Category: ACI 15

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 10

 

Școala Prasangika Madhyamika

 

Șase explicații incorecte ale vacuității

Vom începe lecția 10 prin a rezuma diferitele definiții ale vacuității pe care le-am auzit și apoi vom trece la Prasangika Madhyamika.

1.   Vacuitatea conform școlii Numai Minte este că lucrul este gol de a fi eticheta pe care i-o dăm sau de kuntak.

2.   Al doilea tip de vacuitate tot conform școlii Numai Minte, spune că lucrurile sunt goale în sensul că nu se poate ca obiectul perceput și subiectul care-l percepe să vină dintr-o sămânță karmică diferită, lucrurile sunt goale de a veni în acest fel. Sau [cu alte cuvinte:]

–   subiectul și obiectul nu provin din aceeași sămânță karmică,

–   lipsa unei persoane a cărei minte ar putea proveni dintr-o sămânță karmică separată de tot ceea ce percepe acea minte.

Adică, vacuitatea este lipsa percepțiilor mele și a lucrurilor pe care le percep care provin din semințe karmice diferite.

3.   Acum trecem la Svatantrika – și aici am vorbit despre vacuitatea numărul 0. Nu există un sine ca o mingiuță neschimbătoare. Nu există niciun sine etern, neschimbător, întreg, independent, care rămâne acolo chiar și după ce murim, precum sufletul nostru care există și după ce murim. Acesta este a treia vacuitate.

4.   A patra vacuitate este că nu există niciun șofer de sine stătător, substanțial. Nu există un regizor independent de corpul și mintea ta care să le conducă. Și aceasta a fost lipsa de sine subtilă a omului. Este nivelul unu al lipsei de sine în Svatantrika.

5.   A cincea vacuitate este de fapt nivelul doi în Svatantrika ― lipsa de sine grosieră a lucrurilor. Și acesta este același lucru cu numărul doi pe care tocmai l-am enumerat, care a fost conform școlii Numai Minte.

6.   A șasea vacuitate – lucrurile nu există de la sine fără o minte neafectată care să le perceapă sau să le identifice. Acesta este exemplul calului, a bățului și a magicianului. De exemplu, pentru a vedea calul, bățul trebuie să apară ca un cal, iar mintea noastră trebuie să fie sub această vrajă. Atunci când spunem minte neafectată, ne referim la faptul ca mintea să nu fie afectată de droguri, alcool, emoții puternice, de întuneric și așa mai departe. Aici nu ne referim la mintea neafectată de ignoranța care vede lucrurile ca fiind existente de la sine. Pentru că ea este într-adevăr afectată de ignoranță. Deci a fost numărul șase.

Acestea au fost diferitele arome ale vacuității în acest curs.

 

Prasangika – școala Consecințelor a Căii de Mijloc

Acum trecem la Prasangika

Telngyurwa

Telngyurwa înseamnă absurditatea sarcastică. Acesta este numele școlii Consecințelor a Căii de Mijloc. Consecința ca urmare a unei provocări sarcastice.

Numele provine din convingerea lor că, răspunzând la convingerile greșite ale oamenilor cu o replică sarcastică, îi putem ajuta să realizeze adevărata natură a vacuității.

 

Concepția supremă

Dintre toate concepțiile vacuității, aceasta este singura care trebuie luată la propriu. Este credința la propriu a Lordului Buddha, a lui Arya Nagarjuna, a maestrului Chandrakirti, a lui Je Tsongkapa, a tuturor Dalai Lama și a lui Khen Rinpoche − și este concepția pe care se bazează practica tantrică.

Toate acestea spun că ceea ce învață școala Prasangika Madhyamika este sensul suprem și corect −singurul corect− al vacuității. Este vacuitatea pe care se bazează toată practica tantrică. Este, de asemenea, o prezentare foarte logică a vacuității și este important să fiți foarte atenți de fiecare dată când primiți o altă învățătură despre vacuitate. Pentru că orice altă învățătură despre vacuitate nu salvează oamenii din samsara, nu poate face asta.

Fără a învăța despre vacuitate, este imposibil de ieșit din samsara, oricât de frumoasă ar fi calea, oricât de atractive sunt meditațiile. Nu contează cât de minunat vă simțiți și cât de plini de binefaceri și compasiune sunteți. Dacă nu există învățătura supremă a vacuității, este imposibil să vă eliberați.

 

Paharul cu lichid

Cel mai faimos exemplu din școala Madhyamika a fost prezentat în cursul 5. Acesta este exemplul celebru pe care Chandrakirti îl dă despre cascadă. Se numește în tibetană:

Chu bab

Chu bab înseamnă cascadă.

În cursul 5 am vorbit despre paharul cu lichid și despre cele trei ființe din tărâmuri diferite.

Aceasta provine dintr-o secțiune a textului Maestrului Chandrakirti despre Înțelepciunea Rădăcină a lui Arya Nagarjuna.

Scena este următoarea: trei ființe din trei tărâmuri diferite stau așezate în jurul unei mese − un om, un spirit flămând și o zeitate − și cineva le aduce un pahar cu lichid. Fiecare se uită la pahar și vede ceva diferit.

⇒   Omul vede în pahar apă.
⇒   Spiritul flămând vede sânge și puroi în același pahar.
⇒   A treia ființă, zeitatea, vede în acest pahar nectarul nemuririi.

Fiecare ființă percepe lichidul în mod valid, în funcție de karma lor, în funcție de lumea lor. Ceea ce percep ei este perfect valid. Asta înseamnă că este foarte posibil ca să existe trei tărâmuri diferite în același loc, în același timp.

În consecință, există lumi diferite care sunt experimentate de ființe diferite. Știm că fiecare dintre noi care suntem aici, suntem cu toții oameni. Dar cu toate că experiența noastră este similară, există diferențe individuale între oameni, chiar și în cadrul experienței actuale. Și cu siguranță făpturi din alte tărâmuri. Ele nu trebuie să fie pe altă planetă, ele pot fi acum aici și pot percepe ceva complet diferit. Și asta este perfect posibil.

 

O singură aromă a vacuității

Școala Prasangika spune că ceea ce percepem când experimentăm direct vacuitatea, percepem versiunea ei [versiunea Școlii Prasangika], a vacuității, și că fiecare persoană care percepe vacuitatea în mod direct, indiferent de ceea ce a învățat și de ceea ce crede că este vacuitatea, aceasta este vacuitatea pe care o percepe.

Desigur că va spune că este foarte greu, sau aproape imposibil, să perceapă vacuitatea în mod direct dacă este studiată bine școala Prasangika. Ea spune că de fapt nici nu există grade diferite ale vacuității, așa cum le-a descris Svatantrika ca 1, 2 și 3.

Ea spune că nu există grade diferite de vacuitate, ci există obiecte diferite care au fiecare propria lor vacuitate, dar totul are exact aceeași vacuitate și totul este gol sută la sută.

Spunem că realitatea supremă are un singur gust:

Rochik

Rochik  sau Eka Rasa în sanscrită – un singur gust.

Ea are un singur gust: lucrurile sunt goale de existență proprie de sine. Și toate lucrurile sunt sută la sută goale.

 

Lucrurile nu au existență obiectivă

Și asta înseamnă, printre altele, că toate lucrurile nu există așa cum credem noi că există. Că lucrurile par a veni din afară noastră, ca și cum ar exista de la sine.

Ați putea spune: „Bine, deci nu putem vorbi despre cum există un anumit lucru, pentru că fiecare îl percepe diferit”.

Formele de existență ale lucrurilor diferă în funcție de cine le percepe. Și asta este adevărat. Da, acest lucru este adevărat, conform școlii Prasangika.

Lucrurile nu au o existență obiectivă. Adică un lucru există indiferent dacă cineva îl percepe.

Prasangika va spune: „Nu”. Nu există acolo un obiect [care este cumva] obiectiv, exterior, iar oamenii diferiți îl percep diferit.

Tot ce există este ceea ce oamenii proiectează.

Deci, să ne uităm la pix.

Acum sunteți oameni și priviți acest obiect așa cum îl privesc oamenii.

Acum sunteți câini și îl priviți-l prin ochii unui câine. Încercați să-l vedeți așa cum l-ar vedea un câine.

Mai încercați o dată. Acum sunteți din nou oameni.

Acum sunteți din nou câini.

Și acum scoateți toți câinii de aici și scoateți toți oamenii de aici și toate celelalte. Acum ce este acest obiect?

Aceasta este experiența pe care o căutăm – a nimic.

 

Există multe căi valide, dar nu toate ne scot din suferință

Deci, lucrurile nu au propria lor existență. Percepția câinilor nu este mai rea sau mai bună decât cea a oamenilor sau a furnicilor. Oare asta înseamnă că toate lucrurile sunt bune în aceeași măsură sau că nu sunt bune în aceeași măsură?

Este adevărat că lucrurile nu au o natură proprie și că ființe diferite vor vedea în ele lucruri diferite. Și este adevărat că aceste percepții sunt valide ca și cazul paharului cu lichid. Dar există căi care funcționează, care ne scot din suferință și altele care nu.

Faptul că totul există doar așa cum îl percepeți voi nu înseamnă că totul funcționează într-un mod la fel de dorit sau util. Dacă vedeți lumea ca fiind plină de oameni ostili cu voi și periculoși, lumea voastră va funcționa astfel. De asemenea, puteți crea în mod valid o lume cu oameni care încearcă să vă ajute tot timpul, chiar dacă par să încerce să vă facă rău, iar acest lucru este mult mai util, vă oferă o karma mai bună și vă poate duce la iluminare.

Scopul budismului este de a scăpa de suferință și de a vedea mereu lucrurile într-o lumină pozitivă.

 

Datorită faptului că totul este gol,
moralitatea trebuie să fie perfectă

De exemplu, cineva crede cu tărie în Dumnezeu. El poate să-și dezvolte multe calități bune. Întâlnim oameni care sunt foarte religioși, morali, onești, generoși și plini de compasiune și așa mai departe.

Dar dacă cineva respectă moralitatea, doar pentru că așa este scris în Biblie sau dată chiar de Dumnezeu, va veni o situație care îl va încerca atât de greu încât va încălca aceste standarde morale. Va veni momentul în care va ceda. Unii cedează mai repede, alții mai greu, dar momentul critic va veni.

Pentru că numai dacă înțelegem cu adevărat că lucrurile sunt complet goale și tot ceea ce mi se întoarce este ceea ce am semănat, această înțelegere va rezista testelor grele.

Și nu orice înțelegere, ci înțelegerea foarte profundă, cum ar fi perceperea directă a vacuității.

Numai dacă sunt convinsă sută la sută, că nu trebuie să-i fac altuia rău, abia atunci voi înceta să mai fac rău. Altfel în momentul de criză, nu voi putea menține un cod moral perfect și atunci voi continua să semăn semințele suferinței.

Deci, pentru a scăpa de suferință, mai ales dacă vrem să folosim Tantra pentru a ieși repede de aici, trebuie să înțelegem vacuitatea conform școlii Prasangika Madhyamika, trebuie să o dezvoltăm. Să studiem, să medităm, să ne folosim de logică și așa mai departe. Trebuie să avem concepția Prasangika pentru a ajunge la iluminarea tantrică.

Înțelegerea vacuității la nivelul lui Madhyamika Prasangika este ceea ce ne oferă puterea și energia de a menține moralitatea chiar și în situații extreme, într-un mod în care nimeni altcineva nu ar fi capabil.

 

O cale spirituală adecvată:
toate componentele și în ordinea corectă…

Putem compara calea spirituală cu motorul mașinii. Avem nevoie de toate piesele, toate trebuie să funcționeze, să fie puse într-o anumită ordine și apoi mașina va funcționa. Și dacă există doar unele părți sau dacă nu sunt organizate corespunzător, atunci mașina nu va funcționa. Mecanismele spirituale funcționează exact ca un motor de mașină în acest sens.

Există multe căi drăguțe și interesante care sunt utile și frumoase, dar care nu ne vor duce la obiectivul final. Compasiunea și înțelepciunea sunt cheile acestora.

Dacă aceste căii nu au compasiunea și înțelepciunea la nivelul suprem al perfecțiunii înțelepciunii, atunci indiferent de cât de frumoasă este calea, ea nu ne va elibera și, între timp, viața [noastră] se va termina.

De aceea este esențial să înțelegem vacuitatea corect. Orice învățătură care vorbește despre vacuitate care este incompletă sau care nu este supremă – ne ucide. Oricât de frumoasă ar fi și oricât de bine intenționați ar fi profesorii, ne va ucide pentru că nu ne lasă să ne eliberăm.

Asta pe de o parte.

 

…și ar trebui să dea roade într-un timp rezonabil

Pe de altă parte, ați primit deja componentele, compasiune și învățătura supremă despre vacuitate. Aceasta este ultima lecție. Și cu toate că ați primit învățătura, această cale durează trei sute de mii de kalpa mari până când ajungeți [la iluminare], după ce v-ați dezvoltat bodhicitta.

Putem spune că este o cale care nu funcționează? Practic, putem spune că nu.

Dar ea teoretic funcționează, este perfectă. Buddha ne-a dat-o. Calea nu are nimic defect sau greșit în ea. Dar ea durează prea mult timp, așa că practic, am putea spune că nu funcționează.

Și chiar și atunci când percepem direct vacuitatea și ne dezvoltăm bodhicitta, tot va dura foarte mult, și între timp ființele vor continua să sufere pentru că le proiectăm așa.

De aceea pentru a ieși din această roată a suferinței trebuie să percepem vacuitatea în mod direct și trebuie să urcăm pe calea tantrică, dacă compasiunea noastră este mare.

 

Existența dependentă conform școlii
Prasangika Madhyamika – școala Consecințelor

Ultimul subiect pe care îl vom analiza este cum definește școala Prasangika Madhyamika existența dependentă.

Ce a spus școala Prasangika Madhyamika despre vacuitate?

Ea a spus că nimic nu există de la sine, independent de proiecția mea care vine din karma mea.

Deci cum există lucrurile?  Înainte am spus cum nu există lucrurile. Modul în care ele există, este o existență dependentă, conform Prasangika Madhyamika.

Atunci când am vorbit despre existența dependentă, roata vieții, despre verigi, despre cum există lucrurile, am spus că diferite școli au versiuni diferite.

• • Școlile inferioare, Abhidharma, de exemplu, ce spun despre cum există lucrurile? „Ele vin din cauze și condiții”: dacă cauzele există, adică există plasticul și există mina de pix și există fabrica, atunci va fi un pix.
  • Ce spun Sutriștii de cum există lucrurile? Ei spun că definiția de mai sus este problematică, pentru că spațiul gol, de exemplu, nu are o cauză și cu toate acestea el există. Ea va spune în loc de „cauze și condiții” ne vom uita la părți. „Dacă toate părțile sunt acolo, atunci lucrul este acolo.”
  • Ce spune școala Numai Minte despre cum există lucrurile? „Ele vin din aceeași sămânță”. Ea se referă la Kunshi, acel loc special din minte unde sunt stocate semințele noastre karmice, iar lucrurile vin la mine din aceeași sămânță karmică din care vin eu la ele.
  • Școala Svatantrika vorbește de jumi-juma. Apare ceva care sugerează natura sa și o percepem cu mintea noastră.
  • Ce spune școala Prasangika? Ea spune: „Lucrurile există doar ca proiecții, din partea noastră. Tokpe par tak tsam

 

…numai prin puterea noțiunii și etichetei

Tokpe par taktsam

Tsam   –  numai, doar,
Tokpa –  gândire conceptuală, vom spune proiecții,
Tak      –  etichetat, numit.

Tokpe par taktsam înseamnă lucrurile există doar așa cum le etichetăm sau le proiectăm.

„Numai prin puterea noțiunii și etichetei”, sau „puterea conceptului” cum se spune în versetul din lecția 8:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc −
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată,
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.

Toate lucrurile sunt etichetate, conceptualizate prin proiecțiile noastre și doar așa există și nu au altă existență. Sunt doar proiecții, doar etichete.

Lama Zopa îi plăcea să spună: „Doar etichetat, doar etichetat, doar etichetat”.

Tokpe par taktsam este adevăratul sens al existenței dependente.

 

Proiecțiile ne sunt impuse de karmă

Întrebarea importantă care apare este: dacă lucrurile sunt doar proiecții, asta înseamnă că putem transforma orice în ce ne dorim?

Răspunsul este „Bineînțeles că nu!”, deoarece proiecțiile noastre sunt dictate de karma noastră.

Faptul că lucrurile sunt doar proiecții nu înseamnă că putem face orice dorim fără nicio implicație. Karma noastră ne forțează să proiectăm anumite lucruri pe baza acțiunilor noastre din trecut și, prin urmare, trebuie să acționăm etic. Atât karma noastră, cât și vacuitatea obiectelor din lumea noastră au propria lor vacuitate și sunt doar proiecții. A trăi un mod de viață etic este esențial, deoarece totul este gol.

 

Concepția care ne aduce libertatea

Așadar, prezentarea vacuității de către școala Prasangika este deosebit de importantă în propria noastră căutare a iluminării, deoarece concepțiile școlilor inferioare nu sunt cu adevărat vacuitatea. Dacă aceste explicații ale vacuității sunt adevărate, iar lucrurile au fărâmă de existență proprie de sine, atunci vom rămâne blocați într-un corp care îmbătrânește și în mintea noastră, vom rămâne blocați în această realitate pe care o proiectăm și vom avea probleme. Concepția școlii Prasangika, referitoare la vacuitate, este singura care ar putea funcționa vreodată. Nu putem schimba ceva dacă el vine de la sine. Trebuie să ajungem la viziunea supremă în care nimic nu are existență proprie de sine.

Și invers, dacă toate lucrurile sunt într-adevăr complet goale și sunt doar proiecții, și dacă ele sunt determinate 100% de karma, iar aceasta este determinată 100% de acțiunile mele, atunci asta înseamnă că, dacă încep acum să păstrez cel mai înalt cod moral care există, cum ar fi cel tantric, de exemplu, atunci îmi pot schimba karma și, prin urmare, îmi pot schimba proiecțiile și, prin urmare, lumea mea va fi diferită.

Deci, trăind un mod de viață extraordinar de etic, putem de fapt pune capăt proceselor de îmbătrânire și moarte, devenind un înger tantric și intrând într-un paradis tantric chiar în această viață.

 

… pentru victoria asupra morții

Sutra Inimii spune că adevăratul scop al budismului este să ne oprească îmbătrânirea și moartea prin eliminarea ignoranței noastre. Budismul american a omis cumva acest punct foarte important.

Această afirmație este la propriu sau la figurat? Este la propriu.

Atunci de ce nu am întâlnit pe cineva care și-a oprit procesul de îmbătrânire și moarte?

Datorită karmei noastre de aici, din lumea umană. Noi suntem ființe care vedem apă în paharul cu lichid, și nu [vedem lichidul] ca nectar al zeilor; încă nu am acumulat suficientă karmă bună pentru a întâlni pe cineva care a atins acest obiectiv.

Budismul american a omis cumva acest punct foarte important. Majoritatea învățăturilor budiste au ajuns în occident într-o versiune foarte diluată. Majoritatea oamenilor, când aud de „budism”, nu gândesc în această direcție. Când o aud pentru prima dată, li se pare foarte radicală.

Sperăm ca prin acest studiu și aceste cursuri să schimbăm această concepție, iar datoria voastră va fi să continuați să o schimbați, pentru că acesta a fost scopul lui Buddha, aceasta a fost învățătura pe care a dat-o. Orice versiune diluată nu este ceea ce Buddha a venit să predea.

Voi, cei care sunteți aici, aveți o karmă incredibilă să auziți aceste lucruri, să fiți expuși la această învățătură. Am putea spune că sunteți o minoritate într-o minoritate. Dar știm că cifrele nu contează. Dacă aducem toți câinii din lume aici și le arătăm pixul și toți încearcă să-l roadă, asta nu-l va face un os de ros. Numerele nu contează.

 

Cum își încheie Je Tsongkapa celebra carte

Cum își încheie Tsongkapa cartea?

După ce a prezentat diferitele școli de gândire, la final el spune ce gândește. Până atunci, el nu spune ce gândește, ci oferă o descriere a școlilor de gândire și a concepțiilor lor și așa mai departe. Există o poezie la sfârșit, iar în ea apare următorul vers:

Ludrup luksang tsowor mindzin su

Ludrup este numele lui Nagarjuna în tibetană,
Luk            –   frumos,
Sang         –   sistem,
Tsowor    –   foarte bun,
Dzin         –   a considera,
Mindzin –   a nu considera,
Su             –   cine?

El spune: „Toate celelalte școli sunt foarte utile, sunt foarte frumoase”, dar, spune el:

„Cine de pe acest pământ nu ar considera sistemul frumos al lui Arya Nagarjuna drept cel mai bun?”

Pe scurt, spune el, aceasta este școala supremă, Prasangika Madhyamika, care este povestea, așa cum o descrie Arya Nagarjuna; iar ceea ce a scris Arya Nagarjuna a fost din Prajna Paramita transmisă de Buddha.

 

Învățătura supremă

Aceasta este învățătura supremă și pentru că toate lucrurile sunt proiecții, atunci trebuie să studiem și să ne păstrăm jurămintele. Aceasta este calea de ieșire, aceasta este calea spre paradis.

Singura modalitate de a face acest lucru în practică este să ne oprim la fiecare oră sau două și să ne verificăm jurămintele regulat. Trebuie să ne păstrăm jurămintele cu familia, prietenii, colegii de muncă și cu oricine pe care îl întâlnim. Jurămintele trebuie ținute la cel mai înalt nivel posibil. Acesta este modul în care vă iluminați, pentru că totul este o proiecție. Lucrurile mărunte sunt cele care fac diferența.

Și asta e tot ce am avut de spus în acest curs.

 

————————

Cuvinte de încheiere

Va trebui să sărbătorim pentru că am terminat cele cincisprezece cursuri.

Este o mare realizare să oferim toate aceste cursuri aici, în România. Aproape le-am terminat, pentru că mai avem cursurile 16, 17 și 18.

Pentru mine este o mare onoare. A fost o muncă minunată, o muncă foarte grea, de mulți ani. Desigur, că mulți dintre voi ați contribuit la ridicarea site-ului nostru de Dharma, la organizarea de cursuri și retreat-uri.

Dacă nu sunteți deja într-un grup de studiu, trebuie să vă găsiți unul și să vă înconjurați de o sangha. Este foarte important, altfel va fi foarte ușor să pierdeți Dharma. Oamenii vin și pleacă, vin și pleacă, iar între timp viața trece. Nu avem timp! Așadar, asigurați-vă că sunteți într-o Sangha! Înconjurați-vă de o Sangha!

Acum le cer profesorilor de Dharma să se ridice în picioare… Dacă ați luat toate aceste cunoștințe la voi, va trebui să le oferiți oamenilor, nu aveți de ales, este doar o chestiune de timp. Ele schimbă viața oamenilor.

S-ar putea să nu vedeți asta imediat la început, dar o veți vedea după un timp. Aceasta este cea mai grozavă karmă și se acumulează atât de repede încât, după o scurtă perioadă de timp, viața voastră va arăta diferit, pentru că ajutați o mulțime de oameni în modul suprem.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 9 – A doua parte

 

Recapitulare

 

–   Școala Independenților

După cum ați văzut ne-am despărțit de școala Numai Minte și am trecut să vorbim despre școala Svatantrika, care se numește „Școala Independenților”, iar prezentarea pe care o primim aici se bazează pe munca făcută de Geshe Michael, care a strâns informații din diverse surse, deoarece prezentarea acestei școli în cartea Lekshe Nyingpo nu este atât de clară.

 

–   Importanța studierii diferitelor școli de gândire

Și din nou pentru a da context la ceea ce facem, am început acest curs de la școala Numai Minte. De fapt, am menționat puțin și despre concepțiile pe care le au despre vacuitate diferitele școli inferioare, peste care vom reveni și în această lecție și în următoarea.

Vom trece în revistă diferitele opinii despre vacuitatea care sunt aproape incorecte, sunt un fel de semi-adevăr.

Motivul pentru care facem acest lucru este ca să ne fie foarte clar ce este vacuitatea conform școlii Prasangika Madhyamika, considerată a fi cea mai înaltă. Este școala pe care trebuie să o înțelegem cel mai bine dacă vrem să ne eliberăm din samsara. Asta spun marii înțelepți ai acestei tradiții: în primul rând Buddha, Arya Nagarjuna, Maestrul Chandrakirti, Je Tsongkhapa, toți Dalai Lama, toții marii Lama.

EI spun că cea mai înaltă concepție a vacuității este aceea a școlii Prasangika Madhyamika. Ea este cea care face posibilă reușita în practica Tantra.

Dacă omul nu și-a format complet și clar această concepție, nu va putea reuși mai târziu pe calea tantrică. Poate face toate practicile, se poate simți bine și plăcut, dar nu va putea îndeplini scopul suprem, pentru că încă mai este atașat de un sine, pentru că nu a explorat pe deplin acest subiect în ceea ce privește concepția sa asupra lumii.

Deci motivul pentru care enumerăm opiniile incorecte este pentru a putea identifica singuri când cădem în ele.

Buddha nu le-a vorbit numai celor de acum două mii de ani, ci ne vorbește și nouă. În măsura în care aveți o anumită concepție despre vacuitate, încă nu înțelegeți pe deplin. Vi s-au dat metode de a vă testa.

Este foarte bine dacă ați dezbate subiectele, pentru că atunci veți putea vedea exact ce ați înțeles și ce nu. Există multe subtilități de care nu v-ați dat seama până când adversarul nu vă direcționează spre ele.

Nu vom face asta aici. Vă prezentăm doar diferitele puncte de vedere și restul muncii o veți face singuri.

 

–   Trei niveluri de lipsă de sine

Primul lucru pe care l-am spus despre școala Svatantrika, școala Independenților, este că ea vorbește despre trei grade de lipsă de sine. Dintre acestea trei, doar al treilea este considerat vacuitatea adevărată. Nu în școala Prasangika a Căii de Mijloc, ci în Svatantrika.

Deci, cele trei grade de lipsă de sine au fost:

1.   Lipsa de sine subtilă a omului,
2.   Lipsa de sine grosieră a părților omului.
„Părțile omului” se referă la cele cinci agregate, corpul și mintea.
3.   Lipsa de sine subtilă a părților omului.

Când le întâlnim în literatura budistă, de obicei nu este clar ce înseamnă.

Acesta a fost subiectul pe care l-am discutat: la ce se referă ele.

 

–   Lipsa de sine grosieră a omului

Și am spus că de fapt, mai lipsește un nivel care ar fi trebuit să fie primul, pe care îl vom numi „0”:

0. Lipsa de sine grosieră a omului

Aceasta este lipsa unui sine care ar putea fi neschimbător, unitar sau întreg, și independent. Școala nici măcar nu a luat-o în considerare pentru că este o concepție atât de grosieră încât nu poate fi numită vacuitate. Aceasta, spune ea, este o descriere inexactă a vacuității.

Data trecută, am vorbit despre el

Takchik rangwangchen gyi dak

Dak  – sine,
Tak   – neschimbător, invariabil.
Chik – întreg,
Rangwangchen – de sine stătător, total independent.

Un fel de „eu” întreg, total independent, adică o unitate, care nu se schimbă și care este foarte asemănător cu ideea de suflet. Foarte asemănător cu ideea de   ceva care este permanent, neschimbător, este etern, nu este legat de acest corp, de această minte. El va rămâne după mine. Unde? Nu știm. El nu este cauzat, este undeva în mine, dar nu știm unde, nu începe și nu se sfârșește niciodată.

Când cineva spune că nu există așa ceva, este la acest nivel 0 – lipsa de sine grosieră a omului. Școala spune: „Cine crede că nu există așa ceva, înseamnă că nu a progresat prea mult. Nu este suficient.” Deci cea mai grosieră idee a vacuității este că așa ceva nu există.

Dar aici nu vorbim de vacuitate, ci despre lipsa de sine. Despre ce fel de sine vorbim, care nu există? Deci avem explicații diferite despre ceea ce este acest sine care nu există.

Suntem acum la școala Svatantrika, care spune: „Există trei tipuri de lipsă de sine”, pe care le-am numit 1, 2 și 3, și mai este un tip pe care nu l-au pus la socoteală – lipsa unui sine întreg, total independent, neschimbător, un astfel de „suflet”.

Suntem acum în Svatantrika, care este Mahayana, este Calea de Mijloc. Nici ea nu vrea să o menționeze. Școala spune: „Cei care nu cred în suflete – este bine! Dar sunt încă departe de a se elibera”.

 

–   Cele cinci căi

Am vorbit despre cele cinci căi pe drumul spre iluminare: Calea Acumulării, Calea Pregătirii, Calea Perceperii, Calea Practicii și în final iluminarea.

            1__________________2_____a___b___c___d____3____________________4____________________5

          Calea                         Calea                                      Calea                                 Calea                            Iluminarea
        Acumulării             Pregătirii                             Perceperii                         Practicii                         lui Buddha

Svatantrika spune că există trei trasee care fiecare are cinci etape, în total cincisprezece stații posibile pe traseu. Ea mai spune că practicantul poate sări de la un traseu la altul. Nu vom intra în toată această descriere, dar este necesară pentru următoarea discuție.

 

–   Cele trei trasee

Ele sunt numite:

Tekpa sum

Deci există trei trasee care se potrivesc diferitelor concepții, iar pe fiecare astfel de traseu există cinci stații.

 

–   Ascultătorii

Primul traseu, care corespunde primei concepții, se numește:

 Nyentu

Nyentu înseamnă ascultătorii.

Svatantrika spune: « Cei care au această concepție asupra vacuității, se numesc „ascultători”, iar acesta este primul traseu din cele trei. »

Ei se numesc „ascultători”. De ce? Pentru că pot asculta Mahayana, pot auzi învățăturile căii compasiunii, le înțeleg, dar nu pot practica calea. Ei nu au capacitatea spirituală de a practica cu adevărat pentru alții, de a-și extinde scopul practicii lor pentru a-i include și pe toți ceilalți.

Cu toate că ei înțeleg această învățătură și sunt de acord că este foarte frumoasă și îi pot învăța și pe alții învățătura Mahayana, dacă ne uităm la ceea ce practică ei de fapt, gândurile lor sunt îndreptate spre ei înșiși. Deci acesta este Nyentu.

Același lucru se întâmplă și cu cei care au pornit deja pe calea tantrică, care este instrumentul suprem de a ne duce la iluminare. Oameni primesc inițierea completă de la Lama pentru a intra în Tantra. Sunt mulțumiți, primesc sadhana, practică, merg acasă, și după un timp, pentru că nu au pregătirea corectă, o concepție asupra lumii corectă și compasiune, tantra lor va degenera în sutra. Ei vor practica de fapt sutra. Acesta este pericolul care îi pândește pe practicanți și de aceea vorbim despre aceste lucruri, ca să nu cădem în el, ca să fim conștienți dacă ni se întâmplă asta.

 

Întrebare: Este greșeala profesorului că introduce un elev în Tantra când de fapt elevul nu este capabil?

Răspuns: Profesorul nu greșește. Un profesor tantric nu poate greși, deoarece un profesor tantric este un Buddha și un Buddha este omniscient și poate vedea, de asemenea, și cum va progresa acel elev. Profesorul îi dă o șansă, iar până la urmă totul depinde de elev. Profesorul plantează semințele în el care ar putea rodi după câteva vieți viitoare.

 

–   Hinayana

Ascultătorii (Nyentu) sunt practicanți ai primului traseu și sunt numiți și Hinayana. În tibetană sunt numiți:

Tekmen

Deci, Tekmen înseamnă „Calea inferioară” sau „Calea cea mică” – Hinayana.

Este important să știm că nu vorbim aici despre vreun curent specific în budismul de astăzi. Vorbim despre concepțiile oamenilor asupra lumii. Ei pot trăi în orice perioadă, în orice țară, pot fi găsiți oriunde. Vorbim despre cum gândesc acești oameni, care este concepția lor spirituală.

Deci spunem că acești oameni sunt pe o cale inferioară pentru că nu au capacitatea spirituală de a fi pe o cale mai înaltă. Printre altele, ei nu au adevărata bodhicitta. Ei pot vorbi despre bodhicitta și se pot gândi la bodhicitta, dar ea nu se dezvoltă cu adevărat în ei și nici nu sunt capabili să perceapă adevărata vacuitate. Deci asta îi face să fie Hinayana: capacitatea lor spirituală.

 

Întrebare: Deci, oricine începe să practice se află pe această cale inferioară?

Răspuns: Nu se poate spune asta. O persoană poate practica mulți ani și se poate găsi la nivelul pe care l-am numit „0” sau chiar mai jos – asta depinde de explicația pe care o primește despre vacuitate. Iar o altă persoană care are o inteligență spirituală foarte înaltă, poate sălta imediat la un nivel înalt. Sunt persoane de genul acesta.

 

–   Conștientizarea din primul traseu:
      nu există niciun „eu” care să controleze corpul și mintea

Cei de pe primul traseu au

Rangkya tupey dzeyu du druppa

Adică, un sine substanțial și de sine stătător.

Vorbim încă despre Nyentu – ascultătorii.

Și asta descrie concepția lor despre vacuitate:  lipsa de sine subtilă a omului.

Acum vorbim despre nivelul 1 al lipsei de sine. Cei care îl practică sunt numiți „ascultătorii” – Tekmen.

Ce sine neagă ei?

Ei neagă existența unui „eu” de sine stătător și substanțial/real.

În această primă concepție, am vorbit despre cineva care ar conduce lucrurile, un fel de „șofer”. Există corpul meu, există mintea mea și există cineva care există acolo de sine stătător, este real și dirijează spectacolul. El este undeva în afara minții și în afara corpului, nu știm exact unde, dar dirijează spectacolul.

Și primul nivel în care Svatantrika ar spune este „ca vacuitatea” – este atunci când cineva realizează că nu există așa ceva.

Dacă vă spun: „Ridică mâna stângă!” Aveți controlul asupra mâinii voastre stângi?

Ați putea răspunde: „Da, am în acest moment”.

Dar oare aveți controlul suprem asupra mâinii voastre stângi? Nu! Pentru că va veni o zi când cineva vă va spune să o ridicați și nu veți mai putea.

Deci, când cineva își dă seama «Am crezut că există un „eu” în afara corpului și a minții mele. L-am căutat și nu l-am găsit, deci nu există.» ― aceasta este vacuitatea numărul 1, care nu este adevărata vacuitate, conform Svatantrika.

Când cineva meditează mult, reflectă, analizează și caută acest „eu” și nu-l găsește, își dă seama că nu are niciun control, că acest „șofer” nu există, că „eul” care dirijează spectacolul nu există, Svatantrika spune: „Acesta a înțeles lipsa de sine subtilă a omului”.

Această înțelegere a practicantului că nu există vreun șofer, că lucrurile se întâmplă dar nu sunt sub controlul lui, este un mare pas înainte pe calea spirituală. Dar aceasta nu este încă înțelegerea vacuității.

Adesea auzim profesori care explică vacuitatea în acest fel, de aceea este important să fim conștienți că există o asemenea explicație. Este o formă de vacuitate, pentru că suntem lipsiți de un astfel de șofer, dar acesta nu este încă vacuitatea.

Vacuitatea ultimă cu siguranță nu va contrazice corectitudinea acestei afirmații. Ea va spune doar: „Nu acesta este lucrul suprem”.

 

–   Procesul karmic care se derulează de la sine

Întrebare: Cum se potrivește acest lucru cu ideea de karma, care spune că ne determinăm prin legea acțiunii și reacției?

Răspuns: Ideea de karma spune că varietatea lumilor provine din karma, că lumea noastră este creată de acțiunile noastre, dar nu spune: „Tu decizi!”. Ea spune că acțiunile stabilesc.

Suntem un pachet karmic, un proces karmic în acțiune, iar când îl caut pe șoferul care conduce toată această karmă, nu-l găsesc.

Dacă voi căuta cine este cel face toate aceste karme, nu-l voi găsi.

Atâta timp cât o persoană ține în subconștient ideea că are vreun fel de control, iar atunci când se întâmplă ceva neașteptat și neplăcut, apare o boală gravă, ea se revoltă sau se supără, se văicărește sau este dezamăgită – asta înseamnă că încă nu a ajuns la nivelul 1.

Deci acesta este un indicator că mai avem de lucru la acest nivel, că încă nu am înțeles că totul este un proces karmic și că nu deținem controlul.

Dacă înțeleg că totul este un proces karmic, atunci n-am de ce să mă văicăresc de ceva care este în neregulă. Acest sentiment de „nu este corect” indică faptul că am o idee despre ceea ce este corect, iar „corect” înseamnă că lucrurile trebuie să fie cum vreau eu sau cum cred eu că ar trebui să fie ele. Deci am ideea că există ceva „în regulă” pe care îl controlez – iar așa ceva nu există.

Deci, în măsura în care apare acest sentiment, [acest fapt] este un indiciu că nu am înțeles încă lipsa de sine subtilă a omului.

 

–   De fapt, există o singură Cale a Perceperii

Deci, cei care se află pe traseul de jos al Hinayanei, pe care i-am numit ascultătorii, [aceștia] atunci când ajung pe Calea Perceperii, percep vacuitatea.

Ce vacuitate percep ei conform acestei descrieri?

Cea a lipsei de sine subtilă a omului, adică experimentează direct că nu există nici un șofer, și atunci înțeleg că nu mai au de ce să se văicărească când lucrurile vin așa cum vin.

Am mai vorbit și despre faptul că atunci când stăm în meditație și ne urmărim gândurile, avem impresia că „aici sunt eu și aici sunt gândurile mele, le urmăresc”, pentru că altfel, cum aș fi conștient de gânduri? Trebuie să existe un „eu” care este în afara minții mele și în afara gândurilor mele, și [acest „eu”] este cel care urmărește gândurile.

Ascultătorii ajung pe Calea Perceperii la experiența directă că acest „eu” nu există.

Cei din Madhyamika Prasangika vor spune că dacă percep deja vacuitatea, ei percep adevărata vacuitatea. Ei vor spune că de fapt atunci când ajung pe Calea Perceperii – nu există trei trasee. Ei spun despre Calea Perceperii că există doar una.

 

Al doilea traseu − „Cei deveniți de la sine Buddha”

Al doilea nivel se numește în sanscrită Pratyeka. În limba tibetană se spune:

Rang-gyel

Rang – înseamnă sine, însuși.
Gyel   – este abrevierea cuvântului Gyal po, care înseamnă rege.
Gyel   – înseamnă învingător, victorios.

Buddha este uneori numit „învingătorul”. De ce? Pentru că a învins toate afecțiunile mentale.

În română am putea spune „cei deveniți Buddha fără ajutorul cuiva” sau cei deveniți de la sine Buddha sau cei realizați solitar.

