Lecția 6 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 6
 
 
 
În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
În lecțiile trecute am discutat despre modalitățile de comportament și despre cum să evităm daunele și cum să ne înfrânăm instinctele care ne produc suferință.
 
Versetul 8:
 
8.             Fie ca toate acestea să nu mai fie niciodată pătate
                 De cele opt gânduri lumești
                 Și fie ca totul ca o iluzie să îl percep
                 Și, de lanțurile atașamentului, eu însumi să mă eliberez.
 
Ultimul cuvânt Shok care apare în verset înseamnă ”fie”. În limba tibetană se pune la sfârșit de frază.
 
După ce autorul ne-a descris toate practicile destinate de a ne deschide inima și a ne elimina semințele grele al căror rod ne produce numai suferință, în versetul 8 el ajunge la esență.
 
 
Lanțurile
 
Vom începe cu sfârșitul versetului. Ce sunt aceste lanțuri care ne leagă? Sunt lanțurile care ne leagă de Samsara. Ele ne înlănțuie de o existență suferindă. Cauza care ne determină să trăim în Samsara sunt afecțiunile noastre mentale și karma.
 
Afecțiunile mentale sunt cele care ne aduc necazuri. Se spune că există 84.000 de variante diferite ale acestora, cele principale fiind supărarea, ura, gelozia, ignoranța, dorința care nu înțelege de unde provin lucrurile în lumea noastră.
 
Dorința este o afecțiune mentală pentru că ne agită mintea.
 
Deci, aceste lanțuri sunt afecțiunile mentale care ne controlează și karmele pe care le-am acumulat în trecut, prin comportament, gândire și vorbire.
 
Ele ne leagă de Samsara până când vom învăța să ne desprindem de ea. Ele sunt lanțuri puternice care ne leagă strâns de Samsara. Cum știm asta? Pentru că încă ne mai aflăm aici în căutarea fericirii.
 
Nu este ușor să ne eliberăm de ele, iar pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură. Este nevoie de a ne crea condiții de meditație ca să le vedem în profunzime și să le distrugem.
 
Pentru acest lucru va trebui să ne dezvoltăm abilitățile meditative pentru a ajunge la concentrare maximă. De aceea, este nevoie de retreaturi, pentru că în viața zilnică nu ne putem concentra bine.
 
Bineînțeles că va trebui să medităm zilnic, poate o jumătate de oră, chiar și un sfert de oră este mai mult decât nimic.
 
Pentru a tăia rădăcina Samsarei este nevoie o lungă perioadă de concentrare profundă. Acesta este și motivul pentru care se merge pe perioade atât de lungi în retragere.
 
Oamenii care au fost în retreat spun că fiecare reclamă pe care au auzit-o vreodată apare în minte, lucru care deranjează foarte mult meditația.
 
Așa că va trebui să ne gândim de două ori la anunțurile pe care le ascultăm pentru că ele vor deveni factori de perturbare a meditației.
 
Este foarte important să fim atenți la ce ne expunem mintea, pentru că totul se înregistrează, totul rămâne în minte.
 
Pentru a ne elimina karma negativă nu este nevoie să ne amintim exact ceea ce am făcut. Deci, cum putem să ne lichidăm karma dacă nu ne amintim ce s-a întâmplat? Ea va apărea în viața noastră.
 
Cum? Sub forma aceluia care ne atacă sau ne rănește sau ne insultă, pentru că el vine din karma pe care am făcut-o.
 
Deci, se prea poate să nu știm ce l-a adus la noi, pentru că această percepție a modului de funcționare a mecanismului karmic este rezervată lui Buddha. Există multe persoane avansate care pot vedea acest mecanism.
 
Pe măsură ce meditați, veți începe să înțelegeți din ce în ce mai mult conexiunile dintre cauză și efect. Și, chiar dacă încă nu înțelegem, faptul că ni se întâmplă lucruri neplăcute, acestea ne arată ce fel de karmă avem.
 
Dacă vine cineva și ne insultă, el ne spune: ”M-ai insultat! Încetează de a mai insulta!”.
 
Dacă cineva vine și ne rănește, el ne spune: ”Ai rănit ființele! Nu ai păzit viața! Oprește-te de a mai face rău altora! Nu mai omorî!
 
Lumea ne învață în permanență și mai ales ne învață prin situațiile grele prin care trecem. Iar când ni se întâmplă lucruri neplăcute, în loc de a mai reacționa în modul nostru obișnuit: ”ah, uite ce mi-au făcut!”, să ne spunem: ”ah, asta trebuie să curăț, cu acest lucru trebuie să lucrez!
 
În limba engleză există o expresie frumoasă ”Grist for the mill”, adică grâul de moară. Lumea ne oferă în permanență grânele pe care să le zdrobim și de a ne crea iluminarea. Dacă în loc de a ne gândi că lucrurile există independent de noi, ne vom spune acum: “ah, s-a întors la mine!, este exact de ceea ce am nevoie!”, atunci fiecare situație va fi pentru noi o oportunitate și toată lumea va deveni un învățător.
 
Cel mai rapid mod de a progresa este de a înțelege că totul este o oportunitate și că fiecare este un învățător.
 
Ce înseamnă iluzia la care se referă versetul? Ea este gândul că lucrurile au o existență proprie de sine și neînțelegerea de unde vin lucrurile.
 
Iluzia este de a crede că mașina care ne lovește nu are nicio legătură cu noi.
 
Până când nu vom tăia lanțurile iluziei, lucrurile vor continua să ni se întâmple.
 
 
Cele opt gânduri lumești
 
În limba tibetană, cele opt gânduri lumești se spune:
 
འཇིག་རྟེན་ཆོས་བརྒྱད
Jikten chu gye
 
Jikten = lume. Aici are sensul de lumesc.
Chu = lucruri, în acest context înseamnă gânduri.
Gye = opt.
Deci, cele opt gânduri lumești. Dacă stăm să ne gândim bine, acestea rezumă tot ce facem și ne preocupă în Samsara.
 
 
Primul gând lumesc
 
Cu toți căutăm fericirea și fugim de suferință, nu este așa? Căutam să ne fie bine și nu dorim să ne fie rău. În aceste privințe, suntem cu toți egali.
 
Vrem cu toți să avem bani, mijloace de trai, lucruri, bunuri. Deci, primul gând lumesc este gândul de a obține lucruri: bani sau alte bunuri.
 
རྙེད་བཀུར་བྱུང་ན་དགའ།
Nyekur jung na ga
 
Ga = a fi bucuros,
Nyekur = lucruri materiale,
Jung na = dacă le obții.
Adică dacă obțin lucruri materiale atunci sunt mulțumit. Sau sunt bucuros dacă obțin ceva.
 
Această frază exprimă preocuparea noastră de a fugi după lucruri materiale.
 
Este important să înțelegem că nu scrie aici că este interzis să ne bucurăm de bunuri materiale. Ceea ce se spune este că ne petrecem timpul în căutarea acestor lucruri și credem că fericirea noastră depinde de ele, deoarece nu înțelegem de unde provin.
 
Pe când, toate acestea provin din ignoranță. Credem că vom avea mai mulți bani dacă furăm, de exemplu.
 
Atât timp cât nu vom înțelege de unde provin lucrurile noastre, de unde vin banii, acest fapt este primul din cele opt gânduri lumești care ne provoacă suferință.
 
Din cauza neînțelegerii provenienței bunurilor, vom comite fraude: poate vom fura, poate vom înșela, iar toate aceste ne vor aduce numai necazuri în viitor.
 
Deci, nu ne este interzis să ne bucurăm. Cel care a dobândit înțelepciunea înțelege de unde provin lucrurile și știe cum să planteze semințele abundenței, atunci când va apărea ceva în viață, atunci plăcerea lui va fi completă.
 
El va spune: “Oh, mi-a apărut acest lucru pentru că am fost darnic în trecut. Acesta este rodul generozității mele”.
 
El vede karma în acțiune și se bucură de mecanismul ei. Știe că deține control. Dacă el va fi în continuare generos va putea produce tot ceea ce își dorește.
 
Când înțelegem cum ajunge mâncarea în viața noastră, numai atunci ne vom bucura pe deplin de ea. Dalai Lama când ascultă muzică, este complet cufundat în ea sau când mănâncă se bucură de fiecare înghițitură și o savurează, pentru că nu mai este atașat de mâncare.
 
El nu mai gândește: ”cât este de gustoasă prăjitura, mai vreau una!”.
 
Dalai Lama înțelege că lucrurile bune se datorează generozității. Semințele plantate au rodit, iar acum se poate bucura de rod.
 
Și dacă înțelegeți bine aceste lucruri, atunci când veți primi ceva, oferiți-l altuia. În acest fel vă veți asigura să primiți mai târziu două lucruri similare cu primul.
 
Din punct de vedere karmic, nu există niciun ban în univers care să nu vină din generozitate și dăruire. Abundența vine numai din generozitate.
 
Banii nu garantează abundența. Puteți avea un sac plin de bani și să fiți în mijlocul deșertului și să nu existe niciun magazin din care să puteți cumpăra ceva.
 
În societatea noastră se perindă ideea că trebuie să muncim din greu pentru a obține cele necesare. Întrebarea este: oare munca grea aduce abundență?
 
Răspunsul este că dacă ar fi adevărat acest lucru, atunci toți cei care lucrează la pavatul drumurilor, ar fi fost plini de bani.
 
Dar, după cum știm, lucrurile nu stau așa. Oare abundența vine din faptul că suntem educați, că avem studii superioare? Dacă învățământul superior ar fi adus abundența, atunci oricine cu o asemenea educație ar fi plin de bani. După cum știm, sunt destui educați și trăiesc în lipsuri mari.
 
Ați auzit vreodată că sunt persoane care stau acasă și nu fac nimic, dar în schimb au mulți bani? Și sunt destui.
 
Deci, primul gând lumesc este gândul care caută abundența materială fără să înțeleagă de unde provine abundența materială. Garantat, va eșua, mai devreme sau mai târziu.
 
Ce se întâmplă dacă înșelăm și nu suntem prinși? Oare avem mai mulți bani acum pentru că am înșelat?
 
Acest lucru nu se poate întâmpla! Karma produce doar rezultate similare, nu este așa? Rodul va fi întotdeauna similar seminței karmice plantate în urma unui act făcut.
 
Care este rezultatul înșelătoriei? În viitor, vom fi noi înșelați sau vom trăi într-o lume în care oamenii se înșală unii pe alții sau nu putem avea încredere în nimeni.
 
Deci, dacă am primit bani, ei au venit numai din generozitate.
 
 
Al doilea gând lumesc
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Acest lucru înseamnă sunt supărat dacă nu obțin ceva.
 
Deci, primul gând lumesc este mulțumirea, bucuria pentru bunurile obținute. De exemplu, cineva este mulțumit de mașina lui nouă. Este ceva rău să avem o mașină nouă și să ne bucurăm de ea? Bineînțeles că nu.
 
Ce este greșit în acest gând? Faptul că nu înțelegem de unde ea vine, iar acest lucru creează Samsara. Și invers, dacă ne dorim o mașină sport roșie și nu avem bani să o cumpărăm, vom fi nemulțumiți și triști. Deci, primul gând este bucuria când obținem ceva, iar al doilea este nemulțumirea sau tristețea când nu putem obține ceea ce vrem.
 
 
Răbdarea care vine din înțelegere
 
Dacă până acum am făcut lucrurile așa cum ne-am obișnuit, învârtindu-ne mereu prin Samsara, de-abia acum începem să facem primii pași pentru a descifra secretul.
 
Ceva începe să se schimbe în înțelegerea noastră. Lucrurile vor începe să se miște puțin.
 
Deoarece cu toții avem miliarde de karme acumulate de-a lungul vremurilor, vom trăi perioade de tranziție, perioade în care încă ni se va părea că ”Cei drepți suferă și cei răi prosperă ”.
 
Deci, cel care se află pe află pe cale încă va mai avea eșecuri. El nu se va demoraliza în fața obstacolelor dacă înțelege învățătura.
 
El își spune: “Bine, bine, se întâmplă acum, este lecția pe care trebuie să o învăț”. El nu sare de bucurie când îi vine mașina roșie și nici nu se plânge că nu are o mașină roșie. El înțelege cum ajung lucrurile în viața lui și continuă să le creeze.
 
Sfatul este ca atunci când se întâmplă lucrurile, atunci când karma dă rezultate, să vă continuați calea.
 
Tot ceea ce trebuie făcut este să spuneți întotdeauna adevărul, să nu înșelați, să fiți amabili, să vă păstrați generozitatea, să vă păstrați comportamentul sexual corespunzător, să nu vorbiți aiurea, să nu vorbiți pe ton ridicat sau dur, să nu dezbinați și așa mai departe.
 
