limba pali.

Vipashyana este un nivel mai înalt decât samadhi, în care se face meditația analitică asupra vacuității, asupra gakja. Iar definiția termenului de Gakja este: acel lucru care nu există, dar credem în existența lui și de care ne atașăm, iar de aici provin toate necazurile noastre.

Aceasta este calea pe care dacă o parcurgem vom ieși în mod cert din samsara.

Răspunsul la întrebarea „De ce este important să purificăm karmele albe?” este „Pentru că nici ele nu ne pot scoate din samsara.”

 

Cel mai important lucru este să ajungem pe calea
care duce spre perceperea vacuității în mod direct

La nivelele mai înalte de meditație denumite samten sau dyana, apare o stare denumită “nimic”, o stare în care mintea s-a eliberat de orice gând.

Noi spunem că această situație nu poate fi posibilă cu adevărat, dar poate să existe o stare foarte apropiată de aceasta.

Dacă cineva practică meditația care se numește: a-ţi goli mintea de gânduri, adică meditația în care se încearcă a nu se gândi la nimic, acesta poate ajunge la acea stare pe care am denumit-o „nimic”.

La acest nivel al meditației omul rămâne în continuare în samsara, în suferință. Şi cu toate că spunem că la acest nivel nu mai există gânduri, ele continuă să apară sub forme ușoare.

Aceste metode de meditație nu sunt recomandate, sunt periculoase, pentru că ele conduc spre calea lumească, despre care am vorbit şi nu ne scot din samsara.

Care este alternativa?

Alternativa este să ne dezvoltăm capacitatea de concentrare asupra unui obiect sfânt. De exemplu, dacă ne dezvoltăm concentrarea asupra imaginii lui Buddha, datorită sfințeniei acestui obiect, vom ajunge destul de repede la starea în care vom putea percepe vacuitatea.

De aceea, în tradiția tibetană se pune atât de mult accent pe meditația asupra obiectelor sacre. Cu cât ne putem dezvolta vederea clară și concentrată asupra obiectelor sfinte, cu atât ne vom mări șansele de a ajunge la perceperea vacuității în mod direct.

 

Este important să ne organizăm în așa fel viața
ca ea să ne susțină pe drumul spiritual

Pentru a ajunge în acest loc, nu este suficient să stăm numai pe perna de meditație, ci să ne facem viața în așa fel încât să ne sprijine în practica spirituală.

• • să ne facem viața cât mai liniștită, fără prea multe preocupări,
  • să ne dezvoltăm renunțarea, să nu mai fugim după lucrurile materiale, pentru a ne putea concentra mai mult pe practică,
  • să ne menținem la un nivel înalt moral, astfel încât să nu avem conștiința încărcată, lucru care ne va împiedica să ne dezvoltăm concentrarea,
  • să facem multe acte de binefaceri, să adunăm o colecție imensă de merite și înțelepciune,
  • iar calea cea mai eficientă de a face toate aceste lucruri, este de a spune multe rugăciuni adresate Lamei.
  • a lua jurămintele și a le păstra,
  • a ţine carnețelul, a învăța, a practica, a acționa.

În felul acesta plantăm semințele karmice care ne vor ajuta să ajungem în situația de a percepe vacuitatea.

Întrebarea care se ridică este: Oare poate un om obișnuit să ajungă la percepția vacuității?

Răspunsul este că cel care face toate aceste lucruri nu poate fi un om obișnuit. Acela care cu adevărat își dedică întreaga lui viață pentru a practica dharma, pentru a-și purifica faptele și gândurile, pentru a învăța, pentru a medita, pentru a se devota Lamei și dharmei, deja nu mai este un om obișnuit.

Și dacă acesta va parcurge etapele căii și dacă își va crea condițiile karmice pentru a experimenta vacuitatea, va ajunge cu siguranță!

Va putea el ajunge [la percepţia vacuităţii] în această viață? Acest lucru este greu de știut.

Dar șansele lui vor crește dacă va merge cu precizie conform celor învățate.

Exemplul care se dă de obicei este al celui care decide să devină un pianist virtuos. Pentru a ajunge la nivele înalte de măiestrie sunt necesare antrenamente riguroase şi profesori de înaltă clasă. Și dacă practicantul va învăța în aceste condiții, șansele lui să ajungă un mare pianist sunt foarte ridicate.

În textul Sursa binefacerilor mele, din seminarul Pregătire pentru tantra, sunt prezentate toate etapele căii, iar dacă le vom urma şi dacă ne vom devota Lamei, vom ajunge la perceperea vacuității.

Trebuie să avem multă grijă să nu dăm voie îndoielilor noastre să ne domine şi să ne descurajeze. Până vom ajunge la experimentarea vacuității, îndoielile vor fi mereu prezente. Ele sunt ca niște demoni care apar să ne descurajeze de a merge spre iluminare. Rolul lor este de a ne face să spunem: „Nu am nici o șansă. Eu nu pot face asta!”

Aceste gânduri sunt primejdioase. Dacă o astfel de îndoială va apare, spuneți-i: “Mulțumesc că ai venit. Acum du-te și lasă-mă în pace”.

Există multe statui ale lui Buddha, iar unele dintre ele îl reprezintă cu mâna dreaptă atingând pământul. În scrierile budiste este descrisă scena în care Buddha stă așezat sub un pom și încearcă să ajungă la iluminare. Forțele întunecate, Mara, vin și-l atacă pe Buddha, sub formă de ispite, de îndoieli, pentru a-l opri de a ajunge la iluminare. Încercările prin care trece Buddha sunt foarte grele. El atinge pământul cu mâna dreaptă, chemându-l și îi spuse: «Fii martor la faptul că stau aici sub acest copac și voi ajunge la iluminare în pofida tuturor încercărilor grele prin care trec!».

Deci, nu dați voie îndoielilor să pună stăpânire pe voi și continuați-vă practica pentru a ajunge la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9, prima parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cele cinci fapte imediate, deosebit de grave

Această lecție se ocupă de cele cinci fapte imediate care sunt menționate de Abhidharmakosha şi acceptate de către toate curentele budiste. Aceste fapte sunt considerate a fi cele mai grave.

1. Prima şi a doua faptă sunt:

Ma supa

şi

Pa supa

Ma      înseamnă mama,
Pa         ̶  tata
Supa    ̶  a omorî
împreună înseamnă a omorî părinții.

Acestea sunt cele mai grave pe care le poate face un om. Se spune că va merge în infern în viaţa imediat următoare.

 

Cine este considerată a fi mama?

În Abhidharmakosha se pune următoarea întrebare (nu uitați că ea a fost scrisă acum 1600 de ani): În cazul în care ovulul fertilizat din uterul unei femei este transferat în corpul alteia, cine este mama? În cazul când unul dintre părinți este omorât, cu alte cuvinte în cazul în care fiul ucide pe una dintre cele două femei sau pe amândouă, se pune întrebarea: Cine va fi considerată ca fiind mama?

Răspunsul, în acest caz, este că mama biologică este cea care a dat ovulul.

Această situație ne indică faptul că tentativa de omor a părinților este considerată a fi foarte gravă, nu pentru că părinții au fost buni sau răi, ci pentru că ei sunt cei care ne-au dăruit acest corp pentru a ajunge la iluminare.

Numai prin el putem ajunge la iluminare. De aceea a vătăma sursa din care a provenit acest corp dăunează iluminării noastre.

A face rău învățătorilor care ne pot duce spre iluminare sau persoanelor care sunt aproape de iluminare sau de dharma, acest fapt acumulează o karmă extrem de grea.

Trebuie să fim foarte atenți să nu cădem în păcat, mai ales în cazurile în care avem părinți bătrâni și foarte bolnavi, îngrijirea lor putând uneori să ne îngreuneze într-atât viața încât să începem să gândim: “De aș scăpa odată de el/ea!”.

Deci primele două fapte grave sunt:

1. A omorî mama,
2. A omorî tata.
3. A treia faptă este de a omorî un Arhat.

Drachom supa

supa    înseamnă a omorî,
dra        ̶  dușman/vrăjmaș,
chom   înseamnă a distruge.

Împreună drachom înseamnă cel care şi-a distrus duşmanul.

Cine este dușmanul? Dușmanul îl reprezintă afecțiunile noastre mentale. Deci drachom este cel care şi-a distrus/eliminat propriile afecțiuni mentale, adică a devenit un Arhat. Deci Arhat este denumirea celui care a învins samsara şi a ajuns la Nirvana.

A omorî un Arhat este o faptă atât de severă încât cel care o înfăptuiește va ajunge direct în infern în viața imediat următoare.

4. A patra faptă este:

Gendun gyi yen jepa

Prima silabă ge vine din cuvântul gewa ce înseamnă binefacere.
gendun   ̶  este un alt nume pentru Sangha.
gyi      ̶  cuvânt de legătură,
yen   înseamnă a scinda / a divide,
jepa  înseamnă a face / a săvârși.
Traducerea este a scinda Sangha.

5. A cincea faptă este:

Deshin shekpay ku la ngensem kyi trak Jinpa

ku        ̶  corpul lui Buddha, Lu este cuvântul pentru corpul unei ființe umane.
nying    înseamnă inima omului, iar Tuk este inima lui Buddha.
la         ̶  cuvânt de legătură.
sem      ̶  minte, iar ngen înseamnă negativ sau rău, adică o minte plină de intenții negative sau rău intenționată.
kyi         ̶  cuvânt de legătură
trak      ̶  sânge
jinpa    ̶  a vărsa.

Fraza se traduce tentativă de vărsare a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau          a omorî un Buddha din răutate.

Dacă primele fapte au fost legate de uciderea părinților sau a unui Arhat, punctul cinci nu se referă la a-l omorî pe Buddha ci la a încerca să-i facem rău.

De ce așa? Pentru că este practic imposibil de a omorî un Buddha.

În Abhidharma sunt aduse adeseori citate legate de diverse aspecte istorice din perioada lui     Buddha.

Se povestește că Buddha a avut un frate vitreg pe nume Devadata. Acesta, pe lângă faptul că era elevul lui Buddha, își ura învățătorul atât de mult încât ajunse în situația să-și dorească să-i facă rău lui Buddha.

Într-o zi Devadata aruncă cu piatra în Buddha și reuși să-i rănească piciorul.

În concluzie, a omorî un Buddha este imposibil, dar tentativa de omor este atât de gravă încât rezultatul ei este căderea în infern în viața imediat următoare.

În infern există diverse stadii de suferință, printre care, cea mai grea se numește:

Narme

Narme înseamnă neîncetat, în continuu, și este nivelul cel mai de jos al infernului. Denumirea spune că aici suferința este continuă/ neîncetată. Dacă la alte nivele ale infernului suferința este intermitentă, în Narme ea este permanentă şi foarte grea. Se spune că încă înainte de răcirea completă a corpului inert, mintea este deja în infern.

Care este fapta cea mai gravă care determină coborârea în infern?

Răspunsul este: scindarea comunității Sangha.

Ce înseamnă Sangha? Sangha are câteva înțelesuri şi anume:

1. 1. Sangha este grupul celor care au perceput vacuitatea în direct. Ei sunt considerați a fi diamantul Sangha pentru că datorită experienței lor ne pot ajuta să ajungem la perceperea vacuității.
   2. De multe ori denumirea de Sangha este dată grupurilor de călugări sau călugărițe.
   3. Într-un sens mai larg al cuvântului, orice comunitate în care se învață dharma este denumită Sangha.

 

Cine poate scinda Sangha?

Întâi de toate putem sta liniștiți, pentru că fapta de scindare poate fi înfăptuită numai în vremea lui Buddha. Deci noi nu putem face acest lucru în această viață.

În Abhidharmakosha sunt descrise trăsăturile distinctive ale celui care ar putea să săvârșească o astfel de faptă:

– acesta va trebui să fie călugăr complet hirotonisit, spre deosebire de călugărul junior.
– poate fi o persoană care păstrează cu sfințenie jurămintele monastice,
– sau o persoană extrem de inteligentă.
– poate fi o persoană carismatică, având abilitatea să atragă multă lume după el,
– felul prin care o astfel de persoană poate să creeze o scindare în Sangha este minciuna.

Aceasta poate să propună o cale alternativă de a ajunge la iluminare, la Nirvana, și nu calea lui Buddha. În lectura cursului 5 sunt date mai multe detalii în privința acestui subiect.

O astfel de persoană poate folosi anumite practici care să nu aibă nici o legătură cu iluminarea sau a ajunge la iluminare, cum ar fi: a nu mânca lactate sau carne, sau a purta anumite haine, cu alte cuvinte folosirea de lucruri marginale, nefondate, care nu au nici o legătură cu atingerea iluminării.

 

Când se poate întâmpla o scindare în Sangha?

O scindare în Sangha se poate întâmpla în timpul vieții lui Buddha.

În continuare vom prezenta condițiile în care scindarea nu se poate întâmpla:

1. Scindarea nu se poate întâmpla imediat după ce Buddha a început să predea, pentru că oamenii erau prea fascinați de învățăturile lui și deci nu puteau să existe tendințe de scindare.

Chunkor korway tokma la

chunkor     înseamnă roata dharmei,
korway        ̶  a învârti,
tokma la    înseamnă la început.

Adică o scindare nu se poate produce la începutul perioadei când Buddha învârtea roata dharmei.

În tradiția budistă sensul expresiei „a învârti roata” este „a preda dharma”. Ca şi cum roata dharmei începe să se învârtă în inima învățătorului, iar învățătura învârte o roată similară în inima discipolului. Cu alte cuvinte, cunoașterea ajunge la elev.

2. Scindarea nu se poate întâmpla în primii 12 ani, după ce Buddha a început să predea, deoarece impresia puternică pe care dharma a lăsat-o oamenilor era încă profundă, iar concepția dharmică era încă vie în inimile lor.

Tenpa la tawa dang tsultrim kyi kyun majung war

tenpa       ̶  învăţătură
tawa         ̶  a vedea
tenpa la tawa înseamnă modul în care oamenii văd învăţătura
dang         ̶  şi
tsultrim   ̶  moralitate
kyi              ̶  cuvânt de legătură
kyon          ̶  deficienţă

Majung war  înseamnă  care încă nu au fost descoperite sau care nu au apărut încă.

Deci fapta de scindare nu se poate produce în perioada în care încă nu au apărut deficiențe în modul în care elevii dharmei văd învățătura și moralitatea lor.

3. Scindarea nu se poate produce nici la sfârșitul vieții lui Buddha, deoarece oamenii erau triști pentru faptul că Buddha stătea să-i părăsească.

Tar yongsu nya-ngen le depay tse

tar           înseamnă în final,
yongsu     ̶  complet,
nya-ngen le depay înseamnă a trece la Nirvana,
tse              ̶  timp.

Adică, scindarea nu se va putea produce la sfârșitul vieții lui Buddha, când acesta stă să treacă la Nirvana.

4. Desigur că acest lucru nu se va putea întâmpla nici după ce Buddha a părăsit această lume.

Tuppa nya-ngen le depay oktu

tuppa       ̶  cel virtuos, este un alt nume a lui Buddha,
nya-ngen le depay  înseamnă a trece în Nirvana,
ok tu         ̶  după.

Odată cu plecarea celui virtuos spre Nirvana, oamenii erau triști, astfel că nici în acest caz scindarea nu se putea întâmpla.

Este adevărat că toate acestea oglindesc situații istorice care s-au petrecut cu adevărat în perioada lui Buddha, dar ceea ce se dorește a fi subliniat este că scindarea unei comunități Sangha se mai poate repeta și în perioada în care viitorul Buddha va veni și va trăi.

5. Mai mult, scindarea nu se poate săvârși dacă nu sunt prezenți unul dintre cei doi discipoli ai lui Buddha: Shariputra şi Maudgalyayana sau amândoi. Ei sunt denumiți și “perechea sublimă”.

Chok sung chik gi ngarul du

chok              ̶  nobil, sublim,
sung              ̶  pereche,
chik gi          ̶  unul dintre ei
ngarul du    ̶  înainte

Deci fapta nu se poate întâmpla înainte de apariția a cel puțin unuia din perechea sublimă. Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie prezent ca să restabilească pacea în Sangha. În 24 de ore ruptura este stabilită.

6. De asemenea scindarea în comunitatea Sangha nu se poate întâmpla nici înainte de înființarea mănăstirilor separate.

Tsam che chung machepa dak tu

tsam          ̶  linie despărţitoare,
che             ̶  mare
chung        ̶  mic
machepa dak tu     ̶  separate

Adică atâta timp cât nu există mănăstiri separate unele de altele, încercarea de diviziune a comunității de călugări din aceeași mănăstire nu este considerată ca fiind scindare a comunității Sangha.

Controversele din cadrul unei mănăstiri, cu toate că sunt considerate ca fiind acte grave, practic, ele nu sunt definite ca fiind scindare a Sangha.

Actul de scindare nu se poate întâmpla în prezența imediată a lui Buddha. Cu alte cuvinte fapta nu este considerată ca scindare în situația în care Buddha este prezent în acea Sangha în momentul în care se petrece fapta.

Această parte a învățăturilor va trebui să le aplicăm și în timpurile noastre, pentru că, și noi suntem expuși dharmei, suntem impresionați şi influențați de ea, de aceea va trebui să le introducem în viața de zi cu zi, să le aplicăm şi să le practicăm. Dacă vom rămâne doar la nivelul de studiu și nu vom practica, există pericolul ca după un timp să devenim inflexibili și să nu progresăm.

Mai mult, există și o formă mai subtilă a acestei infracțiuni, în care putem aluneca cu toții.

În centrele unde se studiază dharma, se întâmplă destul de des ca după un timp în care se învață împreună să apară scindări între oameni. De multe ori, cel care provoacă discordia se simte cu totul îndreptățit să separe oamenii. O astfel de persoană nu va veni să spună: „Acum voi scinda Sangha!”. El va considera că este complet legitim să acționeze atunci când ceva i s-a părut că este în neregulă sau că cineva s-a comportat imoral.

Armonia și consensul într-o comunitate Sangha sunt cu mult mai importante decât orice idee preconcepută pe care o avem.

Cu toate că scindarea într-o grupă Sangha nu este considerată ca a fi o faptă imediată, așa cum ne descrie Abhidharmakosha, ea totuși este gravă. Un astfel de act se numește a rupe roata dharmei.

Ce înseamnă roata dharmei? Sensul cel mai profund al ordor dharmei este înțelegerea lipsei de sine. Pentru că ne aflăm în școala Abhidharma, nu vom vorbi despre vacuitate ci despre lipsa de sine.

 

24 de ore îngrozitoare

Dacă ne întoarcem din nou la fapta imediată de scindare a comunității Sangha din timpul vieții lui Buddha, timp de 24 de ore după săvârșirea faptei, întreaga lume este grav perturbată:

– nici o persoană nu poate ajunge la realizarea lipsei de sine, la cunoașterea profundă spirituală,
– este practic imposibil să se intre în meditație profundă,
– întreaga planetă este în stare de șoc la nivel spiritual.

După cum am mai spus, la baza infracțiuni de scindare a comunității Sangha stă minciuna. Cel care creează scindarea este atât de convins că are dreptate, încât nu-și dă seama că minte, de aceea poate să facă cu multă ușurință ceva nepermis dar și periculos.

 

Două aspecte legate de vătămarea unui obiect

Există două aspecte legate de vătămarea părinților sau a unui Arhat:

a) primul aspect este aversiunea. Cu alte cuvinte înainte de a-i răni sau de a-i omorî în mintea noastră deja îi respingem. A respinge pe cei care ne-au dăruit acest corp cu care putem ajunge la iluminare este ca şi când ne-am respinge propria noastră iluminare.

b) al doilea aspect este eliminarea lor prin omor.

De ce aceste fapte sunt denumite ru?

Există două aspecte care fac ca faptele să fie imediate, și anume:

 

1. Primul se numește obiectul de ajutor:

penpay shi

pen     înseamnă a ajuta,
shi      ― obiect
adică  obiectul de ajutor.

Ce înseamnă acest lucru? Un astfel de obiect este considerat părintele.

Deoarece datorită părinților am dobândit un corp prin care putem ajunge la iluminare, ei vor deveni obiecte extrem de importante, de aceea vătămarea lor este considerată o faptă imediată.

 

2. Al doilea aspect este:

yunten shi

shi             ― obiect,
yunten     ― virtuţi spirituale
deci Yunten shi înseamnă obiect cu virtuţi spirituale.

Obiectul cu virtuți spirituale este considerat a fi un Arhat, Sangha sau Buddha. Ele sunt considerate sfinte pentru că numai datorită lor ne putem dezvolta și noi virtuți nobile.

Dacă vă aduceți aminte, într-una din lecții am vorbit despre karmă, calea karmică și cele patru componente care fac calea karmică să fie completă. Cele patru componente fiind: obiectul, motivația, săvârșirea și finalizarea faptei.

Buddha, Dharma, Sangha, Arhat, sunt obiecte atât de puternice încât vătămarea lor sau tentativa de a-i răni, chiar și dacă nu am parcurs complet calea karmică, este extrem de gravă.

 

Scindarea comunității Sangha în zilele noastre

Chiar și în zilele noastre, există diverse forme de scindare. Deoarece, în ziua de astăzi există multe grupuri în care se învață dharma, în care oamenii se strâng în jurul unui profesor, pericolul scindării încă există.

Sunt destule situații în care cineva ne poate enerva sau deranja, și [astfel să] începem să-l criticăm. Este foarte important să depășim aceste neînțelegeri și să restabilim legăturile dintre noi pentru ca să nu permitem acestor situații să iasă de sub control.

Printre jurămintele unui Bodhisattva există următorul jurământ: a evita cele cinci fapte ime-diate. De aceea riscul de a cădea în această situație a celui care este sub jurământul Bodhisattva este cu mult mai mic.

Încercați să nu-i criticați pe cei care se află cu voi în Sangha. Şi mai mult: nu faceți ca opiniile voastre să fie mai importante decât unitatea şi armonia din Sangha.