Literalmente, numele înseamnă că au devenit Buddha fără un învățător, dar acest lucru este total imposibil. Nu poți ajunge nicăieri în budism fără un profesor complet calificat. Textul spune clar că nu au avut profesor în această viață, dar în trecut au avut literalmente milioane de profesori. De asemenea, ei nu sunt Buddha deplini, ci au atins nirvana inferioară. Așadar, cel devenit de la sine Buddha este cineva care a atins nirvana inferioară fără un maestru în această viață ― și toate scripturile spun acest lucru.

Există astfel de oameni. Sunt persoane care de la o vârstă fragedă vor doar să stea în singurătate și să mediteze, iar unii dintre ei chiar ajung la nirvana. Dar se spune că ei au avut deja mulți profesori în multe vieți anterioare și aceasta ar fi ultima viață înainte de nirvana lor. De aceea „devenit de la sine”, (De la sine = fără ajutorul cuiva, prin propriile forțe) este în sensul că în această viață ajunge la nirvana, fără profesor.

Stația lor finală nu este cu adevărat iluminarea, este nirvana − care este inferioară iluminării − dar este eliberarea de suferință, eliberarea de samsara. Ei își înving toate afecțiunile mentale. Ei sunt Rang-gyel.                                                 

De asemenea, ei sunt considerați Hinayana și percep lipsa de sine grosieră a părților omului.

Ei percep vacuitatea la un nivel mai subtil decât ascultătorii.

Conform descrierii școlii Svatantrika, atunci când aceștia ajung la perceperea directă a vacuității, ei percep această lipsa de sine grosieră a părților omului.

Școala Prasangika va spune că nici acest lucru nu este adevărat. Ea spune că dacă ajung deja pe Calea Perceperii, vacuitatea este una singură, dar vom rămâne cu această descriere a școlii Svatantrika pentru moment.

 

Concepția din al doilea traseu −
lipsa de sine grosieră a părților omului

Ce percep ei?

Suk dang suk dzin gyi tsema dze shen gyi tongpa

Suk        –  forma, aici ne referim la materie fizică,
Tsema  –  percepție,
Suk dzin gyi tsema  −  percepția materiei fizice.

Deci, pe de o parte avem materia fizică și pe de alta percepția ei.

Dang       –  și,
Suk dang suk dzin gyi tsema  –  materia fizică și percepția ei
Tongpa  –  vacuitate,
Shen       –  altul,
Dze         −  făcut.

Dze shen gyi tongpa înseamnă „ele nu sunt făcute din lucruri diferite”, adică sunt făcute din aceeași substanță.

Am mai auzit asta. Școala Numai Minte a spus asta.

Ea a spus că lucrul pe care îl percep și percepția lui, nu sunt făcute din materiale diferite, în sensul că provin din aceeași sămânță karmică. Deci, practic, lipsa de sine grosieră a părților omului este percepția vacuității în școala Numai Minte.

Să nu uităm că școala Svatantrika este o școală din „Calea de mijloc inferioară”. Asta înseamnă că concepția lor asupra vacuității este puțin mai avansată decât cea a școlii Numai Minte. Pentru Svatantrika, nivelul 2 este de fapt concepția școlii Numai Minte.

Deci, dacă cineva este din școala Numai Minte și vede această descriere, ar crede că este o vacuitate inferioară? Nu! El va crede că aceasta este vacuitatea, că lucrul pe care îl percepe și percepția lui vin din același loc, și nu din locuri diferite.

Aici se spune „făcut din aceeași substanță”, dar asta înseamnă că vin din aceeași sămânță karmică. Aceasta este vacuitatea pentru el.

 

Al treilea traseu – bodhisattva

Jangsem

Jangsem este prescurtarea lui Jung chub sem pa, care înseamnă bodhisattva.

Bodhisattva sunt cei care se află pe calea Mahayana.

Ceea ce ei percep este

Tongpanyi

Tongpanyi – vacuitate. În sanscrită shunyata.

Discipolii de la acest nivel percep lipsa subtilă a unei naturi proprii a lucrurilor.

Cine sunt cei de pe al treilea traseu?

Svatantrika va spune: „O astfel de persoană este un bodhisattva și se află pe calea Mahayana. El percepe vacuitatea. Ea este cu adevărat vacuitatea”.

 

Concepția din al treilea traseu –
Lipsa de sine subtilă a părților omului.

Care este vacuitatea pe care o percep?

Chu tamche denpe tongpa

Tongpa   – goale,
Denpa     – adevăr sau realitate,
Chu          – lucrurile existente,
Tamche  – toate

Chu tamche denpe tongpa  înseamnă că toate lucrurile existente nu au o existență reală sau niciun lucru existent în univers nu are o existență reală

Când spunem „lucruri” în acest context, ne referim la părțile omului, spre deosebire de om.

Există omul și există părțile lui ― Kang sak înseamnă om și Chu înseamnă părțile sale.

Svatantrika spune că aceasta este adevărata vacuitate, este cu adevărat Tongpanyi.

Ea spune: „Cei care o percep sunt bodhisattva” și ei spun: „Toate lucrurile existente nu există cu adevărat”, pe care am numit-o „Lipsa de sine subtilă a părților omului”.

 

Gakja, modul de existență și vacuitatea
pe al treilea traseu, conform școlii Svatantrika

Ce este Gakja pe acest traseu? De ce anume sunt lucrurile goale?

Gakja este lucrul pe care căutăm să-l negăm atunci când vrem să percepem vacuitatea.

De ce anume sunt lucrurile goale? Ele sunt goale de o existență reală.

Să nu uităm că suntem în Svatantrika care spune: „Toate lucrurile sunt goale de existență reală”.

Dar atunci când auzim doar asta, sună cam extremist. După școala Prasangika, acest lucru este extremism, este nihilism. Asta înseamnă că pot sta în mijlocul străzii și mașina nu mă va lovi, pentru că ea nu există. Este periculos, dar Svatantrika nu spune tocmai asta, [ci doar că] așa se numește părerea ei. Școala va explica în detaliu la ce se referă.

Pentru Svatanrika asta nu înseamnă nihilism, nu înseamnă că poți sta în mijlocul drumului. Dar pentru că așa este citat în literatura budistă, oamenii spun: „Aha! Aceasta este vacuitatea! Mașina nu este cu adevărat mașină, [deci] pot să încerc să stau în mijlocul drumului!”.

Deci, să vedem la ce se referă școala cu adevărat.

Lo nume la nangway wang gi shakpa mayinpar yul rang gi tunmong ma
yinpay du luk kyi ngu ne druppa

Lo                   –   minte. În tibetană, există multe cuvinte pentru minte, dar aici nu este tocmai minte, ci o stare a minții.
Nu                  –   afectat, tulburat,
Nume           –   neafectat,
Lo nume      –  o stare a minții neafectată/netulburată.
La este o prepoziție, a…
Nangwa      –   a apare,
Wang gi       –   prin puterea,
Shakpa        –   stabilit ca existent,
Mayinpar   –   nu este cazul,
Yul                 –   obiect,
Rang gi        –   el însuși,
Rang gi tunmong ma yinpay – de la sine
Du luk kyi ngu ne – propria sa identitate de sine,
Drupa          –   există.

Ceea ce spune această propoziție este modul în care există lucrurile. Și vor spune că lucrurile sunt goale de existență, cu excepția celor descrise aici.

Fraza spune:

„Un obiect există cu adevărat atunci când există de la sine, prin intermediul unei identități unice proprii, și nu (așa cum definesc școlile inferioare) că un obiect există dacă apare unei minți care nu este afectată [de droguri sau boli, de exemplu]”.

Obiectele de acest fel nu există, iar acesta este sensul suprem al „vacuității”.

Pentru ca ceva să existe în școala Svatantrika, trebuie să se întâmple două lucruri:

   El trebuie să apară (Nangwa),

   El trebuie să apară în fața unei minții neafectate care îl percepe.

Deci, două lucruri trebuie să se întâmple atunci când descriem modul în care există un lucru.

Dacă spun că ceva există, conform școlii Svatantrika, mă refer la două lucruri:

1.   Să apară și

2.   Să-l percep cu mintea și mintea trebuie să fie neafectată.

„Mintea afectată” înseamnă: sub influența alcoolului, sau somnolență, sau influența emoțiilor negative foarte puternice sau împăienjenită, care nu distinge clar lucrurile.

Dar presupunând că mintea mea nu este afectată și văd lucrurile corect, atunci școala spune: „Cum există lucrurile? Ele există în modul următor: apare un cilindru care arată ca un pix, iar eu îl percep cu mintea mea neafectată ca pe un pix. Așa există”.

De ce anume sunt lucrurile goale?  De orice altă descriere a existenței.  Doar așa există.

Ele sunt goale și de existența de sine.  Pentru Svatantrika, existența de sine este ca și cum lucrurile ar exista acolo fără ca eu să vin cu mintea mea neafectată și să le percep.

Deci, pentru această școală există două componente ale existenței lucrurilor:

→   Lucrul în sine are un fel de existență. Nu o existență de la sine, spune ea, dar are un fel de existență. Există ceva acolo care arată ca un pix.

→   Iar eu vin și îl percep cu mintea neafectată și îl identific ca pix.

Și atunci pixul există. Acest este modul în care lucrurile există și sunt goale de orice altă existență.

 

Metafora spectacolului de magie

În cursul 2, am vorbit despre spectacolul de magie care vine din literatura Svatantrika. Povestea este următoarea:

Se spune că în India, chiar și în zilele noastre, sunt magicieni care merg prin sate și susțin spectacole de magie, iar oamenii le aruncă monede ca plată. În acest spectacol, magicianul ține o baghetă magică și praf magic. El aruncă pulberea magică, care se împrăștie și afectează ochii spectatorilor. Oamenii sunt acum sub influența pulberii. Apoi magicianul aruncă bagheta magică pe jos, rostește o incantație magică și bagheta se transformă într-un cal. Mulțimea vede acum un cal. Deci acesta este spectacolul de magie.

Cum folosim această poveste?

Ne uităm la cele trei tipuri de participanți din acest spectacol:

• • Există publicul, [oameni] ai căror ochi sunt afectați de pulberea magică, magicianul aruncă bagheta, și ei văd un cal și ei cred că acolo este un cal.
  • Apoi este magicianul, care atunci când a împrăștiat pulberea, i-a intrat și lui în ochi, așa că și el vede calul, dar nu mai crede că este un cal.
  • Și apoi sunt întârziații − cei care au venit târziu, nu au primit pulberea magică în ochi. Deci, ei nu văd un cal și nu cred că există un cal.

Aceasta este povestea, care este morala?

   Publicul care a venit la timp la spectacol și a primit pulberea în ochi, acolo unde este un bagheta magică ei văd un cal, și de asemenea ei cred că acolo este un cal. Cine este publicul? Noi. Vedem lucruri care există de la sine acolo unde nu există deloc, pentru că avem praf în ochi. Și ce este acest praf? Ignoranța, care ne orbește ochii, ne orbește percepția. Aceștia suntem noi.

   Magicianul este ca Arya care a ieșit din percepția directă a vacuității. El vede un cal, adică vede lucrurile ca existând de la sine, dar nu mai crede.

   Cine sunt întârziații? Ei sunt înalții Bodhisattva −Sa gyepa− nivelul opt. Gye pa și mai sus – sunt cei care nu mai văd lucrurile ca venind de la sine și cu siguranță nu cred că lucrurile vin de la sine.

Deci, conform școlii Svatantrika, cum funcționăm? La fel ca publicul care a venit la timp: Lucrurile apar ca și cum vin de la sine, iar noi le percepem ca atare, presupunând că mintea noastră nu este distorsionată.

Mintea noastră nu este distorsionată, conform școlii Prasangika? Da, ea este.

 

Existența si inexistența în școala Svatantrika

Ce este Gakja după Svatantrika?

Gakja, lucrul pe care îl negăm în școala Svatantrika, este ceva care poate exista cumva de la sine, prin intermediul unei identități unice proprii, fără a fi pur și simplu stabilit ca existând în virtutea apariției sale unei minți neafectate,

Lucrul apare și există mintea neafectată și ea îl stabilește. Dacă există o altă existență de la sine fără acest proces, Svatantrika spune: „Acesta este Gakja. Nu există o astfel de existență!”.

Cu alte cuvinte Svatantrika spune că nu există nimic în afară de această descriere pe care o oferă; că tot ce există în lumea mea, trebuie să existe ceva care să apară, care să fie un stimul pentru mintea mea, și apoi îl voi percepe, și asta este singura existență pe care o are și nu are existență de sine fără ca eu să-l percep.

În această școală, dacă cineva înțelege că lucrurile nu au o astfel de existență, atunci înțelege vacuitatea.

 

Copacul care cade singur în pădure

Asta ne duce la povestea unui copac care cade în pădure.

Dacă nu există nimeni acolo, conform școlii Svatantrika, există așa ceva sau nu există așa ceva?

Ea spune că nu există așa ceva: „Lucrurile nu există fără să fie și mintea neafectată care să le perceapă”.

Svatantrika va spune că dacă nu este nimeni acolo, nu avem despre ce vorbi. Acesta este Gakja.

Un copac care cade singur în pădure nu există. Acesta este Gakja. Nu există așa ceva.

 

50 − 50

Școala spune că este nevoie de un efort comun; lucrul trebuie să apară cumva și eu care să-l percep cu mintea mea neafectată/nealterată.

Lucrurile există jumi-juma, jumătate de la sine și jumătate de la mine.

Svatantrika lasă un anumit grad de existență de sine.

Ea spune că pixul are nevoie de mine ca să-l percep, dar el trebuie să apară și să mă stimuleze, cumva.

 

Dezvoltarea treptată a percepției vacuității

–   Școala Numai Minte va spune:

„Shenwang-urile – lucrurile care vin din cauze, lucrurile care se schimbă, acestea există prin definiție și au propria lor identitate de sine”.

Ea dă existență de sine lucrurilor schimbătoare, shenwang-urilor, dar nu kuntak-urilor.

Ea spune că copacul stă singur în pădure chiar dacă eu nu sunt acolo. „Sunt copaci în pădure”, așa spun ea.

–   Școala Svatantrika spune că dacă nu este nimeni acolo care să vadă copacii, atunci despre ce copaci vorbim?

Această școală a Independenților a Căii de Mijloc (Svatantrika) este o punte frumoasă sau o tranziție care ne duce de la concepția școlii Numai Minte − conform căreia obiectele există de la sine prin propriul lor mod unic de a fi − la școala Consecințelor a Căii de Mijloc (a lui Arya Nagarjuna, a Sfinției Sale Dalai Lama, Khen Rinpoche), care spune că nu există nimic acolo care să aibă natura de a fi pix de la sine, nu este nimic mai mult decât o proiecție karmică.

Pentru Svatantrika, obiectele există de la sine, dar nu în mod unic, deoarece, pentru a exista, ele necesită ca mintea ta să se gândească la ele.

–   Școala Prasangika, când se uită la Svatantrika, spune: „Nu ai mers suficient de departe, nu ai spus toată povestea”. Ea spune că totul este o proiecție.

Și asta este foarte, foarte important.

Dacă înțelegem bine școala Prasangika, cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla este să înțelegem că totul este o proiecție.

Chiar și cilindrul de plastic pe care proiectăm pixul este și el tot o proiecție. Oriunde mergem – este o proiecție. Nu vine nimic la mine de la sine și eu proiectez pe el. Este adevărat, că dacă nu analizez, obiectul pare să vină de la sine, dar când încep să-l caut, nu-l găsesc.

Și asta este atât de frumos, pentru că dacă nimic nu are existență de sine, atunci toate posibilitățile care există se deschid.

Deci nu trebuie să mor. Deci nu trebuie să fiu din carne și oase.

Nu este adevărat că există o mână de om, din carne și oase. Svatantrika va spune: „Este ceva aici din carne și oase și eu proiectez pe el o mână de om”. Prasangika va spune: „Acest ceva este gol de a fi carne și oase pe care proiectez, pentru că dacă voi căuta unde este carnea și oasele, nu le voi găsi”.

Prasangika va spune: „Totul vine din karma. Totul, absolut totul vine din karma, iar dacă văd carne și oase este datorită anumitor karme. Asta înseamnă că dacă știu cum să schimb karma, ea îmi va impune o proiecție pură.”

Aceasta este concluzia școlii Prasangika Madhyamika. Deci, ceea ce ne rămâne de făcut este să facem practica de schimbare a karmei, totul este posibil.

 

Explicații corecte și incorecte ale vacuității

90% din toate explicațiile care se perindă despre vacuitate sunt incorecte. 90% din ceea ce se perindă nu se califică nici măcar ca fiind cea mai joasă explicație budistă a vacuității. Este ceea ce numește școala Svatantrika nivelul „0”.

Auzim venerabili profesori budiști spunând: „Ah, vacuitatea! Vacuitatea înseamnă că totul se schimbă și trebuie să ne adaptăm la schimbare”.

Dar asta nu este vacuitate. Este impermanență. Asta nu ne eliberează.

Este adevărat că atunci când cineva se află într-o situație foarte neplăcută și i se spune: „Va trece și asta.”, sau „Nu va fi mereu așa, nu vei suferi mereu de asta, va trece.”, poate fi puțin reconfortant.

Deci, școala Svatantrika este undeva la mijloc, între școala Numai Minte și școala Prasangika.

Prasangika spune că nu există nimic acolo afară care să aibă vreo natură de a fi un pix de la sine, nu este nimic mai mult decât o proiecție karmică. Pentru școala Svatantrika, obiectele există de la sine, dar nu în mod unic, deoarece pentru a exista este nevoie ca mintea mea să se gândească la ele.

Școala Numai Minte va spune că este un pix prin definiție și are o existență unică proprie.

Lordul Buddha a stabilit această serie de explicații gradate ale vacuității, astfel încât oamenii să poată progresa în înțelegerea lor până la cea mai înaltă concepție, care este adevărata explicație a vacuității susținută de Școala Consecințelor a Căii de mijloc (Prasangika). Ea crede că există o bază de atribuire, precum cilindrul pe care proiectăm imaginea unui pix, dar cilindrul nu are natura de a fi un pix. Dacă nu căutăm mai departe (matak machepar), este în regulă, dar dacă dorim să discutăm despre vacuitatea cilindrului, vom vedea că nu există un cilindru de la sine și că acesta este doar atribuit pe baza părților cilindrului.

 

Întrebare: Percepția vacuității este realitatea supremă?

Răspuns: Vacuitatea este realitatea supremă, și nu percepția vacuității.

Oricine percepe direct vacuitatea în Prasangika înțelege apoi greșeala a ceea ce vede.

Când cineva se află în percepția directă a vacuității, nu mai există fenomene, nu există eu, nu există subiect, nu există obiect. Ca „Apa în apă”.

Dar după ce coboară din experiența sa, lucrurile îi vor apare din nou ca și mai înainte: aici este scaunul, acolo este Doru… dar își dă seama că este o greșeală, își dă seama că el este cel care le proiectează. Și asta este marea diferență.

El nu va mai reacționa față de Doru, ca și cum Doru nu vine de la el.

Deci, Svatantrika va spune: „Există acolo ceva care arată ca Doru, are natura de Doru în acest obiect pe care îl văd, dar trebuie să exist eu care să perceapă că este Doru”. „Deci asta înseamnă că Doru are un fel de existență proprie, dar nu este unică în sensul că este nevoie de mine care să-i dea această existență.”

Prasangika va spune: “Tot ceea ce văd este o proiecție. Totul vine de la mine. Nu există nimic acolo afară care să vină la mine. Totul vine de la mine, inclusiv Doru, inclusiv formele și culorile care îl alcătuiesc pe Doru. Totul vine de la mine, fără excepție.”

 

Cele trei trasee versus cele trei scopuri

Vom vorbi acum despre Kyebu sum.

Kyebu sum

Kyebu – om,
Sum     – trei.

Kyebu sum înseamnă trei tipuri de oameni, după scopul lor.

În opoziție cu Tekpa sum

Tekpa sum

Tekpa sum – cele trei trasee.

 

–   Cele trei scopuri

Trei scopuri sunt trei tipuri de oameni descriși în Lamrim:

1. 1. 1. Scopul îngust
      2. Scopul mediu
      3. Scopul înalt.

1.   Scopul îngust

Cine sunt cei cu scopul îngust?

Ei sunt cei care practică cu scopul de a nu cădea în tărâmurile inferioare.

Ei înțeleg karma, înțeleg impermanența, înțeleg că la sfârșitul acestei vieți pot cădea în tărâmurile inferioare și le este frică de asta. Ei înțeleg existența din infern și existența spiritelor și doresc să le evite.

Atunci ce vor face?

Vor păstra jurămintele de eliberare,
Vor învăța despre moarte și impermanență,
Vor învăța despre refugiu și cele trei diamante.
Vor învăța legile karmei,
Vor învăța despre legile morale și că
Trebuie să respecte legile morale pentru a preveni această cădere.

Ei se numesc „scopul îngust”.

2.   Scopul mediu

Cei cu scopul mediu își spun: „Păi dacă nu cad în lumile inferioare și m-am născut, să zicem, ca om, și cad din nou în suferință…

• • Dar chiar și în viața de om există suferință și va trebui să sufăr iar și iar.
  • Chiar și în viața zeilor, există suferință. Când karma lor se epuizează, vor cădea în tărâmurile inferioare.

…Nu vreau să mă duc în niciun loc din samsara”.

Ei văd suferință în fiecare colț al samsarei. Și își spun: „Vrem să ieșim complet din orice formă de suferință.”

Atunci ce vor face?

Vor învăța despre impermanență,
Se vor refugia în cele trei diamante,
Vor învăța despre legile karmei,
Vor respecta legile morale.
Vor practica mult meditația pentru a-și dezvolta pacea meditativă
Vor încerca să dobândească conștientizarea vacuității și să desăvârșească toate cele cinci căi.
Vor face toate acestea, din dorința „Vreau să ies complet din samsara!”.
Ei își dezvoltă complet Renunțarea. Dacă cineva le va spune: „Uite, îți dăm o samsara bună”. Ei vor spune: „Nu, mulțumesc. Nu pot păstra asta. Vreau să plec de aici!”.

Aceasta concepție este cu mult mai avansată decât prima. Este înțelegerea profundă că nu există niciun lucru bun în samsara, pentru că totul în samsara este suferință ― Ori lucrul este suferință în acest moment, ori că vine din suferință, ori produce suferință.

3.   Scopul înalt

Ce va spune cel cu scopul înalt?

El va spune: „ Ce plăcere ar fi să ies din samsara, să ajung în paradis și toți prietenii mei să nu poată veni cu mine?  Îmi vreau și prietenii cu mine. Îi vreau pe toți cu mine. Vreau ca toată lumea să iasă din samsara cu mine.”

Deci acesta este scopul înalt.

Cum îi vor scoate pe toți ceilalți din samsara? Ei vor ajunge mai întâi la plăcerea supremă a lui Buddha și apoi le vor arăta tuturor ce trebuie să facă. Ei vor ajunge la iluminare, vor avea calitățile sublime ale lui Buddha și îi vor ajuta pe toți ceilalți să ajungă și ei la iluminare.

Acestea sunt cele trei scopuri, Kyebu sum.

 

Cele trei trasee

Tekpa sum sunt cele trei trasee pe care le-am descris:

• • Traseul „ascultătorilor”, Nyentu,
  • Traseul „Celor deveniți Buddha de la sine” – Pratyeka sau în tibetană Rang-gyel, care nu sunt nici Buddha și nici nu devin Buddha de la sine .
  • Traseul bodhisattva – Jangsem.

Primele două sunt considerate Hinayana.

De ce sunt considerate Hinayana? Pentru că capacitatea celor de pe aceste trasee de a înțelege vacuitatea este limitată. În plus, putem spune despre ei că nu și-au dezvoltat încă bodhicitta, focusarea lor este pe ei înșiși.

Pe când cei de pe traseul Mahayana sunt în Mahayana pentru că își dezvoltă bodhicitta, sunt bodhisattva și au capacitatea de a înțelege vacuitatea la un nivel cu mult mai înalt.

Asta nu înseamnă că toată lumea poate înțelege vacuitatea la nivelul său ultim, deoarece atât cei din școala Numai Minte cât și cei din Svatantrika sunt considerați Mahayana, ei își pot dezvolta bodhicitta, dar nu neapărat înțeleg vacuitatea în forma ei supremă.

Cuvântul Tek este uneori tradus vehicul.

Cuvântul tekpa înseamnă literalmente capacitate de transport, și se referă la cât de mulți oameni putem să ducem cu noi pe calea spre iluminare.

Această clasificare include doar Hinayana și Mahayana.

 

Cele trei trasee versus cele trei căi

Puteți întreba: „Bine, bine, ai vorbit despre Hinayana și Mahayana, cum rămâne cu a treia cale, Vajrayana?”

În cadrul Mahayana există două căi:

I. Există calea perfecțiunilor – paramitaya și

II. Există calea Vajrayanei, a Tantrei.

Acestea sunt două cele părți ale Mahayanei.

În tibetană:

Sang ngak kyi tekpa

Ngak – mantra,
Sang   – secret,
Sang ngak – mantra secretă,
Tekpa – cale.

Sang ngak kyi tekpa înseamnă calea mantrelor secrete, adică Tantra. Învățăturile Mahayana ale cuvintelor secrete sau mantra.

Și există

Parchin gyi tekpa chenpo

Parchin este cuvântul tibetan pentru paramita, perfecțiune.
Chenpo – mare.

Parchin gyi tekpa chenpo înseamnă Calea cea mare a perfecțiunilor.

Este Calea Mahayana, calea deschisă a celor șase perfecțiuni.

Acesta este numele de cod dat învățăturilor deschise. Este doar un nume de cod, deoarece tantra necesită, de asemenea, practicarea în totalitate a celor șase perfecțiuni.

Ce face un bodhisattva care a perceput direct vacuitatea pe calea deschisă? El începe să practice perfecțiunile. El începe să-și dezvolte generozitatea la maximum, moralitatea, apoi răbdarea și așa mai departe. Acesta este ceea ce face până când ajunge la iluminare.

Cât timp îi va lua? Trei sute de mii de eoni.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 9 – Prima parte

 

Vacuitatea conform școlii Svatantrika

 

Am terminat mai mult sau mai puțin discuția despre școala Numai Minte și vom trece la școala Madhyamika.

În această lecție vom primii multe informații despre explicațiile pe care le-a dat Buddha despre vacuitate pe diferite niveluri. Vom face o trecere în revistă a modului în care a predat vacuitatea în diferite școli, nu numai în școala Numai Minte, și vom vedea cum s-a dezvoltat treptat înțelegerea vacuității de la școală la școală.

Vom face o trecere în revistă a școlilor, din perspectiva dezvoltării înțelegerii vacuității. Această trecere în revistă nu poate fi găsită în literatura tibetană în forma în care o vom prezenta aici. Este munca lui Geshe Michael.  El a ales pasajele care sunt relevante dezvoltării și prezentării vacuității, pentru a ne ajuta să ajungem la înțelegerea supremă a acesteia.

Toate școlile au fost predate de către Buddha în scopul de a ne ajuta să ne dezvoltăm înțelegerea supremă a vacuității, iar el a făcut acest lucru treptat prin diferitele școli.

Și în cele din urmă, avem nevoie de Prasangika pentru a ajunge la iluminare. [Pentru că] Prasangika este baza pentru Tantra. Înțelegerea Prasangika este cea mai importantă înțele-gere a vacuității pe care trebuie să o dobândim.

 

Școala Svatantrika

Ne vom concentra acum pe Svatantrika, adică este școala inferioară Madhyamika, a Independenților.

Școala Independenților este la mijloc, între Yogachara și Prasangika. Concepțiile lor, explicațiile lor despre vacuitate constituie o trecere frumoasă de la concepția vacuității a școlii Numai Minte la concepția supremă a vacuității.

Scripturile despre școala Svatantrika nu sunt scrise foarte clar și este cam greu de extras opiniile acestei școli. De aceea, se spune că mulți ani, lui Je Tsongkapa i-a fost greu cu această școală.

De fapt, Je Tsongkapa a identificat-o ca fiind cea care s-a desprins de Prasangika. Pasajele din cartea Drange Lekshe Nyingpo care se referă la această școală sunt foarte greu de citit pentru cineva care nu are contextul potrivit, iar noi nu avem contextul potrivit, pentru că nu am învățat tot ce ține de aceste subiecte.

Înainte ca Je Tsongkapa să încerce să se ocupe de aceste probleme, Lordul Atisha a scris despre acestea. Aceste scrieri sunt și mai greu de citit atunci când încercăm să înțelegem această evoluție. Ceea ce a făcut Geshe Michael a fost să parcurgă manualele mănăstirii și să extragă din ele diferite pasaje pe care le-a reunit într-un tratat care să ne ofere o explicație. Aceasta este o parte din munca pe care a făcut-o Geshe Hla și ne bucurăm de roadele acestei munci.

Școala Svatantrika este școala cel mai puțin înțeleasă din literatura budistă. Se spune că Je Tsongkapa a primit instrucțiuni cu privire la ea de la Manjushri.

Se spune despre Manjushri că a fost Lama lui Je Tsongkapa.

Je Tsongkapa era atât de avansat și atât de pur încât lama lui era un înger.  Dar el nu a fost așa la începutul călătoriei sale, nu era suficient de pur pentru a-i vorbi direct, pentru a-l auzi direct. El vorbea cu Manjushri prin Lama Umapa care avea contact direct cu Manjushri. Astăzi în tradiția tibetană este considerat ca fiind însuși Manjushri, sau ca o manifestare a lui Manjushri.

 

Trei niveluri ale lipsei de sine

Svatantrika nu vorbește despre vacuitate, ci de lipsa de sine. Ea spune că lipsa de sine poate fi împărțită în trei grade de lipsă de sine care corespund celor trei capacități mai înalte ale practicanților. Doar cel mai înalt dintre cele trei grade este vacuitatea propriu zisă. Cele două grade inferioare ale lipsei de sine nu sunt vacuitatea adevărată, deși sunt utile pentru studiu, deoarece corespund opiniilor pe care le au mulți oameni.

Ele sunt ordonate după gradul de dificultate de a le înțelege.

Cel care urmează această școală, va trece prin cele cinci căi pe calea sa spre iluminare. La un moment dat, el va ajunge pe Calea Perceperii în care va percepe vacuitatea. Aceste trei descrieri ale vacuității sau a lipsei de sine ― fiecare dintre ele definește traseul pe calea spre iluminare. Deci avem trei trasee pe calea spre iluminare și cinci stații pe fiecare dintre ele. Deci există cincisprezece astfel de stații și fiecare persoană va urma una dintre aceste trasee în funcție de capacitatea sa spirituală, potrivit școlii Svatantrika.  Fiecare urmează una dintre aceste trasee în funcție de nivelul său spiritual, adică în funcție de capacitatea sa de a înțelege vacuitatea.

Deci, acum, când vorbim despre cele trei niveluri de lipsă de sine, fiecare dintre ele va avea propriul Gakja, va avea „de ce anume este goală”. Totul este conform școlii Svatantrika.

Dakme tra rak sum

Dak         –   eu, eu însumi, sine,
Dakme  –   lipsa de sine,
Tra este o abreviere a cuvântului Tramo și înseamnă subtil.
Rak         –   grosier,
Sum        –   trei.

Deci: trei grade de lipsă de sine ― unele grosiere, altele subtile.

Le vor accepta și alte școli de gândire?  Se poate ca ele să fie acceptate, dar nu sunt discutate în acest fel în alte școli. Această diviziune este unică [specifică] pentru școala Svatantrika.

1.   Lipsa de sine subtilă a omului

Kangsak gi dakme tramo

Tramo       –   subtil, cu alte cuvinte mai greu de distins.
Kangsak  –   persoană. În budism, nu înseamnă doar persoană, ci și animal sau ființă. Vom spune om.

Kangsak gi dakme tramo înseamnă lipsa de sine subtilă a omului.

Acesta este numele primului grad de lipsă de sine.

Care este diferența dintre lipsa de sine subtilă a omului și lipsa de sine grosieră a omului?

Întrebarea este șireată.  Pentru că lipsa de sine este o lipsă. Este ca și cum am spune: cât de lungi sunt coarnele iepurelui?  Atunci dacă ceva lipsește, este ceva grosier sau subtil?

Așa o numește școala. Am putea spune: este o gândire teoretică, ca și kuntak-ul pe care ni-l imaginăm.  Este adevărat că este imaginar pentru că acest sine oricum nu există.

Deci, se numește subtil sau grosier, în funcție de cât de greu ne este să înțelegem. Grosier înseamnă evident sau ușor de perceput sau [ceva care] se vede cu ochiul liber, iar când este subtil avem nevoie de instrumente.

Vom trece acum peste numele lor și apoi vom trece la discuție.

2.   Lipsa de sine grosieră a părților omului

Chu kyi dakme

Chu înseamnă Dharma dar aici are sensul de lucruri sau fenomene.

Deci, vorbim despre „lipsa de sine a omului” spre deosebire de „lipsa de sine a lucrurilor”. Când spunem în acest context „lipsa de sine a omului” spre deosebire de „lipsa de sine a lucrurilor”, nu ne referim la toate fenomenele și lucrurile, ci ne referim în mod specific la părțile omului.

Aici vorbim despre lipsa de sine a omului și de lipsa de sine a părților omului.

Și care sunt părțile omului? Cele cinci agregate.

Al doilea nivel de lipsă de sine este:

Chu kyi dakme rakpa

Rakpa – grosier.

Adică, lipsa de sine grosieră a părților omului.

3.   Lipsa de sine subtilă a părților omului

Chu kyi dakme tramo

Acesta este al treilea nivel care este cel mai greu de înțeles, iar în această școală, este adevărata vacuitate.

Tongnyi

Tongnyi înseamnă vacuitate, dar de obicei atunci când spunem vacuitate, spunem de fapt

Tongpanyi

Silaba Pa a fost coborâtă. Tongnyi înseamnă vacuitate, dar într-un sens ușor diferit, în sensul de lipsă. Aici se vorbește de lipsă.

Motivul pentru care vorbim despre toate acestea este ca fiecare dintre noi să recunoască unde se află pe acest traseu spre înțelegerea deplină a vacuității. Și veți vedea subtilitățile înțelegerii vacuității. Până acum am vorbit despre înțelegerea vacuității în școala Numai Minte, iar acum vom trece la încă trei niveluri intermediare între Numai Minte și Prasangika.

Este foarte important să le cunoaștem pentru că pe calea noastră de înțelegere a vacuității trecem prin aceste etape.

Cu toate că aceste expresii sunt bine cunoscute în literatura budistă tibetană, nu există un studiu care să vorbească despre ele.

 

Lipsa de sine grosieră a omului

Întrebarea este: De ce nu a fost inclusă pe listă lipsa de sine grosieră a omului?   Trebuie să începem cu partea ușoară, nu-i așa?

Takchik rangwangchen gyi dak

Dak  – sine,
Tak   – neschimbător, invariabil. Tak vine de la Takpa.
Chik – unul, dar aici are sensul de întreg.

Am avut Shenwang și aici avem Rangwang. Care este diferența?

Shenwang înseamnă sub controlul celuilalt, iar Rangwang înseamnă total independent, ceva care nu poate fi afectat de cauze și condiții.

Despre ce este vorba? Este vorba despre un sine care este neschimbător, întreg și independent.

Nivelul grosier pe care Svatantrika nici măcar nu-l ia în considerare este lipsa unui sine care este neschimbător, întreg și independent, deoarece este atât de evident că nu există.

Este ca ideea unui copil despre un suflet clar, etern, neschimbător, care zboară și urcă în cer atunci când mori.

Este foarte aproape de ideea pe care o avem despre un suflet.

Nimeni nu știe unde se află acest suflet: el nu este în minte, nu este în corp, este undeva. Este un fel de sine care nu este cauzat, neschimbător și nu dispare niciodată.

Poate că este un fel de neînțelegere legată, de exemplu, de termenul hindus Atman. Oamenii care nu înțeleg bine ce spun hindușii, și cred că acesta este sensul lui Atman.

Și de multe ori auziți astfel de învățături de la diferiți profesori, vorbind despre Atman, despre un sine care este neschimbător și întreg, independent și etern. Este o neînțelegere a tradiției hinduse.

De unde a venit această neînțelegere despre sine? Într-una din sutre, Buddha vorbește despre noi că purtăm cele cinci agregate și spune: „Aruncă-le!”. Când Buddha vorbește așa, imediat ne formăm imaginea că aici sunt eu și aici sunt cele cinci agregate ale mele, iar eu sunt cumva în afara celor cinci agregate ale mele.

Care sunt cele cinci agregate? Este trupul și mintea. Corpul este primul agregat și apoi mintea sunt celelalte patru, iar eu sunt undeva în afara lor. Eu le port cumva cu mine și Buddha spune „Aruncă-le!”, și apoi mi se formează ideea că probabil că sunt un fel de entitate independentă, separată de agregatele mele. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce a spus Buddha, de a-i lua cuvintele la propriu, în loc să le luăm la figurat și care ar trebui să fie interpretate.

 

Cele trei trasee

Ceea ce vom face acum este să localizăm unde se află Takchik rangwangchen gyi dak – pe scala noastră de înțelegere a vacuității.

Mai devreme am vorbit despre Svatantrika care ne enumeră trei grade de lipsă de sine și fiecare dintre ele reprezintă în esență un traseu format din cinci căi spre iluminare.

Acestea sunt descrise în literatura budistă ― aceste trei trasee, fiecare cu cinci stații sunt descrise în literatură ― și sunt descriși practicanții cu capacități diferite și la niveluri diferite, precum și modul în care trec prin stații și, dacă sunt suficient de deștepți, pot să sară de pe un traseu la altul și să avanseze pe cale.

Aceste trei trasee sunt numite:

Tekpa sum

Tekpa în sanscrită Yana care înseamnă vehicul, cale.
Sum – trei.

Se pare că vehicul nu este traducerea exactă, este traducerea folosită în mod obișnuit în Occident. Traducerea cuvântului sanscrit Yana sau Tek în tibetană, este un cuvânt tibetan antic, care înseamnă cât poți duce. Ca și cum vehiculul poate duce mai mulți călători. Exprimă capacitatea practicantului, cât de mult poate duce.

Primul traseu:  Ascultătorii

Nyentu

Nyentu înseamnă ascultătorii. În sanscrită shravaka; shru înseamnă a asculta.

Cine sunt ascultătorii? Acest termen se referă la faptul că ei pot asculta învățăturile Mahayana, învățătura compasiunii, a bodhicittei, îi pot învăța și pe alții învățătura Mahayana, dar nu sunt suficient de maturi pentru a le practica, așa că doar ascultă. Ei nu au dorința de a ajunge la perfecțiune de dragul celorlalți.

Aud Mahayana, vorbesc Mahayana, dar nu pot practica Mahayana.

Același lucru se întâmplă și în contextul tantric. Sunt oameni care primesc inițieri, aud Tantra, înțeleg Tantra, pot chiar să-i învețe și pe alții Tantra, dar nu practică Tantra. Ei ajung să practice sutra. Pentru că încă nu au karma, încă nu au suficiente binefaceri.