Păzirea jurămintelor este ceea ce creează viitorul.
 
Ceea ce vă rodește acum sunt semințele din trecut pe care le-ați plantat și pe care nu le-ți purificat. Karma s-a terminat. Iar acum veți continua să creați o lume nouă.
 
 
Al treilea și al patrulea gând lumesc
 
བདེ་བ་བྱུང་ན་དགའ།
Dewa jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Dewa = plăcere sau bucurie.
Dewa jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă mă simt bine.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu mă simt bine.
 
Cu toții căutăm să ne simțim bine. Dacă ne simțim bine, atunci totul e bine. Dacă nu ne simțim bine, vom fi sarcastici și iritați, nu vom vorbi frumos și așa mai departe.
 
Cine înțelege învățătura, că îi este bine sau rău, își păzește cu strictețe jurămintele.
 
De multe ori oamenii când sunt obosiți sau se simt rău se folosesc de această situație drept justificare, în sensul că își spun: “astăzi îmi este permis să mă supăr, să țip, să fiu urâcios sau să insult.
 
Cine le-a aprobat un asemenea comportament? Doamna karmă notează tot. Dacă sunt furioși și supărați, acestea se vor întoarce din nou asupra lor prin persoane care se vor comporta la fel ca și ei.
 
Cine înțelege mecanismul karmic, se simte bine sau rău, nu se lasă târât de sentimente și își păstrează un comportamentul adecvat, moral, integru, își menține o atitudine corectă față de ceilalți.
 
El își păzește mintea de a nu fi perturbată de sentimente grele, precum gelozia, ura, furia și așa mai departe.
 
Tot ceea ce trebuie este să ne reamintim de cauzalitatea corectă, de faptul că toate lucrurile sunt goale de orice natură și că tot ceea ce trăim este în funcție de ceea ce am semănat.
 
Indiferent că ne simțim bine sau rău, ne continuăm calea, ne continuăm practica. Nu vom mai spune: “Astăzi mă simt rău, nu pot să meditez”. Nu meditați, nu veți culege nici roadele meditației.
 
Dacă sunteți cu adevărat pe calea dharmei, datorită iubirii și a compasiunii față de ceilalți, atitudinea față de ceilalți nu ar trebui să fie deloc afectată de modul în care vă simțiți.
 
 
Al cincilea și al șaselea gând lumesc
 
སྙན་གྲགས་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Nyendrak jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Nyendrak = reputație sau faimă.
Nyedrak jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă am reputație bună.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu am reputație bună.
 
Ce facem în Samsara, din punct de vedere pozitiv?
– primul lucru pe care-l facem este să căutăm bunuri, bani.
– al doilea lucru este să ne simțim bine.
– al treilea lucru este să ne preocupăm de reputația noastră, numele nostru să fie bun.
 
Deci, dacă alții gândesc bine despre noi, avem un nume bun, atunci suntem mulțumiți. Iar dacă suntem criticați sau vorbiți de rău, suntem triști.
 
Aceste este modul nostru de a ne petrece majoritatea timpului.
 
În literatura budistă există o frumoasă poveste despre Sakya Pandita, unul dintre liderii spirituali ai curentului Sakya.
 
Pandita înseamnă în limba sanscrită înțelept. Sachia Pandita a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai mari înțelepți budiști. Se spune că a avut foarte mulți discipoli. Nepotul lui a ajuns în Mongolia, convertindu-l pe Khan la budism.
Cineva a întrebat: “De ce Sakya Pandita a avut atâta faimă?” Vreți să știți motivul karmic, cum să obțineți reputație și faimă?
Iată motivul karmic: Sakya Pandita a avut de tânăr un Lama. Povestea spune că Lama s-a îmbolnăvit, ajungând în situația când nu-și mai putea controla nevoile.
Datorită iubirii și a devotamentului necondiționat față de Lama, Sakya Pandita îi strângea și îi curăța fecalele cu propriile lui mâini, fără nici cel mai mic dezgust.
Datorită faptului că pentru el, Lama era o persoană sfântă, era Buddha, vedea în nevoile lui nectar divin. Acesta a fost motivul karmic care i-a adus faimă lui Sakya Pandita.
 
Problema noastră este că nu vedem cum funcționează karma, nu putem face legătura corectă între lucruri. Dacă avem faimă, înseamnă că am plantat semințele care trebuiau. Dar dacă nu, înseamnă că a venit vremea să înțelegem de unde vine ea și să începem să plantăm corect.
 
În concluzie, nu avem de ce ne bucura când avem faimă sau a ne întrista când nu o avem, pentru că ceea ce există în viața noastră este rezultatul trecutului. Nu mai avem ce face. Ceea ce putem face acum este doar să plantăm.
 
Ne întoarcem din nou la maestrul Shantideva, versetul 90:
 
                 Numele bun, lauda, chiar și gloria
                 Meritul meu nu mi-l cresc,
                 Nu-mi aduc nici un câștig, nu previn boala,
                 Nu-mi vor mări puterea și nici viața nu mi-o prelungesc.
 
De ce lauda, gloria sau numele bun nu pot face toate aceste? Pentru că ele sunt doar roadele karmice, sunt rezultate. Dacă dorim să beneficiem de ele, va trebui să le plantăm acum.
 
În versetul 92 se spune:
 
                 Sunt unii care pentru reputație
                 Își sacrifică averea și chiar se sinucid!
                 Ce mai pot face atunci cuvintele de laudă?
                 Cui le mai aduc plăcere, odată ce-au murit?
 
Oamenii care nu înțeleg cauzalitatea sunt dispuși să facă orice pentru reputație.
 
El spune: Ce putem face cu cuvintele de laudă? Dacă moartea va veni , cui le mai aduc plăcere?
 
Maestrul Shantideva vine să ne taie pofta de a mai fugi după aceste lucruri. Versetul 95:
 
                 Dacă lauda spre mine sau altcineva este îndreptată,
                 Cum pot beneficia de bucuria celui ce laudă?
                 Din moment ce bucuria este numai a lui,
                 Nicio fărâmă din ea nu va fi a mea!
 
El spune: ”Bucuria aparține celui ce laudă”. Cel ce laudă se bucură de faptul că vine și mă prețuiește, pentru că semănă semințele ca el să fie respectat. C u alte cuvinte, prin faptul că el mă prețuiește pe mine va fi el prețuit. Sunt atât de mulțumită că sunt respectată! Dar cu ce mă ajută?
 
Dacă sunt acum lăudată, înseamnă că a rodit sămânță și cu asta s-a terminat. Karma s-a dezintegrat. Acum trebuie să-mi creez una nouă.
 
Deci cel care trebuie să se bucure este cel care mă laudă, pentru că el își plantează semințele pentru noi laude.
 
 
Al șaptelea și al optulea gând lumesc
 
Ultima pereche de gânduri lumești este asemănătoare celei anterioare.
 
Tura tongken jung na ga înseamnă sunt bucuros când sunt lăudat sau sunt bucuros dacă se vorbește frumos de mine.
Mera jeken jung na miga înseamnă sunt supărat când nu sunt lăudat sau sunt supărat dacă nu se vorbește frumos de mine.
 
Iar el ne spune:
 
De ce trebuie să vă impresioneze ceea ce spun ei?
Dacă aveți sămânța karmică potrivită, atunci ei vor vorbi frumos despre voi.
Și, dacă ei vor vorbi frumos va fi numai în funcție de karma pe care ați semănat-o.
 
Versetul 98:
 
                 Laudele și altele la fel atenția mi-o distrag,
                 La deziluzia celor lumești mă înfrânează să ajung;
                 Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți
                 Și tot ceea ce-i mai bun în viață ele distrug.
 
Maestrul Shantideva dorește să ne strice goana după laude. El spune: Să spunem că vine cineva și ne laudă mult.
 
Acest lucru ne distrage atenția, începem să ne înfoiem în pene, să devenim aroganți și, ca urmare, spune el, ne înfrânează să ajungem la deziluzia lucrurilor lumești. Scopul nostru este să înțelegem că nu este nimic bun în Samsara.
 
Oamenii spun astăzi ceva, mâine altceva. În Samsara nu există niciun câștig. Trebuie să ieșim din ea.
 
Dacă acum avem un lucru bun, nu trebuie să ne agățăm de el. Nu există nicio garanție că mâine va fi totul la fel. Lucrurile se schimbă în permanență. Oamenii se ridică și coboară tot timpul.
 
                 ”Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți.”
 
Dacă vom căuta să fim tot timpul lăudați, atunci când altcineva începe să fie lăudat, ne va stârni gelozia.
 
Versetul 99:
 
                 Și dacă da, oare cel care pune la cale
                 Să nu fiu lăudat,
                 Nu este, de fapt, cel ce mă protejează să nu cad
                 În suferința tărâmurilor inferioare?
 
Mulți sunt cei care spun: ”Am muncit din greu, am făcut multe eforturi, hai acum, spune și tu ceva bun!”.
 
Ce spune maestrul Shantideva în continuare?
 
Versetul 101:
 
                 Cei ce calea îmi blochează
                 Ca spre tărâmul suferinței să nu mă îndrept
                 Sunt ca și Buddha ce binecuvântează.
                 Atunci, de ce să-mi revărs mânia pe ei?
 
Ne străduim tot timpul să fim lăudați, să fim apreciați, iar ceilalți nu ne laudă. Ce ne oferă aceștia prin faptul nu ne apreciază?
 
Ne dau o lecție bună. Maestrul Shantideva ne spune că cel de la care așteptăm să primim laude sau să ne spună un cuvânt bun este ca Buddha însuși care stă acolo și ne blochează calea de a nu cădea în infern.
 
În concluzie, omul trebuie să facă exact invers decât este obișnuit, adică în loc să aștepte să primească laude, va trebui să laude el pe alții, pentru că numai așa își va produce mereu binele.
 
 
Cele opt ale lui Arya Nagarjuna
 
Există o altă interpretare a “celor opt gânduri lumești“, subiect în care nu vom intra.
 
Arya Nagarjuna enumeră alte opt lucruri care indică un alt mod de a exprima neînțelegerea vacuității și sunt mult mai profunde.
 
Iată lista celor opt:
 
སྐྱེ་བ།
Kyewa
A începe
 
Lucrurile nu încep de la sine.
 
De exemplu, când începeți să plătiți chiria cu bani numerar, numai datorită karmei similare pe care o aveți atât voi cât și proprietarul de la care închiriați, veți fi determinați să considerați hârtia acestei convenții ca fiind valoroasă.
 
Hârtia în sine nu are valoare, dar faptul că ați avut grijă de alții în trecut vă permite să vedeți mormanul de hârtie acceptat în schimbul unui loc de ședere.
 
Deci, niciun obiect bun din viața voastră nu va începe niciodată fără vreun motiv, cu excepția faptului că ați făcut un lucru asemănător față de altcineva în trecut.
 
འག་པ།
Gakpa
A opri
 
 
Lucrurile nu se opresc de la sine.
 
Singurul motiv pentru care migrena se oprește este că ați avut grijă de durerea altcuiva.
 
Aspirina poate fi modul în care durerea de cap se oprește, dar nu explică și de ce se oprește.
 
Motivul pentru care durerea se oprește este că ați creat o karma bună atunci când ați avut grijă de cineva în trecut; karma rămâne cu voi ca o impresie lăsată în mintea voastră în trecut, după care se manifestă prin faptul că vă simți bine.
 
 
རྟག་པ།
Takpa
Invariabilitatea sau permanența
 
Lucrurile sunt invariabile.
 
Când veți ajunge în paradisul lui Buddha, fiecare detaliu din această lume vă va aduce fericirea totală.
 
Dacă lucrurile ar exista în sine, ele nu s-ar putea schimba niciodată.
 
Takpa este o consecință a gândirii că lucrurile există în sine. Dacă lucrurile ar fi avut o existență proprie de sine, Nirvana ar fi imposibilă.
 
 
ཆད་པ།
Chepa
A înceta
 
Nimic nu există, nimic nu contează. Înseamnă a gândi că, dacă nimic nu are o natură proprie în sine, atunci nimic nu contează.
 
འགྲོ་བ།
Drowa
A merge ( în sensul că sămânța merge sau germinează)
 
A crede că lucrurile merg, adică ”a merge din starea de cauza sau sămânța spre a deveni rezultat”.
 
Acest lucru înseamnă “în creștere”. Cu alte cuvinte, a merge înseamnă că sămânța devine lăstar.
 
 
གཅིག།
Chik
Unul (un singur lucru)
 
 
ཐ་དད།
Tade
Diferit (lucruri diferite)
 
Unul sau multe (diferite). Niciun obiect nu este un singur lucru sau multe lucruri, în sine.
 
