Category: ACI 4

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 3 – prima parte

 

Meditație

Așezați-vă într-o poziție comodă. Spatele să fie drept. Bărbia să nu fie nici prea sus și nici prea jos. Umerii să fie echilibrați. Fața relaxată. Așezați-vă mâinile în poală, mâna dreaptă peste cea stângă, degetele mari atingându-se ușor.

Concentrați-vă pe respirație.

Încercați să numărați zece respirații. Numărătoarea începe pe expirație. Dacă v-ați încurcat, începeți și numărați de la capăt.

Invitați-vă Lama să vină la voi. Priviți la Lama care șade în fața voastră. Aranjați-i un tron minunat, maiestuos, acoperit de flori și din raze de lumină.

Priviți la frumusețea interioară și exterioară a Lamei. Alegeți una dintre calitățile lui nobile și prosternați-vă.

Gândiți-vă acum la un lucru minunat pe care l-ați făcut, spus sau gândit astăzi și oferiți-l Lamei ca ofrandă cu ambele mâini,  în semn de respect.

Dacă aveți ceva pe conștiință în acest moment, confesați-vă Lamei și scoateți-l din minte.

Rugați-vă Lamei să vă ajute în aprofundarea înțelegerii Dharmei și să vă ajute să eliminați concepțiile greșite.

Rugați-l să rămână cu voi și priviți-l cât de fericit este de dorința voastră.

Și acum, încercați în mintea voastră, să treceți peste cele trei tipuri de realitate. Ce înseamnă realitatea evidentă? Ce înseamnă realitatea ascunsă? Ce înseamnă realitatea complet ascunsă?

Și pentru fiecare tip, încercați să găsiți exemple care sunt relevante în viața voastră.

Să începem cu această realitate evidentă, vizibilă pe care o percepeți direct prin simțurile și gândurile voastre. Încercați să dați câteva exemple concrete din viața voastră.

Acum, treceți la realitatea ascunsă, la acele lucruri despre care ați auzit, dar nu aveți o experiență directă a lor. Încercați să vă gândiți la câteva astfel de exemple.

Gândiți-vă la modul în care înțelegeți aceste exemple, chiar dacă nu aveți o percepție directă asupra lor.

Acum treceți la cea mai ascunsă realitate. Încercați să vă gândiți la semnificația acesteia. Gândiți-vă la lucrurile pe care nu le puteți realiza nici în mod direct și nici prin rațiune, și că în momentul de față va trebui să vă bazați numai pe descrierile ființelor iluminate. Încercați să vă gândiți care sunt aceste lucruri și cum le înțelegeți acum?

Îndreptați-vă din nou spre Lama dinaintea voastră. Mulțumiți-i că va însoțit în această meditație. Rugați-l să continue să vă însoțească pe calea spirituală, să vă învețe pe orice cale și cum este mai bine pentru voi.

Rugați-l să rămână cu voi. El răspunde cu multă bucurie la cererea voastră. Priviți la iubirea profundă pe care o are pentru voi.

Lama începe să se ridice ușor în aer, se micșorează și se așează pe creștetul capului vostru. Fața lui este îndreptată în aceeași direcție cu a voastră. Lama este complet din lumină. El alunecă de-a lungul canalului central, din creștetul capului până în inima voastră, și se așează pe tronul din flori și lumina lunii pe care i l-ați pregătit.

Lama stă în inima voastră, strălucind, plin de iubire și înțelepciune, și fericit să vă însoțească pe drumul vostru spiritual.

Dedicați karma acestei meditații, a acestor gânduri, idei și conștientizări, iluminării voastre, a plăcerii sublime la care veți ajunge atunci când vă veți ilumina și o dedicați tuturor ființelor

Încet, încet, deschideți-vă ochii.

 

Știința minții: diferitele niveluri ale cunoașterii

a. Cinci moduri de cunoaștere care nu sunt considerate ca percepții valide.

Vom discuta mai întâi ce nu este Tsema.

Lo Rig

Lo     = minte sau conștiință.
Rig   = în acest context înseamnă știința.

Deci Lo rig înseamnă știința minții, a conștiinței, teoria conștiinței. Cu toate că acest subiect este vast, vom vorbi doar puțin despre el. Acesta se ocupă de tot felul de clasificării ale lucrurilor pe care le știm și cum știm ceea ce știm. Dar mai înainte ne vom ocupa de modurile greșite de percepție.

 

1. Primul nivel de cunoaștere – cunoașterea greșită.

Lok She

Lok    =  greșit.
She    =  a ști, cunoaștere.

Adică, cunoaștere greșită/ incorectă. Cu alte cuvinte, este ceva ce credem că știm, dar nu știm.

Lok she  înseamnă ceva care este complet greșit. Să luăm cazul cuiva care este drogat sau somnoros sau dominat de frică. El merge printr-un loc întunecos și deodată zărește o bucată de funie pe jos şi spune: “uite un șarpe”. Această percepție este complet greșită, este Lok she.

Unul dintre exemplele tradiționale date în literatura budistă, este iepurele cu coarne.

 

2. Al doilea nivel de cunoaștere – îndoiala.

Te Tsom

Acest al doilea nivel, este puțin mai bun decât primul nivel de cunoaștere greșită. În acest caz, mintea este împărțită cu privire la obiect. Nu există certitudine. Prezența îndoielii înseamnă că percepția nu este validă.

Îndoiala îmbracă mai multe forme.

a. Prima formă de îndoială este atunci când nu știm ceva și avem tendința să devenim negativi. Tindem să fim negativi. De exemplu, “Nu știm care sunt legile karmice. Am auzit de ele. Nu avem nici o idee dacă sunt adevărate sau nu. Pentru noi este ca și când nu ar exista”.

Deci, persoana nu spune că nu există. Ea spune: “Nu știu dacă ele există sau nu. Am auzit despre ele, că dacă fac un bine cuiva, îmi va fi bine, iar dacă voi face ceva rău, nu-mi va fi bine” Ea nu spune direct că lucrurile nu sunt adevărate, dar nici nu le va da atenția cuvenită. Un alt exemplu: ”Nu este sigur că pământul este plat sau rotund, dar mai mult ca sigur că este rotund.”

b. Al doilea mod de îndoială este că nu suntem siguri. Nu știm dacă e bine sau rău. Ken Rinpoche, spunea: ”atunci când întreb ceva, cel mai grozav răspuns al studenților americani este acela, de a ridica din umeri”, cu alte cuvinte ei nu știu dar nici nu merg să verifice.

c. A treia formă de îndoială este de a spune: ”Nu știu, dar merg să aflu”. Nu știu exact cum funcționează karma, am auzit explicații de la Lama cum funcționează ea și o să aflu. Această tendință de a merge și de a verifica lucrurile despre care avem îndoieli, pentru că ele pot fi relevante, este pozitivă.

Este firesc să nu înțelegem ceva până la capăt. Ceea ce se dorește, este încurajarea de a cerceta lucrurile, și de a nu tinde spre negativism, pentru că nu ajută cu nimic, și vom rămâne pe loc. Ceea ce trebuie să spunem este: “Acum nu înțeleg pe deplin, nu știu ce înseamnă. Voi pune deoparte ceea ce nu înțeleg acum, dar intenționez să merg mai departe și să aflu despre asta “. Când spunem toate acestea, mintea noastră rămâne pozitivă. O astfel de mintea va spune: ”Am de gând să depun efort, să continui să învăț, să explorez lucrurile, să continui de a citi, de a pune întrebări, astfel ca să pot decide singur dacă am înțeles aceste lucruri și dacă le voi accepta”.

Îndemnul este de a nu lua lucrurile ca atare, fără o examinare atentă a lor și de a fi dispuși să facem toate eforturile pentru a le lămuri. Îndoiala are rolul său, care poate fi pozitiv în sensul că, ne poate motiva să căutăm de a înțelege, de a găsi răspunsuri.

   

3. Al treilea nivel de cunoaștere – cunoașterea bazată pe memorie.

Cheshe

Cheshe înseamnă cunoaștere bazată pe memorie. De exemplu, acum nu avem ananas, deci nu avem cum să gustăm din el, dar odată am mâncat ananas și acum ne amintim de gustul lui. Deci, nu avem ananas în gură, dar îi cunoaștem gustul. În acest caz cunoașterea nu este directă ci este din memorie.

Această experiență nu este ca și experiența directă. Ea este mult mai slabă și poate fi și greșită. Terapeuții știu din experiență cum pot fi distorsionate amintirile.

O altă interpretare a lui Cheshe este ”cunoașterea de după”. Mai întâi a existat experiența, și acum ne amintim de ea. În momentul în care ne-am reamintim de ea, ea este cunoașterea de după. Este o percepție a ceva, dar ea nu este acum directă pentru noi.

Putem da exemplul a cuiva care a perceput direct vacuitatea. Acum nu percepe vacuitatea direct, dar și-o amintește. Deci, nu are o experiență directă a ei. Acesta este Cheshe, cunoașterea bazată pe amintiri, și cu toate acestea ea este încă puternică și funcționează pentru el.

Dharmakirti nu a făcut parte din școala Prasanghika Madhyamika. El s-a aflat între școala Sautrantika, care este o școală inferioară, și școala „Mind only”, adică “Numai conștiință“. În școala “Numai conștiință“ nu este considerată Tsema. Cu toate că poate ați experimentat ceva cu adevărat, chiar dacă memoria este fidelă a experienței, chiar și atunci, ea nu este consideră ca fiind percepție validă. Alte școli vor spune altceva despre acest lucru.

În această școală, Cheshe nu este considerată o percepție validă sau corectă și putem înțelege de ce, deoarece se pot face multe erori atunci când vine vorba de memorie.

 

4. Al patrulea nivel de cunoaștere – cunoașterea bazată pe presupuneri, speculații sau credințe.

Yi Cho

Yi           = minte
Yi cho   = presupunere sau speculație

Deci, Yi Cho este un tip de cunoaștere care se bazează pe presupunere. Credem că știm, dar ceea ce știm este doar o presupunere, și continuăm să ne bazăm pe ea. De asemenea, acest cuvânt, este folosit și în cazul în care cunoașterea este bazată pe credință atunci când credem în ceva, dar nu am experimentat în mod direct.

Toate aceste forme de cunoaștere, nu sunt considerate Tsema. Cu alte cuvinte, credem în existența a ceva, dar nu știm direct că acest ceva există. Nu este pramana. Acest lucru nu este considerat ca percepție corectă.

Deci nivele de cunoaștere sunt:

– Cunoașterea greșită, care este complet opusă realității.

– Îndoiala despre ceva: avem o idee în minte, dar nu știm dacă este corectă sau nu. Fapt care se datorește lipsei de cunoștințe. Partea pozitivă sau negativă a acestei situații este dată de modul în care ne relaționăm față de ea.

– Cunoașterea bazată pe memorie, care nu este considerată a fi o percepție validă.

– Cunoașterea bazată pe ipoteze, speculații și chiar credințe.

Toate cruciadele, Inchiziția, cotropirile, războaiele religioase, au fost făcute în numele credinței. Datorită credinței, oamenii au fost gata să meargă la război, au fost dispuși să omoare oameni, pentru că “Dumnezeu mi-a spus că…”.