 

Cercurile concentrice ale unei infracțiuni

Învățătorii propun să încercăm să vedem faptele concentrice care sunt în jurul unei infracțiuni. Să luăm de pildă adulterul.

Adulterul este de fapt punctul culminant al unei succesiuni de acțiuni premergătoare.

Înaintea adulterului a existat un plan, înainte de planificarea faptei a existat flirtul, înaintea lui au fost poate discuții prelungite, înaintea lor poate au fost priviri lungi, iar înaintea privirilor poate a existat vreun gând asupra cuiva.

Cercurile concentrice în situația infracțiunii de adulter

Infracțiunea de adulter se află în mijlocul cercului, iar fiecare inel reprezintă faptele care conduc spre el. Bineînțeles că sfatul este să nu vă apropiați de cercul exterior, nici măcar să nu vă gândiți la așa ceva.

Lama Dvora povestește că pe străzile New York-ului este foarte greu de găsit parcare şi în foarte multe locuri sunt pancarte scrise „Parcarea interzisă!” sau “Nici să nu vă gândiți să parcați aici!”.

Iar aici stă sfatul: “Nici măcar să nu vă gândiți în acea direcție, să nu vă permiteți așa ceva!”.

În situația când un asemenea gând legat de o fraudă începe să se strecoare în minte, eliminați-l din start.

De aceea este atât de important să ne folosim de carnețel, pentru că nu suntem încă pe deplin conștienți de toate gândurile care ne umblă prin minte. El ne ajută să ne obișnuim de a ne testa în mod sistematic gândurile pe care le-am avut sau faptele pe care le-am făcut în ultimele două ore.

 

Cele mai grave infracțiuni sunt cele ce sunt comise în gândire

Atunci când am vorbit despre calea karmică, am subliniat faptul ca încălcarea ultimelor trei percepte legate de minte: a râvni, reaua voință şi concepția greșită sau ignoranța, sunt cele mai grave.

Yi kyi le sum

yi            ― minte
kyi          ― al
sum       ― trei
adică cele trei încălcări ale minții.

Cu toate că faptele sunt mentale, fiecare dintre ele este o cale karmică completă, de aceea ceea ce se petrece în gând este foarte grav. Deci cel mai important lucru este să ne reorganizăm sistemul de gândire şi să ne curățăm mintea.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8, a doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Etapa în care nu ne vom mai pierde binefacerile

Cel ce practică calea spirituală, care înțelege vacuitatea în mod profund, chiar dacă încă nu a perceput-o direct, nu va mai avea cum să-şi dezvolte lokta, deci nici să-şi piardă binefacerile. Despre o astfel de persoană se spune că mai mult ca sigur va ajunge la iluminare.

 

Cele Cinci Căi

Fiecare dintre noi, fie că învață dharma sau nu, pe parcursul carierei lui spirituale, care poate dura vieți după vieți, va trebui să treacă cinci pietre de hotar [va trebui să parcurgă cinci etape] care se numesc cele cinci căi. În budism cuvântul „cale” are și sensul de realizare spirituală.

Cele cinci căi sunt următoarele:

– calea acumulării,
– calea pregătirii,
– calea percepției directe,
– calea practicii
– calea în care învățătura s-a încheiat sau sfârșitul învățăturii.

Fiecare dintre noi va trebui să parcurgă toate cele cinci pentru a ajunge la iluminare.

Ce înseamnă a urca pe calea acumulării? A urca pe calea acumulării înseamnă a începe să ne dezvoltăm renunțarea, în sensul de a renunța la credința că lumea materială ne va aduce fericirea veșnică şi de a căuta semnificația vieții dincolo de această lume materială. Când renunțarea a ajuns la stadiile finale, înseamnă că am finalizat calea acumulării.

Când vom ști că am finalizat calea pregătirii? Atunci când am ajuns la o înțelegere intelectuală deplină a vacuității.

A treia cale este de fapt perceperea vacuității în mod direct. Ea este foarte scurtă pentru că durează aproximativ o zi.

A patra cale, cea a practicii, se poate finaliza în această viață sau în următoarele vieți. Se spune că nu vor fi mai mult de șapte vieți viitoare. Cine se află pe această cale, practică ceea ce a perceput în experiența vacuității, după care va ajunge la iluminare.

A cincea cale este de fapt iluminarea.

 

Etapa de vârf

Pe calea pregătirii, se dezvoltă înțelegerea intelectuală a vacuității, prin învățătură, reflecții, meditații.

Această cale are mai multe etape, iar penultima se numește etapa de vârf. Cel care a ajuns la această etapă, se spune că are o profundă înțelegere a vacuității și de aceea nu va mai putea să-şi dezvolte lokta şi în mod sigur va ajunge la iluminare.

 

Chiar dacă rădăcina binefacerii s-a deteriorat, ea poate fi restabilită

Am vorbit mai înainte de retezarea rădăcinii meritelor/binefacerilor. Întrebarea este dacă ea poate fi restabilită?

Dacă în Abhidharma se folosesc cuvintele de a tăia, de a reteza rădăcina binefacerii, în Mahayana se spune că rădăcina a fost serios deteriorată.

Lokta sau supărarea pe un Bodhisattva pot produce serioase deteriorări rădăcinii binefacerilor pe care le-am acumulat până acum.

În Mahayana nu se spune că semințele binefacerilor pe care le-am acumulat până acum nu vor mai rodi deloc sau vor rodi într-o măsură mai mică, ci capacitatea lor de a da rezultate a fost afectată grav.

Cu toate că Abhidharma spune că semințele au fost șterse, ea susține faptul că există căi de a le aduce înapoi.

Dacă revenim la Mahayana, aceasta susține faptul că așa cum putem deteriora puterea unei semințe bune de a da roade, tot așa putem să deteriorăm puterea seminței rele de a da fruct. Deci putem deteriora atât sămânța bună cât și pe cea rea. A deteriora sămânța rea se numește purificare.

Două moduri de reconstituire a rădăcinii tăiate a binefacerilor

Vom vorbi în continuare despre cele două moduri pe care ni le dă Abhidharma de a reconstitui rădăcina tăiată a binefacerilor.

1. Primul mod este:

Te tsom

Te tsom înseamnă îndoială.

La ce fel de îndoială ne referim? Să luăm ca exemplu pe cineva care este tânăr, sănătos, cu un intelect bun care ajunge la concluzia că nu există nici o legătură între faptele pe care le face și rezultatele pe care le experimentează, că poate înșela fără ca acest lucru să afecteze starea contului lui bancar, pe scurt: că nu există legi karmice şi [prin urmare] poate face ceea ce vrea.

Timpul trece, tânărul îmbătrânește, corpul nu mai este în putere, este atras mai puțin de plăcerile lumești şi atunci începe să se strecoare îndoiala.

Cum se va strecura? Prin a-și pune întrebări, cum ar fi: „Oare există vreo legătură între fapta făcută şi ceea ce mi se întâmplă acum? Poate că totuși există legi karmice”. Îndoiala în lokta începe să se furișeze în conștient.  [= îndoiala faţă de ceea ce credea el până atunci…]

Conform Abhidharmakosha, dacă această îndoială va deveni suficient de puternică, ea va putea să reconstituie parțial sursa de binefaceri.

2. Al doilea mod este:

Nge pa

care înseamnă identificare corectă sau cu certitudine. Adică a avea certitudinea că lokta este greșită, corectarea acesteia.

De exemplu, cel care a avut lokta, a trecut de etapa îndoielii și a ajuns să-şi spună: „Da, este adevărat că există bine și rău, că efectul este legat de cauză şi că există legătură între ceea ce fac și rezultatul pe care-l simt”.  Abhidharmakosha spune că această certitudine readuce rădăcina în situația inițială.

 

Karma proiectoare şi karma care finisează sau completează

Următoarea categorie de karmă vorbește despre karma proiectoare și karma care finisează sau completează.

1. Karma proiectoare:

Penje kyi le

Ce este această karmă?  Aceasta este karma care ne proiectează sau ne trimite în viața următoare. Acest tip de karmă va alege pentru noi noua formă de existență în care vom trăi în viața următoare.

Conform budismului, există o karmă în această viață care este cea mai puternică, care ne va trimite la următoarea formă de existență.

Această abordare descrisă în Abhidharmakosha nu este acceptată de școlile mai înalte.

Școlile înalte spun că de fapt karma proiectoare va fi stabilită de către toate obiceiurile și acțiunile noastre din această viață.

Dacă Abhidharmakosha spune în mod explicit că numai o singură faptă mare și puternică este cea care ne va trimite în viața următoare, Mahayana vorbește despre importanța crucială a momentului morții, pentru că ceea ce se întâmplă în acest moment va influenta direcția în care mergem.

2. Karma care finisează sau completează:

Dzokje kyi le

Dacă karma proiectoare ne aruncă în viața următoare, karma care finisează sau completează este karma care va decide detaliile vieții următoare.

Abhidharmakosha ne dă ca exemplu un maestru în arta picturii care învață un grup de ucenici. Karma proiectoare este comparată cu schița tabloului desenată de pictor, iar karma care completează este comparată cu ucenicii care completează detaliile și culorile tabloului.

Abhidharmakosha spune: karma proiectoare este determinată doar de una dintre faptele importante pe care le-am făcut în această viață, iar totalitatea acțiunilor și a obiceiurilor pe care le-am dezvoltat, precum și totalitatea binefacerilor şi a nedreptăților pe care le-am acumulat în această viață, vor decide detaliile existenței viitoare. Deosebirea dintre karma proiectoare și karma ce finisează este prin intensitatea karmei.

Din nou subliniez faptul că această abordare nu este acceptată de școlile mai înalte, care susțin faptul că totalitatea faptelor noastre din această viață şi din viețile anterioare vor influenta existenta viitoare.

 

Momentul morții

Mahayana atribuie multă importanță momentului morții. Există diverse curente care predau cartea tibetană a morților. Se spune că dacă i se citește muribundului cartea tibetană a morților, poate fi îndrumat spre o viață viitoare mai bună, dacă ar fi studiat-o mai înainte.

Tradiția din care facem parte, susține că această carte nu este corectă în totalitate. În tradiția Gelukpa există texte care sunt oarecum similare cărții tibetane a morților, care sunt corecte, dar [aceste texte] nu sunt incluse în cadrul învățăturilor deschise.

Motivul pentru care este atins acest subiect, este că momentele morții sunt extrem de dificile, cele mai dificile din întreaga viață.

Se spune că procesul morții este însoțit de dureri intense, chiar și pentru cei care mor în somn. Există o durere specifică a morții care se manifestă după ce persoana a fost declarată ca fiind moartă din punct de vedere clinic. În procesul morții, simțurile sunt total bulversate, mintea încetează de a mai funcționa, încep să apară halucinații.

În aceste momente, șansa de a putea avea un gând clar care să ne conducă la o viață viitoare mai bună este zero, asta dacă nu am practicat intens și foarte serios pe parcursul vieții.

De aceea, maeștrii nu se concentrează pe astfel de lucruri cum ar fi cartea morților, pentru că nu este necesar.

Unicul mod este de a acumula karma necesară, de a învăța, de a ne dezvolta obiceiuri suficient de adânci în conștiință noastră, ca să ne putem folosi de ceea ce am învățat în aceste clipe ale morții. Pentru aceste lucruri este nevoie de o pregătire temeinică.

Este important de știut că există două aspecte ale momentului morții:

1. 1. Așa cum am spus, clipa morții este extrem de grea. Corpul, creierul, mintea sunt supuse unor procese dificile.
   2. Dar pe de altă parte, clipa morții este o ocazie ieșită din comun, pentru că încep să se deschidă canalele care sunt în mod normal complet închise de-a lungul vieții noastre.

Și acesta este momentul în care se poate percepe cu adevărat vacuitatea şi se poate ajunge la iluminare, cu condiția să fi practicat foarte serios pe parcursul vieții noastre.

Fără o practică serioasă nu vom avea control în clipele morții, iar karma acumulată va decide spre ce viață ne vom îndrepta. În Tantra se practică foarte serios pentru a învinge acest moment.

Întrebarea este ”Care este acea faptă puternică, conform Abhidharmakosha care ne va decide viața noastră viitoare?”

În lecțiile trecute am vorbit despre componentele care fac să fie completă karma:

– identificarea corectă a obiectului,
– gândul ce însoțește fapta,
– executarea faptei,
– finalizarea faptei.

Cu cât motivația şi emoțiile care însoțesc fapta sunt mai puternice, cu atât karma va deveni completă. Conform Abhidharmakosha, una dintre astfel de karma, cea mai puternică ne va proiecta în viața următoare.

Școlile budiste mai înalte susțin că de fapt totalitatea faptelor noastre, a obiceiurilor, a intențiilor cele mai profunde, a faptelor pe care le facem tot timpul, va stabili existența noastră viitoare.

 

Cele patru combinații ale karmei proiectoare şi ale karmei de finisare

Ce înseamnă o naștere reușită şi ce înseamnă una nereușită? Se spune că există trei tipuri de vieți bune şi trei care nu sunt bune. Viețile bune sunt considerate a fi:

1. Ale ființei umane,
2. Ale zeului,
3. Ale semizeului.

Viețile considerate ca nefiind bune sunt:

1. Ale animalului
2. Ale spiritului flămând,
3. Ale ființei din infern.

Deci, trebuie să evităm nașterea în aceste lumi inferioare. Conform budismului, a lua şi a păstra cu sfințenie jurămintele, adică jurămintele de refugiu, ne protejează de căderea în aceste lumi [inferioare].

Atunci când luăm aceste jurăminte, singura obligație este de a le respecta zilnic. A lua jurămintele înseamnă a oferi respect lui Buddha, Dharma şi Sangha pentru că ele reprezintă înțelepciunea, acea înțelepciune pe care o folosim ca să nu ne mai enervăm atunci când apare în fața noastră șeful supărat.

Ceremonia de luare a jurămintelor de refugiu se face o singură dată în viață, jurămintele luate rămânând cu noi până la moarte, în cazul în care nu le-am încălcat.

Ca să le încălcăm, va trebui să avem Lokta foarte puternică, de aceea se spune că jurămintele de refugiu sunt greu de încălcat. Mai mult, ele consolidează formarea colecției noastre de binefaceri.

Datorită faptului că energiile karmice vin cu multă intensitate, aceste jurăminte ne protejează de a cădea în lumile inferioare. Ele lasă pe banda karmică amprente foarte adânci. Există și alte jurăminte care se pot lua de mai multe ori.

 

Vom vorbi în continuare despre:

Mu shi

Mu     ̶  combinații
Shi     ̶  patru

Adică cele patru combinații dintre karma proiectoare și karma de finisare.

a. karma proiectoare bună atașată de o karmă de finisare care nu este bună.

Un exemplu al unei astfel de combinații este: nașterea ca ființă umană care trăiește o viață mizeră. Dacă nașterea ca om este considerată a fi o karmă proiectoare bună, viața mizeră este o karmă de finisare neplăcută. Un alt exemplu: ne-am născut ca ființă umană, dar suntem bolnăvicioși, sau trăim în lipsuri, sau suntem infirmi şi așa mai departe.

b. karma proiectoare negativă și karma de finisare pozitivă.

De exemplu: câinele care trăiește în sânul unei familii care îl îngrijește, îl protejează și îl iubește. Deci a fi câine sau orice alt animal este o karmă proiectoare rea, iar dacă el duce și o viață bună, înseamnă că el are o karmă de finisare pozitivă.

c. karma proiectoare este rea și karma de finisare este rea.

Exemplul care se dă este: nașterea în infern dar în infernul cel mai de jos, care se numește în limba sanscrită avici. Sensul cuvântului este locul în care chinul nu se oprește niciodată, nu există nici o clipă de răgaz în tortura chinurilor. Durerile sunt maxime și pot dura milioane de ani.

d. karma proiectoare este bună şi karma de finisare este bună.

De exemplu: nașterea ca ființă umană și a ajunge la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8, prima parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Subiectele acestei lecții sunt:

(1) modul de distrugere al karmei,
(2) proiectarea karmei.

În această lecție vom fi în Abhidharmakosha, [şcoala] Vaibhasika.

Rugăciunea pe care o spunem în finalul lecției se numește Dedicație.

 

Datorită faptei mele bune
Pe care am făcut-o chiar acum,

Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și de înțelepciune.

Și astfel, să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

 

Pentru a înțelege ce înseamnă „colecția de merite şi de înțelepciune” în această rugăciune, vom vorbi despre cele șase perfecțiuni.

Atunci când spunem că un Bodhisattva se antrenează pe calea spre iluminare, ne referim la faptul că el practică cele șase perfecțiuni, şi anume:

1. 1. Perfecțiunea generozității,
   2.  Perfecțiunea moralității,
   3.  Perfecțiunea răbdării, abilitatea de a nu ne mai enerva sau supăra în fața situațiilor neplăcute.

Asta nu înseamnă să nu ne mai supărăm, ci mai mult de atât, să nu mai reacționăm în nici un fel în fața supărării.

Şi cum am putea să ne stăpânim reacțiile? Ne vom putea înfrâna supărarea numai atunci când vom înțelege karma și vacuitatea. Când vom înțelege că un șef supărat este gol de orice natură şi că el provine numai din semințele noastre plantate în trecut în curentul nostru de conștiință, numai atunci vom începe să ne suprimăm reacțiile față de el. Dezvoltarea răbdării este una dintre cele mai grele practici pe calea spirituală.

 

Practica celor șase pași ai lui Maytreia.

Să trecem din nou pe scurt peste cei șase pași:

1. Atunci când ne naștem, avem deja în noi semințele karmice (bakchak) ale celor două tendințe de a vedea lucrurile existând în sine (a ne vedea pe noi înșine şi toate părțile noastre ca existând în sine) semințe care au fost plantate în viețile noastre trecute.

2. Datorită acestor semințe, începem să ne întărim aceste tendințe de a vedea lucrurile de sine stătătoare.

3. Începem să vedem lucrurile în mod greșit; unele vor apărea ca fiind agreabile și altele ca fiind respingătoare, în sine.

4. Bazându-ne pe percepția eronată a lucrurilor, vom începe să simțim atracție față de anumite obiecte şi repulsie față de altele, care provin din ignoranță.

5. Datorită sentimentelor de atracție sau repulsie vom face, vom spune sau vom gândi lucruri negative, care vor acumula karmă.

6. Iar această karmă ne va menține în roata suferinței.

Pentru o mai bună înțelegere a funcționării acestui proces, haideți să luăm cazul șefului supărat și să analizăm acești pași.

– Apare șeful supărat. Nu ne este deloc plăcut. Suntem în pasul trei.
– Vom merge înapoi de la trei la doi. De ce ne apare în viața noastră șeful supărat? Deoarece conform pasului doi, îl vedem ca existând în sine.
– Ne întoarcem un pas înapoi. Pasul unu spune că am venit în această viață cu tendința de a vedea lucrurile ca având o existență proprie de sine.
– Ne întoarcem încă un pas înapoi, adică am ajuns la pasul șase. Pasul șase ne spune că datorită faptului că am învârtit roata suferinței, am ajuns în această viață cu aceste tendințe.
– Mergem înapoi la pasul cinci. Pasul cinci ne spune că în trecut am țipat la cineva.
– Ajungem la pasul patru. Pasul patru ne spune că motivul pentru care am țipat este că am fost dominați de sentimente negative. Cercul s-a închis.

Dacă am făcut acest exercițiu înapoi, să-l facem acum înainte.

– Începem de la pasul patru. Am fost dominați de sentimente neplăcute.
– Pasul cinci spune: am țipat la cineva.
– Pasul șase: am închis cercul
– Pasul unu: am venit în această viață cu cele două tendințe.
– Pasul doi: apare șeful ca existând în sine.
– Pasul trei: el nu este plăcut.

Acest proces ne spune că unica modalitate ca să ne apară în viitor un șef țipând este dacă vom țipa acum la el. Dacă vom țipa acum la el, nu înseamnă că deja mâine va veni cineva să țipe la noi.

Semințele plantate după o astfel de faptă au nevoie de un timp îndelungat de incubație, dând roade cu mult mai târziu. Chiar dacă am întrerupt ciclul reacțiilor, va trebui să treacă încă destul timp până când lucrurile se vor așeza, până când se vor calma.

Deci, există o perioadă de tranziție în care lucrurile vor continua să apară în exterior ca fiind neschimbate, dar în interiorul nostru semănăm deja alte semințe, semințele schimbării.

Pasul cinci este pasul reacțiilor. Dacă îl vom întrerupe, vom înceta să mai acumulăm karmă negativă.

Cu toate că vom mai avea încă dorințe, pofte, repulsii, atașamente, tocmai datorită înțelegerii intelectuale a acestui proces de creare a karmei, vom refuza să mai criticăm sau să mai reacționăm agresiv față de celălalt.

Unica modalitate de a-i elimina pe șefii supărați este de a refuza de a mai reacționa în fața lor, reacții care ni se par atât de “normale” și “naturale”.

Și mai grav este atunci când punem deseori întrebarea „Cine are dreptate?”, [pentru că] această întrebare nu face decât să ne mențină în suferință. Sau a spune: “Aaah, el spune despre mine numai minciuni! Nu are dreptate!“ sau „Se folosește de mine pentru scopurile lui, pentru interesele lui. Trebuie să-l pun la punct.”

Întrebarea pe care o pune un budist este „De ce întâlnesc un astfel de om?” sau „De ce mi se întâmplă acest lucru?”.  Aceasta este întrebarea corectă.

Întrebarea “Are el dreptate sau nu are el dreptate?” nu este de loc relevantă. A fi drept sau nu, este [despre] cum ne apar lucrurile neplăcute în viața noastră.

Cu acest cum nu prea avem ce face în prezent, este deja rodul [seminţei], este stejarul din grădină. Ceea ce putem face este să coborâm la nivelul ghindei, la nivelul cauzelor şi nu la cel al rezultatelor. Numai la acest nivel putem fi eficienți.

Iar pentru a putea fi eficienți va trebui să ne concentrăm pe întrebarea: „De unde apare persoana neplăcută în viața mea?”. Tot scopul acestor învățături este pe de o parte de a ne întreba „De ce îl întâlnesc ? Cum prevenim apariția lui în viitor?” Și pe de alta [parte]: să înființăm o lume mai bună.