Niciun lucru în sine nu apare independent de proiecțiile noastre create de karma pe care am acumulat-o în trecut.
 
 
འོང་བ།
Ongwa
A veni
 
A crede că lucrurile vin înseamnă că lucrurile se termină sau se opresc. Germenele răsare în timp se sămânța dispare sau este distrusă.
 
A spune că ” nu vine sau pleacă”, înseamnă că nu există cauză și efect așa cum credem.
 
Modul de a opri pe cei care se ceartă cu noi la serviciu este de a ne asuma vina pentru problemele lor și nu de a ne justifica sau a-i judeca pe alții.
 
Orice se întâmplă la locul de muncă este o iluzie: ceea ce ni se întâmplă nu se datorează lucrurilor care ne apar și pe care le credem că ar fi cauza imediată, ci a faptului că, cu mult timp în urmă, am lăsat o amprentă în conștiința noastră.
 
——–
 
În cursul 12, toate acestea sunt prezentate pe larg. Vom discuta puțin despre ce înseamnă ”lucrurile nu încep”.
 
După cum știm, orice lucru care apare în lumea noastră vine dintr-o cauză. Noi spunem: cauza dă un rezultat, rezultatul va deveni cauza viitoare și așa mai departe și așa încep lucrurile.
 
Ce este un lucru? Un lucru este ceva care are un început, mijloc și sfârșit. El a început cândva, va dura atâta timp cât există și într-o bună zi se va sfârși. Toate lucrurile, toate plăcerile și toată viața sunt supuse neîncetat schimbărilor.
 
Să începem să ne uităm mai îndeaproape. Oare lucrurile încep?
 
Este adevărat să spunem că fiecare lucru are un început? De fiecare dată este pusă întrebarea: cum a început Buddha? Cine l-a învățat?
 
Începem să căutăm începutul, deoarece mintea noastră samsarică dorește ca lucrurile să înceapă. Ni se pare că lucrurile încep, după care ele durează o perioadă de timp până ce se sfârșesc.
 
În Sutra inimii scrie: ” Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.
 
Ceea ce înseamnă ”nu încep și nu se termină”.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu încep? Următorul exercițiu este de ilustra eroarea pe care o face mintea noastră.
 
Voi lua o bucată de plastilină și voi crea ceva, iar voi uitați-vă la ceea ce fac. Întrebați-vă ce vreau să fac, ce doresc să creez.
 
Să presupunem că am aici o bilă de plastilină:
 
Ce am acum aici? O cană.
 
Cine sunt eu? Cea care creează o cană.
 
Iar acum ce am făcut? Un covrig.
 
Cine sunt eu acum? Eu sunt cea care creează covrigul sau sunt un covrigar.
 
Când vom decide cine sunt eu? Vom decide în funcție de ceea ce creez.
 
Dacă olarul face o cană, când am decis că el este olar sau că el face o cană?
Decidem după activitatea pe care o face.
 
Ce a precedat? Cana sau olarul?
 
După cum vedeți mintea noastră ne spune: mai întâi trebuie să existe olarul și numai apoi va face cana. Dacă olarul primește lut, el va face cana. Dar el nu va fi olar, până nu va exista cana! Când a început olarul să fie olar? Și când a început cana?
 
Oare această formă este începutul cănii? Nu neapărat, pentru că ea poate deveni un covrig.
 
Atunci, când a început cana?
 
Nu există olar, fără să existe cana. Mintea noastră fabrică povestea după rezultat.
 
 
Totul este un joc al iluziei
 
Am ajuns aici la partea doua a versetului 8:
 
                 ”Și fie ca totul ca o iluzie să percep
                 Și de lanțurile atașamentului eu însumi să mă eliberez”.
 
Permanent, mintea noastră ne spune povești despre realitate noastră. Ea fabrică poveștile dintr-un flux de rezultate karmice care se întâmplă tot timpul. Acest proces se petrece extrem de rapid, șaizeci și cinci pe secundă.
 
Pe baza fluxului de rodire karmică, inventăm o poveste. Ea este invenția noastră. Ea este în totalitate o proiecție a minții noastre asupra unui grup de date brute, date care sunt complet goale de orice natură.
 
Deci, nu putem spune că eu sunt olar, pentru că dintr-o singură mișcare pot fi covrigar. Acest lucru se întâmplă cu fiecare lucru din viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna ne spune că lucrurile nu încep. Iar dacă nici cana nu a început, cum poate ea să se termine? Deci, dacă nimic nu a început vreodată, cum ar putea el să se termine?
 
Toate acestea sunt subiecte de meditații foarte importante.
 
Ele ne ajută să înțelegem vacuitatea lucrurilor și să vedem că cel pe care ne-am supărat sau nu ne-a dat ceea ce am vrut sau nu ne-a lăudat nu a existat niciodată, ci a fost doar o invenție a noastră de la început până la sfârșit.
 
Când începem să înțelegem că nu avem pe cine să ne supărăm, automat și afecțiunile noastre mentale vor scădea. Nu există decât un curent de rezultate karmice și nimic mai mult.
 
– Lumea este goală de orice semnificație externă, cu excepția aceleia pe care o proiectăm,
– ea vine din semințe karmice pe care numai noi le plantăm,
– semințe care au fost plantate în urma a cât de buni am fost cu ceilalți.
 
 
A ne elibera din lanțurile celor trei adicții
 
Versetul nostru vorbește despre “a ne elibera de lanțurile atașamentului”. Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, ce a fost reîncarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche ne explică faptul că acest atașament este atașamentul de gândirea extremă că lucrurile există în sine (acest lucru însemnând că ele sunt invariabile și nu pot fi schimbate) și de gândirea că dacă lucrurile nu sunt așa cum par, atunci ele nu există deloc.
 
Acest citat este:
 
Shenpay chingwa le drol = eliberarea de lanțurile atașamentului,
Shenpa = atașament, adicție.
Chingwa = lanțuri.
Drol = eliberare.
Ngowo = esență sau natură.
Druppey = există, în sensul că există în sine.
Tak ta = extrema permanenței sau extrema existenței de sine.
Tenne mepay = permanența.
Che ta = extrema încetării sau nihilism.
 
Cu alte cuvinte, Changkya Rinpoche spune că ”eliberarea din lanțurile atașamentului” înseamnă de fapt eliberarea de cele două extreme: extrema existenței sau a permanenței și extrema inexistenței/nihilism.
 
Atunci când se spune că durerea samsarică este un bluf, aceasta nu înseamnă că nu ne doare.
 
Nu putem trece strada fără să nu fim atenți la mașinile care trec. Dacă cineva ne lovește și ne doare, această durere este un rezultat karmic provenit dintr-o acțiune trecută când noi am lovit pe alții, iar acum karma ne forțează să inventăm o poveste despre durere pe o colecție de date brute care sunt goale de orice natură.
 
Datorită vacuității, datorită faptului că totul este o proiecție și totul este un bluf, putem să ne creăm un alt bluf. Este ceea ce face Buddha.
 
Este modul de a ajunge la iluminare. Învățăm cum funcționează patentul și ne creăm paradisul. Și el va fi un bluf, dar cel puțin va fi cu mult mai plăcut și va fi la fel de real ca încăperea în care ne aflăm.
 
Vom încheia cu două versuri care trimit tuturor ființelor binecuvântarea noastră:
 
                 Mi-aș dori ca toate ființele
                 În orice loc se vor găsi,
                 Libere și fericite să poată fi.
 
                 Toate gândurile mele,
                 Toate vorbele
                 Și toate faptele pe care le fac,
                 A lor suferință, să înceteze.
 

 

Lecția 5 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 5
 
 
 În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
Această tradiție străveche a ajuns la noi prin cei din curentul Kadampa la începutul mileniului al doilea în Tibet.
 
Există o colecție întreagă de Lo Jong care conțin versuri pentru pregătirea conștiinței. Unele texte sunt mai lungi, altele mai scurte. Textul pe care îl învățăm face parte din cele scurte și este cel mai cunoscut.
 
După cum am văzut, versetele merg împotriva instinctelor noastre. Instinctele noastre spun, dacă cineva ne fură, îl dăm în judecată sau dacă cineva este nedrept cu noi, vom căuta dreptatea.
 
De aceea practica ce ni se oferă în acest text este greu de făcut. De aceea, este nevoie de timp.
 
 
Cu susul în jos
 
Să trecem la versetul 6.
 
Shenyen înseamnă învățător spiritual.
Nyen = prieten,
She = foarte aproape, un fel de rudă apropiată.
 
Învățătorul spiritual este cineva foarte apropiat ca o rudă apropiată. Se spune că un învățător spiritual ne însoțește în această viață și, dacă relațiile noastre cu el sunt corespunzătoare, atunci el ne va însoți și în toate celelalte vieți viitoare până când vom ajunge la iluminare.
 
Prin urmare, aceste legături sunt foarte importante. Este esențial să nu facem lucruri care să afecteze aceste relații pentru că ele nu vor influența numai această viață. Desigur că este vorba despre cineva pe care ați ales să-l vedeți ca profesor spiritual. Acesta este Shenyen.
 
De ce apare Shenyen în acest verset?
 
6.              Atunci când spre prietenul meu mă îndrept
                  Cu speranța ca la necaz să mă ajute
                  Și, în loc de asta un mare prejudiciu îmi va aduce,
                  Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.
 
Care este ideea aici? Să spunem că avem probleme. Avem nevoie de ajutor. Ne îndreptăm spre cineva pentru ajutor și ce face el? Ne bagă cuțitul în spate. Cum vom reacționa instinctiv la o astfel de situație?
 
În mod instinctiv ne supărăm, îl judecăm, ne plângem, devenim deprimați, căutăm dreptate, demonstrăm tuturor că noi avem dreptate și că el nu are dreptate. Îl micșorăm în fața altora.
 
Ce ne spune versetul ca de obicei? Atunci când suntem răniți, ni s-a făcut o nedreptate și sângele clocotește în noi de supărare, chiar în această situație fiind, să mergem împotriva acestor instincte.
 
Autorul spune că aceste moduri de reacție ne chinuie, ne fac viața nefericită și nu ne vor aduce dreptate. Într-o astfel de situație, când s-a întâmplat exact invers mersului firesc al lucrurilor, versetul spune:
 
                  ”Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Un astfel de om trebuie să-l vedem ca pe un învățător sfânt. Este atât de neobișnuit, atât de contrar gândirii noastre normale.
 
În acest verset se merge mult mai departe, nu numai că el ne rănește datorită geloziei lui, sau ne acuză pe nedrept în public, sau că nu ne ajută, ci ne și lovește acolo unde ne doare mai rău, ne rănește când suntem deja la necaz, când suntem împinși cu spatele la perete.
 
Căutăm ajutor, iar el ne lovește și mai tare.
 
 
Din cauza faptelor noastre trecute!
 
Ce ne-a spus maestrul Shantideva în versetul 68?
 
                  Din cauza acțiunilor mele trecute,
                  Alții vin și mă rănesc acum!
                  Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                  Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
De ce vine cineva să ne facă rău? Pentru că i-am rănit pe alții în trecut.
 
Fiindcă a venit vorba, se spune că cel care ne face rău nu este același cu cel pe care l-am rănit în trecut. Poate fi altă persoană, într-un loc complet diferit, în circumstanțe complet diferite, dar ce ni se întâmplă acum este similar cu ceea ce am făcut cândva ori în această viață, ori într-una anterioară.
 
Și poate că actul pe care l-am făcut a fost, de asemenea, cu mult mai mic decât ceea ce ni se întoarce înapoi. Se spune că la sfârșitul fiecărei acțiuni, vorbă și gând lasă în mintea noastră o amprentă, după care vor merge în subconștient. Uităm de ea.
 
Această amprentă rămâne acolo pentru luni sau ani sau vieți, timp în care acumulează energie. Cu cât stă mai mult timp în subconștient, cu atât mai multă energie acumulează, aceasta în cazul în care nu am purificat-o. Iar când sunt create condițiile necesare, ea va da rezultat, în sensul că într-o bună zi va veni cineva și ne va răni. Și ce ne spune maestrul Shantideva?
 
Totul se întâmplă din cauza a ceea ce am făcut. Și dacă este așa, atunci motivul pentru ceea ce se întâmplă nu este persoana care ne rănește, ci suntem noi. Noi am plantat semințele.
 
Persoana este cum ni se întâmplă. Iar dacă nu ar fi fost el, ar fi fost altcineva. Mai devreme sau mai târziu, sămânța va trebui să dea rod.
 