Ei practică

Tekmen

Tek – cale,
Men – inferior, mic, joasă.

Deci, Tekmen înseamnă „Calea inferioară” sau „Calea cea mică” – Hinayana (hina chiar și în hindi înseamnă mic sau inferior).

Vorbim despre zone geografice? Nu. Vorbim în general despre practicant, vorbim despre practicanți care sunt pe calea Hinayana. Teoretic, acești oameni nu au încă bodhichitta și nu pot percepe vacuitatea reală în mod corect.

Oamenii se află în Hinayana sau Mahayana în funcție de capacitatea lor de a percepe vacuitatea.

 

1.   Conștientizarea din primul traseu: Lipsa de sine subtilă a omului

Rangkya tupey dzeyu du druppa

Rangkya tupey  – de sine stătător,
Dzeyu                     – substantial, real, solid.

Adică, un sine substanțial și de sine stătător.

Cuvântul Dzeyu apare în literatură în cinci moduri diferite. Vom vorbi despre asta mai târziu.

Această expresie descrie versiunea subtilă a lipsei de sine a omului, ceea ce am numit gradul întâi. Conform școlii Svatantrika, acesta este vacuitatea care este cel mai ușor de perceput, care de fapt nu este vacuitate, ci este lipsa de sine.

Druppa – a exista.

Adică, a exista ca un sine substanțial și de sine stătător.

Dzeyu du druppa înseamnă că tu ai fi directorul, controlorul sau șoferul  corpului și minții tale care se presupune că sunt separate de „tine”.  Ca și cum tu ai fi șoferul din spatele celor cinci agregate.  Ele sunt Yana și tu ești șoferul acestui vehicul. Asta va lăsa impresia că tu deții controlul.  Șoferul controlează vehiculul.  Deci, cumva ai control asupra agregatelor tale, că tu dirijezi  spectacolul.

Deci, în esență, această percepție, sau mai precis negația ei, este primul nivel în Svatantrika al lipsei de sine. În tibetană:

Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa

Adică, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător.

 

Gakja în primul traseu:
„Eu controlez cele cinci agregate”

Gakja în primul traseu este cel care există, cel care controlează lucrurile, cel care dirijează spectacolul.

Care este problema cu ideea că eu sunt cel care conduc spectacolul?  Problema este că am impresia că eu sunt cea care conduc spectacolul, până când vine peste mine o boală fatală pe care nu am invitat-o ​​și dintr-o dată descopăr că nu am control.

Această situație se întâmplă majorității oamenilor și când li se întâmplă așa ceva, le este foarte greu și frustrant. Motivul pentru care le este atât de greu și atât de frustrant este că au crezut că dețin controlul, acolo unde nu a existat niciodată. Pentru că au crezut în Gakja. Ei au crezut într-un eu care există în afara agregatelor și care controlează lucrurile. Și apoi realitatea îi va plesni peste față, pentru că nu există așa ceva. Dar credința că există așa ceva provoacă multă suferință.

Deci, lipsa de sine despre care se discută la primul nivel vorbește despre faptul că nu există un „eu” care conduce spectacolul, nu există un „eu” care să controleze agregatele. Un astfel de „eu” care se află undeva în spatele cortinei și conduce acest corp și această minte și le controlează – [un astfel de “eu”] nu există.

Sunteți siguri că mâine veți purta hainele pe care le purtați astăzi? Puteți garanta că veți purta mâine aceeași cămașă ca și astăzi? S-ar putea să muriți în seara asta și altcineva o va purta mâine. Nu știți. Sau va veni un hoț și o va purta el mâine.

Nu știți pentru că nu aveți control. Sigur vă gândiți „este a mea, eu am cumpărat-o, este atârnată în dulapul meu, așa că am control asupra ei”, dar nu aveți.

 

Calea spre Nirvana din primul traseu

Cel care se află pe acest traseu și ajunge pe Calea Perceperii, ce ar fi pentru el percepția vacuității?

El va înțelege că nu are niciun control, va înțelege acest Gakja.

Că niciodată nu a avut control și nu va avea niciodată control,
pentru că noi nu avem control.

Asta va percepe.

Practicantul care se află pe acest traseu, înainte de a ajunge pe Calea Perceperii, care este a treia cale, va ajunge mai întâi pe a doua cale, Calea Pregătirii. Acum spun „cale” în sensul că există cinci căi pe fiecare traseu. Cinci stații.

Deci, atunci când se va afla pe a doua cale, va începe să dezvolte înțelegerea intelectuală a acestei lipse de control. Va începe să înțeleagă că nu există niciun șofer care să conducă acest vehicul și să controleze lucrurile.

Iar când va fi pe Calea Perceperii, va percepe direct că nu are niciun control, că nu există niciun individ independent care să conducă corpul și mintea.

Ce va face apoi pe a patra cale, Calea Practicii?  El va prelua conștientizarea pe care a dobândit-o pe a treia cale și o va folosi pentru a-și opri afecțiunile mentale și a atinge nirvana. Nu va fi iluminare deplină, ci nirvana.

Ascultătorii chiar cred că există un sine – care este cel care îți ascultă gândurile.

 

Greșeala pe care omul o elimină pe primul traseu

După cum am spus, nici școala Svatantrika nu crede că aceasta este vacuitatea.

Acest traseu nu se termină așa cum îl descriem. Este un traseu ipotetic. Dar este foarte important să-l cunoaștem pentru că avem cu toții acest tip de neînțelegere a vacuității atunci când credem că avem timp și controlăm lucrurile și ne controlăm propria cale, și vom merge la aceste cursuri și ne direcționăm: „Asta este ceea ce trebuie să învăț acum!”.

De unde știu ce trebuie să studiez? Cunosc eu pe ce cale să merg? Trebuie să merg la cineva care a făcut ceva progres înaintea mea și să mă dedic lui, iar aceste semințe mă vor călăuzi.

De fiecare dată când ne gândim: „Voi face singur calea și eu sunt cel care controlează și direcționează calea”, aceasta greșeala care spune că există un sine care este separat de gândurile mele.

De exemplu, există astfel de îndrumări în meditație: „ …stai și fi atent la gândurile care trec…”. Ce se ascunde în această îndrumare? Că există un eu și există gândurile. Ele nu sunt eu, iar eu nu sunt ele. Sunt în afara gândurilor mele și nu sunt nici corpul meu. Încă de la început această îndrumare întărește Gakja, [întărește ideea] că observatorul există.

Cel care practică în acest fel va ajunge să vadă că „nu există niciun șofer”. Și nici cel despre care am crezut că stă și urmărește gândurile – nu există.

 

Existenta substanțială versus existența nominală:
diferite concepte care apar în literatura de specialitate

Deci primul nivel în Svatantrika al lipsei de sine este:

Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa

Adică, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător.

Cuvântul cheie aici este:

Dzeyu

Dzeyu înseamnă substanțial.

Și acest cuvânt are multe semnificații în budism și le vom analiza și le vom enumera. Vom explica diferitele semnificații ale lui Dzeyu, folosind opusul lui Dzeyu.

Takyu

Takyu înseamnă construit, ceva care este nominal, ceva care nu este real sau ceva care este fabricat sau inventat.

Acești termeni se repetă în definițiile vacuității în diferite școli și în alte părți, de exemplu, în definiția pe care tocmai am menționat-o, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător – Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa.

Ce este Dzeyu în comparație cu Takyu?

 

Changkya Rolpay Dorje

Explicațiile lor sunt luate dintr-o carte bine cunoscută în tradiția tibetană scrisă de:

Changkya Rolpay Dorje

A fost un mare lama și a fost un profesor al împăratului Chinei. De fapt, nu a fost un singur lama, ci o linie −linia Changkya− ce a servit drept profesori împăraților Chinei, iar Pabongka Rinpoche a fost ultimul din această linie.

Primul a fost Changkya Rolpay Dorje, iar apoi au fost reîncarnările lui până la Pabongka Rinpoche. Încarnarea actuală a lui Pabongka Rinpoche este Lobzang Tubten Trinle Kunkhyab (1969–prezent).

Așadar, primul dintre Changkya Rolpay Dorje a fost principalul profesor al împăratului Chinei. Un altul, mai târziu, a scris o carte foarte groasă, trei-patru volume, care este considerată o carte foarte importantă în studiul școlilor pe care le primim pe scurt în acest curs.

De fapt, Pabongka Rinpoche ar fi trebuit să se numească Changkya Rolpay Dorje. Dar acest „Changkya” înseamnă „China”, așa că nu au vrut să-i dea un nume care conținea cuvântul „China” datorită sensibilității politice la acea vreme, așa că i-au dat un alt nume. Dar el este considerat reîncarnarea acestei linii.

Changkya Rolpay Dorje a adunat pasajele în care Dzeyu și Takyu apare în literatura budistă cu semnificații diferite, și a alcătuit o nouă lucrare. Acum vom da descrieri din cartea lui Changkya Rolpay Dorje, despre Dzeyu și Takyu și despre existenta substanțială versus existența nominală/construită.

Vom da cinci sensuri diferite.

 

1.   Lucruri care există și lucruri care nu există

Prima semnificație a lui Dzeyu versus Takyu.

Yopa

Mepa

Yopa  – există,
Mepa – nu există.

Sunt lucruri care există versus lucruri care nu există.

Un lucru care există, cum ar fi pixul, este substanțial, este Yopa.

Un lucru care nu există, de exemplu, o imagine mentală cum ar fi o floare care crește în aer, este doar imaginar. El este Mepa.

Chiar și existența de sine a persoanelor și a obiectelor, este, de asemenea, Mepa – adică nu există și, prin urmare, este doar construită – Takyu. De exemplu, un prieten care te enervează de la sine este Mepa. Deci, nu există ― Mepa este în categoria lui Takyu.

2.   Lucruri care funcționează și lucruri care nu

Ngupo

Ngume

Ngupo  – lucru care funcționează,
Ngume – lucru care nu funcționează.

Ce este un lucru care funcționează? Este un lucru care poate face ceva, iar în budism spunem că:

–   Ceva care poate face ceva,
–   Un lucru funcțional
–   Este un sinonim pentru ceva care se schimbă,
–   Este un sinonim pentru ceva care este cauzat,
–   Este un sinonim pentru ceva creat.

Deci, lucrul care funcționează este

–   Ceva care se schimbă,
–   Vine din cauze,
–   El este o cauză,
–   El este creat,
–   El produce, 

În Școala Sutristă se face distincție între

Rangtsen

Chitsen

Rangtsen este când spun „acest pix”, ceva specific.

Chitsen se referă la ideea de pix, idealizarea pixului.

Această idealizare este considerată neschimbătoare și care nu funcționează. Ngume sau Takyu. În comparație cu acest pix specific care funcționează, adică Ngupo sau Dzeyu.

Deci ideea de pix este întotdeauna perfectă, cerneala din mina lui nu se epuizează niciodată. În schimb, pixul care funcționează poate rămâne fără cerneală.

Ngume este ceva care nu funcționează. Și aici trebuie să fim atenți, pentru că atunci când spunem că ceva nu funcționează, nu include lucruri precum floarea care crește în aer.

Ngume înseamnă un lucru existent care nu funcționează. Deci aici avem o mică completare: ceva existent care nu funcționează.

Care ar fi un exemplu de lucru existent care nu funcționează?

Spațiul gol este un exemplu de lucru existent care nu funcționează, iar când vorbim despre spațiu gol, nu ne referim la spațiu interstelar, ci mai degrabă la spațiul pe care îl ocupă lucrurile. Spațiul ocupat de acest pix, atunci când mut pixul, va rămâne gol. Este un spațiu gol. Deci acest spațiu nu este cauzat, nu se schimbă, nu produce nimic, dar există. Deci, acesta este un exemplu pentru Ngume.

Un alt exemplu de Ngume este, de exemplu, încetarea permanentă. Ca cea pe care o are cel care ajunge la Nirvana și toate afecțiunile sale mentale încetează pentru totdeauna, nu mai revin niciodată. Deci, acest lucru este ceva care nu se va mai schimba. Din momentul în care [afecțiunile] au încetat la un Arhat, ele nu mai revin, deci este ceva care nu se mai schimbă și intră în categoria Ngume, ceva care există și nu se mai schimbă vreodată.

3.   Lucruri stabile și neschimbătoare versus lucruri schimbătoare

Tenpa mi gyurwa

Mitakpa

Mitaka            –   schimbător,
Tenpa              –   stabil,
Mingyurwa  –   neschimbător.

Deci, stabil și neschimbător versus schimbător.

A treia semnificație a lui Dzeyu este stabil și neschimbător, iar Takyu = schimbător.

Ce legătură este între lucrurile stabile și neschimbătoare și cele schimbătoare?. Mai devreme am spus că Ngupo înseamnă lucru care funcționează, iar sinonimul lui este schimbător, pe când Ngume este un lucru existent care nu funcționează.

Deci a trei semnificație, în esență sunt aceleași lucruri, dar exact opuse. Dacă în a doua semnificație Dzeyu „real” ar fi ceva care funcționează, în a treia semnificație același „real” este ceva care nu se schimbă, deci nu poate fi un lucru funcțional. Interesant, nu-i așa? Aceeași terminologie în contexte diferite are semnificații diferite, asta ne spune autorul.

4.   Lucruri fizice sau mentale (de sine stătătoare) versus lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale (cum ar fi conceptele)

Rangkya tupa

Den min du je

Rangkya tupa l-am întâlnit în primul tip de lipsă de sine – Lipsa de sine subtilă a omului.
Rangkya tupa – de sine stătător.

Deci, Dzeyu aici este: real și de sine stătător.

Ce înseamnă de sine stătător?

De sine stătător se referă la

→   lucrurile mentale, ca de exemplu, tot felul de stări de conștiință și
→   lucrurile fizice care sunt reale/substanțiale.

Deci, Ragnkya tupa are două părți: lucrurile mentale cum ar fi starea minții și lucrurile fizice. În opoziție se află Den min du je.

Du je                  – factor, ceva care influențează altceva.
Den min du je – lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale.

Ele nu au realitate fizică și nici nu sunt o stare a minții, dar sunt încă Du je.

Și aici se dă ca exemplu „noțiune”. Și asta ne va deruta puțin pentru că aici există o utilizare diferită a cuvântului „noțiune” decât l-am folosit înainte, aici el nu este nici mental, nici fizic.

A nu se confunda cu ceea ce am spus mai înainte. Aceasta vine dintr-un context diferit. În acest context, aceste noțiuni aparțin grupului de lucruri schimbătoare.

(Deci, duje se referă la lucrurile schimbătoare care nu sunt nici fizice, nici mentale, cum ar fi Maria, persoana schimbătoare care nu este nici corpul, nici mintea Mariei. Nu se referă la conceptualizarea Maria, care ar fi un lucru neschimbător.)

5.   Un lucru care există de la sine față de o etichetă care este proiectată pe o colecție de părți

Wang gyurwa po

Wang gyurwa po min

Prima este Dzeyu și a doua Takyu.
Wang      – putere sau a controla sau a împuternici,
Gyur wa – transformat, împuternicit.

Exemplul dat aici este despre Geshe Thubten Rinchen care vorbește cu americanii care au venit să studieze cu el. Deci exemplul pe care îl dă este:

Gândește-te la un „american”, spune el. Cum percepem un american? Cum percep tibetanii un american? Mai întâi se uită la capul lui, mâinile, picioarele, toate părțile și, de asemenea, la obrăznicia lui. Își formează imaginea tipului american și spun „Acesta este un american”.

Ei se uită la toate aceste părți și îi dau o etichetă, numesc această colecție „Ins American”.

Acesta este un exemplu de Takyu care nu este ceva real. Ne uităm la părțile fizice și apoi etichetăm întreaga colecție. Deci, această etichetă nu este reală/substanțială, este o construcție, este doar un nume pentru o colecție de părți. „Ins American” – este numele acestei colecții de părți.

Exemplu de Dzeyu : lucru substanțial aici este culoarea. Când ne uităm la culoare, nu există părți. O percepem imediat, fără a percepe mai întâi părțile obiectului, să trecem prin părți și apoi să le dăm un nume. Ea nu necesită nicio conceptualizare pentru a fi percepută.

 

– Semnificația cuvântului „substanțial” conform școlii Svatantrika

Changkya Rolpay Dorje ne spune că Wang gyurwa po este ceea ce se înțelege cu adevărat atunci când se vorbește despre sine versus alți factori (care este a patra semnificație de mai sus). El spune că adevăratul sens al lui Dzeyu  (substanțial) este acela că lucrul poate sta pe cont propriu; ceea ce înseamnă că pentru a-l percepe nu trebuie să percepem mai întâi alte părți compuse ale obiectului, ca în exemplul culorii.

Școala Independenților, când vorbește despre lipsa de sine subtilă a omului, ea se referă de fapt la acel conducător, la acel șofer care există de la sine și care îmi controlează corpul și mintea, și care este în afara mea.

Acest conducător, care se presupune că există și îmi controlează corpul și mintea, este Gakja la primul nivel de înțelegere a lipsei existenței de sine în Svatantrika. Aceasta este persoana care conduce lucrurile. Absența sa este o formă primitivă de înțelegere a vacuității, nu chiar vacuitatea.

În schimb, un lucru simplu construit (takyu) este un lucru pe care, pentru a-l percepe, trebuie mai întâi să percepeți părțile sale compuse.

 

Pot Ascultătorii să ajungă cu adevărat la Nirvana?

Svatantrika va spune că oamenii de pe această cale nu au perceput vacuitatea, [va spune că] ceea ce au perceput nu a fost vacuitatea.

A percepe „lipsa șoferului care conduce vehiculul” nu este încă vacuitatea și, prin urmare, școala va spune că de fapt cei care credeau că au ajuns pe Calea Perceperii, de fapt realizările lor nu sunt ceea ce cred ei că realizează.

Se poate ca aceasta să fie singura învățătură pe care aceștia o cunosc și urmând ceea ce cred ei că a fost Calea Perceperii, ei încep să se purifice de afecțiunile mentale. Se poate așa ceva?

Se poate. Este foarte posibil ca ei să fi urmat o cale care, așa cum o descriem, nu este completă, nu este adevărata vacuitate, dar dacă prin meditația lor au ajuns pe Calea Perceperii, ei au perceput de fapt vacuitatea completă așa cum o percepe un Arya din Mahayana. Și li se poate întâmpla asta.

Cum știm? Privind retrospectiv. Dacă au toate simptomele lui Jetop yeshe și toate conștientizările care vin după aceea, ei încep să-și purifice karma și afecțiunile mentale. Deci, ei pot ajunge pe Calea Perceperii, în ciuda studiului și a practicii lor. Pe scurt, ceea ce spunem noi este că există doar o singură Cale a Perceperii. Așa că, de fapt, ei au urcat fără să vrea pe calea Mahayana și au perceput vacuitatea complet.

Câți dintre ei fac asta? Probabil foarte puțini.

Deci, Svatantrika va spune că oricine merge pe primul traseu și va ajunge pe Calea Perceperii va percepe adevărata vacuitate. Va percepe al treilea nivel al lui Svatantrika.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 8 – Partea a doua

 

De ce se numește școala Numai Minte?

 

Există o realitate care ne este exterioară?

Așa că trecem la întrebarea „Ce este exterior și ce nu este, în școala Numai Minte?”.

Există lucruri în afara noastră sau nu există?

Acesta este subiectul nostru acum.

Je Tsongkapa, în cartea sa, face o lungă discuție peste care o să sărim, iar o parte a discuției se bazează pe un comentariu pe care l-a găsit. El arată că acest comentariu este greșit, comentariu care se presupune că ar fi fost scris de Maestrul Asanga, dar el îl menționează pe Dharmakirti, care a trăit trei sute de ani după Maestrul Asanga. Dar în acest comentariu se spune că școala Numai Minte crede că există obiecte exterioare. Deci Je Tsongkapa abordează această problemă.

Ne întoarcem la întrebarea: De ce școala Numai Minte este numită așa? Chiar și printre gânditorii tibetani și în diferitele comentarii ale tibetanilor există multe neînțelegeri cu privire la acest subiect. Deci, să dăm o mică explicație…

Explicația pe care o vom da acum este o învățătură transmisă de Geshe Tupten Rinchen, care cunoaște bine literatura comentatorilor pe tema școlii Numai Minte. El a crezut că este important, așa că vom intra în această explicație.

 

Cele patru mari școli ale budismului indian antic

Înainte de a face asta, vom reveni asupra celor patru mari școli ale budismului antic, care au fost transmise de Buddha. Despre ele am vorbit în cursul 12, lecția 2.

Poate că vă este greu să apreciați ce vi se transmite, dar pe tot parcursul discuției din acest curs ne ocupăm de probleme care sunt de fapt foarte complexe. Este adevărat că sărim peste unele detalii, dar în mare măsură este mulțumită lui Geshe Michael care a muncit foarte mult să o aducă într-o formă simplă, și Lama Dvora Hla care a muncit la fel de mult să o prezinte într-o formă simplă.

Geshe Michael a primit învățătura de la Geshe Tupten Rinchen numai pe această temă. Toate celelalte subiecte din cursurile ACI, au fost transmise de Ken Rinpoche.

Ken Rinpoche i-a predat lui Geshe Michael, iar Geshe Michael a organizat  subiectele în cursurile ACI, pe care le traducem, le aranjăm puțin, le prezentăm într-un mod care ni se potrivește, dar sunt aceleași învățături transmise. Cu această ocazie mulțumim liniei de maeștri prin care ne-au venit învățăturile.

Lama Dvora spune că a primit învățăturile prin Geshe Michael în cursurile ACI, iar altele le-a primit direct de la Ken Rinpoche, dar toată învățătura cu excepția acestui subiect, a venit de la Ken Rinpoche.

 

Cele patru școli de gândire

1.   Prima școală este „Școala Abhidharma”.

Este o diferență între Abhidharma și Abhidharma Kosha. Abhidharma Kosha este unul dintre cele mai cunoscute texte ale școlii Abhidharma, dar există și alte texte în cadrul acestei școlii Abhidharma.

Școala „Abhidharma” se mai numește și „Vaibhașika”, [cuvânt ce se traduce] în română ca Școala Detailiștilor. Ea se numește așa pentru că se baza pe un text antic numit „Explicația detaliată”.

Ea face parte din Hinayana, școala inferioară, deoarece explică vacuitatea parțial.

Cursul 5 și 8 sunt din Abhidharma.

2.   A doua școală: „Sutriștii”.

În sanscrită se numește  „Sautrantika”. Este de la cuvântul „sutra” – Sautrantika.

De ce se numește așa?

Pentru că celor din această școală le plăcea să citeze anumite sutre ale lui Buddha. Erau fideli sutrelor. Școala mai este numită și școala logicii și a teoriei percepției.

Cursurile 4 și 11 ​​sunt din această școală.

Ea este, de asemenea, Hinayana, datorită modului în care explică vacuitatea.

Acum trecem la Mahayana.

3.   A treia școală: Numai Minte

Acum există doar o școală de gândire.

Școala Numai Minte se numește în sanscrită Chittamatra, numită și „Yoga Chara”. Traducerea ei literală este Practica profundă.

4.   A patra școală: „Madhyamika”

Madhyamika este împărțită în două:

4a. Calea de Mijloc – Svatantrika, numită și Școala Independenților. Ea crede într-o abordare logică care are un fel de eficiență independentă, pe care Școala Consecințelor nu o acceptă.

4b. Calea de Mijloc – Prasangika pe care am numit-o Școala Consecințelor. Este numită „consecință” sau „consecința absurdă”, deoarece dezbate în așa fel încât să aducă adversarii la o înțelegere corectă prin evidențierea consecințelor absurde ale opiniilor lor greșite.

De ce este numită Școala Consecințelor – Prasangika?

De fapt, „consecință” nu este o traducere atât de bună.

În tibetană Prasangika se spune:

Telngyur

Telngyur se referă la sarcasmul pe care îl folosește școala.

Ea crede că, folosind sarcasmul poate ajuta oamenii să înțeleagă vacuitatea, să înțeleagă adevărul, așa că dezbaterile sunt întotdeauna sarcastice. De exemplu: „Deci spui că toate fructele sunt roșii, nu-i așa? Ah! Atunci spui că și portocalele sunt roșii?”

Acesta este sarcasm: când cineva are o părere greșită, iar tu îi vezi greșeala iar în loc să îi explici, îl conduci printr-o serie de întrebări sub formă de dezbatere, astfel încât să ajungă la contradicție, la o reducere la absurd. Dacă el își vede greșeala, acesta va merge singur mai departe.

De ce Svatantrika este numită școala „Independenților”?

În tibetană:

Rang gyu pa

Ea este numită așa datorită unui anumit tip de argument care vorbește despre o funcție independentă, iar acest argument nu este acceptat de cei din Prasangika. De fapt, deși este considerată „calea de mijloc inferioară” iar Prasangika „superioară”, ea s-a desprins de Prasangika.

Cei din școala Svatantrika, au fost împărțiți în două:

4a – 1. Cei care tind spre școala Numai Minte,

4a – 2. Cei care tind spre Sautrantika.

Primii, care tind spre școala Numai Minte se numesc:

nelnjor chupay uma rang-gyupa

Nelnjor chupa      − Yogachara,
Uma rang gyupa − Svatantrika Madhyamika.

Iar cei care tind spre Sautrantika, se numesc:

Do de chupay uma rang gyupa

Do de chupa − cei care tind spre sutriști,
Uma                 − Calea de mijloc,
Rang gyu pa − Independenții.

Adică, cei din școala Independenților a Căii de Mijloc care tind spre sutriști.

 

Poziția diferitelor școli de gândire
cu privire la existența obiectelor exterioare

Există obiecte exterioare?

⇒   Ce spune Prasangika?

Ce va crede Prasangika că acest pix este în exteriorul meu sau nu?

Școala Prasangika va spune că este exterior.

O deranjează să fie o proiecție? Nu! Ea spune: „Îl proiectezi în exterior, deci este exterior”.

Dacă el nu este în interiorul sacului meu de piele, sau nu este un factor mental în mintea mea, atunci el este exterior. Ea spune foarte simplu: „El este proiecția mea. Dacă l-am pus acolo în exterior, atunci el este exterior. Dacă proiectezi celelalte lucruri ca fiind interioare, atunci vor fi interioare”.

⇒   Dar școala Hinayana, va crede că pixul este exterior?

Da, desigur!  El există chiar și prin definiție.

Deci avem un fel de situație aici în care școala Madhyamika Prasangika este de fapt de acord cu Hinayana în această problemă, practic ambele școli sunt de acord că acest obiect este exterior. Singura care are o problemă cu asta este școala Numai Minte. Vom vorbi imediat despre asta.

4b va fi de acord cu 1 și 2, dar într-un mod complet diferit. Raționamentul pe care îl vor da va fi complet diferit.

⇒   Dar școala Numai Minte?

Ea va accepta existența obiectelor exterioare?

Răspunsul este nu.

Dar asta nu înseamnă că ea crede că acest pix este minte. Ea nu spune asta și există multe neînțelegeri în această privință.

⇒   Școala Svatantrika

Cei din Svatantrika, i-am împărțit în două:

–   Cei care tind spre școala Numai Minte și,
–   Cei care tind spre Sautrantika.

Deci acum:

–   Cei care tind spre Sautrantika cred în obiectele exterioare –
–   Cei care tind spre Chittamatra – școala Numai Minte nu acceptă existența obiectelor exterioare. Ea spune că obiectele exterioare nu există.

 

Cum definesc diferite școli de gândire „obiectele exterioare”?

Acum, pentru a înțelege argumentele tuturor acestor școli de gândire cu privire la obiectele exterioare, trebuie să definim mai întâi ce sunt „obiecte exterioare”.

Așa că vom trece acum peste ce înseamnă „a fi un obiect exterior” în funcție de fiecare dintre aceste școli, pentru că fiecare dintre ele va defini obiectul exterior diferit. Explicațiile vor fi diferite. De ce? Pentru că au o înțelegere diferită a modului în care există lucrurile.

⇒   Să începem cu școlile din Hinayana:

Ambele școli din Hinayana – Detailiștii și Sutriștii –, vor fi complet de acord cu această problemă, vor spune același lucru.

Ambele școli din Hinayana ar spune că un obiect este exterior dacă este format din atomi.

Un obiect este exterior dacă este compus din atomi, dar nu atomii despre care am învățat la fizică, ci la particule infinit de mici care nu se mai pot diviza. Deci, în acest sens, le-am putea considera particule atomice.

(Numele „Atom” are origini în limba greacă, derivând din cuvântul „atomos” care înseamnă „indivizibil” sau „ceea ce nu poate fi tăiat”. În filosofia greacă antică, atomul era considerat cea mai mică unitate indivizibilă a materiei. Această noțiune a fost introdusă de filozoful Leucip din Milet și de elevul său, Democrit. Semnificația numelui „Atom” poate fi interpretată ca fiind legată de ideea de indivizibilitate, de esență pură și fundamentală.)

Deci, aceste școli spun că un obiect este exterior dacă este format din particule atomice indivizibile.

Acest lucru ne spune despre modul în care percep ele materia: „Materia exterioară este formată din particule atomice indivizibile. Ele sunt atât de mici încât nu mai au alte părți.”

Atunci când vorbim despre părți, spunem: „Chiar și un lucru mic are părți; are partea de sus sau de jos, are o parte dreaptă, o parte stângă”. Aceste școli spun: „Particulele sunt atât de mici încât nu poți distinge partea dreaptă de partea stângă”. Ca și cum n-ar avea lățime, sunt infime. Acesta este materialul din care este făcut totul în univers.”

Acestea au un nume.

Cha me kyi dul

Cha me kyi dul înseamnă particule indivizibile.

Școala Abhidharma va spune: „Acesta este lucrul suprem. Acest atom indivizibil, există în mod suprem, există în exterior, el este cărămida fundamentală din care este construită materia. Există particule minuscule indivizibile și sunt atât de mici încât nici măcar nu au lățime și nu poți face distincție între partea dreaptă și partea stângă.

Ea spune că, practic, întregul nostru univers este alcătuit din aceste lucruri, și că sunt elementele de bază ale întregului nostru univers.

În vremurile noastre fizicienii au spus: „Atomul poate fi de asemenea descompus, dar particulele subatomice nu pot fi descompuse”. Apoi au spus: „Și ele se pot divide”. (După cum știm oamenii de știință caută și astăzi particula elementară denumită “particula lui Dumnezeu”).

Acest lucru seamănă puțin cu abordarea științifică occidentală asupra lumii, abordare care dă lucrurilor existență de sine și dacă putem înțelege acest tip de realitate, ne putem manipula lumea, vom rezolva toate problemele umanității și ne va face fericiți.

Știința încă mai gândește așa. Dacă continuăm să lucrăm în laborator și să studiem suficient de bine, vom descoperi în cele din urmă secretul universului. Vom împărți din nou particula și vom face un accelerator mai mare care o va împărți și mai mult, iar la final vom rezolva enigma și atunci vom fi fericiți.

Deci aceasta este o abordare.

Deci, școala spune că dacă un lucru are aceste particule, atunci este real, atunci acel lucru există și există în mod suprem.

În budism, este considerată calea cea mai de jos de a explica realitatea.

⇒   Și școala Sutriștilor va susține același lucru.

⇒   Ideea de atomi se aplică și lucrurilor mentale

Școlile Hinayana care vorbesc despre atomi includ și atomi mentali − particule mentale minuscule care nu se mai pot divide din punct de vedere al timpului – momente de timp care sunt infinit de scurte încât nu mai pot fi împărțite.

Școala Numai Minte crede că obiectele exterioare nu există ca fiind construite din particule atomice (care nu pot exista). Ea respinge ideea de particule atomice care nu mai pot fi divizate, dar nu crede că totul este mental. Ea nu compară lumea fizică cu lumea mentală. Ea nu spune că totul este mental.

Vom reveni la ea în curând.

⇒   Vom trece acum la Svatantrika, la școala „Independenților”.

Ea este împărțită în:

1. Svatantrika care tinde spre Sautrantika (sutriștii)

2. Svatantrika care tinde spre Yogachara (Numai Minte)

–   Cei care tind spre Sutriști – Sautrantika

Ei spun aproape ca și Sutriști, ei tind spre Sutriști. Ei spun că obiectele fizice externe sunt alcătuite din atomi, dar în loc de ceea ce spuneau primii, „Acești atomi nu au părți”, aceștia spun: „Nu au părți pe care le poți distinge!”– [adică] sunt atât de mici încât nu le poți percepe laturile, dar au laturi. Și asta e o mare diferență. Să nu uităm că ne ocupăm acum de Svatantrika, școala „Independenților”. În cursul 2, am vorbit despre cum există lucrurile pentru ea în lumea convențională.

Cum există pixul în această școală? Jumi-juma.

• • • Trebuie să fie ceva care să arate ca pix,
    • Dar trebuie să fiu și eu care să-l percep.

Deci ea subliniază că aceste părți trebuie să fie distinse, dă un rol minții.

Ea spune: „Acești atomi au lățime sau au laturi, dar sunt atât de mici încât nu le putem distinge”.

Și în această școală de gândire, aceste particule pe care nu le putem percepe sunt considerate a exista în mod suprem și, prin urmare, tot ceea ce este alcătuit din ele există în mod suprem.

Cei din școala Numai Minte resping această idee.

Cei din școala Numai Minte nu resping ideea particulelor atomice, ci nu sunt de acord că ele există în mod suprem.

Pentru că ceilalți au dat particulelor existență supremă, adică dacă un lucru are particule, atunci are existență supremă.

Deci, școala Numai Minte nu este de acord cu existența supremă a particulelor.

⇒   Cei care tind spre Numai Minte

Mergem la cei din școala „Independenților” care tind spre Numai Minte.

Argumentul lor pe această temă este similar cu cel al școlii Numai Minte.

Vom reveni la ei în curând.

⇒   Cei din Prasangika – ce spun ei despre obiectele exterioare?

Ele există. Dar școala nu vorbește despre atomi și particule, despre partea dreaptă și stângă.

Ea spune: „Dacă le proiectez ca exterioare, atunci ele există ca exterioare”.

Cu totul altceva.

De ce este numită școala Numai Minte?

De fapt, toată această discuție a fost pentru a răspunde la întrebarea: De ce i se spune școlii Numai Minte?

Numai minte se spune în tibetană:

Sem tsam

Sem    – minte,
Tsam – numai.

Ce spun cei din școala Numai Minte despre numele școlii?

Școala Numai Minte își trage numele de la o sutra numită Sutra celui de-al zecelea nivel Bodhisattva.

În tibetană:

Sa chupe do

Chu  – zece,
Sa     – pământ,

Sa chupa înseamnă al zecelea nivel Bodhisattva.

Aceasta este sutra despre al zecelea nivel al unui bodhisattva.

Această sutră afirmă că „Toate cele trei tărâmuri sunt numai minte.”

Care sunt cele trei tărâmuri?

→   Tărâmul dorințelor,
→   Tărâmul formei,
→   Tărâmul fără formă.

Deci sutra spune „Cele trei tărâmuri sunt numai minte!”, dar acestea sunt de fapt întreaga noastră lume. Deci ceea ce scrie este că întreaga noastră lume este „numai minte”.

 

Explicația lui Je Tsongkapa: „nimic altceva decât minte”

Într-o altă carte importantă a lui Je Tsongkapa numită:

Gongpa rab sel

Gongpa   −   gând sau intenție,
Sel             −   a clarifica,
Rab sel    −   a lumina bine sau a lămuri bine.

În română am tradus: Iluminarea adevăratei intenții.

Acesta este un text foarte important în tradiția Madhyamika și explică un alt text important scris cu aproximativ 800 de ani mai devreme de înțeleptul indian Chandrakirti, [text] numit Poarta spre Calea de Mijloc. Acest text constituie, de asemenea, un comentariu la textul precedent, al înțeleptului indian Nagarjuna, intitulat Tratatul despre Calea de mijloc.

Un text foarte important despre vacuitate, iar în mijlocul acestui text, Je Tsongkapa nu s-a mai descurcat, a lăsat textul deoparte și a scris Drange lekshe nyingpo – Esența elocvenței despre arta interpretării, și abia mai târziu s-a întors la text. (Dranye)

Deci, în cartea lui Je Tsongkapa, Gongpa rab sel, acesta spune că numele „Numai Minte” nu înseamnă că întreaga lume este „numai minte”. Acest lucru nu trebuie luat la propriu.

El citează din „Sutra la cererea lui Upali”, care este inclusă în materiale cursului 5.

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc –
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată,
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.

Despre ce se vorbește în acest verset? Despre paradis. Despre palatele de aur și florile din paradis. Cine a creat paradisul?

El spune: „noțiuni și etichete”. Paradisul este o proiecție.

Există și un alt verset al Maestrului Shantideva care vorbește despre infern:

Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minții păcătoase.

Cine a creat infernul? Același lucru, toate acestea sunt create prin puterea karmei.

Je Tsongkapa citează aceste versete când vorbește despre școala Numai Minte,

Școala Numai Minte spune: „Toate sunt kuntak-uri, doar etichete.”

Paradisul și infernul, florile frumoase, palatele de aur din paradis și temelia de fier încins din infern acestea sunt toate etichetele, conceptele, toate kuntak-urile create de karma voastră. Ele sunt create doar de mintea voastră pentru că ați rănit alți oameni sau ați fost buni cu alții. Așa vă creați lumea.

Asta ne spune Je Tsongkapa în contextul Numai Minte.

 

„În principal mintea.”

Je Tsongkapa spune că școala Numai Minte  ar trebui să se numească școala „Numai mintea este principalul lucru”, sau școala „În principal mintea”.

Adică, numai mintea este principalul creator al acestei lumi și el citează aceste versete despre paradis și infern.

Și acest nume Numai Minte a derutat multe generații de gânditori, chiar și pe tibetani, și există multe explicații care spun că pixul este doar în capul meu, dar nu asta spun ei.

Ea spune că lumea mea există în principal din mintea mea, dar nu este în mintea mea. Este produsă de proiecțiile mele.

Așadar, când școala Numai Minte spune că „mintea este principalul lucru”, ce încearcă ea să spună?

Ea nu este de acord că lumea fizică este formată din atomi și că acești atomi sunt supremi. Ea spune: „Numai mintea este principalul lucru”.

În acest sens, ea spune aproape același lucru ca și școala Căii de Mijloc.

 

Două semnificații ale „numai mintea este principalul lucru”

1.   „Experimentăm lumea prin conceptele noastre”

Să nu uităm că școala Numai Minte vorbește despre shenwang-uri – lucrurile dependente, lucruri care vin din cauze. Ea crede că lucrurile exterioare există, dar nu în modul în care cred școlile inferioare; doar că ele provin în principal din percepțiile noastre. Ea spune că modul în care lucrurile sunt percepute de noi va fi în principal din kuntak-uri.

Deci, ea nu neagă existența obiectelor exterioare, care sunt shenwang, dar spune: „Experimen-tăm lumea prin construcțiile/conceptele noastre”.