Ar fi foarte util practicii voastre să desenați un cerc cu cei șase pași, iar atunci când se întâmplă ceva neplăcut, chiar și când aveți probleme de trafic, de exemplu, să mergeți înainte și înapoi ca să vă puteți obișnui cu acest proces. Cu cât veți practica mai mult, sunt toate șansele ca reacțiile voastre în fața situațiilor neplăcute să se diminueze.

4. Perfecțiunea efortului sau bucuria efortului.
5. Perfecțiunea concentrării meditative.
6. Perfecțiunea înțelepciunii.

 

Colecția de merite și înțelepciune

Primele patru perfecțiuni împreună se numesc colecția de merite sau [colecţia de] virtuți.
În limba tibetană se spune:

Sunam kyi tsok

Sunam kyi tsok se referă la totalitatea faptelor bune (cele patru perfecțiuni) pe care le face un Bodhisattva.

Yeshe kyi tsok

Yeshe   ̶  înţelepciune
Tsok     ̶  colecţie, ansamblu

Yeshe kyi tsok înseamnă colecția de înțelepciune, [colecţie] ce cuprinde: abilitățile de concen-trare meditative şi înțelegerea profundă a vacuității.

Pe drumul spre iluminare ne dezvoltăm generozitatea, comportamentul moral, răbdarea și tenacitatea, bucuria efortului ce formează colecția de merite, și de asemenea, ne dezvoltăm capacitatea noastră de a medita și de a înțelege vacuitatea.

Când vom termina de strâns aceste două colecții, vom ajunge la iluminare.

Buddha ne povestește că lui i-au trebuit 228 de kalpa ca sa ajungă la iluminare.

O kalpa înseamnă  de ani.

Rezultatul fiecărei colecții este diferit, și anume:

– rezultatul colecției de merite este corpul lui Buddha.
– rezultatul colecției de înțelepciune este mintea lui Buddha, adică Dharmakaya.

Datorită faptului că acumularea și completarea celor două colecții durează atâta timp, Buddha a transmis discipolilor săi o cale mai scurtă care se numește calea tantrică.

 

A tăia rădăcina binefacerii

Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ne distrugem întreaga colecție de binefaceri, mai ales după ce am muncit și am depus atâtea eforturi ca să o completăm. Când ne referim la colecție, ne referim de fapt la cele două colecții: colecția de merite sau virtuți şi colecția de înțelepciune.

Întrebarea pe care o punem este: Ce le distruge?

În limba tibetană, rădăcina binefacerii sau a virtuții se spune:

Ge tsa

Ge este prima silabă a cuvântului gewa, adică binefacere.
Tsa este prima silabă a cuvântului tsawa, adică rădăcină.
Deci ge-tsa înseamnă rădăcina binefacerii sau a virtuţii.

Ceea ce dorim este să învățăm ce anume distruge această rădăcină a binefacerii.

Ge-tsa chupa

 

Chupa înseamnă a tăia, a reteza.
Ge-tsa chupa înseamnă a tăia rădăcina binefacerii.

Conform Abhidharmakosha, o binefacere poate fi una pe care am acumulat-o de-a lungul miilor de reîncarnări. Și există cazuri în care dacă nu vom fi atenți, vom putea reteza rădăcina ei.

 

1. Primul lucru care poate reteza rădăcina binefacerii este:

Lokta

Lo    ̶  diametral opus
Ta înseamnă concepție.

Lokta înseamnă concepție diametral opusă sau concepție greșită. Se mai poate spune ignoranță.

Atunci când ne referim la Lokta, ne referim de fapt la negarea legilor karmice, adică la a afirma că nu există nici o legătură între ceea ce facem acum şi ceea ce ni se va întâmpla după aceea, sau că ceea ce se întâmplă este complet aleatoriu şi nu are nimic de a face cu ceea ce facem acum.

O altă opinie mai poate fi: indiferent dacă ne plătim datoriile sau nu, bunăstarea noastră nu depinde de acest lucru.

Cea mai grea Lokta este negarea legilor karmice, deoarece cel care adoptă o astfel de concepție, el neagă în acest fel binele şi răul în sensul budist, însemnând că sunt fapte care duc la suferințe şi altele care duc la bucurii.

Cel care adoptă o astfel de concepție şi crede în ea cu multă tărie, își distruge sursa bunăstării lui în viață, retează rădăcina binefacerii, adică își șterge toate colecțiile de binefaceri pe care le-a acumulat pe parcursul a miilor de vieți anterioare.

Ceea ce este mai trist este că acest lucru se poate întâmpla chiar şi unui practicant dharma: ceva i se întâmplă în viață (și asta datorită nerespectării jurămintelor luate) și îl face să devieze de la drum. El poate să spună: „Aah, toate sunt prostii, nu funcționează!”. Într-o etapă mai târzie, nu numai că neagă legile karmice, [chiar] mai mult, adoptă concepția diametral opusă cu cea a budismului.

Trebuie să subliniem faptul că nu vorbim despre cineva care are îndoieli dacă legile karmice sunt corecte sau nu, ci despre persoana care neagă total aceste legi. Nu îndoiala duce la Lokta, ci ea vine din negarea completă. Iar acest lucru retează rădăcina binefacerii.

În budism se spune că a da afară embrionul uman din momentul concepției, intră în categoria de a omorî o ființă umană. Există destule persoane care spun că nu este clar dacă embrionul are deja conștiință sau dacă suferința mamei nu este mai importantă decât suferința pruncului care își pierde viața, şi așa mai departe.

Nu vă transformați îndoiala într-o concepție greșită.

Atunci când avem îndoieli asta nu înseamnă că avem Lokta. Este foarte important atunci când avem îndoieli să căutăm să le clarificăm.

Dar până când vă veți lămuri în privința învățăturilor şi logicii jurămintelor, va trebui să vă puneți la o parte îndoielile şi să vă spuneți: ”Încă nu înțeleg destul de bine învățătura, sunt încă lucruri care îmi sunt greu să le accept, trebuie să mai învăț ca să mă pot convinge”. Este bine deci să gândim în felul acesta.

Nu refuzați din capul locului să verificați corectitudinea învățăturilor şi să spuneți de exemplu: „Opiniile mele sunt diferite. Ce se spune în aceste învățături nu este corect”. Acest mod de a privi lucrurile este ca și cum ați merge pe marginea prăpastiei și ați putea cădea adânc în ea, pentru că Lokta va reteza rădăcina binelui din viața voastră.

 

2. Supărarea îndreptată spre un Bodhisattva

Al doilea mod de a reteza rădăcina binefacerii este:

Kong tru

ceea ce înseamnă supărare, furie.

Acesta este al doilea mod de a reteza rădăcina binefacerii, și el nu vine din Abhidharmakosha, ci din Mahayana. În literatura Mahayana există foarte multe referințe despre acest factor.

Mari maeștri, precum Shantideva şi Chandrakirti au scris pe larg despre ravagiile supărării.

Maestrul Chandrakirti a scris o carte care cuprinde șase capitole, fiecare prezentând una dintre cele șase perfecțiuni. Circa 90% din carte este consacrat capitolului șase, adică capitolului despre înțelepciune.

Motivul pentru care am amintit toate acestea a fost subiectul legat de cele șase perfecțiuni. A treia perfecțiune după cum am spus este perfecțiunea răbdării.

Răbdarea este abilitatea pe care o dezvoltă un Bodhisattva pe drumul lui spre iluminare, de a nu reacționa cu furie, de a nu se supăra în fața evenimentelor neplăcute care i se întâmplă în viață, pentru că înțelege de ce acestea apar şi înțelege vacuitatea lor.

Calea unui Bodhisattva are zece etape, care se numesc bhumi. Primele cinci etape corespund primelor cinci perfecțiuni, iar următoarele cinci corespund nivelelor de înțelepciune. Termenul sanscrit bhumi înseamnă sol sau fundație.

Fiecare etapă reprezintă un anume nivel de realizare şi servește drept bază pentru următorul.

 

Povestea lui Arya Nagarjuna

Povestea lui Nagarjuna este despre fiul de rege care dorea să fie rege. Nagarjuna este considerat unul dintre cei mai importanți filosofi Mahayana și, de asemenea, ca fiind al doilea Buddha. El a trăit între anii 150 – 250 e.n., în India.

Se povestește că odată un fiu de rege își dorea tare mult să domnească, dar datorită faptului că tatăl lui încă trăia, el nu putea să devină rege. Mama sa, care-l iubea foarte mult, îl sfătui să-i grăbească moartea tatălui şi astfel să-i poată lua locul.

Ea îi spuse fiului ei următoarele: „Tatăl tău este un mare admirator a lui Nagarjuna şi ar muri de durere dacă va ști că Nagarjuna a murit. Deci, ce-ţi rămâne de făcut este să-i provoci moartea lui Nagarjuna. Iar acest lucru este foarte ușor de făcut, pentru că Nagarjuna este un mare Bodhisattva şi se știe că dacă te-ai duce să-i ceri să-ţi dea capul lui, el nu va refuza şi îţi va da ceea ce-i ceri”.

Băiatul merge să-l caute pe Nagarjuna, iar când îl găsi îi ceru capul. Bineînțeles că acesta nu-l refuză şi acceptă să fie omorât. Soldații încercară să-l decapiteze dar nici o sabie nu putea să reteze gâtul lui Nagarjuna.

Lui Nagarjuna i se făcuse milă de băiat, văzându-l cum stă şi așteaptă să primească capul lui, iar toate încercările de decapitare eșuează.

Nagarjuna spune: „Îți voi spune cum pot fi omorât. Există o singură cale de a mă omorî dar nu cu sabia. Ceea ce mă va omorî este un fir de iarbă. Trece firul de iarbă pe gâtul meu, și asta mă va decapita pe loc.”

Și de ce toate acestea? Pentru că în trecut, cu câteva vieți mai înainte, nu am fost atent și am călcat pe o lăcustă care stătea pe un fir de iarbă. Această karmă nu s-a neutralizat și mai este încă activă, de aceea ea mă poate omorî. Şi așa s-a şi întâmplat.

Această poveste ne spune cum și-a găsit moartea Nagarjuna. Dar asta numai în aparentă, pentru că moartea pentru Nagarjuna, care fusese un mare Bodhisattva, nu era moarte ci cu totul altceva.

Povestea lui Nagarjuna este povestea dăruirii ajunsă la cotele maximale, până într-atât încât nu mai poate refuza să dăruiască propriul cap. Acest nivel de dăruire se numește nivelul în care omul devine o sursă de lumină.

Cel care ajunge la nivelul în care nu mai are nici reacție de supărare, devine o sursă de lumină. Supărarea este ceea care distruge orice sursă de bine, sau orice sursă de merite în viața lui.

În literatura Mahayana, nu orice tip de supărare poate să taie de la rădăcină binefacerile, ci supărarea pe un Bodhisattva.

Dacă ne înfuriem şi reacționăm cu ură sau cu dușmănie împotriva unui Bodhisattva, ne vom tăia sursa meritelor noastre.

Întrebarea este: cum putem ști cine este un Bodhisattva?

Maestrul Chandrakirti ne spune că nu putem ști.

Nu există nici un semn exterior, vizibil care să ne spună dacă o anume persoană este un Bodhisattva. El poate apărea sub orice formă, de aceea este atât de important să ne dezvoltăm răbdarea față de toți și să nu ne supărăm pe nimeni.

În scrierile budiste se spune în mod explicit: chiar dacă știu că cineva este un Bodhisattva sau dacă nu știu, atunci când mă voi supăra pe el, nu voi fi scutit de a suporta consecințele faptei.

Argumentul care ni se dă este că purtăm cu toții o hartă a legilor karmice. În adâncul nostru, în subconștient noi deja le cunoaștem. Ceea ce este mai grav este că literatura budistă ne vorbește despre relațiile cantitative, adică fiecare clipă de supărare pe un Bodhisattva lichidează un eon sau kalpa în limba sanscrită (egal cu  de ani ) de binefaceri.

Motivul este faptul că Bodhisattva este unul dintre cele mai înalte obiecte spirituale. El este un om sfânt, capabil să aducă multă binecuvântare oamenilor şi ființelor din alte lumi. Deci oricine care l-ar răni, chiar şi cu gândul își acumulează karmă extrem de grea.

Întrebarea care se ridică este: Cum de a putut Nagarjuna să-l transforme pe băiatul regelui într-un criminal?

Bineînțeles că un Bodhisattva nu dorește ca cineva să-şi adune karmă negativă, dar din locul în care ne aflăm, nu putem înțelege care i-au fost motivele și nici nu putem să-i citim gândurile. Se prea poate ca acesta să fi văzut cinzeci de pași înainte cum se vor întâmpla lucrurile ca rezultat al acestei fapte.

În culegerea de povestiri Jakata („Descrieri despre viețile anterioare ale lui Buddha”) există o poveste în care se spune că odată Buddha ar fi călătorit pe un vas împreună cu 500 de oameni. Printre aceștia se afla un bărbat care uneltea să-i omoare pe toți care erau în acea ambarcațiune.

Cum Buddha putea să-i citească gândurile acestuia, îi înțelese intențiile, se ridică şi-l omorî. Motivul lui Buddha nu a fost ca să salveze pe cei aflați pe vas, ci ca să-l salveze pe cel care uneltea crima de karma negativă enormă care ar fi acumulat-o de pe urma faptei.

Numai un Buddha care poate să citească mintea cuiva, poate să vadă cu mult mai înainte ce i se poate întâmpla acestuia.

Atâta timp cât nu suntem în stare să citim gândurile altcuiva, nu suntem în măsură să-l judecăm pe Nagarjuna şi faptele lui, pentru că numai el putea să vadă viitorul moștenitorului regal.

 

Cine poate să cadă în capcana concepției greșite?

Vom trece pe scurt asupra caracterului celui care poate să alunece pe panta concepției greșite (lokta), concepție care îl poate determina să reteze rădăcina meritelor.

1. Ființa din infern nu poate să-și dezvolte o astfel de concepție. De asemenea, cea care trăiește în permanentă plăcere în lumea zeilor, nici ea nu poate să-și dezvolte o asemenea concepție.

Deci ființa umană este singura creatură care poate avea o astfel de concepție.

2. A doua caracteristică este ca ființa umană să fie feminină sau masculină. În capitolul doi din Abhidharmakosha sunt descrise tipurile de puteri pe care le deține omul, printre ele fiind puterile simțurilor şi puterea de a fi feminin sau masculin. Acest lucru se pare că este o componentă importantă a capacității noastre spirituale.

În Abhidharmakosha se fac multe referințe la hermafrodiți. Capacitatea spirituală a celui care are ambele sexe este foarte redusă. De asemenea referitor la cei care sunt castrați: şi ei au capacități spirituale reduse. Acest lucru se reflectă prin faptul că sunt mai puțin stabili în punctele lor de vedere. Se pare că sexul ființei umane este o forță care contribuie la stabilitatea gândirii lui.

Pentru a putea dezvolta Lokta, gândirea trebuie să fie stabilă, deliberată și logică, să fie o gândire care spune: ”M-am gândit bine şi am ajuns la concluzia că nu există legi karmice!”. Cel care este slab din punct de vedere al constituției lui sexuale, capacitatea lui de a fi stabil într-o astfel de gândire este defectuoasă şi, prin urmare, nu poate ajunge la Lokta.

Această slăbiciune poate să meargă în două direcții: pe de o parte, nu se poate dezvolta lokta și prin urmare sursa de binefaceri nu poate fi deteriorată, și pe de altă parte omul nu poate fi suficient de stabil chiar și atunci când are o concepție corectă. De aceea o astfel de persoană cu greu va putea ajunge la iluminare în acea viață. De aceea este foarte important să ne respectăm sexualitatea.

3. A treia caracteristică. În Abhidharmakosha se face distincție între tipuri diferite de persoane, între persoane care sunt mai senzuale sau care răspund mai mult la stimulii senzoriali și persoane care sunt intelectuali sau cu mult mai raționali.

Pentru a dezvolta lokta, persoana trebuie să fie rațională.

În mod ironic, exact cei care au gândire strălucitoare, a căror intelect este ieșit din comun, dar care nu au ajuns la înțelepciunea spirituală, sunt predispuși să cadă în capcana lokta. Ei pot veni cu raționamente şi argumente logice dar care să meargă în direcții total greșite.

 

Care sunt binefacerile pe care le putem pierde?

Pentru că în Abhidharmakosha scrie: “…binefacerile cu care am venit în această lume…”, primul Dalai Lama pune întrebarea: Ce binefacere putem să pierdem?

El începe să facă distincție între binefacerile cu care am venit în această viață şi cele pe care le acumulăm.

1. 1. El spune că în momentul în care începe să se dezvolte lokta, chiar dacă ea încă nu este suficient de puternică, binefacerile pe care le-am acumulat în această viață se vor pierde.
   2. Atunci când lokta este complet dezvoltată, ea va șterge binefacerile cu care am venit în această lume, binefaceri acumulate pe parcursul vieților anterioare.

Întrebarea este: dacă aceste binefaceri se vor șterge toate deodată sau treptat?

Răspunsul primului Dalai Lama este că aceste binefaceri se șterg treptat.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7, a doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

În această lecție ne întoarcem din nou la Abhidharmakosha, și vom vorbi despre ce înseamnă karma albă si neagră.

 

1. Karma neagră

În limba tibetană karma neagră se traduce:

Nakpoy le

Nak             înseamnă negru
Le                  ̶  karma
Nakpoy le înseamnă karma neagră.

Ce înseamnă karmă neagră?

Cu toții ne aflăm în lumea dorințelor, lume care face parte din samsara.
Samsara este lumea dorințelor?  Nu, pentru că samsara este împărțită în:

– lumea dorințelor
– lumea formelor
– lumea fără formă.

Lumea dorințelor este tărâmul inferior al samsarei și este lumea cea mai suferindă.
De ce se numește lumea noastră, lumea dorințelor? Pentru că ceea ce o caracterizează este pasiunea, mai ales pentru mâncare și sex.

Există și alte forme de existență care aparțin de samsara, cum ar fi lumea zeilor, care la rândul ei este împărțită între lumea dorințelor și încă alte două lumi. Deoarece nu acesta este subiectul nostru de astăzi, nu vom intra acum în el.

Ființele din lumea formelor și cele din lumea fără formă se află în meditație foarte profundă, dar nu au perceput vacuitatea.

Acestea nu acumulează karmă negativă, dar pentru că încă nu şi-au eliminat karmele negative din viețile trecute, ele trăiesc în continuare în samsara.

Ca rezultat al acestui fapt, atunci când li se va termina karma de a mai trăi în aceste lumi, ele vor cădea direct în infern, deoarece forțele karmelor negative se intensifică.

Pentru a avea suficientă putere de a depăși forța de gravitație a karmelor negative va trebui să percepem vacuitatea în direct. Mintea noastră va trebui să fie amestecată cu înțelepciunea, [și] nu să rămână dominată de ignoranță.

Dar când vom ajunge în această situație, toate karmele bune pe care le vom acumula nu vor fi suficient de puternice.

Deci, în aceste lumi ființele nu acumulează karma negativă, ci karma pozitivă. Pe de altă parte atunci când noi facem o faptă negativă, o faptă rea, karma pe care o strângem este neagră.

De ce i se spune neagră? Deoarece esența ei este neagră, în sensul că fapta rea ne va aduce în viitor suferință. Karma neagră este karma care se acumulează numai în lumea dorințelor.

 

2. Karma albă

Karma albă în limba tibetană este:

Karpoy le

Karpoy    ̶   alb
Le               ̶   karma

Bineînțeles că o faptă bună ar trebui să fie o faptă albă. Dar nu este așa. Binefacerile pe care le facem nu sunt karma albă.

Ca sa fie karma albă, ființa care o colectează trebuie să fie în afara lumii dorințelor. Numai ființele din lumea formelor și din lumea fără formă pot să acumuleze karma albă, faptele lor sunt albe.

Rezultatul karmei albe este plăcerea. Esența karmei albe este albă deoarece cel care o strânge, nu suferă în momentul când face fapta. Și cu toate astea într-un târziu aceste ființe vor trebui să moară.

Atunci când noi facem un act bun suferim pentru că însăși existența noastră este suferință. Cu fiecare clipă corpul nostru îmbătrânește, se slăbește, suntem mai puțini sănătoși. Energiile care ne-au adus în această lume sunt în continuă degradare. Chiar și atunci când înfăptuim ceva bun, suferim.

 

3. Karma mixtă

Al treilea tip de karma este karma mixtă:

Karnak drepa

Kar         înseamnă alb
Nak        înseamnă negru
Drepa     ̶   mixt/amestecată

Ce înseamnă karma mixtă? Karma mixtă este karma acumulată atunci când facem o faptă bună.

– latura albă a karmei provine din faptul că actul bun a fost făcut cu motivație pură. Motivația de a ajuta pe celălalt, de exemplu.

– latura neagră a karmei provine din faptul că mintea noastră este plină de ignoranță, datorită faptului că trăim în lumea suferinței.

Rezultatul acestei karme este alb, adică plăcerea. Esența ei este neagră datorită faptului că mintea și corpul suferă în timpul efectuării faptei.

În lumea dorințelor, karma acumulată este ori mixtă ori neagră.

 

Karma pură

Mai există o noțiune, și anume:

Sak me kyi le

ceea ce înseamnă karma pură.

Ea este diferită de tipurile de karma despre care am vorbit pentru că ea are rolul de a curăța karmele negre şi albe.

Dacă vă mai aduceți aminte de nammin, ceea ce înseamnă rodirea, acest tip de karma nu are acest aspect de nammin, de rodire.

În textul lecturii cursului 5 scrie: karma pură înlătură karma neagră și karma albă. Iar aici se ridică întrebarea: de ce vrem să înlăturăm karma albă? După cum știm, karma albă ne aduce numai rezultate bune. Care este problema karmelor albe? Răspunsurile la aceste întrebări vor fi date în următoarele lecții.