 
Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
La ce să mă supăr pe el? De ce să mă supăr că mi s-a întâmplat acest lucru? Versetul 41 al maestrului Shantideva spune:
 
                  Bățul sau altceva direct mă lovește,
                  Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
                  Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
                  Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
Cineva vine și mă lovește cu bățul. Mă doare. Mă enervez. Mă enervez pe cel care mă bate. Pe cine mă voi supăra? Pe băț, mă voi supăra? Nu. Nimeni nu se înfurie pe un băț. Bățul nu are păreri, este doar un instrument în mâinile celui ce lovește.
Bățul nu are intenția să mă bată. Cel care ridică bățul este cel care mă lovește, așa că mă voi supăra pe el. Maestrul Shantideva spune: “stai așa, dar cel care ridică bățul la tine, de ce vrea să te lovească?”
 
Pentru că este supărat, fierbe de supărare. Deci, el este condus de mânia lui. Dacă nu ar fi fost supărat, nu ar fi ridicat bățul să lovească.
 
Dar nici pe el nu trebuie să te superi. Furia lui îl manevrează ca pe marioneta cu sfori. El este o marionetă. El nu a învățat să-și controleze mânia, nu-și înțelege mânia, nu înțelege ce-l împinge să acționeze și acționează automat.
 
Dacă nu ai motiv să te superi pe băț, atunci nici pe cel ce-l manevrează nu ai de ce să te superi.
 
Deci, cel ce provoacă daune este numai mânia. Atunci, hai să fim supărați pe mânie! Și dacă sunteți supărați pe mânie, de ce trebuie să fiți supărați pe mânia lui?
 
Fiți supărați pe mânia voastră! Dacă nu vreți să suferiți, distrugeți-vă mânia! Învățați cum să o distrugeți!
 
Dacă în acest verset ne spune pe scurt: Nu are rost să fii supărat pe cel care lovește, pentru că el este ca și bățul.
 
Nu are nicio părere proprie, pentru că este manevrat de mânia lui. Versetul 41, spune:
 
                  Bățul sau altceva, direct mă lovește,
                  Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
                  Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
                  Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
Întrebarea care se ridică în acest verset este: dacă așa stă situația, de ce cel ce mă lovește își îndreaptă furia spre mine?
 
De ce nu-l lovește pe vecinul meu, de ce tocmai pe mine?
 
Răspunsul la această întrebare este dat în versetul 68:
 
                  Datorită acțiunilor mele trecute
                  Alții vin și mă rănesc acum!
                  Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                  Ce rost mai are să mă supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
Pentru că acum karma mea rodește. Este karma care s-a acumulat atunci când am lovit eu pe alții în trecut. Această energie se îndreaptă spre mine. Vecinului meu încă nu i-a rodit o astfel de karma. Nu în acest moment. Aceasta nu înseamnă că nu are semințe ale violenței.
 
Diferența dintre cei care suferă și cei care nu suferă acum este doar o chestiune de timp, pentru că cu toți am acumulat o astfel de karmă. Ei nu sunt mai buni decât noi și noi nu suntem mai răi decât ei. Dacă acum sunt lovit sau sufăr sau sunt dat în judecată sau orice altceva, diferența dintre mine și vecinul meu care nu suferă în momentul de față de aceste probleme este doar o chestiune de timp.
 
Ceea ce contează cu adevărat aici este cât de mult înțeleg mecanismul karmic. Dacă nu-l înțeleg, atunci nu contează dacă mi se întâmplă acum sau mi se va întâmpla mai târziu. E același lucru. Este garantat. Într-o zi, bomba va exploda, atât timp cât nu înțeleg de unde provine ea.
 
 
Botezul cu foc al unui Bodhisattva
 
Acest verset ne spune că, dacă dorim o modalitate mai bună de a învăța, să aplicăm în viață cele ce se spun în acest verset, să mergem și să lucrăm în companii financiare, locuri unde sunt rulați mulți bani, unde prețurile de cost sunt foarte ridicate și există multă putere.
 
Locuri în care se află toate emoțiile, toată invidia, competitivitatea, furia. Oamenii își înfig unul altuia cuțitele în spate, punând piedici celorlalți tot timpul. Nu există o mai bună educație ca asta. Acesta este botezul cu foc.
 
Deci, acești Bodhisattva, luptătorii spirituali a căror ambiție și scop este să se antreneze pentru a fi o binecuvântare pentru alții, trebuie mai întâi să-și elimine afecțiunile mentale.
 
De aceea, unii dintre ei, în mod deliberat merg să lucreze în companii financiare sau alte societăți care sunt fel de focar samsaric, ca să-i ajute să se elibereze de aceste lucruri.
 
 
Mintea suferinței
 
Când vorbim despre Samsara, ne referim la viețile noastre. Suntem în Samsara. Suntem într-un corp care este predispus la degradare, la boli, îmbătrânire și dezintegrare și pe drum mai avem parte și de necazuri.
 
Dacă nu ați ajuns încă în aceste situații, nu vă faceți griji că vor veni. În Samsara, mintea noastră prin natura ei este neștiutoare și nesatisfăcută.
 
În mintea samsarică există un curent permanent, de intensitate mai mică sau mai mare numit Dukha, ceea ce înseamnă suferință.
 
Mintea noastră este tot timpul condusă de dorințe, pofte, pasiuni, preferințe. Ea spune : asta îmi place, asta nu-mi place, este plăcut, este neplăcut, asta vreau, asta nu vreau și așa mai departe.
 
Ne mutăm în mod constant dintr-un loc în altul pentru că vrem să ne simțim bine. Ne sculăm dimineața din pat pentru că ne-a fost de ajuns cât am stat în pat. Mâncăm pentru că ne este foame.
 
Am terminat de mâncat, iar acum ne ridicăm de la masă pentru că am mâncat suficient. Căutăm permanent următorul lucru, următoarea satisfacție la un nivel sau altul, chiar și la nivelul existențial obișnuit, în activitățile zilnice obișnuite.
 
Avem o minte care nu poate fi satisfăcută, iar cu o asemenea minte am ajuns în Samsara.
 
Asta nu înseamnă că nu suntem în ordine. Cu toți am venit cu o asemenea minte în Samsara.
 
Acest curent care funcționează în mintea noastră și ne împiedică să fim satisfăcuți există în permanență, chiar și când suntem în perioade de calm.
 
Nici măcar nu știm ce este satisfacția. O putem compara cu situația în care ne-am afla pe un vârf de munte, la mare altitudine, unde aerul este curat și foarte clar, iar când privim în jos vedem norul de poluare care învăluie orașele de jos. Și numai atunci când ne aflăm sus, ne dăm seama în ce loc contaminat trăim.
 
Prin acest exemplu am dorit să ilustrăm problema minții samsarice, a faptului că născându-ne în Samsara, într-un corp uman, nu știm ce este fericirea. Acesta este adevărul suferinței.
 
 
De unde vine suferința?
 
Noi spunem că suferința este cauzată de afecțiunile noastre mentale și a karmei negative pe care am acumulat-o, atunci când am făcut lucruri negative în trecut, iar acum ele ne controlează, ne manevrează.
 
Cele mai mari dintre acestea sunt considerate ca fiind trei otrăvuri: ignoranța, dorința și aversiunea ce sunt reprezentate în Roata vieții prin porc, șarpe și porumbel.
                  – Când ne place ceva, ne dorim să-l obținem și acționăm în acest sens.
                  – Când nu ne place ceva, ne străduim să ne îndepărtăm de el sau să scăpăm de el.
                  – Pe drum, încălcăm jurămintele.
                  – După care, lucrurile se întorc cu putere asupra noastră.
                  – Toate acestea le-am făcut vreme de veacuri, neputând să asociem între lucruri, întrucât procesul de maturizare a karmei necesită timp.
 
De unde vin toate acestea? Maestrul Shantideva ne spune: Totul vine de la voi. Totul este determinat de acțiunile noastre.
 
Deci, pe cine să ne supărăm? Noi ne-am creat Samsara. Nu ne-a aruncat nimeni în Samsara. Nu poate exista cineva care să ne arunce în Samsara.
 
 
Numai noi ne putem scoate din Samsara
 
Nimeni nu ne poate scoate din ea. Dacă ar fi existat o ființă atât de milostivă, ne-ar fi scos de mult din Samsara.
 
Buddha nu ne poate scoate din ea. Nu ne poate scoate nimeni din Samsara, cu excepția noastră. Singurul lucru pe care aceste ființe îl pot face pentru noi este să ne învețe cum să ieșim. Să ne arate calea.
 
Aceste ființe care au ajuns la iluminare au parcurs calea. Ele s-au aflat exact în locul în care ne aflăm și noi. Buddha a pornit din același loc ca și noi, a făcut calea și a ieșit definitiv din Samsara.
 
De aceea, compasiunea lui este atât de mare față de noi, pentru că el înțelege unde suntem.
 
Aceste ființe cunosc exact tot mecanismul și ne arată calea. Este tot ceea ce pot face. Ele vin la noi prin Dharma, prin învățători, iar noi îi numim “învârtirea roții”, adică învârt roata Dharmei din inima lor spre inima noastră.
 
Pe de altă parte, nu ne putem salva, doar auzind sau citind aceste lucruri, până când nu vom începe să le punem în aplicare.
 
Numai atunci când vom începe să le punem în aplicare, valurile vor scădea încet și vor începe să se întâmple lucruri în viața noastră lucruri interesante.
 
 
Suferința ne va deschide inima
 
Când oamenii încep să aplice învățăturile, în mintea lor se creează un spațiu liber, este mai deschisă, se eliberează, deoarece în mod obișnuit ea este plină de preocupările personale și nu are timp să-i ajute pe alții, de exemplu.
 
Sau are de încheiat socoteli cu altcineva, în timp ce este preocupată de a fi supărată, de a căuta dreptate sau de a se simți o victimă și așa mai departe, toate acestea consumând energie.
 
Iar, în aceste situații, omul cu greu se poate îndrepta spre altcineva să-i aducă binecuvântarea.
 
Dalai Lama spune: “Când cineva este sub controlul unei afecțiuni mentale, el nu poate vedea clar, nu vede ce se întâmplă, iar deciziile lui nu sunt corecte pentru că nu vede clar”.
 
Când mintea începe să devină mai liberă, ea se limpezește și va deveni mai fericită, lucru ce ne încurajează să facem calea.
 
 
Meditație
 
Închideți ochii.
 
Să începem cu relaxarea minții. Concentrați-vă pe respirație.
 
Observați curentul de aer care trece prin nări și senzația pe care o aveți. Încercați ușor să vă concentrați numai asupra acestui punct.
 
Dacă simțiți că mintea voastră este distrasă de multe gânduri care vă împiedică să vă concentrați, imaginați-vă că mintea este ca un lac limpede, iar gândurile sunt ca niște frunze care plutesc pe apă și lăsați-le să se scufunde ușor pe fundul lacului.
 
Încercați să ajungeți la această tăcere a minții. O minte clară și calmă.
 
Răsfoiți-vă acum amintirile voastre și găsiți un caz dificil care vi s-a întâmplat. Poate că a fost o boală gravă, poate un accident, poate că vi s-a făcut o mare nedreptate, poate ați pierdut pe cineva foarte drag. Poate ați fost dezamăgiți că nu ați promovat în muncă și a fost promovat altcineva. Ceva de genul acesta, o situație care v-a șocat puternic.
 
Încercați să vă amintiți evenimentul, să îl vedeți cât mai clar posibil, cât mai viu. Concentrați-vă mai ales asupra sentimentului vostru când s-a întâmplat acest eveniment. Cum ați reacționat față de ceea ce vi s-a întâmplat?
 
Conectați-vă la durerea sau suferința voastră în acele momente. Ea poate fi durere fizică sau mentală sau poate fi un sentiment profund de injustiție, de resentimente sau amărăciune. Poate că o mare supărare a pus stăpânire pe voi. Poate că aveți dușmănie împotriva celui care v-a rănit.
 
Încercați pentru câteva momente să vă scufundați în această situație dificilă, negativă și dureroasă care vă arde.
 
Observați-vă conștiința voastră. Este calmă și liniștită când se întâmplă aceste lucruri sau este furtunoasă, agitată sau neliniștită? Încercați să vă vedeți mintea cum este în acel moment.
 
Puteți asculta muzică în acele momente, de exemplu? Este loc pentru așa ceva în mintea voastră? Există vreun spațiu în minte atunci când se întâmplă aceste lucruri?
 
Mai mult ca sigur că nu. Această situație dificilă va pune complet stăpânire pe voi și vă va perturba gândirea. Precum un val imens pe lacul clar al minții voastre. O vâltoare care vă trage după ea și vă înghite, nemailăsând loc în minte și pentru altceva.
 
Aceasta este Samsara.
 
Timpul a trecut și iată-vă aici. Este foarte probabil ca acea vâltoare să mai existe încă, dar nu atât de puternică. Examinați-vă modul în care mintea voastră s-a comportat atunci când toate acestea s-au întâmplat în comparație cu modul în care este acum. Încercați să evaluați diferența.
 
