Category: ACI 4

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 10 – a doua parte

 

Cum poate pofta (dorința) care vine din
ignoranță să ne ducă la nașterea următoare?

Demonstrația masterului Dharmakirti.

Vom da în continuare demonstrația principală a vieților viitoare a maestrului Dharmakirti, un mare logician. Ca orice demonstrație logică, ea are trei părți principale.

1. Prima parte este subiectul, care este în cazul nostru este mintea unei persoane obișnuite în momentul morții.

tamelpay chikay rikpa chuchen

Tamel pa     = om/persoană obișnuită.
Chi                 = moarte.
Chi ka           = momentul morții.
Rikpa            = minte sau conștiință.
Chu chen     = să considerăm.

Subiectul: Să considerăm mintea unui om obișnuit în momentul morții.

2. A doua parte este afirmația.

rikpa chimar tsam jor te

Rikpa     = minte.
Chima   = viitoare.
Tsam      = limită.
Jor te     = a traversa.

Afirmația: Această minte va traversa linia spre mintea viitoare, care de asemenea, este normală/obișnuită.

3. A treia parte este argumentul. Argumentul pe care ni-l dă maestrul Dharmakirti este următorul:

chakchen gyi rikpa yinpay chir

Chak               = poftă/dorință.
Chak chen     = cel care dorește.
Rikpa              = minte.
Yinpay chir  = deoarece/pentru că.

Argumentul: deoarece această minte este posedată de poftă/dorință.

Maestrul Dharmakirti susține că, în momentul morții, mintea unei persoane obișnuite trebuie să traverseze linia spre o minte viitoare care și ea va fi una obișnuită, deoarece este posedată de dorință.

Pentru a înțelege mai bine, ar fi util, să înțelegem ce înseamnă această dorință. Iar în acest scop vom reveni la roata vieții. În roata vieții, pofta și lăcomia sunt descrise în secțiunile 8 și 9 și acesta va fi subiectul nostru în această lecție. Deci, vom merge să aprofundăm înțelegerea secțiunii nr. 8.

De ce?

Deoarece Maestrul Dharmakirti ne spune că, dacă învățăm să ne eliberăm de poftă, atunci ne putem elibera nu numai din suferință, dar putem scăpa și de moarte. Acesta este și motivul pentru care această reprezentare a roții vieții este expusă lângă ușa de intrare a fiecărei mănăstiri budiste. Aceasta a fost dispoziția lui Buddha.

 

Secțiunea 8 – pofta (omul care se ospătează)

Sepa

Există trei tipuri de Sepa – pofte.

1. Primul tip se numește Dope Sepa, sau pofta/dorința care nu vrea să se despartă de un obiect atrăgător.

Do Se

Ce fac tibetanii, renunță la silabe și spun “Do Se”. Dacă citiți texte tibetane, există multe silabe lipsă. Deci, brusc traducerea este mult mai lungă decât sursa, deoarece în original există doar fragmente de cuvinte.

Do                = a dori.
Se, Sepa    = poftă.

Deci a pofti/a râvni la lucrurile atractive pe care le dorim.

Definiția lui: Este acea dorință care nu vrea să se despartă de obiectul atrăgător.

2. Al doilea tip – dorința de a scăpa de lucrurile respingătoare

Jik Se

Jik este prescurtarea cuvântului Jikpa sepa, și înseamnă frică.

Jik Se însemnă frica de poftă: pofta care dorește să evite obiectele neplăcute.

Deci pofta, are două fețe între timp:

1. 1. 1. Râvnesc să am ce-mi place.
      2. Sunt foarte nerăbdător să scap de ceea ce nu-mi place.

Cuvântul frică aici, are sensul de ezitare, reținere, evitare, frica de lucruri insuportabile.Când facem asta? Când vrem să ne debarasăm de ceea ce nu ne place. Nu înțelegem de unde provin, așa că vrem să scăpăm de ele.

3. Al treilea tip – pofta de viață sau de existență.

Si Se

Si  = viață.
Se = poftă.

Deci, Si Se înseamnă dorința de viață, dorința de existență, dorință de a fi.

La o  persoană obișnuită, atunci când se află în pragul morții, se trezește în ea o frică extraordinară că va înceta să mai existe. Ce cauzează această frică?

Frica este cauzată de atașamentul de sine. Acest atașament de sine ne face să ne fie frică de moarte. Ne este teamă să ne oprim. Frica de oprire, este de a nu mai continua să fim ceea ce suntem. Și exact asta ne ține în suferință. Și ce se va întâmpla după aceea?

Această frică îl va expedia din nou în Samsara.

Marele truc este acela de a scăpa de acest atașament personal, înainte de a ajunge la moarte. Și atunci moartea nu va mai exista. Este ceea ce ne-a învățat Buddha.

 

Secțiunea 9 – lăcomia sau atașamentul de sine.

Am spus că în limba tibetană se numește Lenpa. Dacă secțiunea 8 a fost despre poftă, în această etapă, pofta se intensifică și ajunge la lăcomie.

În dexonline scrie:

Lăcomia – 1. Poftă nemăsurată de a mânca sau de a bea. 2  Cu aviditate. 3 Sete de avuție sau de câștig.  4 Imbold nepotolit de a acapara sau de a aduna bunuri materiale, proprietăți, bani etc. 5. (Fig) Dorință nestăpânită de a-și satisface o poftă, o pasiune etc.

Pofta, pofte, s. f. 1. Dorință puternică de a face sau de a obține ceva; năzuință, dispoziție, chef, plăcere. ♦ Dorință, impuls sexual;

Ceea ce dorim, este să clarificăm relația dintre Marikpa (secțiunea 1 –ignoranța) și Si Se.

Si Se este conectat la ignoranță. Ignoranța este neînțelegerea realității în care mă aflu  și mă atașez de mine însumi. O mare parte din ignoranță este atașamentul de sine,este gândul că acest “eu” are o existență proprie de sine și că “lucrurile mele” au și ele existență proprie de sine. Iar când spun “lucrurile mele” nu mă refer neapărat la paharul sau hainele mele, ci la trupul meu, la conștiința mea și la diversele aspecte ale conștiinței mele ( adică cele cinci agregate). Toate acestea au un nume: ”Eu” și ”al meu”.

 

Concepția perisabilă

Jik Tsok Ta

Jik      = perisabil/ supus dispariției.
Tsok   = adunare/ansamblu.
Ten     = bază.
Ta       = concepție.

Cuvântul în limba tibetană pentru lume este Jikten – baza supusă dispariției.

Jik Tsok Ta înseamnă concepția care se atașează de un ansamblu de obiecte perisabile.

Cu alte cuvinte, Jik Tsok Ta  este concepția asupra lumii sau concepția lumească sau concepția perisabilă. Ce înseamnă acest ansamblu de obiecte?  El este format din “eu” și din “al meu”. Iar când spunem “al meu” ne referim la trupul, conștiința, și aspectele conștiinței noastre.

Jik Tsok Ta  este un alt mod de a spune “ignoranță“. De ce? Pentru că ignoranța este exact același lucru, de a fi atașat de lucruri perisabile, crezând că ele mă vor salva. Și tocmai datorită faptului că orice lucru lumesc este perisabil, nu avem cum să le menținem. Va trebui să ne luăm rămas bun, de la fiecare dintre lucrurile pe care le avem:

– copii noștri,
– meseria/cariera noastră,
– fizionomia noastră.

Nu există nici o modalitate de a le menține. De ce? Pentru că ele provin din karma, iar tot ce provine din karma este un rezultat. Orice rezultat devine o cauză nouă care va da la rândul ei un alt rezultat.

Totul se schimbă. Tot ceea ce există, se află într-un proces nesfârșit al schimbărilor. Un proces neîntrerupt. Energiile trec permanent de la o formă la alta.

– astăzi avem prieten, mâine nu-l mai avem,
– astăzi avem partener de viață, mâine nu-l mai avem,
– astăzi avem copii acasă, mâine ei vor pleca de a casă,
– astăzi ne iubesc, mâine nu ne mai iubesc,
– astăzi avem această viață, mâine nu o mai avem.

Aceasta este Samsara. Samsara este o curgere permanentă a karmei.

Tot timpul facem diverse lucruri, ele lasă semințe în conștiința noastră, se coc, dau roade adică creează un rezultat, rezultatul devine o cauză și tot așa la nesfârșit. Aceasta este natura Samsarei. Dorim tot timpul să reparăm Samsara: “Nu este drept că m-a părăsit, am făcut totul pentru el/ea și uite acum m-a lăsat singur”. Aceasta este doar karma care a rodit.

Ken Rinpoche spunea: ”Așa este natura Samsarei. Nu-ți place, ieși din ea!”.

Nu avem cum să fixăm Samsara. Așa este natura ei. Energiile se schimbă permanent. Ni se spune: ”Pleacă de aici!” Elimină Marikpa și renunță la Jik Tsok Ta. Desprinde-te din atașamentele pe care le ai!”.

Maestrul Shantideva și el ne spune: ” Este ca și cum ai ține în mâini cărbuni încinși care îți ard mâinile, ” Aruncă-i odată!”.

Atâta timp cât vom fi atașați de “eu” și de ”al meu”, vom suferi. De ce? Pentru că suntem atașați de o concepție greșită. Pentru că acest ”eu” și ”al meu” nu a existat niciodată, ele sunt o iluzie de care ne agățăm și care ne aduc suferința.

 

Două nivele ale atașamentului de sine

În lectura cursului scrie:

Să presupunem că s-a eliberat de concepția perisabilă.
Și-a oprit el, oare renașterea de la începutul căii sale?

Cine este el? Este cel care a perceput vacuitatea. Dacă cineva s-a eliberat de concepția perisabilă, ce devine el? El va deveni un Arya. El nu poate deveni un Buddha, pentru că, concepția este ceva intelectual, o credință în existența de sine. Dar dacă a reușit să se elibereze de această concepție, înseamnă că el nu mai crede în existența proprie de sine a lucrurilor.

Deci, care este problema aici? Ni s-a spus că, ceea ce ne face să suferim în Samsara este Jik Tsok Ta, concepția perisabilă. Dacă acest lucru este adevărat, atunci să-l luăm pe Arya, care nu mai crede că lucrurile au o independență proprie de sine. Deci, el nu ar mai trebui să fie în Samsara. Dar el  încă se mai află în Samsara, așa că ceva lipsește.

Ca și cum adversarul vine și spune: “Stai puțin! Ceea ce îmi spui este că dacă renunț la această concepție perisabilă, voi pune capăt suferinței. Dar uite-l pe Arya, el s-a eliberat de această concepție, ” și-a oprit el, oare renașterea de la începutul căii sale?”.

Maestrul Dharmakirti răspunde:

Dar el nu și-a eliminat-o pe cea înnăscută,
Cum ar putea renașterea să fie posibilă?

Maestrul Chandrakirti  spune: “Stai așa! Arya încă se află în Samsara, asta înseamnă că încă nu și-a eliminat însușirea de renaștere”.

El ne spune: “Concepția lumească are mai multe nivele. Există nivelul credinței în existența de sine, și acesta este nivelul pe care Arya la eliminat. ”

Atunci când Arya, iese din meditație, în care a perceput vacuitatea în mod direct, știe că lucrurile sunt goale. Că el este gol în sine și că toate lucrurile sunt goale în sine. De ce anume sunt ele goale? Sunt goale de o existența proprie de sine.

Dar acum, că el a ieșit din meditație, lucrurile îi vor apărea din nou cu existență proprie de sine. Arya își spune: “Sunt din nou aici“. Din nou, lucrurile îi vor apărea ca și mai înainte, dar el știe deja că acest lucru este fals, că este o iluzie. Dar nu poate trece peste asta.  Așa că vede lucrurile ca mai înainte și știe că este o iluzie. Chiar dacă șeful va veni să țipe la el, știe că l-a creat pe șef. Dacă noi putem înțelege acest lucru în mod intelectual, Arya a văzut în mod direct.

El a văzut “Cele Patru Adevăruri nobile” în mod direct. El înțelege nu numai suferința, ci și sursa suferinței. Știe în mod direct, că el este cel care l-a creat pe șeful care țipă. De aceea, el știe că  șeful care intră și țipă, nu are o existență proprie de sine, dar încă îi mai apare așa.

Maestrul [Dharmakirti] ne spune: ”faptul că Arya încă mai vede în acest mod lucrurile, indică faptul că nu și-a eliminat complet Jik Tsok Ta. El a eliminat doar partea intelectuală, care implică credința că lucrurile există pe cont propriu”.

În următorul paragraf el spune: ”Să considerăm pe cineva care intrat în flux”.

Cine este cel care a intrat în flux? Arya. Cel care a perceput direct vacuitatea, primește imediat un nume nou Arya sau ”cel intrat în flux”. Ce înseamnă “că a intrat în flux”? Că el este deja pe calea spre ieșire.

În continuare, Dharmakirti spune: ”El nu a ajuns încă în punctul în care să nu mai trebuiască să treacă printr-o  naștere viitoare, pentru că și-a eliminat concepția perisabilă”. El nu este încă în acea situație, în care cineva și-a eliminat concepția și, prin urmare, nu ar trebui să se mai nască.  ”Și asta datorită faptului că el nu a și-a eliminat concepția perisabilă înnăscută”. Dacă și-ar fi eliminat concepția perisabilă, cu siguranță nu ar fi fost posibilă o naștere viitoare”.

Dacă ar fi renunțat complet la concepția perisabilă, atunci nu ar putea exista o nouă naștere pentru el. Cel “intrat în flux”, nu este încă iluminat, asta înseamnă că i-a mai rămas ceva. Acest ceva, este concepția înnăscută spre deosebire de cea intelectuală care a fost eliminată prin experimentarea vacuității.

Dharmakirti ne spune în următorul verset ce înseamnă concepția înnăscută:

Acea stare a minții în care o persoană se gândește la “eu”,
Și își dorește “Să fiu fericit”,
Sau “Să nu mai trec niciodată prin durere”,
Acest punct de vedere a persoanei este înnăscut.

El ne spune: “Nu trebuie să ai credință, nu este nevoie de multă filozofie, nu ai nevoie de nimic”. Este suficient ca cineva să spună: “Vreau să fiu fericit. Nu vreau durere “, ca să ne indice faptul că ea este atașată de concepția perisabilă înnăscută. Această concepție cu care Arya a venit în această lume, încă nu a eliminat-o.

Cu toate că percepția directă a vacuității nu ne scoate imediat din Samsara, ea ne asigură că vom ieși din ea într-un moment anume. Ceea ce ne spune maestrul Dharamkirti este că, în momentul morții, acest atașament de sine, această dorință de a fi fericit, este exact ceea ce va activa karma care să ne readucă în Samsara.

 

Patru moduri de percepție a sinelui:

1. ”Eu” fără analiză.

Ma Tak Ma Chepar

Primul tip, este ceea ce se numește Ma Tak Ma Chepar. Acesta este  “eu-ul” înainte de analiză. Când spun, de exemplu, “te voi întâlni peste cinci ani”, nu încep să mă analizez unde sunt, unde este corpul meu, am corp, nu am corp.

Acest ”eu” fără a-l analiza, este “eu-l” care există și funcționează, iar el este important pentru că și Buddha îl are.

De unde știm? În lectura cursului ni se vorbește despre regulile călugărilor, de exemplu, printre altele este interzis să furi de la Buddha. Ce a fost Buddha? El a fost un călugăr, nu-i așa? Ce are un călugăr? Roba și bolul de mâncare. În sutra Diamond cutter scrie: “Buddha își puse deoparte bolul său”. Deci dacă există o lege care interzice să se fure de la Buddha, înseamnă că au existat lucruri care au aparținut lui Buddha. Buddha a spus: “Acestea sunt ale mele. Roba mea și bolul meu”. Deci, dacă aceste obiecte nu ar fi fost ale lui Buddha, atunci nu ar mai fi fost o încălcare a legii. În concluzie, Buddha are robă, pe care o definește drept “a mea”. Acest lucru înseamnă, că el are un “eu”, “eu-l“, care este fără analiză, dar care funcționează.

2. Percepția “eu-lui” ca având o existență de sine stătătoare și crede că el este de sine stătător.

Al doilea mod, este de a mă percepe ca existând în sine și de a crede că așa sunt eu. Atunci când mă gândesc: “Nu-mi place aici”, înseamnă că am un “eu” care nu îi este plăcut. Deci, există două lucruri care se întâmplă atunci când mă gândesc la “Nu-mi place aici “, unul este ”eu-l” și al doilea este, că ”nu-i place”. Dacă aș căuta acest ”eu” care nu-i place, nu-l voi găsi. Dar el apare în mine și cred în el că există.

Atunci când spun: “Nu-mi place că aerul este închis, trebuie să deschid ferestrele”, Deci, există un astfel de “eu” care are grijă să se simtă bine și în care eu cred, chiar dacă el nu  există deloc. El îmi pare a fi eu sau altcineva. Cine are acest tip de percepere? Fiecare dintre noi percepe în acest mod, în afară de Arya.

3. Percepția “eu-lui” ca având o existență de sine stătătoare, dar care nu mai crede că el este de sine stătător.

Cine are o astfel de percepție? Arya. Arya este cel care a perceput vacuitatea în mod direct. După ce el a ieșit din meditația vacuității, lucrurile vor continua să-i apară cu existență proprie de sine, dar el nu mai crede în asta. El știe deja că ceea ce vede, nu este ceea ce este.

4. Cineva care nu mai vede și nu mai crede în existența proprie de sine.

Acesta este un Arhat. Arhat nu se mai poate renaște. A părăsit complet Samsara. El este în Nirvana. El nu mai trece prin nici o suferință. Cel care se află pe calea Mahayana, nu este numit Arhat, ci Bodhisattva la nivelul 8, care alege să rămână în continuare în Samsara, deoarece vrea să ajute toate ființele și vrea să ajungă la iluminarea completă. Așa că, în mod deliberat, când intră în meditația care îl poate duce la Nirvana, își pune un paznic să-l scoată din această meditație, pentru că nu vrea să treacă pragul, înainte de a-i scoate pe toți din suferință. El își dorește iluminarea completă pentru toate făpturile. Cu toate că plăcerea este imensă și este foarte tentant, el preferă să nu ajungă în Nirvana.

Cu cât vom învăța să slăbim strânsoarea de acest eu, ne va fi cu mult mai ușor în viață, pentru că va fi bine și la rău și la bine. Atunci când Lama Yeshe a ajuns în Statele Unite, unul dintre primii Lama care a adus budismul în Occident, nu a început să le vorbească oamenilor imediat despre vacuitate, pentru că aceștia trăiau într-o lume complet diferită. El le-a vorbit despre fermitatea apariției pe care o descrie JeTsongkapa în Lam Rim.

Daca ai putea discerne că în interiorul și în afara roții
Legea cauzei și a afectului niciodată nu a eșuat
Și supusă ei este orice fenomen și obiect,
Cu timpul fermitatea apariției o vei contesta și va dispărea.
Atunci vei ști, că pe drumul ce-i face plăcere lui Buddha, tu pășești.

El spunea: “Lucrurile ne par a fi fixe, solide. Ele sunt bune sau rele”. Cu cât investim în lucruri mai multe emoții, acest lucru ne indică ,cât de atașați suntem de ele, și cât de mult mai avem  de lucru. În schimb, putem vedea oameni care au practicat și au meditat mult asupra vacuității, cât de plăcuți sunt și câtă bucurie au în ei. Este frig sau cald, ei râd.

 

Concluzia

1. Ceea ce ni se spune, este că dacă trupul nu mai dă semne de viață, mintea nu a încetat, ea continuă.

2. Nu numai că mintea nu a încetat, dar atâta timp cât suntem atașați de sine, acest lucru ne va readuce în Samsara.

3. Iar calitatea vieții mele în Samsara va fi stabilită de karma pe care am acumulat-o. Ea vine cu mine.

Din acest moment, va trebui să fim atenți la ceea ce facem și ce karma acumulăm, pentru că în viitor vom culege roadele ei.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 10 – prima parte

 

Un scurt rezumat al argumentelor de până acum.

În lecția trecută au fost aduse o serie de demonstrații a căror scop este să ne aducă cumva la concluzia că nu este posibil ca mintea să înceapă odată cu corpul. Aceasta fiind părerea vechii școli indiene Charvaka. Aceste concepții sunt folosite adesea în scopul de a le dezbate, pentru că ele reprezintă și părerile noastre greșite.

În primul rând, am vorbit despre ce este mintea. Am spus că mintea este ceva clar și știe sau ceva clar și conștient. După cum observăm, mintea nu are nimic fizic. Nu are greutate, dimensiune, volum, formă, culoare. Nu are niciun aspect care să poată fi măsurat sau tratat fizic. Nu poate fi limitat în timp și spațiu, spre deosebire de corpul fizic care este limitat.

Mintea nu poate fi:

– rănită,
– tăiată,
– atinsă,
– prinsă,
– și nici întemnițată.

A presupune că mintea nu a încetat, atunci când vedem un corp fizic care a încetat să mai respire și să mai funcționeze, este un mare pas. Și, chiar dacă mai sunt persoane printre voi care poate nu s-au convins de continuitatea conștiinței, nu pot dovedi contrariul.

Am discutat de asemenea despre cauza materială, despre faptul că orice lucru schimbător are o cauză. Am căutat care poate fi cauza materială a minții. Pentru aceasta au fost prezentate mai multe demonstrații. În lecția nr. 7 a fost dată demonstrația prin eliminare. Am eliminat posibilitățile că mintea poate veni: din lumea schimbătoare, sau din lumea neschimbătoare sau din lumea materială. Lumea materială am împărțit-o în lucrurile interioare corpului fizic și cele exterioare corpului fizic. Am analizat toate aceste aspecte, ajungând la concluzia precum ,cauza materială a minții vine numai din mintea însăși.

După aceea, ne-am pus întrebarea din mintea cui vine cauza materială: din mintea mea sau din mintea celorlalți? Am demonstrat că ea vine numai din mintea mea.

Apoi am mers în primul moment al conceperii fătului în uterul mamei, și am spus că primul moment al minții fătului are o cauză, iar această cauză trebuie să fie în mintea acestuia.

În lecția 8-9 au fost prezentate o serie de demonstrații care ne-au adus la concluzia faptului că ar trebui să existe o clipă a minții, anterioară clipei minții fătului în momentul fertilizării. De unde a apărut clipa anterioară? Nu din această viață. Cauza minții din primul moment de concepere trebuie să fie în același curent de conștiință a fătului. De aici, a fost trasă concluzia că a existat un moment anterior al minții înainte ca această viață să înceapă.

Și, dacă a existat un moment anterior, atunci vor exista un număr infinit de momente anterioare. Din momentul în care a existat o clipă, iar alta a precedat-o și așa mai departe, atunci nu va exista nici un început. Și dacă nu există un început, nu va exista nici un sfârșit. După cum am văzut, mintea are proprietatea de a trece linia.

Ce se întâmplă în momentul morții? Ce se întâmplă cu mintea în ultima clipă dinaintea morții? Există karma proiectoare. Dacă orice lucru are o cauză, atunci va fi și un rezultat. Cauza nu poate să dispară brusc. Rezultatul va fi atunci când mintea va trece linia spre viața viitoare.

Așa cum mintea noastră astăzi a traversat linia dintr-o formă anterioară de existență la forma actuală pe care o avem, va veni clipa când mintea noastră în momentul morții va continua spre viața următoare.

 

Cum este determinată viitoarea viață?

În cursul 5, s-a discutat despre karma proiectoare. Înainte vă voi povesti o istorioară.

Doi regi și tabloul

Povestea este despre doi regi, Bimbisara și Udiana. Se spune că pe vremea lor exista obiceiul ca regii să trimită daruri unul altuia. Fiecare rege care primea cadou, trebuia să trimită un dar și mai mare și mai frumos decât cel pe care-l primise. Puteți înțelege că acest obicei a ajuns să devină o problemă. Regele Bimbisara, era un om pios și un adept înflăcărat a lui Buddha, deja trimisese cadouri multe și frumoase regelui Udiana și nu mai avea nici o idee ce să-i mai trimită. Așa că își trimise mesageri la Buddha, care locuia în grădinile lui ce se aflau pe marginea râului, pentru a-i cere sfatul.

Mesagerii se întorc și îi spun regelui cuvintele lui Buddha: “Trimite-i regelui Udiana portretul meu.” Regele Bimbisara își spuse: “Minunat, ce idee frumoasă, un astfel de cadou regele Udiana, nu a primit încă.” Bimbisara dădu ordin pictorilor săi să-i facă portretul lui Buddha. Pictorii curții regale se duc la locul de reședință al lui Buddha și primesc două săptămâni pentru a-l picta. După două săptămâni, regele își trimite mesagerii pentru a vedea cum progresează lucrarea. Când revin la rege, ei îi spun: ”Nimic nu se întâmplă, nu au făcut nimic”. Pictorii erau atât de impresionați de farmecul, frumusețea și strălucirea lui Buddha încât nu-l puteau picta. Regele le spuse: ”Eu am nevoie de tablou, vă plătesc pentru asta!”.

Buddha îi spune regelui: “Te sfătuiesc să pui o perdea în fața mea și în spatele ei o lumină, astfel încât pictorii să poată vedea numai silueta mea și nu vor mai vedea strălucirea corpului meu și în acest fel mă vor putea picta”. Sfatul este primit, pictorii se apucară din noul de lucru și în cele din urmă reușiră să termine de desenat pe Buddha. Apoi Buddha ieși din spatele perdelei și le spuse: “Voi adăuga acum tabloului voastre doar câteva linii, și imaginea va fi gata”. Buddha completă lucrarea cu roata vieții.

Povestea continuă, cum tabloul lui Buddha ajunge la regele Udiana, iar când acesta privește imaginea lui Buddha, deveni imediat Arhat. Regele Udiana își dădu seama că Buddha i-a trimis un mesaj de iluminare și ajunge imediat în Arhat.

Ce a desenat Buddha în roata vieții? Putem vedea o dihanie cu colți rânjiți, care are trei ochi și 5 cranii pe cap. Această dihanie este Lordul morții – Yama. El ține în ghearele lui toate lumile existente din Samsara. Dacă ne uităm mai îndeaproape, putem vedea că el poartă bijuterii, cercei și brățări. Dacă îl comparați cu figurile celeste din picturile budiste, veți observa ca acestea au aceleași bijuterii și aceleași cranii. Dacă vom practica, același Lord al morții se va transforma. Atâta timp cât ne aflăm în întunericul ignoranței noastre, îl vom vedea ca moartea obișnuită, dar când vom da jos voalurile ignoranței, el va fi o figură celestă atunci când îl vom întâlni. El ne va apărea ca Tara sau ca un Buddha.

Este o expresie a acestei idei că lumea este proiectată din conștiința noastră. În măsura în care mintea noastră este pură și lumea va fi pură, dar dacă mintea noastră este impură atunci vom vedea moartea ca pe un monstru.

Buddha a spus că moartea nu este necesară. În partea de sus a imaginii roții vieții, în colțul din stânga al tabloului, Buddha ne arată cu degetul paradisul lui. În paradis se află ființe celeste, iar lângă paradis este desenată luna. În tabloul standard ar trebui să existe luna cu o inscripție lângă, iar Buddha indică cu degetul spre luna și această inscripție pe care scrie: ”Dacă veți merge pe calea mea, îl veți putea învinge pe Lordul morții și veți ieși din roată”.

Acesta este scopul pentru care Buddha a venit să ne învețe. Scopul lui suprem nu a fost ca noi să devenim calmi și liniștiți, cu toate că acestea vor fi efectele practicii, ci ca noi să ajungem la iluminare și să învingem orice formă de suferință, inclusiv bătrânețea și moartea.

În Sutra inimii scrie:

”Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.

În tibetană: “Gashi Me, Gashi Sepa Me“.

Ga                = bătrânețe.
Shi               = moarte.
Gashi me  = eliminarea bătrâneții și a morții.

Aceasta este promisiunea lui Buddha: eliminarea ignoranței, a bătrâneții și a morții.

În Sutra inimii scrie că nici eliminarea bătrâneții și a morții nu există. De ce? Pentru că ele nu au o existență proprie de sine.

 

Cei trei generali sau cele trei otrăvuri din conștiința noastră

Cei trei generali sunt porcul, porumbelul și șarpele. Din gura porcului iese porumbelul și șarpele.

Porcul reprezintă ignoranța, porumbelul – dorința, iar șarpele – aversiunea.

Dorința și aversiunea vin din ignoranță.

Datorită faptului că mintea noastră este pătrunsă de ignoranță, nu putem înțelege realitatea în care trăim, în sensul că nu avem o percepție corectă a realității. Clipă de clipă, ne agățăm de sinele nostru și reacționăm la o realitate care este o fabricație a noastră, o invenție de a noastră. Datorită ignoranței, inventăm o realitate care nu există, credem în ea și reacționăm față de ea.

Cu mulți ani în urmă, se perinda gluma despre bărbatul care avea mulți copii, și care se întoarce acasă obosit de la muncă, iar copiii nu-l lasă să se odihnească. Ca să scape de ei, le spune: “Ce faceți aici? În piață, smochinele se dau gratuit“. Toți copiii aleargă spre piață să primească smochine. Bărbatul își spune ” Stai așa! Dar eu ce fac aici? Se împart smochine gratuit!”.

Cu toții fabricăm realitatea, realitate pe care noi o proiectăm din karma noastră, după care credem că ea este așa cum este, și față de care reacționam. Exact ca în povestea relatată.

În roata vieții sunt prezentate șase tărâmuri: tărâmul zeilor, al semizeilor, al oamenilor, al animalelor, al spiritelor și infernul.

Infernul este împărțit în infernul cald și infernul rece, iar în cadrul fiecăreia există opt compartimente. În total există 20 de tipuri de infern.

Marii Lama ne spun că infernul este tot atât  de real cum este și camera în care ne aflăm acum. Exact la fel de reale sunt și creaturile care ard în infern. Ken Rinpoche spunea că nu există nici o experiență în existența umană, cât de grea ar fi ea, care să se poată apropia și de cea mai ușoară formă de suferință din infern.

Infernul nu este o metaforă. El este o existență reală. După cum am spus, clipa de conștiință în momentul morții va fi succedată de o alta, care va fi decisă de karma proiectoare. Ea este cea care ne va arunca în viața următoare. Karma proiectoare este întotdeauna legată de ceva foarte puternic pe care l-am făcut în această viață. Dacă am făcut ceva pozitiv, fiind puternic motivați, acest lucru va stabili ca existența noastră viitoare să fie una foarte bună. Dar dacă am făcut ceva îngrozitor. Atunci vom fi aruncați în infern.

Subiectul nostru următor este cele 12 secțiuni ale existenței dependente.