 

Calea karmică

Vom vorbi în continuare despre calea karmică sau calea de acțiune.

Calea karmică în limba tibetană este:

Le kyi lam

Pentru că o cale karmică să fie completă ea va trebui să aibă patru componente. Toate aceste detalii vin de la Maytreia prin maestrul Asanga.

 

Cele patru componente care fac karma să fie completă:

1. Prima componentă este obiectul implicat, el se numește bază:

Shi

Shi înseamnă bază.

Ce înseamnă baza unei acțiuni karmice? De exemplu, în cazul unui act de crimă, obiectul este persoana ucisă. Orice acțiune are un obiect.

Într-o lecție trecută am vorbit de importanța obiectului.

– părinții sunt obiecte karmice foarte importante,
– Lama, învățătorii, sunt obiecte karmice foarte importante. Orice profesor spiritual este foarte important.

Motivul pentru care se pune atât de mult accent pe obiect, se datorează karmei care este extrem de puternică atunci când acțiunea este față de un obiect important.

Când am vorbit despre generozitate, am spus că generozitatea față de un Lama nu este aceeași cu generozitatea față de cineva care nu este Lama.

A da cuiva care suferă, este cu mult mai intens din punct de vedere karmic decât a da cuiva care nu suferă. A fi darnic față de o ființă umană este mai puternic decât a da unui animal.

2. A doua componentă a căii karmice sau a acțiunii karmice este:

Sampa

ceea ce înseamnă gând, adică gândul implicat într-o acțiune. Această noțiune include și alte elemente cum ar fi intenția sau motivația.

3. A treia componentă este:

Jorwa

ceea ce înseamnă a săvârși fapta.

De exemplu, intenționez să omor pe cineva, voi lua cuțitul și merg să-l omor. Aceasta înseamnă a executa. Și asta și la bine și la rău. În ebraică se spune: „Calea spre infern este pavată cu intenții bune”, adică chiar dacă avem intenții bune nu este același lucru cu a face cu adevărat fapta, nu este aceeași karmă. A gândi de a omorî pe cineva este mai puțin grav decât acțiunea de a merge și de a-l răni.

4. A patra componentă a căii karmice este:

Tartuk

ceea ce înseamnă finalizarea faptei.

Dacă am mers să omor pe cineva… să presupunem că l-am înjunghiat cu cuțitul, dar nu am reușit să-l omor, asta înseamnă că nu mi-am finalizat fapta, acțiunea. Aceasta este o karmă un pic mai puțin severă decât karma când l-am omorât cu adevărat. Se spune că acțiunea este finalizată atunci când omul este mort.

 

Gândurile din spatele acțiunii

În continuare vom vorbi mai pe larg despre sempa, adică despre gând.

sempa

Sempa are trei elemente:

a. identificarea corectă a obiectului.

Ma trul ma

Exemplul pe care îl voi da apare în lectura cursului 5. Dacă am intenționat să-l omor pe Ion şi l-am omorât pe Costel, asta înseamnă că am greșit în identificarea persoanei.

Karma acestei fapte este mai puțin gravă decât karma în care am intenționat să omor și am dus fapta până la capăt.

Și invers, dacă am făcut cuiva un serviciu dar nu am știut că el este un mare Bodhisattva sau un mare Lama, deci nu l-am identificat corect, karma pe care o acumulam este pozitivă dar nu la fel de puternică ca şi karma acumulată față de un obiect identificat corect.

b. gânduri rele/ afecțiuni mentale.

Nyun mong

înseamnă afecțiune mentală sau gând dăunător, gând rău. Cu alte cuvine ce se petrece în mintea noastră în timp ce acționăm. În limba sanscrită se spune klesha.

Când merg și ucid pe cineva din ură sau furie, karma pe care o acumulez este cu mult mai puternică decât cea pe care a acumulat-o când am omorât de dragul sportului.

Cu cât vom fi mai intens implicați emoțional într-o acțiune, cu atât afectează mai mult karma.

La fel se petrece și atunci când este vorba de fapte pozitive. De exemplu, serviciul pe care îl fac unui Lama, cu mult devotament şi iubire, karma faptei este foarte puternică.

c. Motivaţia

Al treilea element foarte important este:

Kun long

ceea ce înseamnă motivație.

 

Cele trei otrăvuri

Ce ne motivează sau ce ne determină să facem ceva negativ?

Dacă vă aduceți aminte, am vorbit într-o lecție trecută despre cele trei otrăvuri, care sunt:

1. Dorința, pofta, pasiunea, ce provin din ignoranță.
2. Aversiunea.
3. Ignoranța, din care provin primele două.

În lectura cursului 5 se discută pe tema celor zece precepte și care este otrava care se activează în momentul când sunt încălcate.

De exemplu, în cazul furtului, otrava care se activează este dorința ignorantă. Atunci când doresc un lucru care aparține altcuiva, lipsa neînțelegerii de ce acela are un lucru bun și eu nu am mă va determina să fur.

Sunt fapte care sunt motivate de dorință, sunt fapte motivate de aversiune, ignoranța participând în toate. Sunt, de asemenea fapte motivate de toate cele trei otrăvuri.

 

Karma cetățeanului care sprijină o acțiune militară

În Abhidharmakosha sunt prezentate câteodată discuții legate de situații etice, cum ar fi: dacă vreau să elimin pe cineva și știu că este ceva rău să omori, voi plăti pe cineva care să-l omoare în locul meu. Am finalizat calea karmică făcând acest lucru?

Abhidharmakosha se referă la acest punct în contextul unei acțiuni militare.

Se întreabă așa: Ce se întâmplă dacă eu trăiesc într-un stat care deține armată, iar aceasta acționează violent împotriva altei populații sau se luptă cu altă armată?

Eu nu fac parte din cadrul militar dar sunt de acord ca armata să meargă “să facă ordine”. Și în consecință, ea merge și face ordine, dar și ucide oameni. Am acumulat karma negativă?
Abhidharmakosha răspunde că da. Și mai mult, spune următoarele:

Mak lasokpar dun chik chir
tamche jepapo shin den

Mak               înseamnă război,
La sok par     ̶    şi aşa mai departe,
Dun chik       ̶    lege
Chir                 ̶    deoarece
Tamche         ̶    toţi
Je pa po        ̶    execută
Shin den       ̶    ei sunt că

În caz de război sau orice altă activitate,
legea este aceeași și pentru cei ce sprijină
cât și pentru cel ce execută.

 

Dacă sprijin o acțiune, am acumulat exact aceeași karma negativă pe care o acumulează cel care apasă pe trăgaci.

 

A te opune dar fără violență

Se ridică întrebarea dacă este bine să ne împotrivim acțiunilor violente. Răspunsul este da, este de datoria noastră să ne opunem unor acțiuni violente.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne răzvrătim sau să nu mai plătim taxe statului – va trebui să facem tot ce putem pentru a ne asigura că intenția noastră este clară, numai prin mijloace pașnice se poate evita războiul.

Revoltele sau acțiunile agresive nu sunt bune. În măsura posibilităților noaste, ne vom folosi de mijloace pașnice pentru a preveni actele de violență.

Bineînțeles că vom reuși sau nu, acest lucru depinzând de karma pe care o avem, dar asta nu înseamnă că trebuie să stăm și să nu facem nimic. Ceea ce trebuie făcut este să ne exprimăm intenția și opinia în mod direct și explicit.

 

Prețul karmic al mâncărurilor gurmét

Există restaurante în care se servesc homari sau raci, și pentru ca să fie proaspeți îi păstrează vii în acvarii. Când sunt comandați homari de către clienți, încă de vii, ei sunt puși pe gheață, și apoi aruncați în apă clocotită, pentru a-și păstra gustul bun.

Khen Rinpoche s-a referit la gravitatea acestor situații, spunând că oamenii condamnă acele creaturi la infernul rece sau cald încă de vii.

Cei răspunzători de aceste masacre, vor suferi enorm după moartea lor. Ei vor coborî direct în infernul rece sau cald. De ce este relevantă această situație?

Pentru că se pune întrebarea: Ce se întâmplă dacă eu voi merge la un asemenea restaurant și voi comanda să mi se aducă o porție de raci? Răspunsul este exact la fel ca și în fraza pe care am v-am dat-o. Dacă voi comanda mâncare într-un astfel de restaurant, voi fi părtașă la aceste fapte, de aceea voi acumula exact aceeași karmă grea pe care o acumulează și bucătarul.

De ce karma celui care ucide din furie, este mai grea decât a celui care ucide cu sânge rece?

Răspunsul este următorul: cu toate că cel care ucide cu sânge rece nu are emoții puternice, fapta lui denotă ignoranță crasă și nerespectarea legilor karmice. Nerespectarea legilor karmice lasă amprente extrem de puternice în conștiință. În ambele cazuri se acumulează karma negativă puternică.

Revenind la emoția care însoțește fapta, amprenta pe care o lasă pe banda de imprimare karmică, este cu mult mai adâncă; energia ei fiind cu mult mai intensă. De aceea, se spune despre karma care se acumulează în urma unui act care este însoțit de sentimente puternice că este foarte intensă.

Psihologii, cei care fac reclame, cunosc acest lucru. Cel care vrea ca reclama lui să aibă succes, va încerca să afecteze nivelul emoțional al clientului, să-i stârnească cât mai multe emoții intense. Cu cât sentimentul este mai intens cu atât amprenta va fi mai adâncă.

 

Deosebirea dintre karmă și calea karmică

Să vedem acum care este deosebirea dintre karma şi acțiunea karmică. Există trei situații:

1. Lucruri care sunt karmă și nu sunt cale karmică,

2. Lucruri care sunt cale karmică dar nu karmă,

3. Lucruri care sunt și karmă și cale karmică.

1. Ce poate fi acel lucru care este karma dar nu și cale karmică?

Un exemplu este gândul, un simplu gând care poate fi unul și neutru. Gândul în sensul că decid să fac ceva. Acesta este karma și nu cale karmică pentru că nu are cele patru componente pe care le-am denumit, ale căii karmice.

Pot aici să apară mici confuzii, adică să se creadă că dacă nu am trecut prin toate etapele unei acțiuni karmice, adică identificarea corectă a obiectului, motivația, executarea și finalizarea ei, aceasta nu este karma. Da, gândul este karma care se înregistrează pe banda karmică, dar nu și cale karmică.

 

Ca și radiațiile de mică intensitate care acumulează dezastre

Cu toate că nu facem fapte grave, [nu] ucidem sau furăm, tragedia este că mintea noastră este plină de gânduri necurate. Și chiar dacă nu facem ceva concret, aceste gânduri sunt ca radiația radioactivă de mică intensitate care se acumulează în timp.

Dacă avem, de exemplu, gânduri de gelozie, chiar dacă nu am făcut sau spus ceva în această direcție, orice astfel de gând este karma care se adună. Dacă avem în mod frecvent gânduri de gelozie, ele vor intra în obișnuința noastră, fapt care va crea o amprentă foarte puternică.

Dacă această amprentă va ajunge să fie dominantă în mintea noastră, ne poate determina să ne naștem în viața următoare în lumea spiritelor. Deci chiar dacă nu am finalizat calea karmică, aceste lucruri acumulează karma.

2. Ce poate fi acel lucru care este karma și calea karmică?

Karma care este și cale karmică sunt considerate a fi încălcările primelor șapte precepte.

Lu – ngak dun

Lu           înseamnă corp
Ngak      ̶   vorbire
Dun        ̶   şapte

Adică cele șapte legate de corp și de vorbire: crima, furtul, comportamentul sexual neadecvat, minciuna, vorbirea dezbinătoare, vorbirea dură, vorbirea inutilă.

La aceste fapte participă gândul (o mișcare a minții, adică karma), care mă motivează să fac lucruri, pe care, într-adevăr le fac fie prin vorbă sau faptă (deci acțiune karmică).

3. Ce poate fi acel lucru care este cale karmică dar nu este karma?

Acest punct este puțin mai dificil. Încălcările ultimelor trei precepte intră în această categorie.

Yi kyi sum

Yi         ̶   minte
Kyi      ̶   al
Sum    ̶   trei
adică cele trei încălcări ale minții.

Al zecelea precept este ignoranța. Ignoranța se află în mintea noastră în permanență, fie că există o mișcare a minții fie că nu.

Este mediul în care se găsește tot ceea ce fac și spun. Este ca și oceanul în care înoată peștii. Toate cele patru etape ale căii karmice sunt incluse în el. Deci ignoranța este o cale karmică fără să fie karma în sensul de mișcare a minții.

Dacă am obiceiul să râvnesc la bunurile altuia – chiar dacă momentan calea karmică nu este activă ( „…vreau rochia ei…”) – dacă există acest mediu de lăcomie, aceasta este cale karmică fără să fie karma.

Atunci când cineva se află în ignoranță, el nu a ales în mod intenționat să fie așa. Este o stare de spirit, în care există permanent.

Starea de a râvni, de a te bucura de răul altuia sau de a fi rău voit, sunt considerate ca fiind niște stări de spirit, care nu sunt neapărat conștiente, care stau în culisele minții. Ele sunt considerate a fi cale karmică deoarece determină mintea să se miște, ceea ce înseamnă karma.

Când ne referim la cele trei precepte ca fiind cale karmică şi nu karma, ne referim la starea de spirit care le însoțește și nu la partea lor activă.

 

Toate acestea sunt importante pentru a ne completa colecția de binefaceri

Scopul acestor studii, de a cunoaște cele patru componente ale căii karmice, este de a înțelege ce anume determină karma să fie completă.

Cine face lucruri rele și nu-i pasă de karma, pentru el oricum nu este important să știe. Dar este important pentru noi. Dacă dorim să ieșim din lumea suferinței avem nevoie să acumulăm enorm de multe binefaceri.

De aceea este foarte important să știm cum să acționăm astfel încât faptele [noastre] să fie puternice și complete. Este important ca:

–   ele să fie îndreptate spre obiectul corect,

–   să existe o motivație corectă, o gândire bună

–   execuția și finalizarea lor să fie completă.

Care este finalizarea unei donații pe care am decis să o ofer Lamei?

Finalizarea este bucuria de a face o faptă bună. În budism, este obiceiul de a se spune: „Recunosc că am făcut o faptă bună, știu că ea îmi acumulează karma pozitivă și ca să pot să-mi sporesc această karmă, o voi dedica bunăstării mele și bunăstării celuilalt și mă voi bucura de ceea ce am făcut”.

Toate aceste vorbe semnifică înțelegerea legilor karmice și a vacuității, înțelegerea că această faptă îmi va aduce în viitor un rezultat bun, și sunt bucuros că am acționat așa.

Dacă vom începe să spunem: “Ah, cât de bun sunt!… Ce talentat sunt!… Cât sunt de deștept!…”, deja am căzut în capcana egoului. Este modul în care ne întărim egoul.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7, prima parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Răspunsurile la întrebările
din tema de casă aferentă lecţiei 6.

 

Prima întrebare: Maytreia, în lucrarea sa intitulată Înalta tradiţie, Uttratantra descrie șase pași diferiți al unui proces în care tendința de a fi atașat de o anumită natură de sine, creează karma şi prin urmare o lume a suferinței. Descrieți acești pași.

Răspuns:

Primul pas, semințele cu care ne naștem în această viață, care au venit cu noi dintr-o viață anterioară, când încep să rodească ne vor determina să vedem lucrurile ca având o existență proprie de sine.

Acest pas ne conduce la al doilea care spune că începem să ne dezvoltăm tendința de a-l vedea pe eu şi pe al meu, adică corpul meu, gândurile mele, emoțiile mele, lucrurile mele ca existând în sine.

Pasul al treilea, datorită acestor semințe care ne fac să vedem lucrurile ca existând în sine, lucrurile ne vor apărea ca plăcute sau neplăcute sau neutre, având tendința de a crede că sunt frumoase/atractive sau respingătoare, ele în sine.

Pasul al patrulea este reacția pe care o avem față de ele. Pe baza înțelegerii greșite a lucrurilor, vom începe să simțim atracție sau repulsie față de ele.

Pasul al cincilea, datorită emoțiilor de a place sau displace, vom începe să facem, să spunem, să gândim lucruri negative, care colectează karma.

Ultimul pas, al șaselea, spune că datorită karmei pe care am strâns-o, vom rămâne în continuare în roata suferinței.

 

A doua întrebare: Atunci când cele trei tipuri diferite de ființe stau împreună şi privesc paharul plin de lichid, ele văd trei lucruri diferite. Oare înseamnă acest lucru că nu exista nimic într-o formă sau alta?

Răspuns:

Răspunsul care ni-l dă maestrul Chandrakirti se află în lectura cursului 5.

El spune: Faptul că fiecare dintre ființe vede altceva nu înseamnă că ele nu pot ști ce este corect sau incorect. Maestrul Chandrakirti ne dă următorul exemplu: Putem ști oare dacă un profesor ne spune adevărul şi altul nu? Putem ști oare dacă Buddha ne-a spus adevărul?

Maestrul Chandrakirti ne citează din spusele cuiva care a devenit discipolul lui Buddha: „Acum îmi dau seama că îndrumarea ta este corectă”. Acest discipol fusese înainte oponentul lui Buddha şi în urma unei dezbateri înțelese adevărul spuselor lui Buddha.

Dar nu aceasta este ideea. Ideea este că acest discipol văzuse că ceva este corect, spre deosebire de altceva care era incorect. Deci, faptul că ființe diferite experimentează paharul în moduri diferite, nu înseamnă că din punctul meu de vedere nu pot decide ce este corect sau ce este incorect, ce este un act de bunătate sau ce nu este un act de bunătate.

Iar aici stă marele pericol, iar acesta a fost și motivul acestei întrebări. Deoarece cineva ar putea să spună: “Dacă nu știu ce este bine și ce nu, atunci nimic nu contează pentru că oricum nu pot ști”.

Aceasta este o interpretare total greșită a situației din faţa noastră.

Este bine de știut ce vede fiecare, dar din punctul meu de vedere, am karma mea care mă forțează să percep paharul într-un anume mod și să văd realitatea într-un fel anume. Din punctul în care mă aflu în această realitate, din cunoașterea pe care o am, pot spune ceea ce este bine şi ceea ce este rău.

Deci să nu confundăm lucrurile şi să ne agățăm de ideea că fiecare vede altceva decât ceea ce vedem noi, ca justificare la atitudinea nihilistă.

Răspunsul pe scurt este că lucrurile sunt într-un fel sau altul, pentru că le percepem într-un fel sau altul, datorită karmei acumulate în trecut care ne forțează să le vedem așa cum le vedem.

 

A treia întrebare: Este oare posibil ca cele trei ființe să aibă trei percepții care sunt toate corecte, şi cu toate acestea să tragă concluzii contradictorii despre același obiect?

Răspuns:

Răspunsul are două părți.

a. Putem afirma că percepția fiecăreia dintre cele trei ființe este corectă?

Răspunsul este: Da, fiecare vede în lumea ei lucrurile corect. Adică:

– omul care vede apă în lumea lui, vede apa și nu vin. El nu se înșală în identificarea obiectului.
– preta în lumea lui, acolo unde este sânge el vede sânge. Deci în lumea lui, el distinge corect.
– în lumea lui, acolo unde este ambrozie, zeul va vedea ambrozie.

Deci identificarea din punct de vedere al fiecăreia este corectă.

b. Vom trece la a doua parte a răspunsului.

Dacă fiecare din cele trei ființe percepe corect, este oare posibil ca ele să tragă trei concluzii corecte şi în același timp contradictorii, față de același obiect?

Da, toate cele trei concluzii sunt corecte şi da, sunt contradictorii, dar nu față de același obiect. Şi aici este punctul sensibil. Atunci când spunem același obiect, presupunem că există undeva, în afara noastră, un loc în care există un spectator care înțelege exact ceea ce se întâmplă și vede că în pahar este apă, şi mai vede și pe alții care și ei se uită la pahar și îl percep într-un fel sau altul.

Această situație nu poate să existe.

Trebuie să fim atenți în acest caz, să spunem că “același obiect” la care se uită cele trei ființe, este un lichid și nu apă, pentru că apa este doar ceea ce vede omul.

De fapt, este imposibil să vorbim despre un obiect unic pe care ele le observă, deoarece nu exista nici o autoritate externă, în afara scenei descrise care să decidă ce fel de obiect este.

 

A patra întrebare: Descrieți modul în care secțiunea Consecință a şcolii Căii de Mijloc explică ce se întâmplă în acest caz, folosind conceptul celor trei părți, cauzele materiale și cei trei factori contribuitori.

Răspuns:

Mai întâi va trebui să înțelegem ce înseamnă cauza materială sau principală.

Nyerlen gyi gyu

Orice fenomen care ni se întâmplă în viață este determinat de o cauză materială/princi-pală și de factori contribuitori.

Am dat ca exemplu ghinda și stejarul. Am vorbit despre ghindă ca fiind cauza materială / principală a stejarului, iar soarele, apa, pământul, mediul prielnic ca fiind factorii contribuitori.

Cum putem distinge cauza principala de condițiile de sprijin?

Cauza principală este cea care devine copac, adică ghinda din care iese răsadul, care apoi va crește și va deveni stejar, proces în care ghinda va dispărea. Deci cauza materială este acea energie ce se transforma dintr-o formă în alta.

Mai mult de atât, trebuie să existe similitudine între cauza materială și rezultat. Ghinda este similară stejarului, pentru că din ea nu va răsări un lămâi. Aceasta lege este o lege karmică, care spune că rezultatul este similar cauzei. Deci stejarul nu va fi similar soarelui, soarele fiind doar un factor de sprijin.

Să ne întoarcem acum la întrebarea noastră. Cele trei ființe se uită la pahar şi văd lucruri diferite datorită karmei lor, care în cazul nostru este un factor contribuitor, care le forțează să vadă lucruri diferite.

După cum am spus, atunci când creaturile se uită la obiect, pentru fiecare dintre ele obiectul este altul. Adică lichidul din pahar este ori apă pentru om, ori ambrozie pentru zeu, ori sânge pentru preta.