Se poate ca persoana aceea să nu mai fie de mult prezentă în viața voastră. Poate că a plecat sau poate că nu ați mai văzut-o vreodată, dar învolburarea mai este încă acolo, încă mai suferiți de pe urma ei. Aceste sentimente grele, ard, sunt ca focul care pârjolește. Ele sunt precum cărbunii încinși pe care îi țineți în mâini și nu le dați drumul. Încercați să conștientizați această suferința care provine dintr-o minte chinuită de sentimente grele și cât de mult vă chinuie și vă fac viața amară.
 
Gândiți-vă la faptul că ceea ce vi s-a întâmplat vouă s-a întâmplat și altora. Poate că sunt oameni în lume care trec prin aceste suferințe chiar acum sau poate au trecut cândva. Nu sunteți singurii. Cu toți sunteți în Samsara. Și din moment ce incidentul vi s-a întâmplat, deja știți cum se simt și alții de pe urmele acestor situații.
 
Toate acestea vă ajută acum să dezvoltați o reală empatie pentru suferința lor. Poate că ați auzit și înainte despre aceste lucruri și probabil că ați dat numai din cap, dar acum înțelegeți bine ce înseamnă ca cineva să treacă prin aceste lucruri care vi s-au întâmplat.
 
Înțelegeți cum suferă oamenii în situații similare cu ale voastre, chiar dacă nu sunteți în pielea lor; chiar dacă nu sunteți în mintea lor. Numai datorită suferinței voastre personale puteți acum să înțelegeți și să vă dezvoltați compasiunea pentru ceilalți.
 
Cazurile dificile care se întâmplă în viața voastră vă oferă o ocazie de a-i înțelege pe alții, de a înțelege suferința celorlalte ființe din Samsara.
 
Atâtea cazuri dificile se întâmplă în această lume. Iar noi poate că nici nu le-am observat. Am fost orbi la suferința altora sau poate le-am văzut, dar nu le-am dat atenția cuvenită.
 
Acum începem să le observăm. Ochii se deschid. Ochii inimii noastre se deschid. Inima se deschide și înțelege suferința celorlalți. Puteți să vă dezvoltați empatia. Vedeți acum că există atâția pe această lume care suferă exact așa cum suferiți sau ați suferit.
 
Lăsați-vă inima să se deschidă față de ei. Lăsați-vă inima să iasă din cuibul ”eu-lui”, din acel ”eu sufăr, numai pe mine mă doare” și să meargă spre ”Oh, dar ei sunt la fel ca și mine, și ei suferă, suntem cu toții în aceeași barcă. Așa cum eu sufăr și vreau să scap de această durere, tot așa și ei suferă; și ei vor să scape de suferința lor”.
 
Cazul dureros prin care ați trecut vă oferă posibilitatea de a-i ajuta pe alții, deoarece îi înțelegeți cu mult mai bine decât altcineva care nu a trecut prin așa ceva, pentru că l-ați trăit personal. Lăsați-vă umpluți de această compasiune pentru ei. Lăsați-vă inima să se deschidă față de ei.
 
Decideți de a utiliza cazul care vi s-a întâmplat pentru a vă dezvolta compasiunea ca ea să crească ca urmare a acestui fapt. Ieșiți din limitarea pe care o creează eul vostru, din interesul vostru constant față de voi înșivă, ca să-i puteți vedea pe ceilalți.
 
Luați acum decizia ca suferința voastră să nu fie în zadar. Și, în măsura în care puteți, hotărâți-vă să mai faceți un pas și anume să fiți voi ispășirea lor.
 
Rugați-vă: ”Fie ca datorită suferinței mele, să nu mai sufere nimeni altcineva . Eu sunt ispășirea lor. Fie ca durerea mea să ia durerea tuturor, astfel încât ei să nu mai sufere vreodată”. Această rugăciune va da multă semnificație dorinței voastre.
 
Faceți Tong Len. Luați durerea de la ceilalți prin durerea voastră.
 
Meditați puțin asupra acestor gânduri. Concentrați-vă pe cei care suferă și doriți-vă să puteți lua durerea lor prin durerea voastră.
 
Dacă reușiți și chiar pentru câteva momente să vă conectați cu aceste lucruri, este ceva extraordinar.
 
Încercați să vedeți cum vă simțiți acum. Ce s-a întâmplat suferinței voastre ca urmare a acestui gând? Mintea este la fel de chinuită, a mai scăzut din intensitate sau a dispărut complet? Oare sentimentele dureroase s-au mai schimbat la gândurile de milă față de suferințele altora și la hotărârea să le împiedicați să mai sufere?
 
Meditați câteva momente asupra acestor lucruri.
 
Deschideți încet ochii.
 
—————————-
 
 
Cheia pentru Nirvana
 
Ceea ce vă dă această meditație este cheia pentru Nirvana.
 
Cheia de a ieși din Samsara. Cu toți suferim în Samsara. Natura Samsarei este suferința.
 
Există o cale de ieșire din ea, iar aceasta este cheia. Dacă luăm decizia pentru a lua suferința tuturor ființelor, atunci tot ceea ce ni se va întâmpla pe cale va fi un mijloc de a face acest lucru, iar toate lucrurile dificile care ni se vor întâmpla în orice domeniu, vor deveni învățătorii noștri.
 
 
Toți cei care ne-au rănit sunt marii noștri învățători
 
Cum ne putem dezvolta compasiunea? Nu ne putem dezvolta compasiunea dacă nu suferim, deoarece nu înțelegem suferința altora. Când totul este bine pentru noi, nu avem cum să înțelegem suferința.
 
Oamenii pot să se zvârcolească de dureri lângă noi și nici măcar nu putem pricepe ce se întâmplă cu ei. Deci nu ne putem dezvolta compasiunea dacă nu le înțelegem durerea.
 
Toate aceste experiențe dificile pe care le trăim ne învață multe lucruri. Noi nu le invităm, nu-i așa? Și cu toate acestea ele se întâmplă cu noi, chiar dacă nu le dorim.
 
– ele ne învață compasiunea și dacă nu ne dezvoltăm compasiunea, vom continua să suferim.
– aceste situații ne demonstrează că nu avem niciun control. Lucru care va scădea puțin din mândrie.
 
Dacă înainte am crezut că suntem omnipotenți și totul merge după cum vrem noi, dintr-o dată ni se întâmplă ceva dureros care ne spune: ”ești în Samsara, ai uitat aceasta!”
 
 
Samsara are un singur merit
 
Cu toate că descriem Samsara în culori sumbre, ea are un singur merit. Ken Rinpoche amintea de multe ori: “Mai devreme sau mai târziu Samsara își va arăta adevărata ei față“.
 
Ea vine prin aceste lucruri dificile. Și dacă nu vi s-a întâmplat până acum ceva, se va întâmpla.
 
Iar aceste cazuri ne deschid inimile, ne dezvoltă compasiunea, ne scad mândria, ne scad aroganța și ne determină să auzim cum să ieșim din ea.
 
Înainte, nici măcar nu am fost deschiși să auzim cum să ieșim din suferință, pentru că totul era bine.
 
Cei cărora le merg bine sunt reprezentați în Roata vieții. Ei trăiesc în lumea zeilor și chiar și în planul ființelor umane există oameni cărora le este bine.
 
Dar mai devreme sau mai târziu, Samsara își va arăta adevărata ei față. Uneori spunem că este mai bine să se întâmple mai devreme, la o vârstă fragedă, având apoi încă câțiva ani buni de a practica și astfel să ieșim.
 
Iar când vine năpasta, versetul spune:
 
                  “Fie să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Pentru că, fără el, ne tăvălim în noroiul din băltoacă și nici nu știu că dincolo este un ocean frumos și clar. Deci, în acest sens, aceste cazuri sunt învățători uimitori, deoarece ne împing să căutăm răspunsuri la întrebările: de ce ni se întâmplă aceste lucruri, de unde au venit?
 
Și de a căuta ajutor, de a căuta învățături. Au fost oameni care au trăit în aceeași baltă ca noi, au făcut calea și ne-au învățat. Și acesta este Buddha.
 
 
Ne face să fim fericiți
 
Fiecare dintre noi caută să fie fericit toată ziua. Ne sculăm din pat dimineața ca să ne simțim bine. Luăm micul dejun ca să ne simțim bine. Căutăm zilnic să fim fericiți și iată că se întâmplă aceste incidente teribile.
 
De ce așa? Pentru că nu știm ce produce fericirea, altfel am fi fost fericiți pentru că tot timpul căutăm fericirea. Este ceva care nu funcționează logic.
 
Cineva care a făcut drumul spune: încercați să meditați un minut pe zi, dar în mod constant, și dacă puteți două minute, va fi mai rapid.
 
Karma se efectuează în principal cu gândul, pentru că mai mult gândim decât vorbim sau acționăm. În mintea noastră sunt în permanență gânduri.
 
Dacă vom direcționa gândurile noastre pe această linie, ele va trebui să dea roade. Cu cât veți pune mai multă intenție în această meditație, cu atât mai repede va da roade.
 
Oamenii care fac acest lucru mult timp nu mai știu să fie triști. Nu li se mai întâmplă lucruri dificile, deoarece aceste karme nu mai sunt semănate.
 
Ceea ce va rodi este doar ceea ce am semănat, indiferent dacă ne mai amintim ce a fost sau nu. Ceea ce a fost a fost, acum această sămânță a dispărut.
 
Dacă vom înceta să mai plantăm altele noi și începem să producem în mod deliberat semințe pentru a-i ajuta pe alții și pentru a aduce binecuvântare altora, mai devreme sau mai târziu ele vor da roade, noi vom fi cei care vom dirija procesul, în loc de a-l mai lăsa să se desfășoare automat.
 
Este minunat să facem aceste lucruri mai ales atunci când suferim. Mai ales în timpul unei bolii. În aceste situații, din cauza durerii, mintea noastră este închisă. Ne închistăm.
 
Ne mișcăm in jurul acestei dureri, fie că este ea durere fizică, mentală sau psihică. Suntem preocupați foarte mult de ea. Suntem măcinați de gânduri și ne întrebăm mereu: ”cum de mi s-a întâmplat aceasta, cât de rău îmi este, de ce așa?
 
Această învățătură spune: folosiți-vă de această situație ca de o pârghie, folosiți-o pentru a ieși din această coajă dură a acestui “abces suferind“, așa cum o denumește Maestrul Shantideva, în versetul 44:
 
                  Dacă din atașamentul meu orb, mă agăț
                  De acest abces suferind sub formă umană
                  Ce nu suportă să fie atins,
                  Pe cine să mă supăr când este rănit?
 
Cu toți suntem într-un astfel de abces suferind. Folosiți-vă de boală pentru a sparge abcesul și de a ieși din el, de a vă dezvolta compasiunea pentru toți care suferă. Și din moment ce tot suferiți, încercați să luați asupra voastră și suferința lor.
 
Sunt persoane care au practicat această meditație și le-au revenit complet vederea.
 
Lama Dvora Hla povestește despre un elev al unui alt Lama care suferea de cancer, era în faza terminală. Doctorii nu au mai avut ce să-i mai facă. Acest elev a făcut această meditație timp de un an și nu a mai existat niciun semn al bolii.
 
El a revenit la Lama și Lama l-a întrebat: “Ai făcut această meditație?” El a spus: “Da“. ”Cât timp? ” l-a întrebat Lama și el a răspuns- în medie de patru minute pe zi. Patru minute pe zi de gânduri pline de compasiune, pot vindeca un cancerul în stadiu terminal?
 
Aceasta înseamnă că această meditație este un instrument uimitor și minunat.
 
Și dacă vi se întâmplă ceva, înseamnă că sunteți într-o poziție mai bună. Aveți materiale cu care să lucrați. Cei care nu au trecut prin situații grele nu au niciun motiv de a practica. Versetul 6 spune:
 
                  ”Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Cel care ne aduce prejudicii este cel mai sfânt învățător. De ce este atât de sfânt? Ce-l face să fie un sfânt?
 
Pentru că ne arată calea de ieșire din suferință. Dacă ne vom învăța să înțelegem mecanismul, el cu adevărat ne arată calea de ieșire.
 
Pe orice cale, cu modestie…
 
Să trecem la versetul 7.
 
7.               Pe scurt, fie ca pe orice cale să pot dărui
                  Tuturor mamelor mele, tot ajutorul și bucuria
                  Și în secret, cu modestie, asupra mea să pot lua
                  Toată suferința și durerea lor.
 
După cum am putut vedea, nivelul de dificultate a punerii în practică a instrucțiunilor din acest text (care sunt total contrare instinctelor și a obișnuințelor noastre), a crescut de la un verset la altul. În versetul 7, autorul rezumă tot ceea ce ne-a spus în versetele anterioare.
 