Aceasta este prima semnificație la care se referă atunci când spun „în principal mintea”. Și a doua semnificație este

2.   Lumea este proiectată din mintea noastră, contrar ideii de Creator.

Je Tsongkapa spune că atunci când școala se folosește de cuvântul „numai” este pentru a nega ideea unui Dumnezeu sau a unui creator al lumii.

Doar mintea este principalul creator al acestei lumi. Soarele care răsare și apune este o proiecție a karmei individuale a fiecărei persoane din faptele sale din trecut.

Ea pune accentul pe minte. Accentul este pus pe proiecțiile karmice și, în acest sens, ea nu este diferită de școala Căii de Mijloc.

Școala spune: „Noi ne proiectăm lumea”.

 

Întrebare: Dacă școala spune „în principal”, mai este și altceva în afară de principal?

Răspuns: Shenwang. 99.99% din lumea noastră. Dar ea mai spune: „Noi nu vorbim niciodată cu shenwang-urile, ci prin kuntak-urile noastre. Nu le putem atinge cu adevărat. Trăim tot timpul în lumea propriilor noastre concepte.

De aceea, „în principal mintea” este în sensul de cum îmi creez lumea: prin kuntak-uri.

 

Întrebare: S-a spus că obiectele, lucrurile schimbătoare nu provin din semințele karmice conform școlii Numai Minte, ele există de la sine?

Răspuns: Nu, ea nu spune asta. Ea vorbește despre proiecții karmice.

În școala Numai Minte, dacă dăm la o parte kuntak-ul, ce rămâne? Rămâne shenwang, adică un fenomen schimbător. Șeful este un fenomen schimbător și este creat tot de karma noastră..

Deci, din acest punct de vedere, școlile de gândire sunt foarte apropiate. Școala Numai Minte vorbește despre proiecții karmice, dar ea dă obiectului care provine din această proiecție propria sa natură.

 

Aceeași sămânță karmică

suk dang sukdzin gyi tsema dzeshen gyi tongpa

Suk         –   formă, corp, materie. Aici ne referim la materie fizică.
Tsema    –   percepție,
Suk dzin gyi tsema   –   ceea ce percepe materia,
Suk dang suk dzin gyi tsema dze   –   materia și percepția care percepe materia,
Dze          –   făcute,
Shen        –   altul,
Tongpa   –   gol.

Deci, materia fizică și percepția care percepe materia fizică sunt goale de a fi făcute din lucruri diferite. Sau cu alte cuvinte: nu sunt făcute din lucruri diferite. Cuvântul „gol” nu are sensul de vacuitate, ci „nu sunt”.

Adică, materia fizică și percepția care percepe materia fizică nu sunt făcute din materie diferită.

Percepția este un lucru mental. Materia fizică este materie fizică. Și aici se spune că sunt făcute din aceeași materie.

Acest lucru nu înseamnă că materia fizică este de fapt materie mentală.

Atunci când se spune că materia fizică și percepția care percepe materia fizică nu sunt făcute din materie diferită, asta înseamnă că nu provin dintr-o sămânță karmică diferită. Cu alte cuvinte, ele provin din aceea sămânță karmică.

 

Kunshi

În cursul 5, s-a învățat despre

Kunshi

Școala Numai Minte, vorbește despre un loc în mintea noastră în care sunt stocate semințele karmice și ele ne proiectează lumea. Ea dă existență de sine minții.

 

Poziția școlii Prasangika

Cum se raportează școala Căii de Mijloc la ideea că obiectul pe care îl percep și mintea care îl percepe provin din aceeași sămânță karmică?

Școala nu are nicio problemă cu asta, dar va dezbate ideea de kunshi, despre locul în care se află aceste semințe.

Prasangika va dezbate cu Citta Matra − școala Numai Minte − pe tema acestui loc în care se află semințele și despre vacuitatea lor. Pentru că Citta Matra le conferă existență de sine.

Ce spune școala Căii de Mijloc despre minte? Ea este tot o proiecție. Nu există nimic care să nu fie o proiecție, „doar noțiuni și etichete”.

Vom vorbi mai multe despre asta în ultima lecție.

 

Un scurt rezumat despre percepția lumii exterioare

Să rezumăm ideile pe care le-am prezentat:

1.   Potrivit lui Je Tsongkapa, școala Numai Minte ar trebui de numită școala „Numai mintea este principalul lucru”, sau școala „În principal mintea”.

2.   Această școală nu acceptă existența obiectelor exterioare așa cum le explică Hinayana.

3.   Ea spune că obiectele exterioare și percepția noastră a lor, provin din aceeași sămânță karmică. Lumea exterioară și percepția noastră a ei provin din aceeași sămânță karmică. Asta este tot. Așa explică școala Numai Minte lumea exterioară.

 

Chiar și în budismul tibetan de astăzi
există diverse descrieri ale vacuității

Până acum am vorbit despre școlile de gândire ale budismului antic, școli care nu mai există astăzi. Sunt doar școli filozofice care de fapt ne ajută să înțelegem vacuitatea. Vom vedea în lecția următoare cât de frumos aranjează Buddha aceste școli.

Astăzi există patru curente în budismul tibetan. Le putem numi tot „școli”, dar într-un sens complet diferit.

Toate aceste curente din budismul tibetan acceptă Kangyur și Tengyur.

⇒   Ce este Kangyur? Este învățătura pe care Buddha a transmis-o direct, care apare în Canonul Tibetan, este tradusă în tibetană.

⇒  Toate acceptă Tengyur, învățătură transmisă de către comentatorii indieni, cuprinzând și comentarii ale comentariilor. Ele sunt traduse în tibetană și se află în Canonul tibetan. Aceasta cuprinde Nagarjuna, Dharmakirti, Chandrakirti.

Toate aceste curente acceptă descrierile acestor comentatori, dar nu toate vor descrie vacuitatea în același mod.

Școlile budismului tibetan de astăzi nu vor descrie vacuitatea în același mod:

• • Unele, cum am spus despre școala lui Jonangpa, descriu vacuitatea în termeni pozitivi. Ea spune că vacuitatea este ceva asemănător cu lumina, un atribut al minții, o formă de gândire sau o aură, ceva ca un curcubeu. Și asta pentru că în literatura budistă uneori vacuitatea este numită și „lumina clară”.
    Am vorbit puțin despre asta în lecția 2.

• • Există astăzi unele care spun că vacuitatea pixului este opusul a tot ceea ce nu este pix, iar aceasta este o descriere a vacuității pe care evident nu o acceptăm. Adică noi, cei care îl urmăm pe Je Tsongkapa.
  • Și există altele care, până în ziua de azi, iau la propriu cele trei învârtiri ale roții Dharmei.
  • Iar altele care spun chiar și astăzi că natura lui Buddha este ceva care există, că avem în noi un mic Buddha.

Toate acestea le veți auzi în diferite locuri și astăzi.

Je Tsongkapa a muncit foarte mult în cărțile sale pentru a ne aduce la o înțelegere corectă a vacuității, iar acesta este punctul forte ale învățăturii pe care o primim, care s-a dezvoltat de la Je Tsongkapa.

Așa cum știm, multe distorsiuni s-au strecurat în învățături, de-a lungul generațiilor. Cineva explică vacuitatea puțin pe dea lături, dar genial în toate celelalte privințe, așa că nu există niciun motiv ca lumea să nu-l creadă, iar oamenii nu ajung la iluminare după aceea.

Je Tsongkapa și-a dat toată osteneala să scrie într-o formă bine argumentată și detaliată. El nu a aruncat simple idei. El a dezbătut toate aceste opinii și ne-a adus la o înțelegere foarte precisă a vacuității.

 

Rezumatul discuției despre școala Numai Minte

Lordul Buddha a predat această școală, pentru a-i ajuta pe cei care aveau dificultăți în înțelegerea vacuității pe care a prezentat-o, de exemplu în „Sutra inimii”.

Școala Numai Minte vorbește și ea despre proiecții, despre karma, iar înțelegerea vacuității este cu mult mai aproape de cea a școlii Căii de Mijloc, decât a școlilor Hinayana. Este un pas important pe cale, iar în lecția următoare vom vedea cum Buddha construiește treptat descrierea vacuității în diferitele școli.

Va accepta școala Căii de Mijloc această împărțire în trei atribute?  Da.  Nu o neagă, ci doar le va explica altfel.  Ea va spune: „Da! Puteți împărți lucrurile așa”, dar ce există prin definiție și ce nu, școala va explica diferit.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 8 – Prima parte

 

Realitatea supremă și realitatea nominală

 

O scurtă recapitulare

–      Concepțiile extreme

În lecția 7 am vorbit despre concepțiile extreme și cum se exprimă în cele două școli, în școala Madhyamika Prasangika și în școala Numai Minte.

Arya Asanga ne spune în cartea sa că atunci când aceste concepții extreme sunt eliminate – rămâne vacuitatea.

În tibetană:

Drondok – exagerarea

Kurndep – reducerea

Am spus că atașamentul față de aceste concepții extreme ne provoacă necazuri, pentru că ele sunt greșite.

Aceste concepții extreme, dacă le ținem strâns, ne provoacă suferință pentru că amândouă sunt greșite.

În ambele extreme ne aflăm în concepție greșită, care ne determină să nu ne înțelegem realitatea, să reacționăm incorect față de ea, acumulând karma care ne va face să suferim.

Odată cu asta, am spus că, deși aceste concepții extreme sunt greșite, întrucât descriu realitatea, o realitate care nu există, totuși ne putem imagina ce ne propun ele, ideile lor; Chiar dacă nu există așa ceva, ne putem imagina ceea ce ele ne propun, așa cum ne imaginăm o floare care crește în aer.

 

–      Exagerarea și reducerea, în școala Numai Minte

Am spus că în școala Numai Minte exagerarea se referă doar la kuntak-uri, lucruri care nu au existență prin definiție, iar exagerarea le dă existență prin definiție pe care nu o au. Deci aceasta este greșeala în această școală de gândire.

Să nu uităm că:

–   Există kuntak-uri corecte, cum ar fi, de exemplu, numele meu.
Numele meu este Gabriela. Răspund la acest nume, deci este un kuntak corect.

–   Care este kuntak-ul greșit în contextul meu? Atunci când cred că numele „Gabriela” îmi aparține în mod natural, că este dreptul meu de naștere să fiu numită Gabriela.

Drondok ia un kuntak greșit − ideea că eu sunt Gabriela și dintotdeauna am fost Gabriela și că merit să fiu Gabriela, și este natural să fiu Gabriela – și îi dă existență de sine. Presupune că există de la sine, că are propria sa realitate. Pe scurt, Drondok inventează sau fabrică o poveste care nu corespunde realității.

Nu este nicio problemă să-i spui omului pe nume. Problema este atunci când credem în eticheta negativă pe care i-o punem, îi defăimăm numele la urechile altora: „Șeful este rău”, „Șeful este rău de la sine”, „Știu că este un escroc, mă voi purta față de el ca față de un escroc”.

În acest fel acumulez multă karmă și mă determină să învârt roata suferinței pentru că atitudinea mea vine din ignoranță.

Ce este Kurndep – reducerea în școala Numai Minte? El se va concentra pe shenwang și yongdrup, deoarece ele există prin definiție conform acestei școli.

Kurndep reduce shenwang și yongdrup. Ea va spune: ele nu există prin definiție.

Ce înseamnă există prin definiție, în școala Numai Minte? Shenwang-urile, de exemplu, au cauzele lor. Ele apar atunci când cauzele și condițiile lor apar. Deci ele există prin definiție deoarece cauzele le-au determinat. Școala Numai Minte spune despre shenwang-uri: dacă cauzele lor sunt aici, atunci ele trebuie să fie aici.

 

–      Școala Numai Minte acuză Madhyamika de „nihilism”

Am vorbit, de asemenea, despre faptul că școala Numai Minte acuză școala Madhyamika că face o greșeală gravă în sensul că spune că lucrurile nu există prin definiție. Pentru ea, asta înseamnă Drondok − exagerare.

În acea mică dezbatere am luat poziția școlii Numai Minte care spune: „Stai puțin, tu spui că lucrurile sunt proiecții? Adică ele nu există. Și pe ce le proiectezi? Tu spui că proiectezi „pixul” pe cilindrul de plastic, dar spui că nici cilindrul de plastic nu există, pentru că și el este proiecție. Deci pe ce proiectezi?  Atunci n-ai niciun pix, ești nihilist”.

 

–      Răspunsul școlii Căii de Mijloc: lucrurile există, dar numai nominal

Vă aduceți aminte ce răspuns ar da școala Căii de Mijloc la acest argument? Ea ar spune: „Kyappa ma jung – nu rezultă, încă nu ți-ai dovedit punctul de vedere”.

De ce? Școala Căii de Mijloc este de acord că toate lucrurile sunt proiecții?

Da, este de acord. Ea spune că nu există de la sine? Da.

Ea spune că lucrurile nu există?  Nu.

Ea nu spune că lucrurile nu există, ci spune că ele nu există de la sine.

Școala Prasangika vorbește sarcastic. „Nu am spus că nu există, am spus doar că nu există de la sine.” Acesta este tonul.

 

Existența supremă versus existența nominală

Dundam du me kyang Ta nye du yo

Acesta este răspunsul pe care școala Madhyamika îl va da celor din școala Numai Minte la încercarea lor de a-i prinde în capcană.

Dundam du    – în mod suprem, ultimă,
Me                      – nu există,
Kyang este o conjuncție care, în funcție de poziția sa în propoziție, va fi tradusă diferit, aici înseamnă cu toate că.

Dundam du me kyang înseamnă „cu toate că nu există în mod suprem…”

Yo                     – există,
Ta nye du      – prin etichetare, după nume, nominal.

Deci, Ta nye du yo înseamnă există nominal. Sau există convențional, după nume.

Școala spune: „cu toate că pixul nu există în mod suprem, el există nominal”.

Gabriela există. Există cineva care răspunde la numele de Gabriela și funcționează cu acest nume. Dar eu nu sunt în mod suprem Gabriela. Nu înseamnă că am fost dintotdeauna Gabriela, ci eu nu sunt Gabriela de la sine.

Asta spune această propoziție: lucrurile nu există în mod suprem, dar există nominal.

Sau am putea spune: ele există ca proiecție. Prin proiecție. Acesta este nominalul.

Dacă încercăm să ne uităm la obiect fără eticheta de „pix”, oare am un pix? Nu. Dacă dau jos eticheta „pix”, atunci rămâne doar o colecție de date.

Pentru școala Căii de Mijloc, „în mod suprem” înseamnă „independent de proiecțiile noastre”.

 

Înapoi la Esența elocvenței despre arta interpretării

Acum trecem la următoarea secțiune din cartea lui Je Tsongkapa, carte care se numește:

Drange lekshe nyingpo

Drang          –   la figurat,
Nge               –   la propriu, literal,
Drange        –   la propriu sau la figurat,
Lek                –   bine,
She                –   a explica,
Lekshe         –   bine explicat,
Nyingpo      –   esență.

Adică: „Esența elocvenței despre arta interpretării”.

 

Nimic nu există în mod suprem, dar supremul există!

Vom face din nou o mică dezbatere, în care atacantul reprezintă școala Numai Minte și adversarul școala Căii de Mijloc.

Atacantul:     Oare acest pix există?

Adversarul: Da.

Atacantul:    Acest pix există. Dacă iau eticheta de „pix”, atunci el nu există, corect? Deci pixul nu există.

Adversarul: Așa este.

Atacantul:     Ah! Atunci nu există nimic în mod suprem.

Adversarul: Dö

Atacantul:     Dö! Nimic nu există în mod suprem! Deci, supremul nu există!

Adversarul: Nu rezultă.

Atacantul:     Deci nu rezultă. Foarte bine. Atunci ce este corect?

Adversarul: Nici supremul nu există în mod suprem, dar el există ca proiecție.

Școala Căii de Mijloc spune: „Este adevărat că nimic nu există în mod suprem, adică independent de proiecțiile noastre, dar supremul există.”

Ce înseamnă suprem în școala Căii de Mijloc? Vacuitatea. Deci, există un adevăr suprem în școala Căii de Mijloc.

Acesta a fost scopul dezbaterii pe care am făcut-o. Este o mare diferență.

Am spus că Lekshe înseamnă bine explicat. Asta face Je Tsongkapa. Vrea să ne explice diferența dintre „a spune că ceva există în mod suprem” și „a spune că supremul există”. Acestea sunt două lucruri complet diferite, o mare diferență.

Dundam Denpa

Dundam – suprem,
Denpa     – adevăr.

Dundam denpa înseamnă adevărul suprem. Aceasta este traducerea literală, dar ceea ce înseamnă de fapt este realitate supremă.

Denpa are aici sensul mai mult de realitate decât de adevăr. Traducerea corectă este de realitate supremă.

Ce este realitatea supremă? Este obiectul perceput de cel care percepe direct vacuitatea.

Vacuitatea obiectelor este adevărul lor suprem, faptul că ele sunt goale de orice existență proprie. Deci, adevărul suprem este faptul că nimic nu are propria sa natură. Nu există nimic care să aibă o natură proprie.

Și asta spre deosebire de:

Dundampar

sau

Dundam du

Dundampar – în mod suprem.

Dundam du înseamnă același lucru.

Deci aici vorbim despre realitatea supremă versus a spune că ceva există în mod suprem. Acestea sunt două lucruri complet diferite.

Vom reveni din nou:

În școala Calea de Mijloc, sunt lucruri care există în mod suprem?

Nu, nu există. Totul există ca proiecție. Și vacuitatea însăși este goală.

Există realitatea supremă? Da există, dar și ea este o proiecție. Nici ea nu există în mod suprem.

Cum putem să dovedim acest lucru? De ce este acest lucru adevărat?

Dacă vacuitatea ar exista în mod suprem, atunci am putea-o percepe independent de proiecțiile noastre karmice, ceea ce nu este cazul.

Oricine ar putea percepe direct vacuitatea, indiferent de karma sa, chiar acum. Dar asta nu se întâmplă.

Dacă realitatea supremă ar exista în mod suprem, atunci am vedea-o indiferent de karma noastră.

 

Care este realitatea supremă?

Arya Asanga, deși a fost purtătorul de cuvânt al școlii Numai Minte, acesta descrie și școala Calea de Mijloc. El spune:

Chu tamche kyi ngowonyi mepa ni dundam denpa yin

Ni este un cuvânt care separă cele două părți ale propoziției. Ceea ce este în fața lui este subiectul propoziției și după ele ceea ce îl descrie.
Deci, Ni separă propoziția în două părți.
Dundam Denpa – realitatea supremă,
Yin                            – este,

Așadar, acum ne va spune ce este acest adevăr suprem. El ne definește aici ce este adevărul suprem.

Chu                  – obiectele existente,
Tamche          – toate,
Chu tamche – toate obiectele,
Ngowonyi     – natura lor proprie,
Mepa              – nu are.

Deci, care este realitatea supremă?  Realitatea supremă este faptul că nimic nu are o natură proprie sau propria sa natură.

În școala Calea de Mijloc, potrivit maestrului Asanga, realitatea supremă este faptul că nimic nu are propria sa natură.

 

Nenumărate straturi care există – și toate sunt doar etichete

Proiectez pixul pe cilindru de plastic. Cobor eticheta de „pix”, ce rămâne? Cilindrul de plastic. De unde vine cilindrul de plastic? Și el este o proiecție pe o formă rotundă și albastră.

Când dau la o parte eticheta „cilindru”, a rămas ceva rotund și albastru. Dar și acestea sunt etichete: „albastru” este tot o etichetă, „rotund” este tot o etichetă, iar dacă fac această analiză a obiectului, voi găsi nenumărate straturi. Și nu există niciun loc în care să mă opresc și să spun: „Aici am terminat de descompus”. În școala Calea de Mijloc.

În lecția 6 din cursul 12 s-a spus:

Ta-nye takpay takdun tselway tse-na mi-nye

Ta-nye     –   concept, etichetă,
Takpay    –   a eticheta,
Takdun    –   datele brute (care primesc eticheta),
Tselway  –   a căuta,
Tse             –   timp,
Tse-na     –   în timp ce,
Mi-nye    –   a nu găsi.
Mi              –   nu este,
Nye           –   găsi.

Deci ce scrie aici?

„Când căutăm lucrul pe care l-am etichetat, nu-l putem găsi”.

Atâta timp cât etichetez această colecție de date brute cu eticheta de „pix”, atunci pixul există. În școala Căii de Mijloc, de îndată ce renunț la eticheta „pix”, pixul nu mai există.

Aceasta este singura existență pe care o are.

Deci, conform școlii Căii de Mijloc, singura existență a pixului este dacă proiectez eticheta de „pix” pe acest set de date. Dacă nu proiectez această etichetă, atunci pixul nu există. Școala spune că nu există alt pix decât numai cel pe care îl proiectez pe o colecție de date brute.

Când încep să dau la o parte foile de ceapă,

–   Dau la o parte „pixul”, rămâne cilindrul de plastic.
–   Dau la o parte „cilindrul de plastic” și rămâne o forma rotunda albastră,
–   Încep să le descompun – partea dreaptă și partea stângă, și continui tot așa.

De fiecare dată, partea pe care am înlăturat-o va dispare, pentru că dacă înlătur eticheta va apare un alt strat dedesubt.

Acest proces de descompunere nu are sfârșit. Asta înseamnă că nimic nu există? Nu! Pentru că oriunde opresc procesul de descompunere – mai apare ceva la acest nivel.

În cursul 12 am vorbit despre

Matak Machepar

Matak Machepar este o expresie care înseamnă ceva ce nu am examinat.

Dacă nu descompun obiectul, nu-l analizez, nu-l examinez, el există. Dacă nu fac toate aceste analize, atunci pixul există, funcționează ca pix și pot scrie cu el. Dar când încep să fac analiza, pixul dispare. Și asta se întâmplă cu orice lucru.

Când spun „Gabriela” sau „femeie” sau „profesor” sau orice altă etichetă pe care o aleg – ea nu are nicio existență proprie de sine.

Toate identitățile pe care mi le atribui există doar ca etichetă, ca proiecție și asta este tot. Ele nu au altă existență.

Eu nu sunt Gabriela de la sine, nu sunt o femeie de la sine, nu sunt profesor de la sine, nu sunt deșteaptă de la sine, nu sunt proastă de la sine, nu sunt fotogenică sau nefotogenică de la sine. Acestea sunt toate etichete. Dacă le înlătur, lucrul dispare.

Pot înlătura aceste etichete? Dacă ar fi așa, în loc să fiu femeie voi începe să fiu un înger strălucitor?

Pot, dar nu pentru că așa îmi vine mie. Nu merge după cum mi-ar place. Pentru că altfel toată lumea ar fi fost deja fericită, și-ar pune eticheta „Sunt fericit!”. N-ar mai fi fost boli, suferință și toate necazurile care se întâmplă. Deci, nu funcționează după cum vreau eu, ci conform karmei.

Vestea bună este că ele sunt doar proiecții și nimic mai mult, iar vestea proastă este că ele ne sunt impuse chiar acum. Dar dacă înțeleg ce anume mi le impune și învăț cum să-l manipulez, mă pot elibera de orice etichetă nedorită și pot crea orice etichetă pe care mi-o doresc. Pentru că nu am altă existență în afară de aceste etichete.

 

Realitatea falsă/înșelătoare sau nominală

Prima propoziție pe care am scris-o spunea că lucrurile nu există în mod suprem, dar există nominal, prin proiecții, prin etichete.

Kundzob denpa

Kundzob denpa înseamnă realitate înșelătoare/deluzorie.

–   O putem numi și realitate nominală. Realitatea înșelătoare și realitatea nominală sunt practic același lucru.
–   Poate fi numită și realitate convențională.
–   Aceasta este realitatea pe care o proiectăm.
–   Acestea sunt etichetele.
–   O putem numi realitate iluzorie sau Și ea este o traducere bună.
–   Unii o numesc realitate relativă. Cuvântul „realitate relativă” nu apare în literatura tibetană.

Este o invenție a occidentalilor care au tradus-o astfel. Așa că sugerez să-l folosim cu moderație. Uneori are sens să-l folosesc, când vreau să subliniez că voi proiecta diferit de el, deci este relativ față de cel care proiectează, dar cu excepția cazului în care dorim să subliniem acest aspect, sugerez să ne folosim mai rar de această traducere: realitate relativă.

Deci, realitatea nominală este în sensul că lucrurile există cu numele. Atunci când le etichetez cu un anumit nume, ele există ca proiecție în acest fel, iar această proiecție îmi este impusă de karma.

De ce se numește „realitate înșelătoare”?

Este acest pix o realitate supremă sau o realitate înșelătoare? Înșelătoare.

Se numește “înșelătoare” pentru că modul în care îmi apare pixul nu se potrivește cu ce este el cu adevărat.

El îmi pare că vine din afara mea, că există de la sine și că este un instrument de scris prin însăși definiția lui de la sine. Dar nu acesta este adevărul despre el. Doar când încep să mă uit și să examinez, văd că de fapt eu pun eticheta de „pix”, că vine de la mine și nu din afară, conform școlii Căii de Mijloc – Madhiamika.

Deci acest pix mă înșală, mă derută. Mi se pare că are o anumită existență, pe când existența pe care mi-o sugerează nu o are.

 

Realitatea înșelătoare înșală doar
o stare a minții care este greșită

Pot spune că pixul este înșelător? De ce nu?

Pentru că Buddha nu se lasă înșelat de realitatea înșelătoare, așa că o definiție mai completă ar fi „acea realitate care înșală o stare a minții înșelată”.

Mintea este cea înșelată, și nu realitatea care este înșelătoare.

Pixul înșală o stare a minții înșelate.

(Dex:  a se înșela = a lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare)

Dacă am putea scăpa de starea minții înșelate, [atunci] pixul nu mai înșală.

Deci pixul mă înșală și de aceea o numim realitate înșelătoare.

Deci, conform școlii Căii de Mijloc, există două realități: realitatea supremă și realitatea înșelătoare/deluzorie.

Deci, realitatea înșelătoare există doar în raport cu o stare a minții înșelată. Faptul că lucrurile nu sunt așa cum par este ceea ce le face înșelătoare.

Pixul pare că vine de la sine, când de fapt vine de la mine.

 

Această înțelegere ne poate schimba viața

De fiecare dată când vorbim despre pix, ar trebui să revenim la șef, pentru că vrem să înțelegem cum aceste discuții ne pot ajuta atunci când apar lucruri care ne necăjesc.

Înțelegerea acestui lucru este esențială pentru a ne face fericiți, pentru a ne aduce la iluminare.

Dacă înțeleg că șeful nu vine de la sine, ci vine de la mine, am să mă mai plâng superiorilor lui? Sau am să-l mai critic?

Dacă înțeleg că nimic din toate acestea nu mă ajută, și că șeful care mă enervează este proiecția mea, atunci va trebui să schimb proiecția la nivel karmic.

Pentru asta este nevoie de timp, nu se va întâmpla în prezent. Dar acum voi înceta să mai reacționez ca și cum el există de la sine, și lucrurile se vor liniști.

De fapt, spunem că în cele mai dificile situații din viața noastră, ar trebui să aplicăm această cunoaștere.

Atunci când suntem cu adevărat siguri că acea persoană este enervantă,  suntem în mare pericol, pentru că credem în povestea pe care ne-o spunem și reacționăm față de ea. Deci, aici este momentul să activăm această cunoaștere și să înțelegem că putem schimba situația doar din interior prin muncă karmică. Este singura noastră cale. Acesta este scopul întregii învățături.

Dacă lângă mine este cineva mincinos sau sunt mințită tot timpul, asta vine din karma minciunii, atunci va trebui să fiu foarte atentă și să evit să mai mint.

Ce este minciuna? Poate că nu spunem o minciună, dar spunem jumătăți de adevăr sau lăsăm o impresie falsă pentru că ne convine.

Putem lăsa intenționat o impresie greșită sau desigur neintenționat.

Dacă am vrut să spun un lucru, dar celălalt a înțeles greșit, asta nu înseamnă că am mințit. A minți înseamnă că știu că am lăsat o impresie greșită și nu m-am obosit să o corectez. Așa că înregistrez „minciuna” în mintea mea; O discrepanță între ceea ce gândesc și ceea ce intenționez și între ceea ce cred că a priceput celălalt.

Deci dacă avem mare grijă să nu mai mințim, după o perioadă de timp, mincinoșii vor dispărea treptat din viața noastră.  Viețile noastre se vor transforma referitor la această problemă.

 

Cum poate o minte greșită să stabilească că există lucruri?

Vom face din nou o mică dezbatere, în care atacantul reprezintă școala Numai Minte și adversarul școala Căii de Mijloc.

Atacantul:     Nimic nu există.

Adversarul: Tak madrup.

Atacantul:    Tak madrup înseamnă că argumentul nu este corect. Eu nu ți-am dat un argument. Trebuie să-mi spui Chi chir, adică „De ce spui asta?”.

Deci vrei să-mi spui că lucrurile da există?

Adversarul: Da, ca proiecție.

Atacantul:     Ele există ca o proiecție, adică există nominal.

Pentru ce stare a minții există ele nominal? De exemplu, starea minții unui Arya, care este acum în percepția directă a vacuității?

Adversarul: Nu.

Atacantul:    Nu, aha. Deci, atunci când Arya se află în percepția directă a vacuității, el nu percepe lucrurile nominal. Deci, ele există nominal numai pentru o stare a minții care este falsă, care poate fi înșelată. Este adevărat?

Adversarul: Da, care este înșelată.

Atacantul:     Dar această stare a minții crede că pixul există?

Adversarul: Da.

Atacantul:     Deci crede.

Aha! Te-am prins cu greșeala.

Pentru că tu, care ești școala Căii de mijloc, crezi că există. Dar mi-ai spus la început că există nominal, nu-i așa?

Dar existența este determinată de o stare a minții care este greșită, nu-i așa? Este o stare a minții care nu se află acum în percepția directă a vacuității. Starea minții care atribuie lucrurilor existența nominală este o stare a minții confuză.

Deci, în această dezbatere școala Numai Minte spune: „Voi, cei din școala Căii de Mijloc, atribuiți existență nominală, dar mintea care atribuie existența nominală acestui pix este greșită, este o minte greșită. Deci, de fapt, pixul nu există cu adevărat. Deci sunteți nihiliști. Și în curând veți nega karma și nu vă veți mai păstra moralitatea.”

Ce este în neregulă cu argumentul adus de școala Numai Minte? Este adevărat că starea minții este greșită?

Da. Atunci poate o stare greșită a minții să determine corect că acest pix are existență nominală?

Răspunsul este da.

Deci, aici este distincția fină a ce înseamnă că această stare este greșită. Cum se numește starea normală a minții, a unei persoane care nu se află în percepția directă a vacuității? Ce înseamnă că este greșită?

Ce greșeală fac când mă aflu într-o stare a minții greșită?

Că eu nu înțeleg natura supremă a pixului. Cred că vine din exteriorul meu pe când eu sunt cea pe care îl proiectez.

Deci, aceasta este greșeala pe care o fac, dar nu greșesc când îi dau o existență nominală. Nu greșesc în privința asta. Faptul că greșesc în ceea ce privește înțelegerea naturii supreme a acestui pix, asta nu înseamnă că greșesc și în privința existenței sale nominale. Aici am făcut Drondok, am exagerat din greșeală.

Adică, când spun că mintea este greșită – ea nu greșește când etichetează ceva și apoi acel lucru funcționează. Când spunem că starea minții este greșită, este greșită în ceea ce privește înțelegerea naturii supreme a lucrurilor, dar la nivel fals nu este neapărat greșită, decât dacă sunt amețită de băutură.

Din nou școala Numai Minte a încheiat dezbaterea prea devreme. Pentru că s-a repezit să spună: „Bine, bine! Deci, mintea ta este greșită, așa că nu poți să-mi spui cu adevărat că există nominal”, dar el nu greșea în privința asta.

 

Realitatea înșelătoare și realitatea supremă
conform școlii Numai Minte

Cum descrie școala Numai Minte diferența dintre realitatea supremă și realitatea înșelătoare?

Atunci când trecem la școala Numai Minte, trebuie să vorbim despre cele trei atribute.

1.      Realitatea înșelătoare

Kuntak-urile sau construcțiile, sunt o realitate înșelătoare sau sunt realitatea supremă?

Construcțiile mentale sunt o realitate înșelătoare, deoarece sunt inventate de mintea noastră și nu există prin definiție, nu au existență supremă.

2.      Realitatea supremă

Lucrurile dependente – shenwang sunt realitatea supremă. Ele există pentru că vin din propriile lor cauze. Dacă cauzele lor sunt aici, shenwang-urile vor apărea și vor avea exis-tența supremă. Yongdrup sunt, de asemenea, realitatea supremă în școala Numai Minte.

Deci, lucrurile dependente și vacuitatea sunt realitatea ultimă, deoarece nu sunt inventate de mintea noastră. Dacă ceva există prin definiție, este realitatea ultimă, iar dacă ceva nu există prin definiție, este realitatea înșelătoare

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 7 – A doua parte

 

Gândire extremă:  exagerare și reducere

 

B.   Conform școlii Numai Minte,

Am vorbit despre Drondok și Kurndep din perspectiva școlii Căii de Mijloc. Drondok – exagerare, iar Kurndep – reducere.

 

Exagerarea conform școlii de gândire Numai Minte

Am spus că Drondok vede ceva care de fapt nu este acolo. Acum lăsăm deoparte școala Căii de Mijloc și mergem la școala Numai Minte.

Când spun că acest cilindru de plastic este un pix conform școlii Numai Minte, inventez, spun o poveste?

Nu, deloc, pentru că shenwang-ul există prin definiție. El există de la sine.

Deci, dacă pentru școala Căii de Mijloc era o exagerare sau ficțiune, aici nu este. Deci, aici nu pot vorbi pe această limbă.

Dar și școala Numai Minte are Drondok. Pentru ce îl folosesc? Pentru concepte, noțiuni.

Când școala vorbește de Drondok, vorbește doar despre concepte. De ce? Pentru că celelalte două atribute există prin definiție. Deci, Drondok este atunci când iau un concept sau o construcție sau un kuntak care nu este corect și cred că este corect.

Să dăm un exemplu de kuntak incorect: atunci când cred că eticheta de șef rău este pusă în mod natural pe șeful meu. Că șeful meu este un șef rău din natura lui și toată lumea știe asta. Și cred că acest concept pe care o am despre șeful meu există de la sine. El își merită pe deplin această etichetă. Ea este exactă, îl descrie cu acuratețe. Acesta este Drondok.

Care este diferența între kuntak și proiecții?

Care este diferența dintre conceptele/construcțiile despre care vorbește școala Numai Minte și proiecții? Nu este prea mare diferență. Ideea este că școala Numai Minte  limitează problema „fructului imaginației” doar la anumite lucruri, pe când școala Căii de Mijloc spune: totul este o proiecție.

Deci, să vedem: șeful din școala Numai Minte este un șef rău? De la sine?

Unde este exagerarea?

Nu când spun că este un „șef rău”. Faptul că am creat o astfel de construcție/concept, încă nu am exagerat.

Să luăm copilul Tashi.

Dacă cred că „Tashi” este numele natural al acestui copil, și că toată lumea îl vede că este „Tashi”, exagerez, pentru că nu este așa.

Copilul poate fi numit altfel. Deci, când îi spun „Tashi”, nu greșesc. Dar când cred că Tashi este numele lui de drept, este dreptul lui natural de a fi numit așa, atunci greșesc.

Atunci când cred că sunt Gabriela prin natura mea, merit acest nume, este natural acest nume, trebuie să fiu numită Gabriela, greșesc.

Ar fi foarte bine dacă ne-am slăbi atașamentul față de nume. Pentru că ne mai scutură de identitățile, atașamentele și ideile noastre despre cine suntem. Și asta ca să putem urca mai târziu pe calea vacuității.

 

Exagerarea în școala Numai Minte
se referă doar la construcții/concepte

Deci, când vorbim despre exagerare în școala Numai Minte, atunci vorbim doar despre kuntak.

Școala Numai Minte va limita problema exagerării doar la concepte, la construcții, la ideile pe care le avem despre lucruri, la imaginile mentale pe care le avem și așa mai departe.

Dacă vă întreb „V-ați supărat azi?” sau „V-ați supărat ieri?” și dacă vă amintiți

–   că v-ați supărat sau
–   că ați fost indignați sau
–   că ceva nu vi s-a părut în regulă sau
–   că v-ați plâns

acesta este semn că v-ați atașat de ceva care nu este corect.

Conform școlii Numai Minte acesta este un semn că a apărut ceva în realitatea voastră și ați pus o etichetă pe el și credeți că această etichetă este exact lucrul care a apărut. Ați schimbat lucrurile între ele. Iar asta duce la afecțiuni mentale, la suferință.

 

Mirosul trandafirului

Shakespeare a spus:

A rose by any other name would smell the same

În traducere liberă ar fi „Chiar dacă este numit cu alt nume, parfumul trandafirului nu se schimbă”.

Este cu adevărat un trandafir prin definiție, cu propria sa existență unică, propriul său parfum unic. Cu toate că îl putem numi altfel, el va fi tot un trandafir în esența lui. Asta spune școala Numai Minte.

Ea spune că faptul că se numește „trandafir”, nu există prin definiție. Kuntak-ul „trandafir” nu există prin definiție. Îi putem numi și altfel. Dar gândul că el trebuie numit „trandafir”, asta este o greșeală, asta va fi Gakja conform acestei școli. Și una dintre fațetele vacuității după această școală, este că trandafirul este gol de a fi numit „trandafir” de la sine.

 

Aproape Madhyamika

Și asta este foarte aproape de Madhyamika, de faptul că: lucrul nu există separat de proiecția pe care o proiectăm.

Această distincție pe care Buddha a făcut-o între kuntak și shenwang-ul de sub el, și relația dintre ele, este acea părticică din școala Numai Minte care ne aruncă în școala Căii de Mijloc. Această părticică este foarte aproape de Calea de Mijloc.

Dacă vă mai amintiți, în unele cursuri a fost descris Chuchok.

Chuchok

Este cel mai înalt lucru pe Calea Pregătirii. Înainte de a percepe direct vacuitatea, practicantul, care este deja foarte avansat pe cale, percepe cum comută între imagine și lucrul pe care îl vede.

Când ne uităm la oala de pe aragaz, vedem mânerul negru și luciul metalic și partea rotunjită și automat spunem: „asta este o oală”. Ne surprindem cum luăm o colecție de date și punem pe ele o imagine mică a unei oale pe care o avem în minte și spunem că ea este o oală. Dar nu vedem o oală, pentru că ochiul nu vede o oală, ochiul vede doar forme și culori. Mâna nu ține o oală, mâna ține doar obiecte dure. Deci, dacă mâna nu ține o oală și nici ochiul nu vede o oală, atunci cum este ea o oală? Ce face să fie o oală?

Proiectez pe o colecție de date brute – forme, culori, texturi – o imagine mentală.