În imaginea roții vieții, se află desenat un inel concentric cu 12 secțiuni, care reprezintă existența dependentă sau condiționată.

În limba tibetană se spune existenței condiționate:

Ten Drel

 

Secțiunea 1 – ignoranța.

Dacă ne uităm la acest inel divizat ca un ceas, prima secțiune este între ora 13 și 14.

Marikpa

Marikpa  = ignoranță.

În această secțiune este reprezentată o femeie bătrână și oarbă care merge cu bastonul. Ea este simbolul ignoranței din mintea noastră. Cu toții venim în această lume cu o înțelegere greșită a realității, venim cu tendințele de a nu înțelege corect realitatea. Noul născut vine pe lume cu această ignoranță. De unde o are? Din nenumăratele vieți anterioare. El vine cu o conștiință neiluminată.

Toate aceste secțiuni vin să ne descrie, cum intrăm în lume și cum ieșim din ea, continuând să ne rostogolim în Samsara, această roată pe care o căutăm să o distrugem.

Cum vom ieși din această roată? Unde este locul de breșă a ei? Breșa se află în prima secțiune. El este singurul loc pe care-l putem străpunge. Atâta timp cât nu vom face nimic pentru a ne elimina ignoranța, vom continua să ne învârtim în Samsara. Singura noastră speranță acum că suntem aici, este să profităm de această viață și să eradicăm ignoranța.

În lectura cursului este dată definiția ignoranței:

”Definiția ignoranței care constituie prima dintre cele douăsprezece legături din lanțul originii dependente este: “acea concepție lumească (concepția că “eu” sau “al meu” au o existență proprie de sine) care determină omul să comită noi acte care sunt în cadrul celei de-a doua diviziuni – aceea de creare a noii karme.“

 

Secțiunea 2 – crearea unei noi karme

 Du Je Kyi Le

În a doua secțiune este desenat un olar care face căni.

Doresc să vă atrag atenția că există multe texte despre existența condiționată sau originea dependentă care prezintă acest aspect în moduri diferite, în funcție de curentul budist. Deci, veți întâlni multe descrieri despre aceste secțiuni puțin diferite una de cealaltă.

Noi vom merge pe urmele lui:

Kedrup Tenpa Dargye  (1493-1568). El a trăit la aproape 150 de ani după Je Tsongkapa, în perioada în care curentul Gelukpa era destul de dezvoltat. Kedrup Tenpa Dargye este considerat un mare înțelept. El a scris multe manuale pentru studiile care se făceau în mânăstiri.

Kedrup Tenpa Dargye

În cursul ACI 2 este folosit textul lui   “Investigarea perfecțiunii înțelepciunii“. În această lecție ne vom folosi de descrierile acestor secțiuni din textul lui pe nume, ” Prezentarea generală a originii dependente” , în care descrie modul în care dorința ce își are originea în ignoranță conduce la nașterea următoare.

Le                           = karma.
Du Je                     = a face sau a face din nou.
Je ,                          scris singur înseamnă a face.
Du je kyi le         = o nouă karma.

Ce înseamnă asta? Ne-am născut cu ignoranță. Șeful meu țipă la mine, neînțelegând de ce mi se întâmplă acest lucru, atunci țip și eu la el. Nu-mi place să fiu acuzată de lucrurile pe care nu le-am făcut și încep să mă justific și să mă cert cu el, pentru că nu înțeleg de ce el face asta. Dar atunci când reacționez, ce fac? Acumulez karma, plantez noi semințe karmice. De cum am terminat să mă cert cu șeful, conștiința mea a înregistrat fapta. În mintea mea a rămas o amprentă mentală  sau noi semințe. Aceasta este noua karmă – Du je kyi le.

 

Vom sări acum la secțiunea 7 – sentimente/senzații.

Tsorwa

În desenul secțiunii 7 este reprezentat un om cu o săgeată înfiptă în ochi.

Această secțiune aparține sentimentelor sau senzațiilor, în sensul de plăcut sau neplăcut este în sensul plăcut – nu este plăcut. Faptul că omul stă cu săgeata înfiptă în ochi reprezintă o situație neplăcută, și indică faptul că nu înțelege de se întâmplă lucrurile, pe care le vede venind din afara lui.     

 

Cei șase pași ai lui Maitreya

Vă amintiți de cei șase pași ai lui Maitreya? Aceștia sunt versiunea scurtă a celor 12 secțiuni. Vom trece pe scurt asupra lor .

1. Primul pas – am venit cu ignoranță.

Mai întâi am vorbit despre faptul că noul născut vine cu tendința de a nu înțelege corect lumea. El vine în această lume cu o conștiință care are deja ignoranță.

2. Al doilea pas – tendințele se intensifică și îmbracă forma de percepție greșită a fenomenelor.

Copilul se dezvoltă, crește. Ce se întâmplă cu tendințele lui? Se amplifică. El vede lumea și începe sa discerne lucrurile: este lung, este scurt, este bun, este rău. Copilul percepe lucrurile care vin spre el cu existență proprie de sine.

 

3. Al treilea pas – lucrurile par a fi plăcute sau nu.

Tendințele se intensifică și iau forma de concepții greșite. Lucrurile par a fi plăcute, neplăcute sau neutre în sine.

4. Al patrulea pas – Dorim lucrurile plăcute și le respingem pe cele neplăcute.

În această etapă reacționăm față de ceea ce ne apare. Ne dorim lucrurile plăcute sau dorim să ne debarasăm de cele neplăcute.

Vreau să vă atrag atenția asupra faptului că cineva poate veni să asculte o lecție de dharma și să spună: “Ah! În budism, nu trebuie să dorim”. Concluzie care este complet greșită.

Ceea ce dorim este  să coborâm din dorința materială, dorința samsarică care vrea să obțină lucruri materiale, faima sau reputație sau să se simtă bine, numite “Cele opt gânduri lumești”. Da, este adevărat că dorim să ne debarasăm de toate acestea. Buddha s-a exprimat odată, că ele sunt ca trestia fragilă pe care nu ne putem baza.

Care este excepția? Iluminarea. Dorința de a ajunge la iluminare. Dacă nu ne dorim acest lucru foarte mult, cu siguranță nu vom ajunge acolo, pentru că drumul este lung și necesită mult efort.

În tibetană, cuvântul pentru dorință din definiției Bodhicittei este:

Jang Chub Do

Do este prescurtarea lui Do pa, ceea ce înseamnă dorință pozitivă, pasiune, dorința care aspiră spre iluminare.

În măsura în care dorim să ne iluminăm, această pasiune este minunată și va trebui consolidată, dar în măsura în care ea este îndreptată spre lucrurile materiale, și care ne face să suferim, va trebui să învățăm să o tratăm ca pe o trestie fragilă.

5. Al cincilea pas – acționăm încălcând etica și, prin urmare, acumulăm karma.

”Vecinul mă irită, comportamentul lui este de neacceptat, trebuie să scap de el”. Încep să acționez, încălcând jurămintele și în acest mod încep să acumulez karma negativă.

6. Al șaselea pas – învârtim din nou roata suferinței.

Acumulând karma, am închis cercul. De ce? Pentru că ne-am creat din nou cauze de a ne naște iar cu ignoranță. De fiecare dată când reacționăm din ignoranță, aceasta se întărește și în plus mai acumulăm și karma.De fiecare dată când ne comportăm mai ignorant, devenim și mai ignoranți, iar în acest fel închidem cercul, revenind din nou la 1.

Revenim la subiectul nostru anume  cele 12 secțiuni ale existenței dependente

 

Secțiunea 7 – sentimente/senzații este pasul 3 a lui Maitreya, de care am vorbit deja.

Acum vom merge la secțiunea 8.

 

Secțiunea 8  – pofta (omul care se ospătează)

Sepa

În lectura cursului este dată definiția poftei.

Definiția poftei care constituie a opta secțiune din lanțul existenței dependente este: “O funcție mentală, bazată pe secțiunea sentimentelor, care dorește de la sine cu putere să nu fie separată de obiectul ei.”

În imaginea de aici se pot vedea două persoane: un bărbat care se ospătează și o femeie care-i toarnă vin în pahar. Acest tablou, simbolizează lucrurile bune samsarice pe care le poftim.

 

Secțiunea 9 – lăcomia.

Lenpa

Lenpa = lăcomia.

Ea este definită ca ”imbold nepotolit de a acapara sau de a aduna bunuri materiale, proprietăți, bani etc”.

În secțiunea 9, este reprezentată o femeie care adună fructe roșii din copac. Uneori este reprezentată o maimuță care culege fructe roșii.

Definiția lăcomiei care constituie a noua secțiune din lanțul existenței dependente este: “Dorința puternică care provine din amplificarea la maximum a poftei din secțiunea anterioară”.

Secțiunea 9 mai are și alt nume:

Do  Chak

Do înseamnă a vrea, a dori. Do Pa înseamnă a aspira spre, în sens pozitiv. Pe când Do chak are sensul de însetat, avid, acaparator (de a lua totul pentru sine),  dorința de a obține lucruri samsarice.

Care este diferența dintre 8 și 9? 8 și 9 sunt același factor mintal, dar diferite în măsură. Pofta din secțiunea 8 este ajunsă la maxim în secțiunea 9. Iar aceste două secțiuni sunt pasul patru dintre cei șase a lui Maitreya.

 

Secțiunea 10 – experiența (karma matură care este pe cale să rodească).

În această secțiune, uneori este reprezentată o femeie gravidă sau un/o femeie și un bărbat întinși în pat.

Sipa

Cuvântul Sipa are și sensul de viață, existență sau a fi creat. Datorită faptului că acest cuvânt are multe interpretări, Geshe Michael a ales karma matură.

”Definiția karmei mature sau experiența, care constituie a zecea secțiune a existenței dependente este: “o mișcare a minții care este în esență o maturare impură a karmei devenită extrem de puternică datorită declanșării secțiunilor privitoare la poftă și lăcomie”.

Este foarte important să învățăm care sunt diferențele dintre secțiunea 2 și 10. Amândouă reprezintă karma. Secțiunea 2 reprezintă karma nouă pe care o acumulăm atunci când reacționăm din ignoranță. Secțiunea 10 reprezintă aceeași karma după ce a ajuns la maturitate sau după ce a rodit. Ce a determinat rodirea ei? Pofta și lăcomia din secțiunile 8 și 9. Cu alte cuvinte:

• • Am făcut ceva,
  • A fost lăsată o amprentă mentală,
  • Ea rămâne în incubator o vreme sau pe pista de lansare,
  • Iar acum o hrănim cu ajutorul celor trei otrăvuri.

Dorința, aversiunea și ignoranța hrănesc karmele pe care le acumulăm până când ele vor da roade.

 

Secțiunea 11 – nașterea.

Kyewa

În această secțiune, este reprezentată o femeie care naște.

Karma rodește și dă rezultat. Nașterea are sensul că ceva nou a apărut în viața noastră. Maestrul Dharamkirti ne spune: “Dacă vom învăța să oprim 8 și 9, vom putea ieși din suferință”. El nu se referă la secțiunea 1, așa cum am vorbit mai înainte.

Secțiunea 2 se referă la karma acumulată imediat după ce am terminat o acțiune: faptă, gând sau vorbă. Ea este sămânța plantată care are nevoie de timp pentru a rodi. Secțiunea 10 este karma care a acumulat deja energie și stă să rodească.

 

Secțiunea 12 – bătrânețea, boala și moartea.

Ga Shi

Imaginea din această secțiune reprezintă un bărbat care duce un sac în spate. Dacă privim mai de aproape vom vedea că în sac se află un corp de om neînsuflețit.

La tibetani, morții sunt puși într-un sac și azvârliți de pe stâncă, corpul lor fiind devorat de păsările de pradă. Acest lucru nu se întâmplă și cu marii Lama. Trupurile lor sunt incinerate.

 

Ce determină timpul de maturare a karmei?

Ce anume ar putea accelera rodirea karmei? Dacă vrem să ne creăm o lume mai bună, vrem să face asta cât mai repede. Factorii care grăbesc karma să dea rod sunt:

1. Primul factor este obiectul. Obiectul față de care acționăm are foarte multă putere. Care este obiectul cel mai puternic? El este Lama, acea persoană care ne învață dharma, deoarece Dharma mă poate scoate pe mine din suferință și apoi îi pot învăța și pe alții să iasă și ei din suferință. Este ca și cum aș arunca o piatră în apă și toate undele apei se extind la infinit. Acumulez pe dată multă karma pozitivă.

Al doilea obiect important sunt părinții noștri, pentru că ne-au ajutat. Orice persoană care ne-a ajutat să ne învețe, chiar și profesorul din școală care ne-a învățat să citim și să scriem, este de asemenea un obiect important. El ne-a dezvoltat abilitățile de a învăța, fără de care nu am putea ajunge la iluminare. Deci, profesorul este foarte important, și în special cel ce ne predă dharma.

Un alt obiect important sunt Cele trei Diamante.

2. Al doilea factor este intenția sau motivația. Deși sunt două lucruri distincte, în acest caz le vom pune la un loc. Deci, cu cât intenția noastră este mai pură, cu atât vom acumula mai multă karma bună.

3. Intensitatea emoției – cu cât emoția care însoțește fapta este mai puternică, cu atât karma este mai puternică.

4. A executa fapta până la sfârșit. Cu toate intențiile mele bune, nu am reușit să duc până la capăt fapta pe care mi-am propus-o.

5. A-ți asuma răspunderea față de faptă.

6. Bucuria. Bucuria pentru faptele bune pe care le-am făcut și bucuria pentru faptele bune ale altora, este cea mai ușoară modalitate de a acumula karmă pozitivă. Ne putem uita și bucura de fapta bună a altuia, și deja strângem karma fără a face ceva.

Iar acest lucru este o modalitate minunată de a vă scula dimineața din pat. Înainte de a vă da jos din pat, stați pentru o clipă și gândiți-vă la ceea ce ați făcut bun ieri, dacă ați găsit ceva, ați gândit, spus sau ați făcut ceva,  bucurați-vă. Asumați-vă răspunderea și bucurați-vă. Poate ați văzut un Lama că a făcut ceva bun, bucurați-vă pentru asta.

A dedica fapta.

 

Oare putem opri secțiunile 8 și 9?

Maestrul Dharmakirti ne spune că, dacă vom înțelege bine secțiunile 8 și 9 și dacă vom reuși cumva să le oprim înainte de moarte, nu va mai trebui să experimentăm moartea. El ne spune, că acesta este modul în care ne putem învinge moartea. Cu alte cuvinte, maestrul Dharmakirti ne spune că, dacă înțelegem bine mecanismul lor și dacă reușim în această viață să le oprim, atunci nu va mai trebui să mai trecem prin procesul dureros al morții.

Cu toții vom trebui să părăsim acest corp, dar foarte puțini cunosc ce înseamnă această moarte. A părăsi corpul și moartea sunt două lucruri distincte. Și Buddha și-a părăsit corpul, dar nu a murit.

În procesul morții, toate elementele se descompun, mintea noastră va trece prin halucinații îngrozitoare și mari dureri, după care vom fi târâți de forțele karmice și aruncați spre tărâmurile inferioare. Dar dacă vom obține controlul asupra minții, vom putea controla acest proces. El va fi cu totul altceva. Un proces uimitor. Toate acestea nu se vor întâmpla dacă nu vom înțelege secțiunile 8 și 9.

Ceea ce este trist, este faptul că atunci când o persoană moare deja, dacă nu a practicat toată viața, nu va putea controla acest proces. Iar șansele ca să-i fie activată karma bună, sunt extrem de mici. De aceea este bine să începem să practicăm imediat, pentru că de asta suntem aici.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 8 și 9

 

Dovada vieții viitoare

În lecția trecută am prezentat demonstrațiile prin eliminare ale lui Khedrup Je. Acum ne îndreptăm spre Maestrul Dharmakirti. În această lecție vom prezenta o serie de zece demonstrații, ale maestrului Dharmakirti, despre existența vieților viitoare.

Trei observații legate de noul-născut.

Maestrul Dharmakirti începe cu noul-născut.

Kyebu Kye Matak

El nu se referă la momentul fertilizării ci la momentul nașterii. Ne vorbește despre noul-născut pe care îl putem vedea deja.

Maestrul Dharmakirti ne spune: “Copilul nou-născut are deja unele elemente pe care le putem observa”.  De exemplu, putem observa că are simțuri. De unde știm asta? Dacă punem în fața lui o lumină puternică nu-i place, nu-i așa? Sau dacă îi dăm un deget, el îl apucă. Deci, copilul nou-născut:

a. Are simțuri.

b. Vedem că respiră. Dacă se naște viu atunci el respiră.

c. Și știm că are minte. De unde știm că are minte? Pentru că țipă. Pentru că în acel moment nu îi este bine. El exprimă o situație neplăcută pe care o experimentează. Deci, nu contestăm faptul că un nou-născut nu are minte.

Cele trei observații sunt:

1. Are simțuri. Cele cinci puteri ale simțurilor.

Wangpo

2. Respiră.

Jung Ngup

Ceea ce înseamnă inspirație și expirație.

3. Are minte. Are o minte funcțională.

Lo

De unde provin aceste lucruri?

Din nou vom intra în dispută cu școala Charvaka pentru că ea a vorbit în numele nostru cu 2000 de ani în urmă.

Deci, ce spune ea? Ea nu crede în continuitatea minții. Ea spune că mintea a început atunci când corpul a început. De unde provin toate aceste lucruri, inclusiv mintea? Ea spune că ele au venit de la mamă și tată, din trupul mamei și tatălui. Deci, vom încerca din nou să respingem argumentele acestei școli și o vom face printr-o serie de zece demonstrații.

 

Prima demonstrație: ”cele trei” (adică simțurile, respirația și mintea) trebuie să provină de la ceva similar trăsăturilor lor.

Într-o dezbatere logică, întotdeauna se va începe cu “Să considerăm” – Chu Chen în tibetană.

*Să considerăm “cele trei”.

Care sunt cele trei?

Acestea sunt ceea ce vedem când se naște bebelușul: simțurile, respirația și mintea.

Deci, să luăm “cele trei” pe care le are copilul în momentul nașterii.

Și el spune: “Să ne uităm la copilul care are“cele trei “, ele nu pot să existe fără o cauză. Ele trebuie să aibă o cauză materială. Iar cauza materială este întotdeauna similară cu rezultatul pe care îl produce, ca și stejarul care are genele stejarului. Deci, din moment ce vedem că noul-născut are cele trei, iar ele au o cauză, atunci ea trebuie să fie similară lor.”

Subiectul :          Cele trei.

Afirmația :         Ele nu pot veni din ceva care nu este similar lor.

Argumentul :    Pentru că ele trebuie să aibă o cauză materială, iar cauza materială este întotdeauna similară cu rezultatul.       

Argumentul principal aici este că cele trei trebuie să provină din lucruri similare cu natura lor. Nu este nevoie să explicăm prea mult aici, deoarece orice lucrul schimbător are o cauză, iar cauza este întotdeauna similară cu natura rezultatului pe care la produs.

Cele patru elemente

Există patru elemente în lumea fizică care sunt exterioare mie:

Sa,                      Chu,                      Me,                      Lung

Sa

Sa   înseamnă pământ sau țară.
În rugăciunea ”Mandala” apare sashi pukyi.
Sa este pământ.

Care este definiția pământului?

Sa Shing Tepa

El este ceva solid și rigid.

Atunci când cineva meditează, fiecare experiență pe care o are cu soliditatea și duritatea este elementul pământ..

Este oare pământul solid? Este rigid?

Da, eu îl experimentez în acest fel. El nu este solid în sine. Pentru că dacă cineva și-a terminat karma să simtă duritatea pământului, ce se va întâmpla? Podeaua se va prăbuși sub el. O entitate luminată, care nu percepe lumea cu limitările pe care le percep eu, poate trece prin ziduri sau poate să meargă pe apă. Care este elementul următor?

Chu

Chu  înseamnă apă.

Len Shing Sherwa

Care este definiția apei? Este ceva umed și curge.

Și din nou, de unde a venit această definiție? Din experiența meditației. Cel care meditează se întreabă “Cine sunt eu?” “Care este realitatea mea? Care este natura realității? Care este natura “eu”-ului meu?” În acest mod el încearcă să definească și să descrie ceea ce experimentează. El nu vede tabelul periodic al lui Mendeleev.

Următorul element este:

Me

Me înseamnă foc. Care este definiția focului?

Focul este ceva fierbinte și arde (are capacitatea de a arde).

Ultimul element este:

Lung

Lung înseamnă aer sau vânt.

Definiția lui este:

Yang Shing Yowa

Aerul este ceva ușor și în mișcare.

 

A doua demonstrație: ”Nu este posibil ca cele trei să vină numai și numai din elemente, deoarece elementele sunt fizice”.

Subiectul:         Să considerăm pe Cele trei.

Afirmația:        Ele nu au venit numai din cele patru elemente.

Argumentul:   Pentru că ele vin din ceva anterior de tip similar.

Aceasta este cheia tuturor argumentelor lui Dharmakirti: lucrurile provin dintr-o cauză materială, din ceva anterior de tip similar.

Prima afirmație din prima demonstrație a fost că ”Ele nu pot veni din ceva care nu este similar lor”. Afirmație care s-a dovedit a fi corectă. În cea de a doua demonstrație afirmația este utilizată ca argument, care dovedește că cele trei nu pot veni numai din elemente, deoarece, de exemplu, mintea nu este ceva fizic. Deci, ne folosim de rezultatul primei demonstrații ca argument în cea de-a doua demonstrație.

Elementele au existat când s-a născut copilul? Cu siguranță. Când s-a născut copilul, el s-a născut cu un corp, nu? Deci, corpul său are aspectul elementelor. Dar, oare este posibil ca elementele în sine să fie cauza materială pentru “cele trei“?

Nu, nu este posibil, deoarece lucrurile vin din cauze similare lor. Cu țesutul viu nu avem nici o problemă. Țesutul viu vine din țesuturile vii. Dar mintea nu poate veni din țesutul viu, pentru că ea are o trăsătură complet diferită și am vorbit mai devreme despre asta. Ea este clară, transparentă, nu este limitată în timp și spațiu, nu are proprietăți fizice, nu poate fi arsă, nu poate fi tăiată. Mintea nu poate fi limitată de nimic și nici măcar nu putem spune unde se află ea.

Aici se încheie cea de-a doua demonstrație.

 

A treia demonstrație: ”Cele trei nu provin din elemente, altfel un singur element sau o combinație ar produce viață”.

Vom merge încet, încet și vom analiza tot felul de concepții greșite pe care le avem.

Subiectul:         Să considerăm pe cele trei.

Afirmația:         Nu este posibil ca elementele să fie cauza materială.

Argumentul:    Pentru că atunci fiecare dintre ele ar putea să creeze viață.

În lectura cursului scrie:

”Dacă puterile și mintea, etc., ar apărea doar din elemente, fără a fi dependente de lucruri anterioare similare tipului lor, atunci toate elementele ar trebui să se transforme într-o ființă vie, în același mod în care una dintre ele s-a transformat într-o ființă vie – pentru că nu există nicio diferență între ele”.

Cu alte cuvinte, pământul ar produce ființe, apa ar produce ființe, focul ar produce ființe. Dacă urmau să vină de la elemente atunci, cumva, sau toate împreună sau fiecare separat, ar fi trebuit să producă ființe. Și cu toți știm că acest lucru nu se întâmplă.

Școala Charvaka spune că nu a existat nimic înainte și mintea a venit de la părinți. Ceea ce căutăm este de unde a venit mintea. Ea a venit din elementele părinților? Unde se află ea?

Pe de altă parte ne confundăm mintea cu creierul. Creierul nu este tot una cu mintea, pentru că, creierul este țesut viu. Deci, ceea ce spunem este că mintea nu vine din țesut viu. Creierul nu creează mintea. El poate fi o locuință temporară pentru minte, un instrument prin care mintea se exprimă. Creierul nu este egal cu mintea, pentru că ea este complet diferită.

Creierul este o condiție de sprijin, o condiție care ajută mintea, dar el nu este cauza materială a minții.

Ne întoarcem la lectura cursului. “Să presupunem că cineva vine și susține că puterile nou-născutului și așa mai departe, provin doar din elemente“.

Maestrul Dharmakirti  vrea să ne aducă un argument contrar. El spune: “Vom merge la un pârâu și vom privi insectele din pârâu, vom vedea că există o insectă cu un cap roșu și corpul galben, alta cu capul galben și corpul roșu”.

El spune: “Există creaturi mici, iar altele mai mari. Chiar și printre ființele umane”… nu numai printre insecte. El spune: “Unii au trupurile mari, iar alții au trupurile mici. Sunt unii care au un intelect ascuțit, iar alții au intelectul slab”.

El continuă: ”Unii copii prezintă o mare înțelegere, dragoste și așa mai departe, în timp ce alții prezintă o tendință spre atașament și alte gânduri rele. În opinia dvs.,  toate acestea precum şi alte cazuri similare ar trebui să fie imposibile, deoarece ființele se nasc numai prin elemente fără a fi nevoite să depindă de ceva anterior de același tip”.

Deci, cu alte cuvinte ar trebui ca toți să fie la fel.

Comentatorul ne dă în continuare și alte argumente: “Și dacă noi presupunem din nou că ființele vin numai din elemente, dacă una dintre ele devine o ființă vie, atunci toate celelalte elemente trebuie să devină brusc ființe vii“.

Asta dacă presupunem că ființele vii, vin din toate elementele împreună.

 

A patra demonstrație: Mintea nu este ceva care să nu depășească linia (spre nașterea următoare).

Subiectul:         Să considerăm mintea.

Afirmația:         Ea nu este ceva care nu depășește linia spre nașterea următoare.

Argumentul:    Deoarece mintea are abilitatea de a continua.

Aici avem nevoie de explicații.

El spune:

”Poziția noastră proprie este că un număr de situații ale minții în trecut, acționează ca agenți de proiecție care atunci când rodesc devin puterile noastre actuale și așa mai departe, care sunt de așa natură încât ele rezultă din karmă cu mare întârziere. Și din moment ce o serie de situații ale minții în momentul morții constituie cauza pentru puteri și așa mai departe, care vor veni mai târziu, suntem capabili să stabilim existența vieții viitoare”.

Ca să înțelegem mai bine vom da un exemplu. Vedem că noul-născut vine cu “cele trei”, vine cu o minte. Asta înseamnă că mintea a trecut într-un fel linia, a ajuns în viața actuală. A trecut linia de la o viață anterioară la viața actuală.

Vedem că bebelușul are minte, vedem “cele trei” și nu mai avem nevoie de niciun alt factor. Vedem noi înșine aceste lucruri în mod direct.

Deci, el spune: “Nu se poate ca mintea care a trecut de la o încarnare anterioară la cea prezentă să se oprească brusc și să nu treacă mai departe”.

El spune: “Este absurd”. Pentru că ceva vine din ceva precedent și similar lui, nu-i așa?

Aceasta este interpretarea lui Geshe Yeshe Wangchuk și dacă citiți lectura cursului, veți vedea că el prezintă mai întâi textul original al maestrului Dharmakirti și apoi explică. În general comentariile lui au două părți:

În prima parte a comentariului prezintă un verset al maestrului Dharmakirti și încearcă să vină cu explicații cât mai clare, deoarece versurile sunt foarte concise și sunt greu de înțeles. Deci, atunci când face acest lucru, el păstrează exact aceeași ordine pe care a dat-o maestrul, încearcă să păstreze aceleași cuvinte pe care le-a folosit maestrul Dharmakirti, introducând între versete propriile sale cuvinte.

Aceasta nu este o lectură ușoară, deoarece Geshe Yeshe Wangchuk a încercat să intre în modelul pe care maestrul Dharmakirti  l-a creat deja pentru el.

În a doua parte a comentariului său, Geshe Yeshe Wangchuk îl lasă pe maestrul Dharmakirti deoparte și vine cu interpretarea sa personală.

Deci, aici el ne spune: “Vedem că noul-născut vine cu o minte”, deci ea vine de undeva. Mai înainte Khedrup Je ne-a spus că mintea noulul născut nu poate să vină decât din mintea lui anterioară momentului nașterii sau anterioară momentului conceperii. Deci, dacă ea poate trece dintr-un moment anterior la momentul prezent, este ilogic să spunem că mintea și-a pierdut dintr-o dată această abilitate și nu mai poate continua să meargă mai departe. Fiecare moment al minții este rezultatul momentului minții anterioare. Deci, nu are sens să spunem că mintea nu va continua și nu va trece linia către viitor.

 

A cincea demonstrație: Dacă elementele ar fi cauza materială pentru “cele trei”, atunci în fiecare loc ar trebui să răsară o ființă.

Subiectul:           Să considerăm elementele.

Afirmația:           Ele nu sunt cauza materială a ”celor trei”.

Argumentul:      Deoarece dacă ar fi așa, atunci ele ar trebui întotdeauna să producă ființe vii.

Trebuie să explicăm câteva lucruri aici. Mai întâi atunci când vorbim despre “cele trei”, primul dintre elemente au fost simțurile. Când am vorbit despre simțuri, am vorbit despre țesutul viu.

Deci, ei spun: „Dacă elementele ar fi fost cauza materială a ”Celor trei“, inclusiv țesutul viu, atunci în orice loc în care sunt cele patru elemente – Sa, Chu, Me, Lung – ar fi trebuit să răsară câte o ființă vie”. Autorul compară acest lucru cu nașterea din căldură și umiditate ei.

În lectura cursului scrie:

“Atunci nu ar mai exista nici o parte a pământului și “așa” (adică una din celelalte elemente) în care nu ar putea crește acele ființe care vin din căldură, umiditate și restul , iar astfel “totul” (adică, toate elementele) ar fi, prin natura lor, semințe. Și asta ar fi absurd”.

În formatul de dezbatere budistă, pe lângă subiect, afirmație și argument, mai există și partea a patra – exemplul, parte care este opțională. Exemplul pe care-l dă este “ființe care provin din căldură și umiditate.” Deci, avem nevoie un pic să explicăm.

Ce înseamnă nașterea din căldură și umiditate? Conform Abhidarmei Kosha, există mai multe moduri în care se pot naște ființele.

1. Prima modalitate – din uter.

2. A doua modalitate – din ou. Păsările se nasc din ou.

3. A treia modalitate – miraculos.

Ce înseamnă miraculos?

În mod miraculos nu este doar nașterea lui Isus sau a lui Padmasambhava
(născut din lotus). De exemplu, atunci când ființele ajung în infern, ele nu se nasc din    părinți, nu au părinți acolo. Pur și simplu ele cad acolo și încep să sufere. Aceasta se  numește nașterea în mod miraculos. Toate acestea sunt explicate în cursul nr. 8.