Cine sunt “mamele mele“? Toate ființele.
 
Dacă suntem de acord că am trăit nenumărate vieți, aceasta înseamnă că am avut nenumărate mame și, pe măsură ce am trecut dintr-o viață în alta, și ele au trecut dintr-o viață în alta.
 
Deci, este foarte probabil ca oricine pe care îl întâlnim să fi fost cândva, într-o altă viață, mama noastră. Dacă ne gândim la mama care ne-a născut, ea nu va înceta să fie mama noastră nici chiar dacă nu mai trăiește.
 
Ea va rămâne mereu pentru noi mamă. Deci, mamele noastre din viețile trecute, sunt încă mamele noastre. Ele sunt încă aici, iar ele sunt toate aceste ființe.
 
Așa că vom merge la toate mame și vom căuta să le facem bine, să le facem fericite și să le luăm orice suferință, la fel ca și mama noastră din această viață.
 
                  Pe scurt, fie ca pe orice cale să pot dărui
                  Tuturor mamelor mele, tot ajutorul și bucuria.
 
Nu trebuie să așteptați să apară vreun eveniment dificil pentru a le elimina suferința. Puteți face Tong Len. În acest verset se pune accentul pe discreție și pe modestie.
 
                  Și în secret, cu modestie, asupra mea să pot lua
                  Toată suferința și durerea lor.
 
Acest lucru înseamnă de a medita în liniște. Nu trebuie să spunem nimănui asupra cui medităm. Nici măcar nu trebuie să stăm pe perna de meditație.
 
Putem merge pe stradă și dacă vedem un copil care merge cu mama lui de mână, plângând și nefericit, îi putem lua durerea din gândul lui sau vedem un om în vârstă care ține sacoșele în mâini și este iritat și împins de alții, putem să-i luăm și de la el suferința.
 
Luarea durerii creează compasiune. Indirect, acest lucru este exact antidotul la durerea noastră. Este posibil să nu se întâmple în acel moment, dar indirect este un antidot.
 
Durerea vine pentru că ne-am comportat într-un mod care contrazice moralitatea, iar acest lucru se întoarce asupra noastră. Dar când începem să ne direcționăm gândurile spre compasiune, cauzele durerii se vor diminua. Indirect se întâmplă.
 
Toate acestea le vom face cu modestie. Nimeni nu trebuie să știe. Încercați pentru o vreme. Uneori se întâmplă într-o zi. Uneori, acest lucru se întâmplă în termen de patru luni. Uneori, cancerul terminal se termină într-un an. Trebuie încercat.
 
 
Înțelepciunea radicală
 
Aceste versete sunt pe cât de simple, pe atât de radicale. Ele ne arată cum să creăm fericirea, într-un mod contrar instinctelor noastre.
 
Și pentru că sunt atât de radicale, marii Lama le-au ținut în secret mult timp, pentru că știau că dacă oamenii ar auzi aceste învățături nu le-ar primi bine și le-ar putea subestima și disprețui.
 
Ei ar putea spune: ”acestea sunt prostii! Dacă cineva îmi face rău, merg să mă răzbun!
 
Iar acest lucru este exact ceea ce va produce următoarea lovitură. Dacă ne vom răzbuna sau chiar dacă nu vom face ceva, dar în mod constant avem gânduri de răzbunare sau de resentimente, acestea vor produce suferință.
 
Aceste gânduri sunt un generator de suferință.
 
Cui provoacă suferința? Nouă! Nu lor!
 
Dacă purtăm cu noi aceste gânduri de răzbunare, de violență, ele ne vor chinui, ne vor perturba mintea, ne vor mânca sănătatea, ne vor mânca viața, ne vor îmbătrâni și ne vor închide inimile.
 
Tocmai de aceea îmbătrânim și murim. De aceea, cancerul s-a vindecat pentru că a fost administrat antidotul exact la ceea ce ne omoară. Aveți aici un leac extraordinar pentru toate bolile voastre și contrar intuiției noastre.
 
Meditația pe care am făcut-o acum a fost o meditație în care am luat durerea de la celălalt.
 
Am făcut partea Len – adică a lua din Tong Len. Există și Tong – de a da. Deci pasul următor este să le oferim tot ceea ce este mai bun. Nu numai că “vrem să le luăm suferința”, dar și “le vom trimite numai bine”.
 
Trimiteți-le mult bine, un cer acoperit cu lucruri minunate. Imaginați-vă că umpleți cerul cu tot ceea ce este mai bun și cu tot ceea ce își doresc și trimiteți-le.
 
Karma are și un alt rezultat: dacă practicăm să iubim, vom iubi și mai mult și vom deveni persoane mai iubitoare. Karma funcționează exponențial.
 
Atunci când ne deviem puțin obiceiul de gândire, în mod deliberat, prin meditație vom deveni o persoană mai plăcută.
 
Pe neobservate, devenim persoane mai agreabile, vom întâlni persoane zâmbitoare, iar totul va merge într-o spirală care urcă în permanență, în locul spiralei teribile care ne trage în jos care ne îmbătrânește și ne ucide.
 
La început abilitatea noastră de a simți compasiune și iubire este mică. În mod deliberat în meditație, încercăm să o mai mărim puțin și, de fiecare dată ne va fi mai ușor, iar mai devreme sau mai târziu vom ajunge în paradis.
 
Dacă ne vom folosi de durerea pe care ne-a creat-o cel care ne-a lovit ca pe o pârghie așa cum a fost descrisă în meditație, atunci ea va fi cauza directă a fericirii voastre. Această meditație ne va face fericiți.
 
 
Direct și indirect
 
În verset mai scrie : “pe orice cale”. Aceasta înseamnă pe orice cale directă sau indirectă. Ce ni se spune? Ni se spune să dăruim tuturor ființelor ajutorul și bucuria și să le luăm durerea.
 
Acest lucru înseamnă – ori să le ajutăm în mod direct dacă putem, ori în cazurile în care nu le putem ajuta cu adevărat în mod direct, să medităm discret și să ne imaginam că facem asta și că funcționează.
 
Nu avem nimic de pierdut, cu excepția unui minut pe zi.
 
 
Pe patul de moarte
 
A face această meditație pe patul de moarte este extraordinar. Cu toți vom ajunge aici într-o bună zi. Dacă o vom practica acum, atunci există șansa ca atunci când vom ajunge acolo, să fim disponibili.
 
Dacă nu vom practica acum, în acea situație ne va fi prea greu se ne mai amintim să mai facem ceva.
 
Când cineva se află pe patul de moarte și se gândește: “Sunt în pragul morții, îmi voi pierde acum viața, fie să fiu eu ispășirea tuturor. Fie ca nimeni altcineva să nu mai treacă prin ceea ce trec eu acum”.
 
Dacă cel care se află pe moarte și-ar putea umple mintea cu astfel de gânduri și nu s-ar mai gândi la durerea proprie sau la supărările pe care le are, dacă gândurile lui ar fi pline de compasiune este ceea ce-l va trimite direct în paradis.
 
În seminarul Tong Len s-a pomenit despre Geshe Chekawa, un mare lama care a trăit în jurul anului 1200, e.n. El a fost unul dintre cei mai mari maeștri ai tradiției Kadampa.
 
Se povestește despre acest mare maestru că se afla pe patul de moarte, fiind înconjurat de discipolii lui devotați care-l priveau cu multă mâhnire în suflet.
 
Ei cunoșteau regulile tradiției de a nu-l deranja în aceste momente. Datorită marii lui compasiuni și a iubirii pentru elevii lui, Geshe Chekawa voia să le descrie momentele prin care trecea, să le descrie procesul morții care în mod normal nu se poate relata.
 
El se străduia pe cât putea să descrie cât mai bine acele clipe în care trecea într-o alta lume și spunea: nu pot, nu pot! Discipolii îl întrebau: ce nu poți? Și el spunea: „încerc să cobor în infern pentru a ajuta ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri.”
 
Numai așa se poate ajunge în paradis, în a îndrepta toate energiile spre inimă și numai atunci inima se va deschide.
 

 

Lecția 4 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 4
 
 
 
Cum să practicăm cele opt versete
 
Fiecare verset este cu mult mai greu de practicat decât cel precedent. Deci, recomandarea este să se practice fiecare unul câte unul.
 
– Practicați primul verset o lună sau două. Adică, fiecare persoană pe care o întâlniți este cea mai prețioasă pentru voi.
 
– După care veți merge la cel de-al doilea verset în care veți activa antidotul împotriva mândriei – fiecare persoană este profesorul vostru.
 
– Versetul al treilea ne spune să ne observăm mintea și să începem să descurcăm încâlcitura gândurilor care zburdă de colo- colo pentru a le putea prinde pe cele negative și de a le opri.
 
Succesul aceste practici este în funcție de cât de mult meditați și, bineînțeles, de cât de motivați sunteți să depuneți acest efort.
 
 
Profesori rari
 
4.             Rareori, de oameni răi când mă lovesc,
                 Chinuiți de fapte rele și durere,
                 Fie ca în inima mea să învăț să-i prețuiesc
                Căci rari sunt ei și greu de găsit, ca o mină de aur.
 
Acest verset spune: atunci când întâlnim pe cineva rău sau face ceva rău, acesta va fi cel mai drag inimilor voastre. Pe acesta va trebui să-l prețuiți, deoarece este foarte rar. El este chiar mai rar decât acea perlă care îndeplinește orice dorință sau rar ca o mină de aur.
 
De ce el este atât de rar? S-ar putea ca acum, cei care ne fac rău să nu fie chiar atât de rari. Poate că acum suntem înconjurați de dușmani.
 
Poate că nu sunt așa de rari în momentul de față, dar, dacă este adevărat că lumea este goală de orice calitate de sine, înseamnă că dacă vedem dușmani, atunci ei sunt o reflexie a karmei negative din mintea noastră, o reflexie a karmei noastre în oglinda vacuității.
 
Iar această oglindire ni se prezintă sub formă de dușmani care ne înconjoară.
 
Dacă acest fapt este adevărat, atunci când:
                 – începem să parcurgem calea,
                – începem să fim conștienți de ceea ce facem,
                 – ne comportăm moral,
                 – nu-i rănim pe ceilalți,
                 – începem să ținem carnețelul și să fim atenți la ceea ce ne trece prin minte, treptat, începem să ne purificăm conștiința. Ne oprim din semănarea semințelor care vor aduce suferință în viața noastră.
 
Maestrul Shantideva ne spune: Strângeți-vă toți vrăjmașii, băgați-i într-o cameră, îmbrățișați-i, sărutați-i și spuneți-le “la revedere”. Pentru că ei vor dispărea. Este unica modalitatea de a-i elimina.
 
Calea de a elimina inamicii nu este de a-i împușca, pentru că atâta timp cât karma este activă încă în noi, atunci ei vor continua să apară. Mult timp vor continua să apară.
 
Avem nevoie de semințe pentru a-i elimina, după care vor înceta automat să mai vină.
 
Ce înseamnă că ei se opresc să apară?
 
– mă voi muta din zona în care ei se află
– sau ei se vor muta în altă parte
– ori se vor schimba brusc
– ori se vor încheia tratate de pace.
 
Se va întâmpla ceva pentru că nu vom mai putea să-i mai proiectăm. Aceasta este calea cea mai singură de a elimina pe toți cei care abuzează, ucid, rănesc, atacă, trag, insultă sau se poartă neplăcut.
 
Toate acestea sunt în funcție de modul în care ne-am păstrat jurămintele de moralitate și cât de mult am înțeles vacuitatea. Cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, cu atât vom fi mai atenți de a nu răni nici cea mai mică furnică.
 
Dacă înțelegem bine că fiecare boală, toate problemele de securitate cu care ne confruntăm, toate accidentele rutiere din lumea noastră, toate acestea provin din nerespectarea vieții, atunci vom începe să păzim cu strictețe preceptele.
 
Maestrul Nagarjuna spunea: “Dacă am călca pe un gândac și în același timp plămânii mei s-ar strivi, imediat am ridica piciorul, nu-i așa?”
 
Dar noi nu facem această legătură, tocmai datorită decalajului de timp dintre cauză și efect. Karma are nevoie de timp pentru a se maturiza, de aceea nu asociem. Avem ignoranță. Nu legăm cauza și efectul, iar apoi avem probleme în viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna continuă să ne spună: ”Cei care vin și vă rănesc vă oferă o șansă. Ei vă spun ce trebuie să faceți și ce ar mai trebui să faceți, de aceea ei sunt cei mai mari învățători ai voștri, pentru că vă ajută să vă purificați lumea”.
 
Avem nevoie de ei pentru a ne reflecta acele afecțiuni asupra cărora să lucrăm. Ei fac munca murdară pentru noi. Cu cât ne vom păzi mai mult moralitatea, ei vor fi din ce în ce mai rari.
 