 

Exagerarea nu este în kuntak-ul în sine…

În lecția 4, am descris cum atribuim un kuntak unui shenwang, iar acest shenwang primește imaginea. Este foarte aproape de această descriere din Chuchok, cum Arya în clipa următoare se surprinde făcând acest proces. Acest lucru îl facem foarte repede tot timpul în viața noastră, fără să ne dăm seama.

Când ni se spune: „Dă-mi oala!” sau „Dă-mi pixul!” apucăm bucata de plastic și suntem siguri că am dat un pix. Dar tot acest proces l-am făcut foarte repede, în care luăm o imagine pe care o aveam în minte pe care o proiectăm pe un shenwang – conform acestei școli de gândire – spunem: „Ah, acesta este un pix. I-am dat pixul și chiar s-a bucurat de el”.

Drondok este atunci când exagerăm și credem că lucrul în sine este cu adevărat numele pe care i l-am dat.

Și în majoritatea cazurilor din viață este neutru. Așa funcționăm, așa facem ceaiul, dar în multe cazuri ne provoacă multă suferință. Cum ar fi:

⇒   cu șeful furios când greșesc,
⇒   cu orice fenomen de lipsă de răbdare, când cred că lucrurile sunt așa cum cred eu că sunt.
⇒   cu țara în care trăiesc, care mi-a fost dată în mod natural, am dreptul la acest pământ și sunt gata să ucid oameni pentru acest drept,
⇒   pentru că lucrurile sunt așa cum le etichetez, așa cum le numesc, așa cum le înțeleg
⇒   Cu kuntak-urile mele.

Și apoi, datorită acestei confuzii, îmi creez suferință, plantez cauzele ca suferința să se întoarcă la mine.

Orice lipsă de răbdare este atunci când cred că opiniile mele, ideile mele, numele pe care le dau sunt corecte, sunt o reprezentare corectă a unei realități care se află sub ele, pe când toate acestea sunt doar nume, porecle, concepte, idei și imagini mentale care sunt rezultatul karmei mele, sau al educației mele și nu există nicio legătură/alipire naturală între ele și shenwang-uri. Conform școlii Numai Minte.

 

Înțelegerea ne va elibera treptat de suferință

Cred că este important să facem distincția între durerea care apare în viața noastră în prezent și modul în care semănăm cauzele durerii care ne vor apărea în viitor.

   Să începem cu durerea viitoare.

Durerea viitoare este cauzată de greșeala pe care o facem atunci când înlocuim conceptul/ construcția/kuntak cu shenwang, în școala Numai Minte. În școala Căii de Mijloc, durerea este cauzată de faptul că noi credem că un lucru există separat de proiecția mea.

Această greșeală este cea care ne provoacă suferință viitoare, și nu conceptul/kuntak în sine.

Nu putem evita conceptele în viața de zi cu zi. Așa funcționăm. Ele își au rolul lor.

N-am putea funcționa altfel, nu ne-am putea face ceai. Trebuie să înțeleg că am nevoie de un ibric, să aprind aragazul și așa mai departe. Nu pot funcționa fără concepte.

Deci, nu conceptele/etichetele în sine ne provoacă suferință. Ceea ce provoacă suferință sunt conceptele greșite pe care le alipesc și cred în mod natural că lucrul ăsta trebuie să se numească pix sau acest șef este un șef rău.

Lucrul de care lipesc eticheta – kuntak-ul, este un fenomen schimbător, este un shenwang. El există prin definiție.

Datorită confuziei noastre dintre kuntak și shenwang, suntem convinși că lucrurile sunt într-adevăr așa cum le percepem, așa cum le etichetăm și reacționăm la ele în consecință. Datorită ignoranței noastre, reacția noastră ne rănește și pe noi și pe ceilalți, și seamănă semințele suferinței noastre viitoare: prin faptul că vom lipi încă o dată o etichetă de suferință unui shenwang oarecare.

  Să trecem la durerea pe care o trăim în prezent

Ambele școli vor spune că durerea este o proiecție karmică, pentru că am rănit intenționat pe alții în trecut. Deci am un istoric de a provoca durere și asta mi se întoarce.

Școala Numai Minte va spune că datorită greșelii pe care am făcut-o în trecut de a confunda shenwang-ul cu kuntak – eticheta pe care i-am lipit-o, prin aceea că i-am atribuit lui kuntak o natură proprie pe care nu o are, și apoi am reacționat față de el, am plantat în acest fel semințele suferinței viitoare.

Iar aceste semințe rodesc acum sub forma durerii mele actuale. Chiar și atunci când înțeleg, tot doare.

De ce doare? Pentru că mi s-a întors karma vătămării. Nu există alt loc din care să vină. Deci, când interpretez ca durere pentru mine, aceasta este proiecția mea pentru că i-am rănit pe alții în trecut. Ce mai pot face cu trecutul? Nimic. Nu pot face nimic, acuma mă doare.

Dacă mă relaționez la această situație din această înțelegere, cu înțelepciune, trag aer în piept, înțeleg că nu am pe cine învinui, ci doar să-mi regret prostia din trecut. Nici pe mine nu mă pot învinui pentru că acest eu nu există de fel. Trebuie doar să regret prostia mea din trecut și să fac purificarea:

1. 1. Să-mi amintesc din nou de înțelepciune, să mă refugiez în înțelepciune și în cele Trei Diamante,
   2. Să regret prostia mea,
   3. Să decid de a opri orice act care rănește pentru a opri suferința în viitor,
   4. Să fac antidot, de exemplu, să-i ajut pe cei care suferă de dureri similare.

Dacă voi face asta suficient de mult timp și aprofundez înțelepciunea, treptat  aceste lucruri vor dispare.

Ceea ce mai trebuie să rodească, va rodi sau poate reușesc să-l purific înainte de a mai da rod, dar nu mai semăn altele noi, și asta este un proces.

N-am cum să știu dacă lovitura sau boala pe care ar fi trebuit să le primesc, nu le mai primesc, pentru că nu am cu ce să compar. Dar cu în timpul voi vedea că mă aflu în alt loc în viața mea și nu mai pot opri asta.

Procesul necesită timp. Și aici nu există remedii miraculoase.

Înțelepciunea este un antidot sută la sută sigur. Nu dezamăgește niciodată.

Cele trei diamante, care reprezintă această înțelepciune, nu dezamăgesc niciodată, dar este nevoie de timp.

Este un proces lent pentru majoritatea dintre noi, cu excepția cazului în care progresăm foarte, foarte repede cu înțelepciune și eliminăm ignoranța, atunci merge mai repede. Asta depinde de practica voastră, de respectarea jurămintelor, de câte binefaceri faceți în lume cu această înțelepciune.

 

Reducerea −Kurndep− conform școlii Numai Minte

 După cum știm în școală Numai Minte trebuie să ne întoarcem la cele trei atribute.

Atunci când am vorbit despre exagerare – Drondok, am spus că se aplică doar kuntak-urilor pentru că sunt singurele care nu există prin definiție.

Ce este Kurndep – reducerea, în școala Numai Minte?

Extrema reducerii este de a crede că shenwang-urile −lucrurile dependente care există prin definiție, care au propria lor existență unică−, nu au o astfel de existență.

Deci, în această școală exagerarea se aplică doar conceptelor – kuntak, iar reducerea se aplică doar la shenwang și Yongdrup.

Yongdrup înseamnă totalitate, vacuitate.

De ce se numește totalitate? Pentru că de îndată ce un obiect ia ființă, el este imediat gol, iar acest lucru este valabil pentru toate obiectele. Toate obiectele odată ce intră în existență au vacuitatea lor, au Yongdrup-ul lor.

Care este vacuitatea lor? Vă amintiți? „Spațiul pe care îl ocupă” este un exemplu al vacuității lor, dar nu este vacuitatea lor.

Vacuitatea lor este că sunt goale de a fi eticheta pe care le-o dau. Aceasta este o fațetă a vacuității – alipirea. Cealaltă fațetă a vacuității lor este că nu este adevărat că eu și shenwang nu venim din aceeași sămânță karmică, venim din semințe diferite.

 Deci, Yongdrup, totalitatea, înseamnă niciun lucru nu este identificat cu eticheta pe care i-o dau. El există prin definiție. Deci, când spun că nu există prin definiție, atunci spun: poate sunt unele lucruri care sunt identificate cu eticheta lor? Când spun asta, înseamnă extrema reducerii. Asta este cazul lui

 În cazul shenwang-ilor, atunci când spun: poate că există excepții de la această regulă, poate că există unii care sunt chiar răi de la sine? Aceasta este eticheta lor, asta este ceea ce merită. Asta înseamnă Kurndep – exagerare.

 

Cine face exagerarea?  Ignoranța

Cine este cel care exagerează?

În școala Căii de Mijloc am spus că ignoranța face asta. Ignoranța nu înțelege pixul sau nu înțelege șeful.

Cine este cel care exagerează în școala Numai Minte? Este tot ignoranța. Ea nu înțelege. Ea crede că lucrul trebuie numit așa cum îl numesc eu, și așa cum îl numesc – așa este și el.

Ignoranța spune: nu sunt responsabilă pentru felul în care se comportă acest șef, el n-are nicio legătură cu mine, el nu vine de la mine.

Deci, exagerarea o face ignoranța.

Cine sunt cei care fac reducerea? Conform școlii Numai Minte, aceștia sunt cei din școala Căii de Mijloc…

Cine face reducerea?

Ce este reducerea în acest caz? Este să credem că atributele shewang și yongdrup nu există prin definiție.

Cine face această reducere? Școala Căii de Mijloc.

 

…si prin urmare ei sunt nihiliști…

Cei din școala Numai Minte, consideră că cei din școala Căii de Mijloc sunt atașați de cele două concepții extreme, au căzut în prăpastie, sunt nihiliști.

Ea încearcă să spună că școala Căii de Mijloc crede că nimic nu există, deoarece spune că lucrurile dependente și vacuitatea nu există prin definiție. Școala Numai Minte spune: „Dacă voi, cei din Calea de mijloc, credeți că totul este o proiecție și că pixul nu există de la sine, atunci pe ce proiectați?  Ce numiți voi pix?  Dacă nu există niciun pix acolo, atunci pe ce vă puneți proiecția?  Voi nu trebuie să credeți în cauză și efect, pentru că voi credeți că nimic nu există.” Acesta este modul în care Școala Numai Minte încearcă să-i convingă pe oamenii Căii de Mijloc că fac abstracție de lucruri care chiar există: lucrurile dependente și vacuitatea care există prin definiție.  Școala Căii de Mijloc ar răspunde: „Nu am spus niciodată că pixul nu există. Am spus doar că nu există prin definiție”.

 

Dezbaterea dintre Calea de Mijloc
și școala Numai Minte

Vom face o dezbatere în care atacantul este școala Căii de Mijloc iar adversarul reprezintă școala Numai Minte.

Atacantul:     Acest pix există?

Adversarul: Da, există.

Atacantul:     Acest pix există de la sine?

Adversarul: Nu.

Atacantul:     Dacă nu există de la sine, atunci cum există?

Adversarul: Există o proiecție a minții mele.

Atacantul:    Adică ai o idee în minte și o proiectezi pe ceva și apoi ai un pix.

Adversarul: Nu.

Atacantul:     Nu.  Ok.  Atunci cum există acest pix?

Adversarul: Acest pix există aici, faptul că scriu cu el, faptul că trimit un text, toate acestea există ca o proiecție a minții mele.

Atacantul:     Pe ce proiectezi?

Adversarul: Pe mintea mea.

Atacantul:     Deci scrii cu mintea ta?

Adversarul: Nu, scriu cu pixul.

Atacantul:     Scrii cu pixul. Deci există un pix.

Adversarul: Există pixul.

Atacantul:     Ce pix este acolo?

Adversarul: Există un pix albastru cu alb, dar nu există de la sine.

Atacantul:     Ah, deci iei albastrul cu alb și îi spui pix.

Adversarul: Da, asta fac.

Atacantul:     Deci iei eticheta de „pix” și îl proiectezi pe un băț albastru cu alb.

Adversarul: Da.

Atacantul:     Până aici este corect?

Adversarul: Da.

Atacantul:     Dar bățul albastru cu alb?

Adversarul: Nici el nu există de la sine

Atacantul:    Nici el nu există. Deci, cum poate exista pixul dacă îl proiectezi pe ceva care nu există? Prin urmare, ești nihilist, nimic nu există.

Adversarul: Nu, nu asta spun.

Atacantul:    Sunt și alți oameni aici, cine nu este de acord că este un pix?  Cu toții văd un pix, numai tu vezi un băț albastru cu alb.  Pentru că pixul nu vine de la tine, este un pix de la sine.  Vedem că este un pix, putem scrie cu el, se comportă ca un pix, scrie ca un pix.

Școala Numai Minte spune dacă omul proiectează un „pix” pe un cilindru albastru cu alb, și apoi spune că nici cilindrul nu există, atunci dacă pixul depinde de proiecția lui pe cilindru și nici cilindrul nu există, atunci pixul nu există deloc! … deci el este nihilist.

Este exact ceea ce spune școala Numai Minte despre cei din școala Căii de Mijloc.

Ea spune: „Voi spuneți că nimic nu există, [că] totul sunt doar proiecții, atunci sunteți nihiliști. Așa că în curând veți înceta să mai credeți în karma și să vă mai păstrați moralitatea. Sunteți periculoși.”

Ea spune școlii Căii de Mijloc: „Oh, dacă nu există așa cum credem, atunci nu există deloc!”. Dar școala Căii de Mijloc nu a spus că „nu există deloc”, ci „nu de la sine”.

Atunci când școala Numai Minte se opune școlii Căii de Mijloc, se repede și se agață de o jumătate de poveste.

 

Folosirea sarcasmului

Dezbaterea pe care am făcut-o nu a fost chiar o dezbatere, ci o discuție sarcastică. Este ceea ce fac cei din Prasangika – școala Consecințelor.  Ei se folosesc de sarcasm în dezbaterile lor ca să-l determine pe adversar să vadă contradicția din cuvintele lui, să-și dea seama de greșeala pe care o face.

Dezbaterea pe care am făcut-o a fost din punctul de vedere al școlii Numai Minte.  Am încercat să arăt adversarului că opiniile lui duc la nihilism și sunt periculoase.  Dar am făcut o mică greșeală.  M-am repezit și am spus: „Ah, tu spui că totul este o proiecție, atunci nu există deloc!”. Dar adversarul nu a spus asta, ci a spus „Nu am spus că nu există!”, el a încercat să se lupte cu mine.

Oamenii din Calea de Mijloc nu spun că nu există. Ei spun că „nu există de la sine” sau „nu există prin definiție”.

Și nu este același lucru cu „nu există”.

Și asta este ceea ce școala Numai Minte nu înțelege despre cei din școala Căii de Mijloc și, prin urmare, îi numește nihiliști.

 

Nu majoritatea decide

În dezbatere am încercat să-i mobilizez pe cei prezenți de partea mea. Am spus că nu se poate ca toți acești oameni să proiecteze un pix întâmplător, ca șase miliarde de oameni să proiecteze soarele, ca șase milioane de oameni să treacă prin holocaust sau ca o populație să treacă prin război. Dacă există astfel de grupuri mari, atunci trebuie să fie ceva în neregulă cu această concepție.

Dar noi spunem că cifrele nu dovedesc nimic.

S-ar putea ca toți cei care se află în această încăpere să aibă percepții similare, să audă aceleași lucruri. Este adevărat că fiecare aude, înțelege, integrează dintr-un unghi ușor diferit, dar sunt diferiți de cei care sunt acum afară și fac altceva.

S-ar putea foarte bine ca un grup mare de oameni să facă aceeași karma împreună. Fiecare o face separat, dar o face în grup, ca acum. Stăm împreună ca grup și ascultăm aceleași lucruri și învățăm aceleași lucruri. Când ea va rodi, ne vom regăsi ca grup, sau făcând o mare binefacere sau bucurându-ne de o mare binecuvântare.

Există o țară prosperă în care este abundență și alta săracă, în care este multă sărăcie. Ce le diferențiază? Celor din țara bogată le-a rodit karma similară atunci când ca grup au făcut mult bine altora, iar celorlalți din țara săracă, le-au rodit karma plantată atunci când ca grup au făcut fapte rele, au jefuit, au înșelat. Așa se formează țările, așa există grupuri, așa funcționează karma și doar așa sunt definite țările, doar așa există prosperitate și doar așa există războaie.

Și dacă o țară este în război cu o națiune vecină, nu contează dacă persoana este în armată sau nu, dacă deține armă sau nu. Conform budismului, fiecare persoană care plătește taxe care susțin acest război acumulează aceeași karmă. Prin urmare, într-o zi, cine știe când, toți aceștia a căror karmă este comună vor trece prin același holocaust împreună. Și așa se întâmplă holocausturile.

Și invers, când grupul împreună experimentează prosperitate, înseamnă că au plantat împreună semințele prosperității.

 

Definiția exagerării conform școlii Numai Minte

Am spus că exagerarea în școala Numai Minte este atunci când credem că eticheta merge împreună cu shenwang-ul de care l-am atașat și că este natural acelui shenwang, și că acest lucru este așa cum îl etichetez. Aceasta este exagerarea sau Drondok: eticheta nu merge automat cu shenwang, iar cine crede asta face Drondok în școala Numai Minte.

Kuntak ranggi tsennyi kyi yupar dzinpa

Dzinpa – ține, a crede,
Ranggi tsennyi kyi yupa – există prin definiție,

Asta înseamnă: a crede că kuntak-urile există prin definiție.

În școala Numai Minte asta înseamnă că facem Drondok, exagerăm: să credem că kuntak-urile există prin definiție.

Și am spus deja de ce este important acest lucru pentru că atunci când cădem în această extremă, suferim.

De ce suferim? Pentru că sunt sigur că șeful este rău de la sine, că șeful este ca eticheta pe care i-o dau și reacționez față de el și plantez să-l revăd pe șef supărat, și îmi perpetuez suferința.

 

Rezumatul procesului de exagerare

În școala Căii de Mijloc, greșeala ar fi că eu cred că lucrurile există de la sine și uit că eu sunt cel care le-a proiectat.

În școala Numai Minte greșeala este atunci când cred că lucrurile sunt identice ca eticheta pe care le-o atașez. Confund între shenwang și kuntak și acesta este Gakja în această școală.

Cum vor ajuta cei din școala Numai Minte pe cei care, după părerea lor, au căzut în exagerare?

Dacă suntem în școala Numai Minte, cum putem ajuta pe cineva care a căzut în extrema Drondok? Adică cineva care crede că eticheta „rău” pe care o pune pe șef este corectă.

Cum ajutăm această persoană?

Vom merge pe urmele lui Buddha. O să-i spunem:

„Uite, există kuntak – eticheta pe care o pui pe șef și shenwang – șeful în sine.

Este adevărat că există un șef, dar tu ești cel care îl numești „șef rău”. Asta nu înseamnă că este un șef rău de le sine. El este într-adevăr șef, conduce un birou mare. Dar asta nu îl face un șef rău de la sine.

Tu spui “șef rău”, asta e eticheta ta. Acea etichetă nu are existență de sine. Dovadă că colegul tău nu crede că este un șef rău.”

Începem să-i arătăm această separare, așa cum Buddha ne ajută să ne eliberăm de Drondok dacă suntem școala Numai Minte.

Deci îi spunem: „Șeful este gol de a fi eticheta pe care i-ai lipit-o”, iar asta îl va ajuta.

Cine face Drondok în școala Numai Minte? Ignoranța.

Ignoranța se uită la pix și crede „dintotdeauna a fost pix, va fi mereu pix, trebuie să se numească pix, este un instrument de scris și nimic altceva”. „Șeful ăsta e rău, toată lumea știe asta”.

Va accepta această descriere școala Calea de Mijloc? Va accepta că acest mod de a gândi este ignoranță? Da, în mod sigur. În acest context, ambele școli sunt de acord. Descrierea vacuității a școlii Căii de Mijloc este diferită.

 

Definiția reducerii, conform școlii Numai Minte

Acum vom face același proces în ceea ce privește reducerea conform școlii Numai Minte.

Shenwang yongdrup ranggi tsennyi kyi madruppa

Shenwang     – lucru dependent,
Yongdrup      – vacuitate,
Ranggi tsennyi kyi – prin definiție,
Madruppa    – nu există.

Deci, lucrurile dependente și vacuitatea nu există prin definiție.

Ce este reducerea? A spune că shenwang și yongdrup nu există prin definiție.

Cine este prostul să spună astfel de lucruri? Arya Nagarjuna, Je Tsongkapa, Dalai Lama, Ken Rinpoche. Ei îndrăznesc să spună că shenwang-urile nu există prin definiție, că sunt un fel de proiecție, că vin din minte.

Conform școlii Numai Minte, cei din școala Căii de Mijloc fac Kurndep.

Je Tsongkapa citează din cartea Maestrului Asanga, «Nivelurile unui bodhisattva»:

„Adevărat, din punctul de vedere al celor din Numai Minte, oamenii din Calea de Mijloc cad în nihilism”. (Este exercițiul pe care l-am făcut înainte).

Cum vor ajuta cei din școala Numai Minte pe cei care, după părerea lor, au căzut în  reducere și nihilism?

Dacă suntem în școala Numai Minte, cum putem ajuta pe cineva care este nihilist, precum cei din Calea de Mijloc? Vrem să-i ajutăm, vrem să-i aducem la iluminare. Vrem să-i scoatem din greșeala pe care o fac atunci când spun că shenwang și yongdrup de asemenea, nu au existență proprie?

Vom face exact ce am făcut în dezbaterea cu adversarul. Atunci când el spune că totul este o proiecție, că pixul este de fapt o proiecție pe un cilindru și nici cilindrul nu există, pentru că și el este o proiecție, îi vom arăta că el cade în nihilism, și este periculos. Asta va face școala Numai Minte.

 

Oprirea roții suferinței: prin învățarea înțelepciunii

Cei care sunt în școala Căii de Mijloc și fac Drondok, ce spun ei despre șef? Ei spun că șeful este rău de la sine. Ei inventează un șef care există de la sine, spun o poveste despre el și cred în poveste și [asta] le provoacă suferință.

Vin acasă și spun cât de rău a fost șeful, apoi sună un prieten și îi povestesc cât de rău a fost șeful, apoi își plănuiesc răzbunarea, apoi se duc la birou, și nu-și fac treaba, apoi șeful le scade din salariu sau sunt concediați, și atunci șeful este și mai rău iar, între timp, se umplu de afecțiuni mentale și suferă îngrozitor.

Apoi șeful le dă referințe proaste despre muncă, și nu își mai găsesc un alt loc de muncă, și totul din cauza șefului rău. Aceasta este samsara.

Cum rupem acest ciclu teribil? Cu înțelepciune.

În momentul în care rup legătura dintre ceea ce apare și concepția mea despre ceea ce apare și spun: Ah, șeful îmi apare așa pentru că eu îl proiectez așa, pentru că am plantat semințele pentru asta și acum [decid să] încetez de a mai avea de-a face cu șeful, îl las în pace. El este doar un ecou a ceea ce am făcut, nu este el vinovat. El se sacrifică pentru mine ca să-mi închei această karma.

Îl voi lăsa în pace și voi avea acum grijă să elimin semințele din mine care mă fac să nu-mi placă ceea ce face. Încetez să mai fac ceea ce îmi face el acum și voi fi foarte atentă la modul în care vorbesc și gândesc [referitor] la acest șef și la oameni ca el”.

Treptat, aceste semințe sunt purificate și dispar.

Și funcționează.

Oamenii încearcă să scape de astfel de șefi, bârfindu-i, punându-le bețe în roate, creând opinie publică potrivnică lor. Nu asta trebuie să facem. Munca se face doar în interior, iar ei vor începe să dispară din viața noastră. Ori se mută, ori sunt promovați ori retrogradați.

Să ne aducem aminte de roata vieții cu cele 12 verigi, roata existenței condiționate.

Prima verigă este ignoranța. Orbul care merge cu bastonul. Este ignoranța, ea nu înțelege.

A doua verigă este acumularea karmei. Olarul care face oale de lut. Nu înțelegem șeful, țipăm la el sau nu ne facem treaba cum trebuie sau facem grevă și astfel acumulăm karma. Apoi ea va rodi și noi vom suferi. În acest fel perpetuăm acest ciclu al suferinței.

Dacă vreau să opresc roata aici, este prea târziu. De ce este prea târziu? Pentru că aici sunt deja sigur că șeful este rău și eu reacționez față de el.

 În limbajul Numai Minte, am înlocuit kuntak cu shenwang. Sunt sigură că el este rău. El este așa cum cred eu.

 În limbajul Căii de Mijloc, cred că ceea ce apare este ceea ce este și uit că vine de la mine. Sunt sigură că el vine din afara mea, că el este așa de la sine și nu că eu îl proiectez așa.

In ambele cazuri fac o greșeală gravă și acumulez karma.

Este prea târziu să opresc roata aici. O pot opri dacă îmi opresc greșeala. Dacă opresc concepția mea greșită despre șef, nu voi reacționa așa față de șef, voi opri această mașinărie a roții.

În veriga numărul doisprezece, apare un om purtând un sac în spate, iar în sac este trupul unui mort. Este moartea. Tibetanii aruncă morții de pe stâncă, să fie hrană pentru păsările de câmp, așa că iată moartea.

Începem cu ignoranță, roata se învârte și vine moartea.

Dacă oprim ignoranța, atunci verigile se vor opri și toată roata se va opri. De aceea învățăm toate aceste lucruri: pentru a opri toată această roată.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 7 – Prima parte 

 

Gândire extremă:  exagerare și reducere

 

A.   Conform școlii Căii de Mijloc,

Lecția 7 discută despre cele două extreme.

 

Comentariul lui Arya Asanga

Am terminat de studiat direct Sutra cu privire la adevărata intenție, în care Buddha a explicat semnificația celorlalte sutre ale sale, și trecem acum la comentariile din India antică, scrise de-a lungul a o mie de ani, în care marii înțelepți au explicat semnificația sutrei.

Pakpa tokme

Pakpa înseamnă Arya,
Tokme înseamnă Asanga.

Deci, Arya Asanga. Asta înseamnă că a perceput direct vacuitatea și deci a făcut parte din școala Căii de Mijloc.

Je Tsongkapa începe să discute despre învățătura dată de Arya Asanga, așa cum i-a fost transmisă de Maitreya, în Paradisul lui Maitreya.

Arya Asanga începe să vorbească despre:

De ko na nyi

De ko na nyi este traducerea cuvântului Tattva care înseamnă „astfel”, care este un alt cuvânt pentru vacuitate.

Arya Asanga începe să descrie vacuitatea, ca fiind acel lucru care este liber de cele două extreme sau concepții extreme. Adică, vacuitatea este o stare în care nu cădem în cele două concepții extreme.

Maestrul Asanga a fost marele inovator al școlii Numai Minte; el a folosit Comentariul asupra adevăratei intenții; și știm acest lucru pentru că s-a referit la ea de cel puțin cinci ori în Compendiul său, precum și în cartea sa Nivelurile unui Bodhisattva și în alte lucrări ale sale.

Arya Asanga, pe de o parte, a dat viață școlii Numai Minte și, pe de altă parte, când îi citim descrierea vacuității, putem vedea că se apropie foarte mult de descrierea școlii Căii de Mijloc.

 

Concepțiile extreme conform Căii de Mijloc

Vom începe discuția pe această temă conform Căii de Mijloc și apoi vom trece la școala Numai Minte.

Ta

Ta – limită, extremă, margine, capăt.

Vă aduceți aminte cum se mai numea Lama Ken Rinpoche?   Lobsang Tharchin.

Tharchin înseamnă cel care a ajuns la capăt, până la capătul căii, a desăvârșit calea.

În filosofia budistă, când se spune Ta, se referă la extrem.

Tarta

Tarta  înseamnă  concepție extremă.

Extrema este ca și cum am fi la marginea unei stânci, iar în ambele părți sunt prăpăstii adânci și dacă ne apropiem prea mult de marginea ei putem cădea.

Trebuie avut grijă să nu cădem în concepțiile extreme și să rămânem pe Calea de Mijloc. Aceasta este originea numelui Căii de Mijloc : a rămâne pe mijloc între cele două concepții extreme.

Dacă cădem de pe stâncă, înseamnă că am căzut într-o concepție extremă.

Concepția extremă este asemenea prăpastiei deoarece căderea în ea ne va ucide. Căderea în oricare dintre cele două concepții extreme, ne va ucide.

Nu numai că ne va ucide, ne va arunca în infern. Și dacă ceea ce se spune este adevărat, atunci merită să acordăm atenție acestui studiu.

 

Ceea ce ne ucide este
atașamentul de concepția extremă

În continuare va trebui să distingem între Tarta și Tar dzin.

Tar dzin

Dzin – a se ține, a se atașa.

Adică, a te ține de o concepție extremă sau a te atașa de o concepție extremă sau a crede într-o concepție periculoasă.

Deci, pe de o parte avem concepția extremă și pe alta a te atașa de concepția extremă. Cine ne omoară? Atașamentul de concepția extremă, credința în ea.

Ideea de concepție extremă nu face nimic. Este la fel ca și  vacuitatea. Nici ea nu face nimic.

Ne va duce vacuitatea la iluminare? Nu. Ea este tot timpul aici, suntem mereu cufundați în vacuitate. Absolut totul este gol, numai că nu vedem asta. Deci, vacuitatea în sine nu poate face nimic. Vacuitatea este neschimbătoare și nu este un lucru funcțional.

Atunci ce ne ajută? Percepția directă a vacuității ne va ajuta.

Același lucru se întâmplă și cu concepția extremă. Atașamentul de ea ne va doborî. Și mai spunem că acest atașament ne provoacă toată suferința noastră.

Toată suferința noastră vine pentru că ne aflăm într-una dintre cele două extreme, și nu pe calea de mijloc. Iar atașamentul față de concepția extremă este mai rea decât neînțelegerea. Pentru că cel care nu înțelege, măcar încearcă să înțeleagă, dar când te atașezi de concepția extremă, de fapt crezi în ceva care este complet fals.

Concepțiile extreme sunt întotdeauna greșite și complet false și ne vor ucide.

 

Exagerarea și reducerea

Și în ambele școli, școala Căii de Mijloc și școala Numai Minte, sunt folosite aceleași nume pentru concepțiile extreme.

Drondok

și

Kurndep

Acestea sunt cuvintele pentru ambele extreme.

După cum am spus, ambele școli de gândire folosesc aceleași cuvinte, dar semnificația pe care o dau cuvintelor este complet diferită.

Vom vorbi acum peste amândouă.

 

Exagerarea

Drondok înseamnă a inventa lucruri, a spune povești, a fabrica.

Drondok – a născoci, a inventa lucruri, a fabrica lucruri, exagera, a umfla.

Ne vom folosi de cuvintele: ficțiune sau fabricație sau exagerare.

Ce înseamnă asta?.

Asta înseamnă a considera că există ceva care nu a existat niciodată și nu ar putea exista niciodată. A vedea ceva ca existent acolo unde de fapt nu există. Înseamnă să exagerezi, să inventezi sau să fabrici ceva acolo unde nu există nimic.

Dro este de fapt o pană.

Literalmente, dro înseamnă pană, cum ar fi pana de pasăre, iar dok înseamnă a aplica, a pune sau a atașa,

Acest lucru se referă la modul de realizare a săgeții. Se ia un băț de bambus care se ascute la un capăt, iar celălalt capăt se taie în așa fel pentru a se atașa pana.

Dron dok înseamnă a atașa sau a pune o pană la capătul bățului de bambus și a face o săgeată atunci când nu exista nicio săgeată înainte.

Așa că spunem o poveste: acolo unde este un băț, vorbim de săgeată.

 

Reducerea

Kurndep este procesul invers. Îl vom traduce prin a minimaliza, a reduce.

Asta înseamnă să susții că ceva care există, sau care are o anumită calitate, nu există sau nu are aceea calitate.

De exemplu: vrem să condamnăm comportamentul cuiva și spunem: „Este nemilos!”. Poate că el are milă, dar nu suficientă după părerea noastră, și îi spunem că n-are milă. Asta înseamnă să-l reducem, să-l minimalizăm.

 

Exemplu

Potrivit școlii Numai Minte, pixul are natură proprie?

Da, are propria identitate, există prin definiție, are o existență definitorie, este un pix de la sine, iar dacă vine un câine și va începe să-l roadă, ce va roade?  Pixul!

Pixul este un pix indiferent cine îl privește.

Potrivit școlii Căii de Mijloc, pixul are natură proprie?

Nu. Nu are natură proprie. Ce fel de natură are? Natura pe care eu o proiectez și nu are altă existență decât cea pe care o proiectez.

Deci, conform școlii Căii de Mijloc, ficțiunea este născocirea unui pix care are propria sa natură. Să născocesc un pix care nu provine din propria-mi proiecție.

Oare există, conform școlii Căii de Mijloc, un pix cu existență proprie definită? Nu! Nu există niciunul!  Credem că există unul?  Da.

Acesta este Drondok.

Deci, conform Căii de mijloc, pixul are identitatea de a fi un pix, dar aceasta provine din propria proiecție, care depinde de karma mea.

 

Greșeala pe care o facem cu Drondok,
conform Căii de Mijloc

Cu alte cuvinte, de fiecare dată când fabricăm o poveste, este Drondok. De fiecare dată când spunem o poveste despre lucruri, cum se întâmplă, ce mi-au spus ei și mai ales, cu ce intenție mi-au spus – asta înseamnă că suntem în extrema Drondok. Aceste extreme ne îmbătrânesc și ne ucid.

De fiecare dată când spunem o astfel de poveste și credem că lucrurile există de la sine, înlocuim povestea cu realitatea, atunci ne atașăm de ceva care este greșit, de un pix care există de la sine, de un șef rău care există de la sine.

Ne putem imagina pixul care să existe de la sine? Da, desigur.

Oare percep un pix care există de la sine?

Ochiul meu percepe doar forme și culori. El nu percepe pix și cu siguranță nu un pix care există de la sine. Și chiar dacă aș avea abilitatea miraculoasă de a percepe astfel de lucruri, tot nu aș putea, pentru că nu există un pix care să existe de la sine.

Deci atunci când cred că percep un pix care există de la sine, mă aflu în extremă, mă aflu în minciună. Îmi spun povești. Când cred că șeful este un șef rău și toți funcționarii din biroul meu au văzut același lucru – este dovada, spun o poveste. Eu zic: „Ah! Versiunea mea este adevărată, el este un șef rău. Ei încă nu-l cunosc suficient de bine, trebuie doar să le spun mai multe despre el și apoi mă vor crede cu toții. Cu adevărat el este un șef rău.”

Îmi fabric poveștile și cred în propriile mele povești.

Se spune că tatăl se întoarce obosit acasă și copiii lui nu-l lasă să se odihnească și ca să scape de ei le spune: „Mergeți repede la piață, se dau portocale pe gratis”. Copiii aleargă repede la piață și bărbatul spune: „Stai așa, ce caut eu aici? Se dau portocale pe gratis la piață.”

Și noi suntem în aceeași situație. Fabricăm povestea și apoi credem în ea. Ea ne face să suferim, reacționăm față de ea, mobilizăm opinia publică și scriem petiții și toată suferința noastră vine din asta.

Ne putem imagina povestea, ficțiunea, pixul care există de la sine, dar nu-l putem percepe pentru că nu există unul.

Atunci ce percepem? Avem o imagine mentală, avem Dun Chi  (vezi cursul 6 și 13). Avem o idee despre pix. Chiar și școala Căii de Mijloc, vorbește despre idee, doar că ea îi va spune Kuntak ― etichetă. Avem o etichetă pe care o punem pe o colecție de forme și culori și creăm un pix sau un șef rău și credem că ele există acolo de la sine, independente de proiecțiile mele, independente de karma mea.

Această credință că [lucrurile] vin din altă parte și că nu au venit de la mine, că nu eu le-am proiectat este Drondok și ea ne creează suferința.

De fiecare dată când credem că ele vin din afara noastră, că există un alt loc din care vin, ne creăm suferință.

–   Celălalt loc ar putea fi casa șefului sau fabrica de unde vine pixul.
–  Locul nu este neapărat în sens geografic. Locul poate și în sensul explicației pe care le-o dăm,

• • • • Vine de la un Creator nemilos, el mi-a adus șeful rău, sau
      • De o statistică oribilă, care tocmai s-a întâmplat să cad în partea ei urâtă.

De fiecare dată când atribuim un astfel de loc sau explicație lucrurilor care vin la noi și nu ne plac, ne creăm suferință pentru că

–   ori reacționăm și plantăm semințe karmice,
–   ori datorită neînțelegerii nu facem nimic pentru a scăpa de lucrul care ne-a adus afecțiunea mentală.

Deci, Drondok se concentrează pe imaginea mentală pe care mi-o imaginez, dar care este greșită, este falsă pentru că nu există așa ceva.

Cu alte cuvinte, ne concentrăm pe Gakja – un lucru imaginat, care există de la sine, fabricăm o poveste și credem în ea. Un stilou care există de unul singur, un dușman care mă urăște singur, sau orice ar fi, la bine și la rău.

Așadar, pentru Calea de Mijloc, atunci când credem că există un pix care vine de la sine și nu din proiecția noastră karmică, născocim (dron dok) ceva care nu există cu adevărat. Imaginea noastră mentală a pixului care provine din karma noastră există, dar pixul care are propria sa identitate de la sine nu există. Ne atașăm de ceva care nu există; născocim/inventăm ceva care nu există cu adevărat. Să născocim lucruri înseamnă să credem că șeful nostru furios, impozitele, vremea rea, slujba și sănătatea noastră vin de la sine. Mintea și gândurile noastre, corpul nostru, tot ceea ce se află în mediul nostru și chiar legile fizice, cum ar fi gravitația însăși, provin din proiecțiile noastre care ne sunt impuse de karma noastră.

Acesta este Drondok. Îi spunem extrema ficțiunii/născocirii pentru că inventăm ceva care de fapt nu există. Aceasta se mai numește și exagerare. O putem numi exagerare în școala Numai Minte, dar nu în școala Căii de Mijloc, pentru că nu e nimic de exagerat.

Nu exagerez când spun că pixul nu există de la sine. Dar pot spune că este o exagerare atunci când văd ceva și îi dau o existență de sine, existență pe care nu o are și fabric o poveste. Aceasta este ficțiunea, o plăsmuire a imaginației.

Cine produce aceste ficțiuni? Ignoranța mea, neînțelegerea mea le produce.

Concepția extremă dă existență de sine lumii din jurul nostru și crede că lucrurile sunt într-adevăr așa cum le vedem noi și reacționează față de dușman și încearcă să-l omoare fără să-și dea seama că noi l-am creat. Și nu-l putem omorî. Putem omorî o persoană, dar nu putem omorî inamicul pentru că el nu vine de acolo. Tragem în inamici, și ei se înmulțesc. Ei

⇒   iau altă formă
⇒   un alt chip
⇒   un alt nume
⇒   vin din altă țară
⇒   cu alte arme
⇒   cu ideologie diferită

De ce vor continua să vină? Pentru că nu vin din afară, pentru că continuăm să-i producem, pentru că încă nu ne-am eliminat karma. Încercând să-i rănim, acumulăm karma să-i vedem înmulțindu-se de-a lungul anilor. Aceasta este legea karmei. Deci, la propriu, ne aduce toată suferința.