Yi Cho este tot ceea ce presupune a fi cunoaștere, ea fiind de fapt doar o speculație sau presupunere sau credință, fără a avea o cunoaștere reală.

Al cincilea și ultimul tip de cunoaștere care nu este considerată a fi o cunoaștere corectă, o percepție validă:

 

5. Al cincilea nivel este:

Nang La Ma Ngepa

Nang    = a apare sau apariție.
Ngepa  = certitudine.

Nang la ma ngepa înseamnă ceva ce apare, dar nu avem nici o certitudine cu privire la el.

Deci, acesta este nivelul următor, care este aproape o cunoaștere, dar nu este încă o cunoaștere. “Nu există nici o certitudine cu privire la ceea ce apare.”

De exemplu, citim o carte și suntem absorbiți de ceea ce citim, pe drum trece o mașină, iar când ne ridicăm capul, spunem: “Cred că a trecut o mașină”. Nu am fost atenți, deci nu suntem siguri dacă mașina a trecut sau nu. Deci avem o cunoaștere vagă datorită faptului că am fost absorbiți de altceva.

Un alt exemplu, dar mai grav, este următorul: să presupunem că o persoană este un practicant serios, care crede că practica este importantă și își spune rugăciunile în fiecare zi. El cunoaște rugăciunea pe dinafară, pentru că a spus-o deja de un milion de ori. Se scoală dimineața, se roagă, apoi vine ora 10:00 și se întreabă: “Oare am spus rugăciunea de dimineață sau nu?” Aceasta este o practică fără rost.

Aceasta este o percepție inconștientă/automată și majoritatea percepțiilor noastre din timpul zilei sunt așa. Este foarte bine atunci când ajungem să conștientizăm cum ne petrecem cea mai mare parte a timpului nostru, pentru că ne dă șansa să ne schimbăm.

Ce se întâmplă cu karma în această situație când cunoașterea este neclară, nedefinită? Cu cât vom facem asta mai mult, cu atât ne vom întări tendința de a nu fi atenți, de a nu fi conștienți, de a nu fi treji. Ne obișnuim mintea de a nu fi ascuțită.

Aceasta este și situația în care ținem jurămintele: odată le ținem, altădată nu. Iar când stăm și medităm vom aduce cu noi exact această minte! Ce fel de minte stă acolo atunci când medităm? Exact acea care este cu noi tot timpul. Deci, dacă avem o minte care este obișnuită să nu dea atenție și să nu-și amintească, atunci cum va fi meditația noastră? Vagă, lipsită de claritate.

Vreau să-l văd în meditație pe Buddha, de exemplu. Vreau să-l văd în cele mai mici detalii, cum ar fi ochii, pleoapele, iar în loc de asta văd ceva neclar, de ce? Pentru că nu am obiceiul de a fi clară, vigilentă, de conștientizare. Cu cât vom practica mai mult atenția, aducerea aminte, a fi mai conștienți și așa mai departe, toate acestea vor sprijini atât meditația, cât și calea noastră spirituală.

Și, cu cât știm mai multe despre toate acestea, ne va ajuta să nu mai judecăm pe ceilalți. Toată lumea este la fel. Cu toți suntem în aceeași barcă.

Ce se întâmplă cu o persoană care percepe vacuitatea în mod direct? Atunci când va ieși din ea își va da seama că tot timpul a fost în ceață și că niciodată nu a perceput ceva corect. Chiar dacă încercăm să ne dezvoltăm conștiința acum, înainte de a percepe direct vacuitatea, nu suntem cu adevărat treji. Nu avem Pramana. Ne aflăm tot timpul în ceață.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – a doua parte

 

Ce ne spune maestrul Dignaga?

tsemar gyurpa dro la pen shepa, tunpa deshek kyobla chaktsel lo

Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, Învățătorului,
Celui plecat la extaz, și Protectorului nostru.

Din iubirea mea pentru cei cu o logică greșită,
Voi explica cum se poate obține
O percepție care să fie corectă.

Cu această frază, începe cartea maestrului Dignaga, Compendiul privind percepția corectă.

Acest rând, stă la baza comentariului lui Dharmakirti privind percepția validă. Cursul nostru va studia doar prima parte – și anume, transformarea într-o persoană cu percepție validă.

Numele acestei fraze este:

Chö Jö

Nu numai în budism, ci și în multe scrieri spirituale, autorul începe cu un omagiu adus învățătorului său, sau lui Buddha, sau unui Bodhisattva, sau chiar și față de compasiune. De multe ori, autorul își manifestă respectul față de Manjushri – divinitatea înțelepciunii, înțelepciune care se manifestă sub forma unei entități divine.

 

Omagiul maestrului Dignaga

Datorită faptului că Chö Jö  este foarte important, jumătate din cursul nostru va fi dedicat acestuia.

 

Interpretarea literară

Mai întâi vom trece peste fiecare cuvânt, și apoi vom vorbi puțin despre asta. Vom începe de la sfârșitul frazei.

Lo                 = este silaba care indică finalul frazei.
Chak           = înseamnă mână. În limba tibetană există două sisteme diferite de cuvinte pentru   componentele corpului: unul este folosit pentru Buddha și celălalt pentru oamenii obișnuiți. Deci, Chak înseamnă mâna lui Buddha, sau a Lamei sau a unui mare înțelept.
Tsel              = a căuta
Chaktsel   = înseamnă prosternare sau a se prosterna. Sensul de prosternare la tibetani,   este ca și când am veni la Lama și i-am cere să ne confere înțelepciunea din mâna lui.
Tsema         = percepție corectă
Gyurpa      = a devenit, s-a transformat
Tsemar       = în acest cuvânt apare Tsema și ”r”. ”r” este cuvânt de legătură – cu/la. Adică, cu Tsema.
Dro               = este prescurtarea cuvântului Drowa, ceea ce înseamnă ”ființele vii”. Dro înseamnă a merge. Se mai poate traduce ”cele care rătăcesc”, adică cele care rătăcesc prin Samsara. Merg din viață în viață, mor și se nasc mereu.
Dro la          = la este cuvânt de legătură
Pen               = ajutor, beneficiu sau a fi de folos
Shepa          = intenție sau dorință

”Mă prosternez celui devenit corect”. Corect – în sensul de percepție corectă sau “Mă prosternez celui care a devenit o persoană cu percepție corectă”.

”Mă prosternez în fața celui care a devenit o persoană cu percepție corectă și a cărui dorință este de a ajuta toate ființele”.

Tunpa             = învățător
De                     = beatitudine, extaz, plăcere
De Shek          = cel plecat la extaz/beatitudine sau cel ajuns la extaz
Kyob                = a proteja
Kyobla           = protectorului
Chaktsel lo    = mă prosternez

Aceasta este prima strofă:

Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, Învățătorului,
Celui plecat la extaz, și Protectorului nostru.

 

Un logician condus de compasiune

A doua strofă:

Din iubirea mea pentru cei cu o logică greșită,
Voi explica cum se poate obține
O percepție care să fie corectă.

Cine spune aceste lucruri? Maestrul Dignaga.

Cine sunt cei cu o logică greșită? Noi toți. Ce spune despre noi? Maestrul Dignaga spune: ”Eu sunt plin de compasiune pentru voi, și de aceea vă voi explica cum se poate obține o percepție care să fie corectă”. Acest mare logician este condus de compasiunea lui față de noi.

 

Cele cinci caracteristici ale frazei de început a maestrului Dignaga

Fraza de început al maestrului Dignaga are cinci caracteristici:

1. Cel ce a devenit corect. Cel devenit percepție corectă.

Spunem că este el însuși este o percepție corectă. Când spunem el este percepția corectă în sine, nu ne referim ca adjectiv, ci la substantiv.

2. A doua caracteristică este dorința de a ajuta toate ființele

3. A treia caracteristică – Învățătorul

4. A patra – cel plecat la extaz

5. Cea de-a cincea – protector

 

Poate cineva să devină o percepție corectă?

Percepția corectă este ceva mental și nu un lucru fizic. Și totuși spunem: “Ființa care s-a transformat în Tsema”, este ca și cum am spune: “A devenit iubire”, ca și cum o persoană poate deveni ceva mental.

 

O clasificare parțială a tuturor fenomenelor

Să ne gândim pentru un moment la toate lucrurile existente, la toate fenomenele. În lecția următoare vom clasifica toate fenomenele.

Atunci când ne referim la fenomene, nu ne referim doar la cele pe care le percepem, ci la toate fenomenele existente în univers. Deci, un mod de a le împărți este următorul: există lucruri care se schimbă și lucruri care nu se schimbă.

Fenomenele schimbătoare le vom împărți în trei categorii:

Care sunt lucrurile mentale care se schimbă? Ele sunt gândurile, emoțiile, percepțiile, conștientizările. Dacă sunt supărată acum și apoi îmi trece, atunci există o schimbare, nu este așa? Ce schimbare a avut loc? Mentală.

Cu toții cunoaștem lucruri fizice care se schimbă, unul dintre ele este trupul nostru care trece permanent prin schimbări.

Un exemplu de lucru care se schimbă și care nu sunt este nici fizic și nici mental, este numele nostru. El nu este nici una, nici alta pentru că atunci când ne referim la ceva mental, ne referim la o stare de conștiință: iubire sau ură sau conștientizare. Numele nu este ceva mental, este doar o etichetă.

 

Percepția directă corectă este ceva fizic sau mental?

Este oare Tsema/ Pramana un lucru mental, sau un lucru fizic?

Atunci când gustăm o prună, avem în gură gustul prunii, adică avem o percepție directă a gustului; De îndată ce am terminat de mestecat pruna, nu mai avem percepția ei directă. Deci, evident, percepția s-a schimbat. Întrebarea este dacă această percepție directă este ceva fizic sau mental? Sau nici una nici alta?

 

Cum funcționează simțurile?

Ne vom situa acum în școala inferioară Abhidharma Kosha. Atunci când percepem un obiect, avem nevoie de organul de simț – ochiul și de conștientizarea vederii. De ce? Pentru că, nu este suficient să avem ochi, ci trebuie să fim și conștienți. Dacă cineva primește un knockout, cu toate că are ochi, nu va fi conștient de ceea ce percepe.

Pentru fiecare simț:

–   există obiectul pe care îl percepe,
–   există organul care percepe,
–   există conștientizarea simțului.

Deci, organul de simț este fizic (cu excepția gândurilor), obiectul este fizic, dar conștientizarea nu este fizică, ci este mentală. Ceea ce mintea noastră percepe, este mental.

Facem aici o paranteză – conform școlii Abhidharma Kosha, mintea este considerată ca fiind al șasea simț, a cărei obiecte sunt gândurile. Aici, avem o excepție, deoarece atât obiectul cât și organul senzorial sunt mentale.

Deci, Tsema, sau percepția corectă, este un lucru mental.

Atunci care este sensul: “Cel devenit percepție corectă”?  Adică o persoană fizică care a devenit ceva care este mental. Oare există vreo eroare în formulare?