Dacă vedeți pe cei care au parcurs calea, ei sunt foarte fericiți.
 
Lama Dvora Hla povestește cât de impresionată a fost în momentele în care și-a întâlnit învățătorii; pe Geshe Michael. Nu mai văzuse pe nimeni atât de fericit. Radia de bucurie.
 
Nimic nu mai poate tulbura această bucurie. Lama Dvora a studiat cu el multă vreme, l-a cunoscut ani de zile.
 
 
Lucrurile sunt “neutre”
 
Lucrurile sunt împărțite în general, în:
                – plăcute,
                – neplăcute
                – și neutre
 
Cele mai multe sunt neutre. Faptul că ne-a mâncat nasul și ne-am scărpinat, nu este ceva deosebit, este neutru.
 
Ceea ce ne interesează pe noi, sunt lucrurile neplăcute de care vrem să scăpăm și cele plăcute pe care ni le dorim atât de mult. Cele neutre sunt mai puțin interesante pentru noi.
 
După cum știm, nimic nu este întâmplător. Lucrurile neutre sunt adesea o indicație a ignoranței. Ele sunt o indicație a stării de adormire a minții noastre. Dacă se întâmplă lucruri ocazionale, este un indiciu că nu suntem treji.
 
Pentru Buddha nu există lucruri neclare, neutre. Pentru Buddha, totul este o plăcere supremă. Fiecare mișcare din univers este o plăcere supremă. Nu există alte fenomene în existența lui, pentru că el știe cum să producă karma în stil mare.
 
Emoțiile negative au o singură virtute. Dacă luăm supărarea, de exemplu, cu toate că ea este dăunătoare, ne rănește, singura ei virtute este că ne trezește, ne motivează.
 
O persoană supărată este plină de energie. Dacă vom învăța cum să ne folosim de această energie pentru a nu mai răni, ar putea fi un lucru minunat. Dar este periculos. Nu vă recomand să faceți acest lucru, deoarece trebuie să știți cum trebuie făcut.
 
Același lucru se întâmplă și cu atracția. Ea este cea care ne motivează, ne scoate din pat, pentru că dacă suntem atrași de ceva, nu vom deveni deprimați. Deci, acestea sunt lucrurile care ne activează deocamdată și ne dau ocazia să practicăm.
 
Deoarece emoțiile neutre nu ne motivează, ele sunt mai puțin importante în acest moment. Nu prea avem ce face cu ele. Dar, va veni ziua când ele nu vor mai fi neutre, totul va fi beatitudine. Nici măcar nu știți, de ce stați uneori lângă cineva care face ceva pentru voi fără importanță? Buddha cunoaște fiecare detaliu.
 
El știe exact de ce aveți pistrui în partea stângă și de ce aveți o asemenea culoare a părului. Nimic nu este întâmplător, fiecare lucru, chiar și cel mai mic, are o cauză karmică. Nu există nimic care să nu vină din karma.
 
Tragedia noastră este că nu cunoaștem mecanismul subtil al karmei. Cunoaștem legile karmice pe care ni le-a transmis Buddha și pe care le putem verifica, dar pentru a putea ști în cel mai mici detalii, ar trebui să fim iluminați. De aceea trebuie să ne bazăm pe ființe iluminate.
 
 
Modul secret de a ne elimina inamicii
 
Maestrul Shantideva ne spune că dacă întâlnim pe cineva dificil, pe cineva care este abuziv sau crud față de noi, va trebui să-l vedem ca pe un învățător. De ce el este un învățător pentru noi? Pentru că ne arată exact cine suntem.
 
Deoarece karma are întotdeauna nevoie de timp să se maturizeze, acest lucru explică faptul că dacă ne întâlnim acum cu cineva care se comportă abuziv față de noi, înseamnă că am făcut același lucru cu mult timp în urmă.
 
El ne atrage atenția asupra a ceea ce trebuie să corectăm, să curățăm în noi.
 
Deci, va trebui să ne uităm la tipul de suferință pe care mi-l aduc. Dacă el este crud față de noi, atunci va trebui să fim atenți pentru a ne elimina cruzimea din noi. Dacă ne înșală, trebuie să fim cinstiți.
 
Ne uităm la ce ne face. El doar ne reflectă ce încă mai trebuie să facem. De aceea se spune în versetul 4:
 
                 ”Să învăț să-i prețuiesc
                 Căci rari sunt ei și greu de găsit, ca o mină de aur.”
 
Acesta este modul secret de a ne elimina inamicii.
 
Cine a fost mai întâi, Lo Jong sau Maestrul Shantideva?
 
Răspunsul este că primul a fost maestrul Shantideva care a trăit în secolul al VIII-lea, pe când Lo Jong sa dezvoltat în secolul al XI – lea. Maestrul Shantideva a fost bine cunoscut în tradiția Lo Jong.
 
În budism, se folosesc adesea termenii ”a elimina”, ” a ucide”. Printre cursurile ACI, există seminarul ” A ucide supărarea”.
 
Motivul pentru care se utilizează aceste cuvinte este că atunci când intenționăm să “ucidem supărarea“, dorim să exprimăm atitudinea de a acționa prin forță față de afecțiunile mentale. Ele sunt cele care ne-au hărțuit mult timp, iar acum noi le hărțuim, pentru că nu mai jucăm cu ele.
 
Afecțiunile mentale din conștiința noastră: furia, ură, supărarea, ignoranța sunt dușmanii care ne-au ucis vremuri îndelungate.
 
Ne-au ținut captivi în Samsara.
 
Deci, acum când începem să înțelegem, avem nevoie de curaj ca să recunoaștem că aceste lucruri stau în mintea noastră și că a trecut vremea de a ne mai juca cu ele.
 
Trebuie să fim neînfricați în lupta împotriva afecțiunilor mentale, pentru că dacă vom fi conciliatori, vom pierde bătălia, pentru că ele sunt puternice.
 
Un alt motiv pentru care se folosesc cuvinte dure față de afecțiunile mentale este că ele ne provoacă multă suferință și nu le mai dorim în viața noastră. Vrem să eliminăm complet din lumea noastră pe aceia care sunt cruzi, care fură, care fac abuzuri. Nu fizic.
 
Nu vrem să-i eliminăm fizic. Pentru că nu ajută. Eliminarea fizică va acumula karma care ni-i va aduce înapoi. Ceea ce dorim este de a elimina existența acestor experiențe negative din viața noastră.
 
Înțelegerea vacuității este modul de a-i elimina. Ei vor fi lichidați pentru că sunt goi de orice natură. Sunt tigri din hârtie. Sunt proiecția mea, așa cum este și visul. Sunt proiecția mea în oglinda vacuității, pe un ecran complet gol. Numai atunci când vom scăpa de semințe, ei nu vor mai putea apărea, sunt lichidați.
 
 
Transformarea lor în flori
 
Vă voi spune o poveste frumoasă și scurtă despre Buddha.
 
Se spune că Buddha stătea așezat în meditație sub un copac pentru a ajunge la iluminare. Toate forțele malefice simțindu-se amenințate vin să-l hărțuiască. În această scenă, forțele apar ca o oaste, călărind pe cai cu arcuri și săgeți și trag în Buddha care stătea sub copac. Dar săgețile, în zborul lor prin aer, deveneau flori, iar Buddha stătea într-o ploaie de flori.
 
Așa cum stă în meditația lui, Buddha le ucide cu înțelepciunea lui. El le transformă. În viața lui Buddha nu mai există săgeți. Când primești o floare, nu vezi o săgeată, nu-i așa? Deci, nu mai sunt săgeți, sunt doar flori.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă cât mai comod.
 
Concentrați-vă pe respirație. Fiți atenți la fluxului aerului care trece prin nări.
 
Imaginați-vă acum că vi se întâmplă ceva dificil, neplăcut care vă provoacă suferință.
 
Aduceți-vă aminte de ceva care vi s-a întâmplat cu adevărat. Poate ați pierdut pe cineva drag, poate ați trecut printr-un necaz sau ați văzut pe altcineva în necaz. Poate că v-ați îmbolnăvit de o boală grea sau poate ați pierdut o sumă mare de bani sau orice altceva care v-a produs durere sau vreo suferință de orice fel.
 
Dacă vă apar multe situații de acest fel, alegeți- o pe cel care este cea mai intensă din punctul vostru de vedere.
 
Încercați să vă vedeți în această situație. Experimentați-vă durerea și reacționați în modul vostru obișnuit. Încercați să veniți în contact cu suferința, cu durerea voastră.
 
Și acum încercați să faceți ca această suferință să facă parte din calea voastră spirituală. Utilizați-o ca o pârghie pentru creșterea spirituală.
 
Primul mod în care puteți să faceți ca suferința să devină parte a căii voastre spirituale este să o priviți ca pe un eveniment de purificare a karmei negative. Prin faptul că lucrurile s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat, karma negativă din conștiința voastră s-a dezintegrat.
 
Și când învățați Dharma și chiar mai mult de atât, când sunteți și sub supravegherea învățătorului vostru, acest lucru vă va permite să depășiți evenimentul cu înțelepciune, înțelepciunea care înțelege karma și vacuitatea și relațiile dintre ele.
 
Observați că daunele evenimentului sunt incomparabil mai mici decât dacă ați fi fost într-o altă formă de existență. Această karmă care rodește omului, cu toată durerea din ea, nu se compară cu durerea făpturilor din planurile de existență inferioare, cu durerea animalelor sau a spiritelor flămânde sau a celor din infern.
 
Durerea lor este imensă. Și, din acest punct de vedere, puteți spune că sunteți norocoși că vi se întâmplă aceasta acum. Acest lucru împiedică o suferință cu mult mai mare.
 
Al doilea mod în care puteți transforma cazul dureros sau traumatic să devină parte a căii spirituale este de a face Tong Len. Iar Tong Len îl faceți așa:
 
“Fie ca, datorită suferinței mele de acum, nimeni pe lume să nu mai sufere vreodată durerea prin care trec”.
 
“Fie ca suferința mea să fie ispășirea lor”.
 
“Fie ca, odată cu suferința sau necazul prin care trec, să iau asupra mea toată suferința sau necazurile tuturor celorlalți care pot fi în aceeași situație”.
 
Al treilea mod este să înțelegeți că evenimentul care vi s-a întâmplat și suferința prin care ați trecut vă trezesc să vedeți suferința, să o cunoașteți în mod personal. Să deveniți conștienți de faptul că nenumărați oameni au trecut prin aceleași situații. Poate că ei au fost singuri și nu a fost nimeni care să-i ajute în necazurile lor. Iar acum, când trăiți în mod personal această experiență dureroasă, ea vă dezvoltă în voi compasiunea pentru toate ființele care se află într-o situație similară.
 
O a patra modalitate în care puteți transforma cazul dureros sau traumatic să devină parte a căii spirituale este să-l folosiți ca o pârghie pentru a aprofunda înțelegerea voastră asupra vacuității. Așadar, gândiți-vă la vacuitatea situației. În măsura în care puteți, încercați să vedeți vacuitatea tuturor factorilor implicați în această situație, adică vacuitatea voastră, a persoanei implicate și vacuitatea experienței voastre care se datorează unui necaz sau pierderii a cuiva drag . Încercați să vedeți goliciunea acestor trei factori.
 
Încercați să vedeți ce înseamnă să treceți printr-un asemenea eveniment dureros sau enervant. De unde vine suferința?
 
Vine de la evenimentul în sine?
 
Oare în situații diferite sau în circumstanțe diferite, ați simțit-o exact în același mod?
 
Încercați să vedeți vacuitatea celor trei sfere implicate în eveniment și să vedeți clar și cât mai precis diferitele aspecte ale acesteia.
 
Acum încercați să vedeți persoana pe care ați pierdut-o sau cea care v-a necăjit sau poate boala prin care ați trecut ca fiind propriii voștri învățători spirituali. Vedeți ce doresc ei să vă învețe.
 
Nu întotdeauna este ușor de văzut, mai ales când sunt implicate emoții puternice în această problemă. Dar întotdeauna există învățături în aceste situații. S-ar putea să nu le sesizați astăzi. Continuați să meditați și acasă și va veni ziua în care veți înțelege învățătura dată.
 
Dedicați acum binecuvântarea acestei meditații acelei persoane care a venit în viața voastră pentru a vă învăța aceste lucruri.
 
Și chiar dacă vă este greu să-l iertați, va veni ziua în care veți înțelege învățătura pe care v-au dat-o. Mulțumiți-i că ați învățat.
 
Puteți dedica această meditație și pentru creșterea înțelegerii realității, astfel încât schimbările să înceapă să apară în viața voastră.
 
Deschideți încet ochii.
 