Cauza principală pentru care omul vede apa este apa din momentul anterior. El continuă să privească, apa pe care a văzut-o în momentul anterior va deveni apa din momentul actual. La fel și în cazul zeului, el vede acum nectar pentru că cu o clipă în urmă a văzut nectar. Acestea sunt cele trei cauze principale.

Maestrul Chandrakirti spune: lichidul din pahar are părți diferite în funcție de numărul observatorilor.

Dacă vor veni patru ființe şi se vor uita la lichid, el va avea atunci patru părți. Toate aceste ființe nu se uită la același obiect, fiecare dintre ele se uită de fapt la cauza lui principală, iar cauza principală este parte a lichidului.

Răspunsul prezentat în tema de casă este următorul:

Cele trei obiecte pe care le percep cele trei ființe (puroi, apă sau nectar) pot fi descrise ca fiind cele trei părți ale obiectul de bază (lichidul). Lichidul furnizează „cauza principală” – materia sau lucrul care devine fiecare dintre aceste obiecte – în fiecare caz. Cele trei tipuri diferite de karmă din conștiința celor trei ființe [care] le forțează să vadă obiectul de bază așa cum îl văd, constituie în acest caz “factorul de sprijin”.

 

A cincea întrebare: Ce se întâmplă cu cele trei părți, atunci când preta încearcă să bea din pahar?

Răspuns:

Poate preta să vadă cele trei părți? Nu, preta va vedea numai partea lui, va vedea puroi şi sânge. [Iar acesta] este singurul lucru pe care-l poate vedea și asta datorită karmei lui care-l forțează să vadă ceea ce vede. Şi atunci când va încerca să bea – toate celelalte părți vor fi inexistente. Fiecare ființă în parte nu poate vedea și celelalte părți ale lichidului.

A șasea întrebare: Puroiul şi sângele pe care le vede preta în pahar sunt cu adevărat puroi și sânge? De ce da sau de ce nu?

Răspuns:

Puroiul și sângele din pahar sunt reale; faptul că ele sunt o percepție impusă spiritului flămând, nu diminuează în nici un fel realitatea lor. La fel ca și apa pe care o vede omul, și acum şi întotdeauna va fi doar o percepție.

 

Se ridică întrebarea: Dacă nu există nimic cu o existență proprie de sine, de ce este atât de important ceea ce facem?

Răspunsul este că tocmai datorită faptului că nimic nu are o existență proprie de sine, tot ceea ce facem este extrem de important, pentru că viața reală pe care o trăim este rezultatul direct a ceea ce am făcut în trecut.

Rezultatul a ceea ce facem acum, îl vom experimenta în viitor, pentru că nimic nu există în afara noastră cu o existență proprie de sine. Tot ceea ce experimentăm în momentul de față sunt doar roadele semințelor karmice pe care le-am plantat [în trecut], de aceea este atât de important să fim atenți la ceea ce sădim acum în conștiința noastră, pentru că în funcție de ceea ce sădim așa va arăta și viitorul nostru.

Numai datorită faptului că lucrurile sunt complet goale de orice existență proprie de sine, se poate ajunge la iluminare. Când această înțelegere se va adânci, nu ne vom mai permite să sustragem nici cel mai mic obiect de la birou; nu ne vom mai permite de a mai face nici cele mai mici prostii. Această înțelegere va duce la transformări.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Învăţătura lui Maytreia, din studiul Uttaratantra

Din nou țin să amintesc că nu ne aflăm în Abhidharmakosha, ci în școala cea mai înaltă Prasangika Madhyamika.  Lecția de astăzi pune accentul pe legătura dintre vacuitate şi karma. Relația între vacuitate și karma formează unul dintre cele mai importante subiecte ale acestui curs, deoarece ne va da puterea să ne creăm o lume în care suferința nu mai există.

Lecția 6 are două părți. Prima parte este dintr-o carte veche pe nume:

Gyu Lama

În limba sanscrită cartea se numește Uttaratantra. Chiar dacă în titlul ei apare cuvântul tantra, aceasta nu este o carte despre tantra. Cuvântul tantra înseamnă curent sau tradiție sau linie spirituală. Sensul numelui cărții Uttaratantra este de Înaltă tradiție.

Cartea a fost scrisă de către maestrul Asanga. Asanga şi Vasubhandu au fost frați pe jumătate. Mama lor fusese călugăriță, până când a avut viziunea că va avea doi copii care vor ajunge mari maeștri. Şi într-adevăr ea născu doi băieți făcuți cu tați diferiți.

Cartea Abhidharmakosha a fost redactată de către maestrul Vashubandu. Prima parte a cărții Uttaratantra se numește Gyu Lama, scrisă de către maestrul Asanga.

Scrierea este considerată ca fiind sfântă, pentru că însuși Asanga a fost un sfânt. El s-a ridicat în paradis unde se spune că l-a întâlnit pe Maitreya. Maitreya i-a dictat maestrului Asanga cinci cărți pe care ni le-a adus nouă.

Cine a fost Maitreya?

În limba tibetană i se spune Jampa, şi este considerat ca fiind viitorul Buddha. El se află momentan în paradis şi când va veni momentul [el] va veni printre noi. Se spune că Gyu Lama este o parte a uneia din cele cinci cărți.

 

Cei șase pași ai lui Maitreya

În această carte sunt prezentați în detaliu cei șase pași ai lui Maitreya, care ne explică faptul că neînțelegerea vacuității ne face să acumulăm karma negativă, în sensul de karma impură care ne menține în samsara. Toți acești pași ne arată procesul prin care, datorită ignoranței noastre, rămânem în samsara.

 

Pasul 1: Semințele ignoranței

În lecția trecută am discutat despre bakchak, sămânța karmică, acea energie care rămâne în curentul nostru de conștiință atunci când facem ceva, fie că spunem, gândim sau acționăm. După ce fapta s-a încheiat, energia lui va deveni sămânța care va rămâne apoi în curentul de conștiință.

În lecția trecută am discutat despre locul în care rămân aceste semințe, loc care diferă de la școala Mind Only la școala Prasangika Madhyamika. În continuare ne vom referi de fapt la acele semințe ca tendințe spre ignoranță.

În limba tibetană, cuvântul ignoranță este:

Dak dzin

Semințele despre care vorbim sunt semințele ignoranței pe care le purtăm în curentul nostru de conștiință din viețile trecute.

Ca urmare a concepției incorecte pe care am avut-o în trecut, s-a creat o tendință de a continua să privim lucrurile în mod greșit, continuăm să le vedem greșit, fapt care va întări din ce în ce mai mult această tendință. Iar prin acest proces am trecut dintotdeauna.

Dakdzin nyi bakchak

Dakdzin    înseamnă concepție greșită sau percepție greșită a lucrurilor sau ignoranță
Nyi              înseamnă doi
Bakchak     ̶  semințe

Primul pas se referă la cele două semințe principale care se află în fluxul nostru de conștiință și cu care am venit în această lume.

Dacă acestea nu ar fi existat în curentul de conștiință, nu am fi ajuns în această lume, am fi fost în alta. Dovada că aceste două semințe există în noi, este faptul că suntem aici, că trăim în samsara.

Aceste semințe au venit cu noi din viața trecută, care au venit dintr-o altă viață anterioară, şi așa mai departe. Procesul de trecere dintr-o viață la alta nu a avut niciodată un început. Vom vorbi despre cele două semințe puțin mai târziu.

 

Pasul 2: Cele două semințe se maturizează

Dakzin nyi kye

Cele două semințe cu care am venit în această lume, ca urmare a faptului că ele continuă să rămână în curentul nostru de conștiință, ele încep să se maturizeze.

Care sunt aceste două semințe?

 

a. Atașamentul de sine

Prima sămânță a ignoranței este tendința de a ne atașa de „eu”.

Kang sak kyi dak dzin

 Dak dzin      ̶  ignoranță
Kang sak   înseamnă persoană sau om

Aceasta este concepția greșită a atașamentului de persoană, de orice ființă, inclusiv animalul are aceasta tendință.

Când mă gândesc la eu-l meu, când mă definesc pe mine însămi şi acționez ca atare, de fapt eu m-am atașat de ideea pe care o am despre mine.

Şi ce este în neregulă cu asta? Exist sau nu exist?

Din punct de vedere convențional, desigur că eu exist și acționez. Eu-l nostru ne este necesar pentru a funcționa în această lume. Problema este că îi conferim acestui eu o existență proprie de sine pe care el nu o are. Problema este că avem o înțelegere greșită a ceea ce este acest „eu”. Greșeala pe care o facem este că suntem convinși că acest “eu” are o independență de sine.

Când cineva va veni şi îmi va spune “Ești un prost!”, mă voi simți jignit. Cine este cel jignit? Unde îl voi găsi pe cel jignit? Capul meu este jignit? Mâna mea este jignită? Burta mea este jignită? Dacă voi merge să-l găsesc pe cel jignit, nu am să-l găsesc. Și aici este problema.

Problema nu este atunci când muncim în viața de zi cu zi, ci că îi conferim eu-lui o existență independentă de sine.

Deci prima sămânță a ignoranței, cu care venim în această lume este atașamentul de „eul” însuși, atașamentul de un „eu” care nu a existat și nu va exista vreodată. Și problema este că acest „eu” provoacă toate suferințele prin care trecem.

 

b. Atașamentul de “al meu”.

A doua sămânță este :

Chu kyi dak dzin

 Chu înseamnă dharma. Cuvântul dharma are câteva înțelesuri:

– are înțelesul de învățătură a lui Buddha,
– are înțelesul de fenomen, apariție.
– iar în contextul nostru are înțelesul de părțile mele. 

Deci a doua sămânță este atașamentul de “al meu”. Aici este vorba în special de părțile din care mă compun: corpul meu, mâinile mele, mintea mea, sentimentele mele, lucrurile mele, cu alte cuvinte toate elementele fizice și mentale pe care le identific ca fiind ale mele.

Cu aceste două semințe am venit în această lume, semințe pe care le-am adus cu noi din viețile anterioare, care vor fi mereu cu noi. Am venit cu tendința de a fi atașat de “eu” şi de „al meu”, și această tendință o vom avea întotdeauna.

Atunci când omul ajunge să perceapă vacuitatea în mod direct, primul lucru pe care îl percepe este vacuitatea eu-lui (Kang sak kyi dak dzin), adică a eu-lui său. Acesta este primul lucru care se dovedește că este atât de greșit.

În această experiență, omul își percepe viața până în acel moment, inclusiv viețile anterioare, și percepe că în fiecare viață trăită, a fost în permanență atașat de “eu”, atașat încă de la început de un concept greșit, care nu a existat niciodată.

Atâta timp cât nu experimentăm vacuitatea în mod direct, înțelegerea că suntem atașați de o lume greșită, un rezultat al ignoranței noastre, nu va fi suficient de profundă.

În imaginea budistă a roții vieții, cele două tipuri de ignoranță sunt reprezentate de omul orb. El este primul dintre cele 12 elemente ale roții vieții, pentru că toate problemele noastre încep de aici, dar cu toate acestea, acest element de legătură reprezintă și o soluție, este ușa spre rezolvarea lor și de a ieși din samsara.

Până nu vom ajunge la perceperea vacuității, înțelegerea noastră este de suprafață, nu are forța necesară ca să ne scoată din samsara. De aceea vor trebui depuse eforturi pentru a ajunge să experimentăm vacuitatea, pentru că dacă moartea ne va ajunge din urmă înainte de a o experimenta, nu știm ce ni se va întâmpla în viitor.

Vom fi nevoiți să trecem din viață în viață, eră după eră, și asta, datorită atât a ignoranței pe care o purtăm după noi cât și a faptului că nu avem suficientă putere de a distruge lanțurile samsarei.

Acestea sunt cauzele pentru care ne străduim atât de mult să ajungem la Renunțare și la Bodhicitta, pentru că ele ne împing să ajungem la înțelepciune, care să ne ajute să ne eliminăm suferința şi pentru a-i putea ajuta şi pe ceilalți să-și elimine suferințele lor.

 

Pasul 3. Fenomene plăcute și neplăcute.

Al treilea pas este:

Yi-ong mi-ong tsulmin tok

 Yi – ong     înseamnă plăcut
Mi – ong    înseamnă neplăcut

Pasul al treilea spune: ca rezultat al ignoranței care începe să crească în conștiința noastră, vom întâlni fenomene care vor fi atât plăcute cât și neplăcute.

Care este problema lor? Problema este că datorită ignoranței noastre, atunci când se ivește un moment plăcut, îl vom considera că este plăcut el în sine. Credem că dacă o casă este frumoasă, ea este frumoasă în sine. Credem că șeful care urlă, este un tâmpit, el în sine. El urlă datorită faptului că nu înțelege, el în sine.

Problema este că nu înțelegem corect cum de apar așa cum apar. Explicația este că sămânța cu care am venit în această lume, bakchak, se activează și ne determină să vedem lucrurile ca fiind independente în sine și exterioare nouă, contrar faptului că ele sunt, de fapt, doar o proiecție din mintea noastră.

Singura cale de a întâlni ceva frumos este că am oferit în trecut lucruri frumoase altora. Dacă am văzut ceva frumos şi înțelegem bine că acest lucru nu este frumos, el în sine, ci este doar o proiecție din mintea mea ca rezultat al generozității mele în trecut, lucrul cel mai firesc pe care îl voi face este de a-l dărui din toata inima. Numai în acest fel ne vom făuri paradisul. Este exact ceea ce Buddha face tot timpul, de aceea rămâne mereu în paradis.

Deci pasul al treilea după cum am spus, este că lucrurile apar plăcute sau neplăcute, în sine, și datorită ignoranței noastre ele ne apar, neîndoios, ca fiind exterioare nouă.

 

Pasul 4: Reacția noastră va fi dorința (atașamentul) sau aversiunea

Al patrulea pas este:

Duchak shedang kye

Du şi chak sunt două cuvinte care au sensul de dorință, poftă, pasiune.
Du                 înseamnă dorință, iar chak este o formă mai crescută a dorinței, să zicem dorință
                       fierbinte sau pasiune sau atașament.
Shedang     înseamnă aversiune, respingere, împotrivire.
Kye               înseamnă se nasc sau sunt create.

Ce se întâmplă în acest pas? Atunci când apare ceva plăcut sau neplăcut, vom începe să reacționăm faţă de el. Deci această etapă este o etapă a reacției, în sensul că atunci când apare ceva frumos, reacționăm prin dorința de a-l păstra. Acesta este Duchak, adică spun: eu vreau, doresc.

Şi invers, vine cineva care țipă. Pentru că nu-mi place acest lucru, voi căuta să mă debarasez de el. Acesta este Shedang, adică aversiunea, îndepărtarea sau împotrivirea.

Aceste porniri pot lua forme agresive cum ar fi ura, dușmănia, pizma. Deci, în momentul în care îmi apare un obiect sub o formă sau alta, independent de sine, dezirabil sau indezirabil, el îmi stârnește dorința sau aversiunea, adică ori voi dori să-l păstrez ori voi dori să scap de el. Acesta este duchak shedang kye.

Kye înseamnă se nasc sau sunt create. Cu alte cuvinte: dorința sau aversiunea se nasc ca rezultat a ceea ce experimentez.

Acum, puteți spune că nu vă petreceți toată ziua, ori dorind aprig ori urând ceva. Acestea sunt noțiuni prea dure.

Atunci când ne referim la Duchak şi Shedang, ne referim la formele rafinate, mai subtile pe care le îmbracă dorința şi aversiunea. În fiecare moment al vieții, suntem mânați de dorință ori de a ne apropia ori de a ne îndepărta de ceva, fie în mod fizic, fie mental, dar sub o formă ușoară.

Aproape fiecare mișcare pe care o facem, sau fiecare gând pe care îl avem, este de asemenea determinat de dorințe.  De aceea, dorința, aversiunea și ignoranța sunt considerate în budism ca fiind cele trei otrăvuri, care curg permanent prin “venele noastre”.

Toate acestea se vor schimba atunci când vom percepe vacuitatea. Pentru că numai atunci vom vedea cu mult mai clar și mai intens toate aceste procese, care sunt foarte subtile, majoritatea oamenilor nefiind conștienți de ele. 

Oare asta înseamnă că a dori ceva este rău?

Este greșit să credem că a dori ceva este un lucru rău. Budismul nu ne învață să vegetăm, să stăm în liniște şi să nu facem nimic. Nu este ceea ce Buddha ne-a învățat.

Din contră: vrem să ne trezim dorința spre iluminare, să ne trezim voința puternică de a ajunge la iluminare. Nu orice dorință este defectuoasă. Cu siguranță urăsc să văd pe cineva lângă mine care suferă. Și nu este nimic rău în asta!

Problema pe care o avem cu ura şi dorința, este atunci când ele vin din ignoranță, care se exprimă prin neînțelegerea de ce reacționăm așa cum reacționăm.

 

Pasul 5: Reacția ce acumulează karmă

Acum vine pasul cinci: șeful țipă la mine fără nici un rost, nu am făcut nimic din lucrurile pe care el le susține că le-am făcut și vreau să scap de neplăcerea creată. Cum fac asta? Voi țipa îndărăt la el și îi voi explica cât este el de prost. Ceea ce am făcut este al cincilea pas, denumit în limba tibetană:

Le sak

Le         înseamnă karma.
Sak       înseamnă a strânge, a aduna sau a acumula.
Le sak înseamnă a strânge lângă mine karma.

– apare șeful
– țipă la mine
– nu-mi place asta
– vreau să scap de el
– atunci voi țipa la el îndărăt ca să-l fac să plece.

Am țipat la el  –>  am strâns karma!

Al cincilea pas: ca urmare a reacției mele, am plantat o nouă sămânță karmică în curentul meu de conștiință; iar când ea va rodi îmi va aduce șeful înapoi, pe același [şef] sau pe altcineva.

Reacția mea, care provine din neînțelegere, din ignoranță, va fi cea care mă va forța să experimen-tez din nou ceva neplăcut, ceva de nedorit. Și datorită faptului că energia karmică se intensifică pe timp ce trece, va fi foarte posibil ca experiența viitoare să fie cu mult mai dură.

Cu cât vom înțelege mai bine de unde vin aceste lucruri, cu cât vom înțelege mai bine vacuitatea lor, faptul că ele sunt doar o proiecție provenită din semințele noastre karmice, cu atât tendințele noastre de a țipa la alții sau de a gândi negativ despre alții vor scade.

Dacă vreți să știți cât de bine ați asimilat înțelegerea vacuității, urmăriți-vă sentimentele grele sau gândurile negative care se ivesc din curentul vostru de conștiință atunci când sunteți puși în fața unor situații neplăcute. Dacă încă vă veți mai enerva sau încă veți mai avea emoții negative dovedește cât de mult ați înțeles sau nu vacuitatea lucrurilor.

 

Pasul 6: Roata vieții se învârte din nou.

Al șaselea pas este:

Korwar kor

Kor înseamnă roată sau cerc. Cuvântul kor apare de două ori: primul are sensul de roată, şi al doilea de a învârti. Pasul al șaselea, pe scurt, este că învârtim roata din nou.

Vom trece din nou peste seria de șase pași.

1. Am venit cu ignoranță (adică cu tendința de a da eului și părților mele o existență proprie de sine).
2. Ignoranța începe să se manifeste.
3. Lucrurile apar ca existând în sine, plăcute sau neplăcute.
4. Ca urmare, le vom dori pe cele plăcute și le vom respinge pe cele neplăcute.
5. Din cauza ignoranței reacționăm la poftă sau la aversiune, plantând astfel semințe karmice.
6. Și în final închidem cercul. Atunci când noile semințe karmice vor rodi, vom fi din nou puși în fața unor situații enervante.

 

Putem parcurge aceste etape și invers. Este un exercițiu. De exemplu, putem începe de la pasul trei:

3. Ne apare ceva neplăcut, pentru că o sămânță karmică a dat rod. De ce?
2. Sămânța a rodit pentru că am fost ignoranți. De ce?
1. Am fost ignoranți pentru că am venit cu tendința spre ignoranță. De ce?
6. Ne-am întărit și mai mult tendința spre ignoranță învârtind roata. De ce?
5. Din cauza reacției noastre. De ce?
4. Pentru că dorim ceea ce ne place (existent prin sine) și respingem ce nu ne place (existent prin sine). De ce?

…și tot așa…

Este bine să analizăm acest proces și înainte și înapoi, mai ales când în fața noastră stă cineva și țipă. Cu cât vom înțelege mai bine acești pași, cu atât vom pricepe mai repede ceea ce se întâmplă şi ne vom opri din a mai reacționa, [de a avea] așa zisa “reacție naturală/firească”.

Acest lucru natural pe care îl facem, va fi chiar acela care ne va aduce din nou o experiență dificilă.

În lectura cursului 5 se vorbește despre un al șaptelea pas, pas care ar fi concluzia trasă de maestrul Asanga asupra acestui proces. Maestrul Asanga spune: „Cauza a tot ceea ni se întâmplă este că nu am înțeles vacuitatea”.

Cu alte cuvinte, cei șase pași ne descriu rolul negativ pe care-l joacă neînțelegerea vacuității în viața noastră şi cum se face că rămânem în samsara.

Dacă veţi înțelege bine aceste învățături, [atunci] veți deveni niște sfinți. Mai mult de atât: dacă [aceste învăţături] le veți dărui altora, le veți face un imens bine, pentru că [astfel] le dați cheia de stopare a roții samsarei.

 

Se pune întrebarea dacă este bine să întrerupem legătura cu cel care ne vorbește urât.

Răspunsul este următorul: în situația în care nu ne stăpânim supărarea, [în care] reacționăm cu duritate situației, ar fi bine să încetăm legătura cu persoana în cauză, pentru a nu fi puși în situația de a acumula karmă negativă.

Dar dacă încetăm orice relație cu el și [totuşi] vom continua să avem resentimente față de acesta, înseamnă că nu ne-am făcut munca dharmică așa cum trebuie.