Autorul s-a referit la faptul că pentru Buddha, în fața căruia i se prosternează, totul este percepție directă! Ceea ce înseamnă Ngunsum Tsema – percepție corectă directă, și nu Ngunsum, adică directă.

Deci, Buddha a devenit cineva care percepe totul în mod direct, spre deosebire de noi, care percepem direct lucrurile cu ajutorul simțurilor, dar nu și alte lucruri, precum vacuitatea, înțelepciunea supremă, subtilitățile mecanismului karmic.

Când autorul a scris Cel devenit corect s-a referit la două lucruri:

a. Primul, Buddha este o entitate pentru care totul este o percepție directă. Totul este experimentat în mod direct, nu prin gând sau prin rațiune.

b. Al doilea lucru este că el a devenit. Buddha este cineva care a devenit corect. Ce înseamnă că a devenit? Înseamnă că Buddha nu a fost așa înainte.

Buddha a pornit la fel ca noi, a parcurs un drum foarte lung, și a devenit o entitate care percepe totul direct. Putem spune că Buddha este o entitate: ”fără de greșeală” sau ”infailibil” sau “cu desăvârșire corect”.

2. A doua caracteristică – Dro La Pen Shepa – cineva care dorește să ajute toate ființele.

După cum vă dați seama, maestrul Dignaga în fraza de deschidere ne descrie ce este un Buddha. El începe să ne explice, încet, ceea ce este Buddha.

”Cineva care dorește să ajute toate ființele”, maestrul Dignaga se referă la compasiunea lui Buddha.

3. A treia caracteristică – Buddha este un învățător. Care a fost întreaga carieră a lui Buddha? Să fie profesor. De ce a predat? Din iubirea lui față de toate ființele.

4. Al patrulea atribut – “Cel plecat la extaz“, adică cel care a ajuns la plăcerea supremă. Nu există nimic în conștiința lui Buddha care să nu fie plăcere supremă. Dacă Buddha s-ar afla aici pentru o clipă și i-am arăta cel mai dezgustător lucru, prin el va trece un fior de maximă plăcere. Nu există altceva pentru el. Dezgustător/scârbos, este doar o proiecție din mintea noastră.

În scrierea cuvântului De, în limba tibetană ་བདེ་, prima literă nu se aude. După cum am văzut sensul cuvântului a fost beatitudine/extaz. Dacă ștergem prima literă ( Ba – བ ), cuvântul va căpăta sensul de ”astfel/așa”. Adică, astfel plecat.

Deci, avem cuvântul:

Deshek

și cuvântul:

Deshin Shekpa

Deshek sau Sugata înseamnă ”plecat la extaz” sau ”cel care se află în permanentă plăcere supremă”. Deshin Shekpa sau Tathagata înseamnă ”astfel plecat” sau ”astfel ajuns”. Cu alte cuvinte, Tathagata înseamnă ”cel ce a perceput direct vacuitatea”.

5. A cincea caracteristică al lui Buddha – este protector.

Pe cine protejează? Pe noi.Jumătate din cartea lui Dharmakirti se află în aceste două rânduri. Capitolul 2 al cărții lui Dharmakirti se referă în întregime la prima linie, adică ce înseamnă Tsemar gyurpa – la ”cel devenit corect”.

tsemar gyurpa dro la pen shepa, tunpa deshek kyobla chaktsel lo

Ce ne spune el mai târziu? “Din iubirea mea față de cei care au o percepție greșită, vă voi învăța ce înseamnă percepția corectă“. Deci, deja știm că nu gândim corect și că nu înțelegem. Deci, vom începe de la ce înseamnă o percepție corectă, cine o are și cum ne-o putem dezvolta. Treptat, ne vom dezvolta abilitatea de a percepe direct această realitate ultimă, dar pentru asta este nevoie de multă muncă.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – prima parte

 

De ce este necesară logica

1. Pentru a evita cauzele care să ne continue suferința.

Ce a spus Buddha?

“Eu sau oricine ca mine putem judeca pe cineva, dar dacă nu ești ca mine, nu judeca, pentru că altfel rău vei cădea”.

Ce înseamnă “eu și cineva ca mine”?

Cineva care are pramana. Buddha are pramana, el cunoaște toate fenomenele și știe exact ce se întâmplă în mințile oamenilor. Din moment ce nu avem această abilitate, nu avem nicio modalitate de a judeca corect oamenii. Și cu toate acestea, îi judecăm pe ceilalți și reacționăm la ceea ce credem că ei fac, acumulând în felul acesta karma care ne va menține în suferință. Deci, Buddha ne spune: “Dacă nu vreți să cădeți, opriți-vă de a mai reacționa în mod greșit”. Tocmai această reacție este ceea ce ne provoacă suferința. Cum vom înceta aceste reacții greșite? Atunci când vom ajunge la percepția corectă.

2. Pentru a vedea realitatea ascunsă.

Motivul pentru care studiem logica și raționamentul, este existența unui grup mare de lucruri pe care nu le putem percepe (în categoriile ascunse și foarte ascunse). Logica sau studiul pramanei este modul în care le putem percepe.

Există trei tipuri de realități:

a. Prima realitate este realitatea evidentă.

Ngun Gyur

Ngun gyur este numele tibetan pentru realitatea evidentă sau cea care se desfășoară în fața noastră, și acestea sunt exact lucrurile pe care le percepem direct și corect cu ajutorul simțurilor, asta în cazul în care nu suntem influențați de droguri sau de altele asemănătoare care ne fac mintea confuză și neclară. Acele lucruri pe care le putem percepe fără nici o problemă: forme, sunete, culori, atingere, gândurile noastre. Acesta este primul nivel al realității pe care-l percepem cu toții. De exemplu, ”Nu trebuie să-mi spună nimeni cum este gustul mărului, pentru că deja l-am gustat, știu cum este”.

b. Al doilea nivel al realității – realitatea ascunsă.

Kok Gyur

Un exemplu al acestei realități ascunse este vacuitatea. Suntem în permanență înconjurați de ea. Suntem cufundați în ea. Nu o vedem, nu putem să o percepem.

Un alt exemplu – Nirvana. Există o astfel de posibilitate, dar nu o percepem direct în acest moment. Nu știm ce înseamnă a fi pur.

De ce avem nevoie de logică și de pramana? Pentru a vedea, ceea ce nu putem percepe momentan în mod direct. Putem vorbi despre vacuitate, dar nu vedem vacuitatea în mod direct. Întreaga dezvoltare a logicii are ca scop să ne dezvoltăm percepția lucrurilor care sunt acum ascunse pentru noi.

c. Al treilea nivel al realității – realitatea complet ascunsă

Shintu Kokgyur

Ce face parte din realitatea complet ascunsă? Este cauza exactă care conduce la efect. Același lucru despre care ne-a vorbit Buddha în celebra lui frază: “Eu sau oricine ca mine, putem judeca un om, dar nici o persoană obișnuită n-ar trebui să-l judece pe altul, pentru că el sau ea va cădea”. Nu știm exact de ce persoana face ceea ce face. Nu putem citi mintea lui. Nu știm ce fel de karmă și-a acumulat, de face ceea ce face, și unde îl va conduce. Cu alte cuvinte, toate aceste detalii asupra modului de funcționare a karmei specifice anumitor persoane, anumitor ființe, ce se întâmplă cu ei, de ce sunt în felul acesta, ce îi motivează – sunt complet ascunse pentru noi.

De ce facem distincția dintre cea ascunsă și cea complet ascunsă? Deoarece primul nivel de realitate evidentă, o putem experimenta direct prin simțurile noastre, formele, culorile – toate obiectele simțurilor. Apropo, câte simțuri există conform budismului? Conform budismului există șase simțuri, al șaselea fiind gândul. Deci, și gândurile sunt un obiect al minții pe care le putem percepe direct. Putem sesiza gândul care apare în mintea noastră.

La al doilea nivel, realitatea ascunsă, este de exemplu, vacuitatea. Acestea sunt lucrurile care există în jurul nostru, pe care momentan nu le percepem direct, dar despre care putem vorbi , le putem explica, pe care le putem percepe în mod intelectual. De exemplu, putem înțelege în mod intelectual că pixul nu are o existență proprie de sine, că el nu este un pix în sine. De ce? Pentru că dacă ar veni un câine, el nu-l va percepe ca pe un pix. Deci, cu toate că momentan nu putem percepe vacuitatea pixului în mod direct, o putem înțelege cu ajutorul rațiunii noastre, iar dezvoltarea gândirii noastre logice, ne va conduce treptat la pramana realității ascunse. Vom vorbi mai târziu de cum se va întâmpla.

Un alt exemplu de realitate ascunsă, este efemeritatea/impermanența.

Oare nu știm noi că lucrurile sunt temporare și tranzitorii? Sigur că știm. Obiectul care este ascuns este impermanența subtilă. Dacă ne uităm cu ochiul liber la pix, el pare a fi stabil. Dar, de fapt, se schimbă și se distruge clipă după clipă. Aceasta este impermanența subtilă. Trupurile noastre se schimbă de la o clipă la alta. Datorită multiplelor procese care se petrec în interiorul nostru și a celulelor care schimbă, trupul nostru nu mai este cum era acum o oră. Și cu toate acestea ni se pare că trupul nostru este neschimbat.

Deci, ceea ce percepem este procesul schimbării în mare, ca de exemplu, că cel care se însoară nu mai este ca la vârsta de 13 ani. Înțelegem acest lucru, dar schimbarea ce se petrece de la un moment la altul, nu o putem percepe. Nu avem o percepție directă a dezintegrării pixului.  Și aceasta este efemeritatea subtilă. Realitatea subtilă cu toate că există în mod permanent, nu o putem percepe în mod direct.

Cum rămâne cu realitatea complet ascunsă?

Un exemplul al acestei realități, este mecanismul subtil al karmei. Nu știm, de exemplu, de ce cineva ne spune ceva exact acum? Înțelegem că, dacă nu este plăcut ceea ce auzim, se datorește faptului că am vorbit dur cu cineva în trecut. Dar ceea ce nu știm, este de ce rodește acum, nu ne amintim cui i-am spus și ce i-am spus, și poate am făcut asta într-o viață anterioară – aceasta este realitatea complet ascunsă.

Ce o deosebește de realitatea ascunsă?

Cu cât ne vom dezvolta mai mult logica și gândirea budistă, cu atât mai mult vom înțelege modul în care funcționează cauza și efectul și principiile lor. Și încet, ne vom dezvolta înțelepciunea și conștientizările și vom începe să vedem lucruri pe care nu le-am văzut înainte. Iar, treptat, treptat vom ajunge să percepem și vacuitatea.

Realitatea complet ascunsă este mecanismul delicat și subtil a funcționării  karmei pentru fiecare individ. De exemplu, de ce am o anume lungime a părului, de ce am exact această înălțime? De ce am greutatea pe care o am ? De ce mă aflu într-o țară anume? Ce anume mă conduce la ceea ce experimentez în acest moment? La toate aceste întrebări nu voi putea răspunde chiar dacă voi învăța o mulțime de logică. De ce? Pentru că această realitate este complet ascunsă. Ea este un nivel cu mult mai profund, la care numai Buddha a ajuns. Chiar și Arya nu știe cu certitudine mecanismul subtil individual pentru fiecare în parte. Singurul care poate percepe direct această realitate foarte ascunsă, este numai Buddha.