Nașterea miraculoasă se petrece în lumea zeilor, în lumea spiritelor, chiar și în Bardo. Excepție fac oamenii și animalele.

4. A patra modalitate este din căldură și umiditate. Oamenii în acele vremuri atunci când se uitau la insecte, la muștele care veneau vara, au decis că provin din căldură și umiditate.

Deci, dacă elementele ar fi cauza materială pentru “cele trei”, atunci ar trebui să producă mereu ființe vii, deoarece provin din căldură și umiditate. Și datorită faptului că acest lucru nu se întâmplă atunci avem o contradicție. Deja știm că insectele nu provin din căldură și umiditate. Atunci de ce să-i credem?

Sau alt exemplu: oamenii au descris pământul ca ceva plat, ceva care se află pe un disc de vânt. Știința nu aprobă astfel de lucruri, nu-i așa?

Dar putem spune și invers: Dacă știința, la fiecare câțiva ani își schimbă părerea și teoria, atunci de ce ar trebui să credem știința? Tot știința a spus acum 200 de ani în urmă că pământul este plat. Acum spune că el este rotund. Deci, trebuie să fim atenți aici.

Dacă în liceu am studiat puțin relativitatea, cu timpul au schimbat-o și pe ea, nu-i așa? Deci, nu tot ceea ce vedem sau percepem înseamnă că este chiar așa. Chiar și când vorbim despre ceva samsaric cum ar fi relativitatea, putem să ne punem câteva semne de întrebare cu privire la validi-tatea percepțiilor simțurilor.

 

A șasea demonstrație:  Elementele nu sunt cauza “celor trei”, altfel multitudinea elementelor ar fi cauzat o multitudine de creaturi.

Subiectul :          Să considerăm elementele.

Afirmația :         Ele nu sunt cauza materială a ”celor trei”.

Argumentul :    Deoarece, dacă există patru elemente, atunci trebuie să producă patru  persoane. Pe scurt, multe ar trebui să producă mult.

Să presupunem că “cele trei” caracterizează un copil viu. Copilul s-a născut cu cele trei. Țesutul lui viu este sub forma simțurilor, are suferința în mintea lui și are respirația.

Acum spunem că aceste trei, care includ mintea, pot veni numai din elementele de bază, argument dat de școala Charvaka, adică cele trei au provenit din țesutul părinților. Argumentul dat în demonstrație spune: Bine, ”…să luăm țesutul viu, de exemplu, al părinților. Fiecare țesut viu conține toate elementele, nu-i așa?” Deci, el spune: “Dacă există toate elementele și ele vin din elemente, atunci ar trebui să se nască mulți copii”.

Noul-născutul are părinți, iar părinții au țesuturi. Dacă presupunem că acest copil vine numai din țesuturile părinților și pentru că fiecare țesut are toate elementele, atunci ar fi trebuit să existe mulți copii, dar doar unul s-a născut.

 

A șaptea demonstrație: Simțurile nu sunt cauza materială unică a minții, pentru că este posibil ca simțurile să fie deteriorate, fără ca să deterioreze mintea.

Ceea ce dorim este să arătăm faptul că nu este posibil ca toate ”cele trei” să vină din țesutul viu al părinților.

Subiectul :               Să considerăm simțurile.

Afirmația :             Ele nu sunt cauza materială unică a minții.

Argumentul :       Deoarece simțurile se pot deteriora fără a afecta mintea.

În lectura cursului scrie:

”Chiar dacă una dintre puteri este vătămată, asta nu înseamnă neapărat că și mintea este de asemenea vătămată. Dar dacă presupunem că mintea se schimbă din cauza impactului durerii etc., vedem că și puterile se schimbă”.

În acest loc este folosit cuvântul “unic”, așa cum este Nyerlen Gyi Gyu – cauza materială. Ea este unică, așa cum sămânța de stejar este cauza unică pentru stejar. Soarele, căldura etc. sunt cauzele de sprijin care nu sunt unice. Comentatorul ne spune că simțurile sau puterile senzoriale nu sunt unica cauză a minții.

Deci, dacă țesutul viu sau simțurile ar fi fost cauza materială a minții copilului, atunci de fiecare dată când unul dintre simțuri s-ar fi deteriorat și mintea ar trebui să fie avariată. Sau dacă spunem că mintea copilului ar veni numai din țesutul viu al părinților, atunci în cazul în care țesutul este deteriorat și mintea lui ar trebui să fie deteriorată.

mik                              nawa                              na                              che                             lu

ochiul                           urechea                           nasul                           limba                           corpul
(vederea)                       (auzul)                       (mirosul)                       (gustul)                       (pipairea)

În lectura cursului ni se prezintă o situație. De exemplu, simțul vederii al unei persoane este vătămat. El este trist, pentru că nu mai poate vedea ca și mai înainte. Acum este mâhnit, sentiment pe care nu-l mai avusese înainte, lucru ce îi afectează mintea. Deci, este clar că deteriorarea simțurilor afectează. Dar el spune că: “simțurile nu sunt unica cauză a minții”.

În lectura cursului scrie:

“Să presupunem că puterea ochiului este afectată și prin urmare, conștiința ochiului își pierde capacitatea de a-și vedea obiectul. Este posibil ca atare, ca aceasta să provoace durere care afectează mintea și care poate fi văzută în mod direct”.

Deci, vom spune: ”Ah! Vedem durerea, asta înseamnă că mintea vine din simțuri”. Autorul spune:

”Cu toate acestea, asta nu este o problemă. Este adevărat că astfel de cazuri sunt posibile, dar asta nu înseamnă că mintea este afectată de deteriorarea puterii simțurilor. Ca rezultat al deteriorării puterii vizuale, apar stări care duc la un eveniment separat, suferința. Suferința va crește până la punctul în care este afectată și mintea”.

Ce ne spune Geshe Yeshe Wangchuk ? El ne dă exemplul unei persoane al cărui simț vizual este vătămat, iar noi – vedem că el este mâhnit de această situație. Deci el spune: “Asta nu înseamnă că aceasta a fost cauza pentru mâhnire“. El ne spune că vătămarea vederii a creat o cauză pentru altceva, ceva separat, care a adus suferința în minte.

Pentru a înțelege acest lucru comentatorul ne dă un exemplu. Nu este ușor de găsit un astfel de exemplu, dar el ne dă unul și anume o poveste care apare în sutre, despre un mare înțelept al tradiției budiste – Aryadeva. Se spune că Maestrul Aryadeva a fost un mare bodhisattva. Într-o zi un demon vine la el să-l încerce. Demonul apăru înaintea lui Aryadeva ca ființă umană și îi spuse: “Dacă ești așa de mare Bodhisattva, dă-mi ochiul tău acum.” Ce a făcut maestrul? El și-a scos ochiul și l-a dat demonului, rămânând mulțumit.

Deci, nu este nevoie ca cineva să-și piardă simțul vederii ca să fie trist. În acest exemplu Aryadeva și-a dat propriul ochi chiar și fără un motiv bun. Demonul i-a cerut: “Dă-mi ochiul tău!” iar maestrul ia dat ochiul, rămânând în continuare fericit.

În lectura cursului scrie:

“Cu toate acestea nu este cazul în care mintea este afectată numai și numai de vătămarea simțului vederii. Acest lucru se datorează faptului că există situații în care anumite ființe înalte și-au dat chiar și ochii şi încă mai aveau emoții de mare fericire în mintea lor”.

Faptul că există o excepție, indică faptul că nu există nici o regulă generală. Nu există nici o regulă conform căreia dacă cuiva îi este afectat un simţ, atunci în mod necesar și mintea lui este afectată. Putem vedea persoane cu dizabilități fizice, care rămân fericite şi care nu cad în depresie. O astfel de persoană poate fi chiar și mai fericită, deoarece cauza fericirii nu este în simțuri, nici cauza suferinței nu este în simțuri. Este un eveniment separat.

Apropo, povestea maestrului Aryadeva continuă: același demon care i-a luat ochiul, îl aruncă pe jos și îl strivi. Se spune că în acel moment Maestrul Aryadeva aproape că și-a pierdut Bodhichita. El era un Bodhisattva cu Bodhichita.

Mai târziu Aryadeva s-a întors la mănăstire, iar călugării văzându-l fără un ochi îl întrebară: “Ce ți s-a întâmplat la ochi?” Iar el a răspuns: “Eu cu un singur ochi am citit mai multe scrieri decât ați citit voi cu ambii ochi”. Cu alte cuvinte, maestrul Aryadeva nu s-a lăsat deprimat.

Și dacă suntem în acest punct, sfatul pe care îl primim de la marii Lama este: “Nu vă grăbiți să vă dați ochii. Numai atunci când sunteți gata. Când va veni timpul și sunteți pregătiți nu veți avea nici o problemă. Atât timp cât generozitatea voastră de a dărui ochiul vă va duce la depresie profundă, atunci nu-l dați”.

În acest context, putem să dăm exemplul femeii care naște. O femeie care naște este în mari chinuri, țesutul viu este vătămat, dar ea este fericită. Mintea ei este plină de bucurie, în ciuda durerii.

 

A opta demonstrație: Mintea oferă baza puterilor senzoriale pentru că ea este cea care le proiectează.

Subiectul :                 Să considerăm mintea.

Afirmația :                 Mintea oferă baza puterilor senzoriale.

Argumentul :            Pentru că ea este cea care le proiectează.

Am demonstrat în diverse moduri mai înainte că mintea nu vine din elemente.

Acum, el ne spune: “Mintea nu numai că nu vine din elemente ci din contră, ea oferă baza puterilor senzoriale deoarece mintea este cea care le proiectează”.

”Poziția noastră proprie este că un număr de situații ale minții în trecut, acționează ca agenți de proiecție care atunci când rodesc devin puterile noastre actuale și așa mai departe, care sunt de așa natură încât ele rezultă din karmă cu mare întârziere. Și din moment ce un număr de situații ale minții în momentul morții constituie cauza pentru puteri care vor veni mai târziu, suntem astfel capabili să demonstrăm existența vieții viitoare”.

În roata vieții putem vedea un inel cu 12 secțiuni (vezi imaginea de mai jos):

Aceste secțiuni reprezintă existența dependentă.

Secțiunea 2 reprezintă karma proaspătă, karma nou creată. Am țipat la cineva, iar când am terminat de țipat am plantat o sămânță mentală în curentul meu de conștiință. Aceasta este karma proaspătă. Țip, fac karma; dau ceva, fac karma.

Ce se întâmplă cu karma? Ea va trebui să dea roade, dar mai înainte va trebui să treacă printr-un proces de încărcare o perioadă de timp, iar în momentul în care condițiile necesare s-au format, karma va da rezultat. Acest proces se întâmplă în secțiunile 8 și 9.

În 10 este din nou karma, dar ea este coaptă. Este karma care a trecut prin procesul de maturare. Secțiunea 10 prezintă o femeie gravidă care stă să nască, ea este karma care este pe punctul de a rodi.

Cu toții avem o mulțime de karma pe care am acumulat-o și pe care continuăm să o acumulăm.

În lecția trecută am dat următorul citat:

Le le jikten natsok kye
De nyi sempa dang de je

Toate lumile provin din karma. Karma vine din gânduri și din ceea ce ele produc.

Și în special karma este produsă în general de gânduri pentru că majoritatea timpului gândim. Ignoranța se află în mintea noastră tot timpul. Nu înțelegem vacuitatea și existența dependentă a lucrurilor. Acesta este și motivul pentru care spunem că aproape toate gândurile noastre nu sunt bune. Excepție fac gândurile de a ajunge la iluminare și gândurile de cum să facem bine celorlalți.

Ce va rodi în secțiunea 10? Numai semințele pe care le-am adunat. Nu poate rodi nimic altceva decât ceea ce am semănat. Conform legilor karmei dacă n-am semănat, nu avem ce culege.

Am ajuns la momentul rodirii – momentul trecerii conștiinței de la o viață la alta, adică în momentul morții. Întrebarea este: ce fel de karma va rodi în momentul morții? Avem o mulțime de karma. Marii Lama ne spun că momentul morții este ca și ruleta rusească. Deci, ce putem face?

Putem face Tong Len înainte de moarte. Putem să îi ajutăm și pe alții. Dacă cineva drag nouă tinde să moară îl putem ajuta. Pentru că, gândurile pe care le avem în momentul morții vor activa una dintre karme. Avem miliarde de semințe și bune și rele.

Cum mă pot ajuta în momentul morții? Mă asigur că am gânduri bune care să-mi activeze karma bună. Dacă, de exemplu, eu sufăr în momentele morții, voi spune: „Datorită suferinței mele, fie ca nimeni să nu mai sufere vreodată!”, sau ”Îmi doresc ca în timpul morții mele să trimit tot ce este mai bun întregii lumi!” aceste gânduri activează karma foarte bună. Și poate vă mai aduceți aminte de povestea Lamei Chekawa, care se afla pe patul de moarte și încearca să coboare în infern pentru a salva toate creaturile de acolo, iar în loc să coboare în infern, karma îl ducea în paradis.

Cum putem să ajutăm pe ceilalți? Când cineva drag moare, ceea ce putem face, este să-i direcționăm gândurile spre faptele bune pe care le-a făcut în viață. Îl putem ajuta să-și curățe conștiința. Dacă are lucruri grele pe conștiință, îl putem ajuta să se destăinuie și să se ierte. La fel ca și preotul care vine și îl ajută pe muribund să se ierte de păcate. Dacă îl putem aduce pe muribund să fie împăcat cu el însuși, atunci lucrul pe care îl are pe conștiința își va pierde din forța sa. În acest fel, îl ajutăm să-ți reducă șansa ca acest lucru [negativ] să fie activat.

Și invers, atunci când îl veți ajuta să-și îndrepte gândurile spre ceea ce a făcut bine în viață, să se simtă bine și să fie mulțumit de el însuși, de bunătatea pe care a făcut-o, acest lucru îi va activa karma bună. Este cea mai mare binefacere pe care o puteți face cu o persoană care se află în pragul morții. Noi nu putem să-i direcționăm lui cu adevărat karma, dar cel puțin îi dăm acestuia posibilitatea de a-și crește șansa să-i fie activată karma bună.

Ce altceva mai putem face înainte de a ajunge pe patul de moarte? Este să reducem din rezervorul karmelor negative și să umplem și mai mult rezervorul de karme pozitive, pentru că în acest fel ne mărim șansele de a merge spre o viață viitoare mai bună. Dacă reușim ca 10% din gândurile noastre să fie asupra celorlalți, este un procent foarte mare în comparație cu ceea ce fac oamenii. Iar acest lucru va atrage spre noi îngerii. Și asta e mult.

Geshe Yeshe Wangchuk ne spune că în momentul morții există unele karme, citez: ”Și din moment ce un număr de situații ale minții în momentul morții, constituie cauza pentru puteri”.

În lectura cursului apare cuvântul ”instances” pe care l-am tradus ca ”situații”. Este ca și cum am avea în fluxul nostru de conștiință toate karmele aranjate pe pista de decolare. Unele dintre ele, “situațiile” care sunt mai dominante, care au acumulat mai multă energie, tendințele puternice în viața mea, cum ar fi, de exemplu, înclinările puternice spre avariție sau spre generozitate, sunt cele care vor sta să decoleze. El ne spune: ”un număr de situații ale minții în trecut, acționează ca agenți de proiecție”.

Această karmă se numește karma proiectoare. În momentul morții, o astfel de karma se activează și ne proiectează conștiința în următoarea încarnare.

Atunci când ni se spune că momentul morții este ca și ruleta rusească, ni se spune cu alte cuvinte că omul obișnuit nu are aproape nici o alegere. Dar dacă vom practica, vom opri ruleta, șansa noastră se va schimba complet. Și dacă practicăm tantra, moartea nu va mai fi moarte, ci cu totul altceva.

Aceste situații “acționează ca agenți de proiecție, care atunci când rodesc, devin puterile noastre actuale”.

Care sunt aceste puteri? Simțurile noastre.

”Un număr de situații ale minții în momentul morții, constituie cauza pentru puterile care vor veni mai târziu”.

Geshe Yeshe Wangchuk ne spune: “Mintea este baza forțelor simțurilor”.  Acele karme care sunt activate în momentul morții, vor fi responsabile pentru trupul pe care-l vom primi în viața următoare. Ce fel de corp vom primi, va fi numai în funcție de karma proiectoare care se află în minte.

Deci, nu numai că mintea nu vine din corpul fizic, ci dimpotrivă, corpul vine din minte. Corpul este o proiecție a minții.

Comentatorul ne spune în continuare că în acest mod suntem : ”capabili să demonstrăm existența vieții viitoare”.

 

A noua demonstrație: Mintea în sine este cauza continuității sale, prin karma proiectoare în momentul morții.

Subiectul:          Să considerăm mintea.

Afirmația:          Ea este cauza continuității sale.

Argumentul:     Deoarece, acel număr de momente selectate ale karmelor care proiectează mintea, creează cauza continuității minții.

Toate acestea vin să dovedească faptul că nu putem concluziona faptul că dacă corpul a încetat să mai funcționeze și mintea a încetat să mai funcționeze.

Toate aceste demonstrații vin să consolideze înțelegerea, care este contrară abordării școlii Charvaka care spune că mintea se trage din corp și se termină odată cu corpul; atunci când corpul încetează şi mintea încetează. Toate aceste demonstrații vin să ne întărească convingerea că, atunci când vedem trupul neînsuflețit nu avem cum să concluzionăm că și mintea a încetat.

Ce anume mă determină să continui să trăiesc în momentul de față? De ce nu mă descompun în bucăți? Toate acestea se datorează karmei. Pentru că am încă karma care mă determină să mă experimentez în acest fel.

Karma este cea care proiectează mintea mai departe. Ea continuă să proiecteze în continuare. Omul trece prin procesul morții numai datorită karmei.

Mintea a trecut prin procesul morții de nenumărate ori. Ea își amintește de acest lucru și acesta este motivul pentru care ne temem de moarte, pentru că am murit deja de milioane și milioane de ori iar moartea este foarte dureroasă. Ea apare după ce corpul nu mai dă semne de viață și nici nu mai există vreo posibilitate de a o relata altora. Cu toții ne amintim de ea în mod inconștient, de aceea ne temem de moarte.

Întrebarea care se ridică este: Oare frica de moarte nu influențează mintea? Da, mintea este influențată. După cum s-a spus, simțurile nu sunt cauza materială a minții dar ele o pot afecta. Mai mult decât atât, spunem că legătura care se creează între corp și minte este o relație învățată. Este o conexiune pe care am învățat-o noi înșine. Maestrul Aryadeva, cu toate că și-a dat ochiul lui, el a rămas fericit în continuare. Helen Adam Keller o scriitoare americană (1880 – 1968), în urma unei boli febrile a rămas cu dizabilități auditive și vizuale. Helen a învățat alfabetul Braille și l-a folosit pentru a citi în limba engleză și în alte limbi precum: franceza, germana, greaca și latina. Anne Sullivan a învățat-o să vorbească folosind metoda atingerii buzelor și gâtului celorlalți în timp ce ei vorbesc. Cu toate aceste dezabilități, mintea ei a rămas fericită. Cu alte cuvinte, legătura dintre a avea o dezabilitate vizuală și de a fi trist, legătura dintre corp și minte, este o legătură învățată.

Mai mult decât atât, Maestrul Shantideva a spus: “Ceea ce este în interiorul sacului meu de piele este corpul meu și ceea ce este în afara lui nu sunt eu.” este o relație învățată. Este doar un obicei al minții. Nu există nimic care să mă limiteze la a trăi în acest fel.

Și ca exemplu, putem da legătura dintre mamă și pruncul ei. Atunci când copilul plânge că îl doare ceva, cu toate că durerea aparține copilului, mama suferă la fel de mult și poate chiar mai mult. Deci, decizia noastră de a ne limita mintea numai față de acest corp este doar o decizie. Cu toate că această decizie a fost învățată pe parcursul a milioanelor de vieți prin care am trecut, ea nu este firească.

“Această decizie este artificială.” El spune: “Vrei să fii egoist? Bine. Fii egoist. Nici o problemă. Dar din definiția ta despre cine ești tu include-i și pe toți ceilalți și continuă să fii egoist”. Maestrul Shantideva ne spune: ”Decizia că eu-l meu se limitează la sacul meu de piele, este învățată. Și dacă am învățat acest lucru pot învăța altceva care să mă servească mai bine, pentru că această decizie nu-mi servește.

 

Dovada vieții viitoare

Ceea ce am făcut până acum, a fost să arătăm că mintea noului născut în momentul conceperii lui a trebuit să vină dintr-un moment anterior al minții, iar în acest fel am dovedit existența vieților trecute.

Dar odată ce a existat ceva care a precedat această viață, atunci va exista ceva care va veni după această viață, pentru că această viață este ce va preceda viitoarea viață. Folosind aceeași logică am demonstrat și existența vieților viitoare.

În lectura cursului, comentatorul ne vorbește în mod intenționat despre karma gândirii. Karma noastră provine din gândire, vorbire și acțiune, nu-i așa? – Toate aceste lucruri acumulează karma, dar pentru că el dorește să facă dovada continuității minții, se referă doar la karma mentală.

Un alt lucru care merită să fie remarcat este că Maestrul Dharmakirti are o combinație specială de cuvinte pe care o folosește pentru minte, combinație pe care nu o găsim la nici un alt autor tibetan, și anume:

Yi Lo Tokpa

Yi                          = minte, conștiință.
Lo                         =  conștientizare, cunoaștere, minte, intelect, inteligenţă.
Tokpa                 = a percepe.
Yi lo tokpa       = mintea ce percepe. Cu alte cuvinte mintea.

 

A zecea demonstrație: Mintea unei persoane normale în momentul morții traversează linia într-o stare similară de conștiință în viitoarea sa viață, pentru că în momentul morții este posedat de dorință.

Cea de a zecea demonstrație se referă din nou la minte dar de această dată este considerată mintea unei persoane obișnuite în momentul morții.

Subiectul:                  Să considerăm mintea unei persoane normale în momentul morții. (o persoană care nu a perceput încă vacuitatea)  

Afirmația:                 El traversează linia într-o stare similară de conștiință în viitoarea sa viață.

Argumentul:            Pentru că în momentul morții este posedat de dorință.

În lectura  cursului scrie: ”Să considerăm mintea în momentul morții, pentru o persoană obișnuită. Aceasta va traversa linia într-o stare de conștiință viitoare, pentru că este o stare a minții în care atașamentul este prezent. Este, de exemplu, ca starea minții din ziua precedentă. Acesta este raționamentul care dovedește existența vieților viitoare”.

De ce va depinde starea minții viitoare? Ea va depinde de karma care va fi activată în momentul morții. Dacă mintea persoanei va fi plină de iubire sau plină de dorința de a-i ajuta pe alții, atunci el se va naște într-o stare similară a minții.  Cu alte cuvinte el se va naște într-o existență mai bună, în care oamenii se iubesc. Și invers. De aceea momentul morții este foarte important.

Pe de altă parte comentatorul spune, că dacă trăim acum în Samsara și suntem persoane normale, vom continua să fim persoane normale și în următoarea viață în Samsara. El pune la grămadă toate ființele din Samsara și ne spune: “O persoană obișnuită se va naște într-o stare similară a minții. Adică, dacă vine din Samsara, va rămâne în Samsara”. El nu ne spune că o persoană va rămâne o ființă umană, pentru că el știe că acest fapt nu este adevărat. Majoritatea oamenilor nu vor mai fi oameni în viața viitoare.

”În momentul morții este posedat de dorință”. Această frază ne conduce la următoarea lecție. Mintea unui om obișnuit este dominată de cei trei generali: ignoranța, dorința și aversiunea.

Ceea ce ni se spune este faptul că o persoană obișnuită care nu a perceput vacuitatea, va continua să se nască în Samsara. El nu poate merge în alt loc.

Un Arhat, cel ajuns la Nirvana, nu mai are în curentul său de conștiință acești „trei generali“. El s-a eliberat în totalitate de toate afecțiunile mentale. Cel ajuns la Nirvana în această viață, chiar în acest corp, în următoarea viață nu va mai avea un corp suferind, un corp uman sau un corp samsaric.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 7

 

Dovada existenței vieții viitoare este necesară
pentru a arăta că iluminarea poate fi atinsă.

Am văzut în lecția 6 că există o cale de a deveni Buddha.

Buddha şi-a dezvoltat compasiunea, a practicat, și-a înlăturat toate afecțiunile mentale, a devenit o percepție corectă.

Am văzut că la baza acestei căi stă dezvoltarea marii compasiuni. Și am văzut că pentru a o dezvolta este nevoie de mulți eoni pe calea sutrei, dar nu și pe calea tantrei. Deci, datorită faptului că este nevoie de atâția eoni ca această compasiune să se dezvolte, asta înseamnă că aceeași conștiință trebuie să treacă de la o încarnare la alta. În acest sens a apărut nevoia de a dovedi continuitatea conștiinței după ce trupul fizic a încetat să mai funcționeze.

Și aceasta este motivația maestrului Dharmakirti să dezbată aceste teorii cu Charvaka, vechea școală indiană, să le dovedească că acea conștiință rămâne chiar și atunci când corpul s-a terminat.

Lecțiile 7, 8 și 9, se vor axa pe prezentarea demonstrațiilor continuității conștiinței. În lecția 7 va fi prezentată demonstrația lui  Khedrup Je, primul Panchen Lama (1385 – 1438 e.n).

Khedrup Je

Khedrup Je a fost discipolul lui Je Tsongkapa. Demonstrația este preluată din “Îndepărtarea întunericului minții în ceea ce privește cele șapte cărți asupra percepției valide”, text scris de Khedrup Je.

Drup  = vine de la cuvântul a realiza, cel realizat.
Ke       = înțelept.   Deci, înțeleptul realizat.
Je        = rege. Acest cuvânt este folosit pentru a sublinia respectul profund, considerația                        deosebită pentru acest maestru:  Venerabilul Khedrup Je.

Și înainte de a intra în demonstrația lui, avem nevoie de o noțiune importantă și anume:

Nyerlen gyi gyu

Gyu                            = cauză.
Gyi                             = al.
Nyerlen                    = materială.
Nyerlen gyi gyu    înseamnă cauză materială.

Cauza materială – această noțiune nu se referă neapărat la ceva legat de materie, ci la o cauză principală.

Vreau să nu înțelegeți cuvântul “material” ca și cum ar fi legat de materie.

Deci, ce este Nyerlen gyi gyu? De exemplu, să luăm stejarul. Care este cauza materială pentru stejar? Sămânța unui stejar. Acesta este cauza principală. Fără ea nu există stejar. Bineînțeles că numai semințele nu sunt suficiente, nu este așa?

Pe lângă faptul că este nevoie de o sămânță de stejar, este nevoie de lumina soarelui, de apă, de pământ bun. Deci, trebuie să existe condiții care să-i permită stejarului să crească. Cauza materială a stejarului este sămânța de stejar. Ceea ce caracterizează cauza materială este asemănarea ei cu rezultatul. Din sămânța de stejar nu va crește niciodată alt copac.

Deci, cauza materială este de fapt principalul lucru, fără de care nu am avea un stejar, indiferent de cât de multă ploaie sau soare ar fi. Fără sămânța de stejar, nu va fi stejar. Ambele lucruri sunt necesare pentru a produce un rezultat. Deci, este nevoie de o cauză principală și de condițiile materiale pentru a-l obține.

De ce am vorbim despre toate acestea? Pentru că vrem să demonstrăm continuitatea conștiinței, a minții. Vrem să înțelegem care este cauza materială a minții.

 

Cauza materială a minții

Vom face o scurtă meditație.

Închideți ochii.

Gândiți-vă care ar putea fi cauza materială a minții voastre în momentul prezent?

Desigur [că] trebuie să existe un motiv, nu? Mintea noastră este ceva care se schimbă permanent și funcționează, iar tot ceea ce se schimbă și funcționează trebuie să aibă un motiv. De aceea trebuie să existe o cauză pentru momentul prezent al minții noastre. Care ar putea fi ea? De unde a venit mintea mea acum?

Vă mai amintiți care este definiția minții? Definiția minții este: ceva clar și conștient, sau [care] știe. Deci, acest lucru al meu este clar și știe. De unde vine acest lucru, în acest moment?

Puteți să deschideți ochii.

Mintea din momentul prezent trebuie să vină din momentul precedent. Și de unde vine mintea din momentul precedent? Evident că ea vine din momentul anterior. Mergând înapoi în acest fel, unde se va ajunge? La momentul nașterii.

Întrebarea este: copilul are minte în momentul nașterii? Cum știm că el are minte? El plânge [imediat] de cum se naște pentru că nu-i este bine. Pruncul simte ceva, conștientizează ceva, deci are minte.

Cu toții suntem de acord că pruncul simte ceva, poate ceva primitiv. Poate că el simte cald – rece, lumină – întuneric, plăcut – neplăcut, poate că are anume sentimente.

Oare în clipa anterioară clipei în care s-a născut, a avut copilul minte? Fătul are o minte? Sigur că are.

Și dacă ne întoarcem înapoi la embrionul de o lună, apoi la embrionul de o zi, vom ajunge la momentul conceperii. Deci, mintea există.

Care este cauza acestei minți?

Ceea ce dorim este să ne ajutăm de Khedrup Je pentru a căuta de unde provine acea minte.

 

A păstra o minte deschisă

Doresc să vă atrag atenția la faptul că argumentele pe care le vom aduce, dacă pe de o parte vi se vor părea logice, pe de alta vă va fi greu să le acceptați.

Motivul împotrivirii se datorează întregului sistem de credințe pe care le avem.   Spre deosebire de concepția asupra vieții pe care am adoptat-o, concepție care ne face să suferim, cea nouă ne va scoate din suferință. Deci, datorită faptului că noua concepție este diferită și va contrazice ceea ce credem, ne face să ne simțim incomod și de aici va veni rezistența la aceste idei.

Deci, avem nevoie să ne păstrăm mintea deschisă, să examinăm totul, pentru că dorim să ajungem la iluminare. Majoritatea credințelor pe care le avem, pe care le-am adoptat cu timpul, nici nu știm de ce le avem și nici măcar nu le-am verificat.

Este nevoie de curaj pentru a examina lucrurile în mod obiectiv, să fie și în concordanță cu ceea ce percepem. Dacă analiza noastră se bazează pe o logică solidă care ne convinge, nu vom mai putea continua să credem în ceva care nu a trecut testul logic.

Rezultatul este că, comportamentul nostru se va schimba treptat, deoarece viziunea noastră asupra lumii s-a schimbat.

 

Dovada sursei minții prin excluderea posibilităților (eliminare)

Demonstrația logică a lui Khedrup Je se numește demonstrația prin excludere sau prin absurd.