Aproape toți oamenii se află în Drondok.

 

Greșeala pe care o facem în Kurndep,
conform Căii de Mijloc

Kurndep este cealaltă extremă a reducerii. Suntem încă în școala Căii de Mijloc.

Cum se întâmplă Kurndep? Ce se înțelege prin reducere?

Conform școlii Căii de mijloc, kurndep se întâmplă când venim la o lecție de Dharma și primim o lecție proastă despre vacuitate, după care mergem acasă tulburați de ceea ce am auzit că nimic nu există, totul este o iluzie, totul este ca un vis.

Am înțeles pixul, am înțeles câinele, am înțeles proiecțiile și spunem: „Oh, pixul nu există! Nu există bine, nu există rău. Totul este gol!”.

Totul devine brusc nerealist, inexistent, nimic nu mai are sens și atunci nu mai contează ce facem pentru că oricum totul este gol.

Așa cum pixul nu există, nu există bine, nu există rău, nu există moralitate, nu există răutate, nu există infracțiune, deci furtul nu este cu adevărat furt pentru că este de fapt gol, doar pare un furt, dar este de fapt gol. Deci care este problema? Așa că voi lua ce vreau, când vreau și de la cine vreau.

Deci, atunci când cineva primește acest gen de învățătură care spune „Lucrurile nu sunt reale, sunt doar un vis, sunt doar o iluzie.” și cade în această extremă – asta înseamnă extrema reducerii.

Acest lucru se întâmplă cu puțini oameni, mai ales datorită unei învățături greșite despre vacuitate.

Deci se ajunge la concluzia că, dacă totul este ca o iluzie, atunci moralitatea nu este importantă. Și acesta este cel mai trist lucru pentru că este exact opusul a ceea ce ne-a învățat Buddha.

Timp de aproape 50 de ani, Buddha a predat jumătate despre vacuitate, iar cealaltă jumătate a fost despre moralitate.

Deci, extrema kurndep se întâmplă datorită învățături greșite despre vacuitate. Cel care cade în această extremă, se gândește: „Aha! Lucrurile nu există așa cum credeam. Mai întâi le-am dat o existență solidă și mi s-au părut că au venit de la sine. Acum că am învățat despre vacuitate, îmi dau seama că lucrurile nu sunt ceea ce credeam că sunt”.

Și asta este adevărat. Lucrurile nu sunt așa cum credeam noi.

Dar omul continuă să concluzioneze: „Dacă este așa, dacă ele nu sunt ceea ce am crezut eu, atunci nu există deloc”. Apoi schimbă „nu exista așa cum am crezut” cu „nu există”. De aceea această extremă este numită minimalizare.

El dă jos „am crezut” și lasă „nu există”. Și atunci chiar nu există moralitate, nu există bine și rău, nu există legile karmei și atunci pot face ce vreau, ceea ce desigur aduce la dezastru pentru că neagă existența acolo unde ea există.

Este adevărat că existența nu este așa cum am crezut că este. Dar nu spunem că lucrurile nu există. De aceea școala se numește Calea de Mijloc, pentru că ea neagă existența de sine a lucrurilor, ca și cum lucrurile ar avea propria lor existență solidă și au a venit din afara mea, dar nu le neagă existența!

Pixul există, impozitele există, trebuie să-mi declar veniturile.

Nu există pixul așa cum credeam că există, și asta este adevărat. Dar lucrurile încă mai există așa cum erau înainte de lecția despre vacuitate, și vor exista chiar și după lecția despre vacuitate. Da, le înțeleg acum altfel, dar nu le neg existența.

Nu le negăm existența – spunem doar că nu există de la sine; Ele există ca  proiecție care vine din mine, din karma mea, din semințele mele pe care le-am acumulat prin modul în care m-am comportat în trecut.

Așadar, atunci când o persoană se gândește că nimic nu există și, prin urmare, nimic nu contează – numim asta nihilism – Kurndep, este reducerea existenței la inexistență.

Dacă înainte am exagerat existența la existență de la sine, acum am redus existența la inexistență.

 

Cele două extreme conform școlii Căii de Mijloc

În continuare vom da două propoziții, cu care școala Căii de Mijloc nu este de acord. Ele exprimă ambele extreme. Acestea sunt cele două capcane pe care vrem să le evităm.

Yu na ranggi tsennyi kyi drup gu

Yu              – există,
Na             – dacă,
Ranggyi  – natură proprie,
Tsennyi   – definiție,
Drup        – există,
Gu             – trebuie.

Deci, dacă ceva există, atunci trebuie să existe prin definiție, de la sine.

Aceasta este extrema exagerării ― Drondok, care înseamnă: dacă lucrul există, atunci el trebuie să existe prin definiție. Adică, dacă văd ceva, atunci el are o existență definită, de la sine, având propria sa natură. Aceasta este exagerarea.

Este o ficțiune, poveștile pe care ni le spunem despre realitate.

Dacă șeful este rău, în exemplul nostru, el trebuie să fie rău de la sine.

Ce ne aduce această extremă? Aduce mânie, indignare, plângeri. Ea ne aduce toată suferința.

Dar atunci când începem să înțelegem vacuitatea șefului, înțelegerea îndepărtează automat toate aceste afecțiuni mentale. Pentru că șeful despre care cred că este acolo de la sine, despre care îmi spun o poveste – acest șef nu mai este.

Și ceea ce este adevărat despre șef este adevărat și despre tot ce este în viața mea, plăcut sau neplăcut.

Fiecare lucru neplăcut care apare în viața mea – fie că este șeful, sau soțul sau creditori – tot ceea ce îmi provoacă suferință în viața mea, de care vreau să scap  – fiecare dintre aceștia nu există de la sine. Nu au altă existență de sine decât cea pe care eu o proiectez. Proiecție care vine din karma mea.

Deci Drondok spune: „Dacă ceva există, trebuie să fie așa cum îl văd eu. Vederea mea este corectă. Și dacă alții spun că el nu este așa cum cred eu că este, înseamnă că nu-l cunosc suficient.

Și asta este problema.

Pentru a începe să ieșim din această prăpastie în care am căzut, ar trebui să ne gândim la vacuitatea lucrurilor care apar în viața noastră. Poate că acel lucru care ne enervează atât de mult sau ne supără sau ne deranjează sau ne rănește, s-ar putea să nu fie exact așa cum ni se pare. Poate ar fi bine să mai domolim puțin povestea înainte de a ieși complet din ea.

 

Extrema inexistenței, nihilismul

Ranggi tsennyi kyi madrup na me gu

Madrup – nu există, opusul lui drup.
Ranggi tsennyi kyi madrup – nu există prin definiție.
Me gu     – nu există deloc.

Dacă el nu există prin definiție sau cu alte cuvinte așa cum îl văd eu, atunci el nu există deloc.

Aceasta este a doua extremă. Extrema reducerii.

Adică, dacă ceva nu este ceea ce cred eu, atunci nu există. Trebuie să fie așa cum îl văd eu, existând de la sine, sau dacă nu este așa, atunci nu există deloc.

Aceasta este extrema pe care o numim nihilism.

 

Marele pericol al nihilismului

Ce va spune cel care cade în kurndep, în această extremă? Moralitatea nu este importantă, karma nu este importantă, nu există karma, nu există legi ale karmei. Totul este un vis, totul este o iluzie și nimic nu contează. Aceasta este o concepție absolut greșită și foarte dăunătoare.

„Există o poveste despre o conferință budistă și prosoape:

La o conferință budistă vin oaspeți din toată lumea. După ce conferința s-a terminat, oaspeții pleacă din hotel, unii iau un taxi împreună. O participantă în drum spre taxi i se deschide valiza și toate prosoapele de la hotel care erau înăuntru se împrăștie pe jos. Ceilalți se uită surprinși la această femeie budistă, iar ea spune: „Ce vă mirați? Oricum totul este gol.”

Și asta este o mare greșeală. Ceea ce spunem este că – tocmai pentru faptul că totul este că gol, atunci va fi extrem de important ceea ce plantăm în mintea noastră, pentru că ne va reveni este exact ceea ce am plantat acolo.

Oamenii spun „Totul este gol oricum”, noi spunem „Nu, nu, nu. Tocmai pentru că totul este gol.

Pentru că totul este gol, nu îmi păstrez moralitatea.

Uneori oamenii aud această învățătură și ajung la concluzia că totul este o iluzie, iar nihilismul începe să apară, iar profesorul va trebui să spună: „Chiar dacă este o iluzie, trebuie să vă păstrați moralitatea”.

Într-adevăr, totul este o iluzie. Dar în ce sens este o iluzie? În sensul că ea vine din proiecțiile mele. Iluzia în care mă voi găsi este complet dictată de karma pe care am plantat-o. Prin urmare, dacă vreau să nu mai sufăr, trebuie să-mi creez iluzia pe care mi-o doresc.

Dacă lucrurile nu ar fi fost goale, ar fi fost așa cum sunt, fixe atunci nu ar mai conta ce facem. Deci n-ar mai trebui să respectăm legile morale – aceasta este abordarea nihilistă.

Nihilistul spune „nu contează ce fac, mănânc și beau pentru că mâine tot am să mor.”

Și trebuie să înțelegem cât de critic este.

Pentru că ne spunem „Bine, bine, am auzit toate astea”, și apoi plecăm de aici, mergem să mâncăm, iar mâine mergem la muncă, ducem copiii la grădiniță, apoi călătorim în străinătate… și oamenii nu înțeleg. Karma este nemiloasă.

Oamenii spun: „Nu-mi place să fiu speriat. Lasă-mă să merg încet pe calea mea, în ritmul meu, cu o atitudine pozitivă, să fiu încurajat’. Facem și asta. Vorbim despre îngeri și paradis. Dar cel care spune asta presupune că are timp. Nu numai că presupune că are timp, el presupune că are control asupra vieții sale: el își alege jobul, își alege casa, așa că va avea întotdeauna control asupra vieții sale.

Dar putem pierde controlul într-o clipă. Într-o clipă vine necazul peste noi. Într-o clipă putem pierde ceea ce ni se pare că controlăm. Avem iluzia de control.

Ideea că deținem controlul este complet greșită. Asta este ignoranța. Nu deținem controlul și nu știm când vom pierde ceea ce credem că este sub controlul nostru.

„Lasă-mă să merg în ritmul meu!” înseamnă a te mulțumi cu o anume situație fără să încerci să o depășești. Oricum mergi în ritmul tău, dar să te aștepți ca învățătura să fie așa cum vrei tu și să ți se potrivească – asta denotă neînțelegere. Vii la profesor pentru că el vede o perspectivă diferită de tine. Te poți amăgi că ai timp și ești în siguranță, iar mâine vine necazul peste tine, te lovește mașina, deoarece karma este încă activă pentru că încă nu ai făcut nimic ca să o neutralizezi.

Deci, nihilismul este un mare pericol.

 

Eternitatea și impermanența

Cele două extreme sunt uneori numite „lucrurile există” și „lucrurile nu există”, ceea ce înseamnă că sunt așa prin definiție.

–   Această extremă de a vedea lucrurile ca existând de la sine se numește extrema de a crede în existență. De asemenea, este uneori numită „totul este neschimbător” sau extrema permanenței.

Este credința în eternitatea lucrurilor.

–   A doua este uneori numită extrema de a crede în încetare, care este nihilismul. Ea este numită și „totul s-a oprit” (deoarece nu există deloc). Credința că lucrurile s-au oprit.

În tibetană se spune:

 takta

și

cheta

Ta        – limită, extremă, margine, capăt.
Tak vine de la Takpa – neschimbător.
Takta  – concepția permanenței, a eternității.
Cheta – lucrurile s-au oprit.

Deci, Takta spune: lucrurile sunt în afară, sunt permanente, sunt așa cum le văd eu, așa cum le percep. În timp ce Cheta spune: dacă lucrurile nu sunt așa cum cred eu, atunci nu există deloc, au încetat.

Dacă ducem concepția existenței până la capăt, atunci ea devine concepția permanenței sau eternității, iar concepția inexistenței, devine concepția nimicului, a încetării.

Oamenii care țin astfel de ideii, karma lor se va dezvolta, și vor aluneca în aceste extreme.

Pentru că dacă cred că pixul este într-adevăr așa cum îl văd și cu adevărat există de la sine, atunci nu se poate schimba niciodată. Este eternitatea lui, permanența lui. Nu se poate schimba, nu poate rămâne niciodată fără mina de scris.

Cum se termină mina pixului? Pentru că a rămas fără cerneala din mină?

Karma mea s-a schimbă.

De ce s-a terminat cerneala? Datorită faptului că proiecția pe care am avut-o, de avea un pix care scrie, s-a terminat.

Trebuie să revin mereu la mine.

Deci, dacă sunt goală de orice natură proprie, pot fi orice. Dacă învăț să manipulez proiecțiile lucrând cu karma, pot fi orice. Dacă ținem carnețelul suficient de mult timp și de-a lungul timpului ne comportăm față de ceea ce se întâmplă în viața noastră cu o atitudine de înțelepciune, [atunci] vom deveni îngeri. Pentru că karma noastră se va schimba. Vom fi forțați să ne vedem în paradis pe nesimțite. Așa cum am ajuns aici, tot pe nesimțite. Karma ne impune.

 

Un rezumat al celor două extreme, conform Căii de Mijloc

1.   Extrema existenței de sine

Prima extremă este: lucrurile există de la sine așa cum mi se par, așa cum cred că sunt.

Dacă șeful nu vorbește frumos cu mine, înseamnă că nu este un șef bun, cred că nu este un șef bun.

Așa că adun dovezi și caut pe cei care și ei cred că șeful nu este bun. Iar pe cei care nu cred, le voi explica de ce nu este un șef bun. Mobilizez opinia publică.

Noi nu gândim așa? Scriem articole în ziare pentru a explica de ce dușmanii noștri sunt cu adevărat dușmanii noștri, de ce părerile lor sunt greșite. Formăm o generație de profesori care se specializează în scrierea acestor articole și unde ne aduc? Să avem mai multă dreptate, să suferim și mai mult și să fim înconjurați de și mai mulți dușmani.

2.   Extremitatea inexistentei

A doua extremă: lucrurile nu există deloc, așa că nimic nu contează.

Cum se exprimă extremele?

Pe de o parte

Ceea ce vreau este cel mai important.
Ceea ce cred este cel mai important,
Ceea ce mă face să mă simt bine este cel mai important,
Preferințele mele sunt cele mai importante,
Părerile mele sunt ceea ce contează, asta mă determină să fiu în centrul lumii și cum îmi pare lumea, așa este lumea.

Pe de altă parte:

“Ah! Eu nu exist, lumea nu există “

Complet ridicol.

Deci, acestea sunt cele două extreme ale școlii  Căii de Mijloc.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 6 – partea a doua

 

Natura lui Buddha – continuare

Deshin shekpay nyingpo

Am spus că Deshin shekpay nyingpo este numele lui Buddha și sensul literal al cuvintelor este „Cel la Astfel Plecat”, adică se află tot timpul în realitatea supremă.

Shekpa   – plecat.
Nyingpo – esență, inimă.

Am tradus natura lui Buddha.

După cum am spus, mulți interpretează greșit natura lui Buddha. Ei cred că există un mic Buddha lăuntric și doar trebuie să curățăm bine și Buddha va ieși la iveală.

Ce este în neregulă cu această descriere?

De ce ne străduim atât de mult să infirmăm această descriere?

Pentru că i se dă existență de sine stătătoare.

Ceea ce dorim este să luptăm împotriva oricărei existențe de sine stătătoare, pentru că de fiecare dată când ne atașăm de ceva – acest lucru nu ne permite iluminarea.

Deci, ce a vrut să spună Buddha? El s-a referit la vacuitatea minții noastre, atât mintea noastră este goală, cât și mintea lui Buddha este goală. Mintea noastră a fost mereu goală și va fi mereu goală și nu va înceta niciodată.

 

Mintea nu încetează când ajungem la Nirvana

O altă concepție greșită este despre nirvana. Cuvântul sanscrit „nirvana” exprimă o concepție greșită a ceea ce este nirvana.

În sanscrită, „nirvana” este ca și cum totul se stinge, totul încetează.

Acest lucru nu este adevărat, mintea continuă și va continua întotdeauna. Ea nu este o funcție a corpului. Ea nu se poate termina. Nu există nicio cale ca ea să înceapă și nici o cale de a se termina, și continuă într-o formă sau alta tot timpul, pentru totdeauna. Mintea lui Buddha este pură.

Mintea noastră de acum este afectată de ignoranță și de toate cele optzeci și patru de mii de afecțiuni mentale și, prin urmare, suntem forțați să ne proiectăm într-o existență suferindă și într-o lume în care există suferință, iar atunci când ne vom purifica mintea, atunci existența noastră va fi o existență iluminată, o existență plină de plăcere.

 

O minte pură va proiecta o lume pură

Ce înseamnă purificarea minții? Cum purificăm mintea? Cum lustruim mintea? Când vorbim despre purificarea minții, noi credem că există o minte care trebuie curățată sau purificată, [pe care trebuie] să o manipulăm într-un fel.

Ca și cum mintea există de la sine, iar eu, care sunt cumva în afara ei, trebuie lucrez asupra ei. Și nici măcar nu știu unde se află mintea.

Dar aceasta este o gândire care, de asemenea, este afectată de existența de sine.

De unde avem mintea de acum? Noi o proiectăm ca urmare a karmei pe care am acumulat-o în trecutul nostru, în această viață și în toate viețile anterioare, și acum se manifestă așa cum se manifestă. Acum ne proiectăm cu o anumită minte și ea ne proiectează lumea.

Școala Numai Minte spune asta foarte frumos: semințele karmice se deschid (așa cum deschidem cele două palme) și mă proiectează și pe mine și lumea mea. Nici școala Căii de Mijloc nu se va opune acestei descrieri, [ci] doar o va rafina.

Ce înseamnă un om iluminat?  El proiectează o minte care proiectează o lume iluminată și asta vine ca rezultat al karmei lui. Atunci când vorbim de o ființă iluminată, de obicei nu mai vorbim de karma, ci de binefacerile ei.

Dar, și ele sunt amprente pe care le proiectăm. Deci tot ce trebuie să facem este să acumulăm cât mai multe binefaceri. Și asta este tot. Iar apoi ne transformăm și lumea noastră se va transforma. Ne vom percepe ca având o minte iluminată.

Aceste imense binefaceri pe care Buddha le-a acumulat și continuă să le acumuleze în fiecare moment, îl forțează să proiecteze o minte care este

✔   Omniscientă,
✔   Liberă de orice afecțiune mentală,
✔   Plină de înțelepciune, iubire, compasiune, plăcere și extaz suprem tot timpul.

Buddha nu mai poate proiecta o altă lume.

Și dacă cineva întreabă de ce trebuie să învățăm despre moarte dacă vrem de fapt să eliminăm moartea, răspunsul va fi că dacă nu vom învăța despre moarte, atunci nu vom depune efortul necesar pentru a acumula această cantitate uriașă de binefaceri de care avem nevoie pentru a ne proiecta în acest fel. Trebuie să ne desăvârșim colecția de merite/binefaceri și apoi ea își va face treaba. Aceasta va fi karma noastră.

Dacă mintea noastră nu ar fi goală, nu am putea face asta, ar fi imposibil. Pentru că dacă mintea noastră nu ar fi goală, dacă ar avea o existență de sine stătătoare, dacă ar exista ceva în ea, atunci nu ne-am putea transforma.

Aceasta este natura lui Buddha. Vacuitatea minții mele îmi permite să fiu orice. Dacă înțeleg mecanismul, pot fi orice. Și atunci de ce nu aș alege cel mai încântător lucru?

Deci acesta este potențialul nostru.

Procesul de iluminare nu se face printr-un proces extern, ci printr-o muncă interioară de acumulare de binefaceri și înțelepciune. Desigur că ne folosim și de metode externe, facem yoga, facem pranayama, facem practică în cuplu pentru a realiza procesul. Dar aceste lucruri, ele în sine produc iluminare?  Nu!

Ele nu pot produce de la sine iluminarea, altfel fiecare yoghin ar fi deja iluminat, sau toți cei care fac pranayama ar fi iluminați, sau toți cei care meditează ar fi iluminați și asta nu se întâmplă. Iluminarea se întâmplă prin procesul karmic. Și chiar și când vom ajunge la iluminare, în continuare vom avea minte și va fi încă goală.

 

–      Madhyamika acceptă explicația unei singure semințe karmice care mă produce pe mine și pe fenomenul pe care îl experimentez.

Întrebare: Conform școlii Numai Minte aceeași sămânță care rodește mă cuprinde pe mine care percep șeful care țipă la mine, mintea mea și urechea care aude, sau ochiul care vede. Asta spune și Madhyamika?

Răspuns: Descrierea va fi puțin diferită, dar ea nu se va opune acestei descrieri, ci  va spune că totul există prin proiecție. Dacă fărâmițez procesul din Madhyamika și încep să caut: cine proiectează? Pe ce proiectează? Nu găsesc. Și sub asta mai există un alt strat dedesubt. Iar procesul este nesfârșit. Dar dacă mă opresc în această etapă și spun: „Eu proiectez pixul”, atunci există un „eu” și există un cilindru și există un proces de proiecție, iar acestea au venit dintr-o sămânță karmică.

Acum mă uit la ce este acest pix. Și ce este acest „eu”.

Încep să le caut, nu le găsesc; găsesc alte straturi pe care proiectez „eul” și proiectez pixul. Și acest proces este nesfârșit și oriunde mă opresc, va exista un alt strat dedesubt care pare ceva solid, dar nici el nu este solid.

 

Întrebare: Putem spune, după școala Madhyamika, că eu și șeful care țipă la mine venim din semințe diferite?

Răspuns: Nu, ea nu spune că acestea sunt semințe diferite. Să luăm ca exemplu karma proiectoare. Karma proiectoare ne proiectează în viața următoare, în următoarea renaștere.

Cum adică mă proiectează în următoarea mea naștere? Mă determină să mă percep într-o anumită formă de existență, într-un anumit mediu, într-o anumită lume. Aceeași karmă mă creează [și] pe mine și mediul în care mă aflu.

Nu este ceva separat. Deci, când spun „eu”, undeva în afară, și când spun „este o altă sămânță karmică”, atunci îi dau existență de sine stătătoare. Este ceva ce nu are.

Madhyamika este foarte subtilă, pentru că acolo unde vrem să ne oprim și să apucăm ceva, nu prea putem. De aceea Bodhisattva din sutra are dificultăți în a înțelege, iar Buddha îl ajută prin a descompune puțin lucrurile.

Dacă observăm de unde vin întrebările noastre… ele vin de fapt din percepții care conferă existență de sine lucrurilor asupra cărora proiectăm.  Practic, noi gândim Numai Minte, și pentru că Buddha l-a văzut pe Bodhisattva stând în cumpănă, [atunci el] și-a spus: „Trebuie să-l ajut!”.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la descrierile pe care le-am dat cu pixul și câinele, ce am făcut de fapt?  Am luat obiectul, am luat omul care îl proiectează, câinele care îl proiectează și ne-am oprit la acel nivel. Prima prezentare a vacuității a fost a școlii Numai Minte și nu a școlii Madhyamika. Pentru că era prea mult deodată. Trebuia început de undeva.

 

–      Concepția corectă și acumularea de binefaceri/merite

Întrebare: Dacă nu există cel care dăruiește, și nici cel ce primește și nici actul de a dărui, atunci de ce trebuie să mă relaționez la lumea fenomenelor ca la un loc în care acumulez binefaceri pentru a ajunge ceva?

Răspuns: Nu pot acumula karma decât față de cineva, față de ființele simțitoare care sunt câmpul nostru de binefaceri. Deci, pot acumula karma doar atâta timp cât sunt separat de ceilalți. Și, de fapt, calea noastră de ieșire din samsara, acest ciclu de grea suferință, este să estompăm linia dintre noi și ceilalți și apoi vom înceta să mai acumulăm karmă negativă.

Acest lucru merge în paralel cu curgerea energiilor în canalele laterale, și nu în canalul central. Atâta timp cât există această separare, eu sunt aici și ei sunt acolo, fac acțiuni față de ei, bune sau rele, toate acestea le numim karma impură ― Sak che kyi le.

Atâta timp cât există separare între mine și ceilalți, karma este impură și această karma este foarte slabă pe calea spre iluminare.

Și asta este o tragedie, pentru că există oamenii foarte buni care fac multe binefaceri, dar atâta timp cât există ignoranță în spate, atâta timp cât există separare între ei și ceilalți, există o linie care îi delimitează, adică există atașamentul de sine. Însuși gândul despre sine determină energiile să curgă în locul greșit.

În aceste cursuri în care ne gândim la vacuitate, ne educăm mintea, în mod automat ne pregătim corpul și vânturile pentru a ajunge la iluminare, de aceea este atât de important acest lucru. Și toate aceste întrebări provin din îndoieli, provin din faptul că mintea noastră este dualistă, mintea noastră care ne separă de ceilalți.

Cea a făcut Buddha cu primii discipoli? Le-a formulat cele patru adevăruri și le-a repetat de trei ori. Și datorită karmei extraordinare pe care au avut-o, unul dintre ei a perceput vacuitatea și apoi procesul a continuat. Și în final au ajuns și ceilalți la perceperea vacuității.

Această înțelepciune este înțelepciune transcendentală, este perfecțiunea înțelepciunii, nu o putem transmite direct în cuvinte. Dacă ar fi fost posibil [acest lucru], Buddha ar fi făcut-o cu mult timp în urmă.

 

–      Buddha nu a murit

Întrebare: Dacă Buddha s-a iluminat, el și-a eliminat percepția morții, atunci ce înlocuiește moartea în percepția noastră actuală?

Răspuns: În primul rând, această descriere a povești lui Buddha, care s-a născut din mama – Maya și tatăl – rege, el fiind un prinț crescut în abundență, care apoi părăsește palatul, se așază sub copac și ajunge la iluminare… (Auzind) toată această poveste despre Buddha, după ce progresăm puțin vom spune: El s-a iluminat cu mult mai devreme.

Dar o ființă iluminată își poate trimite nenumărate emanații. Buddha face asta tot timpul și poate apărea ca o persoană obișnuită.

Buddha poate apărea ca un personaj care să poată comunica cu oamenii obișnuiți. Pentru că mintea lui Buddha se află la o frecvență infinit mai mare decât frecvența în care trăim noi în prezent. Iar Buddha se poate dizolva în plăcerea lui veșnică și să rămână acolo, dar pentru că este plin de compasiune pentru noi, el se va manifesta în așa fel încât să poată comunica cu noi.

Așadar, un mod de a-l explica pe Buddha Shakyamuni care a trăit acum două mii cinci sute de ani, este că el a fost întruparea unei figuri iluminate care a apărut sub acea formă și, când a terminat ceea ce trebuia să facă, și-a retras această înfățișare/întrupare. Buddha nu a murit, el a luat acea înfățișare aparentă și apoi și-a retras-o. De aceea se spune că a trecut în Parinirvana. Așa se numește acest proces.

Pentru noi poate părea ca moarte, pentru că asta vedem la o ființă umană: ea trăiește și apoi moare.

Dar nu asta este ceea ce a experimentat Buddha. Buddha și-a încheiat misiunea și și-a retras acea înfățișare. Buddha are miliarde de înfățișări care continuă să-și facă treaba.

Acesta este un mod de a vedea. Aceasta este limba care vorbește despre Buddha.

Dar pot vorbi într-o altă limbă, limba proiecțiilor. Deci, de ce nu vedem un Buddha astăzi? Nu există Buddha astăzi? Nu știm dacă Buddha există lângă noi, pentru că nu știm cine este persoana de lângă noi.

Așa că atâta timp cât nu sunt pe frecvența potrivită, nu pot proiecta altceva. Dalai Lama este considerat de tibetani drept Avalokiteshvara; Dar când mă uit la el, mi se pare că îmbătrânește. Dar oare Dalai Lama îmbătrânește?

Dacă este adevărat că întreaga noastră lume este o proiecție, atunci dacă îl văd pe Dalai Lama îmbătrânind înseamnă că am karma de a vedea un înger în lumea mea care se degradează treptat și aceasta este tragedia noastră.

Pentru că, chiar dacă karmele impure sunt foarte bune, nu sunt suficient de puternice pentru a preveni acest proces, ele tot se degradează. Încă nu am descoperit nectarul nemuririi.

Cum voi descoperi nectarul nemuririi? Prin perceperea directă a vacuității. Perceperea directă a vacuității deschide chakra inimii, transferă energia către canalul central și apoi acea persoană este pe calea eliminării morții, [pe calea] spre a deveni un Jivan Mukta. Deci el nu va trebui să moară în sensul în care oamenii obișnuiți trebuie să moară.

Asta înseamnă a nu muri.

Ce înseamnă că nu am văzut pe nimeni care nu a murit? Asta înseamnă că încă nu sunt pe frecvența potrivită, sunt departe, departe de frecvența potrivită. Arya, pentru prima dată începe să se apropie de această frecvență și începe să vadă înfățișările minunate ale îngerilor. Dar nici el la început nu poate rămâne acolo, este aruncat din ea, pentru că karma lui nu este încă suficient de puternică. Dar dacă a reușit odată, restul este garantat, este doar o chestiune de timp, iar Arya știe asta. Și după ce și-a îndepărtat toată frica din inimă, știe că nimic rău nu i se mai  poate întâmpla.

 

–      Puritatea lui Buddha

Întrebare: Cum ști cum că se vede pe el Dalai Lama?

Răspuns: Îți spun când ajung acolo. Acesta este răspunsul lui Dalai Lama. Dacă el este într-adevăr ceea ce tibetanii cred că este, atunci el are Sambhogakaya, este un înger iluminat și are toate opțiunile din lume, iar una dintre ele a fost trimisă aici. Și dacă este într-adevăr ceea ce este, atunci de ce trebuie să îndure toată ostilitatea chinezilor și toată politica cu chinezii și toată politica dintre tibetani? Pentru ce are nevoie de asta? El nu are nevoie de asta, dar alege așa pentru a putea ajuta ființele.

Să nu uităm că lumea noastră și modul în care ne percepem pe noi înșine sunt toate o proiecție. Și dacă mintea mea este complet pură, atunci mă pot proiecta iluminată, iar în lumea mea nu pot proiecta decât lucruri pure, ființe care sunt pure, nu pot proiecta altceva.

Atunci când ajung la puritatea interioară, nu există nimic altceva în lumea mea. Așa că răspunsul la aceste întrebări va fi: „Îți voi spune când ajung acolo!”.  Pentru că atunci când ne apropiem de ea, îndoielile dispar.  De ce?  Pentru că avem experiența directă.

Este adevărat că există descrieri în literatură, dar de ce să credem în aceste descrieri?  Vom avea îndoieli până când vom ajunge ori acolo sau aproape. Ceea ce spunem este că de fapt avem amprente pentru toate aceste lucruri, ele există, cunoașterea există în noi, dar este încă neclară pentru că suntem plini de afecțiuni mentale.

Acesta este scopul învățăturii, al practicii. Este un proces treptat și începe lent. Începem cu cursurile deschise. Vorbim la nivel conceptual, ideologic, pentru că asta este tot ce putem face în acest moment și, de asemenea, sunteți încurajați să faceți meditațiile. Treptat o să vă dezvoltați capacitatea de meditație. Înțelegerea voastră va deveni din ce în ce mai rafinată și acest lucru vă va pregăti pentru învățătura înaltă care va vorbi despre frecvențe mai înalte și, treptat, vor începe să apară străfulgerări ale lucrurilor care sunt în interiorul vostru. Nimeni nu poate veni să planteze în voi semințe, este imposibil. Dar puteți învârti roata Dharmei astfel încât să ajungeți la propriile voastre conștientizări și acesta este întregul scop al învățăturii.

 

–      Hinayana, Mahayana, Vajrayana

Întrebare: S-a vorbit despre Hinayana, Mahayana, dar Vajrayana nu a fost menționată Vajrayana.

Răspuns: Într-adevăr, Vajrayana nu a fost menționată pentru că ea este învățătura secretă, este învățătura tantrică și mergem spre ea și poate că suntem deja acolo.

În Sutra Inimii, la sfârșit, Buddha îi spune lui Avalokiteshvara:

« Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație, și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: ”Adevărat este”. ”Adevărat este ”, spuse el. ”Adevărat este” spuse din nou.

” Oh, fiu al nobilei familii, așa este, întra-adevăr așa este. Exact așa cum ai indicat, va trebui să fie practicată perfecțiunea înțelepciunii profunde. Fiecare dintre cei Astfel ajunși, și ei se bucură de cuvintele tale ca și mine”.

Și după ce Buddha a vorbit așa, tânărul călugăr Shari Putra, marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli, s-au bucurat cu toții în inimile lor. Lumea întreagă − zei, oamenii, semi-zeii și spiritele −, la fel s-au bucurat. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit. »

Toată lumea este bucuroasă. Cine sunt ființele bucuroase? Dacă la începutul sutrei au fost descriși cei care au stat și au ascultat sutra: călugării, bodhisattva și Buddha, la sfârșitul sutrei se spune că toții călugării și bodhisattva și toți îngerii și toți zeii și semizeii și toți locuitorii lumii, cu toți erau acolo, doar că noi nu i-am văzut. Ei nu și-au luat înfățișarea ca noi să o putem vedea, dar toți au auzit sutra.

Voi puteți decide dacă este la figurat, faptul că Buddha a rostit sutra și fiecare a auzit-o la propriul nivel. Sunt cei care au auzit cea mai secretă și sublimă tantră care i-a dus direct la iluminare și sunt cei care au auzit „Nu există ochi, nu există ureche…” – fiecare după propriul nivel.

Și chiar și teoretic putem înțelege că fiecare persoană care se află aici, la această lecție pricepe lucrurile la nivelul la care se află, le pricepe diferit. Deci, și la acest nivel simplu știm că acest lucru este adevărat.

Se spune că vorba lui Buddha are șaizeci de virtuți minunate. Se spune că Buddha vorbește sanscrită și toată lumea aude în limba lui maternă. Și de aceea trebuie să învățați sanscrita, pentru că atunci când veți deveni Buddha să puteți ajunge la toți oamenii; Buddha nu are nicio problemă să ajungă la diferiți oameni, nu doar printr-o limbă diferită, ci și la nivel diferit. Vorba lui Buddha ajunge la fiecare persoană la orice nivel la care se află.

Pe de altă parte, și ascultarea lecției este diferită. Oamenii aud lucruri diferite, iar mesajele nu sunt întotdeauna verbale. Buddha transmite mesaje în multe feluri, depinde de ascultarea elevului și de nivelul unde se află. De aceea subliniem importanța de a fi [fizic] alături de un profesor. Omul poate primi cea mai minunată învățătură fără ca profesorul să deschidă gura. Deci, acesta este Vajrayana.

 

Învățătura care ne pregătește pentru asta

Ceea dorim foarte mult este să veniți la învățătura înaltă, la învățătura secretă, pentru că ea face posibilă munca în această viață.

Gândiți-vă că este nevoie de o muncă enormă, de a lua acest corp care se degradează și îmbătrânește și mintea limitată și să le aducem la acest nivel de minte omniscientă și la corpul unui înger. Învățătura secretă face acest lucru, dar începe de la o frecvență diferită. Și dacă nu ne pregătim, nu ne vom putea conecta cu ea, nu o vom putea integra. Acest lucru se întâmplă des. Oamenii ajung la această învățătură fără această pregătire și renunță, își pierd interesul, se plictisesc. Cel mai trist lucru din lume este să-i dai cuiva instrumentul suprem, iar el să nu-l înțeleagă, să-l plictisească, și [apoi] să aleagă ceva cu mult inferior.

Nu dorim să se întâmple asta nimănui, de aceea sunt optsprezece cursuri. Este un proces care necesită timp. Este nevoie de timp pentru a vă purifica suficient viața și pentru a ajunge la un nivel suficient de înțelegere a vacuității, pentru a le oferi îngerilor șansa să lucreze asupra voastră.

După cum știți, toate aceste cursuri au fost puse la dispoziția voastră pe site-ul nostru de către o echipă de colegi. Ei fac toate eforturile ca să le aveți și să le accesați cu ușurință. De asemenea, pregătim profesori, astfel încât să puteți face calea și să vă pregătiți.

Va trebui să parcurgeți toate cursurile, meditațiile, temele și seminarele altfel încât să ajungeți la învățătura înaltă. Și aceasta va fi o condiție pentru a putea participa la învățătura înaltă.

Este bine să le faceți în grup și să fiți în contact cu un profesor. Este bine să fiți înconjurați de sangha care vă susține și vă ajută, pentru că este atât de ușor să fiți târâți de cultura în care v-ați născut, care este o cultură a morții, o cultură care duce oamenii la mormânt.

 

O definiție clară a primei învârtiri a roții Dharmei

Ne întoarcem la Kedrup Tenpa Dargye (1493-1568), care a scris manualele în mănăstiri și ne ajută să ordonăm învârtirile roții Dharmei și să le definim.

El ne dă definiția primei învârtiri a roții Dharmei:

Korlo sumpo gang rung du gyurpay tekmen gyi do

Do – sutra,
Deci vorbim despre o sutra și acesta este numele ei.
Tekmen   – Hinayana, calea ce mică,
Tekchen   – Mahayana,
Tekmen gyi do – sutra Hinayana.
Korlo        – roată,
Sumpo     – toate cele trei,
Gang rung du gyurpay – care aparține oricăruia

Asta înseamnă „O sutra a Hinayanei (a căii inferioare) care aparține oricăreia dintre cele trei învârtiri ale roții”

Când vorbim acum despre învârtirea roții, vorbim despre o perioadă istorică din viața lui Buddha.

 

Hinayana

Când se vorbește aici despre Hinayana asta înseamnă Theravada, adică budismul practicat în Thailanda sau Birmania sau Sri Lanka? Nu. Aceasta nu este o diviziune geografică care există astăzi sau [care] a fost odată.

Hinayana înseamnă orice învățătură a lui Buddha care vorbește de vacuitate în forma sa cea mai simplă. În forma sa redusă, care vorbește despre lipsa de sine, se numește calea cea joasă. Ea este mai joasă față de celelalte căi care sunt deasupra sa, dar în esență ea este o învățătură a lui Buddha. Ea este o învățătură iluminată, pe care o luăm foarte în serios și i se dedică mult timp, și în cursurile noastre și în mănăstiri, pentru că ne duce pe cale și avem nevoie de ea.

Deci, aici, învățătura Hinayana este o învățătură a căii inferioare, care învață vacuitatea în forma sa simplificată. Aceasta este definiția supremă a primei învârtiri a roții, oferită de Kedrup Tenpa Dargye.