Explicația faptului că cineva vine și țipă la noi, după cum am văzut, este că am plantat semințe în trecut atunci când noi înșine am țipat la altcineva. Singurul mod de a opri acest ciclu, este de a nu mai reacționa în fața lui (pasul 5).

Acest proces de înțelegere este lucrul cel mai important în dharma. Ca rezultat al acestuia, vom rămâne sau nu în relații cu persoana respectivă, atenți la resentimente, chiar dacă ne-am separat la un moment dat.

Cu cât vom exersa mai mult, cu cât vom trece prin acești pași dus și întors, cu atât mai mult se va aprofunda înțelegerea vacuității şi a karmei.

Cu cât înțelegerea vacuității şi a karmei se va aprofunda cu atât şi reacțiile noastre greșite se vor diminua, iar cu timpul vor fi din ce în ce mai puțini cei care să ne enerveze.

 

Karma şi vacuitatea conform maestrului Chandrakirti

Vom vorbi în continuare despre :

Chu bab

Chu înseamnă apa
Bab înseamnă curent, curent de apă sau râu.

Chandrakirti a trăit în India, aproximativ în anii 650 e.n. Este considerat a fi unul dintre cei mai mari maeștri ai școlii Madhyamika Prasangika, sau Căii de mijloc.

Maestrul Chandrakirti ne prezintă următoarea scenă: trei ființe se întâlnesc pe malul unui râu.

Deoarece fiecare ființă aparține unei alte lumi, această întâlnire nu poate fi posibilă, de aceea ne vom referi la ea ca la ceva fictiv.

1. Una dintre cele trei ființe/creaturi este omul,

2. A doua este zeul. Nu este vorba aici de creatorul lumii, ci este vorba de o ființă care trăiește într-un domeniu de existență mai înalt decât cel al oamenilor. Viața aici este foarte plăcută, totul este incredibil de frumos, aproape că nu există suferință.

Această lume ne amintește de mitologiile greacă şi indiană. Aceste creaturi trăiesc foarte mult, dar nu sunt nemuritori, pentru că sunt încă în samsara. Astfel că şi ei vor trebui să treacă prin procesul morții.

Datorită karmei bune pe care au acumulat-o, aceste ființe au parte de o viață plină de plăceri. În lumea lor totul miroase bine, muzica este plăcută, mâncarea este gustoasă, este toată nectar şi ambrozie.

3. A treia ființă este preta, adică spirit flămând. Spiritele preta au o karmă extrem de grea, karma zgârceniei, a supraalimentării, a risipei sau de a strânge în exces, şi așa mai departe. Dacă vom lăsa karma să-şi facă de cap şi nu o vom ține în frâu, [acest lucru] va avea ca rezultat nașterea în lumea spiritelor.

Există câteva tipuri de astfel de spirite şi anume:

– Spirite care nu sunt niciodată satisfăcute. Ele sunt reprezentate în desenele budiste, ca având burți enorme și guri foarte mici. Oricât de mult ar mânca, burta lor nu se va umple şi vor rămâne mereu flămânde. [Fiinţele preta] Sunt într-o continuă căutare a alimentelor, blestemate de a nu fi niciodată satisfăcute, de aceea viața lor este plină de suferință.

– Un alt gen de spirite flămânde sunt cele care atunci când văd un râu și se apropie să bea apă, constată că apa este de fapt puroi sau sânge sau ceva care când beau le arde pe dinăuntru.

– Sunt alte spirite care [atunci] când în sfârșit au găsit ceva de mâncare și băut, mâncarea sau băutura le provoacă arsuri mari în burtă.

Deci toate cele trei ființe stau la marginea râului. O altă versiune a acestei scene este cea în care cele trei stau în jurul mesei, iar în fața lor este așezat un pahar cu apă.

Întrebarea este ce vede fiecare din cele trei ființe?

Această situație este prezentată în lectură, sub forma unei dezbateri de logică. Trebuie subliniat faptul că toți oponenții din această dezbatere sunt de acord cu faptul că fiecare dintre ființe văd altceva în pahar.

În limba tibetană nu există un cuvânt pentru lichid, de aceea el va fi descris ca ceva care este umed și curge.

În paharul cu apă, se află o materie umedă și curgătoare. Fiecare creatură este constrânsă de karma proprie să perceapă altceva care se află în pahar.

1. Ca rezultat al propriei karme, omul va percepe apa din pahar, apa bună și curată.
2. Ca rezultat al propriei karme, zeul va vedea nectar în pahar, adică o băutură delicioasă.
3. Ca rezultat al propriei karme, spiritul va vedea în pahar sânge și puroi.

Întrebarea este: Cum se poate întâmpla așa ceva?

 

Percepție corectă sau validă

Vom discuta puțin despre o noțiune care este prezentată pe larg în cursul 4 [ACI 4], și anume noțiunea de pramana.

tsema
pramana

Pramana este [un cuvânt] în limba sanscrită, iar limba tibetană tsema.
Pramana sau tsema înseamnă percepție corectă, validă.

Ce înseamnă percepție corectă? Dacă, de exemplu văd culoarea roșie și spun [că este] roșu, aceasta este o percepție corectă. Dacă văd culoarea roșie și voi spune că ea este albastră, aceasta nu va fi o percepție corectă.

Aproape toate percepțiile noastre sunt corecte. Care sunt cele incorecte? De exemplu, mă aflu într-un loc întunecat și pe jos se află un băț. Datorită întunericului nu văd bine și cred că bățul este un șarpe.

Acest caz se numește percepție incorectă, deoarece cred că obiectul este un șarpe și de fapt el este un băț.

Există situații speciale, în care nu ne putem baza pe percepțiile noastre:

– atunci când suntem într-un loc întunecat și nu vedem bine,
– atunci când suntem sub influența alcoolului sau a drogurilor,
– atunci când suntem încă adormiți și pe punctul de a ne trezi,
– atunci când suntem stăpâniți de o emoție puternică. De exemplu, suntem atât de invidioși pe colegul nostru de muncă, încât îi vom interpreta vorbele și intențiile [într-un mod] total greșit de ceea ce vrea el să spună cu adevărat.

Întrebarea care se pune este următoarea: au oare cele trei ființe au o percepție corectă, validă, atunci când privesc la paharul în care se află ceva umed și curgător?

Poate fi lichidul din pahar în același timp și apă și puroi? Pot exista simultan trei lucruri diferite? Este ca și când am întreba dacă poate fi simultan peretele și roșu și galben? (presupunând bineînțeles că peretele este ori cu totul roșu ori cu totul galben).

Maestrul Chandrakirti, la întrebarea dacă toate cele trei ființe au pramana, răspunde că acest lucru nu poate fi posibil. Ori este apă ori nu este apă. Și aici apare problema. Maestrul Chandrakirti, împreună cu toți oponenții din dezbaterea logică, sunt de acord că fiecare dintre cele trei creaturi vede altceva în pahar.

 

Cauza materială și condițiile de sprijin

Să luăm cazul unui copac care crește în curte. Există o cauză pentru care crește copacul în curte. Dacă va crește un stejar, cauza este că a existat o ghindă în curte din care a ieșit stejarul. „Cauza” în limba tibetană, se spune:

Nyerlen gyi gyu

Cauza principală sau cauza materială a copacului este ghinda. Fără ghindă copacul nu ar exista. Dar, este oare suficientă ghinda pentru a ieși un stejar? Nu, nu este suficient, pentru că este nevoie de apă, pământ, soare, o anume temperatură, și așa mai departe. Toate acestea formează condițiile secundare sau condițiile de sprijin.

Să ne întoarcem din nou la scena noastră. Pentru a explica dacă toate cele trei ființe au pramana, vom analiza care este cauza principală pentru care ele văd ceea ce văd și care sunt condițiile secundare.

În descrierea noastră, cauza principală de a vedea un pahar cu lichid, este lichidul din clipa anterioară, iar lichidul din clipa anterioară vine din lichidul din clipa anterioară acesteia. Condiția secundară, de sprijin, este karma fiecăreia.

Deci pe lichidul din pahar, fiecare din cele trei ființe, proiectează lichidul din karma ei. Dacă omul are karma să fie o ființă umană, pe lichidul din pahar [omul] va proiecta apă. Deci el va vedea apă, preta va vedea sânge, iar zeul va vedea lichidul din pahar ca [fiind] ambrozie.

Care este problema cu cauza principală?

Noi spunem că fiecare dintre ființe, fiecare în lumea lui are o percepție corectă. Perceperea omului fiind corectă, el va vedea apa pentru că în lumea lui este cu adevărat apă. Preta va vedea sânge sau puroi, pentru că în lumea lui este cu adevărat sânge sau puroi. La fel și zeul care vede ambrozia.

Lichidul din pahar este cauza principală pentru care fiecare creatură experimentează ceea ce experimentează.

În lectura cursului 5, se spune că lichidul din pahar ar avea trei componente, care se suprapun. Fiecare componentă fiind cauza principală ce determină ceea ce vede fiecare dintre ființe.

Dacă una dintre ființe ar dispărea din scena noastră, atunci lichidul va avea două componente. Deci existența sau inexistența unei componente depinde de prezența acesteia.

Este ca și când lichidul ar exista undeva în afara noastră, în lumea exterioară nouă, iar noi proiectăm pe el, din lumea noastră interioară, din karma noastră, noțiunea fie de apă, fie de nectar, fie de sânge. Din explicația celor trei componente rezultă că și lichidul în sine nu vine din lumea exterioară, ci depinde de noi.

Cei care țin de calea de mijloc, nu spun că esența lichidului este mintea noastră. Ei separă ceea ce este fizic de ceea ce nu este fizic. Dar spun că și cauza principală vine tot din karma. 

 

Importanța discuției despre paharul cu apă

De ce este paharul atât de important?

Pentru că soluția eliminării cancerului, a morții care va veni, sau a senilității ce atacă mintea  ̶  este înțelegerea karmei și a vacuității.

Cu cât vom merge mai în profunzimea acestui subiect, cu atât vom înțelege mai bine. Este important să înțelegem că toate cele trei ființe văd lucrurile diferit conform karmei pe care o au. Fiecare dintre ele are o percepție corectă.

Karma este cea care dictează ceea ce vede fiecare. Dacă suntem bolnavi de cancer, sau dacă ne vedem cum îmbătrânim, sau faptul că oamenii din jurul nostru mor, toate acestea sunt dictate în întregime de karma pe care am acumulat-o şi care acum rodește.

Lumea în care trăim a fost creată numai de noi. Ea este complet goală de orice existență proprie de sine, cu excepția faptului că vine din noi, proiectând-o din semințele karmice pe care le-am acumulat. Dacă am strâns semințele corecte, atunci vom vedea în lumea noastră nectar şi ambrozie, dacă nu, vom vedea lucruri respingătoare.

Faptul că înțeleg acum că totul este determinat de ceea ce am făcut în trecut, acest lucru îmi va da puterea extraordinară de a decide cum vor arăta lucrurile de acum încolo. Mă voi îngriji să depun în curentul meu de conștiință acele semințe care să mă împiedice de a mai suferi şi care să-mi aducă fericirea sublimă. Acesta este scopul învățăturilor lui Buddha, al oricărui profesor budist: să vă dea puterea în mâini.

Nu va mai fi nevoie să vă învârtiți mereu datorită ignoranței în roata vieții, pentru că ignoranța se va diminua din ce în ce mai mult. Şi dacă veți merge pe această linie şi veți ajunge destul de departe, nu veți mai ajunge să fiți nici om, nici preta, și nici măcar ca un zeu, ci veți fi un Buddha.

Singura cale de a ajunge să fim Buddha este să învățăm ce este karma și cum să o acumulăm.

Asta nu înseamnă că trebuie să stăm și să ne imaginăm că suntem Buddha, așa cum nu stăm să ne imaginăm că suntem ființe umane. Așa cum starea umană pentru noi este reală și palpabilă, și starea în care se află Buddha este la fel de reală pentru el. Ambele stări sunt cu totul iluzii ce provin numai din karma fiecăruia.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

În lecţia patru am vorbit despre trei rezultate karmice, dar mai există încă unul şi anume rezultatul fiecărui act pe care îl facem este creșterea tendinței de a face același lucru. Adică dacă cineva minte, de fiecare dată când face asta, tendința lui de a minți se mărește, adică minciuna se va transforma într-un obicei.

Subiectul nostru de astăzi este modul de funcţionare a karmei şi unde se păstrează karma. Pe parcursul a două lecții vom părăsi Abhidharmakosha, școala Vaibhashika şi vom trece la cartea lui Je Tsongkapa, care se numește:

Uma gongpa rab sel

 Uma        înseamnă calea de mijloc sau calea intermediară
Gongpa  înseamnă intenție reală, adevărată
Sel              ̶  a clarifica sau a elimina obstacole
Rab sel   înseamnă clarificarea completă

Numele cărții lui Je Tsongkapa este Luminarea completă a adevăratei intenții a căii de mijloc.

Este o carte foarte profundă din care vom discuta câteva părți în care Je Tsongkapa prezintă concepția căii de mijloc a școlii Prasanghika Madhyamika.

Această școală este considerată ca fiind cea mai înaltă şcoală budistă și ea este cea care ne va duce în mod direct spre iluminare. Je Tsongkapa aduce de asemenea citate din școala care poartă numele de Mind Only adică Numai conștiință sau Citta Matra sau Yogachara.

În limba tibetană, la Calea de Mijloc se spune:

Uma

şi la școala Mind Only i se spune:

Sem tsam

Sem       ̶  minte
Tsam    ̶  numai

În această carte Je Tsongkapa se folosește de explicația școlii Mind Only despre funcționarea karmei pentru a ajunge la explicația Căii de mijloc. Veți vedea în continuare cât de detaliată este explicația școlii Mind Only. Nu vom intra în toate subtilitățile filosofice ale prezentării, ci vom merge la esența lucrurilor astfel încât noua concepție asupra lumii să ne ajute în viața de zi cu zi.

 

Cum sunt create amprentele karmice

Vom începe cu un exemplu cu care suntem familiarizați: să presupunem că am țipat la cineva. Karma rodește şi noi vom fi puși în situația în care șeful va țipa la noi. În acest exemplu, șeful stă în fața noastră şi țipă la noi. Fața lui este roșie de nervi, scoțând sunete stridente.

Școala Mind Only ne spune că există cel puțin trei componente care participă în această scenă:

1. Șeful, care stă în fața noastră și țipă. El este doar o însumare de forme și culori. Când ne referim la forme și culori, ne referim la tot ceea ce percepem cu ajutorul simțurilor noastre, inclusiv sunetele pe care le scoate. Deci ceea ce sesizăm în fața noastră este doar un fenomen fizic și chimic, un cap (obiect) rotund, față roșie, o limbă în mișcare, sunete ce se aud. Deci prima componentă este obiectul care stă în fața noastră și pe care îl percepem.

2. A doua componentă este ochiul nostru care vede şi urechea care ascultă la ceea ce se întâmplă, deci organele de simț.

Mik gi wangpo

Înseamnă simțul vederii (mik = putere). Adică retina care se află în partea anterioară a ochiului, transformă undele luminoase în semnale nervoase și pe care le transmite apoi creierului.

Este foarte important să înțelegem ce vede ochiul și ce aude urechea. Poate oare ochiul să sesizeze un șef care țipă?

Nu, nu poate să facă asta, pentru că ochiul nu înțelege „șeful”. Ochiul poate să înțeleagă „roșu”, „rotund”. Ochiul vede forme și culori. Urechea aude intensități sonore și nu [faptul] că „șeful este nervos”.

Deci organele de simț percep forme, culori și sunete, pe care le transmit apoi creierului. Chiar și creierul este o formă de [organ de] simț care transmite informațiile minții.

3. În mintea noastră există:

Mik gi nampar shepa

adică este vorba despre conștientizarea legată de vedere. Există de asemenea conștientizarea auzului. De fapt fiecare organ de simț transmite minții o anumită conștientizare care va produce apoi amprente în mintea noastră.

 

Întrebarea este: Unde se află aceste amprente mentale?

În școala Mind Only există noțiunea de:

Kunshi

Acest kunshi este acel loc special în care sunt acumulate semințele sau amprentele karmice, un fel de depozit mintal.

Cuvântul pentru sămânța karmică este:

Bakchak

Atunci când ţip la cineva, mintea mea înregistrează ceea ce se întâmplă şi notează faptul că eu țip. Ea înregistrează emoția, sunetele și energia din spatele faptei după care le transformă într-o sămânță karmică.

Această sămânță conform școlii Mind Only sau Yogachara va fi păstrată în kunshi, trecând printr-o perioadă de incubare, de maturare, după care va da rod.

Ce înseamnă că dă rod?  Voi întâlni pe cineva care țipă la mine. Deci avem:

– omul care țipă, adică obiectul,
– organele de simț care percep țipetele,
– și conștientizările legate de organele de simț.

Conform budismului, există șase simțuri: auzul, văzul, mirosul, pipăitul, gustul și al șaselea este gândirea. Iar fiecărui simţ îi corespunde o anume conștientizare.

Deci avem șase conștientizări. Toate școlile budiste sunt de acord cu faptul că există șase simțuri.

Școala Mind Only adaugă încă un simț (de fapt o conștientizare) și anume kunshi. Școala Mind Only spune că al șaptelea simț (conștientizare) este kunshi adică acel loc unde se strâng și rămân semințele karmice.

Totul vine din aceeași sămânță.

Cel mai interesant punct al școlii Mind Only este faptul că:

– obiectul care țipă la mine
– ochiul meu care-l percepe țipând la mine
– și conștientizarea mea care înregistrează țipetele

toate vin din același bakchak adică din aceeași sămânță.

Ceea ce spune școala Mind Only este faptul că nu există nimic care să nu vină din mintea mea.

Ea afirmă că nu numai conștientizarea mea [referitoare] la ceea ce se întâmplă vine din mintea mea, ci chiar însuși șeful vine din mintea mea. Chiar și ochiul meu, care îl percepe pe cel care stă în fața mea, vine din mintea mea.

Totul vine din minte, din aceeași sămânță karmică.

Cu alte cuvinte aceeași sămânță karmică produce șeful care țipă, pe mine care vede șeful şi ochiul meu care-l percepe. Toate aceste trei elemente provin din aceeași sămânță.

De aici și numele școlii Mind Only, pentru că ea spune că totul vine numai din minte. Toată această teorie vine de la Je Tsongkapa, teorie care este foarte apropiată de cea a Căii de mijloc.

Aceasta afirmă că orice lucru care ni se pare că vine din exteriorul nostru, cum ar fi șeful, de fapt mintea noastră se uită la mintea noastră. Mintea noastră privește spre sămânța karmică pe care în trecut am depus-o în minte și care acum rodește.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că dacă eu sufăr acum, dacă există ceva care mă face să sufăr în prezent, asta este din cauza semințelor karmice pe care [mi] le-am depus în minte.

Singurul care le poate pune în minte sunt numai eu. Școala Mind Only spune că nu există nimic exterior nouă. Ne vedem doar mintea.

Acest lucru explică cum se poate că doi oameni care privesc la același obiect, fiecare îl va experimenta altfel, sau îl interpreta altfel. Vacuitatea în școala Mind Only spune că nu există o sămânță diferită care l-a creat pe șef de cea care m-a creat pe mine uitându-mă la șef.

Dacă ne aducem aminte, noțiunea de vacuitate este o noțiune negativă deoarece ea înseamnă o lipsă a ceva. Deci, ne referim aici la lipsa separării dintre factorii care mi-l aduc pe șef și factorii care mă determină să-l experimentez pe șef. Cu alte cuvinte, același factor mă face să experimentez și țipetele și pe șeful care țipă la mine.

Această școală spune că apariția șefului și experiența mea cu el vin din aceeași sămânță.

Fiecare eveniment, fără excepție, care se întâmplă în acest moment, și în toate momentele care au precedat-o și în toate momentele care vor urma, este o rodire a semințelor care se află în mintea noastră. Aceeași sămânță karmică, același bakchak determină și fenomenul și pe mine percepându-l, cu ajutorul ochiului și conștientizării ochiului.

Dacă înțelegem aceste explicații și dacă le acceptăm, atunci când va apărea ceva neplăcut care ne va face să suferim, vom ști că unicul motiv a ceea ce se întâmplă este că am plantat semințe în mintea noastră.

Și dacă este așa, singurul mod de schimba ceva este să fim foarte atenți la ceea ce intră în mintea noastră. Și dacă vom avea grijă să nu mai plantăm nimic care să ne aducă necazuri în viitor, acest lucru ne va permite să ajungem la iluminare.

Dacă înțelegem acest mecanism și vom începe să fim atenți la ceea ce facem, spunem sau gândim, să lucrăm serios cu carnețelul, încet, încet mintea noastră se va curăța, lucru care va duce la purificarea lumii înconjurătoare.

Și de ce așa? Pentru că toată lumea ce ne înconjoară este rodul semințelor din mintea noastră.

 

Puțin despre mecanica acestui proces

Ideea despre care vorbește școala Mind Only este că orice faptă pe care o facem, fie prin gând, vorbire sau printr-o acțiune este karma.

Când fapta pe care o facem se încheie, energia ei este transferată in kunshi, sub formă de bakchak, sub formă de sămânță. Școala spune că bakchak nu este nici ceva fizic și nici mental ci de fapt el este o formă de energie care rămâne în kunshi până când va da rod.

În lecțiile trecute am vorbit despre timpul de incubare și despre karmele care pot rodi în această viață, sau în viața următoare sau în următoarele. Ceea ce înțelegem este faptul că această karmă poate să rămână în kunshi foarte mult timp, chiar și milioane de ani.

Oare semințele stau în kunshi și nu trec prin transformări?

Răspunsul este „Nu.” pentru că mintea continuă să se schimbe, deci și semințele vor trece în permanență prin transformări.

Atâta timp cât o sămânță nu a rodit, ea se schimbă cu fiecare clipă, este ca și când se recopiază de la un moment la altul, transferând-și energia de la cea veche la cea nouă, până în momentul rodirii.