În această demonstrație se vor verifica toate posibilitățile, excluzându-le una câte una, până când vom rămâne cu o singură opțiune.

Așa cum am spus mai înainte, ceea ce căutăm este cauza materială a primului moment al minții din această viață.

 

Care este numele conștiinței în momentul nașterii?

Tibetanii consideră momentul de concepție a fătului (fertilizarea) ca [fiind] ziua lui de naștere. Atunci când cineva este întrebat “Ce vârstă ai?”, el numără și cele nouă luni petrecute în pântecul mamei.

Kyebu Kye Matak Gi Rikpa

Kyebu               = om sau persoană.
Kye                     = naștere, a se naște sau a fi creat sau născut.
Matak               = imediat, chiar acum.
Gi                        =  al.
Rikpa                = minte sau conștiință.

Kyebu kye matak gi rikpa  înseamnă  mintea omului care s-a născut chiar acum.

 

Clasificarea tuturor fenomenelor

Atunci când spunem “toate lucrurile”, ne referim [aici] doar la lucrurile pe care le cunoaștem. Lucrurile care nu pot fi cunoscute nu sunt discutate.

Cuvântul tibetan pentru toate lucrurile este:

She Ja

She ja înseamnă toate lucrurile cunoscute.

Oare cunoaștem toate lucrurile? Nu. Știm doar ce știm. Asta înseamnă că lumea noastră are mai puține lucruri? Da. În lumea noastră, spre deosebire de lumea lui Buddha, există mult mai puține lucruri pentru că el deține atotcunoașterea, pe când noi cunoaștem foarte puțin. Deci, atunci când vorbim despre Sha Ja, vorbim despre lucrurile pe care le putem ști, nu numai pe cele pe care le știm în mod personal, după care vom trece la ceea ce știe Buddha. Mai putem spune că She Ja sunt toate lucrurile pe care Buddha le știe, pentru că el le cunoaște pe toate.

Prima clasificare a tuturor fenomenelor:  lucrurile care se schimbă și cele care nu se schimbă.

Orice lucru poate fi   neschimbător = Takpa    sau   schimbător = Mi Takpa.

Exemple de lucruri neschimbătoare sau invariabile – Takpa:

– Spațiu gol.
– Vacuitatea.

De exemplu vacuitatea pixului este lipsa existenței lui de sine. În lecția 5 am vorbit despre faptul că vacuitatea este neschimbătoare, dar nu permanentă. Când pixul dispare  și vacuitatea lui va dispare.

 

Cum se schimbă lucrurile variabile?

Am menționat faptul că dacă un lucru se schimbă, înseamnă că, cauza se schimbă. Să luăm exemplul seminței de stejar. Dacă îi dăm apă, soare și pământ, ce se va întâmpla? Va începe să germineze, nu-i așa? În timp ce germenele se dezvoltă, ce se întâmplă cu sămânța? Se va diminua și va dispărea complet.

Exact prin același proces trece și cauza care va deveni în cele din urmă un rezultat. Așa funcționează Karma. Semănăm semințe karmice care rămân o vreme în curentul nostru de conștiință, stocând energie, iar când se produc condițiile externe, acestea vor da rod. Ce se va întâmpla cu sămânța? Va dispărea.

Deci, germenul este acum cauza răsadului iar răsadul este cauza pentru copac. Deci tot ceea ce a fost o cauză devine un rezultat  care la rândul lui va deveni cauza pentru lucrul următor. Tot timpul există această transformare a energiilor, a lucrurilor, a cauzelor care se transformă în rezultate. Acesta este felul în care lumea fizică există. Așa funcționează lumea.

 

Mintea este un lucru în schimbare, prin urmare
și cauza materială este, de asemenea, un lucru în schimbare.

Mintea este schimbătoare sau neschimbătoare? Răspunsul este că mintea din fericire se schimbă. De ce spunem „din fericire”? Pentru că acest lucru ne va permite să ajungem la iluminare. Dacă ea nu s-ar fi schimbat, atunci nu ar mai fi avut nici un rost să mai învățăm.

Am văzut că rezultatul trebuie să fie similar cauzei materiale, la fel ca și în natură. Stejarul este rezultat al seminței de stejar, și odată cu creșterea copacului sămânța lui se epuizează. În timpul în care cauza este epuizată, rezultatul este creat. Energia stocată în sămânță se transformă într-un copac, de aceea trebuie să existe similitudinea. Deci, dacă mintea este ceva care se schimbă, va trebui să căutăm cauza materială a ei în lumea lucrurilor în schimbare. În acest caz, vom părăsi lumea lucrurilor invariabile și vom merge spre cea a lucrurilor variabile/schimbătoare.

Prima clasificare a lucrurilor schimbătoare

Vom împărți lucrurile schimbătoare în lucruri fizice, mentale și lucruri care nu sunt nici fizice și nici mentale. După cum am văzut în lecția (2,b) ele sunt noțiunile, concepțiile.

Cuvântul tibetan:

Bempo

înseamnă materie sau lucru fizic.

Rikpa

Rikpa înseamnă minte, conștiință sau mental.

Acest cuvânt l-am avut în Rikpa Shi – cele patru argumente sau raționamente. El are numeroase interpretări în tibetană cum ar fi raționament, logică, metodă, potrivit.

În continuare vom analiza fiecare subdiviziune a tuturor lucrurilor existente schimbătoare pentru a determina dacă una dintre ele poate fi cauza materială a minții.

 

1. Poate mintea să fie ceva fizic?

După cum am spus în lecția anterioară, școala Charvaka considera mintea ca fiind o proprietate a corpului. Deci, întrebarea este: Poate fi corpul fizic cauza materială a minții? Cu alte cuvinte, această școală susține că mai întâi există un corp, iar oarecum mintea vine de la el. Cel de-al treilea lucru pe care ea îl susține este că această minte este rezultatul corpului. Iar aici vom intra în polemică cu această școală. De ce trebuie să facem asta? Pentru că și noi avem uneori astfel de credințe. De aceea este important să le verificăm pentru noi înșine.

Și acum gândiți-vă că o persoană stă în meditație și încearcă să se conecteze cu sinele și cu lumea. Deci, dacă o persoană se află în meditație, în ce fel împarte lumea fizică? El împarte lumea fizică după simțuri și ceea ce este în afara simțurilor. Simțurile sunt în noi, iar restul sunt în afara noastră.

Partea fizică o vom caracteriza prin simțuri. În lectura acestui curs simțurile sunt denumite ”puteri” sau “forțe”, ceea ce înseamnă forțe senzoriale. În limba tibetană, pentru simţuri se folosește cuvântul:

Wangpo

Deci, avem aspectul lumii fizice care este legat de mine adică de simțurile mele și restul lumii fizice, pe care o denumim lumea fizică exterioară.

Chi

Chi înseamnă extern; în afară; exterior, cu alte cuvinte lumea formei exterioare. “Extern” se referă la mine, relativ la mine. “Formă” și “fizic” sunt sinonime deocamdată.

Mai este ceva în lumea fizică?   Lumea fizică este ori o parte din mine ori nu.

Prin toate aceste posibilități vom trece, una câte una, căutând cauza materială a minții în momentul fertilizări. Din nou, nu trebuie să uităm că toate aceste analize sunt făcute din perspectiva celui care meditează. Atunci când el se uită la lumea sa fizică își spune: “Ori acest lucru îmi aparține prin mijlocirea simțurilor, ori aparține lumii din afara mea, lumii fizice exterioare”.

 

1a.  Poate mintea să vină din simțuri?

Întrebarea care se pune este: Este posibil ca, cauza materială a minții în momentul fertilizării, primul moment al minții fătului, să fie legată de forțele simțurilor, de cele cinci simțuri?

În limba tibetană:

wangpoy suk

Acest cuvânt se referă la țesutul legat de simțuri ca fiind un model care include toată materia fizică vie.

Vom merge în continuare să eliminăm posibilitatea: cauza materială a minții vine din cele cinci simțuri.

Khedrup Je ne spune că vom analiza dacă mintea vine din toate cele cinci simțuri împreună sau este suficient unul sau vine dintr-o combinație de cel puțin două.

– Să presupunem că le punem pe toate împreună.

Khedrup Je ne spune: este nevoie de toate cele cinci simțuri pentru a avea minte? Ce se întâmplă dacă cineva are un simț deteriorat? Bineînțeles că mintea lui încă există. Chiar și un făt poate avea un simț deteriorat iar asta nu înseamnă că el nu are minte. Poate chiar în momentul fertilizării, un cromozom să fie deficient și fătul să se nască fără urechi. Are el minte? Asta înseamnă că nu este nevoie ca toate cele cinci simțuri să fie împreună pentru ca mintea să existe. Deci, această posibilitate se elimină.

 

Poate este suficient un singur simț?

– Să presupunem, de exemplu, că este suficient să avem simțul vederii pentru ca mintea să existe sau cu alte cuvinte, cauza materială a minții este simțul vederii. Khedrup Je ne spune: “Dacă este adevărat că rezultatul este similar cauzei materiale, atunci înseamnă că atunci când vedem ceva în mintea noastră, cu ochii minții, atunci ar fi trebuit să vedem cu aceeași precizie și claritate așa cum vedem cu ochii noștri. Deci, mintea ar trebui să aibă aceeași putere de discernământ pe care o are și simțul vederii. Dar nu o are.

Dacă mă uit acum la imaginea lui Buddha, mă uit mult și încerc să-mi imprim imaginea în minte, închid ochii și încerc să văd această imagine. Ce văd? O imagine difuză, neclară. Deci, mintea mea nu are aceeași capacitate pe care o are simțul vederii, nu-i așa? Asta înseamnă că mintea nu poate veni de la un singur simț.

În același mod se analizează și combinația a două sau trei dintre simțuri.

Deci, în acest fel am eliminat posibilitatea ca mintea să vină ori din toate simțurile laolaltă,  ori dintr-unul singur, ori din combinațiile lor.

 

1b. Poate mintea să vină din lumea fizică exterioară?

Ne vom îndrepta acum spre lumea materială exterioară. În limba tibetană:

chiy suk

Cum experimentează cel care meditează lumea fizică exterioară? El nu se gândește la tabelul periodic de elemente a lui Mendeleev.

El nu se va gândi: “Aici am un atom de aur și aici am un atom de carbon”. Nu asta este ceea ce crede el. Deci, cum va experimenta lumea? El va experimenta lumea prin ceea ce noi numim cele patru elemente:

Sa,                   Chu,                    Me,                    Lung

Pământ, apă, foc, aer.

Cel care meditează experimentează lumea prin duritate, fluiditate, cald–rece și mișcare. Aceasta este modul de reprezentare a lumii fizice descrise în Abidharma Kosha, toate din experiența meditației.

Deci, atunci când vorbim despre o lume externă, putem scrie între ghilimele: cele patru elemente.

 

Materia fizică externă poate fi grosieră sau subtilă

Să presupunem în continuare că mintea vine din Sa, Chu, Me, Lung , lumea exterioară. Khedrup Je spune: materia exterioară este ori întreagă ori atomi.  Deci, dacă ne referim la realitatea înconjurătoare, ea este:

– grosieră, realitatea pe care o percepem cu ajutorul celor șase simțuri.
– subtilă, cum ar fi atomii, realitate pe care nu o putem percepe cu ajutorul simțurilor noastre.

Autorul mai spune: “Avem două posibilități: cauza materială este ori ceva ce putem percepe, ori este la nivelul subtil al atomilor. Ea este un lucru sau atomi”.

Deci, fie că este ceva ce putem percepe, fie că sunt atomii despre care știm că există dar nu-i putem percepe cu ochiul liber, decât dacă ne aflăm în meditație profundă. Să ne reamintim din nou că ne referim la cineva care face meditație profundă și are o bună concentrare, care poate vedea atomii, poate vedea particule subatomice. Toate acestea sunt descrise în Abidharma Kosha. Cum de știau aceste lucruri? Numai prin meditație.

 

1b – 1. Poate fi materia fizică exterioară grosieră cauza materială a minții?

Materia fizică poate fi împărțită în  ,, cu sau fără părți”. Khedrup Je ne spune acum: “un lucru poate fi și el împărțit în două: fie că are părți, fie că nu are părți”.

a. Să spunem că, cauza minții mele este ceva material care are părți. Este ea oare toată colecția de părți sau este suficientă [doar] o singură parte? Aceeași poveste ca și mai înainte.

1.   Dacă cauza materială a minții este întregul format din toate părțile împreună, atunci în momentul în care lipsește unul, nu mai există conștiință? Lucru care nu are sens.

2.   Și dacă este suficient ca doar o singură parte să fie cauza materială a minții, asta înseamnă că mintea ar trebui să moștenească atributele părții! Este la fel ca în exemplul cu simțurile. Care este din nou o contradicție.

b. Apoi el spune: “Dacă, cauza materială este ceva întreg, care nu are părți? Cum poate fi ceva ce nu are părți?”. Totul are părți, nu?

Orice lucru material are părți, nu-i așa? Are partea stângă și partea dreaptă. Are partea superioară și partea inferioară. Orice lucru material pe care îl putem percepe, are părți. Este trivial.

Khedrup Je spune: „Dacă, cauza materială este ceva întreg care nu are părți, atunci, ar trebui să existe fără nici o legătură cu părțile lui și fără nici o legătură cu detaliile lui. Ceva care ar exista în afara părților lui.

Comentatorul ne dă ca exemplu corpul fizic. Una dintre părțile lui este fața. Vă citesc din lectura cursului:

“Dacă vorbim despre corp ca și cum nu ar avea părți, ceva care există într-un fel în afara părților sale, înseamnă că dacă acoperim fața cu o bucată de pânză, atunci întregul corp ar trebui să fie acoperit. Dacă există detalii care nu sunt acoperite, atunci avem două părți, o parte acoperită și una neacoperită. În acest caz, ar trebui să putem vedea în mod clar fața acoperită ca ceva întreg, chiar și atunci când fața ca detaliu a fost acoperită cu pânză”.

În acest fel am eliminat posibilitatea că întregul nu are părți. ”

Cu toate că această demonstrație este banală, va trebui să trecem peste ea, deoarece ne agățăm de acest corp ca și când ar exista în afara părților lui. Khedrup Je ne spune că este posibil să facem și alte analize, cum ar fi mutarea membrelor corpului. Am făcut asta când am analizat vacuitatea corpului.

 

1b – 2.   Poate fi materia fizică exterioară subtilă cauza materială a minții?

Să presupunem că atomii sunt cauza materială a minții.

a.   Dacă fiecare atom ar produce mintea, atunci ar trebui să avem acum multe conștiințe mentale. Lucru care nu are sens.

b.   Dacă atomii trebuie să acționeze împreună ca un grup, atunci mintea nu ar putea apărea niciodată dacă un singur atom ar fi absent. Să luăm atomii corpului fizic. Să presupunem că toți atomii împreună sunt cauza materială a minții. Ei sunt organizați în celule. După cum știm celulele se schimbă permanent. Dacă o celulă moare, un atom va dispărea. Asta înseamnă că mintea nu mai există? Deci nu este logic.

Să facem un scurt rezumat. Ceea ce am făcut până acum a fost să demonstrăm prin eliminare.

Dacă am avea nevoie de toți atomii ca mintea să existe, în situația în care unul dintre ei ar dispărea, mintea nu ar mai exista.

Dacă numai un singur atom ar produce conștiința, atunci ar trebui să avem o mulțime de conștiințe, după numărul de atomi existenți. Nici acest lucru nu este posibil, pentru că avem o singură minte.

Pe scurt, ne spune Khedrup Je: „cu toate că aceste analize sunt destul de simple, am exclus posibilitatea ca, cauza materială a minții să fie fizică”.

 

2. Cauza materială a minții trebuie să fie mentală.

Comentatorul ne spune: “Acest raționament, în care am folosit procesul de eliminare a tuturor celorlalte posibilități, ne duce la concluzia că, cauza materială pentru minte este mintea însăși”.

Deci, acum va trebui să ne continuăm raționamentele pe ramura mentală – Rikpa.

Colecția fenomenelor mentale este împărțită în: cele care sunt ale mele și cele care nu sunt ale mele.

Avem două posibilități: mintea mea și mintea celorlați.

 

2a. Cauza materială a minții, în primul moment al fătului, poate fi mintea altora?

shen gyi gyu

Shen  = alții.
Gyu    = curent. Are sensul de curent al conștiinței.

Poate cauza materială a minții mele să fie legată de părinții mei? Comentatorul ne spune: “Aici avem o problemă pentru că, uneori, cineva poate fi un dulgher profesionist sau un mare artist, iar fiul său nu este artist. Sau invers, poate tatăl să fie un om prost, iar fiul lui să fie extrem de talentat. Dacă cauza materială a minții fiului vine din mintea tatălui, atunci fiul ar trebui să fie exact ca tatăl. Dar fiul nu este.” Deci, ne spune Khedrup Je:  „mintea noastră nu poate veni din mintea părinților”. În concluzie, nu există [posibilitatea] ca mintea altcuiva să fie cauza materială a minții mele.

 

2b. În acest caz, cauza materială a minții în primul meu moment ca făt, trebuie să vină din mintea mea.

Deci, cauza materială a minții mele trebuie să provină din fluxul meu de conștiință.

Rezumatul demonstrației lui Khedrup Je

Până acum, Khedrup Je ne-a adus în punctul în care cauza materială a minții mele trebuie să fie în mintea mea. Am exclus toate posibilitățile. Ea nu poate veni nici din lucrurile fizice și nici din mintea altora.

Un alt mod de a explica de ce cauza materială a minții nu poate veni din lumea materială.

Demonstrația folosește elementele de bază.

Dacă mintea este ceva clar și conștient sau ceva clar și știe, poate fi un element oarecare cauza materială a minții?

Substanțele chimice din corpul meu ar putea să-mi creeze mintea? Rezultatul moștenește atributele cauzei sale materiale. Deci, dacă cauza materială este ceva fizic și are proprietăți fizice, atunci și mintea ar fi trebuit să fie la fel. Dar mintea nu are proprietăți fizice.

Dacă o bombă atomică ar exploda chiar acum, poate că corpul meu se va evapora complet dar mintea va rămâne neatinsă. Ea va părăsi doar trupul. Mintea nu este ceva fizic, nu are aspect material. Nu este limitată în timp în comparație cu corpul, care este limitat în timp. Ea nu poate fi tăiată și nu poate fi arsă. Nu poate fi cântărită și nici măsurată.

Între creier și minte există vreo legătură?

Da, există. Mintea mea are legătură cu acest corp. Există o legătură între activitatea creierului meu și minte în timp ce trăiesc. Dar nu acesta este cauza materială a minții. Nu este negată legătura dintre trup și minte, minte și creier. Dar cu toate acestea nici creierul, nici corpul, nici atomii, nici elementele și nici părinții, nu sunt cauza materială a minții.

Și asta datorită faptului că mintea are proprietăți care sunt complet diferite de toate lucrurile pe care le-am enumerat, inclusiv creierul meu. Creierul este materie fizică care poate fi tăiată, el este limitat în spațiu, este limitat în timp, poate fi deteriorat. Dar nu putem face toate acestea cu mintea; ea are caracteristici complet diferite.

Maestrul Dharmakirti, ne spune în lecția următoare:

“Nu numai că mintea nu depinde de creier, ci dimpotrivă, creierul depinde de minte”.

Vom vorbi despre asta. Este adevărat că există o legătură între minte și trup. Putem spune că mintea se află în corp într-un anumit sens. Într-un fel, ea merge cu corpul. Tot ceea ce încercăm [să facem], este să negăm faptul că trupul este cauza materială a minții.

Așa cum am văzut, concluzia la care am ajuns a fost că, cauza materială a minții în primul moment al fertilizării trebuie să vină din mintea mea.

Deci, singurul loc de a căuta cauza materială a primului moment al minții mele ca făt, este mintea mea înainte de fi făt. Deci, a existat un moment al minții înainte de primul moment al vieții mele. Și cu asta am terminat, pentru că dacă a existat un moment înainte, atunci au existat multe momente anterioare.

(mandala)

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 6 – prima parte

 

O scurtă recapitulare a lecției precedente.

În ultima lecție am vorbit despre ce este și ce nu este atotcunoașterea. Am vorbit de asemenea despre natura schimbătoare a omniscienței. Ce este această omnisciență? Ea este conștiința lui Buddha, nu-i așa? Am mai spus că ea are o natură schimbătoare, deoarece percepe lucruri care se schimbă.

De aici, am trecut la discuția dacă poate exista într-adevăr o astfel de entitate atotștiutoare, omnipotentă, care este schimbătoare sau nu, dar care creează lumea. Iar în cele din urmă, am văzut ce aspect al omniscienței ne interesează. Oare atotcunoașterea înseamnă să cunoaștem fiecare piatră de pe fundul oceanului sau să avem abilitatea de a vedea ce se întâmplă la 50 de kilometri de aici?

Maestrul Dignaga ne spune: “Dacă m-ar fi ajutat vederea la distanță, atunci mi-aș fi luat ca profesor un vultur, pentru că el vede foarte departe.” El ne spune: “Nu aceasta este atotcunoașterea pe care o caut”. Toate aceste abilități fac parte din omnisciență. Buddha, de exemplu, nu a vorbit niciodată despre aceste lucruri pentru că ele nu ajută.

Deci, ce căutăm? Ce aspect al cunoașterii joacă un rol crucial pentru noi? Acest aspect este cunoașterea lui Buddha, aceea ce trebuie să practicăm și ce trebuie să abandonăm.  Acesta este aspectul vital pe care va trebui să-l căutăm într-un învățător spiritual, dacă dorim să-l urmăm.

Apoi am discutat despre cum putem să dăm crezare vorbelor unui  învățător spiritual, deoarece lucrurile despre care el ne vorbește, nu le cunoaștem încă. Dacă am fi știut deja, n-am mai fi avut nevoie de acesta. După care am vorbit despre tipurile de realitate:

1. 1. Realitatea evidentă.
   2. Realitatea ascunsă.
   3. Realitatea complet ascunsă.

Am vorbit despre faptul că singura realitate pe care o putem experimenta în mod direct este realitatea evidentă. Cu toate că nu putem percepe în mod direct realitatea ascunsă, cum ar fi vacuitatea, sau subtilitățile impermanenței, putem să  deducem existența ei prin logica noastră. Dezvoltarea logicii deductive ne va permite să deducem existența unor lucruri pe care nu le putem percepe în mod direct.

Despre realitatea complet ascunsă, am spus că nu poate fi percepută chiar și dacă am avea o logică de fier, de exemplu, subtilitățile legilor karmice.  Apoi ne-am întrebat: “Atunci, cum putem să decidem să mergem pe urmele unui profesor care ne vorbește despre lucruri pe care nu le putem experimenta în mod direct și nici nu putem ajunge la ele cu ajutorul logicii? Ce-l va diferenția de un șarlatan care ne conduce în mod greșit?”

Apoi am spus: “OK, dacă nu avem  în acest moment abilitatea de a percepe realitatea complet ascunsă, atunci cu abilitățile pe care le avem, lucrurile pe care le putem percepe în mod direct și lucrurile pe care le putem deduce cu ajutorul logicii, le vom aplica chiar pe profesorul însuși”.

Deci, în timp ce el ne vorbește despre lucruri care fac parte din realitatea pe care noi înșine o putem experimenta, verificăm dacă ceea ce spune confirmă sau contrazice experiența noastră personală. După care, am dat ca exemplu pe Buddha care ne-a oferit descrieri amănunțite și foarte profunde a suferinței.

Nu am ajuns cu toți la același nivel de recunoaștere a suferinței existenței noastre. Asta nu înseamnă că el nu există. Destui au reușit să vadă acest nivel și fiecare dintre noi poate să-și aprofundeze experiența asupra suferinței acestei vieți în mod direct.

Această experiență este directă. Cu alte cuvinte, putem să vedem suferința noastră și o vedem și pe a altora. Budismul ne încurajează să mergem în profunzimea lucrurilor,  nu dintr-o dorință masochistă, deoarece budismul este în favoarea găsirii fericirii supreme. Dar cu cât ne conectăm mai mult la experiența suferinței din viața noastră, cu atât mai mult ne conectăm la primul adevăr al suferinței despre care a vorbit Buddha. Mai mult de atât, toate acestea ne determină să căutăm calea de ieșire din suferință. Să ieșim și noi și ceilalți din suferință. Deci, acesta este un prim aspect.

Al doilea aspect este, cu cât intrăm mai profund în ceea ce înseamnă suferința pentru noi, vom putea verifica cuvintele lui Buddha atunci când ne vorbește despre suferință, despre primul adevăr.

Și cu cât vom merge mai profund, cu atât vom avea mai multă încredere în acest învățător. Această încredere va fi puntea de trecere spre locurile despre care ne vorbește și pe care nu le putem verifica în mod direct. Datorită faptului că Buddha ne-a descris primul adevăr al suferinței atât de fidel și într-un mod care reflectă experiența noastră directă, asta înseamnă că el este un om al adevărului. Că el spune un adevăr. Deci, dacă avem o karmă bună, atunci această cunoaștere ne va determina să mergem și să ascultăm și alte lucruri pe care încă nu le putem percepe.

Lecția de astăzi are două părți.

 

Partea 1 – argumente cu privire la ordinea directă

În roata vieții se află un inel cu 12 secțiuni. Atunci când ea este studiată, se începe cu secțiunea 1 până la 12. Aceasta este ordinea directă. În limba tibetană:

Lung  Jung

1. Lung Jung – Ordinea directă.

Când începem de la prima secțiunea și continuăm spre următoarele, acest lucru explică modul în care ajungem în această lume cu ignoranță și cum învârtim roata Samsarei. În final ajungem la moarte și din nou ne naștem cu ignoranță și așa mai departe.

2. Lung Dok – Ordinea inversă.

Lung  Dok

Se poate preda același lucru și în ordine inversă. De exemplu, începem de la 1, și mergem înapoi. Am oprit ignoranța, am oprit moartea, toate secțiunile încetează și roata se va opri.
Cuvântul Lung este scris de fapt Luk, dar datorită literei următoare se aude Lung.

 

Ordinea directă

În această lecție vom vorbi despre ordinea directă, iar acest subiect formează primul capitol al textului nostru (într-un alt capitol care nu va fi inclus în acest studiu, este prezentat Lung Jung). În continuare va fi prezentată o listă de afirmații și raționamente logice cu privire la faptul că:

– Buddha a devenit el însuși o percepție corectă.
– De ce să-l credem?
– De ce este el o ființă care nu minte niciodată și de ce el ne poate elibera?

Vom merge acum să demonstrăm că Buddha a devenit o percepție corectă, că el însuși este întruchiparea percepției corecte. Iar pentru acest lucru ne vom folosi de un șir de raționamente logice, în care vom lua un argument și îl vom folosi pentru a demonstra următorul argument.Ordinea directă ne va arata cum Buddha a devenit Buddha. Iar acest lucru este foarte important, pentru că:

a. ne întărește convingerea că ne putem încrede în Buddha.
b. ne arată calea cum să devenim noi înșine Buddha.

Lung Dok ne permite să înțelegem că este posibil ca cineva să devină un Buddha.

 

Cele patru raționamente ale ordinii directe Lung Jung

Subiectul nostru este acum de a dovedi că Buddha a devenit o ființă total corectă?

Această învățătură este renumită în tradiția Gelugpa, ea este linia pe care venim noi. Deoarece ea a fost transmisă oral, de generații, de la profesor la elev, se pare că nimeni nu s-a deranjat să o scrie.

Geshe Hla s-a dus la Ken Rinpoche și i-a spus: “Știi? Nu găsesc nicăieri o scriere a ei. Unde este?”

Ken Rinpoche  i-a spus: “Nu este consemnată.” Atunci Geshe Michael la rugat pe Ken Rinpoche să stea împreună și să scrie pe hârtie învățătura, iar Ken Rinpoche i-a dictat-o. Geshe Michael a scris-o foarte repede și veți vedea că modul în care o învățăm în clasă este puțin diferit de cum este ea prezentată în lectura acestui curs. Și poate că la sfârșitul lecției vă va fi mai clar.

 

Structura unei demonstrații logice budiste

Demonstrația logică are  trei părți:

a. Subiectul.
b. Afirmația – ce trebuie dovedit.
c. Argumentul pe care îl oferim [dovada].

Definiția argumentului: Orice ne vine în minte. Asta nu înseamnă că este un argument bun! Deci, argumentul în logică, poate fi orice. Într-o dezbatere, sunt aduse tot felul de argumente și de cele mai multe ori se începe cu un argument care este incorect. Scopul unei dezbateri, este de a aprofunda înțelegerea și de a înțelege acest lucru oarecum inexact. Cel care conduce dezbaterea aduce argumente iar celălalt trebuie să spună dacă acceptă sau nu argumentul adus. De exemplu, unul dintre reacțiile acceptate în formatul dezbaterii este Tak ma drup, ceea ce înseamnă “argumentul nu este acceptat” sau “argumentul tău nu este corect” sau ” nu dovedește”.

Ce este un argument corect? Un argument corect înseamnă:

a. Că este acceptat de cel care ascultă demonstrația.
b. Că el trebuie să rezulte dintr-un raționament logic.
c. În situația în care se ajunge la realitate complet ascunsă, iar argumentul nu se poate explica printr-un raționament logic, cel care susține dezbaterea se va baza pe o autoritate. Argumentul de autoritate este considerat corect și pe deplin acceptat în logica budistă. Argumentul “așa a spus Buddha” sau maestrul Chandrakirti sau maestrul Dharmakirti este complet valabil.

În continuare vom aduce patru argumente sau raționamente logice. În limba tibetană, se spune:

Rikpa Shi

Shi          = patru.
Rikpa    = argument sau raționament.

Clarificare: pentru explicațiile de mai sus, vom menționa din nou fraza de deschidere a Maestrului Dignaga, din lecția 2.

tsemar gyurpa dro la pen shepa, tunpa deshek kyobla chaktsel lo

ceea ce înseamnă:

Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, Învățătorului,
Celui plecat la extaz și Protectorului nostru.

Iată o reprezentare grafică a diferitelor argumente care vor fi prezentate în această lecție:

 

1. Primul argument – ” protectorul”

Primul argument este “protectorul”, care dovedește că Buddha a devenit o persoană absolut corectă sau o entitate cu o percepție absolut corectă.

Să considerăm învățătorul	Tunpa chuchen
El a devenit complet corect	Tsemar gyur te
Deoarece el este protectorul	Kyoppa yinpay chir

Tunpa     = învățătorul care este Buddha.
Chir        = deoarece.
Yinpay  = este ( prezentul verbului a fi).