Deci, chiar dacă ne vom dezvolta logica perfect, să zicem, pentru că logica noastră nu funcționează bine, tot nu vom putea percepe direct această realitate complet ascunsă. Ne va lua mult timp până la iluminare.

Ce putem face între timp? Va trebui să ne bazăm pe cineva care este iluminat.

Și ce ne va face să ne bazăm pe cineva de genul ăsta? Ce ne-ar face să credem într-o astfel de persoană? Ce ne face să credem că Buddha nu minte? Vom vorbi despre asta mai târziu.

Deci, din nou care sunt cele trei realități?

– Realitatea evidentă, este ceea ce se află în fața noastră, pe care o vedem imediat.

– Realitate ascunsă nu o putem percepe cu ochii. Ea nu poate fi percepută nici prin gândurile noastre obișnuite. Ceea ce ne va permite să o percepem, este de a o studia, de a reflecta și medita asupra ei.

– Realitatea complet ascunsă, este realitatea pe care o percepe ființa iluminată, de aceea mai întâi va trebui să ne bazăm pe Buddha. După ce vom învăța și vom reflecta asupra ei, vom avea șansa de a ajunge la percepția ei directă. Dar noi singuri, chiar dacă vom gândi logic nici într-un milion de ani, nu vom ajunge acolo. De aceea va trebui să ne bazăm pe cineva care deja s-a iluminat.

Și dacă ne gândim bine la modul în care ne trăim viața, la câte conflicte există în lume, ne întrebăm de ce se petrec toate acestea? Pentru că oamenii reacționează la ce se întâmplă fără să înțeleagă. Pentru că ei nu au pramana. Ei nu au o percepție corectă. Nu numai că nu au  pramana, ei nici nu știu cum să gândească logic, corect. Logica lor nu funcționează corect. Ei sar direct la concluzii bazate pe ipoteze și confundă între ipoteze și fapte. Nu recunosc că nu au văzut bine, iar logica lor nu funcționează.

Și acesta este unul din motivele pentru care învățăm logica. Învățarea logicii dezvoltă o gândire rațională bună și ca rezultat este posibil să ajungem la toate lucrurile metafizice. Rolul nostru este de a ne dezvolta mijloace pentru a putea vedea lucrurile care sunt ascunse pentru noi în acest moment.

Un alt exemplu pe care îl putem da, sunt diferitele forme de existență. Trăim într-o lume a oamenilor și putem vedea lumea animalelor, dar există și alte forme de existență pe care nu le putem vedea. Există forme de existență inferioare, cum sunt spiritele flămânde și făpturile din infern. În tot acest timp, ele suferă și nu le putem vedea direct chiar acum. Aceasta este o realitate ascunsă pentru noi, dar nu complet ascunsă, deoarece ea poate fi percepută stând în meditație profundă.

Un alt exemplu, sunt spiritele, fantomele. Cine se poate naște într-o astfel de lume? Cei care au fost foarte lacomi în viața lor, cei care au avut puternice adicții. Probabil că ați auzit de descrieri despre case bântuite. Spiritele care bântuie, sunt oameni care au trăit în aceste case și au fost extrem de atașați, ori de casă, ori de lucrurile din interior ori de cei din casă. Iar după moarte, devin spirite care se învârt în jurul acestei case sau în jurul membrilor de familie, dorind să trăiască în continuare în același loc. Dar ele nu-și dau seama că nu mai sunt ființe umane și stau agățați în continuare.

Aceste spirite suferă enorm pentru că doresc în mod constant ceva ce nu pot realiza. Cu cât vor mai mult, cu atât se îndepărtează mai mult de ceea ce-și doresc. De exemplu, pot fi atașați de imaginea iubitei pe care au adorat-o și nu se pot desprinde de ea.

Persoanele avide de exemplu, după mâncare sau băutură, dacă nu și-au curățat aceste karme, vor trece după moarte în lumea spiritelor flămânde, trăind într-o stare de nemulțumire cronică permanentă. Există multe tipuri de spirite, unele dintre ele au o burtă enormă și o gură mică și niciodată nu pot fi săturate. Karma care rodește în acest fel este cea a avariției, a lipsei de dăruire, a lăcomiei, a risipei de resurse și a dependențelor extrem de puternice.

Maestrul Shantideva scria:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.

Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minții păcătoase.

La ce ne referim? Ne referim la faptul că lucrurile nu au o existență proprie de sine, ele sunt doar proiecțiile noastre. Toate proiecțiile sunt determinate de karma pe care am acumulat-o atunci când am gândit, am spus și am făcut lucruri în trecut.

Nu există nimic în lumea noastră care să nu vină din ceea ce am făcut. Totul este o proiecție. Revenim la întrebarea, de ce este necesară logica budistă?

Pentru a deveni siguri de obiectivele drumului și de calea însăși.

Care este principalul nostru obiectiv pentru care învățăm logica? El este de a ajunge la iluminare, de a nu mai suferi vreodată.

Ceea ce ne dorim, este în primul rând, să ne asigurăm că există o astfel de stare sublimă, de plăcere extatică permanentă, și în al doilea rând să ne asigurăm că există o cale spre așa ceva. De aceea ne aflăm aici. Obiectele principale pe care  vrem să le adeverim, să ne convingem de existența lor, sunt:

a. Că există o astfel de stare de beatitudine a iluminării.
b. Că există ființe care au ajuns la această stare, și care ne pot călăuzi întra-acolo.
c. Și există o calea spre a ajunge la ea.

Scopul nostru este să ajungem în situația în care să nu mai suferim, să-i putem ajuta și pe alții să atingă aceeași situație și dorim să obținem controlul total asupra modului de a ajunge acolo.

Vă puteți imagina cum este să fiți lipsiți de orice afecțiune mentală? Când ne referim la plăcerea sublimă, ne referim la starea de beatitudine a Nirvanei, la extazul iluminării.

De unde vine plăcerea extraordinară a Nirvanei? Ea apare de pe urma eliminării tuturor afecțiunilor mentale. Motivul pentru care nu simțim clipă de clipă plăcerea supremă, este faptul că suntem plini de afecțiuni mentale iar persoana care reușește să le înlăture va ajunge în mod automat la starea de plăcere supremă. Nici măcar nu ne putem imagina o astfel de plăcere, pentru că nu am trăit nici măcar o singură clipă fără toate aceste afecțiuni.

Câteodată, când veniți să studiați cu un mare Lama, dacă îl respectați, aveți încredere în el și îi faceți o mulțime de servicii, inima voastră se va deschide pentru el, iar apoi vă poate lua de mână și vă va lăsa să gustați Nirvana. Noi nu putem face asta singuri, pentru că suntem complet infestați. Și de ce Lama ar face asta? Pentru a ne stimula apetitul. Doar un minut de a  simți plăcerea Nirvanei   , să nu mai vorbim de o zi sau două așa, și este de ajuns! Toate celelalte lucruri își vor pierde orice sens. Nu există nicio plăcere în această lume care să fie similară plăcerii Nirvanei.

 

Cele două tipuri principale de percepție corectă: directă și deductivă

Pentru că ați auzit despre iluminare, v-ați format o anume concepție despre ea.    Ceea ce distinge un om obișnuit de Buddha este calitatea percepției.

Ngunsum tsema

Tsema         = percepție corectă.
Ngunsum  = directă (independentă de raționament).

Buddha percepe direct toate aceste lucruri, pe cele care sunt directe pentru noi, pe cele ascunse și pe cele complet ascunse pentru noi.

Cum putem să le percepem pe cele ascunse? Ceea ce putem face, este să obținem o percepție corectă care se bazează pe logică.

Jepak tsema

Jepak tsema  = percepție corectă bazată pe logică.

Buddha cunoaște toate lucrurile direct. Așa cum cunoaștem gustul unei prune prin faptul că o gustăm, așa și Buddha cunoaște direct ce se petrece în mintea oamenilor și ceea ce ei simt. Buddha știe direct, din experiența sa personală și nu prin faptul că s-a gândit la ele. Aceasta este percepția directă.

Ceea ce noi putem realiza între timp este Jepak tsema, adică percepția validă bazată pe logică, care este deductivă, deoarece ne-am gândit la ea.

Este exemplul pe care l-am dat legat de fum și de foc. Acea logică că nu există fum fără foc. În majoritatea cazurilor, această logică funcționează, cu excepția cazurilor în care sunt aparate care produc fum artificial în locurile de distracție.

Până când vom ajunge la percepția directă, cea mai bună pe care o putem obține este percepția corectă deductivă, percepția corectă care se bazează pe deducții logice.

Permiteți-mi să vă pun o întrebare.

Am spus mai înainte, că ceea ce percepem de exemplu , este cu ajutorul simțurilor, și că avem șase simțuri conform budismului, al șaselea simț fiind mintea care își percepe gândurile.

Deci dacă, de exemplu, avem un gând care este greșit, ne percepem că am avut un gând care nu a fost corect. Întrebarea este: percepția noastră este corectă sau greșită?

Răspunsul este: percepția este corectă.

Faptul că, gândul este greșit nu înseamnă că percepția lui este greșită. Deci, dacă ne dăm seama că greșim sau nu, faptul că ne percepem că avem un astfel de gând, această percepție este corectă.

Ceea ce vrem să spunem, este faptul că unul dintre lucrurile pe care le putem percepe direct, spre deosebire de lucrurile pe care nu le putem percepe direct momentan, cum ar fi vacuitatea, este că percepem când gândim. Așa cum percepem corect gustul prunii în timp ce o gustăm, așa percepem corect și gândul care în sine poate că este greșit. Și această conștientizare este directă.

Ceea ce am vrut să ilustrăm este Ngunsum Tsema, adică percepția directă. Deci, avem în mare o percepție directă, dar nu și a lucrurilor foarte importante.

Întrebarea care se pune, este: percepția corectă a gândului nu este făcută tot de un gând?
În budism există multe școlii care poartă între ele destule dispute. Una dintre dispute este: dacă este posibil ca o parte a minții să perceapă o altă parte a minții? Unele dintre aceste școli afirmă că acest lucru este corect. Să nu uităm că toate aceste școli au venit de la Buddha. De exemplu, Mind Only School, spune că există o parte a minții care observă ce face restul minții. Deci, dacă țipăm acum la cineva, există un procent din mintea noastră care nu este implicată, nu este supărată, nu judecă, dar care percepe că țipăm.

Există o povestioară despre Ram Dass. Ram Dass este un mare profesor spiritual care a predat mulți ani în Statele Unite, în zilele hipioților. El relatează că o doamnă îl suna la 2:00 noaptea și îi spunea: “Trebuie neapărat să mă ajuți. Îmi pierd răbdarea; Am să mă sinucid. E insuportabil. S-a terminat”. Ram Dass îi spune: “Vreau să vorbesc cu persoana care a format acum numărul de 12 cifre pentru a mă apela“. Ca și cum ar exista această parte a minții care observă totul.