Se mai poate spune că sămânța care stă în kunshi se distruge și se reface de la un moment la altul. Aceeași sămânță, trece din clipa (a) la clipa (b), iar cea din clipa (a) dispare. Se spune că semințele se comportă ca un curent, ca apa dintr-un râu care curge.

Dacă acceptăm această explicație, atunci va trebui să fim atenți la ceea ce spunem, facem sau gândim, şi prin urmare rezultatul va fi că treptat va apărea calmul. Viața noastră se va liniști încetul cu încetul, pentru că obiceiurile noastre sunt adânc înrădăcinate și avem destule semințe vechi care vor continua să dea roade.

Înțelegerea noastră se va aprofunda cu timpul, ceea ce va grăbi procesul nostru spiritual. Ca să ajungem la Nirvana nu este suficient să ascultăm învățăturile o singură dată. De aceea va trebui să învățăm și să practicăm cu seriozitate.

Asupra a ceea ce ni se întâmplă în viața noastră nu avem nici un control, pentru că este rodul semințelor plantate în trecut, dar când ne este deja clar acest proces, nu vom mai spune: „Ah, sunt condamnat să sufăr, și nu am ce face!”, ci vom spune: „Ba da, am ce face! Pot să fac ceva de acum înainte!”.

Cu ceea ce se petrece în prezent nu mai avem ce face. Este prea târziu să mai facem ceva, pentru că rodul este deja prezent, este precum un copac, pe care nu-l putem vârî înapoi în pământ.

Și cu toate acestea, vom primi cu calm situația pentru că înțelegem că ea vine din noi, și mai mult, deja deținem pe deplin controlul a ceea ce se va întâmpla în viitor.

Reacția noastră la ceea ce se întâmplă va fi calmă, neliniștea interioară va dispărea datorită faptului că știm de unde vin lucrurile neplăcute şi înțelegem cum funcționează mecanismul karmic.

Într-una din lecții am vorbit despre regele Kalinga, şi despre soldații lui care tăiau organele [sexuale ale] călugărului, unul după altul. Oare el a suferit? Călugărul nu suferea în interior, deși durerea fizică era îngrozitoare.

Durerea nu exista în gândirea lui, şi știa că orice reacție în fața acestei situații îi va continua suferința. În interiorul lui, el era complet liniștit. Acest rezultat vine numai când vom avea o înțelegere profundă a învățăturilor.

Conform școlii Mind Only, nimic nu vine din exteriorul nostru.

Noi ne uităm de fapt la mintea noastră așa cum ne uităm la un film pe ecran. Și dacă filmul de pe ecran are două dimensiuni, cel la care se uită mintea, [la] kunshi, este în trei dimensiuni.

Putem simți totul, putem mirosi sau putem să îmbrățișăm. Și cu toate acestea, tot ceea ce se întâmplă în realitate este doar un film.

Chiar și calea de mijloc acceptă faptul că nu există nimic în afara noastră, care sa aibă o existență proprie de sine.  Totul este o proiecție!

Motivul pentru care ne este atât de greu să acceptăm aceste lucruri este că nu am perceput încă vacuitatea în direct. Atât timp cât nu percepem vacuitatea, vom fi convinși că lucrurile există în afara noastră.

Suntem convinși de faptul că șeful există în sine, că are casa lui, soția lui, că a venit cu mașina de acasă și acum țipă la noi, în timp ce de fapt toată această poveste despre casa lui, soția lui, mașina lui se află numai în mintea noastră. Totul este un film pe care numai noi îl regizăm.

Trebuie să fim foarte atenți să nu cădem în capcana nihilismului, adică să spunem: ”Dacă este așa, șeful de fapt nici nu există”.

Șeful [da] există. Pot spune că mașina de pe stradă nu există, dar ea poate da peste mine și mă poate răni, și voi suferi dureri. Mașina este adevărată, spitalul unde ajung este adevărat, contul din bancă și el este adevărat.

Faptul că totul vine din mintea noastră, nu face lucrurile să fie mai puțin reale, în sens convențional. Dimpotrivă, acest lucru le face foarte reale. Și datorită acestui fapt va trebui să fim foarte atenți la ceea ce gândim, spunem și facem pentru ca aceste lucruri reale să nu ajungă să ne rănească. Deci, totul este doar un film în care toate simțurile noastre participă în el. El este real și dureros, și în același timp este realizat în totalitate de noi înșine.

Întrebarea este: De ce atunci când două persoane diferite se uită la același obiect, îl experimen-tează diferit ?   Suntem în școala Prasanghika Madhyamika.

Să ne imaginăm că există într-o baie trei oglinzi atârnate pe trei pereți. În prima oglindă vedem ceea ce este în a doua, și în a treia vedem ceea ce este în prima, și asta până la infinit.

Același lucru se petrece și în mintea noastră. Atunci când vedem un obiect și vedem pe altcineva care se uită la același obiect, obiectul și persoana sunt în mintea mea, chiar și ceea ce vede el este tot în mintea mea.

Este oglinda care se reflectă într-o altă oglindă, care se reflectă și ea într-o altă oglindă, și nimic mai mult.

Se pune întrebarea: Dacă și persoana care se uită la același obiect vine din mintea noastră, cum se face că nu cădem în nihilism?

Răspunsul este că acest lucru nu se întâmplă, pentru că există realitatea convențională, realitate care merge mână în mână cu vacuitatea. Trăim într-o lume a fenomenelor, a celor obișnuite, convenționale dar și iluzorii.

Și cu toate că ele sunt iluzorii, sunt foarte reale. Toată suferința noastră este reală. De aceea va trebui să recunoaștem că realitatea convențională există, este adevărată, este reală, dar ea ne aduce și suferință, și câteodată bucurii.

Tot ceea ce semănăm, culegem. Tot ceea ce vom depune în kunshi, va trebui să rodească. Chiar și pentru Buddha, realitatea convențională nu a dispărut. Ea există în permanență.

Dar el a învățat să planteze semințele corecte, de aceea realitatea care rodește îl determină să fie într-un continuu extaz. Toate semințele se dezvoltă şi se înmulțesc mereu într-o singură direcție.

Lumea fenomenelor nu va dispare când înțelegem vacuitatea. Ea încă există.

Toată această teorie pe care o expunem este pentru a înțelege cum funcționează lucrurile și pentru a ne îngriji să plantăm tot timpul semințele care trebuie.

Datorită semințelor pe care le-am plantat în trecut, lumea fenomenelor va continua să existe.

Datoria noastră este să fim foarte atenți la comportamentul nostru moral, la păstrarea perceptelor sau a jurămintelor, pentru că rezultatul va fi realitatea noastră viitoare. De aceea nu putem cădea în nihilism.

Oare realitatea convențională este tot una cu vacuitatea?

Nu.

De ce nu?

Pentru că realitatea vacuității este realitatea supremă, pe când realitatea condiționată este iluzorie.

În realitatea convențională lucrurile apar într-un anume mod, dar nu în modul în care sunt ele cu adevărat. Când ne apare șeful supărat, ni se pare că el vine din exteriorul nostru și ni se pare că natura lui este să fie un om rău. Dar el nu este deloc așa. El vine de fapt din kunshi, din magazia noastră mentală.

Realitatea supremă, ultimă, este cea adevărată.

Deci, există două realități complet diferite   ̶  diferite ca esență   ̶ , dar total conectate între ele.

Vacuitatea nu există fără realitatea convențională, și nici cea convențională fără vacuitate.

Întotdeauna ele vor merge împreună. Chiar și atunci când vom ajunge la iluminare, vor exista aceste nivele de realitate. Va exista o lume a fenomenelor și va exista o lume a realității absolute, și una vine din cealaltă.

Există oare liberă alegere? Răspunsul este că și libera alegere este goală de orice natură. Ea apare în lumea fenomenelor, în lumea convențională, dar nu și în lumea absolută.

Nici ea nu are o existență proprie de sine, pentru că ea este de asemenea un rezultat karmic. Deci întrebarea este: Avem liberă alegere sau nu avem?

Răspunsul budist la această întrebare este următorul: libera alegere apare numai în lumea convențională, avem iluzia că alegem liber. În realitatea obișnuită a lucrurilor, dacă nu le analizăm și nu le examinăm cu atenție, ele vor apare ca liberă alegere.

Dar de fapt, nu există nimic care să nu depindă de semințele noastre karmice. De aceea, orice lucru există în mod condiționat, inclusiv libera alegere.

În concluzie, în lumea convențională experimentăm alegerea liberă, dar de fapt ea depinde de semințele noastre karmice.

Și dacă este așa, atunci ce rost are să ne mai căznim să realizăm ceva, dacă oricum lucrurile se întâmplă?

Răspunsul la aceasta dilemă este că dacă nu vom face eforturi, nu vom putea planta semințele necesare pentru a ajunge la iluminare.

Dacă vom sta și vom ridica mâinile sus și vom spune: dacă totul este deja dictat, la ce bun să mai fac eforturi?  [atunci] în acel moment am întrerupt deja orice proces de depunere a semințelor care să ne ducă spre iluminare.

În lumea noastră convențională, apare că facem efort, dar numai așa putem progresa.

 

„Eul”

Vom trece acum la [şcoala] Madhiamika Prasanghika. În continuare rămânem la cartea maestrului Je Tsongkapa.

În această carte maestrul Je Tsongkapa se bazează pe Chandrakirti, unul dintre fondatorii școlii Madhyamika, în vechea Indie. Chandrakirti a fost, de asemenea, și un principal comentator al lucrărilor lui Nagarjuna. Deci Nagarjuna și Chandrakirti au fost fondatorii de bază ai școlii Madhyamika Prasanghika.

Ei spun că tot ceea ce am descris până acum, descriere care aparține școlii Mind Only, este corect cu excepția unui singur lucru: kunshi.

Ei nu sunt de acord că există în mintea noastră un loc separat în care sunt păstrate semințele karmice.

A predat oare Buddha noțiunea de kunshi? Da. Toate școlile au fost predate de Buddha, inclusiv școala Mind Only. El a vorbit despre kunshi pentru că ne este mai ușor să vorbim despre un fel de depozit separat în care sunt depuse semințele karmice.

Cu ceea ce nu sunt de acord maeștrii Nagarjuna și Chandrakirti este faptul că acest depozit are o independență proprie de sine. Ei spun că nu există nimic care să existe în sine, inclusiv mintea și inclusiv conștientizările din minte.

Dacă nu există kunshi atunci în ce loc se află semințele? Răspunsul școlii Madhiamika este simplu pe de o parte, dar pe de altă este necesară o aprofundare.

Ea spune că semințele karmice sunt așezate în „eu”.

La ce se referă ei când spun „eu”?

Vom vorbi în continuare de noțiunea:

Nga tsam

Nga     înseamnă eu
Tsam  înseamnă numai
Nga tsam este tradus ca numai eu sau doar eu.

O mare parte din învățăturile budiste se ocupă de studiul a cine sunt eu, cine este acest „eu”, de a-l găsi pe acest “eu”. Când ne vom referi în continuare la “eu”, ne vom referi la eul convențional. Cu alte cuvinte [la] “eu” fără procesul de analizare a eu-lui.

Dacă:

– Abhidharmakosha spune că semințele karmice se află în aură|
– și școala Mind Only le localizează în kunshi,
– școala Madhiamika („Calea de Mijloc”) spune că nimic nu are o existență proprie de sine, și că semințele se află în „eu”, referindu-se de fapt la curentul de conștiință.

Dacă vă gândiți ca metaforă la apa unui râu, “eu” este precum curentul de apă. Energia tuturor semințelor karmice pe care le am în momentul de față, va trece la semințele karmice din momentul următor și așa mai departe, proces în care semințele se distrug și se refac în mod continuu.

Eul meu din această clipă, totalitatea emoțiilor, a experiențelor, a înțelegerilor mele, vine din întreg ansamblul, așa cum a fost în momentul precedent, iar acest moment va transfera toate aceste energii în mintea mea în clipa de față.

Putem asemăna acest proces cu un joc de biliard, în care bila o lovește pe cealaltă și îi transferă energia ei. Așa și semințele din clipa precedentă își transferă energiile lor semințelor din clipa de față, în timp ce cele vechi se distrug și cele noi se refac.

 

Noțiune şi etichetă

Multe din sutrele lui Buddha poartă numele celor ce l-au cerut. Adică, discipolul vine la Buddha şi îi cere să-i explice una sau alta.

Învățătura primită va purta numele discipolului. Există o sutră care se numește Sutra cerută de Upali. În această sutră, Buddha spune: „… și cerurile și infernul sunt creațiile minții tale. Nu există nici un loc în afara ta care să se numească infern, numai tu îl creezi! …”.

Acest fapt îl va face să fie mai puțin real? Buddha spune: “Infernul este la fel de real ca și încăperea în care stăm în momentul de față. Ambele sunt reale în aceeași măsură și de asemenea ambele sunt fructul minții noastre”.

În lectura cursului 5 există un citat foarte frumos din aceeași sutră a lui Upali:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc.
În orice loc vei căuta, pe creatorul lor nu-l vei găsi,
Pentru că toate acestea din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.

La ce se referă Buddha aici?  Ce înseamnă „noțiunea şi eticheta”?

Înainte de a continua, vom vorbi despre:

Tokpe taktsam

Tokpe  înseamnă noțiune, concept sau termen
Tak       înseamnă eticheta
Tsam     ̶  numai

Şcoala Madhiamika Prasanghika spune: tot ce apare în lumea noastră, apare numai şi numai prin puterea noțiunii şi a etichetei sau lumea este exact așa cum o etichetăm.

Acesta este singurul mod în care pot apărea fenomenele în viața noastră, prin noțiunile și etichetele pe care la proiectăm.

Cum îl vedem pe șef că este supărat conform Căii de mijloc?

Unicul mod în care-l putem experimenta pe șef supărat, este de a proiecta noțiunea de supărare pe un ansamblu de forme, culori și sunete.

Și de unde vine noțiunea de supărare? Ea vine din semințele karmice, din faptul că ne-am supărat în trecut. Dacă nu am fi avut această sămânță karmică, nu am fi fost puși niciodată în situația să experimentăm pe cineva furios în viața noastră.

De unde vin formele şi culorile? Dacă vom începe să analizăm corpul fizic al șefului, fața lui roșie, de exemplu, este un concept. Culoarea roșie este o noțiune pe care o proiectez, care și ea este un rezultat karmic al semințelor din mine.

Orice formă, fie că este rotundă sau alungită și așa mai departe, este doar proiecția noastră karmică.

Prasanghika Madhiamika compară acest proces de analizare cu foile/straturile unei cepe.

Deci când spunem că șeful este gol de orice existență proprie de sine, ne referim la faptul că șeful este numai și numai o imagine pe care o proiectăm din cumulul de concepte și etichete pe care le-am adunat prin semințele karmice.

O simplă proiecție pe un ansamblu de forme și culori. La acest nivel, în care nu sunt analizate formele, culorile sau fenomenele fizice, proiectăm o lume a noțiunilor.

Dacă vom merge în “profunzimea cepei” și vom analiza stratul fenomenelor fizice care apar în viața noastră, vom găsi aceeași lume de noțiuni pe care le proiectăm. (obs. Svatantrika – jumi/juma – proiectăm pe ceva ce există în sine)

O întreagă gamă de noțiuni proiectăm pe partea dreaptă și cea stângă a șefului.

Și dacă analizăm partea stângă a șefului, și acolo vom găsi că proiectăm noțiuni.

În orice loc în care ne vom opri, vom da peste date brute și vom proiecta pe ele etichetele.

Dacă vom continua să analizăm aceste date brute, de fiecare dată vom coborî la un alt nivel de date brute, date pe care le vom găsi că sunt goale la rândul lor de orice existență proprie de sine şi că sunt doar nişte etichete pe care le proiectăm. Și tot așa la infinit.

Cu cât vom analiza mai mult, vom ajunge la alt un loc care trebuie analizat. Nu există sfârșit la această investigație. Această analiză este o meditație asupra vacuității, pentru că dacă vom căuta să găsim ceva pe care să nu-l etichetăm, [acest ceva] nu-l vom găsi niciodată. Iar aceasta este de fapt vacuitatea lucrurilor.

 

Proiecția este reală

Ceea ce este comun la cele două scoli este faptul că amândouă afirmă că nu există nimic din ceea ce experimentăm, care să nu vină de la noi, adică din semințele karmice din mintea noastră.

Ambele susțin de asemenea că trebuie să fim foarte atenți la ceea ce gândim, spunem și facem, pentru că ceea ce semănăm, este ceea ce vom culege.

Însă cele două [şcoli] nu sunt de acord în ceea ce privește locul în care se strâng semințele și cum se desfășoară procesul de proiecție.

Ambele școli sunt de acord că lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine, și cu toate că fiecare definește vacuitatea puțin diferit, ele susțin importanța semințelor care sunt plantate.

Nu putem spune că dacă un lucru este gol, atunci el nu există și deci nu este important. Acest lucru dovedește neînțelegerea vacuității. Înțelegerea vacuității înseamnă că totul depinde de ceea ce facem, de aceea este extrem de important ce facem, pentru că totul este gol de orice existență proprie de sine.

Este adevărat că lucrurile sunt iluzorii, [că] toată realitatea convențională este iluzorie, și cu toate acestea iluzia este reală, tridimensională, dureroasă și ne costă bani.

Ce ne forțează să-l experimentăm pe șef așa cum este? Este sămânța karmică, bakchak, din curentul nostru de conștiință sau din kunshi (după cum spune şcoala Mind Only).

De aceea avem datoria să ne debarasăm de semințele pe care încă le avem și să încetăm să mai reacționăm în fața evenimentelor într-un mod care să ne perpetueze suferința.

 

Disputa dintre cele două școli

De multe ori, în literatura Gelugpa școlile sunt prezentate prin disputele pe care le au între ele. De exemplu școala Prasanghika Madhiamika spune școlii Mind Only: tu susții existența lui kunshi, atunci unde se află el? Kunshi are o existenţă proprie de sine?

Vine școala Mind Only şi îl citează pe Buddha. Ea spune: Buddha a spus că totul vine din minte, atunci cum de a spus Buddha că totul vine din minte?

La această întrebare, școala Prasanghika Madhiamika vine cu două răspunsuri, unul pozitiv şi unul negativ.

1. 1. Răspunsul negativ este următorul: Buddha a vrut să sublinieze faptul că toate fenomenele care apar în viața noastră, au fost create de mintea noastră și nu de către un factor extern. Chiar și citatul din sutra lui Upali pe care l-am prezentat înainte accentuează acest fapt.
   2. Răspunsul pozitiv care explică afirmația lui Buddha, că totul este minte, este că Buddha a dorit să sublinieze faptul că mintea este principalul lucru. Lumea vine în principal din ignoranța minții noastre.

Școala Mind Only spune: așa cum avem conștientizarea simțului vederii, conștientizarea simțului auzului, conștientizările celorlalte simțuri, avem şi conștientizarea numărul șapte și anume un fel de loc în mintea noastră în care stau semințele karmice, un fel de incubator unde ele se dezvoltă, iar atunci când devin mature ne vor crea realitatea noastră şi toate conștientizările simțurilor.

Acest loc, kunshi, se presupune a fi un loc separat în minte, care ar produce restul minții, având în acest fel un grad de auto-existență. Această școală mai vorbește și despre o parte (latură) a minții care observă restul minții, cum ar fi în meditație, când aceasta sesizează că nu mai suntem concentrați pe obiectul meditației şi ne atenționează să revenim.

Școala Mind Only adaugă această [idee de] parte specială a minții, un fel de super minte, lucru cu care școala Prasanghika Madhiamika nu este de acord.

Prasanghika Madhiamika spune: adevărat este că tot ceea ce se întâmplă vine ca rezultat al semințelor karmice. Aceste semințe le purtăm cu noi, în curentul nostru de conștiință până la distrugerea lor completă. Ele în fiecare clipă se reînnoiesc și curg ca șuvoiul de apă.

Dacă înțelegem toate acestea, nu vom mai putea ignora lucrurile pe care le facem, spunem sau gândim. Nu vom mai lua lucrurile cu ușurință şi să spunem: ”Eee, asta nu este important.”, pentru că, pur și simplu, orice lucru plantează sămânța în mintea noastră. Iar când am plantat-o este foarte greu să o îndepărtăm.

Se pune întrebare : Semințele sunt depuse în eu, dacă eul nu există pentru că și el este o etichetă, [atunci] înseamnă că nimic nu există?

Conform școlii Prasanghika Madhamika, atunci când se referă la ”eu”, ea se referă la acel „eu” convențional, care apare ca existând în sine, de care ne folosim zilnic în viața noastră convențională. În acest „eu” stau semințele karmice.

Dacă vom începe să le examinăm în cel mai mic detaliu, nu le vom putea găsi pentru că nici ele nu au vreo existență proprie de sine. Dar în existența noastră convențională, ele apar și se manifestă. Şi datorită lor suferim. Datorită lor, trăim într-o lume în care există foamete, războaie, boli, bătrânețe și moarte.

De aceea se spune că suferim inutil, pentru că lucrurile de care suferim nu există. Și cu toate astea, durerea este concretă.

În încheiere, putem spune că nu avem, în momentul de față, nici un control pe ceea ce ne apare în viață, pentru că totul vine din trecut, iar prezentul este un fruct copt. Este foarte important să înțelegem procesul prin care putem opri plantarea semințelor care ne pot produce atâta suferință. Iar înțelegerea lui [a procesului] va fi cel care ne va elibera din suferință.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Cursul 5

Cum funcţionează karma

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4, a doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Doi factori care determină karma să rodească chiar în această viață.

1. Primul factor este:

Shing gyi kye par

Shing      înseamnă obiect.
Kye par  înseamnă deosebit, distinctiv, ieșit din comun.

La ce ne referim? Ne referim la importanța obiectului în karma. Dacă înainte am vorbit despre tipurile de karma care trebuie să rodească, acum vom vorbi despre factorul față de care acumu-lăm acest tip de karma.

Dacă obiectul este distinctiv, foarte puternic, karma acumulată nu numai că va trebui să rodească, ci va rodi chiar în această viață.