 

Ordinea învârtirilor roții în funcție de abilitățile discipolilor

În lecția anterioară am vorbit despre ordinea învârtirilor roții Dharmei în funcție de capacitatea discipolilor, după nivelul lor spiritual, în funcție de capacitatea lor de a înțelege vacuitatea.

Deci Kedrup Tenpa Dargye definește:

1.   El spune: Care este prima învârtire a roții Dharmei? Ea este orice învățătură a lui Buddha, indiferent de perioada în care a fost transmisă, care predă vacuitatea într-o formă simplificată. Aceasta este prima învârtire a roții Dharmei.

Și asta face ca definiția să fie foarte simplă. El leagă numele de învățătură.

2.   În mod similar, el definește și a doua învârtire a roții Dharmei. A doua învârtire a roții este considerată a fi „orice sutra predată celor din Mahayana care puteau înțelege vacuitatea fără a fi nevoiți să asculte explicațiile date în Sutra cu privire la intenția adevărată”.

El spune că a doua învârtire a roții Dharmei este toată învățătura menită celor din Mahayana. Dar și școala Numai Minte face parte din Mahayana.

Kedrup Tenpa Dargye restrânge definiția. Deci aceasta este învățătura predată celor din Mahayana care oferă versiunea completă a vacuității, fără a mai fi nevoie de explicațiile despre distincțiile fine. O învățătură care nu mai necesită distincțiile fine.

3.   Iar a treia învârtire a roții este considerată a fi „orice sutra predată celor din Mahayana care aveau nevoie să audă explicațiile date în Sutra cu privire la adevărata intenție, pentru a înțelege corect vacuitatea”. Adică care aveau nevoie de acea împărțire a școlii Numai Minte pentru a înțelege vacuitatea.

Buddha a vrut să le explice vacuitatea așa cum este ea, să-i aducă la iluminare, dar ei nu erau încă pregătiți. Ei deja se aflau în Mahayana, dar nu erau pe deplini capabili să înțeleagă vacuitatea în modul în care a fost predată, de exemplu, în Sutra Inimii.

Buddha a spus: pe aceștia îi voi ajuta. Deci, orice astfel de învățătură care folosește această împărțire, menită să ducă la înțelegerea completă a vacuității a celei de-a doua învârtiri, se numește: învățătura despre a treia învârtire a roții Dharmei.

Aceasta este definiția lui Kedrup Tenpa Dargye.

Asta este ceea ce am primit de la Kedrup Tenpa Dargye, dar este paralel cu ceea ce este predat de către Je Tsongkapa în cartea sa. Și în cartea sa, în acest punct, el a terminat de discutat despre sutra.

 

Compasiunea Maestrului Asanga

Am ajuns în punctul din cartea lui Je Tsongkapa în care termină de discutat despre sutra lui Buddha „Comentariul despre adevărata intenție a sutrelor”.  El trece acum să discute despre școala Numai Minte, bazându-se pe marii gânditori care l-au precedat – poate cu o mie de ani – și care au predat această școală Numai Minte. Iar primul dintre ei este Maestrul Asanga.

Maestrul Asanga a fost numit unul dintre cei doi „mari inovatori” care au inițiat Școala Numai Minte, dar de fapt Lordul Buddha a fost cel care a predat-o pentru prima dată. Al doilea fiind Arya Nagarjuna.

Maestrul Asanga ne-a dat o învățătură foarte importantă despre școala Numai Minte, deși el a făcut parte din această școală.

Se spune despre el că ar fi ajuns în paradisul lui Maitreya, de la care a primit învățături și s-a întors cu cinci cărți.

Povestea spune că el a fost acolo într-o dimineață, iar când s-a întors, trecuseră deja cincizeci de ani. De ce este așa? Pentru că atunci când suntem în paradis într-o mare plăcere, timpul trece foarte repede, iar în infern timpul trece foarte încet. De aceea se spune că făpturile care cad acolo, rămân eoni pentru că suferă atât de mult încât fiecare clipă de suferință durează eoni.

Așa că Maestrul Asanga coboară din paradis cu cinci cărți, dintre care două sunt considerate Numai Minte: prima carte se numește „Nivelurile Bodhisattva”, și a doua „Compendiu”.

Aceste două cărți sunt considerate cărți cheie în înțelegerea Școlii Numai Minte. Și, de fapt, s-ar putea spune că atunci când le-a scris în timp ce explică sutra lui Buddha, el inițiază școala Numai Minte. Dar Lordul Buddha este cel care a predat-o.

Deci, Maestrul Asanga, care este de fapt Madhyamika, scrie cărți despre Numai Minte. El este ca un jurnalist care ne raportează despre școala Numai Minte, pentru că vine din afară. El o observă și ne-o raportează. El nu și-a scris opiniile personale, ci pur și simplu raportează învățătura lui Buddha.

Am putea spune că în această învățătură a Școlii Numai Minte, care este a treia învârtire a roții Dharmei, Buddha ia învățătura supremă a vacuității și o reorganizează pentru oamenii care au dificultăți cu forma ei completă.

În marketing există [abordarea / conceptul de] reambalarea produsului. Produsul nu se vinde și ca atare îl ambalăm altfel, îl împachetăm altfel, îi dăm alt nume, un brand nou.

Unii spun că acel Bodhisattva care l-a întrebat pe Buddha, este însuși Avalokiteshvara. El vede ființele că nu înțeleg vacuitatea și din marea lui compasiune se întoarce spre Buddha, spunând „Te rugăm să ne explici!”.

 

…și compasiunea noastră

Și voi ca profesori va trebui să faceți același lucru cu elevii voștri. Veți avea nevoie să reambalați, să reamenajați toate acestea.

Pe scurt, trebuie să le oferiți vacuitatea elevilor voștri pe gratis, investind multă muncă și multă iubire și oricum nu există nimic mai interesant de făcut cu această viață.

Și dacă ați luat jurămintele bodhisattva, oricum va trebui să faceți asta. Există jurăminte bodhisattva care spun că nu trebuie să speriem oamenii cu o învățătură despre vacuitate care nu li se potrivește. Așa că trebuie să facem tot posibilul pentru a adapta învățătura pentru ei.

Să nu vă fie teamă și să spuneți: „Nu predau pentru că mi-e teamă că îmi voi încălca jurământul”. Aceasta nu este o soluție. Nu asta spune jurământul. Jurământul spune: „Predă adecvat!”.

De aceea va trebui să vă pregătiși pentru a preda corect, adecvat și, nu este ușor. Asta înseamnă că trebuie să continuați să vă îmbunătățiți abilitatea de predare. Nu vă încălcați jurământul dacă faceți tot ceea ce puteți voi mai bine pentru a-l face pe celălalt să înțeleagă vacuitatea. Și chiar dacă nu ați reușit, continuați să vă perfecționați.

 

Vacuitatea și moralitatea merg întotdeauna mână în mână

Cum știm dacă suntem pe direcția bună când explicăm altuia vacuitatea?

Învățătura bună despre vacuitate trebuie să fie legată de karma și moralitate.

Este aproape ca și cum a doua respirație ar fi „prin urmare trebuie să păstrați moralitatea”. Dacă nu facem asta și le explicăm doar despre „lucrurile sunt ca un vis” sau „sunt ca o iluzie”, și îi lăsați așa, nu numai că nu i-ați ajutat, dar le-ați făcut și rău. Pentru că acum pot cădea cu ușurință în ceea ce numim nihilism.

Pentru că sensul imediat pentru viață al învățăturii despre vacuitate este: tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, tot ceea ce experimentez sunt amprentele pe care numai eu le-am lăsat în mine.

Și dacă lucrurile sunt goale, trebuie să fiu foarte atentă la ce amprente îmi las în minte, iar asta se traduce imediat în învățătura despre moralitate.

Și Buddha și-a petrecut jumătate din viață predând despre moralitate și cealaltă jumătate despre vacuitate. Și a mai fost și o a treia jumătate, despre iubire și compasiune.

Dacă explicația voastră nu atinge aceste lucruri, atunci nu sunteți în direcția corectă.

Și uneori există oameni care nu sunt încă pregătiți să audă despre vacuitate, deci învățați-i despre bodhicitta, despre compasiune. Altora li se pare prea mult chiar și învățătura despre compasiune, așa că va trebui să o adaptați la o mini versiune care li se potrivește.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 6 – prima parte

 

Ordinea învățăturii lui Buddha

 

În această lecție vom vorbi despre ordinea învățăturii.

După cum am spus, școala Numai Minte este interesată de cele trei învârtiri ale roții în ceea ce privește la propriu și la figurat.

Când spunem prima, a doua și a treia învârtire – chiar dacă prima a fost și prima din punct de vedere istoric, ordinea lor nu a fost determinată în funcție de perioadele în care au fost date, ci din alte motive.

Și vom vorbi despre asta acum.

Vom lăsa acum deoparte cartea Drange Lekshe Nyingpo – Esența elocvenței despre arta interpretării și vom trece la un manual de la Mănăstirea Sera-Mey, scris de un mare înțelept pe care l-am întâlnit și în la alte cursuri: Kedrup Tenpa Dargye.

Nu tot ce a predat Buddha este inclus în Drupdun, în discuția despre ceea ce la propriu și ceea ce este la figurat

Buddha a început să-i învețe pe primii săi discipoli la patruzeci și nouă de zile după ce a atins iluminarea, iar la aproximativ un an după aceea [el] a început să predea pe Piscul Vulturului a doua învârtire a Roții Dharmei.

Dacă lucrurile stau așa, atunci tot ceea ce a predat Buddha înainte pe Piscul Vulturului a fost prima învârtire a roții Dharmei? Nu neapărat.

1.   Un exemplu din prima perioadă a învățăturii

Și aici avem o propoziție care vine să ne dea răspunsul de ce nu neapărat.

Nga de la shamtab dumpor gowar jao, she

Nga                 – cinci,
De                   – grup,
La                    – prepoziție – al,
Nga de la      înseamnă grupul celor cinci, adică primii cinci discipoli.
Shamtab      – roba de dedesubt a călugărilor. Ea este o fustă pe care o poartă călugării.
Dumpor        – circular sau îngrijit,
Gowar Jao   – trebuie îmbrăcat,
She                  – așa s-a spus.

Deci, Lordul Buddha a spus grupului de cinci discipoli că fusta de dedesubt trebuie purtată îngrijit într-un cerc în jurul corpului sau de jur împrejurul corpului.

Aceasta este de fapt una dintre învățăturile Vinaya pe care le învață călugării.

Ce înseamnă asta? Că în primul an Buddha a predat, de exemplu, și Vinaya. Nu totul a fost despre vacuitate.

Atunci, cum considerăm această învățătură despre cum să purtam fusta călugărilor, la propriu sau la figurat?

Asta iese complet din discuția noastră.

Când vorbim despre învârtirile roții Dharmei, vorbim despre învățăturile despre vacuitate.

Deci, acest citat nu-l luăm la figurat, ci la propriu – cum trebuie să ne îmbrăcăm.

2.   Un exemplu din a doua perioadă a învățăturii

Nici toată învățătură pe care Buddha a dat-o în a doua perioadă a învățăturii sale nu este inclusă în a doua învârtire a roții Dharmei. Orice învățătură care nu este direct legată de învățătura clară despre vacuitate, atunci nu este inclusă în ea.

Chiar și în acea perioadă Buddha a predat, de exemplu, Vinaya, Bodhicitta – care nu sunt incluse în a doua învârtire a roții Dharmei.

Prin urmare, ele nu va fac parte din Drupdun – adică concluzia lui Bodhisattva din schimbul de cuvinte cu Buddha.

Ea nu include învățătura, de exemplu, despre cum să ne îmbrăcăm sau cum să purtăm fusta sau ceva de genul ăsta.

3.   Un exemplu din a treia perioadă a învățăturii

A treia învârtire a roții Dharmei, este [cea] a distincțiilor fine. Tot ceea ce este legat de distincțiile fine aparține celei de a treia învârtiri. Dar și în această perioadă Buddha a transmis și alte învățături care nu au legături cu distincțiile fine. Aceste învățături suplimentare nu vor fi incluse în a treia învârtire a Roții Dharmei.  Acestea sunt o altă parte a învățăturii Dharmei.

Așa cum am avut înainte exemplul învățăturii pe care Buddha a dat-o celor cinci discipoli despre cum să-și îmbrace roba de dedesubt a călugărilor, aici este dat un exemplu de învățătură pe care Buddha o dă pe patul de moarte, înainte de a intra în nirvana sa finală – Parinirvana. Care a fost ultima învățătură pe care Buddha a dat-o înainte de a muri?

Dulwa dordu rung tundu drakpa

Dulwa                – disciplină.
Când spunem aici disciplină, ne referim la învățăturile călugărilor, la Vinaya.
Dordu                – abreviere, rezumat,
Rung Tundu    – ceva ce este bine să faci.
Drakpa              – Buddha a afirmat.

Buddha a afirmat în Abrevierea Jurămintelor de Moralitate ce este bine să faci.

Aici scrie că pe patul său de moarte, înainte de a trece la nirvana finală, numită Parinirvana, Buddha a vorbit din nou despre învățătura disciplinei, despre învățăturile călugărilor și a vorbit despre lucruri care sunt bine de făcut.

Acestea sunt ultimele lucruri pe care le-a predat Buddha, la sfârșitul zilelor sale. El le-a spus călugărilor din jurul lui: „V-am învățat Vinaya, v-am învățat cum să fiți călugări, care este codul de disciplină al călugărilor, acum mergeți și aplicați-l și aplicați-l într-un mod care este potrivit culturii voastre și țării în care trăiți!”.

Pe scurt, el spune: „Păstrați esența! Nu trebuie neapărat să fie exact așa cum am predat, [ci] așa cum era potrivit în India acum două mii cinci sute de ani”.

Sunt lucruri care trebuie să fie exact și sunt lucruri care se pot adapta la obiceiul local pentru a păstra esența îndrumării mele, pentru ca această instituție monastică să supraviețuiască. Altfel, dacă ne agățăm prea mult de obiceiurile locale ale Indiei de acum două mii cinci sute de ani, aceasta nu va supraviețui. Asta a spus Buddha.

Este aceasta a treia învârtire a roții Dharmei?  Nu.  El nu vorbește aici despre distincțiile fine.

 

Ordinea învârtirilor în funcție de
profunzimea învățăturii asupra vacuității

Subiectul nostru acum este ordinea învârtirilor roții Dharmei.

Sunggyal gyi do

Do     – sutra,
Gyal  – rege,
Sung – cuvântul secret.

Sunggyal gyi do înseamnă Sutra Regelui Cuvintelor Secrete.

„Cuvântul secret” înseamnă mantra.

Acesta este numele sutrei și dacă este o sutra înseamnă că este ceva ce a predat Buddha. Și în această sutră, Buddha propune „adevărata ordine” adică ordinea în care ar trebui să fie aranjate învârtirile roții Dharmei.

Această sutra spune că ordinea celor trei învârtiri ale roții trebuie să fie în funcție de profunzime sau corectitudine, după cum urmează:

1.   Învârtirea roții pe cele patru adevăruri

Denshiy chunkor

Den          – adevăr,
Shi            – patru,
Chunkor – învârtirea roții.

Denshiy chunkor înseamnă învârtirea roții pe cele patru adevăruri.

Prima întoarcere a Roții Dharmei ar trebui să fie cea în care se vorbește despre cele Patru Adevăruri Nobile.

Je Tsongkapa subliniază că în această învârtire, Buddha a spus în mod explicit că toate lucrurile care sunt cauzate există, în timp ce toate lucrurile care nu sunt cauzate nu există cu adevărat.

2.   Învârtirea roții distincțiilor fine

Lekpar cheway chunkor

Lekpar     – fine,
Cheway   – distincții,
Chunkor  – învârtirea roții.

Acesta este a treia învârtire a roții, dar Buddha spune că aceasta este de fapt a doua.

3.   Învârtirea roții în care nimic nu există prin definiție

Tsennyi mepay chunkor

Tsennyi    – prin definiție,
Mepay     – nu există,
Chunkor – învârtirea roții.

Adică, învârtirea roții în care nimic nu există prin definiție.

Am spus despre ea că este a doua, iar Buddha ne spune că ea este de fapt a treia învârtire a roții Dharmei.

Buddha spune: „Aceasta este ordinea lor”.

Când Buddha a spus asta, este conform cărei școli? Prasangika Madhyamika.

Aici ordinea lor a fost stabilită după nivelul de înțelegere a vacuității din fiecare dintre învârtirile roții.

Sutra Regelui Cuvântului Secret spune că învârtirea roții care explică faptul că nimic nu există prin definiție ar trebui să fie ultima, deoarece atunci cele trei învârtiri sunt ordonate în funcție de corectitudinea crescândă.

 

Clasificarea diferitelor învârtiri ale roții
în funcție de diferitele tipuri de discipoli

Acum vom trece la clasificarea diferitelor învârtiri ale Roții Dharmei în funcție de discipoli. Kedrup Denpa Dargye de la mănăstirea Sera Mey prezintă o clarificare a discipolilor pentru care au fost prezentate fiecare dintre cele trei învârtiri ale roții.

1.   Învățătura pentru cei care sunt capabili să aplice înțelegerea celor trei atribute, așa cum este explicat în Hinayana.

El spune că prima învârtire a roții, a celor patru adevăruri, este definită ca „acea învârtire concepută pentru discipolii care puteau înțelege cum cele trei atribute se aplică pe vacuitatea unei persoane, dar întâmpinau dificultăți în a înțelege cum se aplică cele trei atribute pe vacuitatea altor obiecte.

În această învârtire a roții, Buddha a conceput învățătura care se potrivea oamenilor care erau capabili de ea și le-a oferit o versiune mai simplă a vacuității. O versiune mai ușor de integrat.

Deci, toți cei care au putut pricepe simpla înțelegere a vacuității persoanelor sunt discipoli ai primei învârtiri a roții.

Și asta definește ce este Hinayana.

Hinayana sunt oameni a căror capacitate de a înțelege vacuitatea este la nivelul pe care Buddha l-a predat când a predat despre cele Patru Adevăruri Nobile și așa mai departe. Această învățătură este destinată acestor persoane. Aceștia sunt cei care cred că toate lucrurile cauzate au o natură proprie și care au dificultăți în a înțelege nivelul mai înalt al vacuității. Acolo se vorbește despre lipsa de sine, dar nu la acest nivel de detaliu. Este vorba despre lipsa de sine a omului sau a ființelor vii, dar nu despre vacuitatea părților umane, de exemplu.

Deci aceasta este o versiune redusă, „ușor” între ghilimele [pentru că] nu este deloc ușor, dar este mai ușor decât vacuitatea.

 

Întrebare: În prima învârtire a roții s-a spus că toate lucrurile există prin definiție. Deci, ce este vacuitatea aici?

Răspuns: La prima învârtire a roții Dharmei, Buddha nu vorbește cu adevărat despre vacuitate. El vorbește despre lipsa de sine a omului sau a fiecărei ființe vii. Și aici trebuie făcută o distincție importantă. În prima învârtire a Roții Dharmei, concepția este că tot ceea ce există, există prin definiție, dar chiar și în această învățătură, nu orice există cu adevărat.

Buddha vine și spune: „Cine crezi că ești tu cu adevărat? Hai să vedem. Ai cinci agregate. Ai un corp și ai o minte.” Iar Buddha descompune mintea în patru agregate, deci în total cinci agregate.

Acum spune: „Hai să căutăm unde crezi că este sinele tău? Oare este în corpul tău? Nu. Oare este în sentimentele tale? Nu.

Apoi spune: „Deci, sinele despre care credeai că există în agregate, nu l-ai găsit. Ar putea fi în afara agregatelor? Caută și nu-l găsești.

Deci acest „sine” pe care l-am atribuit unui grup de agregate, nu îl găsesc. Ca atare nu există cu adevărat. La acest nivel, Buddha ne învață despre lipsa de sine. El nu intră, de exemplu, în vacuitatea emoțiilor sau al corpului.

Deci, Buddha când spune „nu există prin definiție” se referă la sine și la ființele vii. Și asta este tot. Toate celelalte lucruri care sunt cauzate există prin definiție.

Aceasta este prima învârtire a roții. Învățătura ei este foarte avansată, iar cine trăiește din perspectiva ei este deja foarte avansat, este deja foarte pur.

2.   Învățătura pentru cei care sunt capabili să aplice înțelegerea celor trei atribute pe orice, fără a mai avea nevoie de explicații suplimentare.

A doua învârtire a roții Dharmei este destinată discipolilor Mahayana care sunt capabili să înțeleagă vacuitatea nu numai a „eului”, ci și a obiectelor, care înseamnă și a părților mele, „al meu”, și nu numai al „eului”.

În a doua învârtire, oamenii au o capacitate spirituală cu mult mai mare și sunt capabili să înțeleagă vacuitatea atât al părților mele, cât și a ceea ce este al meu. Ei o numesc „vacuitatea obiectelor”. Ei sunt capabili să integreze toate aceste lucruri fără a mai fi nevoie să treacă prin toată acea împărțire pe care Bodhisattva o detaliază în Drupdun-ul său, rezultatul schimbului.

Aceasta este a doua învârtire.

3.   Învățătura pentru cei care sunt capabili să aplice înțelegerea celor trei atribute, dar numai cu ajutorul explicației suplimentare, așa cum este dată în sutra Comentariul despre adevărata intenție.

A treia învârtire a Roții Dharmei este, de asemenea, destinată discipolilor Mahayana și vine să-i ajute să înțeleagă vacuitatea. Vacuitatea care a fost prezentată în a doua învârtire a roții. De ce? Au nevoie de ajutor? Pentru că le era greu să înțeleagă de la început: „Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte; nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.”

De aceea, ei sunt ajutați de detaliile celor trei atribute, despre cum construcțiile nu există prin definiție, iar lucrurile dependente și vacuitatea există prin definiție.

 

Este important ca învățătura să fie potrivită elevului

Ați putea întreba: „De ce Buddha a predat o învățătură care nu este în întregime corectă dacă există învățătura corectă? Pentru că discipolii nu sunt întotdeauna pregătiți. Deci s-ar putea ca învățătura să nu fie complet exactă sau corectă, dar ea poate să-i ajute pe discipoli să se ridice la nivelul următor și, apoi va veni vremea să poată integra și învățătura supremă.

Buddha ne spune și ceea ce noi trebuie să facem.

După ce Buddha a ieșit din meditația iluminării, patruzeci și nouă de zile a refuzat să predea. Oamenii i-au spus: „Spune-ne, te rugăm: ce ai văzut, ce ai înțeles?” Iar Buddha le-a răspuns: „Nu veți înțelege.” și nu a predat.

Apoi au venit cei cinci asceți și l-au implorat să îi învețe și atunci Buddha a început să predea.

Oamenii vor veni la voi și vor spune: „Ai stat două sfârșituri de săptămână la studiu. Explică-mi ce ai auzit acolo!”. Nu le vorbiți despre yongdrup și toate celelalte. Nu faceți asta. Trebuie să le spuneți ceva care li se potrivește.

Dacă nu sunt interesați, nu-i împingeți să audă ceea ce vi s-a predat. Fiți Buddha și atunci vor veni să învețe. Dar dacă sunt interesați, trebuie să le vorbiți pe un limbaj care să le fie util, să-i avanseze. Deci, nu le spuneți: „Nu există ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte, nici moarte, nici eliminarea morții”.

Dar le puteți vorbi despre pix și câine. Deci, nu le spuneți: „Tu nu exiști!” pentru că îi va speria, dar cu pixul este mai ușor și nu va fi nicio tragedie dacă îl pierd.

Deci aceasta este concluzia acestei discuții.

–   Buddha a făcut asta chiar și cu oameni care nu erau budiști

În anumite cazuri, Buddha a spus că lucrurile au natură proprie. El a spus această învățătură oamenilor care nu erau budiști, oamenilor care credeau în Atman. Le-a spus lucruri care păreau să contrazică complet toată învățătura budistă.

Acești oameni, dacă ar fi auzit versiunea profundă a adevărului, n-ar fi înțeles-o și ar fi întors spatele, iar asta nu i-ar fi ajutat cu nimic, rămânând pe calea morții. De aceea trebuie să știm cum să potrivim mesajul învățăturii pentru ceilalți.

–   Se spune că a treia învârtire a roții Dharmei este potrivită pentru toată lumea.

Am spus că prima învârtire a fost pentru Hinayana, a doua pentru Mahayana, iar a treia pentru toată lumea. De ce se spune că ea este potrivită pentru toată lumea?

Ce înseamnă toată lumea? Toată lumea înseamnă cei deja capabili să înțeleagă vacuitatea la nivelul său suprem. Atunci de ce au acum nevoie de o versiune mai puțin corectă? Bineînțeles că ei sunt capabili să o integreze pentru că sunt capabili să înțeleagă mult mai mult decât atât.

Deci, de ce au nevoie de această învățătură? Ideea este că cei care sunt din Mahayana cu siguranță înțeleg deja atât acest lucru, cât și Hinayana, pentru că înțeleg mult mai mult.

Deci să ne întoarcem un moment.

–   În școala Numai Minte, prima învârtire a roții Dharmei este la figurat, a doua este tot la figurat, iar a treia la propriu.
–   În școala Căii de Mijloc, cuvintele „la propriu” și „la figurat” au semnificații diferite. Deci, în prima învârtire a roții, Buddha a predat despre vacuitate? El a predat despre lipsa de sine, dar nu a fost o învățătură clară și tipică despre vacuitate, de aceea este considerată la figurat. Dar a doua învârtire? Ea este la propriu. Iar a treia învârtire este la figurat. De ce? Oare Buddha nu a predat despre vacuitatea acolo? Da, dar nu la fel de clar și distinct ca și în a doua învârtire a roții.

 

Care a fost scopul lui Buddha
în sutra “Comentariul despre adevărata intenție” ?

De ce ne străduim atât de mult să înțelegem când Buddha a vorbit la propriu și când să-l interpretăm?

Să nu uităm că suntem în școala Numai Minte. Atunci când Buddha a predat sutra „Comentariul despre adevărata intenție a acestor sutre” se spune că avea trei obiective.

1.   Buddha a dorit să învățăm să nu luăm la propriu cele două afirmații generale ale sale: că totul există prin definiție în prima învârtire și că nimic nu există prin definiție în a doua învârtire.

În primul rând, a vrut ca discipolii săi, care ne includ și pe noi, să nu ia primele două descrieri ale vacuității prea general. Care sunt primele descrieri?

–   Prima spune că totul există prin definiție, iar
–   A doua că nimic nu are există prin definiție.

Deci, Buddha nu a vrut ca discipolii să ia asta ca pe o parolă generală, ci să înceapă să se uite la ceea ce este în spatele lor.

Acesta este numit obiectiv negativ pe care l-a avut Buddha. Este negativ în sensul că obiectivul a fost să ne împiedice să luăm afirmațiile anterioare prea general. Deci acesta a fost primul obiectiv.

2.   Buddha a dorit ca noi să înțelegem natura celor trei atribute: construcțiile nu există prin definiție, dar lucrurile dependente și vacuitatea (totalitatea) există prin definiție.

Al doilea obiectiv pe care l-a avut Buddha când a predat aceste lucruri, a fost unul pozitiv.

a. Buddha a vrut să ne explice că există lucruri care există prin definiție și altele care nu există prin definiție. Acesta a fost primul obiectiv pozitiv.

b. Al doilea obiectiv pozitiv a fost ca noi să înțelegem că atunci când împărțim lucrurile în aceste trei categorii, de fapt noi le amestecăm; dăm identitate lucrurilor care nu există cu adevărat. Ne folosim de kuntak, pe care noi le-am inventat, care sunt rodul imaginației noastre, și fără să ne dăm seama le dăm o existență definită acolo unde nu este existență definită.

Începem să schimbăm kuntak cu shenwang și îi dăm acestui shenwang un fel de permanență pe care nu a avut-o niciodată, nu o are și nici nu o va avea vreodată.

Confundăm shenwang-ul cu kuntak-ul, confundăm conceptele/etichetele cu lucrurile depen-dente care primesc aceste etichete și în acest fel nu înțelegem realitatea. Așa că Buddha a vrut să ne atragă atenția asupra acestui proces și asupra confuziei care vine din el.

Și dacă vorbim pe limba școlii Numai Minte, ea va spune că Buddha a dat de fapt toate aceste explicații pentru a ne aduce la iluminare.

Trebuie să reținem că toate școlile budiste acceptă cele trei atribute, însă fiecare școală le interpretează diferit.

3.   Buddha a dorit să ne ofere un mod mai bun de a înțelege vacuitatea.

Al treilea obiectiv pe care l-a avut Buddha a fost să ne ofere o modalitate mai bună și mai clară de a înțelege vacuitatea.

Cine spune asta? Școala Numai Minte.

Ea spune: „Buddha ne-a dat această învățătură pentru a ne explica mai bine, mai simplu și mai clar despre vacuitate. Sutra explică ce este kuntak, shenwang, explică yongdrup, pentru ca noi să înțelegem mai ușor vacuitatea.”

–   S-a început mai întâi cu shenwang, lucrul dependent, care vine din cauze, care se schimbă, care este produs ― dorim să înțelegem vacuitatea acestui lucru.
–   Care este vacuitatea acestui lucru? Vacuitatea este faptul că există anumite kuntak-uri care nu i se aplică. Există kuntak-uri corecte și există kuntak-uri incorecte. Există concepte corecte și concepte incorecte.

Care este conceptul incorect? A crede că lucrul este alipit de eticheta pe care i-o dau. Aceasta este un exemplu de concept incorect. Trebuie să înțelegem că el este gol de conceptele care îi sunt alipite. Conceptul greșit „Aceasta este o gumă de șters. Și a fost întotdeauna o gumă de șters și s-a născut ca gumă” ― un astfel de lucru nu există. Acest lucru este gol de un astfel de concept, este gol de un astfel de kuntak.

Un alt aspect al vacuității este că lucrul este gol de kuntak, care vine dintr-o sămânță diferită de cea din care eu am venit. Că eu, care percep lucrul, vin dintr-o sămânță karmică diferită de acest lucru. Am venit din aceeași sămânță karmică. Sămânța se deschide ca palmele mâinilor lângă inimă care se deschid. O mână mă simbolizează pe mine care experimentez, iar cealaltă experiența care apare înaintea mea.

Deci, în școala Numai Minte există două fațete ale vacuității.

1. 1. Acest lucru este gol de a se numi gumă de șters, sau orice alt nume pe care i-l dau. Tashi nu este neapărat „Tashi”; șeful este gol de a fi un „șef rău”.
   2. Și este gol de gândul că sămânța care l-a adus la mine este diferită de sămânța care m-a adus pe mine la el. Dacă a venit la tine, este pentru că ai venit și tu la el.

Acesta este yongdrup-ul lui, are aceste două semnificații.

Dacă vă gândiți o clipă la aceste două versiuni ale vacuității pe care tocmai le-am menționat, ce este în neregulă cu ele din perspectiva școlii Căii de Mijloc? De fapt, școala Căii de Mijloc le acceptă. Și cu toate acestea va trebui să vă gândiți ce este în neregulă când vă veți face temele.

 

Întrebare pentru voi: va accepta școala Căii de Mijloc aceste trei atribute?

Da. Ea nu va fi de acord cu „existența prin definiție”, dar ea spune că există lucruri schimbătoare, nume, există vacuitate. Nu are nicio problemă cu ele. De fapt, toate școlile budiste acceptă cele trei atribute, dar fiecare școală le interpretează în mod diferit.

 

Două tipuri de „Eu”

Am un „eu”?  Am un sine?  Sunt Gabriela?

Da!  Bineînțeles că am un „eu”.

Am un eu care există. Și am un eu care nu există. Iar distincția dintre ele este întreaga învățătură.

–   Am un „eu”, care este un nume pe care îl dau unei colecții de date. Un nume pe care îl dau acestui corp. Îl numesc Gabriela. Și cu el funcționez.
–   Și un „eu” care nu există. Cine este „eul” care nu există? Gabriela care există într-un alt mod care nu este o proiecție din karma. Așa ceva nu există.

Gabriela care are un fel de natură proprie, cu excepția proiecției, așa ceva nu există. De unde știm asta? Dacă veți întreba oamenii care este părerea lor despre Gabriela, veți vedea: câți oameni sunt, la fel și numărul de opinii. Fiecare are o altfel de percepție. Acest lucru se datorează faptului că nu există nicio Gabriela pentru fiecare dintre voi, cu excepția celei pe care o proiectați din karma voastră.

Pentru fiecare dintre voi, există doar Gabriela pe care o proiectați după cum vă impune karma voastră, de amprentele care sunt acum în mintea voastră, de istoria voastră între mine și voi, care s-a imprimat în mintea voastră și care vă determină să mă proiectați așa cum mă proiectați și, fiecare dintre voi mă proiectează diferit.

Deci, nu există o Gabriela obiectivă care să aibă un fel de existență și natură de sine. Așa ceva nu există.

Gabriela care este un nume, o etichetă pe care o punem pe o entitate care funcționează, pe o colecție de culori, forme, agregate, karme, amprente, ea există și funcționează. Ea trebuie să respecte legile rutiere. Așa ceva există.

 

Concepții corecte și greșite ale cuvintelor lui Buddha

Ne întoarcem la Je Tsongkapa.

În timpul lui Je Tsongkapa, au existat budiști în Tibet care susțineau că toate cele trei învârtiri ale roții lui Buddha ar trebui luate la propriu. Și, desigur, au existau contradicții între ei și au încercat să le rezolve.

Cine erau aceștia? Je Tsongkapa nu spune cine sunt ei pentru că este foarte politicos, dar comentatorii lui spun că este vorba despre anumiți adepți ai lui Jonangba. Ei nu au dispărut complet, ci încă mai există ici și colo grupuri care îl susțin.

Jonangba a fost profesorul lor, un om genial, dar se spune că a greșit în aceste aspecte.

Deci, ei susțin că, atunci când Lordul Buddha a spus în prima sau a treia învârtire a roții că avem o natură proprie, el a spus asta la propriu.

Cu ei dispută Je Tsongkapa. În toată cartea sa el spune: „Sunt dăți în care va trebui să-l luăm pe Buddha la propriu și alte dăți la figurat”.

După cum am spus Lordul Buddha nu numai că a predat uneori învățături care erau parțial corecte, ci în anumite condiții, anumitor audiențe, a spus lucruri care erau total incorecte conform budismului. Cum ar fi faptul că anumite lucruri există de la sine. De ce a făcut asta? Pentru a atrage oamenii la învățătură. Pentru a nu le crea de la început antagonism. Am numit acest lucru Tap ke – mijloace abile. Abilitățile de a-i atrage pe oameni spre învățătură.

 

Natura lui Buddha

Și aici ne referim la un termen faimos:

Deshin shekpay nyingpo

Deshin este traducerea cuvântului sanscrit Tatta.
În română – astfel, așa. În engleză [se traduce] suchness.
Ce este „astfel”? Este un termen pentru vacuitate. „Astfel” este felul în care sunt lucrurile, realitatea ultimă a lucrurilor, esența lucrurilor. Acesta este Deshin.
Shek este traducerea cuvântului sanscrit Gata – a merge.
Tattagata este cel la astfel plecat. Este numele lui Buddha, pentru că el a plecat la realitatea supremă.
Nyingpo – esență, inimă.
Deshin shekpa este numele lui Buddha.

Deci, Deshin shekpay nyingpo înseamnă „Esența celor la astfel plecați” sau “natura lui Buddha”.

În sanscrită se spune Sugata garba.

 

Ce nu este „Natura lui Buddha”?

Deshin shekpay nyingpo, înseamnă „natura lui Buddha”, iar ideea aici este că există un fel de „natură a lui Buddha” în fiecare dintre noi și ea există de la sine. Adică, în interiorul fiecăruia dintre noi, există un mic Buddha undeva, care va fi revelat dacă îndepărtăm toate cojile, toată murdăria, toate vălurile, toate afecțiunile mentale și toate neînțelegerile, și atunci vom deveni un Buddha.

Este o manieră de a spune că natura lui Buddha este ca și conceptul de suflet. Un fel de sine care stă acolo, o scânteie sau un fel de picătură care sunt eu, și trebuie doar să îndepărtez murdăria, să țin carnețelul și apoi Buddha Gabriela va ieși și va funcționa în lume ca un Buddha.

 

Ce este „Natura lui Buddha”?

Dar când Buddha a vorbit despre natura lui Buddha, nu a vrut niciodată să spună asta, nu a dat niciodată această descriere.

De fapt, atunci când descrie procesul de iluminare al lui Buddha, atunci când Bodhisattva practică calea care nu este tantrică, calea deschisă, calea perfecțiunilor, îi va lua trei sute de mii de kalpa, trei sute de mii de eoni mari! Asta înseamnă mult, foarte mult timp. Deci, dacă înăuntru ar fi un Buddha atât de mic, a îndepărta cojile n-ar trebui să dureze atât de mult.

Deci, ideea că ar exista un mic Buddha înăuntru este incorectă. Nu negăm ceea ce a spus Buddha, și anume că avem „natura lui Buddha”.

Atunci ce a vrut Buddha să spună? Ce este această natură despre care vorbește?

El s-a referit la vacuitatea minții mele, ea este natura mea de Buddha.

Ce avem în comun eu și Buddha?  Vacuitatea.

Este singurul lucru pe care îl avem în comun.  El nu arată la fel, nu gândește la fel, nu acționează la fel, nu vorbește la fel.  Un alt corp, o altă minte, o altă înțelepciune, o altă compasiune – dar gol.

–   Singurul lucru pe care îl am acum și va rămâne cu mine chiar și atunci când voi deveni Buddha, este vacuitatea.

Vacuitatea este ceea ce îmi permite să devin un Buddha, este ceea ce va permite minții mele, dacă acumulez suficientă karmă bună, să devină complet pură de afecțiunile mentale și să treacă spre starea iluminată a existenței, la starea pură a existenței. Aceasta este natura lui Buddha.

Natura lui Buddha nu înseamnă că există ceva acolo, ci că nu există nimic acolo.

Natura lui Buddha înseamnă că nu am nicio natură de sine de a fi Gabriela așa cum mă proiectez astăzi și, prin urmare, pot deveni un Buddha. Aceasta este natura lui Buddha și cu toți o avem.

Și asta a spus Buddha, că fiecare dintre noi are natura lui Buddha și nu s-a referit la un mic Buddha lăuntric. El a vrut să spună că avem capacitatea sau potențialul de a ajunge la iluminare, de a deveni un Buddha, pentru că nu avem nicio natură de sine.

Niciun aspect al minții noastre nu are propria sa natură.

Nu există nimic în mintea noastră care trebuie să rămână în ea. Nicio supărare, nicio tristețe, nicio judecată, nicio neînțelegere. El a comparat toate aceste lucruri cu norii care acoperă cerul, iar când îi îndepărtăm, rămâne cerul liber.

Dacă acumulăm suficiente binefaceri și vom elimina aceste lucruri, ne vom schimba karma, vom deveni un Buddha.