În școala Prasanghika Madiyamika, considerată ca cea mai înaltă, Buddha a învățat că nu există așa ceva. El compară această situație cu sabia care se taie pe ea însăși. Adică imposibil. Vom vedea acest lucru în cursul 12.

Un alt exemplu de percepție directă, este percepția directă a vacuității- Tong Lam sau calea percepției. Ea este percepția directă a unui Arya- este Ngunsum Tsema.

Așa cum spus, pentru ca noi să experimentăm obiectele care sunt ascunse sau care sunt complet ascunse, avem nevoie de Jepak Tsema.

– Dacă auzim un zgomot imediat spunem: “Ah, a căzut ceva”.
– Dacă vedeți o mașină trasă pe dreapta, spunem: ”a rămas în pană”.
– Dacă vedem drumul ud, spunem: “a plouat”, chiar dacă eram în interiorul casei și nu am observat.

În permanență, facem acest lucru: percepem în mod deductiv.

Problema este că abilitatea noastră deductivă nu este perfectă. Avem o logică limitată.

 

Dezvoltarea unei logici bune poate duce la profunzimea înțelegerilor mistice

Ceea ce este important în această învățătură, este că oamenii își pot perfecționa logica. Oamenii se pot apropia din ce în ce mai mult de logica pură. Din ce în ce, ei pot sesiza ce știu și ce nu știu. La ce reacționează și la ce judecă?

Și cu cât ne desăvârșim logica și o aducem la un nivel mai înalt de rafinament, cu atât mai mare va fi abilitatea noastră de a o direcționa către acele lucruri care se află în realitatea ascunsă, cum ar fi vacuitatea. Iar acest lucru implică puterea minții noastre. Cu cât mintea noastră este mai puternică, cu atât ne vom apropia mai mult de conceptul vacuității și vom putea îndrepta această logică spre lucruri care sunt complet mistice.

Pare ca un paradox: lucrul care ne duce, la experiența metafizică, a cea a percepției directe a vacuității, este tocmai gândirea logică.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – a doua parte

 

Lista textelor pe care le vom folosi în acest curs

În acest curs, ne vom baza pe texte budiste foarte importante, care sunt baza învățăturii budiste. Această lecție este o lecție introductivă în care vom prezenta care sunt textele, comentariile și autorii lor.

De ce este important să cunoaștem aceste texte?

a. Pentru a menține linia de transmisie pură.
Toată învățătura vine pe o linie neîntreruptă și pură.

b. Și dacă într-o bună zi, Dalai Lama va veni aici și îi veți spune cu multă bucurie că învățați Dharma și vă întreabă ce învățați, va trebui să știți ce să-i răspundeți.

Desigur, că toată învățătura se bazează pe ceea ce ne-a transmis Buddha. Buddha după ce s-a iluminat , primii lui discipoli l-au rugat: “Învățați-ne“. La început, Buddha a refuzat să-i învețe. Povestea spune, că la șase săptămâni după iluminare, Buddha nu dorea să vorbească. El își spunea: “Am văzut lucruri atât de profunde, încât nu știu cum le voi putea transmite vreodată oamenilor. Nu cred că ei mă vor putea înțelege“. Se spune că primii lui cinci discipoli, fuseseră într-o viață anterioară, tigroaica cu cei patru pui, cu care avusese legături karmice foarte puternice. Ei i-au spus: “Ești plin de strălucire. Spune-ne, ce ți s-a întâmplat?”.

Apoi Buddha a început să vorbească despre cele patru adevăruri și de multe altele. Timp de 45 de ani a vorbit și nu a scris nimic. El a vorbit mulțimii care era în fața lui și își spunea: “Trebuie să aduc oamenii la iluminare”. Și, astfel Buddha a început să-și transmită învățăturile în funcție de nivelul celor care se aflau în fața lui în acele momente. Și, pentru că mergea din loc în loc și preda, de fiecare dată avea alți auditori.

 

“Foile de ceapă” a învățăturilor budiste

Scrierile vechilor gânditori au fost destinate unui public cu mult mai avansat spiritual decât noi. Discipolii lui Buddha au auzit doar o singură dată învățătura și au reținut-o pe dinafară, după care au scris toate sutrele. Au auzit o singură dată despre vacuitate, și au perceput vacuitatea. Cu cât generațiile s-au îndepărtat de Buddha, ele s-au degradat din ce în ce. Învățăturile sunt mult prea concise și de aceea sunt greu de înțeles și nu le putem citi fără ajutor, fără interpretări, fără explicații. Veți vedea asta când vom da citate din ele, cât de greu sunt de înțeles.

• • Inima cepei este Buddha.
  • Apoi, vechii înțelepți indieni, maestrul Dignaga fiind unul dintre ei.
  • Spre sfârșitul primului mileniu e.n., au urmat Maestrul Shantideva și Arya Nagarjuna. După ei, budismul în India s-a întrerupt, datorită invaziilor musulmane, care au distrus mănăstirile și bibliotecile.
  • Apoi, în jurul anului 1000 e.n., budismul a trecut în țările alăturate, Tibetul fiind una dintre ele. Iar aici avem foile de ceapă ale comentatorilor, a marilor înțelepți tibetani. Printre primii înțelepți tibetani, a fost Lordul Atisha și cei ai curentului Kadampa. De exemplu, învățătura Lo Jong vine de la cei mai vechi înțelepți tibetani.
  • După care a urmat marele Je Tsongkapa și fiii lui, în perioada de mijloc al budismului.
  • În secolulal XVII-lea și al XVIII, au apărut înțelepții tibetani, care au trăit în perioada în care tradiția budistă luase amploare în Tibet. Datorită faptului că mănăstirile se dezvoltau și înfloreau tot mai mult, a apărut nevoia de a scrie manuale pentru călugări. Marii Lama au început să pună cap la cap învățăturile, să le detalieze și să scrie comentarii asupra lor.
  • În zilele noastre încă mai există maeștrii, dar foarte puțini.

Acest curs, se bazează pe învățătura unuia dintre marii înțelepți tibetani, și anume Geshe Yeshe Wangchuk (1928 – 1997).

 

Cărțile și comentariile despre percepția corectă

1. Prima carte se numește:

Tsema Kuntu

Tsema  = percepție corectă.
Kuntu   = compendiu.

Tsema Kuntu înseamnă Compendiul privind percepția corectă. Această carte a fost scrisă de către Maestrul Dignaga ( 440 e.n.). În limba tibetană, numele lui este:

Loppun Choklang

Maestrul Dignaga a trăit în India și se estimează că a scris acest manuscris în jurul anului 440 e.n. și este considerat fondatorul logicii budiste. Datorită faptului că manuscrisul este scris foarte succint, avem nevoie de un comentariu asupra lui.

2. Deci primul comentariu a acestei lucrări se numește:

Tsema Namdrel

Namdrel înseamnă comentariu. Deci Tsema Namdrel înseamnă Comentariul asupra

percepției valide.

Acesta a fost scris de către Maestrul Dharmakirti. În limba tibetană se numește:

Loppun Chudrak

Ori de câte ori menționăm numele unui mare înțelept budist, în semn de respect, se adaugă înaintea numelui său cuvântul ”maestrul”. De aceea nu vom spune Dharmakirti, ci Maestrul Dharmakirti.

Se estimează că textul a fost scris în jurul anilor 630 e.n. Trebuie înțeles că aceste date sunt aproximative. Unii spun că Maestrul Dharmakirti a fost discipolul Maestrului Dignaga. Dacă ne luăm după diferența de ani, înseamnă că au existat două generații  între ei. Pe de altă parte se spune că maestrul Isvarasena a fost  profesorul direct al maestrului Dharmakirti și elevul maestrului Dignaga. Ceea ce este important este să avem o idee de perioada în care acești mari maeștri au trăit.

Comentariul scris de către maestrul Dharmakirti, asupra lucrării maestrului Dignaga are patru capitole. După cum veți vedea mai târziu chiar și citatele pe care le vom da din acest comentariu nu pot fi citite fără ajutor. Și cu toate acestea, maestrul Dharmakirti a făcut un mare pas înainte în comparație cu limbajul foarte criptic al Maestrului Dignaga.

Fiecare capitol este considerat o capodoperă filosofică în sine. Mai târziu, au apărut și alți comentatori care au scris comentarii asupra acestei cărți, care au fost predate ulterior în mănăstiri.

Pramana este doar unul din subiectele care se învață în mănăstiri. În cursurile anterioare am vorbit despre cele cinci mari cărți budiste care sunt studiate de către călugări, și anume:

1. Vinaya
2. Madhyamika
3. Pramana.
4. Prajna Paramita
5. Abidharma Kosha.
6. Lam Rim, care nu se învăță în mânăstiri. Noi învățăm.

Acestea sunt cele cinci. Călugării le studiază timp de 20-25 de ani. O parte din timpul studiilor, este dedicată subiectului Pramana. Și ceea ce se învață sunt doar primele două capitole ale cărții maestrului Dharmakirti. Fiind o carte complexă, foarte puțini sunt cei care continuă dincolo de aceste capitole.

3. Vom trece acum la autorii tibetani. Cărțile deja numai apar în limba sanscrită, pentru că ele au fost scrise deja în tibetană. Următorul comentariu se numește:

Tarlam Selje

Tar este prima silabă a cuvântului Tarpa, ceea ce înseamnă libertate sau Nirvana.

Lam   = cale sau calea spre iluminare.
Je        = a face.

Traducerea Tarlam Selje este ”Lumina pe calea spre libertate”. Autorul se numește:

 Gyaltsab Je

Gyaltsab Je a trăit între anii 1364-1432. Semnificația numelui său, în tibetană, este ”moștenitorul tronului”, pentru că el a fost succesorul lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a avut mari discipoli, pe Gyaltsab Je și Khedrup Je sau Khedrup Gelek Pelzang, considerat ca fiind primul Panchen Lama și Gedun Drupa – considerat post-mortem ca fiind primul Dalai Lama. Deci, Gyaltsab Je a scris comentariul asupra Maestrului Dharmakirti.

4. Și în final ne vom folosi de comentariul:

Tsema Gong Gyen

Gyen                                        = nestemată sau bijuterie.
Gong                                       = gândul sau intenția din spate.
Tsema                                    = percepție corectă sau validă.
Deci, Tsema Gong Gyen   înseamnă ”Bijuteria gândului corect”.

Autorul acestui comentariu se numește:

Geshe Yeshe Wangchuk

Geshe Yeshe Wangchuk a trăit în Tibet între anii 1928 – 1997. Se spune că în timpul ocupației chineze a fost trimis în lagărul de muncă forțată, unde a suferit foarte mult. În 1977, a fost numit să lucreze în Biroul de Conservare Culturală unde s-a dedicat cercetării antichităților scrise. El a primit titlul de profesor de filozofie budistă la universitatea din Beijing. Se spune că a fost un student strălucit, cu o minte ascuțită și ieșită din comun.