Deci, avem 3 părți:

1. Despre cine vorbim? Despre Buddha. Deci, primul rând se referă la cel despre care vorbim.

2. Al doilea rând: Ce afirmăm despre acesta? Afirmăm că el a devenit o percepție corectă, Tsemar gyur te sau cu alte cuvinte ce trebuie demonstrat.

3. Al treilea, este raționamentul sau argumentul adus și anume: Kyoppa yinpay chir, ceea ce înseamnă – deoarece el este protectorul.

Va trebui să explicăm de ce este Buddha protectorul adică Kyoppa.

De ce este Buddha un protector? Este un protector pentru că el ne învață despre cele patru adevăruri nobile care includ adevărul suferinței,  originea suferinței, apoi încetarea suferinței și calea de a opri suferința. Care dintre ele le putem vedea direct? Ceea ce vedem direct este primul adevăr nobil pe care îl putem confirma din experiență.

Deci, ce a făcut? El ne-a spus: “acesta este modul în care vă protejez, modul în care vă scot din suferință, prin a vă arăta calea de a ieși din suferință. Dar ca să mă credeți, vă voi descrie primul adevăr al suferinței în detaliu”.

Oamenilor nu le place să asculte despre suferință, de aceea, cred că budismul se ocupă numai de suferință. Da, este adevărat că el se concentrează pe suferință, dar de ce? Doar ca să putem ieși din ea. Deci, prin faptul că Buddha ne învăță ce să practicăm, ce să facem și ce să nu facem, este modul în care el ne protejează. Pentru că nu știm cum să oprim moartea.

Nu avem nici cea mai mică idee de cum să ne oprim moartea. Nu știm cum felul nostru de reacție ne aduce suferința. Nu știm că păcatele noastre ne provocă următoarea suferință.

În lecția trecută am vorbit despre percepția corectă și despre acel aspect al omniscienței care ne interesează atunci când căutăm un învățător spiritual. El este cunoașterea a ceea ce ar trebui să facem și ce ar trebui să încetăm de a mai face, pentru a ieși din mocirla Samsarei.  Acest aspect ne învață Buddha, acesta este modul în care el ne protejează.

Deci, de ce a devenit o percepție corectă? Ce anume este corect? Buddha știe în mod corect cum să ne protejeze, percepția lui este corectă. Este percepția pe care noi nu o avem. Nu avem percepția corectă a consecințele acțiunilor noastre. Nu percepem corect realitatea noastră și reacționăm în fața ei într-un mod care ne creează suferință. El ne protejează prin faptul că ne învață despre cele patru adevăruri nobile, de exemplu, ne învață ce să facem și ce să nu facem, care dintre reacțiile noastre ne va crea suferință și care dintre acțiunile noastre ne va face fericiți. Toate acestea dovedesc faptul că Buddha are o percepție corectă.

Deci acesta este primul argument. Primul argument: el a devenit complet corect, pentru că ceea ce ne învață, este ceea ce ne protejează.

 

2. Cel de-al doilea argument este “cel plecat la extaz”

Al doilea argument demonstrează de ce Buddha este un protector.

Să-l considerăm pe același învățător	De chuchen
El este protectorul	Kyoppa yin te
Deoarece și-a eliminat toate calitățile rele	Drima pangpay chir

Chuchen     = să considerăm de exemplu.
De                  = acesta.
Tunpa          = învățător.
Kyoppa       = protector.
Yin                = este.
Drima          = calități rele.
Pangpay    = a elimina, a scăpa de.
Chir              = deoarece.

Ce vrem să demonstrăm acum? Vrem să demonstrăm că Buddha este protectorul.

Deci mai întâi am spus că: ” Buddha a devenit o percepție corectă, pentru că ne protejează”. De ce ne protejează? Pentru că a ajuns la extaz. Apropo, cuvântul tibetan Drima are sensul de murdar, impur sau pată.

Ce înseamnă că a ajuns la extaz? Acest lucru înseamnă că atât trupul, cât și mintea lui Buddha se află în extaz permanent, într-o beatitudine imuabilă.

Cum de a ajuns în acest loc? Pentru că și-a eliminat toate afecțiunile mentale. Plăcerea supremă nu trebuie să fie produsă. Ea vine atunci când ne vom elimina toate aceste afecțiuni. Dacă vom face asta, extazul va veni inevitabil. Vom fi forțați să trăim într-o plăcere nesfârșită.

Ken Rinpoche spunea: „Chiar și cel care a ajuns la Shin Jang ( plăcerea de a practica sau plăcerea din ușurința practicii ) și la Samadhi, stadiul în care deține controlul total al corpului și al minții, stadiul  în care plăcerea este extraordinară, nu suferă comparație cu plăcerea lui Buddha. Este greu să ne imaginăm ce înseamnă această plăcere pentru că suntem atât de afectați.

Întrebarea este următoarea: Oare argumentul că Buddha a ajuns la plăcerea ultimă, adică și-a eliminat toate afecțiunile mentale, dovedește faptul că el este un protector?

Cel plecat la extaz, adică și-a eliminat toate afecțiunile mentale și a învățat cum să facă asta, este un protector, deoarece este capabil să realizeze totul despre ființa pe care o protejează. Cu alte cuvinte, deoarece Buddha a învățat cum să-și elimine toate calitățile rele, el ne poate învăța și pe noi cum să le eliminăm pe ale noastre, iar în acest fel ne protejează.

Următoarea întrebare este: cum știm că Buddha și-a înlăturat toate calitățile rele și a ajuns la plăcerea supremă?

În limba tibetană

Sang Gye

În rugăciunea ”refugiul și dorința” scrie  Sanggye chudang tsokyi choknam la.

Sanggye    înseamnă Buddha.
Sang           = a elimina, a înlătura, a curăța. Ce a înlăturat? Toate afecțiunile mentale.
Gye             = larg deschis, extins. Aici are sensul de atotcunoaștere, omnisciență.

Deci, Sanggye înseamnă Cel care a înlăturat toate afecțiunile mentale și este atotcunoscător. Unul nu-l implică pe celălalt, ele nu sunt același lucru. De unde știm? Cei care au ajuns la Nirvana și-au înlăturat toate afecțiunile mentale, dar nu sunt atotcunoscători. Deci, Buddha a înlăturat și toate afecțiunile mentale și semințele lor și toate obstacolele spre omnisciență.

Există două categorii mari de obstacole:

a. Obstacole ale afecțiunilor mentale. Această categorie nu cuprinde numai afecțiunile mentale ci și tendințele spre acestea.

De exemplu, Buddha nu numai că a încetat de a se mai supăra, ci şi-a eliminat complet și permanent, tendința de a se mai supăra. Semințele supărării.

b. Obstacole spre atotcunoaștere. Această categorie de obstacole este extrem de greu de înlăturat. Iar pentru asta este nevoie de Bodhicitta.

 

3. Al treilea argument este ” învățătorul”.

Până aici am spus că Buddha este protectorul deoarece și-a eliminat toate calitățile rele. Cel de al treilea argument se numește “argumentul învățătorului” care demonstrează faptul că și-a eliminat toate calitățile rele sau că a ajuns la extaz.

Să-l considerăm pe același învățător	De chuchen
Și-a eliminat toate calitățile rele	Drima pangpay
Deoarece el predă vacuitatea	Tong nyi kyi tunpa yinpay chir

Ceea ce dorim să demonstrăm este că Buddha este cel plecat la extaz ( sau și-a eliminat toate calitățile rele). În lectura acestui curs, argumentul este: “Pentru că, el este învățătorul”.

Pentru a ajunge la extaz, este necesară percepția vacuității?

Deci ce face învățătorul? El ajunge la extaz prin faptul că și-a înlăturat toate afecțiunile mentale. Cum le-a înlăturat? Prin perceperea vacuității, după care a parcurs calea practicii.

Există cinci căi spre iluminare, calea acumulării, calea pregătirii, calea percepției directe, calea practicii și calea sfârșitul învățăturii. Un Bodhisattva, după ce a perceput în mod direct vacuitatea, va porni pe calea practicii, cale care poate lua chiar și câteva încarnări, până când își elimină complet toate afecțiunile mentale.

Deci, cum a ajuns Buddha la extaz? Și-a eliminat toate afecțiunile mentale.

Cum le-a eliminat? A perceput vacuitatea și a practicat.

De unde știm că a perceput vacuitatea? După ceea ce ne învață.

 

4. Al patrulea argument: “marea compasiune”. Acest argument ne va demonstra de ce el este un învățător.

Să-l considerăm pe același învățător	De chuchen
El ne predă vacuitatea	Tong nyi kyi tunpa yin te
Deoarece are o mare compasiune	Tuk je chenpo yupay chir

Acesta este ultimul argument și el spune: “Cum devine Buddha un învățător? De unde știm că el este un învățător ? Pentru că el ne învață despre vacuitate și despre cum să practicăm. Datorită faptului că el însuși a practicat, ne poate învăța.

De ce a practicat? Cu toate că practica lui a fost extrem de dificilă și anevoioasă, Buddha a făcut această practică tocmai datorită marii lui compasiunii. Deoarece:

– el s-a conectat la suferința lui.
– făcând asta s-a conectat la suferința noastră.
– a ajuns astfel la bodhicitta supremă.
– a ajuns într-un loc unde nu a mai putut suporta să ne vadă că suferim.

El și-a spus: “Nu mai pot suporta să văd suferința tuturor ființelor, îi voi scoate eu însumi din ea. Voi merge să caut calea de ieșire din suferință și apoi am să-i învăț cum să facă asta”.

 

Gândirea perfectă și acțiunea perfectă

Deci, avem patru argumente.

Ce se referă la gândirea perfectă și  ce se referă la acțiunea perfectă?

Argumentul pentru această compasiune este gândirea perfectă.

Care dintre argumentele date vorbește despre acțiunea perfectă?

Acest argument este cel al ” învățătorului”.

 

Îndeplinește ambele nevoi: ale lui şi ale celorlalți

Care dintre cele patru argumente se referă la nevoile lui și care la nevoile celorlalți?

Argumentul care se referă la nevoile celorlalți este cel al ”protectorului”, iar cel care se referă la nevoile lui este cel ”plecat la extaz”. Cu alte cuvinte Buddha s-a purificat de toate afecțiunile mentale și a întâlnit Dharmakaya. Toate acestea au dus la argumentul ”cel plecat la extaz”.

 

Un scurt rezumat

Deci, cum a devenit Buddha o percepție absolut corectă?

Fiecare argument adus dovedește pe cel anterior, iar aceasta este ordinea directă.

Totul a început de la compasiunea din inima lui. Deoarece Buddha nu a mai putut suporta să vadă suferința ființelor, a decis să le scoată el însuși din suferință.

Iar aici accentul se pune pe mai multe lucruri și anume:

– Pe el însuși, adică Buddha, nu a așteptat ca cineva să vină și să-l ajute.

El și-a spus: “Eu însumi voi face tot ceea ce este nevoie. Chiar dacă nimeni nu mă ajută. Chiar dacă toată lumea mă va critica. Chiar dacă toată lumea va crede că am căzut în cap. Chiar dacă toată lumea mă va judeca”. Pe măsură ce progresați pe calea spirituală, veți simți din ce în ce mai mult împotrivirea celorlalți. Aceasta va veni sub forma criticilor și a dezaprobărilor.

Și dacă nu le-ați auzit până acum, ele vor veni în mod cert mai târziu. Veți întâlni oameni care vor spune lucruri despre voi, dar pentru un Bodhisattva care este hotărât și are o imensă compasiune față de ceilalți, nu va conta ce vor spune alții, pentru că dorința lui este de a ajuta toate ființele.

Datorită marii lui dorințe de ai ajuta pe toți ceilalți, a mers să practice și să facă tot ceea ce era nevoie.

Iar acest lucru la făcut capabil să-i învețe pe alții. Este ceea ce la făcut să devină un învățător.
Și dacă el a devenit un învățător, adică a practicat tot ceea ce este necesar, înseamnă că și-a eliminat toate afecțiunile mentale și astfel a ajuns la extaz, la plăcerea supremă.Ajungând la extaz, el ne poate proteja acum. A devenit un protector. El are acum capacitatea de a ne proteja, adică de a ne învăța ce trebuie să facem și ce să nu mai facem. Iar atunci când îi urmăm sfatul, vedem că tot ce spune, este o percepție corectă.

Așa a devenit Buddha o percepție corectă. Și totul a început datorită marii lui compasiuni.

Dacă cineva are o abilitate – intuitivă sau telepatică sau orice de genul ăsta,  se datorează numai compasiunii pe care o are. Dacă nu avem astfel de abilități, sau vedem doar puțin, este pentru că, compasiunea noastră este încă mică. Intuiția bună este un rezultat karmic. Sămânța karmică a intuiției este plantată atunci dorim să știm ce se întâmplă cu celălalt, pentru că vrem să-l ajutăm.

La fiecare început de lecție, spunem rugăciunea “Refugiul și dorința”:

Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.

De ce? Pentru a începe lecția cu motivația compasiunii. Ne refugiem în Buddha, Dharma, Sangha, ne refugiem în perfecțiunea înțelepciunii. Pentru cine facem toate acestea? Pentru întreaga creație.

Lucru care este foarte important! Nu avem nicio șansă să reușim în învățătura noastră fără să avem compasiune față de ceilalți. Putem învăța în mod rațional, putem înțelege toate argumentele aduse, dar acest miracol de a ajunge la iluminare și de a ieși din suferință, nu se va întâmpla. De aceea este nevoie de a ne deschide inima, iar ceea ce face ca inima să se deschidă este compasiunea și serviciul adus în folosul celorlalți.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 6 – a doua parte

 

Cum mă ajută Buddha?

a. Deoarece Buddha este omniscient înseamnă că știe exact de ce am nevoie. Ceea ce mă interesează să știu, nu este faptul că Buddha cunoaște toate pietrele de pe fundul oceanului, ci faptul că știe de ce anume am nevoie pentru a ieși din suferință.

b. În al doilea rând, are puterea de a mă ajuta. Numai Buddha are această putere. Cunoașterea însăși nu este suficientă, dacă el nu ar avea și abilitatea de a mă ajuta. Nu mă ajută cu nimic faptul că știe de ce anume am nevoie, dar nu mă poate ajuta.

c. Și în al treilea rând, chiar și dacă are abilitatea de a mă ajuta, nu este suficient, de ce? Pentru că el ar trebui să-şi dorească asta. Deci, nu numai că are puterea de a mă ajuta, ci este plin de compasiune. Iar compasiunea imensă pe care o are, este cea care-l determină să mă ajute tot timpul.

Deci, toate aceste lucruri sunt ascunse în primele rânduri pe care le-a scris Maestrul Dignaga.

Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, învățătorului,
Celui plecat la extaz, și Protectorului nostru.

 

Compasiunea, iubirea și diferența dintre ele

În această parte a lecției noastre vom vorbi despre compasiune.

Karuna înseamnă în limba sanscrită compasiune.

În limba tibetană:

Nying Je

Nying         = esență sau inimă.
Je                 = rege/regină
Nying Je   înseamnă regina inimii.

Cuvântul iubire în limba tibetană este:

Jampa

Jampa nu înseamnă iubirea care se agață de cineva, ci ea este iubirea care vrea să dăruiască, fără să ceară nimic în schimb. În limba sanscrită se spune Maitri = prietenos sau binevoitor.

Care este diferența dintre ele? În literatura tibetană, Jampa vrea să dăruiască tuturor fericirea fără a cere nimic în schimb, iar Nying Je vrea să ia orice suferință de la toți ceilalți.

 

Compasiunea și marea compasiune

Nying Je Chen Po

Chen po                      = mare.
Nying Je                     = compasiune.
Nying Je Chen Po   înseamnă Marea compasiune sau marea regină a inimii.

Care este diferența dintre compasiune și marea compasiune?

a. Obiectul este cel face să transforme compasiunea în marea compasiune. Atunci când obiectul compasiunii sunt toate ființele, ea va deveni marea compasiune. Compasiunea obișnuită spune: “Acea persoană suferă și vreau să o ajut.” Marea compasiune spune: “Toate ființele suferă. Toată lumea din Samsara suferă. Vreau să-i ajut pe toți”. Aceasta este dorința sinceră care spune: “Aș dori să numai sufere nimeni”.

Deci, aceasta este diferența: marea compasiune – vrea să ajute toate ființele.

b. O altă explicație a diferenței dintre ele este următoarea:

Compasiunea vrea să ia durerea de la ceilalți, nu-i așa? Ea aspiră să-i elibereze pe toți ceilalți din suferință. Atunci când spunem: “Fie ca nici o ființă vie să nu mai sufere”, asta înseamnă că avem în noi compasiune, dar ea nu este încă o mare compasiune.

Cum va deveni ea o mare compasiune?

Dacă înainte am dorit ca toate ființele să se elibereze din suferință, acum doresc să le protejez. Eu însumi mă voi îngriji să le eliberez din orice suferință.

Deci, ceea ce transformă compasiunea într-o mare compasiune este dorința de a acționa eu însumi pentru a săvârși acest lucru. Nu voi aștepta ca altcineva să facă asta. Doresc ca eu însumi să le protejez.

Acesta este, de fapt, pasul 6 printre cei șapte pași pentru dezvoltarea Bodhicittei.

 

Ce înseamnă  Bodhicitta?

semkye pa ni shendun chir
yangdak dzokpay jangchub du

Bodhicitta înseamnă aspirația de a atinge iluminarea completă pentru binele tuturor ființelor. Ea este total sinceră.

Bodhichita este starea în care mintea noastră este impregnată de această aspirație în fiecare moment. Cel care are cu adevărat Bodhicitta, va acționa în permanență pentru a ajunge la iluminare pentru binele întregii creații.

 

Cei șapte pași pentru dezvoltarea Bodhichitei

0. Pasul zero este:

Tang Nyom

Pasul zero este comportamentul egal față de toți ceilalți.

Deoarece cu toții suferim și cu toții ne dorim să fim fericiți, în acest sens, suntem cu toții egali.

1. Primul pas este de a-i recunoaște pe toți ca fiind mama noastră.

Mar She

Cu toate că acest pas – de a-i vedea pe toți ca fiind mamele noastre, este cel mai greu, dar, nu este imposibil de efectuat. Pentru aceasta avem nevoie de logica budistă înainte de a-l putea face.

Dacă mă voi convinge până la sfârșitul acestui curs, că mintea mea nu încetează la sfârșitul acestei vieți și că ea va continua, acest lucru înseamnă că am avut nenumărate vieți, iar în fiecare viață am avut o mamă, deci am avut un număr infinit de mame. Chiar dacă mama mea a încetat să mai existe în viața mea, acest lucru nu înseamnă că ea nu va continua să rămână mama mea. Deci, toate ființele care apar în viața mea, au fost odată mama care m-a născut. Deci, toată lumea este acum mama mea.

2. Al doilea pas este de a ne aminti de bunătatea mamei.

Drin Dren

3. Al treilea pas este de a ne răsplăti mama pentru bunătatea ei.

Drin So

Drin         = bunătate.
So              = a răsplăti/ a recompensa.
Drin So   = a dori să răsplătim bunătatea.

Care este cel mai bun mod de a-i răsplăti bunătatea ei? Este de a o aduce la iluminare. Acesta este cel mai minunat mod de a-i ajuta pe toți cei dragi. De aceea, voi face tot ceea ce îmi stă în putere pentru a ajunge la iluminare pentru a putea să o răsplătesc pentru bunătatea ei.

Se povestește despre Buddha, că după ce a ajuns la iluminare, a început să predea elevilor lui și în mijlocul lecției dispare brusc. După ce se întoarce, elevii îl întreabă: “Unde te-ai dus?” Iar el le spune: ” M-am dus pe planeta în care mama mea sa reîncarnat ca să o învăț Dharma”.

4. Al patrulea pas este iubirea frumoasă, a-i dărui toată fericirea.

Yi wong jampa

Yi Wong                 = frumos.
Jampa                     = iubire.
Yi wong jampa   înseamnă iubirea frumoasă.

Iubirea frumoasă este iubirea mamei pentru singurul ei copil. Acest pas este de a învăța să ne iubim toate mamele noastre, să iubim toate ființele din lume, cu aceeași iubire a mamei pentru unicul ei copil. De ce e frumoasă? Pentru că mama spune despre copilul ei că el este cel mai frumos, cel mai scump, cel mai bun și așa mai departe. Acesta este motivul pentru care această iubire se numește “iubire frumoasă“.

5. Al cincilea pas este marea compasiune.

Nying Je Chenpo

Nyingje                   =  compasiune.
Chenpo                   = mare.
Nyingje chenpo   înseamnă marea compasiune.

Acest pas spune, îi iubesc pe toți ca pe propriul meu fiu sau fiică, dar văd că ei suferă, așa că acum, vreau să îi ajut să-i scot din suferință. Aceasta este marea compasiune. În acest context, compasiunea este imensă deoarece ea se aplică tuturor.

6. Al șaselea pas este răspunderea personală.

Hlaksam Namdak

Cu toții suferă. Cine îi va ajuta? Eu însumi îi voi ajuta, eu singur îi voi ajuta. Cum? Făcând calea, după care le voi arăta calea. Este exact ceea ce a făcut Buddha. Datorită enormei lui compasiuni, el și-a spus: “Voi merge să descopăr drumul de ieșire din suferință. Voi practica și apoi îi voi învăța și pe ceilalți cum să iasă”.

7. Al șaptelea pas este

Sem kye

Sem  = minte.
Kye   = a se trezi sau a se naște.

Ca urmare a parcurgerii acestor pași și după o lungă practică, se dezvoltă Bodhicitta. Bodhicitta este o stare de conștiință în care nu mai există nici un alt interes, decât de a-i ajuta pe ceilalți. Și mai mult de atât, nu există nimic mai plăcut decât asta. Acesta este modul în care se dezvoltă plăcerea, marea plăcere a lui Buddha. Ea vine din Bodhichita.

 

Marea compasiune sfântă

Cu toate că Bodhichita, este o stare atât de înaltă, de extraordinară, de transcendentă, nu se poate compara cu Tuk Je Chen Po – marea compasiune a lui Buddha.

Tuk Je Chen Po

Care este diferența?

Nying înseamnă inima unui om obișnuit, iar Tuk înseamnă inima lui Buddha sau a unei ființe iluminate. În limba tibetană, există două grupuri de cuvinte, una pentru oamenii obișnuiți și alta pentru cei iluminați.

Deci, Tuk Je Chen Po înseamnă marea compasiune a lui Buddha sau marea compasiune sfântă a lui Buddha.

În cel de-al șaptelea capitol al ”Tezaurul cunoașterii” sau ”Tezaurul lucrurilor ce conduc până la dharma” (Abhidharmakosha), sunt prezentate opt diferențe între marea compasiune și marea compasiune sfântă. Acest text afirmă că marea compasiune sfântă se găsește numai în curentul de conștiință al unei ființe realizate precum Buddha. În textul original se spune:

Marea compasiune a lui Buddha, mintea iluzorie.
Colecția, aspectul, obiectul acțiunii,
Datorită echilibrului, datorită marii influențe
Diferența dintre ele are opt aspecte.

”În conformitate cu toate acestea, diferența dintre marea compasiune sfântă a lui Buddha și marea compasiune este imensă.  Marea compasiune sfântă nu este o cale care este practicată la început de cale a Căii celei mari.

Diferența dintre marea compasiune sfântă, și compasiunea unei persoane care spune: “Eu însumi voi proteja toți oamenii”, este enormă.

În Marele Comentariu, Oceanul raționamentului, se spune, de asemenea: 

”Din momentul în care aspectul compasiunii apare în curentul de conștiință, adică dorința total profundă de a elibera toate ființele din suferință, atunci numim această stare “marea compasiune sfântă” sau “marea compasiune”. Și de îndată ce apare în curentul de conștiință, putem vorbi despre ea ca și “Calea cea Mare”. Această stare de spirit este, de altfel, punctul de plecare al căii unice și o cauză specială pentru realizarea omniscienței”.

Prin urmare, marea compasiune este explicată ca fiind punctul de plecare pe ”calea cea mare”; iar, marea compasiune sfântă și marea compasiune se spune că sunt două cuvinte diferite pentru același lucru”.

”Calea cea mare” se referă la ”Calea Mahayana” sau ”Calea compasiunii”. Ea este calea pe care o practicăm pentru binele tuturor ființelor. Cu alte cuvinte, i se spune practicantului începător: “Nu începe încă să practici marea compasiune sfântă, pentru că nu ai instrumentele necesare”. Aceasta este una dintre rarele dăți când ni se spune: “Nu practica asta acum, pentru că încă nu poți”.

Printre altele, ceea ce-l diferă pe Buddha de noi, este abilitatea pe care o are de a scoate ființele din suferință. Cu toate că putem încerca să-i scoatem pe ceilalți din suferință, nu avem încă capacitatea de a face acest lucru. De aceea diferența dintre Tuk Je Chen Po și Nying Je Chen Po este ca de la cer la pământ.

În lectura acestui curs se află o întreagă dezbatere despre faptul  dacă la aceia care nu sunt pe calea Mahayana dar, au ajuns la nivelul lui Arhat, există în inimile lor marea compasiune sau nu? În cele din urmă comentatorul spune: “Marea compasiune este astfel descrisă ca fiind începutul Căii celei Mari”. Este ceea ce ne aduce pe Calea cea mare.

De îndată ce v-ați dezvoltat marea compasiune, de îndată ce v-ați dezvoltat această dorință: ”  Eu însumi voi acționa pentru a scoate toate ființele din suferință”. Acest “eu însumi” este ceea ce distinge între, cei care se află pe Calea cea mare și cei care nu se află pe ea.

Nu este suficient doar să spunem: ”Fie ca nici o ființă să nu mai sufere”. Ceea ce ne ridică pe Calea compasiunii este: “Eu însumi îi voi proteja. Voi ajunge la iluminare de dragul tuturor celorlalți “. Cu toate că prima dorință este minunată, ceea de a doua este la un nivel complet diferit. Comentatorul ne spune aici: ”Marea compasiune este astfel descrisă ca fiind începutul Căii celei Mari”, iar acum el spune: “Marea compasiune sfântă” și “Marea Compasiune” sunt două cuvinte diferite pentru același lucru”.

Cu toate că, maestrul Ken Rinpoche spunea că ele “Nu sunt deloc similare”, nu vom face diferența între ele. Această mare compasiune, este cea care ne va impulsiona să găsim cele patru adevăruri nobile.

Adevărul de a opri suferința și de a-i învăța pe alții să o facă, ne face să avem indirect o percepție corectă sau, cu alte cuvinte, omnisciența. De unde va veni toată cunoașterea? Din marea compasiune. Omnisciența vine din marea compasiune.

Pe calea sutrei, este nevoie de mult timp pentru a ajunge la iluminare. Conform poveștilor despre viețile anterioare ale lui Buddha, este nevoie de 3x ani. Cel care și-a dezvoltat Bodhicitta adevărată, autentică, care a ajuns deja la pasul al 7-lea, adică după ce a învățat să-i vadă pe toți ceilalți ca pe propriile lui mame, mai are nevoie de încă trei Kalpa. Kalpa sau eon este o perioadă de timp foarte lungă apreciată ca fiind de aproximativ  de ani. Acesta este perioada de timp de a atinge iluminarea după ce ați devenit Bodhisattva.

În momentul în care deveniți Bodhisattva, toți Buddha vă vor considera fiul sau fiica lor. Veți primi ajutorul necesar de la toți Buddha. Toate forțele cerești vor veni să vă sprijine și să vă ajute.

Ken Rinpoche spunea: “Dacă compasiunea mea este într-adevăr atât de mare, atunci cum pot să aștept atât de mult timp? Între timp, oamenii suferă pentru că nu știu cum să-i ajut încă”.

Cel ce are o mare compasiune este pregătit să facă față oricărui obstacol dificil, numai ca să-i elibereze pe toți din suferința lor cât mai repede posibil.

Deci, dacă am o mare compasiune, ce voi face dacă va veni cineva și îmi spune: ”Știi? Există o cale de a ajunge la iluminare într-o singură viață, cale care a fost transmisă de Buddha”. Ce voi face? Voi lăsa totul și voi merge  acolo.

Chiar și dacă toată lumea îmi va spune că am sărit de pe fix, mă va judeca, nu va înțelege ce fac, nu va înțelege de ce ies din normele societății și asta pentru că încă nu au karma să fie în același loc. Dacă, compasiunea mea este mare nu voi renunța la calea spre iluminare.

Gândiți-vă, că pentru a scurta totul într-o singură viață, aveți nevoie de ceva mult mai drastic, nu? Aveți nevoie de ceva ieșit din comun, ceva neobișnuit. Deci, în ochii lumii, va arăta ciudat. Va arăta diferit.

Vă voi da de exemplu pe Naropa (1016-1100), care este tatăl multor tantre. El a fost cel care ne-a adus tantra. Naropa a trăit acum aproximativ 1000 de ani în India. Se spune că pe lângă faptul că a fost un practicant deosebit, a fost și fiu de rege care a părăsit monarhia și  s-a retras în mănăstire. Datorită faptului că Naropa a fost un mare învățat, a ajuns să fie starețul mânăstirii Nalanda, cea mai mare mănăstire din acea perioadă din India, perioadă în care budismul înflorise la maximum.

Naropa devenise un stareț admirat și respectat de întreaga lume. La un moment dat, după ce a învățat mult și a predat altora mulți ani, și-a spus: “Dar trebuie să ajung la iluminare”. El și-a abandonat poziția înaltă pe care o avea și a devenit tantrică. A mers să fie un yoghin. S-a dezbrăcat de roba de călugăr și, și-a înfășurat şoldurile cu o singură pânză, mergând să trăiască împreună cu partenera lui tantrică în locuri izolate. Naropa nu a încetat niciodată să fie călugăr. El nu și-a înapoiat jurămintele și a făcut tot ceea ce era necesar pentru a ajunge la iluminare.

Vă amintiți că în Cursul 1 am vorbit despre Tap și Sherab? Acestea sunt metoda și înțelepciunea, adică cele două aripi cu care Bodhisattva ajunge la iluminare. Deci, pentru a ajunge la iluminare, trebuie să aducem metoda și înțelepciunea la desăvârșire și de asemenea să le și fuzionăm. Printre altele, și energia masculină și feminină trebuie aduse și ele la desăvârșire. Cu toate că, cu toți avem aceste energii, energia masculină este mai dezvoltată la bărbații și mai puțin cea feminină, iar la femei invers. Ceea ce face calea spre iluminare să fie rapidă este că avem nevoie de sexul opus. Și acesta este răspunsul la întrebarea, de ce un călugăr practică cu un partener?

Să ne întoarcem din nou la subiectul nostru, dovada vieților viitoare.