 

Munca este la nivel karmic

Voi deveni un Buddha pentru că îmi antrenez mintea? Este ca și cum mintea ar fi aici și acum trebuie să o curăț și atunci va fi mintea unui Buddha.

Cum devin un Buddha?

Cum am devenit om?

Mă proiectez ca ființă umană, am karma care acum mă face să mă văd ca ființă umană. Atunci când lucrez la nivel karmic prin acumulare de binefaceri și purificare a afecțiunilor mentale, voi avea karma care mă va face să mă proiectez ca un înger. Și asta este tot.

Lucrăm la nivel karmic.

Cremele, masajele, sau vitaminele, sau alimentele organice sau Yoga, toate aceste lucruri sunt bune, dar nu asta ne va face un Buddha.

Arya și Arhat nu sunt ființe realizate care există de la sine; mințile lor sunt goale și ele, doar [că ele, aceste ființe] au acumulat karma necesară pentru a se vedea ca ființe speciale. Vacuitatea minții noastre este singurul lucru iluminat pe care îl avem în acest moment. Nu există niciun lucru pozitiv în interiorul nostru care să se ascundă în spatele unui văl. Natura noastră de acum este afectată mental și percepem greșit tot ceea ce ne înconjoară în fiecare moment a zilei; dar această stare este schimbătoare, deoarece mintea noastră este goală. Când vom deveni un Buddha, vacuitatea minții noastre este singurul lucru pe care îl avem astăzi și care va fi încă cu noi.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 5

 

Rezultatul schimbului și cele trei învârtiri ale roții Dharmei

 

Arta interpretării

Revenim la școala de gândire Numai Minte.

Discuția începe cu cele trei învârtiri ale Roții Dharmei. Fiecare învârtire a Roții Dharmei se referă la un grup de sutre care corespunde acelei învârtiri. Și în fiecare astfel de grup de sutre, Buddha explică vacuitatea puțin diferit.

Acest fapt l-a determinat pe Je Tsongkapa să scrie întregul său text despre „Arta interpretării”: când lucrurile ar trebui luate la propriu și când la figurat.

Toate distincțiile fine care apar în această școală decurg din întrebarea pusă de Bodhisattva. Buddha începe să răspundă și începe să detalieze cele trei caracteristici/atribute. Și spune că unele există prin definiție, altele nu. Iar motivul pentru care face asta este pentru că vede că elevul care stă în fața lui nu este încă pregătit pentru școala Căii de Mijloc și îl sperie.

Și vi se va întâmpla și vouă, și se va întâmpla și elevilor voștri, și acesta este unul dintre motivele pentru care Buddha a predat această învățătură și acesta este unul dintre motivele pentru care trebuie să o învățați. Atât datorită învățăturii în sine, cât și a ideii din spatele ei.

–   în primul rând trebuie să înțelegem mai mult vacuitatea și să-i ajutăm și pe alții să înțeleagă vacuitatea în locul în care se află. Să-i ajutăm să-și dezvolte abilitatea de a vedea în ce loc se află și de a-i ajuta.
–   Și când vorbim despre arta interpretării, vrem să învățăm și să nu judecăm atunci când apar neconcordanțe sau contraziceri în cuvintele profesorului.

Dacă Buddha însuși s-a contrazis, cu atât mai mult s-ar putea întâmpla să întâlnim doi profesori pe care îi respectăm foarte mult și ei să spună lucruri diferite. Și chiar mai rău de atât. Uneori, același profesor în care avem multă încredere poate spune două lucruri diferite în momente diferite. Dacă Buddha a făcut-o, de ce n-ar face asta profesorul nostru?  Și atunci ce vom face?

Tot textul lui Je Tsongkapa este despre arta interpretării, când trebuie să luăm lucrurile la propriu, când să le interpretăm și cum să distingem între ele.

 

Contrazicerile care ne fac să mergem mai departe

Atunci când aud doi profesori pe care îi respect foarte mult spunând lucruri diferite, sau când îl aud pe profesorul meu spunând lucruri diferite în momente diferite, uneori chiar în aceeași propoziție, aceasta este proiecția mea. După cum spune școala Calea de Mijloc nu pot auzi ceva pe care eu nu-l proiectez. Este imposibil.

Tot ce apare în lumea mea este ceea ce eu proiectez. Eu sunt cea care îmi creez întreaga lume.

Deci, ce am să fac atunci când apare o astfel de contradicție? Am să-mi părăsesc profesorul? Ce voi face? Va trebui să înțeleg că eu creez asta.  Va trebui să înțeleg, de exemplu, că dacă doi profesori pe care îi respect, se critică unul pe altul, eu creez asta.  Eu sunt cea care creez această ruptură în Dharma care apare în lumea mea.  Acesta este un indiciu al confuziei mele.

Este un indiciu că vânturile mele nu curg în locurile potrivite.  Și acesta este unul dintre motivele importante pentru această învățătură.

Și poate mai ales când vine vorba de profesorii noștri. Uneori, un profesor va spune lucruri care par să se contrazică, ca să ne învețe ceva sau să ne facă atenți la ceva. Sau să ne pună la încercare.

În tradiția Zen există koan. Elevul primește ceva care este aproape imposibil de răspuns și este trimis „să meargă și să se gândească la asta” cu scopul de a-l învăța ceva, cu scopul de a depăși dualitatea care ar putea exista în gândirea sau energia lui.

(Koan-urile budiste sunt un instrument străvechi și incredibil de eficient pentru învățarea spirituală. Multe persoane din Occident le cunosc drept întrebări „fără răspuns”, menite să nedumerească și să provoace gândirea unui student. Aceasta este o concepție greșită.

În budismul Zen tradițional, koan-urile sunt menite să primească răspuns, deși răspunsul poate fi dificil de găsit și pot exista multe răspunsuri „corecte”. Scopul real al unui koan budist este de a comunica natura non-dualistă a lumii.)

Deci doi elevi pot veni să spună „L-am auzit pe profesor spunând așa și așa…”, iar acestea sunt două lucruri diferite, de la același profesor. Și ambii [elevi] vor avea dreptate.

Lama Dvora Hla spune o glumă despre un rabin:

Mama gătește supă de pui pentru Shabat, așa se făcea pe vremuri, iar băiatul ei are o boală de piele a capului, așa că l-a uns cu unt pe cap ca să-i liniștească mâncărimea. Puțin unt cade din capul băiatului în supă, și supa numai este kosher, este carne și lapte. Ea se duce la Rabin și îl întreabă: “Supa este kosher sau nu?”. Rabinul se uită la sărmana femeie și îi spune: „Kosher”.

După aceea, o altă femeie vine cu o întrebare similară și Rabinul îi spune: „Nu este kosher”.

Discipolul Rabinului stă acolo și îl întreabă: „De ce i-ai spus femeii aceleia într-un fel și celeilalte în alt fel?”. Rabinul îi răspunde: „Și tu ai dreptate”.

Deci, orice mare profesor va face asta.

Dalai Lama, când vorbește în Occident, vorbește diferit de cum le vorbește călugărilor din India. Este ca și cum o altă persoană vorbește. El va vorbi în funcție de ce i se potrivește acelui elev.

Ceea ce este corect, este ceea ce face ca elevul să progreseze către iluminare!

Lucrurile nu sunt corecte de la sine. Dacă ele îl îndreaptă pe elev spre iluminare, atunci profesorul a acționat corect.

Prin urmare, nu putem judeca profesorii. Nu știm.

Profesorii ne vor pune la încercare. Va trebui să învățăm să decidem când să luăm îndrumarea lor la propriu și când la figurat. Trebuie să învățăm aceste lucruri.

 

Rezultatul schimbului

Între Bodhisattva și Buddha există schimburi de cuvinte. Acesta se numește „schimbul dintre Bodhisattva și Buddha”. Buddha îi spune despre toate lucrurile despre care am vorbit mai înainte și multe altele. În acest curs nu intrăm în amănuntele sutrei și a școlii Numai Minte.

Explicația lui Buddha se încheie, iar acum Bodhisattva îi răspunde.

Acesta se numește:

Drupdun

Drupdun înseamnă rezultatul schimbului.

Bodhisattva detaliază ceea ce a înțeles din răspunsul lui Buddha, un fel de rezultat sau concluzie a discuției. O altă traducere a cuvântului drupdun este profit sau câștig.

Deci „Rezultatul schimbului” – drupdun, se referă la „profitul” sau „concluzia” pe care îl obține bodhisattva Parmarta Samudgata din schimbul său verbal cu Lordul Buddha, întrebându-l ce a vrut să spună atunci când părea că se contrazice mai ales în timpul celei de-a doua învârtiri a roții.

Bodhisattva îi spune lui Buddha:

“Aha! Mulțumesc mult, Lord Buddha, acum am învățat ceva. Înainte eram confuz, nu înțelegeam, acum am învățat ceva. Iată ce am învățat:

• • • • Când ai învârtit prima oară roata Dharmei și ai spus că toate lucrurile care există, există prin definiție. Intenția ta a fost să nu luăm lucrurile la propriu. Nu toate lucrurile există prin definiție.
      • Apoi ai învârtit a doua oară roata Dharmei și ai spus că nimic nu are natură proprie. Nici atunci nu ai intenționat să luăm lucrurile la propriu. Nici prima dată, nici a doua oară.
      • Abia acum, când faci distincțiile fine și explici: acestea există prin definiție și acestea nu există prin definiție ― ar trebui să luăm această explicație la propriu.”

Asta spune Bodhisattva.

Aici, „prin definiție” înseamnă de la sine, cu propriul său mod unic de a fi.   În școala Numai Minte, a treia învârtire a roții este la propriu și trebuie luată ca atare.  În școala Căii de Mijloc, orice învățătură care abordează în primul rând vacuitatea este la propriu, iar orice învățătură care nu o face este la figurat și a fost predată pentru a aduce discipolul mai aproape de concepția corectă.

 

De ce trebuie să învățăm toate astea?

Am spus mai înainte că noi credem că lucrurile există prin definiție. Cum știm asta? După reacțiile noastre la ceea ce ni se întâmplă. De asemenea, am mai spus că este imposibil să reacționăm negativ sau critic sau cu amărăciune, dacă înțelegem că ceea ce ni se întâmplă este un rezultat al karmei noastre, că este o proiecție care vine din karma noastră. Nu putem avea o afecțiune mentală, mânie, durere, critică și resentimente și, în același timp, să înțelegem obiectul față de care reacționăm. Este imposibil.

Și motivul de a studia vacuitatea, de a studia această învățătură, este să integrăm această cunoaștere suficient de adânc, astfel încât să nu cădem pradă afecțiunilor mentale.

Dacă îmi amintesc că lucru neplăcut care mi se întâmplă este proiecția mea, atunci nu-mi pot dezvolta afecțiunea mentală.  Pe cine ar trebui să mă supăr?  Eu sunt cel care a semănat semințele.  El este doar oglinda sau ecoul care se întoarce la mine.

Deci, în măsura în care avem afecțiuni mentale, ele sunt barometrul ignoranței noastre. Câtă ignoranță mai avem de distrus? Ne uităm la câte afecțiuni mentale mai avem:

• • Cât de supărați suntem
  • Cât ne plângem,
  • Cât de triști suntem,
  • Cât de deprimați suntem
  • Sau în ce măsură nu suntem tot timpul în extaz suprem.

Dacă nu suntem tot timpul în extaz suprem, atunci mai avem de lucru.

 

Concluzia va fi diferită în școala Căii de Mijloc

Deci, ca urmare a explicației lui Buddha, Bodhisattva spune: „Primele două învârtiri sunt la figurat și numai ultima este la propriu”. Și dacă Bodhisattva crede că primele două învârtiri ar trebui interpretate și doar a treia este la propriu, conform cărei școli de gândire spune asta?

Școala Numai Minte.

Buddha i-a explicat școala Numai Minte.

• • Ce spune școala Calea de Mijloc?

Ce va spune ea despre prima învârtire: este la propriu sau la figurat?

La figurat. Ce va spune despre a doua învârtire?

La propriu. Și a treia învârtire? La figurat.

– Înțelesul cuvintelor la propriu sau la figurat se schimbă de la școală la școală.

Așadar, școala Numai Minte se uită dacă învățătura lui Buddha ar trebui interpretată sau dacă ar trebui luată ca atare – la propriu.

În școala Calea de Mijloc, interpretarea cuvintelor la propriu sau la figurat este diferită. Ea spune: orice învățătură care abordează în primul rând vacuitatea este la propriu, iar orice învățătură care nu abordează vacuitatea este la figurat și a fost predată pentru a aduce discipolul mai aproape de viziunea corectă.

Deci, pentru școala Căii de Mijloc, a doua învârtire a roții Dharmei este la propriu. Iar pentru școala Numai Minte, a treia învârtire a roții este la propriu și trebuie luată ca atare.

În a doua învârtire a roții Dharmei, Buddha a predat despre vacuitate și a spus că nimic nu are natură proprie de sine. El a spus asta în sutrele Prajna Paramita, cum ar fi Sutra Inimii, sutra Tăietorul de diamant. Deci, la propriu.

În tibetană  Nge dun – la propriu, literal.

• • La propriu în școala Calea de Mijloc este ceea ce duce cel mai repede pe Calea Perceperii.

De ce susține școala Calea de Mijloc că a doua învârtire a roții Dharmei ar trebui luată la propriu? De ce Buddha a predat atât de mult vacuitatea? Pentru a ne aduce la perceperea directă a vacuității.

Cel care percepe direct vacuitatea, ajunge pe calea numită Calea Perceperii. El se va numi Gyun Shukpa – cel intrat în flux. Asta înseamnă că el va ajunge la iluminare. Îi va mai lua ceva timp pentru că încă mai are multe afecțiuni de purificat, dar a intrat deja în flux.

O persoană care învață despre vacuitate poate, prin studiu și meditație, să ajungă la perceperea directă a vacuității și, prin urmare, de fiecare dată când Buddha a dat o astfel de învățătură, conform școlii Căii de Mijloc, a spus-o la propriu. El a intenționat ca noi să luăm această învățătură la propriu. Și de fiecare dată când preda o altă învățătură, sau o învățătură care nu era clară despre vacuitate, o spunea la figurat.

De ce Buddha a predat și alte lucruri care nu erau legate direct de vacuitate?

Pentru că existau discipoli care aveau nevoie de pregătire, care trebuiau aduși la studiul direct asupra vacuității.

–   De exemplu: Există multe sutre în care Buddha a predat despre Vinaya, regulile de conduită atât pentru călugări, cât și pentru laici. Tot felul de jurăminte morale. În general, în ele nu există nicio învățătură despre vacuitate, sau, dacă există, nu este tema principală în aceste sutre. Deci, acestea, conform școlii Căii de Mijloc, sunt considerate la figurat, chiar dacă nu sunt tocmai la figurat, în sensul obișnuit al cuvântului pentru noi. Ele sunt o învățătură indirectă.
–   Există multe învățături, în special în Mahayana, despre bodhicitta, despre cultivarea iubiri pentru toate ființele. Nici acestea nu sunt învățături în care tema centrală este vacuitatea și, prin urmare, în școala Calea de Mijloc, sunt considerate la figurat, învățături indirecte.
–   Un alt exemplu este învățătura despre toate formele de existență, despre infern, spirite flămânde, etc. Nici aceasta nu este considerată de către școala Căii de Mijloc [ca fiind] la propriu.

• • Pentru școala Calea de Mijloc, a treia învârtire este la figurat

Cum consideră școala Calea de Mijloc a treia învârtire a roții Dharmei: la propriu sau la figurat?

Această școală predă vacuitatea? Da, dar nu corect.

În principal, învățătura școlii Numai Minte se referă la shenwang și kuntak, la procesul de conceptualizare.

Și asta ne aduce din nou la întrebarea: Poate cineva să desăvârșească calea dacă nu a învățat Calea de Mijloc? Am spus că se poate, dar șansele lui sunt foarte mici, dacă nu a studiat, nu a reflectat, nu a meditat. Este aproape imposibil, șansele sunt aproape zero. Dar cum putem ști asta?

– Cel care a perceput direct vacuitatea are pramana

Putem ști asta pentru că există ceea ce se numește pramana. În cursul 4 s-a vorbit despre pramana – percepție validă. În școala Logicienilor de la care provine cursul 4, se vorbește despre pramana. Ea spune că majoritatea percepțiilor noastre sunt valide, în cazul în care nu suntem confuzi sau amețiți de ceva. Dar ele nu sunt corecte conform școlii Căii de Mijloc. Conform Căii de Mijloc aproape toate percepțiile noastre sunt incorecte, pentru că nu înțelegem realitatea, pentru că suntem plini de ignoranță.

Când există pramana? De exemplu, după ce o persoană percepe direct vacuitatea și coboară din meditație, atunci are pramana. Își dă seama că a perceput direct vacuitatea. El nu greșește prin faptul că a perceput direct vacuitatea.

După această experiență, ea dobândește Jetop yeshe ― înțelepciunea de dincolo, [înțelepciunea] transcendentală. După ce a coborât din meditația Nyamshak asupra vacuității, care durează douăzeci de minute sau cincisprezece minute sau jumătate de oră, are o serie de conștientizări legate de cele patru adevăruri ale lui Arya.

Persoana își vede direct iluminarea, știe cum va ajunge la iluminare, când va ajunge la iluminare, își poate vedea viața viitoare, va ști ce se va întâmpla între acest moment și până când va ajunge la iluminare. El vede tot ce s-a spus în cele Patru Adevăruri Nobile ale lui Arya. El vede adevărul suferinței. El poate citi gândurile oamenilor în aceea zi. Pentru ea, acea zi este incredibilă, în care conștientizările îi vin ca floricele de porumb, una după alta.

Ea știe clar dacă a perceput direct vacuitatea sau nu. Are pramana.

 

Cele patru concluzii ale lui Bodhisattva

În urma schimbului de lucruri dintre Buddha și bodhisattva, există Drupdun – concluzia, rezultatul. După care Bodhisattva spune:

„Prima și a doua învârtire a roții Dharmei pe care tu, Lord Buddha, le-ai dat – este o învățătură uimitoare și inspiratoare, care nu a mai fost dată până acum în lumea noastră într-un mod atât de precis, de niciun om sau zeu. Și acum înțeleg că trebuie să le iau la propriu”.

Din lectura cursului:

„O, Învingătorule, tu ai predat mai întâi în ținutul Varanasi, în pădurea plină de animale sălbatice, în pădurea sfinților; ai transmis învățătura pe tema celor patru adevăruri nobile, celor care intraseră, perfect, pe calea ascultătorilor. Și, făcând acest lucru, ai învârtit, perfect, roata Dharmei care a fost uimitoare și inspiratoare; una pe care nicio ființă – nici zeu, nici om – nu a mai învârtit-o vreodată atât de precis în această lume.”

 

Patru expresii care descriu prima și a doua învârtire a roții

„Sutra despre adevărata intenție” face patru afirmații care caracterizează prima și a doua învârtire a roții. Toate aceste afirmații se rezumă la faptul că prima și a doua învârtire au doar sens figurat și nu reprezintă cel mai înalt adevăr.

1.   Există ceva mai înalt în ele.

Lana chipa

La – înalt,
Lana chipa – au ceva mai înalt în ele.

Bodhisattva spune: „Învățătura din primele două învârtiri ale Roții Dharmei a fost într-adevăr minunată, dar are ceva mai înalt”. El se referă la a treia învârtire a Roții Dharmei.

Acesta este primul lucru pe care îl spune.

2.   Lasă loc pentru discuții ulterioare

Apoi, al doilea lucru pe care îl spune:

Kap Chipa

Adică, lucrurile pe care le-ai predat în învârtirile anterioare lasă o deschidere, lasă loc de discuție. Acolo va fi nevoie de discuții suplimentare.

3.   Este nevoie de interpretare suplimentară

Trang way dun

Adică, primele două învârtiri necesită o interpretare suplimentară sau trebuie să fie inter-pretate mai departe. Ele nu sunt menite să fie luate la propriu.

Când ai spus că toate lucrurile care există, există prin definiție, în prima învârtire și în a doua ai spus că nimic nu există prin definiție – acestea trebuie luate la figurat.

4.   Ele servesc ca bază de dispută.

Și ultimul lucru pe care îl spune:

Tsupe shyi ne

Tsupa – dispută, dezbatere, controversă,
Shi       – bază,
Ne        – loc.

El vrea să spună că primele două învârtiri ale roții Dharmei servesc drept baza pentru controverse. Oamenii pot să le dezbată.

Din lectura cursului:

„Și Învingătorule, această învârtire perfectă a roții Dharmei a fost una care a avut ceva mai înalt; a fost una care a lăsat o deschidere; a fost una care a trebuit să fie interpretată mai departe; și a fost una care ar putea servi ca bază pentru dispută”.

După ce și-a prezentat concluziile cu privire la primele două învârtiri ale Roții Dharmei, Bodhisattva continuă să vorbească despre a treia învârtire a roții și spune opusul a tot ceea ce a spus înainte:

„Ceea ce tu, Buddha, ai învățat în a treia învârtire a Roții Dharmei, când ai trecut să vorbești despre distincțiile fine,

–   Învățătura nu a avut nimic mai înalt,
–   Nu lasă loc pentru discuții ulterioare. În acest caz, nu este nevoie de discuții suplimentare.
–   Este dată la propriu – nu trebuie să fie interpretată mai departe și,
–   Nu prezintă o bază pentru dezbateri sau controverse.”

Din lectura cursului:

„Dar, Învingătorule, această învârtire a roții Dharmei a fost una care nu a avut nimic mai înalt; a fost una care nu a lăsat nicio deschidere; a fost una care a putut fi luată la propriu; și a fost una care nu a putut servi niciodată ca bază pentru dispută.”

În sutra, bodhisattva ia toate aceste patru afirmații pe care tocmai le-am menționat și le aplică pe fiecare dintre cele trei învârtirii ale roții. Acest lucru îl numim Drupdun – este modul în care el exprimă ceea ce a înțeles în urma schimbului de vorbe cu Buddha.

 

Învățătura despre învârtirea roții Dharmei

Acum vom lăsa la o parte toate acestea și vom trece la învățătura școlii Svatantrika – școala inferioară a Căii de Mijloc, numită școala Independenților.

În școala Independenților există o învățătură numită:

Chunkor

Chu  – Dharma,
Kor   – roată,

Roata Dharmei.

Deci aceasta este o învățătură care vine de la Svatantrika care detaliază toate învârtirile roții Dharmei pe care le-am menționat până acum.

Vom prezenta o listă peste care vom trece rapid. Vom da:

–   numele învârtirii,
–   locul unde este dat,
–   cui i s-a dat,
–   care a fost subiectul principal al acelei învățături?
–   care a fost concepția asupra lumii?

 

Prima învârtire a roții Dharmei

Numele primei învârtiri a roții Dharmei este:

Denshiy Chunkor

Den  – adevăr,
Shi    – patru.

Deci, Denshiy – Cele patru adevăruri.
Chunkor – învârtirea roții Dharmei.

Denshiy Chunkor înseamnă învârtirea Roții Dharmei a celor Patru Adevăruri Nobile.

Prima învârtire a Roții Dharmei se numește „Învârtirea celor patru adevăruri nobile”.

Aceste patru adevăruri sunt conștientizările pe care le are Arya în Jetop yeshe imediat după perceperea directă a vacuității.

De ce se numește așa? Pentru că ea a fost prima învățătură pe care Buddha a dat-o după ce a atins iluminarea.

Povestea spune că, după ce a atins iluminarea, i-au trebuit patruzeci și nouă de zile până să înceapă să predea. Apoi i-a întâlnit pe cei cinci călugări cu care practicase chiar înainte de a se așeza să mediteze și care erau de fapt reîncarnarea tigroaicei și a puilor ei.

După cum știți într-o viață anterioară, înainte ca el să fie Buddha, era un mare Bodhisattva. El întâlni o tigroaică flămândă care avea patru pui. Era atât de flămândă încât nu putea să-și alăpteze puii. Lui Buddha i se făcu milă de ea și îi întinse brațul pentru ca ea să-l mănânce, dar fiind atât de slabă și lipsită de puteri, încât nici măcar nu se putea târî spre el. Atunci Buddha își tăie brațul, astfel încât mirosul de sânge să o stimuleze.

Apoi, în timp ce tigroaica îl mănâncă, el se rugă: „Fie ca datorită acestei karme, tu și cei patru pui ai tăi, să fiți discipolii mei și să vă pot aduce la iluminare.” Aceasta este povestea.

Deci, Buddha după patruzeci și nouă de zile de la iluminarea sa, îi întâlnește și începe să-i învețe. Și ce îi învață? Cele patru adevăruri și le rostește de trei ori. Aceasta este sutra pe care am învățat-o în  seminarul Conștientizările căii 1.

Și după ce repetă asta de trei ori, unul dintre ei percepe direct vacuitatea. Aceasta este puterea lui Buddha, aceasta este puterea karmei de a fi în contact direct cu Buddha.

–   Locul

Acum, când ajungem să vorbim despre loc – fiecare dintre învârtirile roții Dharmei are un loc care o caracterizează, deși când spunem „învârtirea roții Dharmei” nu se limitează la un loc și la o singură perioadă.

Dar există un loc principal și o perioadă principală, deși nu este exclusiv.

Locul se numește Varanasi.

waranasi

Zona generală din Bengal, India, unde se află orașul Sarnath, sau Parcul Cerbilor.

Putem vedea adesea pe templele budiste imaginea roții Dharmei și două căprioare lângă ea.

Această imagine simbolizează prima învârtire a roții Dharmei, când Buddha a venit și a predat Dharma. Cele opt spițe ale roții reprezintă cele opt calități ale unui bodhisattva. Este una dintre simbolistici. Iar cerbii simbolizează locul unde a fost transmisă învățătura, Parcul Cerbilor de lângă Varanasi.

–   Discipolii

Cine au fost discipolii?

Cu excepția primilor cinci despre care am vorbit mai înainte – discipolii sunt din școala Hinayana. Oameni care din punctul lor de vedere [consideră că] lucrurile au propria lor natură.

Când spunem Hinayana, nu ne referim la o diviziune geografică care există astăzi. Ne referim la ceea ce se numește, ei au spus:

Nyentu tekpa

Tekpa este cuvântul tibetan pentru Yana.
Yana – car sau vehicul, sau mijloc de transport sau cale.

Nyen      – a asculta,
Nyentu – ascultătorii.

Nyentu tekpa înseamnă „vehiculul ascultătorilor”.

Aceștia sunt oameni care nu au încă capacitatea de a înțelege explicația supremă a vacuității. Ei pot pricepe parțial vacuitatea. Așa că Buddha le-a dat o învățătură despre vacuitate care este parțială.

Aceasta este învățătura potrivită pentru Abhidharma, Școala logicienilor, care sunt Sautrantika. Adică prima și a doua școală de budism pe care le studiem în cursurile 2, 4, 5, și 8. Toate aceste cursuri frumoase, se bazează pe aceste școli și sunt importante pentru noi toți. Și ar fi mare păcat să le subestimăm.

Ele sunt pietre de hotar importante pentru ca noi să înțelegem vacuitatea în forma sa supremă.

Sunt considerați Hinayana, ceea ce înseamnă calea inferioară, în sensul că este mai joasă decât concepția școlii Prasngika Madhyamika. Ceea ce o face mai joasă este explicația ei asupra vacuității.

Există jurămintele bodhisattva care nu trebuie respinse sau disprețuite sau de a le diminua valoarea. Aceasta este o învățătură foarte importantă pe care a dat-o Buddha pentru cei care nu sunt încă pregătiți pentru etapa cea mai înaltă, pentru a-i ajuta să ajungă la ea.

Chiar și noi care învățăm Prasangika Madhyamika, școala înaltă, dacă ne uităm la modul în care trăim și cum reacționăm la ceea ce se întâmplă, [noi] nu reacționăm conform învățăturii Prasangika Madhyamika. Pentru că dacă am trăi așa cum ne învață ea, am fi deja îngeri tantrici.

–   Subiectul principal al învățăturii

Subiectul de bază al învățăturii este:

Pakpay denpa shi

Pakpa înseamnă Arya,
Denpa – adevăr,
Shi        – patru.

Adică, cele patru adevăruri ale lui Arya. Acesta este subiectul principal pe care l-a predat Buddha.

–   Concepția asupra lumii

Care a fost concepția asupra lumii în această învățătură?

Chunam ranggi tsennyi kyi druppa

Chu          –  Dharma sau fenomene,
Nam        –  face cuvântul la plural, adică Chunam – fenomene,
Ranggi    –  natura,
Tsenny    –  definiție,
Druppa   –  a exista.

Deci, toate fenomenele, sau toate lucrurile, au existență prin definiție; au o existență definitorie sau mai putem spune orice lucru are natura de a exista prin definiție.

Aceasta este concepția asupra lumii în prima învârtire a roții Dharmei.

 

A doua învârtire a roții Dharmei

Numele a celei de a doua învârtire a roții Dharmei este:

Tsennyi mepay chunkor

Tsennyi   – definiție,
Mepa       – nu există,
Chunkor – învârtirea roții Dharmei.

Adică, învârtirea roții Dharmei despre cum nimic nu există prin definiție.

Acesta este numele celei de-a doua învârtiri a roții Dharmei.

–   Locul

Unde a avut loc?

jagu pungpoy ri

Ri             – pisc, vârf,
Pungpo – munte,
Jagu       – vultur.

Deci, piscul vulturului. Este un munte în formă de cap de vultur, și poate de aceea l-au numit așa. În sanscrită se spune Rajighira. Această zonă a Bengalului există și acum și se numește Rajighira.

Este locul în care Buddha a transmis Sutra inimii.

–   Discipolii

Cine au fost discipolii?

tekchen

Tek     – vehicul, car,
Chen – mare.

Carul cel Mare sau Marele vehicul sau Calea cea Mare, adică Mahayana.

Acești discipoli sunt maturi în ceea ce privește concepția lor asupra lumii cu privire la vacuitate. Ei sunt capabili să integreze versiunea completă a învățăturii despre vacuitate.

Ce ar spune cei din școala Numai Minte despre această învățătură?  Cui îi este destinată?  Celor din școala Căii de Mijloc.

Cei din școala Numai Minte îi privesc de sus pe cei din școala Căii de Mijloc, cu un anumit dispreț. Vor spune: „Da, aceasta este învățătura pentru ei. Este această învățătură și pentru noi, Numai Minte? Da, dar la figurat. Trebuie să continuăm să o interpretăm.”

–   Subiectul principal al învățăturii

Subiectul de bază al învățăturii este:

tongpa nyi

Tongpa nyi – vacuitate.

În sanscrită, Shunyata, acesta este subiectul principal al învățăturii.

Vacuitatea este faptul că nimic nu are natura de a exista de la sine.

Faptul că nu există un pix care să fie un pix de la sine, care să nu vină din proiecția mea, care      mi-a fost impusă de karma mea, acumulată în urma acțiunilor, vorbelor și gândurilor mele în trecut – un astfel de pix nu există.  Aceasta este vacuitatea lui.

Pixul există aici. Dar ce nu există? Nu există un pix care să existe de la sine, independent de proiecția mea care vine din karma mea în urma acțiunilor mele. Aceasta este vacuitatea. Prasangika Madhyamika.

–   Concepția asupra lumii

Care a fost concepția asupra lumii în această învățătură?

chunam ranggi tsennyi kyi ma druppa

Este exact ce a fost și mai înainte, dar cu cuvântul ma.

Dacă în prima învârtire a roții Dharmei, s-a spus că orice lucru existent există prin definiție, în a doua învârtire – niciun lucru existent nu există prin definiție.

 

A treia învârtire a roții Dharmei

Numele a celei de a treia învârtire a roții Dharmei este:

Lekchey chunkor

Che          – distincție,
Lek           – bun.
Lekchey – distincție fină.

Învârtirea roții asupra distincțiilor fine.

Aici se vorbește despre shenwang, kuntak și yongdrup.

–   Locul

Învățătura din această învârtire nu a fost studiată doar într-un singur loc, dar există un loc care a fost acceptat în literatură ca loc central.

Acest loc se numește:

yangpachen

În sanscrită Vaishali. Iar sensul literal este Marea Convocare. Acesta este numele locului.

–   Discipolii

Cine au fost discipolii?

tekpa tamche

Tekpa    – vehicul, cale,
Tamche – toate.

Toate căile, toate vehiculele.

Cine spune asta? Școala Numai Minte spune: Acesta este pentru toată lumea, acesta este adevărul suprem. Asta a vrut cu adevărat să spună Buddha.

–   Subiectul principal al învățăturii

Subiectul de bază al învățăturii este:

tsennyi sum

Tsenny  – atribut, caracteristică,
Sum       – trei.

Tsenny sum înseamnă cele trei atribute.

Cele trei atribute sunt: shenwang, kuntak și yongdrup.

–   Concepția asupra lumii

Care a fost concepția asupra lumii în această învățătură?

chu nam la ranggi tsennyi kyi drup madrup lekpar che

Chunam       –  toate fenomene,
Gi tsennyi    –  prin definiție,
Drup              –  există,
Madrup        –  nu există,
Drup madrup înseamnă unele există prin definiție și altele nu există prin definiție,
Lekpar che  –  distincții fine.

Acestea sunt distincțiile fine dintre care unele există prin definiție și altele care nu există prin definiție.

Buddha în a treia învârtire spune: „Unele lucruri există prin definiție, iar altele nu, iar noi trebuie să facem distincții fine între ele.”

 

Roata regelui roții

De ce se numește „învârtirea roții Dharmei”?

Am vorbit deja despre asta, dar mai există o poveste legată de descrierea din „Abhidharma Kosha” despre „Regele Roții”, o figură mitologică al cărei nume apare în ea.

Regele Roții este o ființă care are o karmă incredibilă, aceea de a fi aproape un Buddha. El are semnele lui Buddha. După cum știi, Buddha are cele treizeci și două de semne principale și optzeci de semne secundare. Are o protuberanță în creștetul capului, urechile lungi, are degetele lungi. Între sprâncene are un păr creț încolăcit foarte strâns. Buddha poate produce emanații infinite care pot apărea simultan în nenumărate lumi pentru a salva oamenii de acolo. Deci are multe Nirmanakaya. Poate apărea sub diferite forme, dar există una numită Nirmanakaya principală. Ea arată ca [un] Buddha așezat în meditație și care are toate însemnele pe corp. Potrivit tradiției, această Nirmanakaya principală are toate aceste semne ale unei ființe iluminate și fiecare astfel de semn are o cauză karmică extraordinară.

Acest rege al roții are semnele lui Buddha, dar sunt puțin într-o parte. De exemplu, dacă la Buddha Roata Dharmei apare pe mâini și picioare la mijloc,  la regele roții roata este într-o parte.

Korlo gyurway gyalpoy korlo rinpoche

Rinpoche  – prețios,
Korlo          – roată,

Adică, roata prețioasă.

Gyalpo       – rege,
Gyurway  – își obține puterea.

Ce este această roată? Ea este ca o navă spațială. Asta scrie acolo. Este o navă spațială care are trei mii de kilometri în diametru și poate călători șapte sute de mii de kilometri într-o zi. Ea îl transportă pe Rege și cele patru forțe armate ale sale pe cele patru continente, dându-i astfel puterea de a le conduce.

Aceste 4 continente apar în oferirea lungă a mandalei – Lingshi.

Abhidharma-kosha identifică trei clase de Chakravartin; fiecare are o roată forjată dintr-un element diferit (aur, argint, bronz), care corespunde puterii și mărimii domeniului său.

• • Cel de aur are o karmă minunată încât toți locuitorii lumii vin și-l roagă să fie regele lor.
  • Cel de argint trebuie să întreprindă campanie.
  • Cel de bronz trebuie să ducă războaie.

Deci roata prețioasă este nava lui spațială.

Se spune că aceasta ar fi originea numelui „învârtirea roții Dharmei”.

De ce aceasta este originea numelui? Pentru că acest rege al roții își folosește roata pentru a cuceri teritorii în sensul de a supune oameni care sunt barbari, care încă nu practică Dharma, care nu sunt încă pe cale și [pe care] îi ajută să urce pe cale.

De ce ne folosim de acest nume? Pentru că roata Dharmei pe care o învârte Buddha ne ajută să cucerim rapid și eficient noi teritorii spirituale pe care nu le-am cucerit încă, acesta fiind un alt cuvânt pentru realizarea de conștientizări.

Buddha învârte roata Dharmei, în special pentru a ne ajuta să ajungem pe Calea perceperii, de a percepe vacuitatea în mod direct.

Toate școlile sunt de acord că a percepe vacuitatea în mod direct este obiectivul principal al învățăturii, dar au păreri diferite cu privire la ceea ce este vacuitatea. Dar toate au Calea Perceperii pe traseul lor. Iar când cineva ajunge la ea, are pramana, are înțelegerea completă a tuturor scripturilor budiste fără excepție. Toate îndoielile dispar. Toate îndoielile lui se vor risipi când va percepe direct vacuitatea.

 

Învârtirea roții Dharmei poate avea loc la două niveluri diferite:

Lunggi chunkor

Și

Tokpay chunkor

1.   Roata Dharmei la nivel de învățătură

Lung – înseamnă a vorbi Dharma. Aici ne referim la învățăturile fizice, fie ele verbale sau scrise.

Ar putea fi o învățătură verbală pe care o auzim, sau o carte pe care o citim sau scripturi.

De multe ori cuvântul lung este folosit pentru transmiterea orală – cuvintele profesorului ajung la noi și astfel primim transmisia directă. În general, ne referim aici la învățăturile fizice: prelegeri, înregistrări, cărți.

2.   Roata Dharmei la nivel de conștientizări

Tokpa înseamnă conștientizare sau realizare.

Tokpay chunkor  înseamnă conștientizările dharmice din inima noastră sau realizările dharmice, la care ajungem ca rezultat al învățăturii. Ceva care ne transformă mintea pentru totdeauna. Ceva care lasă o amprentă profundă în mintea noastră.

Ca urmare a Lunggi chunkor se ajunge la Tokpay chunkor. În urma practicării învățăturilor pe care le-am auzit sau citit vom ajunge în cele din urmă la conștientizări.

În cursul 6 am vorbit despre sfârșitul Dharmei în lumea noastră. Cât va mai dura Dharma?   Cinci mii de ani, iar astăzi suntem la jumătatea drumului, două mii cinci sute de ani. Deci, mai avem doar două mii cinci sute de ani pentru a desăvârși calea. Asta a spus Buddha.

Cine va dispărea din lume: Tokpay chunkor sau Lunggi chunkor?

Va dispărea Lunggi chunkor. Dharma sub forma realizărilor spirituale va dispărea prima. După ce ea va dispărea, vor mai exista încă mult timp cărți de Dharma sau înregistrări Dharma, dar oamenii nu vor înțelege cu adevărat ce este scris în ele. și, în cele din urmă, vor dispărea și acestea.

Datorită oportunităților pe care le avem, trăim într-o perioadă extraordinară. Este datoria noastră să acceptăm învârtirea Dharmei, să ajungem la conștientizării spirituale și să continuăm să învârtim Dharma mai departe.