Geshe Yeshe Wangchuk a scris comentariul asupra lucrării maestrului Dharmakirti, folosindu-se de toate textele explicative scrise înaintea lui, și a reușit să explice toate cele patru capitole a cărții maestrului Dharmakirti. Este greu să apreciem acest lucru, pentru că nu avem perspectiva necesară, dar este considerată o realizare exemplară. Doar pentru a vă da un exemplu, chiar însuși maestrul Dharmakirti a încercat să explice propria sa carte. El și-a dat seama că lucrarea lui este foarte concisă și a scris o interpretare a cărții lui, lucru des întâlnit în budism.

 

Este posibilă finalizarea căii fără a învăța, și în special fără logica budistă?

 Am vorbit mai devreme, despre importanța deosebită a dezvoltării gândirii logice budiste. Există curente în budism, unde această tradiție s-a stins. Poate veți întâlni persoane care vin din aceste curente, care nu au învățat logica budistă și o să vă spună nu este nevoie de această logică. Sunt unii care spun: “Nu este nevoie de atâta filosofie. Așază-te și meditează, asta e tot ce ai nevoie”. Problema este că oamenii stau și meditează și nu ajung nicăieri!

Je Tsongkapa, în binecunoscuta lui carte Lam Rim Chen Mo, Marea expunere asupra etapelor căii spre iluminare, a intrat în polemică cu astfel de oameni. În capitolul despre meditație, el se dispută cu adversarul care îi spune: “Stai jos, nu te gândi la nimic și vei ajunge la iluminare“. Și asta datorită faptului că Je Tsongkapa a introdus puternic meditația analitică, adică a sta și a gândi asupra lucrurilor.

El spunea: “Adevărat este că va veni o etapă în care vei dori să percepi vacuitatea, iar atunci nu va mai exista nici un gând conceptual. Însă această etapă nu va veni fără toate etapele Lam Rim-ului, calea treptată către iluminare. Nu se poate ajunge la iluminare fără a ne dezvolta renunțarea, bodhicitta, fără a ne dezvolta concepția corectă, fără să înțelegem ce este vacuitatea, fără să înțelegem cum trebuie făcută meditația asupra vacuității. Fără toate acestea, acest miracol nu se va întâmpla”.

Ken Rinpoche stătea întotdeauna pe scaunul său și susținea prelegeri. El arăta cu degetul spre fereastră, unde se afla o grădină frumoasă, și spunea: “Oh, am mulți prieteni buni în grădină“, el se referea la veverițele și iepurii care zburdau de colo în colo. “Ele stau și meditează foarte frumos, pot sta în meditație și o mie de ani și nu vor ajunge la nimic, pentru că nu au Lam Rim, nu au etapele căii și conștientizările căii, care sunt dobândite prin meditația analitică; iar această meditație analitică se bazează pe toate învățăturile maestrului Dharmakirti și ale maestrului Chandrakirti”.

Doar stând și meditând, fără dobândirea acestei cunoașteri, este practic imposibil de ajuns la iluminare. Iar dacă se întâmplă așa ceva, este pentru că au fost dobândite toate aceste cunoștințe în viețile anterioare. De multe ori, o astfel de persoană nu este capabilă să-și exprime conștientizările la care a ajuns și să le transmită mai departe.

În budism aceștia sunt numiți “Cei deveniți singuri Buddha“. Aceștia sunt cei care au ajuns singuri la iluminare, datorită karmei extraordinare pe care o au, și pe care au acumulat-o în urma învățăturilor pe care le-au primit, a serviciilor aduse învățătorilor, și tot ceea ce îşi doresc este să stea în peșteră și să mediteze. Ei nu ajung la iluminarea completă, dar pot ajunge la Nirvana. A ajunge la Nirvana nu este un miracol, și nici nu se întâmplă “brusc” în această viață.  Mintea, după cum am mai spus și în alte cursuri, nu a început în această viață, iar aceste persoane au acumulat cauzele karmice în multe vieți anterioare, pentru ca acest lucru să se întâmple.

Ceea ce este minunat în această tradiție, este faptul că ne oferă îndrumările necesare de la A la Z. Desigur, că avem nevoie de karmă pentru a putea ajunge să auzim aceste învățături, pentru a fi interesați de ele, pentru a avea dorința de a practica, și de a ne organiza viața astfel încât să putem practica.

Pe scurt, scopul acestor cursuri este de a ne oferi baza pentru a ajunge la iluminare și, indirect, ele ne pregătesc pentru calea tantrică care ne va permite să facem acest lucru chiar în această viață. Dar pentru asta este nevoie de multă pregătire. Acesta  este motivul pentru care suntem aici, și pentru care ne facem temele.

 

Textele principale utilizate în mănăstirile tibetane
pentru studiul elementar al percepției corecte

În mănăstirile curentului Gelugkpa, se folosesc două texte principale în studiul logicii:

1. Primul text se numește:

Dura

Du       = colecție, culegere.
Dura  înseamnă Culegere de subiecte.

Aceasta este o colecție de 15 subiecte care sunt toate legate de dezvoltarea logicii. Vom da doar trei dintre subiectele importante care sunt incluse în acest text, iar peste o parte dintre ele vor trece în acest curs.

a. Primul subiect se numește Tsen – sun, este legat de regula de a defini ceva. Cum să definim? Ce reprezintă o definiție și ce nu este o definiție? (Tsema nu a fost încă definită, a fost dată doar definiția existenței).

b. Shi – drup, acest subiect ne va da o schemă a tuturor lucrurilor existente.

c. Chi jedrag, studiul clasificărilor și subclasificărilor: categorii generale și specifice. Acest subiect va explora modul în care percepem ceea ce percepem; a imaginilor mentale, modul în care mintea noastră cataloghează, modul în care gândim. Acest subiect poate fi numit și Studiul amprentelor mentale, iar studierea lui poate duce la perceperea directă a vacuității.

Chi jedrag

Dura, este o carte pentru copii, o carte de liceu, ce se învață în mănăstire.

2. Al doilea text se numește:

Tak Rik

Rik           = cunoaștere.
Tak          = cauză sau raționament logic.
Tak rik   înseamnă Studiul logicii formale și a raționamentului sau Teoria logicii.

Ce înseamnă acest studiu? El ne învață cum să demonstrăm, adică:

– Ce este o demonstrație corectă, ce este o demonstrație incorectă?
– Ce este un argument corect, și ce este un argument incorect?
– Cum se face o demonstrație prin deducție?
– Cum se face o demonstrație prin reducere la absurd?

 

Ce a spus însuși Buddha despre scopul logicii budiste?

În ultima parte a acestei introduceri, ne vom întoarce din nou la Buddha. De ce avem nevoie de studiul logicii? Ce a spus însuși Buddha despre scopul logicii budiste?

nga-am nga dang drawe gangsak gi tsu sung gi, gangsak gi gangsak gi tsu
misung te, nyampar gyur ta re

Buddha a spus următoarele:

“Eu sau oricine ca mine, putem judeca un om,dar nici o persoană obișnuită n-ar trebui să-l judece pe altul, pentru că el sau ea va cădea”.

Nga                   = eu.
Drawe              = cineva ca mine sau asemenea mie, similar.
Gangsak         = om.
Tsu sung gi     = a judeca.

Ce ne spune Buddha?

 “Dacă sunteți ca mine”, adică sunteți un Buddha sau sunteți o ființă iluminată, sau asemănător lui, atunci sunteți foarte avansați. Ce înseamnă foarte avansați? Adică, puteți citi mintea altcuiva, aveți suficiente cunoștințe și aveți pramana. Numai atunci veți știi ce se întâmplă cu această persoană.

”Dacă nu sunteți ca mine, nu-i judecați pe alții”. Oricine care nu știe direct și clar ce trece prin mintea celuilalt sau nu poate citi gândurile celuilalt, nu are ce judeca. Buddha ne spune: “Dacă încercați să-l judecați, veți cădea”, spune el. La ce se referă când spune “veți cădea”? El se referă la lumile inferioare. Fapta de a judeca pe altul este cea care ne va arunca în lumile inferioare. Buddha ne spune: ”Nu-l judecați sub nici o formă pe celălalt”.

Cum adică să nu judecăm? Se ridică imediat întrebarea: “Dacă văd pe cineva care fură, pe cineva care lovește pe altul, să nu intervin?” Bineînțeles că este de datoria mea să intervin. Dacă văd pe cineva care face rău și îl pot împiedica, este de datoria mea să intervin, dar nu-l voi judeca pe făptaș. Nu am nicio idee, de ce el face ceea ce face. În ceea ce mă privește, percep o nedreptate, iar ceea ce văd se datorește numai karmei mele care se manifestă în acest moment. Dar dacă sunt prezentă când se produce o nedreptate și nu vin în ajutorul persoanei vătămate, atunci acumulez karma de a nu ajuta pe celălalt la necaz.

Dacă apare o persoană rănită în fața mea, și am posibilitatea să-l ajut, va trebui să merg și să-l ajut. Dar, ceea ce trebuie să-mi amintesc, este faptul că atât timp cât nu am pramana – Tsema, atât timp cât nu am o înțelegere corectă a ceea ce se întâmplă, nu pot judeca făptașul. Îmi voi lăsa inima deschisă, voi rămâne iubitoare față de el, fără să-l condamn în inima mea și pe cât îmi stă în putere, voi încerca să-l opresc din faptă.

Rolul logicii budiste este de a ne ajuta treptat, treptat, să ne dezvoltăm pramana, adică percepția corectă exact față de acele lucruri pe care nu le putem percepe acum în mod corect.

De ce ne spune Buddha că vom cădea dacă judecăm? Datorită faptului, că nu înțelegem ce se întâmplă, reacționăm prin critică, acumulând în acest mod karma negativă care ne va conduce la mari suferințe. Dacă nu ne refugiem pe calea spirituală, vom cădea. Prin urmare, ceea ce ne spune indirect Buddha, este că studiul logicii budiste, care dezvoltă pramana, ne salvează să nu cădem în infern sau să ajungem într-una dintre formele de existență inferioară.

Într-un alt text, Buddha compară modul în care acționăm pe baza criticii noastre, fără să avem pramana, cu a celui care merge pe cărbuni încinși, fără să-i distingă datorită stratului subțire de cenușă care îi acoperă.

Maestrul Atisha, în studiile sale, se folosește de multe ori de acest citat ”Acela care acționează, neavând pramana, va călca permanent pe grămada de cărbuni încinși, acoperită de stratul subțire de cenușă“. Stratul subțire de cenușă este o exprimare alegorică a incapacității noastre de a percepe corect lucrurile.

Ceea ce se va întâmpla cu timpul, este că, cu cât veți învăța mai mult Dharma și cu cât veți practica mai mult Dharma, înțelegerea voastră vi se va adânci și vă veți apropia din ce în ce mai mult de pramana. Și cu cât vă apropiați de pramana și vă veți uita în urmă la ceea ce vi s-a întâmplat, veți începe să înțelegeți istoria voastră complet diferit, veți înțelege pe deplin rolul celor care au fost apropiați de voi, poate fi mama sau copilul vostru. Și atunci când vă veți uita înapoi cu ochii înțelepciunii care se deschid treptat, veți înțelege ce rol au jucat aceste persoane apropiate în viața voastră, cine au fost ele și de ce au acționat așa cum au acționat, mai ales când veți intra în tantra.