Mă întorc din nou la tantra. Ideea în tantra este de a lucra cu un obiect foarte puternic, astfel încât karma acumulată să rodească în această viață şi astfel să ajungem la iluminare tot în această viață.

Care este acest obiect puternic? Cu cât obiectul este mai apropiat de iluminare cu atât este mai puternic. Lama este obiectul cel mai puternic. Dacă îl vom sprijini, dacă ne vom îngriji de necesitățile lui, de bunăstarea lui, îl vom asculta, toate acestea vor face să acumulăm karmă extrem de puternică.

Acțiunile făcute în a sprijini dharma, în a crea condițiile necesare pentru a fi transmisă dharma, a preda dharma, a învăța, a medita, a face temele când Lama [ne] cere, a dona în scopul de a răspândi dharma, sunt şi ele foarte intense.

Acțiunile față de Sangha, față de cei care sunt foarte avansați spiritual, care pot să ajute pe mulți să ajungă la iluminare, [toate acestea] sunt foarte puternice din punct de vedere karmic.

În lectura cursului 5 (textul original), sunt descrise faptele a doi călugări care trăiau în aceeași comunitate și care la un moment dat a fost scindată.

Unul dintre călugări care era foarte avansat în realizările lui spirituale și în înțelegerea dharmei, a depus mari eforturi pentru a-i apropia pe oameni, reușind în cele din urmă să strângă legăturile dintre ei.

Al doilea călugăr, invidios pe reușita acestuia, începu să-l critice și îl porecli “Femeia”. Dacă ne gândim la circumstanțele acestei povesti, adică vechea Indie, unde statutul social al femeii era inferior, [pentru că] ea nu putea învăța și nici nu putea avea acces la dharma, să dai cuiva porecla de „femeie” era extrem de jignitor.

Călugărul invidios, spunea în zeflemea: “Priviți femeia care apropie alte femei!”, bătându-și joc și de ceilalți călugări din comunitate.

Se povestește că acest călugăr care i-a umilit pe ceilalți, a devenit femeie chiar în acea viață, după care s-a născut încă de 500 de ori ca femeie, adică într-o societate în care statutul femeilor era inferior.

Cum știm asta? Bineînțeles că toate aceste povești au fost spuse de Buddha. El a afirmat că acel călugăr care s-a reîncarnat de 500 de ori ca femeie a fost el însuși.

Scopul acestei povești este nu numai de a nu [mai] umili femeile, ci de a ilustra faptul că un act îndreptat împotriva cuiva care este avansat în dharma este foarte grav, iar consecințele lui vor apărea chiar în această viață.

Este foarte interesant faptul că schimbarea de sex apare de foarte multe ori în literatura budistă. Sunt relatate multe cazuri în care schimbarea sexului la oameni se petrece în mod spontan.

Pe cine vom ajuta mai întâi?

Acțiunea de a ajuta poate fi evaluată în funcție de importanța obiectului pe care îl ajutăm:

– este foarte bine să ajutăm un animal, dar este cu mult mai bine să fie ajutat un om.
–  este mult mai puternic actul de a ajuta pe cei bolnavi sau nevoiași, decât pe cei care nu sunt aşa.
–  dacă ar trebui aleasă o persoană ca să-i dăruim ceva, acela care sprijină pe cât mai mulți să ajungă la iluminare este cu mult mai important din punct de vedere karmic decât oricare altul. Deci a acționa față de un Lama, față de dharma, este cu mult mai puternic.

 

2. Al doilea factor este:

Sampa kye par

Sampa      ̶̶   gând
Kye par  înseamnă deosebit, distinctiv, ieșit din comun.

Acest factor se referă la faptul că motivația sau intenția care însoțește fapta trebuie să fie foarte puternică. Dacă înainte am discutat despre faptul că obiectul trebuie să fie deosebit, să fie puternic, acum vom vorbi despre motivația faptei.

Deci ca să vedem rezultatele faptei chiar în această viață, motivația care o însoțește trebuie să fie ieșită din comun.

 

Motivația, emoția și credința.

Din nou revenim la faptul că cei doi factori joacă un rol foarte important în tantra.

În tantra, cu cât fapta este făcută dintr-o credință puternică, cu intenție serioasă, rezultatele ei vor fi mult mai intense. Este foarte important să ne folosim de toate instrumentele logice pentru a elimina orice îndoială, pentru a nu interfera cu credința noastră.

Ceea ce este important în tantra este să se ajungă la o stare de credință sinceră şi adevărată. În cazul în care ceva ne împiedică să ajungem acolo, este de datoria noastră să clarificăm lucrurile și să eliminăm piedicile, pentru că altfel nu vom putea vedea rezultate.

Tot în lectura cursului 5 (textul original) se află povestea unui eunuc.

În acele vremuri se știe că regii aveau în curtea regală eunuci care păzeau haremurile.

Se povestește că într-o zi un eunuc văzu pe cineva mânând o cireadă de 500 de tauri. Eunucul îl întrebă pe stăpân încotro mâna cireada, iar acesta îi răspunse că duce taurii la castrat.

Eunucul cunoscând durerea prin care trece o ființă când este castrată și având multă milă și compasiune pentru toată turma de tauri care stătea în fața lui, scoase toți banii pe care îi avea și cumpără toată cireada, pentru a împiedica suferința castrării prin care ar fi trebuit să treacă taurii.

Povestea spune cum că, urmare a intenției sale puternice cu care a acționat, i-a apărut organul sexual chiar în acea viață.

Sunt multe astfel de povești. Geshe hla povestește că tatăl lui fusese un pasionat vânător şi pescar. În fiecare vară mergea înflăcărat să vâneze și să pescuiască. La sfârșitul vieții sale, se îmbolnăvi de cancer, trecând prin diverse operații.

Geshe hla spune că a văzut corpul tatălui său, tăiat de sus până jos așa cum se taie un pește pe toată lungimea lui. Geshe hla ne-a spus că intensitatea emoției cu care participa la vânătoare și la pescuit, în a lua viața altei ființe, a dat roade încă în viața lui.

Deci factorii care determină karma să dea roade chiar în această viață sunt:

1.  forța obiectului
2. forța intenției.

Vom trece acum la următoarea listă și anume:

 

Cele patru tipuri de obiecte puternice

Rămânem în aceeași categorie a karmei care rodește chiar în această viață.

Am vorbit mai înainte de cele trei diamante, care sunt obiecte puternice   ̶̶  Buddha, Dharma şi Sangha   ̶̶  , iar acum vom trece peste încă alte patru obiecte.

Adevărul este că șansa de a le întâlni nu este prea mare, dar pentru ca materia [predată] să fie completă le vom preda în continuare. Toate cele patru obiecte sunt cazuri de persoane care au ieșit din meditație profundă, meditație cu care au ajuns la realizări spirituale foarte înalte.

 

1. Primul exemplu este cel al unei persoane care tocmai a ieșit din meditația de încetare, adică anumite forțe karmice din viața lui încetează complet. Acest tip de meditație este foarte apropiat de Nirvana.

Când un astfel de om iese din meditație, el este ca un prunc din punct de vedere spiritual. Cel ce se află la acest nivel este extrem de vulnerabil și de sensibil, dar în același timp puterea lui este imensă datorită realizării lui spirituale.

Primele clipe care însoțesc marea realizare spirituală sunt extrem de importante din punct de vedere karmic atât pentru cel ajuns la această realizare cât și pentru cei care îl sprijină.

Deci a sprijini o astfel de persoană este o karmă foarte puternică. Și invers, răul făcut unei astfel de persoane este o karmă negativă.

 

2. Al doilea exemplu este al unei persoane care a ieșit din meditația asupra iubirii necondiționate.

Acest lucru nu este Bodhicitta, deoarece în școala Abhidharma nu se vorbește de ea. Această școală vorbește despre iubirea necondiționată, despre Brahmavihara iubirii sau Metta.

Brahmavihara înseamnă cele patru stări divine sau cele patru virtuți.

Metta          ̶̶   iubirea
Karuna      ̶̶    compasiunea
Mudita       ̶̶    empatia
Uppekha    ̶̶    comportament egal

Cel ce iese dintr-o astfel de meditație în care aproape că mintea a încetat, reprezintă un obiect înalt. Dacă aveți ocazia să fiți aproape de o asemenea persoană, sprijiniți-l cât puteți.

 

3. Al treilea exemplu este al unei persoane care percepe pentru prima oară vacuitatea.

Din nou spunem că sprijinul [oferit] acestuia acumulează o karmă foarte puternică.

 

4. Al patrulea exemplu este al unei persoane care a ieșit dintr-o meditație prin care a ajuns la nivelul de Arhat / Arhant.

Adică a ajuns la nivelul în care și-a eliminat orice afecțiune mentală din curentul lui de conștiință. Ce înseamnă afecțiune mentală? Afecțiunea mentală este un factor mental ce perturbă liniștea sufletească.

Câți se află la aceste stadii de dezvoltare spirituală? Foarte putini.

Cum putem şti la ce nivel se află în meditație cel care meditează lângă noi? Adevărul este că nu știm, de aceea va trebui să ne purtăm cu mult respect față de toți și să le acordăm tot sprijinul necesar.

 

Cele trei (tipuri de) rezultate karmice.

Vom trece acum de la Abhidharmakosha la Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a scris lucrarea Lam Rim Chenmo adică Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare.

În cursul 1 am trecut peste o parte a ei.

Și acum revenim din nou la ea. Tot ceea ce a scris Je Tsongkapa a fost compilat de la Buddha, adică nu el a inventat ceea ce a scris, ci [el] doar a prelucrat informația și a pus-o într-o formă accesibilă nouă.

Cele trei (tipuri de, factori) rezultate sunt: Nam min , Gyun thun  şi  Dak dre.

 

1. Severitatea rezultatului corespunde gravității actului

Primul (tip de) rezultat este:

Nam min

Ceea ce înseamnă rodire sau rezultat karmic.

Am discutat în această lecție despre când se petrece rodirea și ce o determină să rodească. Je Tsongkapa se referă la acest aspect al karmei [într-un mod] puțin diferit.

El nu ne vorbește despre când și dacă rodește karma, ci despre cum rodește ea.

El prezintă modul în care rodește karma referindu-se la fiecare din cele zece fapte rele: omorul, furtul, comportamentul sexual inadecvat și așa mai departe.

 

Clasificarea în funcție de intensitatea intenției:

–  dacă actul a fost făcut cu intenție puternică, cum ar fi omorul din ură, efectul lui va fi coborârea în infern în viața următoare.
–  dacă actul a fost făcut la un nivel mediu emoțional, efectul lui va fi nașterea în lumea spiritelor flămânde.
–  și dacă actul a fost făcut cu o intenție minoră sau fără intenție, efectul va fi nașterea în lumea animală.

 

Clasificarea în funcție de importanța obiectului

Despre importanța obiectului am discutat mai înainte. A omorî o insectă este o faptă rea, dar și mai grea este omuciderea. De ce omuciderea este foarte gravă din punct de vedere karmic? Pentru că omul este cu mult mai aproape de iluminare.

Șansa unei furnici să ajungă la iluminare în această viață este cu mult mai mică. Ea va trebui să treacă mai întâi prin multe alte vieți. Omul are cu mult mai multe mijloace care îi permit să ajungă la iluminare, de aceea cu cât ne apropiem mai mult spre iluminare, cu atât rezultatul este mai grav.

 

2. Calitatea rezultatului corespunde calității actului

Al doilea (tip de) rezultat (factor) este:

Gyun thun

 Gyun thun înseamnă similitudine.

Je Tsongkapa ne vorbește despre similitudinea dintre faptă și rezultat, mai bine zis asemănarea dintre calitatea faptei și calitatea rezultatului. Sunt aici două componente – Nyong wa (experiențe similare, rodire similară personală) și Je pa (obicei similar, tendința de a face fapte similare).

De exemplu, dacă am făcut o faptă negativă, şi spre norocul nostru nu am ajuns în infern sau în lumea spiritelor sau în lumea animalelor, şi ne-am născut ca ființe omenești, purtăm în continuare energia negativă a faptei.

Deci rezultatul în viața noastră va fi conform faptei făcute. Deoarece lista corespondențelor se află în lectura cursului 5 (textul original, pagina 84-89), vom trece peste ea pe scurt.

 

1. De exemplu, dacă avem karma omorului, și am reușit să ne naștem ca oameni, rezultatul, mai târziu, va fi o viață plină de boli, sau o viață scurtă, sau un trai în zone în care viața este mereu în pericol. (obicei – devii o persoană care găsește plăcere în a omorî și în restul situațiilor similare)

 

2. Karma furtului – dacă am furat în viața anterioară și am reușit să ne naștem ca oameni, efectul faptei va fi o viață plină de lipsuri, sau nu va fi niciodată suficient, sau o viață de sărăcie, ce deții este doar proprietate comună cu ceilalți. (obicei – devii o persoană care găsește plăcere în furt și în restul situațiilor similare).

 

3. Karma comportamentului sexual inadecvat – dacă am avut un comportament sexual inadecvat, și ne-am născut ca ființă umană – efectul lui va fi o viață în care vom avea probleme în a ne ține partenerul lângă noi, sau partenerul tinde să flirteze, sau este dorit de altele și cu greu îl putem păstra.

Există și un alt gen de rezultate karmice, cum ar fi: nu avem încredere în oamenii din jurul nostru sau nu ne putem baza pe ei, sau simțim că oamenii ne pot trăda sau în viața noastră există multă concurență și cu greu putem păstra ceea ce deținem. În concluzie efectul dominant este lipsa de loialitate și înșelarea încrederii. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament).

 

4. Karma minciunii – karma minciunii rodește prin faptul că oamenii nu cred când le spunem adevărul, adică nu au încredere în noi. Un alt efect al karmei minciunii este înșelăciunea, suntem înșelați. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament).

 

5. Karma vorbirii care dezbină – efectul ei este că oamenii din jurul nostru se luptă între ei sau se confruntă mereu sau au un caracter neplăcut. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament).

 

6. Karma vorbirii aspre sau dure – un efect personal pe care o are această karmă pentru noi este că auzim multe lucruri neplăcute, insulte, mustrări, reproșuri, înjurături, țipete. Avem mereu impresia că cei care ne vorbesc vor să ne provoace, să ne enerveze. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament).

 

7. Karma vorbirii inutile, fără sens – efectul ei este că oamenii nu sunt interesați să audă ceea ce vrem să le spunem, nu prețuiesc spusele noastre, asta din partea lor. În ceea ce ne privește pe noi, efectul karmei va fi nesiguranța de sine, vom fi nesiguri de ceea ce spunem, ești afectat printr-o lipsă de încredere. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)

 

8. Karma râvnirii, a lăcomiei – în cazul în care nu ne naștem ca ființe umane, rezultatul acestei karme va fi nașterea în lumea spiritelor flămânde. Dacă ne-am născut ca oameni atunci vom fi dominați de dorințe, de pofte, de pasiuni. Avem o personalitate a cărui motiv dominant este multitudinea dorințelor, vrem una, vrem alta. Alergăm neîncetat după lucruri și niciodată nu suntem mulțumiți de ceea ce avem sau de ceea ce obținem. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament).

 

9. Karma de a te bucura de răul celuilalt și invidia – trăsătura generală a acestei karme este de a nu-l încuraja pe celălalt, de a nu-l susține, de a nu-i ura lucruri bune, din contră: ne bucurăm de răul altuia. Atunci când această karmă va rodi, ne vom trezi în situații în care nu vom fi ajutați sau nu se va găsi nimeni care să ne ajute. Tendința noastră ori va fi să-i rănim pe ceilalți, sau să le facem rău, ori să fim noi înșine mereu loviți de ceilalți. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament).

 

10. Karma ignoranței, a concepției greșite – rezultatul aceste karme va fi și mai multă ignoranță, adică multă prostie, stupiditate. Avem tendința să fim evazivi, confuzi, vicleni, imprevizibili. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament).

 

Dacă vrem să vedem ce fel de karmă avem, ne vom uita la ceea ce se întâmplă în viața noastră, ceea ce întâlnim în viața noastră în funcție de lista pe care v-am expus-o, listă care nu este completă deoarece ne-am referit doar la cele zece fapte negative.

De fapt lista este cu mult mai lungă. Deci dacă sesizăm un fenomen ce ni se întâmplă, asemănător cu cel listat, înseamnă că va trebui să ne purificăm de [respectiva] karma acumulată.

Deci primul factor a fost severitatea rezultatului, iar al doilea calitatea rezultatului.
Vom trece la al treilea factor (tip de rezultat) care este Dak dre.

 

3. Mediul înconjurător ca rezultat al karmei.

Dak dre

Dak dre înseamnă rezultatul de mediu.

Je Tsongkapa ne spune că rezultatele karmelor pe care le-am acumulat nu le simțim numai personal ci ele afectează și mediului nostru înconjurător. Vom parcurge în continuare lista acestor rezultate karmice.

 

1. mediul înconjurător ca rezultat al karmei omorului este un mediu în care este lipsă de mâncare, există foamete, sau există mâncare dar care nu este hrănitoare. Plantele de cultură nu cresc sau mâncarea este greu de digerat, sau ne face rău. Un mediu în care medicamentele nu au efect.

 

2. mediul ca rezultat al karmei furtului este unul în care totul este insuficient, plantațiile și culturile de plante de asemenea sunt insuficiente sau se strică, secetă, inundații. Deci un mediu în care orice lucru [sau fenomen] duce la lipsuri.

 

3. mediul ca rezultat al karmei comportamentului sexual inadecvat – este unul poluat, murdar, cu mirosuri de fecale și urină, noroi, praf, multă mizerie. Un mediu în care aerul sau apele sunt poluate, sunt invazii de insecte sau lucrurile sunt neplăcute, neestetice.

Dacă vedem aceste lucruri în viața noastră, în mediul în care trăim, sursa provenienței lor nu este doar comportamentul sexual inadecvat ci și infidelitatea sau lipsa de încredere care nu sunt legate neapărat de viața de familie. Deci sursa poate fi infidelitatea sau neîncrederea în general.

 

4. mediul ca rezultat al karmei minciunii este descris ca fiind unul în care oamenii nu cooperează unii cu alții, munca de echipă nu reușește niciodată, [colegii, oamenii] se ciondănesc mereu, se înșală reciproc, își bagă cuțite în spate, conduc la eșecul celuilalt. În general mediul este înfricoșător și plin de lucruri de care ne este frică.

 

5. mediul ca rezultat al karmei vorbirii care dezbină unul în care se trăiește foarte greu. Călătorești doar cu dificultate, sunt multe gropi, dealurile nu pot fi urcate, multe prăpăstii, multe obstacole pe drum și multă teamă, pe unde mergi îți este [mereu] frică, și [în realitatea ta] sunt multe lucruri de care să-ți fie frică.

 

6. mediul ca rezultat al karmei vorbirii aspre sau dure – din nou, zona în care trăim este plină de obstacole, cum ar fi trunchiuri de copaci căzuți, spini, pietre ascuțite, cioburi de sticlă. Toată zona este secetoasă, pustie, nu sunt râuri, lacuri, este uscăciune, pământul este uscat sau îmbibat de substanțe otrăvitoare, sau de săruri. Un mediu în care sunt călduri mari sau amenințător sau plin de lucruri înfricoșătoare.

 

7. mediul ca rezultat al karmei vorbirii inutile sau fără sens – este unul în care fructele nu rodesc sau nu rodesc la timp sau sunt frumoase pe dinafară și stricate pe dinăuntru, sau nu sunt gustoase, [mediu în care] rădăcinile plantelor se usucă. Mediul poate fi unul fără parcuri sau locuri de odihnă sau locuri în care să te poți reface, locuri unde să te poți odihni, nu există parcuri, nu există poienițe, nici islazuri cu apă proaspătă, și există multe lucruri în jur de care te temi.

 

8. mediul ca rezultat al karmei râvnirii sau lăcomiei. Orice începem nu reușim să terminăm, tot ceea ce avem începe să se diminueze, nu avem niciodată prea mult, fiecare lucru bun care intră în posesia ta începe să se strice, puțin câte puțin. La fel şi toate lucrurile din jurul tău, cu trecerea anotimpurilor, de la o lună la alta, pe zi ce trece…

 

9. mediul ca rezultat al karmei bucuriei de răul celălalt și invidiei – Lumea este în haos, epidemii, plină de răutate, conflicte, războaie, certuri între națiuni. Mediul poate fi periculos datorită animalelor de pradă, a șerpilor veninoși, a scorpionilor, a insectelor care înțeapă sau datorită hoților sau bandiților sau a spiritelor rele. Și toate acestea se datorează numai invidiei noastre, a bucuriei de răul celuilalt sau că nu am dat suportul necesar celui care avea nevoie.

 

10. mediul ca rezultat al karmei ignoranței şi a concepției greșite – a ne naște într-o lume în care singura noastră sursa de fericire este pe cale de dispariție, încet și sigur. Trăim într-o lume în care dharma se pierde încetul cu încetul. Aceasta este o profeție care apare în învățăturile budiste, se spune că suntem într-un punct în care dharma este în creștere temporară în vest, dar în general se vorbește de căderea ei. Trăim într-o lume în care oamenii au păreri greșite, care cred, de exemplu, că a fugi după lucruri materiale este suficient și este ceea ce le va aduce fericirea. Cu alte cuvinte o lume plină de concepții greșite, în care există sentimentul că nu știm încotro să ne îndreptăm, nu avem nici un sprijin, suntem expuși și vulnerabili.

 

Întrebarea este ce facem cu toate aceste informații? Cum ne pot ajuta?

Ne uităm la lucrurile din viața noastră și din jurul nostru și încercăm să identificăm pe acelea care nu funcționează, ne uităm pe lista [de mai sus] și vedem la care dintre cele zece cazuri se potrivește.

De exemplu, dacă trăim într-un mediu bolnăvicios sau periculos, vom începe să fim atenți în a proteja viața sau de a ne îngriji să facem bine altuia. Această listă este foarte utilă pentru că ne direcționează exact spre acele locuri în care avem cel mai mult de purificat.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.