Charvaka, o veche școală a materialismului indian susținea pe lângă faptul că, există un Creator imuabil/neschimbător, atotputernic și omniscient și faptul că, nu există nici o viață viitoare sau trecută. Ea spunea:

“Deci, ceea ce susțineți este faptul că vă puteți dezvolta o percepție corectă și pentru aceasta este nevoie de o mare compasiune, după care veți lucra cu ea timp de trei eoni. Asta înseamnă, că voi  presupuneți că același curent de conștiință continuă de-a lungul veacurilor, nu-i așa? Cu alte cuvinte, asta înseamnă că acest curent de conștiință pe care îl am acum, trebuie să-l aduc la nivelul conștiinței lui Buddha, nu-i așa? Deci, pentru asta, am nevoie de timp. Trebuie să am o viață viitoare. Dacă nu sunt în Tantra,îmi va lua mult timp. Nu pot să termin totul în această viață. În această viață, nu am ajuns la o compasiune mare. Nici măcar nu am făcut primul pas, adică, să-i văd pe toți ca fiind egali. Deci, trebuie să presupun că există o viață viitoare. Așa ceva nu există, deci, un om nu poate deveni Buddha și deci ,nu poate deveni o percepție corectă”.

Maestrul Dignaga, vine și spune: ”voi dezbate aceste lucruri”. 

Ca urmare a acestei declarații de deschidere și a faptului că pentru a deveni o percepție corectă este nevoie de o mare compasiune și că, este nevoie de timp pentru a dezvolta o asemenea compasiune, ceea ce înseamnă că trebuie să existe o viață viitoare, maestrul Dignaga demonstrează logic existența vieții viitoare.

Această demonstrație o vom face în lecția 7.

Voi trece pe scurt asupra raționamentului logic al maestrului Dharmakirti. Mai întâi el spune: “Să descriem ce este o percepție corectă”. În lecția 1 am definit percepția corectă.

Care sunt pașii pentru a dezvolta o percepție corectă?

Primul pas este dezvoltarea compasiunii iar pentru aceasta este nevoie de multe vieţi.

Al doilea pas a fost să dovedim că Buddha are Tsema.

Școala Charvaka spune că, atunci când corpul încetează de a mai funcționa, mintea încetează şi ea. Dharmakirti începe să dezbată aceste afirmații. De ce? Pentru că vrea să ne dovedească că putem deveni Buddha. Că putem ajunge la iluminare. De aceea are nevoie de o viață viitoare.

Să vedem acum ce spune această școală, ea are trei teorii despre legătura ce există între trup și minte.

1. Prima teorie spune, mintea este o calitate a trupului şi se dă următorul exemplu: așa cum alcoolul are calitatea de a ne îmbăta, așa și mintea este o proprietate a trupului. Acum, această școală ne oferă o altă teorie, care imediat pune sub semnul întrebării pe prima

2. A doua teorie spune că, mintea este parte a naturii corpului. Exemplul dat, este ca și când am avea un relief sau un model pe perete, adică: ”Așa cum relieful face parte din natura peretelui, așa și mintea este parte a naturii corpului”.

3. Iar cea de a treia teorie afirmă că mintea este un rezultat al corpului. Și aici ea, dă exemplul următor: Așa cum lumina vine de la lumânare, așa și mintea vine din trup.

De ce este important să clarificăm aceste lucruri?

Pentru că, dacă această școală a gândit în acest mod și noi gândim la fel. Atâta timp cât nu vom abandona aceste idei, vom crede cu adevărat că iluminarea nu se poate realiza. Mai mult de atât, trebuie să dovedim că există vieți viitoare, pentru că, altfel ar fi imposibil să ajungem la iluminare, pe calea sutrică.

 

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 5 – a doua parte

 

Este oare posibil ca un Creator care este omniscient să fie schimbător?

Să trecem la a doua posibilitate. Vom lăsa la o parte conceptul școlii Chervaka de creator neschimbător  și vom trece la alte școli care vorbesc despre un Creator care se schimbă. Vom vedea în continuare cum este descris un astfel de Creator. Maestrul Dignaga scrie:

Pentru că nu există nimic care să-l ajute în vreun fel,
Chiar dacă se schimbă, nu există o percepție corectă.

Am spus că, din punct de vedere logic, o astfel de entitate atotcreatoare, omniscientă și care nu se schimbă, nu există.

Aici comentatorul ne spune: Bine, hai să-i permitem să se schimbe. El este Lordul puterii, o entitate iluminată și prin urmare “lipsită de orice dorință și omniscienţă”. Apoi comentatorul spune: ”Cei care susțin că există o astfel de entitate, chiar dacă îl consideră schimbător, ei ar spune că,de la bun început, ea ar trebui să fie o persoană liberă de orice dorință și omniscientă, fără să fie nevoie să mai treacă prin procesul de experimentare a dorinței și celelalte, pe parcursul timpului său în roata renașterilor și apoi să se bazeze pe practica corectării acestora”.

Pe scurt, ei spun că entitatea creatoare nu a fost niciodată impură, nu a avut niciodată afecțiuni mentale și nu a făcut o practică pentru a le înlătura. El a fost întotdeauna pur.

Acesta este sensul cuvintelor ” nu există nimic care să-l ajute în vreun fel”.

Altfel spus “Lordul puterii, care nu a fost supus afecțiunilor mentale în timp ce se afla în roata renașterilor, nu este ajutat de partea pură a existenței” . El a fost întotdeauna pur și nu a trebuit niciodată să practice pentru a ieși dintr-un loc impur spre un loc pur.

Cu alte cuvinte, dacă el nu a fost niciodată impur și nu a suferit niciodată, atunci înseamnă că nu i s-a întâmplat niciodată nimic bun sau rău. Aici maestrul Dharmakirti spune: “Deci el nu poate fi omniscient”. Argumentul puternic pe care-l aduce este: ”Pentru ca o entitate să fie omniscientă, ea trebuie să sufere, să practice, să facă antidot și să ajungă de cealaltă parte, să perceapă vacuitatea în mod direct și așa mai departe. Fără toate acestea, el nu poate ajunge să fie omniscient  pentru că nu știe, de exemplu, calea de ieșire”.

 

Ce aspect al omniscienței ne interesează? 

Dacă până acum am vorbit despre ce nu este omnisciența, în continuare vom prezenta ce este omnisciența.

Langja

Langja  înseamnă ce trebuie să practicăm.

Dorja

Dorja înseamnă ce trebuie să abandonăm, la ce trebuie să renunțăm.

Buddha ne învață calea de a ieși din suferință. El ne învață:

a. ce trebuie să practicăm, ce trebuie să facem.
b. ce ar trebui să nu mai facem.

De ce trebuie să ne învețe el aceste lucruri? Dacă ne uităm la modul în care ne trăim viața convențională:

– pe ce ne risipim timpul.
– unde se duc toate eforturile noastre.
– ce practicăm.
– putem vedea că nu mergem în direcția corectă.

Căutăm bani, căutăm respect, să fim lăudați, dorim să ni se dea atenția cuvenită, vrem ca ceilalți să aibă păreri bune despre noi. Vrem să ne simțim bine, dorim să arătăm bine, vrem lucruri materiale și ne petrecem timpul pentru a le obține, permanent practicăm cum să realizăm toate aceste lucruri.

Ce ne spune Buddha să facem?

– “servește-i pe alții”.
– “dezvoltă-ți compasiunea”.
– “uită-te la ceilalți ca fiind superiori față de tine”.

În Cele opt versete de antrenarea a minții, scrie:

Fie ca să învăț de a prețui orice ființă vie
Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință
Și în inima mea cu drag să o păstrez
Pe calea împlinirii țelului meu suprem.

Aceasta este Langja.

Cu oricine voi fi și în orice loc mă voi găsi
Fie ca să pot, din toată inima mea,
Să mă văd pe mine însămi inferioară
Și pe celălalt superior.

Așa facem Langja? Există o cale spre iluminare. Există o cale de ieșire din suferință. De ce nu știm asta? Pentru că nu avem atotcunoașterea. Numai Buddha știe perfect ce trebuie să practicăm.
Cum știm că nu știm? Conform rezultatelor. Ne aflăm încă într-o lume a suferinței. Trupul nostru îmbătrânește  și va veni ziua când ne vom îmbolnăvi, vom suferi de dureri și vom trece prin procesul morții.

Toate acestea dovedesc faptul că nu cunoaștem calea de ieșire din suferință, de aceea este necesar să-l auzim pe cel care cunoaște acest drum și asta îl face să fie atotcunoscător.

Ceea ce-l face pe Buddha să fie omniscient, este faptul că știe exact ce ar trebui să practicăm și ce ar trebui să nu mai facem.

Maestrul Dignaga ne spune că o entitate omniscientă, cunoaște toate pietrele de pe fundul oceanului, cunoaște toți peștii care înoată în ocean, vede foarte departe. Toate acestea sunt incluse în atotcunoaștere, dar ele sunt lucruri care nu ne ajută. Cum ar putea să ne scoată din suferință cineva care vede foarte departe sau care știe câți pești sunt  în ocean?

Maestrul Dignaga ne spune: “Dacă m-ar fi ajutat vederea la distanță, atunci mi-aș fi luat ca profesor un vultur, pentru că el vedea foarte departe.” El ne spune: “Nu aceasta este atotcunoașterea pe care o caut”. Toate aceste abilități fac parte din omnisciență. Buddha, de exemplu, nu a vorbit niciodată despre aceste lucruri pentru că ele nu ajută.

Cum ne ajută atotcunoașterea sa? Prin faptul că, el știe exact ceea ce trebuie să practicăm și ce ar trebui să încetăm să mai facem. El cunoaște ce cauzează suferința și cum se iese din ea. Acesta este aspectul atotcunoașterii care ne interesează și despre asta vorbim aici.

Toate fenomenele din univers pot fi împărțite în pure și impure. De ce trebuie să știm asta? Pentru că nu știm ce este pur și ce este impur. Nu știm care dintre acțiunile noastre, care dintre gândurile noastre duc la puritate și care nu.Iar pentru că toate acestea fac parte din realitatea ascunsă, avem nevoie de Buddha.

Buddha a organizat toate aceste cunoștințe, care ne ajută să ieșim din suferință, sub forma celor patru adevăruri nobile sau cele patru adevăruri al lui Arya. Ele sunt următoarele:

1. Primul adevăr – adevărul suferinței.

Dukngel Denpa

Dukngel                    = suferință.
Denpa                       = adevăr sau realitate.
Dukngel denpa    înseamnă  adevărul suferinței.

Aceste adevăruri se mai numesc și adevărurile lui Arya, deoarece acesta după ce a ieșit din meditație își vede și suferința lui și propria noastră suferință, pentru că el  poate citi mintea tuturor. El vede cât de chinuită este mintea noastră. De asemenea, el vede al doilea adevăr.

2. Al doilea adevăr – adevărul originea suferinței.

Kunjung Denpa

Adevărul suferinței și originea suferinței sunt cele două adevăruri ale părții impure a existenței.

Datorită faptului că suntem în partea impură a existenței și datorită ignoranței noastre, suferim și continuăm să producem cauze pentru noi suferințe.

Deci, aceste două adevăruri, sunt lucrurile pe care ar trebui să le abandonăm. Aceasta este Dorja. Va trebui să încetăm să mai producem cauze ale suferinței.  Ceea ce ne învață Buddha, este să renunțăm exact la acele lucruri pentru a nu mai învârti roata Samsarei.

3. Al treilea adevăr – încetarea suferinței.

Gokden

Gok           =   încetare, oprire.
Gokden    înseamnă adevărul încetării suferinței.

Buddha ne spune că suferința poate fi oprită.

4. Al patrulea adevăr – există o cale de încetare a suferinței.

Lamden

Lam     =  cale.
Den      = adevăr.

Adevărul opririi suferinței și a existenței unei căi de încetare a suferinței reprezintă partea pură a existenței. Acesta este Langja, ceea ce trebuie să practicăm. Calea este practica acelor lucruri care vor pune capăt în cele din urmă suferinței și acesta este scopul nostru. Scopul nostru de  aici, este Gokden. Lamden este calea de a ajunge la acest obiectiv. Atât Nirvana, cât și atotcunoașterea se află în Gokden, iar Lamden este calea.

Deci, care este calea pe care ne-a dat-o Buddha? Înțelegerea vacuității și ce să facem pentru a dobândi această înțelegere.

 

Cum putem să dăm crezare cuvintelor lui Buddha?

După cum am spus mai înainte, Buddha este omniscient și are o percepție proaspătă și infailibilă a tuturor fenomenelor. După care s-a pus întrebarea: “Cum putem verifica dacă percepția lui este infailibilă?

Răspunsul la această întrebare a fost următorul: deoarece nu avem nici un mod de a vedea lucrurile pe care Buddha le vede, vom merge să verificăm dacă ne putem încrede în spusele lui.

Deci, căutam să verificăm dacă Buddha vorbește despre lucruri pe care le-am experimentat sau dacă se potrivesc cu experiența noastră sau dacă vorbește despre lucruri pe care le putem deduce logic. În cazul în care experiența și logica personală nu ne ajută să-i verificăm spusele în mod direct, vom merge indirect. Ne vom folosi de instrumentele pe care le avem despre percepția directă și percepția logică asupra lui însuși Buddha. Iar în acest mod se va răspunde la întrebarea, de ce să-i dăm lui crezare.

Acum vă întreb: care dintre cele patru adevăruri ale arienilor, le putem verifica în mod direct? Răspunsul este: doar primul adevăr.

Singurul adevăr pe care îl putem verifica direct prin experiența noastră, este adevărul suferinței. De ce? Pentru că, încă nu știu dacă există un sfârșit al suferinței, pentru că nu am ajuns încă acolo nu am ajuns încă în acest loc unde nu mai există suferință, pentru că nu am parcurs întreaga cale.

Originea suferinței, este adevărul ascuns, este înțelegerea karmei. Deci, nici acest lucru încă nu-l știm, pentru că dacă am fi știut, am fi încetat de mult să mai plantăm semințele suferinței. Deci, nu știu încă toate aceste lucruri.

După ce Buddha s-a iluminat  și-a spus: “Cum pot să le explic oamenilor toate lucrurile pe care le-am văzut? Oare vor înțelege ei? Ei nu au văzut toate acestea. Nu am un limbaj comun cu ei”.

Atunci Buddha și-a spus că “Unicul mod de a ajunge la ei, este să le vorbesc despre primul adevăr”.

Ce a făcut Buddha? Le-a vorbit oamenilor despre suferință, asta pentru că suferința este atât de minunată și atât de demnă de glorie? Nu. Ea este dezgustătoare și intolerabilă, dar așa ne-a perceput Buddha. El a spus: “Le voi vorbi oamenilor despre ceva pe care ei îl pot verifica, prin experiența lor personală. Ei știu că îmbătrânesc, ei știu că în lume există oameni care nu au ce mânca, că există copii cu SIDA, că există accidente rutiere  și multe altele. Toate acestea se pot verifica şi nu numai atât. Le voi vorbi despre nivelurile de suferință subtilă. Nu le voi vorbi numai despre suferința aspră, evidentă și insuportabilă, ci le voi vorbi și despre suferința prin care trec clipă de clipă. Dacă au mâncat o masă și le-a fost bine, după alte câteva ore nu le mai este bine. Dacă au găsit un partener și a fost minunat, după un an sau doi, de-abia așteaptă să scape de el”.

Nici un alt învățător nu a vorbit atât de detaliat despre faptul că viața noastră este atât de pătrunsă de suferință, chiar prin faptul că existăm, chiar dacă am făcut totul bine și corect. Însuși faptul că ne-am născut, este că trebuie să murim. Orice lucru care începe, va trebui să ia sfârșit. Cauzele care determină sfârșitul lui, provin numai din faptul că el a fost creat.

 

Citat din începutul capitolului 4 din Abhidharma Kosha sau Tezaurul înaltei înțelepciuni:

Le le jikten natsok kye

De nyi sempa dang de je

Le           = karma, cu sensul de fapte/acțiuni.
Le           = din.
Jik          = a distruge.

Ten        = bază.
Jikten   = lume.
Natsok = varietate, diversitate.
Kye        = creat/născut.

Sensul frazei este: “Diversitatea lumilor se naște din karmă.”

 

Ce spune Buddha, de unde a venit lumea noastră? Lumea noastră nu a fost creată de cineva, de “Ishwara”, de o entitate neschimbătoare, omniscientă, permanentă, dar și omnipotentă. Atunci, de unde provine lumea noastră? Ea provine numai din karma noastră, din ceea ce facem.

De unde vine karma? A doua frază De nyi sempa dang de je spune: “Din  gândurile noastre și ceea ce ne determină ele să facem”.

La ce adevăr ne referim acum? Ne referim la al doilea adevăr.

Deci, Buddha ne-a vorbit mai întâi despre suferință, după care ne-a spus de unde vine suferința. El ne spune că toate lumile pe care le putem cunoaște, inclusiv lumea noastră, vin din karma noastră, din gândurile noastre și din ceea ce am făcut în trecut altora.

Cu alte cuvinte, el ne spune că dacă trăim într-o lume care nu este pură, într-o lume a durerii și a suferinței, înseamnă că am făcut fapte necurate, am avut gânduri necurate, că avem afecțiuni mentale, iar toate acestea se manifestă într-o lume suferindă.

Budismul promite că nu vom mai avea probleme? Nu. El ne spune că vom avea probleme, de ce? Pentru că avem o minte impură. Nu vă așteptați să nu mai aveți probleme. Problemele vor veni. De ce ele vin?

Pentru că, karma pe care am plantat-o rodește, iar ea nu provine dintr-o minte pură. Atunci de ce am mai avem nevoie de budism dacă oricum vom suferi?

Răspunsul este, că avem nevoie de a ne purifica și de a planta noi semințe pure, iar treptat facem Langja și Dorja. Ce înseamnă Dorja?

Dorja, de exemplu, este oprirea gândurilor de gelozie față de alte persoane sau a gândurilor de furie sau de ură față de alții.

Ce înseamnă Langja? Înseamnă, de exemplu, să fim buni cu ceilalți, să nu-i mințim, să căutăm să le dăm ajutor. Deci avem Langja, avem Dorja și mai avem și  jurămintele care ne împiedică de a ne comporta imoral. Toate acestea sunt practici generale de a ne purifica mintea. Pe calea pe care o facem, vor apărea în continuare probleme, deoarece ele sunt rezultatul karmelor pe care le-am semănat deja, karme pe care nu le-am purificat și care continuă să dea rod.

Deci, nu vă așteptați ca problemele să dispară brusc. Ele vor continua să se întâmple, dar dacă veți practica corect, reacția voastră în fața lor, va fi cu totul diferită.

Cu toate că, karma va continua să rodească, ceea ce se va întâmpla ca rezultat al practicii, pe de o parte va fi diminuarea fricii, a panicii, iar pe de alta, veți fi mai mulțumiți, mai liniștiți și veți accepta în mod pașnic tot ceea ce se întâmplă, chiar și atunci când se produce un dezastru. Poate vă aduceți aminte de regele Kalinka care a dat poruncă soldaților să reteze membrele călugărului pentru că acceptase să-i dea reginei învățături. Dar, cu toate că acesta trecea prin dureri groaznice, inima lui nu suferea. Da, este adevărat că durerea lui era teribilă, dar nu exista acea suferință care este legată de frică, de mânie, de resentimente, deoarece își dădea seama că singur și-a adus-o asupra lui.

Dacă înțelegem că orice situație se întâmplă conform legilor karmice, adică legile karmice funcționează, atunci o putem folosi în beneficiul nostru. Iar în acest fel am obținut cheia spre paradis.

Am vorbit mai înainte despre imaginea unui Dumnezeu Creator. Am încercat noi oare să negăm existența unui Dumnezeu? Nu neapărat. Ceea ce se încearcă este negarea ideilor care nu funcționează, idei care sunt contrare logicii și care ne mențin în suferință. Dacă cineva percepe imaginea divină ca pe cineva care răsplătește binele cu bine și răului cu rău, care este un alt mod de a exprima legile karmice, este foarte bine. Numiți-l cum vreți. Puteți să-i spuneți Dumnezeu, dacă doriți. Ceea ce contează cel mai mult este înțelegerea acestor legi care spun că binele aduce bine și răul aduce rău.

Ceea ce Buddha ne spune, este să facem Langja, să facem Dorja, adică ce trebuie să practicăm și ce trebuie să abandonăm, iar asta nu numai pentru că ne scoate din suferință, ci și pentru că este un mod plăcut de a ne trăi viața între timp.

Cu cât vom practica mai mult, bucuria va crește în inimile noastre. Cu toate că realitatea va rodi în continuare în funcție de karma pe care am plantat-o în trecut, atitudinea față de ea și concepția noastră asupra lumii încep să se schimbe.

(mandala)

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 5 – prima parte

 

Idam Guru Ratna Mandalakam Niryatayami

Idam                    = aceasta.
Guru                    = Lama sau Lama inimii.
Ratna                  = giuvaer prețios sau este un nume pentru fiecare dintre cele trei diamante. Se mai spune: ”cele trei ratne”.
Niryatayami    = eu ofer.
Mandalakam   = mandala.

Traducerea este  Lama inimii mele, îți ofer această mandală prețioasă.

Subiectul acestei lecții este omniscența, și are două părți:

1. În prima parte se va discuta despre ce nu este omniscența.
2. Iar în a doua, ce este cu adevărat omniscența.

Înainte de a intra în aceste subiecte, vom defini ce este mintea.

Definiția minții este: ”Mintea este ceva clar și conștient”.

Fiecare ființă are conștiință, iar numitorul comun al tuturor  este că această conștiință este clară, este transparentă, nu are proprietăți fizice și este conștientă. Știe sau este conștientă. Aceasta este o definiție a minții.

 

Natura minții

Oare mintea are o natură proprie de sine? Bineînțeles că nu. Mintea nu are nici  natură proprie de sine și nici existență proprie de sine. Ea este goală de a fi o minte în sine.

Este mintea o realitate convențională sau ultimă? Dacă vorbim de minte, înseamnă că ea este o realitate convențională/ relativă, o realitate normală, o realitate care poate fi conceptualizată, despre care se poate vorbi și poate fi proiectată.

Mintea ≠ vacuitatea. Mintea este goală de orice proprietate, așa cum sunt toate celelalte obiecte existente. Atunci când vorbim despre pix, nu vorbim despre vacuitatea pixului, pentru că pixul este ceva pozitiv, ceva care există, pe când vacuitatea este o lipsă.

Deci, în primul rând, mintea însăși este o realitate relativă, o realitate convențională.
Dacă mintea este o realitate convențională, are o cauză sau nu? Bineînțeles că da. Pentru că orice lucru existent din realitatea convențională vine dintr-o cauză.

Oare mintea este schimbătoare? Orice lucru care are o cauză va trebui să se schimbe, deoarece cauzele duc la rezultate, iar rezultatele devin cauzele viitoare și așa mai departe. Deci mintea trebuie să fie schimbătoare.

 

Lucrurile schimbătoare și neschimbătoare

Vom discuta în continuare despre lucrurile schimbătoare/variabile – neschimbătoare/invariabile.

Takpa

Mi takpa

Takpa        =  neschimbător/invariabil. Câte odată se traduce permanent.
Mi Takpa =  schimbător/variabil sau impermanent

 

“Neschimbător” față de “constant”

În budism se face des confuzia dintre “permanent” și “neschimbător“. Aceste două noțiuni nu sunt același lucru și vom exemplifica acest lucru.

Să luăm în considerare pixul.

– Este el un obiect schimbător?
– Da. Deci, este Mi Takpa.
– Este el un pix în sine?
– Nu. Deci, el este gol de a fi un pix în sine. Care este vacuitatea pixului? Vacuitatea pixului este lipsa existenței lui de sine.
– Dacă pixul este schimbător, oare vacuitatea lui se schimbă?
– Nu. Datorită faptului că vacuitatea este o lipsă a existenței de sine, chiar și dacă pixul se schimbă, atâta timp cât există un pix, vacuitatea lui nu se schimbă.

Atât timp cât vorbim despre un pix, vacuitatea lui nu se schimbă.

Vacuitatea lui spune că nu există nici un fel de pix cu existență proprie de sine, care să nu fie proiectat de mintea noastră, ca urmare a karmei pe care am acumulat-o.

Pixul se schimbă de la un moment la altul, însă lipsa existenței de sine nu se schimbă.
Vacuitatea nu moștenește caracteristicile pixului. Dacă pixul este negru, vacuitatea lui nu este neagră.

Atât timp cât vorbim despre un obiect, vacuitatea lui nu se schimbă.

De îndată ce acest pix va arde, se va evapora și nimeni nu-l mai vede, atunci vacuitatea lui a dispărut, pentru că vacuitatea lui este lipsa de existență proprie de sine.

Deci, dacă nu mai există nici un pix, atunci nu va mai exista nici vacuitatea lui. Iar  acesta este motivul pentru care nu se folosește noțiunea de “permanent”, ci de  ”neschimbător”. ” Atât timp cât există un pix, există și vacuitatea lui. Nu este pixul, nu mai avem nici ce discuta despre vacuitate.

 

Vacuitatea este neschimbătoare, dar nu permanentă

Acum vorbim de Takpa și Mi Takpa, așa cum am spus pixul se schimbă de la o clipă la alta, dar vacuitatea lui nu se schimbă. Vacuitatea lui este neschimbătoare – Takpa, dar ea nu este permanentă.

Când pixul dispare  și vacuitatea lui va dispărea. Deci, de aceea nu vom traduce ca “permanent”? Nu este eternă.

 

Conștiința este ceva ce se schimbă dar, este permanentă

Ce se întâmplă cu mintea? Oare mintea se schimbă? Ea este permanentă în sensul de etern?
Mintea a existat dintotdeauna și va exista dintotdeauna. Dar ea se schimbă.

 

Caracteristicile minții

Una dintre caracteristicile minții este:

Nampa

Nampa înseamnă “aspect“.

Ce face mintea? Ea este lucidă și știe sau este conștientă.

În momentul în care ne gândim la pix, ce face mintea noastră? Ea primește aspectul stiloului. Mintea este clară și știe. Ea percepe obiecte. Ea, este cea care percepe obiectele percepute. În momentul în care percepe pixul, mintea va primi aspectul pixului. În momentul în care percepe guma de șters, mintea va primi aspectul gumei. Gândul care ne trece prin minte la un moment dat, care este legat de obiectul pe care mintea l–a perceput, vopsește mintea din acea clipă.

Aceasta este mintea noastră în acel moment. Când suntem cu pixul, este mintea noastră în acel moment.

Mintea are întotdeauna obiecte și reflectă obiecte. Ea este întotdeauna cu reflexia obiectului pe care îl percepe și are calitatea obiectului pe care îl percepe în timp ce percepe acest obiect. Noi spunem că mintea are proprietatea oglinzii, pentru că de îndată ce este cu obiectul, acesta reflectă obiectul. Este reflexia lui.

În momentul în care suntem cu pixul, suntem concentrați pe pix, mintea noastră este reflectarea pixului. Este în aspectul pixului.

Să spunem pentru un moment că avem telepatie și că cineva se gândește la un pix.

Deci, în acel moment, mintea persoanei are aspectul pixului şi asta este ceea ce vom percepe. Ce citim în acel moment? Știm că se gândește la un pix, pentru că mintea lui în acel moment este o oglindire a ceea ce el crede despre pix.

Acest subiect despre modul în care percepe mintea și modul în care aceasta funcționează, este foarte important în budismul tibetan. Există școli care nu fac parte din Gelugpa, care spun că dacă vom percepe exact cum mintea reflectă pixul, în momentul în care se gândește la pix, am perceput vacuitatea.

Cu toate că este foarte important și util să urmărim acest proces care explorează modul în care mintea funcționează, apare o problemă pentru că mintea este o realitate convențională, astfel încât toată această explorare a modului în care funcționează mintea este o explorare a realității convenționale. Lucru care nu ne va elibera.

Este doar o stare normală a minții. Aceasta nu este starea ei ultimă care să ne scoată din Samsara.

Iar acum, următoarea întrebare. Dacă mintea are atributul de a fi Nampa, de a fi în aspectul obiectului pe care îl percepe, suntem de acord că obiectul perceput se schimbă, ce înseamnă asta despre minte?

Asta înseamnă că mintea se schimbă din clipă în clipă, deoarece obiectul se schimbă în orice moment. Mai mult de atât, ea sare de la obiect la obiect. Dar asta este o altă problemă. Atât timp cât obiectul pe care-l percepe mintea este un obiect schimbător, atunci și mintea va trebui să fie schimbătoare.

 

Conștiința lui Buddha se schimbă în orice moment

Întrebarea este: oare omnisciența este schimbătoare?

Omnisciența este schimbătoare. În ultima lecție am spus: “În primul moment în care Buddha a devenit un Buddha, el vede trecutul, prezentul, viitorul și toate fenomenele. În clipa următoare, de asemenea vede trecutul, prezentul, viitorul și toate fenomenele. Dar fenomenele sunt schimbătoare. Deci, mintea lui se schimbă, deci și atotcunoașterea se schimbă.

Vom rămâne cu aspectul Nampa. Aspectul Nampa înseamnă că mintea este o reflectare a ceea ce percepe. Dacă mintea percepe schimbarea lucrurilor, atunci ea însăși trebuie să se schimbe.
Am spus că toate lucrurile sunt schimbătoare, există ceva care nu se schimbă?

Da, există vacuitatea, care am spus că nu se schimbă! Mintea lui Buddha percepe vacuitatea în mod direct, nu este așa? Vacuitatea nu se schimbă, deci ce înseamnă asta?

Maestrul Dharmakirti ne spune următoarele: “Dacă percepem un obiect schimbător, asta înseamnă că mintea mea se schimbă. Dacă percep un obiect neschimbător, asta nu înseamnă că mintea este neschimbătoare”. De ce? Pentru că mintea care percepe obiectul neschimbător, trece de la un obiect la altul. El percepe vacuitatea unui pix, după care percepe vacuitatea altui pix. Mintea trece de la un obiect la alt obiect.

Deci, pe de o parte, schimbarea obiectului indică faptul că mintea se schimbă. Pe de altă parte, dacă obiectul nu se schimbă, nu indică faptul că mintea este neschimbătoare.

 

Lucrurile funcționale sunt lucruri cauzate, ele sunt schimbătoare

Vom vedea în continuare că există câteva lucruri care sunt considerate sinonime cu logica budistă:

1. Ceva care se schimbă.

2. Ceva care este cauzat. Tot ceea ce este cauzat este schimbător, deoarece cauzele duc la rezultate, iar rezultatele devin noi cauze și așa mai departe. În sutra Diamond cutter scrie:

Învață să vezi că orice,
De cauze este adus
Precum o stea,
O problemă de percepție,
O lampă , o iluzie,
Roua , bula,
Un vis , un fulger
Chiar și un nor .