Atunci veți înțelege semnificația acestor ființe și a faptului că neavând pramana nu ați avut nici o idee cine au fost. Acesta este motivul pentru care a venit Buddha, să ne spună că logica trebuie să fie învățată, pentru că nu avem  pramana, față de cei apropiați de noi, și chiar față de noi înșine. Vom începe să-i înțelegem diferit, mai ales pe cei care ne-au rănit, față de care  am fost atât de indignați de teribila nedreptate pe care ne-au făcut-o. Privind înapoi, prin prisma percepției corecte, lor le vom mulțumi cel mai mult. Când cineva ne-a împiedicat să primim slujba la care am râvnit atât de mult, ne-a stat în cale și dat-o altcuiva, de fapt ne-a deschis calea spre a ajunge în cu totul altă parte. Privind retrospectiv, putem spune că Buddha ne-a stat în cale și ne-a oprit să nu cădem. De cele mai multe ori, lucrurile semnificative care ni se întâmplă, vin tocmai de la cei care par să ne rănească, iar când privim din nou la ei înțelegem că ne-au făcut un mare bine.

 

Ce a spus Gyaltsab Je despre cea mai mare binefacere
pe care a făcut-o profesorul său, Je Tsongkapa, cu el ?

Voi încheia această lecție cu un citat de la Gyaltsab Je.

Gyaltsab Je a fost unul dintre cei mai mari discipoli pe care i-a avut JeTsongkapa. Je Tsongkapa a scris Lam Rim Chen Mo și multe alte texte despre sutre și tantra. El însuși a fost o ființă iluminată și este considerat a fi al 11-lea Buddha care va veni. Siddhārtha Gautama a fost al 4-lea Buddha. Reîncarnarea lui Je Tsongkapa va fi al 11-lea .El a predat elevilor săi întreaga cale budistă, toate sutrele, toată tantra, logica, și toate cele cinci mari cărți budiste. El a pus bazele sistemului monastic al curentului Gelugkpa. A fost un geniu spiritual de neegalat.

Dacă ne uităm la anii în care au trăit Je Tsongkapa ( 1357 – 1419 ) și Gyaltsab Je (1364 -1432) diferența de vârstă dintre ei este doar de 7 ani. Gyeltsab Je și Khedrup Je au fost la început elevii altui profesor ce făcea parte din curentul Kagyu. Ei au auzit că Je Tsongkapa este un mare profesor care predă logica, și au hotărât să meargă și să-l cunoască pe Je Tsongkapa. Se spune că cei doi au mers cale lungă pe jos până în locul în care trăia Je Tsongkapa. Când ajunseră în locul în care preda Je Tsongkapa, îl văzură pe marele maestru așezat pe un podium, înconjurat de călugării și elevii lui care îi ascultau învățăturile. Cei doi intrară cu întârziere la lecție. În budism există multe reguli de comportament etic față de un profesor, cum ar fi a nu întârzia la lecție, a nu te purta arogant cu profesorul, a nu pune întrebări în mijlocul lecției, a nu fi obraznic, a nu sta cu căciula pe cap la oră. A sta în fața unui Lama cu căciula pe cap, este considerat nepoliticos, deoarece pălăria simbolizează statul social.

Deci, cei doi se așezară cu pălăriile pe cap, și începură să-l provoace pe Je Tsongkapa, punându-i diverse întrebări. Je Tsongkapa șezu liniștit, răspunzând celor doi, cu amabilitate, fără supărare, fără să-i mustre. Se spune că cei doi care se așezaseră în capătul camerei, începură să se apropie, din ce în ce mai mult de profesor, își dădură încet căciula jos și se așezaseră lângă el. În finalul lecţiei se prosternară în fața lui Je Tsongkapa și deveniră discipolii lui. Trebuie înțeles că Gyeltsab Je și Khedrup Je erau deja mari oameni spirituali. Ei au crezut, la început că vor învinge intrând în polemică cu Je Tsongkapa, iar în loc de asta, ei deveniră elevii lui.

Deci, Gyeltsab Je, care a învățat atât de mult de la Je Tsongkapa, a spus: “Dintre toate lucrurile pe care le-am învățat de la Tsongkapa, cea mai mare binefacere pe care a făcut-o cu mine, a fost să mă învețe logica”.  Să nu uităm că Je Tsongkapa le-a predat Tantra. Tantra este cel mai rapid mod de a ajunge la iluminare. Ea este un studiu secret, de o profunzime, frumusețe și de o forță extraordinară. Și cu toate acestea Gyeltsab Je sa exprimat: “Cea mai mare binefacere pe care a făcut-o cu mine a fost să mă învețe logica“.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – prima parte

 

Cursul nr. 4 este primul curs al logicii budiste. Acesta nu este un curs tipic pentru începători. Deci, cei care sunteți aici pentru prima dată veți avea nevoie de ceva răbdare. De ce este nevoie de logică budistă?

Cu toate că ne dorim cu toți să ajungem la nivele spirituale înalte, să ajungem la iluminare, să experimentăm plăcerea supremă și să “vedem fața lui Dumnezeu”, așa cum s-a exprimat odată Geshe Michael, ceea ce noi numim “perceperea directă a vacuității”, încă nu putem vedea toate aceste lucruri. De ce nu putem percepe vacuitatea? Nu putem percepe vacuitatea datorită îndoielilor, obstacolelor, a karmelor impure, a afecțiunilor mentale pe care le avem și datorită unei alte probleme cu mult mai mari, și anume că nu știm ce înseamnă să fim Buddha. Ne-am întâlnit vreodată cu Buddha? Știm noi oare, ce este un Buddha? De unde știm că acesta este scopul nostru? Este oare posibil de realizat? Poate că aspirăm la ceva ce este imposibil de realizat. Deci avem o problemă. Vrem atât de mult să ieșim din suferință. Cu toții dorim fericirea, dar nu avem nici o idee cum să o producem.

Scopul logicii budiste este de a ne ajuta să vedem acele lucruri greu de văzut, și de asemenea ne ajută să delimităm calea care ne va conduce în cele din urmă la perceperea directă a acestor lucruri.

Lama Dvora Hla povestește despre un călugăr care avea titlul de geshe, un practicant deosebit de serios și care a trăit în Howell, New Jersey. În Howell, se află templul unde a trăit și a predat Ken Rinpoche, profesorul Lamei Dvora Hla și a lui Geshe Michael. Călugărul a murit datorită tuberculozei. Geshe Michael care la îngrijit pe acest călugăr, spunea că pe patul morții, acesta citea o carte. Când se uită la cartea pe care o citea, văzu că era o carte de logică budistă, numită Dura, prima carte pe care o învață copiii de 13-14 ani în mănăstire.

”Citești Dura?” îl întrebă Geshe Michael, iar el răspunse: “Nu înțelegi. Voi părăsi această lume în curând. Acest fapt mă va face să percep vacuitatea”.

O a doua poveste, este despre însuși Geshe Michael, care a studiat mulți ani în mănăstire și a studiat de asemenea mulți ani cu Ken Rinpoche. Ken Rinpoche a fost unul dintre cei mai mari maeștrii ai logicii budiste. El a fost unul dintre puținii din lume cu vaste cunoștințele în acest domeniu.

În primele sale zile de profesor în Statele Unite, Ken Rinpoche, nu a avut prea mulți studenți. Oamenii nu știau cine era. La început, singurii lui elevi au fost Art Angel și Geshe Michael, iar mai târziu s-au alăturat Vincent și Maria. Vincent, a fost cel care a editat cartea de logică budistă, scrisă de Ken Rinpoche.

Geshe Michael povestește că atunci când a ajuns să învețe logica budistă, i s-a părut această materie că este prea tehnică, cu prea multe definiții și detalii, și i-a spus lui Ken Rinpoche: “Vreau să ajung la iluminare, nu vreau să filosofez și să despic firul în patru. Nu acesta este scopul meu”. Pe ton autoritar, Lama Ken Rinpoche, îi spune lui Geshe Michael: “Stai aici și învață!” În timp ce studia logica budistă, Geshe Michael a experimentat vacuitatea în mod direct. Deci, trebuie să ne bazăm pe înțelepciunea învățătorilor noștri care ne spun că acest subiect este foarte, foarte important.

Acest curs este o culegere din diverse lucrări, luate din surse diferite. A doua parte a  acestui curs, se concentrează pe demonstrarea existenței vieților noastre viitoare, unul dintre lucrurile care sunt ascunse pentru noi. Așa cum nu știm ce este un Buddha, nu știm nici dacă ne vom reîncarna. Cu toate că budismul ne vorbește despre existența vieților viitoare și auzim învățăturile transmise de profesorii noștri, majoritatea dintre noi nu am avut nici o experiență directă a acestui fapt. Nu avem nicio amintire a vieților anterioare și nici vreo cunoaștere sau certitudine despre reîncarnări. Lecțiile 7-10 sunt dedicate exclusiv acestor demonstrații, care sunt luate din cartea maestrului Dharmakirti.

Și așa cum v-am spus, subiectul logicii budiste nu este un subiect pentru începători. Este interesant de știut că și într-o mănăstire, unde călugării vin de la o vârstă fragedă și stau mulți ani, puțini dintre ei ajung să studieze acest subiect.

Atunci când se ajunge la subiectul dovezii vieții viitoare, literatura budistă include, pe această temă multe polemici dintre gânditori budiști și cei non-budiști, sau polemici între budiștii înșiși și diferitele școli budiste. Deci, este nevoie de a ne educa în acest subiect, înainte de a citi și de-al înțelege.

• • În prima lecție va fi prezentată o introducere a acestui subiect.

• • În a doua lecție vor fi discutate diferitele niveluri ale realității: Ce este vizibil? Ce e ascuns? Și așa mai departe.

• • În a treia lecție va fi prezentată noțiunea de “percepție validă” sau “percepție corectă”. Deseori se pune întrebarea “De ce suferim atât de mult în această lume?” Ceea ce ni se spune este că, nu înțelegem corect realitatea noastră, și din acest punct de vedere suntem cu toții ignoranți. Nu înțelegem cum funcționează această lume pentru noi și reacționăm datorită acestei ignoranțe. Aceste reacții față de ceva care nu a existat niciodată, dar de care suntem atașați și în care credem, ne vor provoca probleme mai târziu. De ce? Pentru că plantăm în permanență semințe karmice, a căror roade, ne vor aduce suferință.
    Deci, a treia lecție se referă la întrebarea ce este percepția corectă și ce înseamnă atunci când nu avem o percepție corectă? Nu este adevărat că nu avem niciodată percepția corectă. De fapt, de cele mai multe ori avem o percepție corectă, dar nu o avem asupra lucrurilor importante.