3. Ceva care funcționează. Orice lucru care face ceva, trebuie să se schimbe.

Deci, toate cuvintele pe care le-am spus: Mi Takpa, funcționează, este cauzat, provine din karma, se degradează, exprimă în esență același aspect al variabilității.

 

Nu există subiect fără obiect

Ne întoarcem să spunem încă câteva cuvinte despre minte, după care vom trece la atotcunoaștere. Am spus că mintea reflectă obiectul pe care se concentrează. În fiecare moment, ea se concentrează pe un obiect și îl reflectă.

Termenul tibetan pentru obiect este:

Yul

În timp ce subiectul, cel care deține obiectul, este:

Yulchen

Poate oare exista mintea fără obiect?

Mintea nu poate exista fără obiect. Mintea este “Ceva clar și știe”, deci ea trebuie să știe ceva. Mintea întotdeauna trebuie să cunoască ceva. Dacă obiectul nu există, atunci nici subiectul nu există.

Mintea este definită de funcția sa. Funcția minții este să știe ceva. Mintea este preocupată de obiect în orice moment. Chiar și atunci când meditează asupra vacuității, obiectul lui este vacuitatea. Mintea este comparată cu funia ce leagă elefantul, pentru că ea este în permanență ține ceva.

 

Există o cauză pentru conștiință

După cum am spus mintea se schimbă și am mai spus că “a fi schimbător” și “a fi cauzat” înseamnă același lucru, deci rezultă că mintea este cauzată, este provocată de o cauză.

Care este cauza minții mele? Cauza este, momentul precedent. Mintea mea din această clipă a venit din mintea mea din clipa precedentă. Vom vorbi despre asta mai târziu.

 

Conștiința lui Buddha

Dacă am vorbit până acum despre cum funcționează mintea lui Buddha, ne vom întoarce din nou la omnisciență. Am spus despre Buddha că el nu are – Jepak Tsema, adică percepția lui nu se bazează nici pe logică și nici pe memorie. Percepția lui este întotdeauna directă și proaspătă.

Această percepție a lui are, oare și excepții? Da, deoarece Buddha îmi poate citi mintea, de exemplu, iar mintea mea nu percepe vacuitatea direct. Așadar, am o înțelegere intelectuală a vacuității, deci atunci când Buddha îmi citește mintea, are o percepție directă a minții mele, inclusiv ceea ce este în mintea mea. Prin urmare, atunci când îmi percepe mintea, percepe obiectul în mod intelectual și nu în mod direct. Este ca și când Buddha, poate avea o percepție care nu este directă. Cu alte cuvinte, atunci când mă percepe, el percepe cum percep eu nu în mod direct.

 

Omnisciența

Tamche Kyenpa

Tamche                    = tot.
Kyenpa                    = cunoaștere.
Tamche Kyenpa   înseamnă atotcunoașterea sau omnisciență.

 

 Ceea ce nu este omnisciență

Vom vorbi în continuare despre ce nu este omnisciența, iar pentru asta vom mergem în India antică unde existau tot felul de religii și de credințe în Dumnezeu, mergem la școala pe nume  Charvaka. Această școală credea într-un Dumnezeu, atotcreator.

Termenul tibetan pentru Creatorul lumii este:

tamche jepa wangchuk

Tamche        = tot.
Jepa               = a crea.
Wangchuk  = dumnezeu, suveran, conducător, lord.

Iată ce spune această școală despre ce înseamnă Dumnezeu. Ei spun că există:

– O divinitate care a creat totul.
– că el este puterea suverană.
– că este invariabil.
– că există pe cont propriu.
– că are o percepție corectă a tuturor fenomenelor.

Aceasta este descrierea lor despre Dumnezeu.

Dak
Ishwara

Dak înseamnă cineva care creează totul, este omnipotent, omniscient, nu se schimbă, are o existență proprie de sine, a existat veșnic și are o percepție corectă a tuturor fenomenelor.

Acum vom contrazice existența lui, pentru a submina această credință a școlii Charvaka. Este ceea ce face maestrul Dharmakirti. De ce maestrul Dharmakirti în acest moment are o dispută cu Charvaka? Pentru că, atâta timp cât vom fi atașați de astfel de credință, nu ne vom putea elibera de suferință. Vom fi constrânși de a continua să suferim.

1. El nu poate fi neschimbător în timp ce percepe fenomenele variabile .

El “are o percepție corectă, directă asupra tuturor fenomenelor”. Dar după cum am spus fenomenele sunt schimbătoare, deci și mintea lui este schimbătoare.

Școala Charvaka spune: “El este omniscient și neschimbător” . Dar după cum am văzut el nu poate fi neschimbător. Dacă știe toate lucrurile, atunci el trebuie să fie schimbător. Deci, dacă mintea are aspectul lucrurilor pe care le știe și acestea se schimbă, divinitatea nu poate fi neschimbătoare.

2. El nu poate fi neschimbător dacă creează lumea și o percepe.

 Dacă el este neschimbător, omniscient și creează lumea, înseamnă că:

– înainte nu a existat lumea, deci el percepe ceva.
– iar după ce au fost create lucrurile, percepe altceva.

Deci, el în mod necesar trebuie să se schimbe, nu-i așa?

Logic ideea unui Creator invariabil nu este posibilă. Dacă înainte nu a existat lumea, după care el a creat-o, asta înseamnă o schimbare, nu? Mintea lui percepe schimbarea; Mintea lui s-a schimbat, deci el s-a schimbat. Nu putem spune că, Creatorul este separat de mintea lui.
Atât de simplu am respins ideea unui Creator invariabil. Doar privind cum funcționează mintea.

Chiar și acei dintre noi care nu sunt religioși, cred în existența lui Dumnezeu, care este omnipotent, omniscient, neschimbător care face totul și înțelege totul. Iar aici este problema, pentru că trăim cu această credință. Pentru că acționăm și ne comportăm în consecință
Ceea ce dorim este să privim la aceste convingeri pe care le avem și care ne împiedică să ne eliberăm din suferință. Acesta este singurul motiv. Nu avem nici un interes să respingem o teorie sau alta.

Nu vrem să respingem filosofii sau să creăm filosofii noi, ci vrem să înțelegem de ce suferim și cum putem ieși din suferință.

3. Ideea unui creator neschimbător, contrazice modul gradual în care sunt cauzate lucrurile, a însăși existenței timpului.

Lucrurile schimbătoare pe care le percepe Creatorul, se întâmplă treptat. Dacă ceva se schimbă, atunci există un proces energetic. Există o cauză care devine rezultat, rezultatul devine o cauză care va conduce la un alt rezultat și așa mai departe.

Acest moment al minții conduce la următorul moment al minții care și el va conduce la momentul următor al minții. În permanență există o transformare de energie. Există o tranziție. Schimbarea care se întâmplă în mod constant, este treptată. Iar această schimbare graduală este imperioasă.
Dacă ne referim la celulele corpului nostru se schimbă în permanență, iar acest proces este progresiv. Orice astfel de schimb energetic este întotdeauna treptat.Dacă Creatorul este invariabil, atunci cum de există timpul în acest univers?

Ceea ce încercăm să spunem este că, ideea, că nu existat nimic și deodată a apărut ceva, nu este logică, deoarece schimbarea lucrurilor este întotdeauna un proces treptat.
Am văzut până acum, că dacă Creatorul este omniscient, înseamnă că deja știe toate fenomenele. Fenomenele se schimbă, deci mintea lui se schimbă. Prin urmare, este imposibil să vorbim despre un astfel de Creator neschimbător.

4. Dacă el funcționează ca un Creator, el trebuie să schimbe.

Revenim din nou la sinonimele “schimbător”, “funcțional”, “cauzat”. Până acum ne-am referit la noțiunea de ”schimbător”, iar acum ne vom referi la noțiunea de ”a funcționa”.
Dacă această entitate despre care vorbește școala Charvaka, este creatoare, înseamnă că funcționează, nu? Dacă funcționează, trebuie să se schimbe. Acesta este un alt mod de a arăta că nu are sens să se vorbească despre un Creator care nu se schimbă.

De unde apare împotrivirea de a renunța la credințele pe care le avem?

Cu toții avem un întreg set de convingeri:

Cine suntem noi?
Ce este lumea?
Cum existăm?
Cum există lumea?
Ce cauzează ce?
Ce funcționează și ce nu funcționează?

Avem grămezi de credințe. Iar acum prezentăm o viziune diferită.

Contrar opiniei noastre existente, care ne face să suferim, există o altă concepție care ne scoate din suferință. Dar ea este diferită.

Dacă ea ar fi fost identică cu a noastră, nu am mai avea de suferit. Deci, prin definiție ea este diferită și va contrazice ceea ce credem noi.

Problema este că noi credem în lucruri, fără să mergem și să le examinăm logic, așa cum am făcut acum.
Nici măcar nu știm ce alte credințe mai sunt încă în noi. Pe de altă parte, credem în ele, suntem atașați de ele, suntem obișnuiți cu ele și ne este comod cu ele.

Iar acum vine cineva și ne spune ceva diferit, lucru care ne provoacă disconfort și de aici vine împotrivirea.

Așa că trebuie să fim pregătiți pentru asta.

Toate aceste lucruri în care credem și de care suntem atașați, fără a le analiza, sunt obstacole în calea iluminării.

Cu ajutorul logicii, vom putea ajunge la lucruri metafizice. Vom putea percepe vacuitatea și astfel ne vom elibera de suferință.

Iar pe de altă parte, dacă vom renunța la logică și la această cale de a descifra treptat temelia lumii noastre, în mod cert nu ne vom elibera niciodată din suferință.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 4

 

Într-o lecție trecută am văzut ce înseamnă Tsema – percepția corectă. Am citat versetul de deschidere a cărții maestrului Dignaga, în care se prosternează în fața lui Buddha și ne oferă o descriere a lui Buddha:

Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, învățătorului,
Celui plecat la extaz, și Protectorului nostru.

În continuare ne vom concentra puțin asupra acestei calități a lui Buddha și anume “cel devenit corect”.  Am spus că în loc de ”cel devenit corect” mai putem spune “Cel devenit o percepție corectă“ și putem folosi câteva sinonime:

– Real.
– Percepție corectă.
– Percepție validă.

Apoi am vorbit despre diferitele tipuri de cunoaștere, care nu sunt considerate a fi percepții corecte, după care am discutat despre două tipuri de percepție corectă – Jepak Tsema, adică percepția deductivă  și  Ngunsum tsema – percepția corectă și directă.

 

Entitate a percepției corecte

Tseme Kyebu

Tsema – Pramana   înseamnă percepție corectă.
Tseme                            înseamnă ”a percepției   corecte”.
Kyebu                            =   entitate sau om.

Deoarece ne referim la Buddha, nu vom alege cuvântul om ci entitate.

Deci, Tseme Kyebu înseamnă entitate a percepției corecte.

Am vorbit puțin despre asta, sensul nu este că această entitate are o percepție corectă ci că ea însăși este percepție corectă. Este întruchiparea percepției corecte. Această entitate în fiecare moment percepe corect. El nu are altceva decât o percepție corectă și directă. Iar un astfel de om, când ne spune ceva, știe bine ce ne spune. Această expresie este folosită uneori în semn de respect pentru marii Lama. O astfel de persoană nu poate minți, deoarece în orice moment are percepție corectă. Se spune despre Buddha că  vede toate obiectele în mod direct, inclusiv pe cele care sunt ascunse sau complet ascunse pentru noi.

Nu există ceva care să fie în realitatea ascunsă sau în realitatea complet ascunsă pe care Buddha să nu-l perceapă. Pentru el, toate lucrurile sunt o realitate vizibilă  pe care le percepe direct.

Vom trece acum la textul lui Dignaga. El scrie:

Cel cu aceste calități este Cel Victorios;
El însuși este percepția corectă.

Despre ce calități este vorba? Ele sunt cele din versetul:

Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, învățătorului,
Celui plecat la extaz și Protectorului nostru.

Cine este cel victorios? El este Buddha care și-a învins toate afecțiunile mentale.

Comentatorul Geshe Yeshe Wangchuk, prezintă următoarea secțiune în modul tipic al textelor logice budiste. Demonstrația logică budistă se face după un format fix. Vom descrie pe scurt acest format.

 

Structura demonstrației logice

Demonstrația de logică budistă se face după un format care are întotdeauna trei sau patru părți. Al patrulea este opțional, dar întotdeauna trebuie să existe trei.

1. Prima parte este stabilirea subiectului. Să spunem că subiectul dezbaterii este Buddha. Înainte de a începe dezbaterea atacantul spune: Di, jitar chü chen!, adică: ”Hai să cercetăm împreună subiectul!”.

Deci;

1. ”Să-l considerăm pe Buddha”.

2. A doua parte este afirmația, ce vrem să demonstrăm.

 ” El are o percepție corectă a tuturor fenomenelor”.

3. A treia parte este demonstrația însăși.

– Despre cine vorbim?
– Ce vrem să dovedim despre acesta?
– Care este cauza?

A demonstra înseamnă a da un argument la afirmația făcută.

De obicei adversarul întrebă: Chi Chir? Adică, de ce spui asta?

”Pentru că el are o percepție proaspătă și infailibilă a tuturor fenomenelor și el însuși este aceasta”.

După cum vă amintiți definiția percepției corecte este o stare de conștiință proaspătă și infailibilă . Ceea ce apare în plus este că Buddha are o percepție corectă față de toate fenomenele și că Buddha este însuși aceasta.

Acesta este argumentul care este dat în text, iar aici comentatorul intră un pic mai în profunzime. El spune: ”Principalul aspect aici este acela de a arăta că omnisciența este o percepție corectă, care vede direct și prin propria sa putere fiecare obiect existent: natura tuturor lucrurilor și totalitatea tuturor lucrurilor. Buddha este și o ființă care posedă această omnisciență”.

Comentatorul ne explică ce vrea să dovedească: (1) că omnisciența este o percepție corectă. Ce este percepția corectă?

“Cel ce are o percepție directă, prin însăși puterea ei, a tuturor fenomenelor existente” Ce înseamnă ”prin însăși puterea ei”?

Amintiți-vă că am vorbit despre diferența dintre percepția directă și cunoașterea de după, atunci când am făcut distincția dintre gustul ananasului din  gură și amintirea gustului lui? Am spus că amintirea gustului ananasului se bazează pe o experiență pe care am avut-o în trecut, ea fiind cu mult mai slabă. Ea însăși nu poate defini pentru noi ce este gustul de ananas. Nu are această putere. Puterea de a defini ceva care nu am cunoscut înainte, vine din percepția directă.

Deci, pentru noi “percepția directă” este numai față de simțuri, ceea ce nu este valabil pentru Buddha. Percepția noastră directă se limitează doar la cea care se face prin intermediul simțurilor adică, percepem direct gustul ananasului atunci când ananasul este în gură, percepţie care este diferită de cea a amintirii lui.

Întrebarea este: ce este acceptat ca fiind un argument bun într-o demonstrație budistă? În acest sens logica budistă este diferită de logica occidentală.

Ce înseamnă o demonstrație bună în geometrie? Ea se bazează pe teoreme, care au fost deja demonstrate.

În logica budistă, pentru ca demonstrația să fie corectă, există câteva reguli:

a. Una dintre reguli este ca argumentul adus să fie acceptat de către adversar, adică de cel cu care dezbatem.

Deci persoana cu care discutăm afectează corectitudinea argumentului. Regula este ca discuțiile să pornească din locul în care ambii sunt de comun acord. Cu alte cuvinte va trebui să încep din locul acceptat de adversar. Dacă adversarul nu este de acord cu argumentul pe care i l-am dat, chiar dacă pentru mine argumentul este corect, va trebui să merg înapoi să găsesc locul în care amândoi suntem de acord.

b. O altă regulă este ca argumentul să fie adus ca inferență logică (inferența este o operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul). Începem de unde suntem de acord și se progresează împreună logic.

c. Altă regulă acceptată în logica budistă este ca atunci când nu se poate da un argument prin inferență logică, pentru că aceasta ține de realitatea ascunsă, atunci este legitim ca argumentul dat să se bazeze pe ce a spus Buddha și unde a spus asta, sau a cita din spusele altor maeștri. Cu alte cuvinte argumentul se va baza pe o autoritate.

Este ca și când ne folosim de o axiomă şi aceasta este dovada. Veți vedea chiar în această lectură, cum comentatorul poartă o discuție aici cu un adversar imaginar căruia îi spune: “Ah! Deci, dacă spui așa, atunci ce zice Buddha aici? Deci nu ești de acord cu Buddha? Am terminat. Ți-am dovedit!”.

 

Ce este omnisciența?

În continuare vom dori să arătăm că omnisciența lui Buddha, este:

– o percepție corectă.
– percepția este directă, prin însăși puterea ei.

Rang wang du ngun sum gyi sig pa

Ceea ce înseamnă percepție corectă care vede direct prin propria putere.

Există două tipuri de obiecte:

1. Primul tip:

Ji-nyepay chu

Chu înseamnă dharma, fenomen sau toate lucrurile care există. Ji-nyepay înseamnă toate fenomenele, oricare ar fi ele, în măsura în care există. Aceasta este expresia tibetană pentru: “toate fenomenele în măsura în care există”. Deci, Buddha vede în mod direct ansamblul tuturor obiectelor (natura lor convențională).

2. Al doilea tip:

Ji-taway chu

Chu   =   fenomene sau lucrurile existente.

Ji-taway   înseamnă așa cum sunt.

Deci, Ji-taway chu înseamnă toate fenomenele exact așa cum sunt. Buddha vede lucrurile existente așa cum sunt (ca goale).

Care este diferența dintre unu și doi?

“Fenomenele” sunt ”adevărul convențional“.

“Exact așa cum sunt” înseamnă “realitatea lor ultimă“

Aceste două lucruri se referă la faptul că Buddha percepe simultan și în mod direct atât realitatea convențională cât și realitatea ultimă. El percepe tot timpul vacuitatea și percepe în mod direct toate fenomenele, percepția lui fiind proaspătă și corectă.

Arya, care percepe vacuitatea, nu are această abilitate ca Buddha. În timp ce percepe vacuitatea nu vede nimic altceva, nu are nici o idee despre “eu”, “vacuitate” sau “eu văd vacuitatea”. În acele momente el este complet contopit cu vacuitatea, iar mintea lui nu mai gândește conceptual. Pentru a percepe simultan ambele lucruri pe care le posedă Buddha este nevoie de foarte multă muncă.

Ceea ce dorim să arătăm este că:

– Buddha vede toate fenomenele.
– el le vede exact așa cum sunt.
– le vede direct.
– are această abilitate.
– de asemenea, de “a respinge credința”, precum că “persoanele realizate care sunt Buddha nu posedă funcția mentală a înțelepciunii”.

În continuare vom prezenta câteva întrebări interesante.

1. O primă întrebare este dacă Buddha are doar Tsema? Poate că el are ceva ce nu este Tsema, care nu este o percepție corectă directă?

În lectura acestui curs răspunsul este prezentat sub formă de polemică. Cineva vine și spune: Există primul moment în care Buddha devine Buddha. În primul moment în care a ajuns la iluminare este imediat omniscient. El percepe în mod direct toate fenomenele care există. Ce se întâmplă în cel de-al doilea moment? El le-a perceput deja în primul moment, deci, putem spune acum că el are cunoașterea de după?

Putem spune că știm deja răspunsul, pentru că şi în al doilea moment percepția este din nou proaspătă. Asta nu înseamnă că își  amintește de ceea ce a perceput în momentul anterior, acest lucru fiind cunoașterea de după. Percepe permanent în mod direct.  El nu se bazează nici pe memorie și nici pe logică. El nu are nici o altă percepție decât pe cea directă și proaspătă.

2. O altă întrebare interesantă este următoarea: Buddha vede trecutul, prezentul și viitorul? Deci, în primul moment el a văzut totul este omniscient. Deci, încă din prima clipă în care este Buddha, a văzut trecutul, prezentul și viitorul. Deci, în primul moment el a văzut deja viitorul, deci a văzut și cel de-al doilea moment. Acum a venit cel de-al doilea moment, ce înseamnă asta? Că percepe ceva care deja a văzut!

Din nou, avem aceeași întrebare, deci discuția este aceeași. Spunem că: în al doilea moment el vede din nou trecutul, prezentul și viitorul, percepție care este din nou proaspătă. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că în fiecare moment, el vede același lucru, el vede trecutul, prezentul și viitorul. În al doilea moment, el vede toate fenomenele din trecut, prezent și viitor. Ce se va întâmpla în continuare? Același lucru.

Astfel el percepe în mod constant toate fenomenele în mod proaspăt.

3. Această discuție conduce la următoarea întrebare, care este foarte interesantă: Se schimbă mintea lui Buddha sau nu?

Răspunsul este următorul: Din moment ce Buddha îmi percepe mintea în mod direct și din moment ce mintea mea se schimbă în orice moment, la fel și mintea lui Buddha.

4. Deci, dacă Buddha percepe simultan toate lucrurile atât pe cele din realitatea evidentă pentru noi, cât și pe cele din realitatea ascunsă și complet ascunsă pentru noi, de ce ar trebui să ne intereseze asta? De exemplu, a avut loc un accident de mașină în care se aflau doi călători. Unul a fost rănit și celălalt nu. De ce a fost rănit unul și nu a fost rănit și celălalt?

Buddha cunoaște exact subtilitățile karmei și știe exact care a fost motivul pentru care o persoană e rănită și cealaltă nu. Ce este în neregulă cu percepția noastră? De ce nu înțelegem cum se întâmplă lucrurile? Pentru că toate acestea fac parte din realitatea complet ascunsă pentru noi.

Unul dintre motivele pentru care învățăm acest curs este de a ne dezvolta abilitatea de deducție logică și de a ne dezvolta puțin modul nostru de percepție.

Vreau să vă citez din spusele maestrului Arya Nagarjuna:

Dacă vrei bani, trebuie să dai.
Dacă vrei fericire, moralitatea păstrează.
Dacă vrei frumusețe, nu te mai supăra vreodată.
Dacă vrei autoritate, fă lucrurile bine și cu bucurie.

Deci, ce ne spune Arya Nagarjuna?

El ne spune cum funcționează Karma. Vrem bani? Trebuie să dăruim bani.  Vrem să fim fericiți? Trebuie să avem grijă de cum ne păstrăm moralitatea. Să nu luăm ceva ce nu ne aparține. Să nu-l rănim pe celălalt. Să avem un comportament sexual adecvat, să nu mințim. Asta va aduce fericirea. Cum vine frumusețea? Frumusețea vine din a nu ne mai supăra. Este adevărat că avem nevoie de timp, dar o putem vedea. Mai întâi de toate, putem vedea că oameni care s-au născut deja sunt frumoși, nu? Unii se nasc cu frumusețe și asta că în viețile anterioare au fost un pic suparați. Chiar și în această viață, puteți vedea oameni care devin frumoși și alții care se urâțesc. Sunt persoane care se nasc nu chiar frumoase, dar cu timpul vor căpăta o anume frumusețe. Poate că alura feții nu se va schimba, dar va radia frumusețea.

Iar toate aceste lucruri ni le spune maestrul Nagarjuna. Nu am fi putut ghici niciodată toate acestea, pentru că nu avem percepția lui Buddha. Deci, acesta este un exemplu al modului în care Buddha deține toate aceste cunoștințe.

Întrebarea este pe cine îl vom lua ca autoritate?

Vă amintiți că am vorbit despre trei tipuri de realitate:

– Realitatea vizibilă, evidentă, pe care o percepem direct cu ajutorul simțurilor și a gândurilor noastre.

– Realitate ascunsă, cum ar fi vacuitatea, impermanența subtilă. La toate acestea putem ajunge ca urmare a dezvoltării logicii pure și apoi, bineînțeles, meditând asupra lor.

– Realitatea complet ascunsă – realitate la care nu se poate ajunge nici chiar dacă ne-am dezvoltat logica pură. Șansa de a ajunge la concluzia că frumusețea este legată de mânie, este mică. Deci avem nevoie de o autoritate.

Deci, acum trebuie să decidem pe cine vom lua ca autoritate, pentru că nu orice poate fi o autoritate. Nu dorim să mergem orbește după toată lumea. De ce să-l credem pe maestrul Nagarjuna? Nu avem instrumentele necesare pentru a testa acest lucru.

Datorită faptului că puterea rațiunii nu este suficientă pentru a verifica dacă această afirmație este adevărată sau nu, vom merge pe ocolite. Adică, ne vom folosi de logica noastră nu pentru a examina afirmația spusă, ci să-l verificăm pe cel care a spus-o. Vom vorbi în continuare despre modul în care vom examina persoana care ne prezintă lucrurile, dacă să-l credem sau nu.

 

Trei teste (de a decide cine este potrivit
să fie o autoritate pentru noi)

Buddha ne-a transmis trei teste faimoase care să ne ajute să testăm noi înșine:

chepa sum

Chepa sum înseamnă cele trei teste.

1. Primul test se referă la percepția directă pe care o avem.

Ngunsum gyi mi nupa

Ceea ce înseamnă că, argumentul nu poate fi dovedit de nici o percepție directă pe care o avem sau am avut-o.

Cineva vine și ne spune ceva. Vom vedea dacă îl vom crede sau nu. Dacă el ne  vorbește despre ceva ce putem percepe direct, prin simțurile noastre, atunci vom verifica dacă se potrivește percepției noastre directe sau nu. De exemplu, el ne spune că soarele este albastru. Haideți să verificăm. Putem vedea soarele dacă este albastru sau nu? Atunci putem decide în mod direct, dacă îl vom crede sau nu.

Deci, el poate să ne spună că soarele este albastru, dar dacă noi nu-l percepem ca fiind albastru, nu-l vom crede. Deci, primul test este acela de a se potrivi percepției noastre directe cu privire la acele lucruri față de care avem abilitatea de a le percepe direct.

În acest caz, ne referim la lucrurile pe care le putem percepe cu simțurile noastre. Dacă gustăm un fruct și are un gust amar iar o persoană ne va spune că este dulce, nu-l vom urma, pentru că pentru noi gustul este amar. Nu putem verifica ce spune. Dimpotrivă, respingem ceea ce spune, deci nu-l vom accepta ca pe o autoritate. Deci, dacă cineva vine și ne spune ceva care nu se potrivește cu experiența noastră directă, atunci nu-l vom crede.

Profesorii spirituali, ne vorbesc despre acele lucruri pe care nu le putem percepe direct. Ceea ce putem percepe direct nu este atât de interesant. Nu avem nevoie de un profesor spiritual pentru a gusta o prună.

Atunci unde este problema? Problema pe care o avem este legată de realitatea ascunsă și de cea complet ascunsă, realităţi pe care nu le putem percepe direct. Datorită acestui fapt avem o percepție greșită a lucrurilor. Nu înțelegem de unde ele provin, pentru că nu înțelegem subtilitățile karmei, reacționăm în mod greșit, creându-ne suferința.

2. Al doilea test (folosirea logicii noastre deductive atunci când se vorbește despre lucrurile ascunse pentru noi).

Je pag gyi mi nu pa

Ceea ce înseamnă, argumentul nu poate fi dovedit prin logică.

El ne vorbește despre lucrurile care sunt ascunse pentru noi, lucruri pe care probabil că nu le putem înțelege direct, dar le putem deduce folosindu-ne de logica deductivă. Aici, accentul este pus pe deducție. Iar, acest lucru este problematic pentru majoritatea dintre noi, pentru că nu avem o astfel de logică deductivă.

Deci, atunci când cineva vorbește despre o realitate ascunsă pentru noi , încercăm să-i urmărim spusele, iar,  pe baza logicii noastre deductive, vom putea fi de acord cu el sau nu. De exemplu, el ne demonstrează ceva. Ori îi putem urmări argumentele și suntem de acord cu ele, ori dintr-o dată ne lasă în mijloc și continuă cu ceva cu care nu ne putem conecta. Nu înțelegem.

Atâta timp cât suntem conectați cu el, îl vom asculta. Dacă nu, atunci vom înceta să-l mai ascultăm. El spune: “Soarele este galben”, în regulă. “Soarele este cald”, bine. – ”De aceea sunt  păsări pe Lună”. Dacă, brusc el continuă cu ceva cu care nu mai relaționăm, înseamnă că nu-l putem considera ca fiind o autoritate pentru noi.

3. Al treilea test: examinarea indirectă a cuvintelor lui, nu prin logică deductivă, atunci când vorbește despre o realitate ascunsă.

Nga chi min kal

Ceea ce înseamnă: ”nimic din ceea ce a spus înainte nu se contrazice cu ceea ce a spus mai târziu”.

Acest test este folosit în cazul în care ni se vorbește despre realitatea complet ascunsă, în care logica nu ne mai folosește pentru a ajunge la ea, cum ar fi de exemplu: frumusețea este legată de supărarea. Deci, cum putem hotărî dacă cel care ne vorbește despre această realitate complet ascunsă este o autoritate sau nu?

În acest caz, va trebuie să mergem să-l verificăm indirect. Adică, verificăm dacă ceea ce a spus mai devreme nu contrazice ceea ce a spus el în altă parte.

 

Cum să-l citim pe Buddha?

Și în ceea ce-l privește pe Buddha, avem o problemă, deoarece el a predat odată ceva, iar mai târziu a predat altceva, spunând că ceea ce a predat înainte nu este chiar corect, apoi a treia oară a predat din nou diferit. Deci, ce vom face? Când îl vom crede și când nu îl vom crede?

Marele Je Tsongkapa spunea : ” Dacă ai primit o educație budistă bună și ești un practician avansat, va veni o etapă în cunoașterea ta în care vei înțelege că nu a existat nimic contradictoriu în spusele lui Buddha, chiar și atunci când ți s–a părut că spusele lui se contrazic ”

Ca de exemplu, Buddha a spus:

ma dang pa nyi se ja shing   

Ceea ce înseamnă: “Du-te și ucide-ți mama și tata.” Buddha a spus asta. Cum adică să-ți ucizi mama și tata? În altă parte el spune cât de importanți sunt părinții și cât de mult trebuie respectați părinții. Deci, este clar pentru noi, că astfel de spuse nu le putem accepta literalmente.

Deci, vine întrebarea: “Cum să-l citim pe Buddha?” Când să-i luăm spusele literalmente și când metaforic?

În acest exemplu, sensul cuvintelor este de a ne desprinde din atașamentul nostru față de lucruri, chiar și față de cele mai prețioase pentru noi. Buddha nu a spus: ”du-te și ucide-ți părinții fizic, ci elimină-ți atașamentele”.

În acest citat, el a vrut să spună că atâta timp cât suntem atașați chiar și de un singur lucru, nu vom putea ajunge la iluminare. Trebuie să venim cu mintea deschisă, să examinăm totul cu atenție și cu siguranță, să nu ne atașăm de nimic.

Lama Gelek Rinpoche povestea despre un alt mare Lama, care avea trei discipoli pe care i-a învățat practica Powa.

Powa este o tehnică care poate fi folosită de un practicant atunci când decide să părăsească planul fizic. În acele momente, el își poate conduce mintea spre un alt loc mai bun. Mulți mari Lama care cunoșteau această tehnică au folosit-o în timpul ocupației chineze în Tibet, pentru a nu fi închiși de către chinezi. Ei au spus: “Ne vom muta într-o altă lume”.

Deci, cei trei discipoli sunt sfătuiți de către Lama să-și transfere conștiința în altă parte. Această poveste este reală și recentă. Doi au făcut Powa și au ajuns într-o lume mai bună. Pentru că Lama era atotștiutor, știa ce se întâmplă cu elevii săi și era foarte mulțumit.

Al treilea discipol, stătea pe patul de moarte fiind incapabil să moară. Lama, datorită puterilor paranormale pe care le avea își dădu seama că cel de-al treilea discipol al său are probleme și merse să vadă ce se întâmplă.

Discipolul îi spune: “Nu reușesc. Nu pot!”.
Lama:                   ”Ah, văd că ai o cămașă nouă pe tine!”.
Discipolul:        ” Nu-i așa că este frumoasă cămașa mea?”
Lama îi spune: “Dă-ți jos repede cămașa de pe tine!”
Discipolul:         “Nu, nu. Dar acum am cumpărat-o”.

Elevul se atașase pur și simplu de cămașa lui şi nu putea să treacă în lumea îngerilor. Lama îi spune: “Scoate-ți rapid cămașa!” Elevul își dădu jos cămașa de pe el, făcu Powa și pleacă.

În seminarul Lo Jong 2 s-a vorbit despre un fel de Powa. Tehnica Powa este folosită în pragul morții pentru direcționarea conștiinței spre o existență mai bună, numai, în condițiile în care practicantul are claritatea minții și deține controlul asupra gândurilor sale.

Atunci când o persoană normală se află în pragul morții, una dintre nenumăratele karme acumulate, va fi activată și îl va arunca în următoarea sa existență, următoarea sa încarnare. Acest proces seamănă destul de mult cu ruleta rusească. Dacă, de exemplu, unei persoane în acele momente ale morții îi este frig  dorind căldură, este foarte probabil să fie aruncat în infernul fierbinte. Din acest motiv, în budism se recomandă ca mortul să nu fie pus la morgă în frigider”. Asta datorită faptului că atunci când persoana încetează să mai respire, mintea încă nu a părăsit corpul. Medicii nu cunosc acest lucru și nu fac niciun serviciu acestor oameni.

Sunt cazuri când muribundul dorește subit să bea apă, el putând fi aruncat în lumea spiritelor flămânde. Orice dependență pe care o avem în minte poate activa în momentul morții, una dintre aceste karme.

Dacă înțelegem mecanismul karmei, putem influența locul unde mergem. De exemplu, dacă vrem să ne naștem într-o lume mai bună, fără suferință, ce putem face în momentul morții dacă, mai avem încă capacitatea de a gândi? Putem face Tong Len. A face Tong Len, este unul dintre modurile cele mai frumoase de a muri. Dacă cel care este pe patul de moarte îşi va spune: “Fie ca nimeni să nu mai treacă prin suferința prin care trec eu acum și prin durerile mele iau asupra mea, durerea întregii lumi”, exact aceste gânduri sunt cele care-l vor proiecta în lumea îngerilor. Bodhichita este cea care aduce conștiința la aceste nivel.

Se povestește despre Lama Chekawa că se afla pe patul de moarte, înconjurat de toți elevii lui. Cu toții stăteau triști în jurul patului, dorind să-și însoțească Lama în ultimele sale clipe de viață . Pentru că Lama Chekawa își iubea mult elevii, dorea să le descrie pe cât putea prin ce trece. Așa cum stătea în meditație, fiind în procesul de trecere a conștiinței, le spune: „ Nu pot! Nu pot! ”Elevii îl întrebă: Ce nu poți? Iar Lama Chekawa răspunse: “Încerc să ajung în infern ca să ajut ființele care suferă acolo și văd numai îngeri în jurul meu”. Dorința lui imensă de a merge să-i ajute pe cei care putrezesc în infern, era cea care îl proiecta în lumea îngerilor.

 

Cum putem ști dacă cuvintele lui Buddha sunt la propriu sau la figurat?

Drang nge

Drang  = figurativ/metaforic.
Nge       = literal/textual.

Întrebarea care se pune este, cum putem ști semnificația spuselor lui Buddha? Cum putem ști când învățătura lui Buddha este literalmente sau figurativă?

În continuare, vor fi prezentate trei reguli de a decide cum să luăm spusele lui Buddha, ori la propriu ori la figurat. Cele trei reguli de determinare a afirmațiilor lui Buddha, când să le luăm în sens literal și când figurativ.

 

1. Prima regulă: Care a fost adevărata intenție a afirmației? Care a fost gândul din spatele spuselor?

Gong shi

Gong   = gânduri.
Shi       = bază.

Ce anume stă la baza gândurilor poate fi înțeles din context. Din contextul textului putem să știm care a fost intenția reală a lui Buddha. În exemplul pe care l-am dat, intenția lui Buddha atunci când a spus: ”Du-te și ucide-ți mama și tata ” a fost să ne eliberăm de toate atașamentele. Și așa cum mai spus, în budism părinții trebuie respectați cu desăvârșire, deci în mod sigur intenția din spatele cuvintelor nu a fost de a omorî. Mai mult de atât, uciderea unuia dintre părinții sau a ambilor, este considerată ca fiind una dintre cele cinci fapte grave imediate, ce are ca efect căderea în infern. Ele se numesc imediate, deoarece în viața imediat următoare, făptașul cade direct în infern. Deci, în acest exemplu, spusele lui Buddha trebuie luate la figurat și nu la propriu.

 

2. A doua regulă, este să vedem dacă ceea ce ne spune el este în contradicție cu percepția directă a realității noastre.

Ngo la nu ja

Ngo                      = realitate.
La nu ja               = a contrazice.
Ngo la nu ja      înseamnă  a contrazice realitatea.

De exemplu, dacă spune că soarele este albastru, înseamnă că nu a spus acest lucru literalmente.

 

3. Cea de a treia regulă, este să vedem dacă nu a existat vreo nevoie stringentă, de a afirma ceea ce a afirmat ca să atingă un anumit scop înalt.

Go pa

Go pa  = nevoie.

De exemplu, Buddha a predat școli diferite. El a predat vacuitatea în moduri diferite. El însuși a afirmat mai târziu că uneori a predat vacuitatea într-un mod inexact. De ce Buddha a făcut asta?

Buddha, de fapt, și-a corelat modul de predare în funcție de grupurile de persoane care stăteau în fața lui. Pentru unii, era mai potrivit să audă versiunea nu tocmai precisă, decât ceva care să-i sperie și să-i arunce în extrema nihilismului.

Deci, când Buddha știa că omul nu este încă pregătit să audă versiunea corectă și puternică a vacuității, atunci îi dădea versiunea care o putea înțelege în acele momente. Asta nu înseamnă că nu spunea adevărul.

Există o bine-cunoscută zicală despre Buddha cum că “Buddha poate să spună o minciună fără să mintă“. Buddha nu poate minți. El este o ființă a percepției corecte. El percepe întotdeauna corect, el nu este capabil să mintă.

Dacă definim acest lucru ca fiind o “minciună”, înseamnă că nu înțelegem intenția pe care a avut-o,  nu înţelegem care a fost contextul în acele momente și cui s-a adresat.

Există o regulă care vine de la școala Madhyamika Prasangika, școala cea mai înaltă a lui Madhyamika, care să ne ajute să decidem care dintre învățăturile lui Buddha ar trebui să fie luate literalmente și care figurative. Regula spune așa: dacă sutra nu vorbește despre vacuitate, atunci ea este figurativă, va trebui să fie luată ca metaforică.

Un rezumat practic: când trebuie să considerăm afirmațiile ca literare și când nu?

Deci, dorim să verificăm pe cineva dacă este o autoritate sau nu.

Un profesor vine și ne învață ceva.

– Prima reacție, pe care oricum o avem în mod automat, este: oare ceea ce a spus, contrazice lucrul pe care îl știm deja în mod direct, de care suntem convinși? Dacă suntem convinși că soarele este galben și el ne spune că el este albastru, în mod automat îi vom respinge afirmația.

– Al doilea lucru, este să verificăm dacă nu cumva există vreun motiv pentru care profesorul spune ceea ce spune? Poate că sună literar, dar poate că are un motiv să spună ceea ce spune.

– În exemplul cu: a ucide mama și tata, ne întrebăm de ce a spus Buddha “ucide mama și tatăl”, în loc să spună: “Trebuie să renunțați la atașamente?” De ce a ales să spună așa? Este complet contrar cu ceea ce a predat, nu? Deci, ce a vrut să facă?

 

De ce a spus Dignaga că Buddha “a devenit corect”?

Vom discuta acum despre sensul cuvintelor ”a devenit corect”. De ce maestrul Dignaga a spus că Buddha “a devenit corect”?

Tsemar gyurpa

Tsemar gyurpa    înseamnă cel devenit corect.

Sunt citate două motive, unul negativ și unul pozitiv:

1. Motivul negativ: De ce scrie că a devenit corect? Pentru că nu a fost întotdeauna El a fost înainte ca și noi, un om obișnuit, după care a devenit un Buddha.

2. Motivul pozitiv: El însuși a practicat ceea ce a predat altora și a devenit un Buddha.

Cursul 4

Dovada vieților viitoare

Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 3 – a doua parte

 

Geshe Michael s-a exprimat o dată: ”Cel care a ieșit din percepția directă a vacuității (Arya) și privește la oamenii obișnuiți care nu au Tsema, îi vede ca pe niște orbi, bătându-se cu sabia în întuneric total. Oamenii nu înțeleg ce cauzează suferința, de unde provin lucrurile, și merg să se războiască. Arya caută cheia în lumină. Știe că a pierdut cheia și știe că nu a pierdut-o aici, dar aici e lumină.”

Cele cinci tipuri de cunoaștere care nu sunt considerate percepții valide:

1. 1. Cunoașterea complet greșită. Aceasta este situația în care cineva drogat, sau băut sau bolnav percepe realitatea invers de cum este.
   2. Îndoiala – Mintea este împărțită. Nu știe.
   3. Cunoașterea bazată pe memorie.
   4. Cunoașterea bazată pe speculații, presupuneri, credințe.
   5. Cunoașterea care este vagă, se întâmplă ceva, nu i-am dat atenție și nu știm exact ce s-a întâmplat.

 

Ce este percepția corectă?

Haideți să vedem ce înseamnă percepția corectă.

În textul original, Maestrul Dignaga spune ce înseamnă să fi infailibil sau [să fi] ”fără greș”. Aceasta nu este încă o definiție, ci o explicație a Maestrului Dignaga. Vom ajunge la definiție imediat. Ea este foarte concisă.

Percepția corectă este cunoașterea infailibilă.
A fi într-o stare capabilă să îndeplinească o funcție.
Aceasta înseamnă “infailibil”.

Comentatorul acestui text, Geshe Yeshe Wangchuk, ne spune: ”Ceea ce spun aceste cuvinte este că ceea ce percepția corectă încearcă să perceapă [este] existența nașterii în lumile superioare, existența binelui suprem, dar și a căilor de obținere a acestora.”

Ce înseamnă asta? Nirvana și iluminarea, și cum să le obținem. Asta încearcă Tsema să perceapă.

Comentatorul continuă: “Persoana virtuoasă (Able One – Buddha) este o entitate care nu se înșală cu privire la toate acestea de mai înainte.”

Persoana virtuoasă este Buddha. El știe toate aceste lucruri bine și în mod direct.

Geshe Yeshe Wangchuk continuă: “Dacă vă întrebați care este definiția percepției corecte, putem spune că ea este o stare de conștiență proaspătă și infailibilă“.

Definiția percepției corecte:

Sardu Mi-luway Rikpa

Rikpa         = cunoaștere, stare de conștiință, minte.
Mi-luway  = infailibil sau fără greș.

Adică stare de conștiență proaspătă și infailibilă.

Ce înseamnă fără greș? Comentatorul ne spune:

”Ce înseamnă fără greș? Să presupunem că percepi ceva ca fiind capabil să îndeplinească funcția de a fierbe sau de a arde ceva. Percepția ta este fără greș atunci când acest lucru există într-adevăr în condiția pe care ai perceput-o că este.”

Cu adevărat arde fierbe și fierbe. El ne spune: Aceasta este percepția infailibilă.

În textul original scrie:

”Ea, de asemenea, ar trebui să lumineze ceea ce nu a fost încă perceput.”

Autorul spune că nu e de ajuns ca percepția să fie numai infailibilă, ci ea ar trebui să perceapă ceva care nu a fost perceput înainte. Pentru că, dacă este ceva care a fost deja perceput înainte și mergem după memorie, această percepție nu este ceea ce numim percepția corectă. De aceea el ne spune: ea ar trebui să lumineze ceea ce nu a fost încă perceput.

Ea, de asemenea, ar trebui să lumineze ceea ce nu a fost încă perceput.
Ca urmare a percepției lucrului în însăși esența sa,
Ai o experiență cu mult mai generală.

Acest lucru se datorează faptului că atunci când este vorba de percepție
Încă nu a fost perceput obiectul definit,
Și pentru că se discerne obiectul definit.

În aceste rânduri se ating multe lucruri (ar trebui să înțelegeți expresia „obiect definit” aici ca referindu-se la un obiect așa cum există în propria sa esență), dar accentul este pus pe faptul că nu este de ajuns ca percepția să fie infailibilă, ci ea ar trebui să fie și una nouă, proaspătă.

Cuvântul Sardu, înseamnă proaspăt. Percepția trebuie să fie “proaspătă și infailibilă”. Cu alte cuvinte percepem lucrul așa cum este. Dacă el este foc, înțelegem că este foc. Cunoașterea trebuie să fie proaspătă și aici este o întreagă discuție.

Întrebarea care se ridică este: Dacă mâncăm ananas chiar acum, atunci în prima secundă am o cunoaștere proaspătă. Dar în a doua secundă?

Răspunsul este că atâta timp cât mâncăm avem o percepție directă a gustului. Gustul în a doua secundă este proaspăt pentru că în continuare gustăm din ananas.

Atâta timp cât mâncăm, ananasul este în gura noastră și suntem preocupați de mâncatul lui. Limba noastră funcționează, nu suntem într-o stare de inconștiență, deci mintea noastră preia gustul ananasului proaspăt. Și nu contează dacă am mai mâncat ananas sau nu.

Nu contează dacă în ziua anterioară am mâncat ananas, atâta timp cât ananasul se află în gura noastră, experiența este directă. Percepția este directă. Pe de altă parte, în a treia secundă, dacă am terminat de mestecat și nu mai avem în gură ananasul, atunci rămânem cu amintirea gustului lui, dar nu mai avem o percepție directă a ananasului.

Ceea ce dorim, este să facem distincția dintre percepția directă (primară) și memorie. Atâta timp cât suntem ocupați cu mâncatul ananasului, suntem în percepția directă a gustului ananasului.

În polemica literaturii tibetane, adversarul este numit Kachik. El vine întotdeauna să argumenteze și să nu fie de acord cu punctul de vedere prezentat, fapt care ne ajută să clarificăm subtilitățile problemei prezentate.

În lectura acestui curs scrie: ”Cineva ar putea face următoarea obiecție: Să presupunem că acceptăm faptul că definești percepția corectă ca o iluminare proaspătă a unui obiect. Apoi ia în considerare o amintire în care percepi culoarea albastră.”

Deci, în loc să vorbim despre gustul de ananas, vorbim de culoarea albastră. În acest moment nu am culoarea albastră în fața ochilor mei, dar mi-am amintit că am văzut cerul albastru și ca atare îmi amintesc ce este culoarea albastră.

Kachik continuă:” În opinia ta, nu ar trebui să fie o percepție corectă? Nu este ea o stare mentală care își percepe obiectul și care este proaspătă? Și tocmai pentru asta, ea este o stare mentală care este o percepție proaspătă a imaginii mentale a culorii albastre.”

Kachik care este adversarul în această dezbatere, încearcă să găsească contradicții în spusele autorului: “Chiar acum când îmi amintesc, percepția mea este nouă, nu-i așa?”

Deci, nu vorbim de culoarea albastră, ci de imaginea mentală a culorii albastre, care este în memoria noastră. Kachik spune: “Stai așa, tu spui că percepția directă nu are nimic de-a face cu memoria? Păi atunci îți voi da un exemplu contrar: uite, mi-am amintit de culoarea albastră, chiar în acest moment mi-am amintit, așa că acum am o percepție care este nouă, [cea] a culorii albastre.”

Autorul răspunde următoarele:

 ”Cu toate acestea, nu există o astfel de problemă. Ceea ce se întâmplă este faptul că starea mentală care sesizează culoarea albastră în mod direct percepe de fapt adevărata esență a albastrului, care este unică pentru ea. În urma acestei percepții, ai o experiență mai generală, în care mintea ta înțelege imaginea mentală a culorii albastre.”

În limba tibetană [expresiei] “o experiență mai generală”, [i] se spune „Chi”.

Chi

Chi înseamnă categorie, generalizare sau idee, în acest caz : “culoare albastră”.

Pentru a percepe vacuitatea este nevoie de a studia modul în care sunt lăsate amprentele mentale în mintea noastră. Imaginile sunt create în minte după care noi le proiectăm. Despre asta este vorba aici. După care avem o experiență mai generală: avem ideea de albastru. Ideea “albastru” o avem în mintea noastră, chiar și fără să vedem albastru. Nu este tot același lucru cu a vedea culoarea albastră.

”În urma acestei percepții, ai o experiență mai generală în care mintea ta înțelege imaginea mentală a culorii albastre”.

Autorul ne spune aici ceva foarte important. El spune: “Odată am văzut albastrul în mod direct. Am privit cerul. Acum nu mă mai uit la cer, dar îmi amintesc: Albastru. Da, știu ce este albastrul. Știu cu adevărat, spune el.”

Aceasta este o cunoaștere mai generală, o experiență mai generală care se bazează deja pe o imagine mentală. Acum vorbesc despre imaginea mea mentală a albastrului. Care este diferența?

 ”Această ultimă stare mentală, totuși nu are capacitatea de a discerne obiectul numai prin propria sa putere”.

Acest lucru înseamnă că atunci când văd albastrul direct, se creează o înțelegere a albastrului din experiența directă a albastrului. Reamintirea de mai târziu a culorii este ceva cu mult mai slabă. Dacă n-aș fi avut experiența directă a culorii de mai înainte, simpla amintire nu poate crea ideea de albastru, conceptul de albastru, Chi–ul culorii albastre, imaginea mentală a albastrului. Deci, ea „nu are puterea de a mă face să discern”, de aceea ea este cu mult mai slabă, și deci nu poate fi considerată o percepție validă în clasificarea noastră.

”Dacă percepția a ceva este o percepție corectă, ea ar trebui să fie o percepție proaspătă a unui obiect definit, care nu a mai fost perceput înainte…”

Ar trebui să fie ceva direct care nu a fost cunoscut înainte.

”…sau altfel spus trebuie să fie direct dependentă de o astfel de percepție. De altfel, trebuie să înțelegi fraza «obiect definit» ca referindu-se la un obiect așa cum el există în propria sa esență”.

Pe scurt, definiția percepției corecte, este:

1. 1. Ea ar trebui să fie ceva care este “infailibil”.
   2. Și trebuie să conțină elementul de “nou”, sau prospețime, sau primar. Ea trebuie să fie ceva ce nu am perceput înainte. Dacă aș fi văzut albastrul înainte și acum îmi amintesc albastrul, aceasta nu mai este o percepție validă. Nu mai este Tsema.

Comentatorul ne spune: ar trebui să fie și ceva ce nu am perceput înainte. Pentru că dacă am perceput înainte, atunci vorbesc acum cu o imagine mentală mai generală.

Și aceasta este problema noastră grea. Problema este că odată ce am văzut ceva, am experimentat ceva și acum avem amintirea lui, imaginea mentală a acestuia, [noi] proiectăm acum această imagine mentală asupra unei colecții de date brute și nu o vedem din nou. Nu avem prospețimea experienței. Nu avem directitudinea acestei experiențe inițiale: “Ah, acesta este un copac și asta este o floare …” Dar nu spunem „Uau !!! Nu am prospețimea copacului”.

Întrebare: Deci, într-adevăr trebuie să fie ceva complet nou?

Răspuns: Ce se întâmplă cu ananasul în a doua secundă? Depinde de modul în care mâncăm ananasul, pentru că dacă mâncăm și spunem: “Ah, este gustul pe care îl știu, este ananas!”, atunci așa va fi și viața noastră, o umbră palidă a ceea ce poate fi. Pe de altă parte, dacă avem Tsema, atunci vom avea prospețimea experienței de îndată ce mâncăm ananasul. În Zen, se numește ”mintea începătorului”. Nu contează de câte ori am mâncat ananas. Acum mâncăm ananas și aceasta este o experiență nouă, proaspătă. Acum suntem în contact direct cu simțurile noastre. Și nu vorbim despre gustul ananasului pe care l-am mâncat odată.

Mănânci căpșuni și spui: “Oh, nu este gustul pe care îl aveau când eram copil. În copilăria noastră, când ne aduceau căpșuni, ele aveau gust bun. Astăzi, lucrurile nu mai au nici un gust.” Cunoașteți asta?

Acum să ne întoarcem din nou la Buddha. Vă amintiți ce am spus despre Buddha? Am spus că el a devenit corect. Că el a devenit o percepție corectă. Buddha a devenit o percepție corectă. Ce înseamnă asta despre modul în care el percepe lucrurile?

a. El nu greșește, adică percepe lucrurile exact așa cum sunt.
b. Iar percepția lui este proaspătă tot timpul.

Și asta ne va conduce la o discuție foarte interesantă în lecția următoare.

 

Care sunt obiectele față de care vrem
să ne dezvoltăm o percepție corectă?

Care sunt obiectele pe care încercăm să le percepem folosind Tsema?

Tarpa dang Tamche Kyenpa dang Der Droppay Lam

Acestea sunt următoarele:

1. Nirvana

Tarpa

Tarpa înseamnă libertate, și de asemenea Nirvana.

Ce este Nirvana? Eliminarea tuturor afecțiunilor mentale. Care este calea noastră de a le elimina? Aceasta este Tarpa. Vrem să percepem direct Tarpa.

Dang înseamnă și.

2. De asemenea, dorim o percepție corectă a atotcunoașterii:

Tamche Kyenpa

Tamche                   = totul
Kyenpa                  = a ști
Tamche kyenpa  = a ști totul/ omnisciența

Despre cine se vorbește aici? Despre Buddha. Vrem să-l percepem în mod direct pe Buddha, care știe că este atotcunoscător. O persoană care a ajuns la Nirvana nu este atotcunoscătoare. Cel atotcunoscător este Buddha, deci este și în Nirvana, dar nu invers. Este o mare diferență între aceste două stadii.

3. Calea de a ajunge la ele.

Der Droppay Lam

Lam                              =  cale
Droppay                     =  a ajunge
Der                                =  la ele
Der Droppay Lam  = calea de a ajunge la ele.

Așadar, vrem să ne dezvoltăm percepția corectă față de:

– Nirvana
– Omnisciență, ceea ce înseamnă iluminarea completă a lui Buddha
– Calea de a ajunge la ele

Care dintre cele cinci moduri de cunoaștere care nu sunt considerate ca percepții valide, sunt față de Buddha?  În cazul cel mai bun, avem Te Tsom, îndoială.

Poate că Buddha există. Poate că Buddha nu există. Nu știm. Nu l-am întâlnit niciodată.

Cu alte cuvinte avem Tse Min, ceea ce înseamnă percepție greșită.

Tse Min

Nu avem o percepție corectă a lui Buddha.

 

Două tipuri de percepție corectă – Tsema

La început de lecție am vorbit despre cele cinci tipuri de cunoaștere care nu sunt considerate percepții valide:

1. 1. Cunoașterea complet greșită. Aceasta este situația în care cineva drogat, sau băut sau bolnav percepe realitatea invers de cum este.
   2. Îndoiala – Mintea este împărțită. Nu știe.
   3. Cunoașterea bazată pe memorie.
   4. Cunoașterea bazată pe speculații, presupuneri, credințe.
   5. Cunoașterea care este vagă, se întâmplă ceva, nu i-am dat atenție și nu știm exact ce s-a întâmplat.

Vom continua lista cu două tipuri de percepție care sunt considerate corecte:

4. Percepția deductivă.

Jepak Tsema

Jepak Tsema înseamnă percepție deductivă. Percepție care vine din logică.

În cazul în care vedem fumul, concluzionăm că există undeva foc. Această percepție este considerată ca fiind o percepție corectă, dar nu este la același nivel cu percepția directă. Este considerată Tsema, dar ea nu este directă. Ea nu este Ngunsum Tsema (percepție directă independentă de raționament).

Jepak Tsema este o percepție care se bazează pe logică cu condiția ca logica să fie perfectă și aici este problema, deoarece logica noastră este deseori distorsionată.  În cele mai multe cazuri, logica [noastră] nu este bună.

5. Percepția corectă și directă (despre care am vorbit în lecția 2).

Ngunsum tsema

Tsema         = percepție corectă.
Ngunsum  = directă (independentă de raționament).

Această percepție nu are nevoie de logică – noi știm. Nu trebuie să ne gândim la gustul unei prune, gustăm prunele.

Obiectele pe care dorim să le realizăm prin percepția corectă și directă, adică: Nirvana, omnisciența și calea spre ele, sunt obiecte ascunse sau complet ascunse. Deci până vom ajunge să ne dezvoltăm percepția directă, va trebui să ne dezvoltăm percepția bazată pe logică, pe logica deductivă, iar acest lucru putem să-l facem prin învățarea teoriei logicii.

 

Percepția corectă bazată pe logică

Să vorbim puțin despre percepția nr. 6.  Ce se întâmplă dacă ne-am dezvoltat Jepak Tsema față de Nirvana?   Încă nu suntem în Nirvana. Dar am ajuns la o înțelegere care se bazează pe o logică pură, că există așa ceva: Nirvana. Înțelegem ce este Nirvana și înțelegem ce trebuie să facem pentru a ajunge acolo. Putem spune că o astfel de persoană nu mai trebuie să-și facă griji. El are deja o percepție corectă, clară, care nu se mai bazează pe credință, care nu se mai bazează pe îndoială, care nu se mai bazează pe ceva confuz.

El a mers și a verificat, și a ajuns la o concluzie solidă pe baza logicii că există un astfel de lucru, și înțelege bine care este calea. Deci, nu mai are de ce să-și mai facă griji, ci doar să pună în aplicare. Asta e tot. Când cineva ajunge în acest loc, frica va fi redusă extrem de mult.

Percepția nr. 6 are trei părți:

6a. Raționamentul logic – folosit pentru a percepe lucruri ascunse.

Ce este Jepak Tsema? Jepak Tsema nu este un proces al logicii, ci o percepție bazată pe un proces deductiv, ca urmare a acestui fapt:

1. 1. M-am gândit, am reflectat, am studiat și,
   2. Logica mea este pură și perfectă și
   3. Nu greșesc pe cale.

Deci, acum am ajuns la concluzii. Cu alte cuvinte, 6a este o cunoaștere bazată pe un proces de logică deductivă. El este un proces al gândirii logice, care se bazează pe cunoștințe și raționamente, exact ca și în matematică.

6b. Încrederea într-o autoritate.

Vă amintiți, ce obiecte vrem să percepem? Pe cele din realitatea ascunsă și complet ascunsă. Gândirea deductivă bazată pe o logică pură nu este suficientă pentru a înțelege realitatea ascunsă.

Jepak Tsema include mai mult decât procesul logic. De exemplu, în cazurile în care realitatea este complet ascunsă, va trebui să ne bazăm pe cineva.

Atunci care este diferența dintre aceasta și credința oarbă? Noi nu dorim o credință oarbă. Credința oarbă nu a fost inclusă în tipurile de cunoaștere. Ea nu este considerată o percepție corectă. Ea intră în categoria percepțiilor greșite nr. 4 – cunoașterea bazată pe speculații, presupuneri sau credințe. Chiar dacă logica noastră este pură, nu putem trage concluzii asupra obiectelor care se află în realitatea complet ascunsă. Aici Buddha vine și ne dă dovezi.

Dacă mergem după vorbele lui Buddha, nu este suficient ca el să ne spună, ci trebuie să ne convingem. Dar pe de altă parte, este foarte dificil să ne convingem de adevărul spuselor lui, datorită faptului că nu avem instrumentele necesare. Deci, ce vom face în acest caz?

Vom merge să ne convingem că Buddha nu minte.

Datorită faptului că nu avem cum să verificăm lucrurile care sunt cele mai ascunse, chiar și având o logică solidă, el vine și ne spune: “Dacă poți ajunge la un asemenea nivel de încredere, încât să fi convins că Buddha nu te minte, că nu poate minți niciodată, se va crea în tine Jepak Tsema.”

Vom căuta să ne convingem în mod profund că această entitate nu ne poate minți.

Vom vorbi mai târziu despre cum putem să ne convingem că Buddha nu ne poate minți. Acest lucru îl vom putea face cu ajutorul gândirii logice, care este un mod indirect de a ne crea Jepak Tsema (percepția deductivă).

6c. Cea de-a treia cale se bazează pe convenții.

De exemplu, sunt întrebată: “Ce ții în mână?”. Și eu zic: “Un pix”. De ce spun „pix”? Pentru că așa este convenit să denumim acest obiect: ca [fiind un]“pix”. Deci, când spun “pix”, am o percepție corectă față de el. Ea nu se bazează pe raționamente deductive pentru a concluziona că era un pix. Nu m-am bazat pe o autoritate. Există pur și simplu o convenție.

În societatea noastră obiectul se numește “pix”, deci spun ceva corect, am o percepție corectă la nivelul lui Jepak Tsema. Dar ea nu este directă, deoarece se bazează pe convenție. Nu am experiența “pixului”. Am ideea de pix pe care o proiectez. Simțurile mele nu simt “pixul”.

Fac ceva logic, bazat pe convențiile societății în care trăiesc. Adică, percepția mea este rezonabilă. Acesta este motivul pentru care percepția este corectă, dar nu este directă. Iar datorită faptului că ea nu are prea multă putere, de aceea nu este importantă pentru noi.