• • Vom continua acest subiect și în lecțiile 4 și 5. Aceste lecții sunt foarte importante, deoarece vor face trecerea de la modul nostru obișnuit de a gândi, la modul în care gândește Buddha. Care este diferența dintre noi și Buddha? Ce înseamnă să devenim un Buddha? Toate aceste subiecte ne vor arăta cum putem deveni Buddha, și ne vor ajuta să înțelegem mai mult, spre ce anume ne îndreptăm și dacă acest scop poate fi împlinit.

• • Vom continua în lecția 6, să vorbim despre modul în care Buddha a devenit un Buddha.

• • Iar în lecțiile 7-10, vor fi prezentate raționamente cu privire la existența reîncarnărilor.

Primul subiect despre care vom vorbi este Pramana.

Tsema

Tsema înseamnă percepție corectă – percepție normală neafectată.

Profesorii scriu, de asemenea, cunoaștere validă. Bineînțeles că nu ne aflăm aici ca să discutăm despre chestiuni academice, filosofice, ci de a scăpa de suferință, iar pentru acest lucru, vom merge pe căile lui Buddha. După ce Buddha a ajuns la iluminare, oamenii au început să-i pună întrebări, iar el rămas tăcut. Există o listă clasică de 14 întrebări la care Buddha a refuzat să răspundă. Și asta nu pentru faptul că nu știa răspunsurile – Buddha devenise omniscient, ci pentru că el spunea: “Scopul meu, este să vă învăț să vă opriți suferința și să ajungeți la fericire, și ceea ce nu servește acestui scop, nu mă voi referi la el“. În plus, de multe ori, Buddha refuza să abordeze anumite subiecte, deoarece știa că oamenii nu aveau suficientă pramana pentru a înțelege ceea ce el le spunea.

 

Ce este o percepția validă?

Percepția validă sau corectă se referă la percepția normală, pe care o avem de cele mai multe ori și care nu este afectată. Percepția afectată se referă la percepția unei persoane care s-a drogat sau care a băut mult alcool. El ar putea să vadă un băț și să creadă că este un șarpe. Percepția afectată o poate avea un bolnav în delir, sau o persoană somnolentă care datorită întunericului din jurul lui ar putea privi la o vază de flori și să creadă că este un monstru. Acestea sunt exemple de percepții incorecte, percepții care sunt influențate de anumiți factori.

De cele mai multe ori, percepția noastră este corectă, în sensul că atunci când vedem un copac, el este copac. Atunci când ne referim la percepția corectă, ne referim la percepția realității convenționale.

Mai mult de atât, învățăturile pe care le primim nu aparțin școlii Prasangika Madyamika, calea de mijloc superioară, ci aparțin școlii Sautrantika – școala sutrelor, și școlii Numai Conștiință – Chitta Matra. Acestea fiind școlile inferioare budiste.

Deci, dacă majoritatea percepțiilor noastre sunt corecte, atunci care este problema? De ce vorbim atât de mult despre asta?

Care sunt lucrurile pe care le percepem corect? Ceea ce percepem, sunt de obicei obiecte ale simțurilor. Adică, dacă vedem un obiect, îl vedem așa cum este, cu condiția să nu fim drogați sau băuți sau altceva. Când auzim un sunet, îl recunoaștem, sau când mirosim ceva, îl identificăm și ne spunem: ” Ah, este mirosul mesei de prânz”. Cu aceste situații, nu avem nici o problemă.

Atunci care este problema? Problema este, că aceste lucruri nu ne ajută să ne eliminăm suferința, iar exact cele care ne pot ajuta să ne eliminăm suferința, nu avem o percepție validă a lor. Nu înțelegem care sunt acestea, și nici măcar nu știu despre existența lor, nu în mod direct. Și aceasta este problema noastră. Buddha a predat timp de 45 de ani, pentru ca noi să fim capabili să ne eliberăm de suferință iar pentru acest lucru va trebui să învățăm să percepem acele lucruri pe care în prezent nu le putem percepe.

La ce ne folosește percepția corectă? Răspunsul este, ca să putem percepe lucrurile care există. Nu putem percepe ceva care nu există, nu este așa?

Pentru că ne aflăm în logica budistă, vrem să definim lucrurile cu exactitate.

Care este problema? Problema este că de multe ori nu gândim corect, fapt ce ne creează multe necazuri, iar acesta este și motivul pentru care s-a dezvoltat această  tradiție a logicii budiste, logică care să permită oamenilor o formă corectă de dezbateri, pentru a deveni mai preciși în percepția și gândirea lor.

Tseme Mikpa Yupay Tsennyi

 

Definiția existenței

Tsennyi                   înseamnă definiție.
Yu                              = există.
Yupay                      = existență.
Yupay Tsennyi    înseamnă definiția existenței.
Tsema                     = percepție corectă sau pramana.
Mikpa                      este obiectul sau ceea ce este perceput.

Fraza se traduce: definiția existenței este, ceea ce este perceput de pramana.

Ce ne oferă această definiție?

Pentru a susține că ceva există, trebuie să fie cineva care să perceapă acest lucru.

Deci, atunci când vorbesc despre ceva care există, înseamnă că, ori eu ori altcineva îl percepe, îl vede sau îl aude. “Care este sunetul aplauzelor cu o singură mână?” Există așa ceva? Nu. Pentru a exista așa ceva, trebuie ca cineva să-l perceapă. Și pentru că nimeni nu l-a perceput, asta înseamnă că el nu există.

Cu alte cuvinte, trebuie să fie ceva de perceput și cineva care să-l perceapă.

Aceasta este școala “Svatantrika” care ne spune că este nevoie de un obiect care să apară și de cineva care să-l perceapă. Mikpa este lucrul perceput, iar Tsema este, ceea ce îl percepe sau percepția corectă.

În concluzie:

a. Trebuie să fie ceva de perceput.
b. Trebuie să fie cineva care să-l perceapă.
c. Percepția trebuie să fie corectă, adică să nu fie confuză datorită drogurilor sau a somnolenței sau a întunericului sau alți factori.

 

De ce este nevoie de logica budistă?

Cincisprezece persoane din Sangha România au primit jurămintele de refugiu. În ce v-ați refugiat? În Buddha, în Dharma și în Sangha.

Kedrup Je, unul dintre cei doi mari discipoli ai lui Je Tsongkapa, spunea: “Bine. Care dintre aceste obiecte le puteți vedea printr-o percepție corectă? În momentul de față nu puteți să percepeți nici unul dintre ele printr-o percepție corectă, așa că nu puteți spune că ele există măcar!”

Cine este Buddha în care ne refugiem? O entitate omniscientă, cu compasiune infinită, care are grijă de voi mai mult decât aveți voi grijă de voi înșivă. Buddha este o entitate care apare atunci când aveți nevoie de ea, cum aveți nevoie de ea și care poate face simultan acest lucru cu oricine altcineva. Și cu toate că vorbim atât de mult despre această entitate, nu-i putem verifica existența, nu-i putem confirma existența, pentru că nu avem pramana față de ea.

Al doilea lucru este diamantul Dharma. El nu este nici Dharma scrisă și nici cea vorbită. Diamantul Dharma reprezintă realizările spirituale, conștientizările spirituale din inimă. El este percepția directă a vacuității. El este perfecțiunea înțelepciunii, încetarea afecțiunilor mentale. Ne-am întâlnit cu cineva vreodată care și-a eliminat toate afecțiunile mentale? Nu avem nicio idee dacă există așa ceva? Ce înseamnă perfecțiunea înțelepciunii? Am întâlnit noi asta? Nu.

Diamantul Sangha, reprezintă pe cei care au perceput vacuitatea în mod direct. Cu toate că percepem oameni, cum putem ști dacă ei au perceput vacuitatea în mod direct? Momentan, nu-i putem vedea în mod direct, decât atunci când vom ajunge noi înșine Arya.

Și asta este problema noastră! nu avem pramana față de lucrurile care ne pot scoate din suferință.

Și totuși, în ciuda acestor lucruri, vrem să ieșim din suferință. Deci ce putem face? Va trebui să ne refugiem în Cele trei Diamante, să practicăm și să găsim modalități indirecte de a verifica, de a confirma existența acestor entități până când le vom întâlni în mod direct, și acesta este scopul logicii budiste.

Scopul logicii budiste este de a ne conferi modalități indirecte care să ne confirme existența lucrurilor pe care nu le putem percepe momentan.

De exemplu, dacă merg pe drum și văd fum care se ridică în aer. Ce concluzie trag? Că undeva trebuie să existe vreun foc. Nu există fum fără foc.

Acesta este un exemplu de raționament deductiv: atunci când nu văd focul cu proprii mei ochii, dar văd fumul, datorită faptului că am învățat ”că nu există fum fără foc”, voi trage concluzia că trebuie să existe undeva vreun foc. Și voi spune cu siguranță că: “Astăzi, când am mers pe drum, am văzut un incendiu”. Pot spune acest lucru cu multă încredere și știu că vorbesc adevărul, chiar dacă nu am văzut focul cu ochii mei, ci doar fumul.

Raționamentul deductiv nu se poate compara cu percepția directă. Ceva ce am experimentat în mod personal, ne aparține, niciodată nu ne vom îndoi de ea și nimeni nu ne-o poate lua. Există situații, în care sursa focului poate fi o mașină care fumegă. Eu nu percep direct focul, ci doar fumul și trag imediat concluzia că s-a declanșat un incendiu.

De aceea, raționamentul deductiv nu este ca și o experiența directă, ci este doar un înlocuitor intermediar. El ne oferă cârjele care să ne ajute. Și dacă, cu ajutorul logicii ne vom construi un șir de raționamente, a căror concluzie logică este că există ființe iluminate, că există o cale de a ne ilumina și că putem deveni iluminați, va fi suficient ca să ne menținem pe cale și să ne dea suficientă încredere pentru a practica, iar apoi într-o bună zi vom ajunge să experimentăm direct.

Ce anume dorim să confirmăm cu ajutorul logicii budiste?

–   Posibilitatea de iluminare
–   Posibilitatea existenței ființelor iluminate
–   Și a existenței unei căi care să ne conducă spre iluminare

Dacă în mod logic, vom reuși să ne consolidăm încrederea că aceste lucruri există, atunci va fi suficient ca să putem trece peste puntea incertitudinii pe care o avem în acest moment și acesta este scopul nostru.

În acest curs ne ocupăm de logica budistă. Teoria logicii budiste este foarte asemănătoare cu teoria logicii occidentale. Există o mulțime de similitudini între ele, dar nu în totalitate. Vă voi arăta unde este similar și unde nu este. Una dintre regulile folosite de un practicant într-o dezbatere logică, este să demonstreze cuiva, ceva care acesta încă nu vede.

Doresc, de exemplu să dovedesc existența unui lucru pe care Livia nu-l poate vedea încă, așa că trebuie să o conduc pas cu pas într-un mod logic. Una dintre reguli este să încep dezbaterea din locul în care ea acceptă.

Demonstrarea budistă trebuie să înceapă dintr-un loc convenit de cele două părți, din locul în care Livia, de exemplu, este de acord și față de care nu are nici o îndoială.

În logica budistă, dacă începem să dovedim ceva, iar partea adversă nu poate să continue să lucreze cu acest ceva, atunci facem o greșeală logică.