—————————————
 
 
A lua pierderea asupra noastră
 
Versetul 5 spune:
 
5.             Când cel cu inima plină de gelozie
                 Mă rănește și insultă,
                 Fie să pierd eu
                Și el să fie în câștig.
 
Dacă înainte am încercat să-l considerăm pe cel care ne face necazuri ca pe un învățător care vine să ne învețe ceva, în versetul 5, Dorje Sangee spune: Acum cineva vine și vă acuză degeaba sau vă vorbește de rău, vă denigrează, el este nedrept. În mod clar este nedrept.
 
Și cu toate că nu ați făcut toate lucrurile de care vă învinuiește și poate are propriile lui motive sau este gelos sau orice altceva, el vine și vă rănește. Care este reacția voastră obișnuită? Să ne facem dreptate.
 
El spune: ”Fie să ai puterea, înțelepciunea și iubirea în inima ta ca să iei pierderile asupra ta și lasă-l pe el să câștige. Lasă-l să profite. Lasă-l să iasă el în față bine”.
 
Este ușor de făcut toate acestea? Bineînțeles că nu este deloc ușor.
 
Întrebarea este: “Dar, dacă vom ceda în fața unor astfel de oameni, nu acumulează karma negativă”?
 
Îi este greu minții noastre să renunțe în fața acestor situații. Mintea noastră va găsi o mie de motive pentru care să nu cedeze.
 
Când cineva ne învinuiește de ceva ce nu am făcut, imediat ieșim în apărarea noastră și suntem gata de a lua orice măsură împotriva acestuia.
 
Dacă vă voi întreba: De ce vine cineva și, din gelozie, mă rănește? Pentru că am făcut exact același lucru în trecut. De ce vine cineva să profite de mine? Pentru că am profitat de ceilalți.
 
Care este modul cel mai bun de a împiedica pe cineva să mai vină și să mă exploateze sau să mă acuze? Să-l las să câștige.
 
Bineînțeles că ne va fi greu să facem acest lucru în situația când suntem acuzați pe nedrept, deoarece sentimentele noastre sunt intense, egoul se manifestă puternic.
 
Cu toate că dorim să prevenim daunele produse de oameni, va trebui să observăm cu ce motivație facem acest lucru- ori suntem împinși de dorința de a ieși noi în față bine, ori de a ajuta în mod sincer.
 
Acestea sunt două lucruri diferite și ne este greu. Eul nostru este puternic și ne mințim în legătură cu motivele pe care le avem.
 
De aceea, din pricina îndoielii și din cauza karmei implicate el ne spune: ”Dă-i lui avantajul. Să fie el în avantaj”. Încet, oamenii care vă folosesc sau fac astfel de lucruri vor dispărea din viața voastră .
 
Ceea ce contează este motivația pe care o avem. Doamna Karma înregistrează totul. Atunci când copilul vostru întrece măsura va trebui să-l învățați, să-i explicați, dar când faceți acest lucru copilului vostru o faceți din multă dragoste.
 
Dacă ceea ce vă motivează este iubirea față de acea persoană și dorința de a o ajuta, atunci tot ceea ce veți spune va merge bine. Și, dacă sunteți porniți pe el pentru că v-a enervat, vă veți crea numai probleme.
 
Care este soluția? Să-i iubiți. Să-i vedeți ca și pe copilul vostru. Cu toți sunt copiii voștri.
 
Ei vin să vă învețe ceva ce nu știți încă, iar, dacă ei continuă să apară în viața voastră, este pentru că nu știți încă cum să nu mai semănați această karma.
 
Dacă situația este dificilă, uneori este oportun să ne îndepărtăm. Uneori emoțiile sunt atât de puternice încât, dacă spunem acum ceva, vom face mai mult rău decât bine.
 
De multe ori, la început de drum cel puțin, este mai bine să tăcem din gură. Sau cum spunem ”să încremenim pe loc”. Sau uneori este bine să plecăm. Uneori acesta este cel mai bun lucru de făcut în aceste situații.
 
 
Justiția perfectă
 
Versetul 42, al maestrului Shantideva, spune:
 
                 Eu însumi mult rău am făcut
                 Altora, în trecut,
                De aceea este drept, ca fiind cel care a rănit,
                Să fiu eu acum cel lovit.
 
Ce ne spune ? Ne spune că există o justiție perfectă. Dacă suntem acuzați pe nedrept, este pentru că am făcut exact același lucru în trecut. Dreptatea este perfectă. Karma se echilibrează acum. Maestrul Shantideva ne spune: ”Lăsați karma să rodească! Nu ripostați! Karma s-a terminat. Dacă veți ieși acum la război, un alt război va veni înapoi la voi”.
 
Întrebarea care se ridică este: dacă ne dă cineva în judecată, nu trebuie să ne apărăm?
 
Răspunsul este cât de mult înțelegem karma. Dacă înțelegem că acum karma a rodit în această formă și în acest fel poate a împiedicat o altă suferință și mai mare, dacă s-ar fi întâmplat într-o altă formă de existență, atunci vom spune: Tu ești cel mai prețios dintre învățătorii mei, mulțumesc foarte mult.
 
Bineînțeles că nu spunem că nu trebuie să facem nimic, deoarece în același timp va trebui să-i ajutăm pe alții.
 
Dacă vedem pe cineva care provoacă daune, atunci va trebui să-l împiedicăm să mai dăuneze, dar motivul pentru care facem asta va trebui să fie pentru el. Deoarece egoul nostru este implicat, pentru că suntem lezați, este periculos.
 
Să luăm cazul în care cineva vă acuză pe nedrept, este gelos pe voi, de exemplu, șeful de la serviciu. Șeful țipă la voi față de ceilalți că nu i-ați dat raportul la timp, vă umilește în public, cu toate că i-ați făcut raportul cerut, dar șeful nu a verificat ce hârtii are pe birou. Ce veți face acum? O posibilitate ar fi să ripostați: ”dar ți-am dat raportul!“, iar toți ceilalți vor auzi și vor înțelege că ați fost în ordine.
 
O altă posibilitate ar fi să spuneți: “Îmi pare rău, regret că l-am pus într-un loc nu suficient de vizibil“.
 
Ceea ce trebuie să facem este să luăm vina asupra noastră și să-l lăsăm pe celălalt să fie văzut bine.
 
Motivul pentru care nu suntem văzuți bine de către ceilalți este pentru că în mod constant nu ne-am deranjat să facem contrariul.
 
 
Mintea noastră se împotrivește!
 
Cu cât avansăm mai mult în versurile noastre, cu atât ne va fi mai greu, pentru că mintea noastră se împotrivește.
 
Ne este greu să facem ceea ce versurile ne învață, deoarece este opusul a ceea ce ne împinge egoul nostru să facem. Acesta este și motivul pentru care încă mai întâlnim oameni care ne acuză. Foarte simplu.
 
Întrebarea care ar trebui pusă este: “De ce ni se întâmplă acest lucru?” Și nu “cine are dreptate?” Ca practicant spiritual nu trebuie să ne întrebăm cine are dreptate, pentru că este irelevant.
 
Ceea ce ni se întâmplă nu este din cauza a ceea ce se petrece acum. Karma nu rodește niciodată în prezent. Cu toate că astăzi am pus raportul pe biroul șefului, el nu s-a uitat.
 
Întrebarea este: de ce nu a acordat atenție raportului pe care l-am prezentat și acum țipă la mine și mă acuză în public? Acest lucru este din cauză că ceva s-a întâmplat în trecut.
 
Aceasta este întrebarea corectă, de ce se întâmplă acest lucru și nu cine are dreptate. “Cine are dreptate” nu vine dintr-un loc bun.
 
Dacă suntem acuzați, este pentru că am acuzat pe alții.
 
Dacă suntem invidiați, este pentru că am invidiat pe alții.
 
Oglinda este goală și în ea se reflectă karma.
 
Dacă vrem să avem o imagine bună în fața altora, va trebui să-i facem pe alții să aibă o imagine bună. Nu există altă cale de a fi văzut bine în ochii celorlalți.
 
Nimic nu este întâmplător și nimic nu se întâmplă “din nimic”. Doar dacă am semănat karma.
 
Șeful mă acuză pe nedrept. Eu știu că acuzațiile lui sunt nefondate, dar toată lumea crede că are dreptate.
 
Dacă voi riposta și îi știrbesc imaginea pe care o are și voi striga: ”nu știi despre ce vorbești” sau ”nu vezi că minți”, deja l-am umilit în fața celorlalți. Dacă eu mă arăt că sunt cea corectă, el va ieși cel nedrept. Iar acum eu sunt cea care-l acuză în public.
 
Acest lucru nu face decât să mă asigure că în viitor el sau altcineva vor veni și mă vor umili din nou.
 
Deci, sub nicio formă, nu voi umili pe altul.
 
Care îmi sunt opțiunile? Ori demonstrez în fața celorlalți câtă dreptate am, lucru care se va întoarce din nou asupra mea într-un viitor, sau o să închei lucrurile aici.
 
Nu este o practică ușoară, pentru că ea este împotriva instinctelor noastre.
 
 
Purificarea karmică
 
Dacă am ripostat, acuzându-ne șeful în public , iar acum ne dăm seama că ceea ce am făcut se va întoarce asupra mea, pentru a ne purifica karma negativă pe care am acumulat-o, ne vom folosi de cele patru puteri.
 
Prima putere este de a ne refugia pe calea spirituală, de a ne pune speranțele în a dobândi înțelepciunea în inimile noastre.
 
A doua putere este exprimarea regretului. Este părerea de rău profundă, cinstită și înțeleaptă. Ea se bazează pe înțelegerea implicațiilor karmice a ceea ce am făcut, spre deosebire de sentimentele de vinovăție care nu înțeleg nimic. Regretăm fapta, fără a ne învinui.
 
Acest regret pe care îl exprimăm acum are o mare forță karmică pentru că va îngrădi în viitor acest comportament prostesc. Deoarece afecțiunile mentale sunt dușmanii puternici, ele încă ne vor mai ataca ceva timp până vom reuși să ne oprim de a mai acționa negativ.
 
A treia putere este înfrânarea. Decidem să nu mai facem asta. Dar să nu spuneți “niciodată nu mai fac așa ceva”, deoarece aveți toate șansele să le repetați.
 
Deci acordați-vă o perioadă de timp în care să puteți să vă țineți de promisiunea luată. Puteți să va luați termene mici, o oră, o zi, o săptămână, sau orice perioadă vă convine. Dar în momentul în care v-ați decis, străduiți-vă să stați pe poziție.
 
Și a patra putere care purifică faptele este puterea antidotului, a contramăsurilor, a ispășirii. Deci, dacă am insultat pe cineva în public, în mod deliberat ne vom asigura că alții vor ieși de la noi cu un sentiment bun.
 
Chiar dacă vom exagera puțin și chiar dacă nu suntem chiar obișnuiți să o facem. În mod intenționat, vom face pe oricine să se simtă bine. Îl vom lăuda în public dacă este cazul.
 
Bineînțeles fără să mințim. Faptul că facem acest efort este ispășirea noastră. Ispășirea este de fapt proporțională cu fapta. În cazurile grave, ispășirea va dura uneori ani, uneori toată viața.
 
Putem face și un alt pas- să mergem și să-i servim exact pe aceiași care ne fac probleme.
 
De ce să-i servim tocmai pe ei? Pentru că ei au devenit acum învățătorii noștri. De fapt, ei vin și ne fac lucruri neplăcute pentru a ne arăta asupra căror afecțiuni mentale să lucrăm, astfel încât să ne îmbunătățim lumea în care trăim și experiențele pe care le avem.
 
Ei se sacrifică pentru noi, deoarece în momentul în care acum țipă la noi, acumulează karma și vor suferi. Mergeți și serviți-i! Dăruiți-le ofrande!
 
 
Acesta este calea înțelepciunii
 
Sunt destui care se vor opune acestor idei. În măsura în care vă opuneți ideilor înseamnă că nu ați înțeles încă cum funcționează karma.
 
Dacă vreți să obțineți ceea ce doriți, mai întâi va trebui să dăruiți altora. Acesta este modul de funcționare a karmei.
 
Vreți să fiți văzuți bine de alții, va trebui să-i ajutați pe ceilalți, fără excepție, să fie ei văzuți bine.
 
La noi se spune: “Ce ție nu-ţi place, altuia nu-i face“. Vom întoarce fraza în sensul următor: ”dă tu mai întâi dacă vrei să obții ceea ce vrei”. Aceasta este legea karmei.
 
Dacă veți continua să oferiți altora avantajul, oamenii care vor profita de voi vor dispărea din viața voastră; mai mult de atât, vi se va întâmpla exact opusul: oamenii vor veni și vă vor dărui lucruri tot timpul, vă vor răsfăța și vă vor face să aveți o imagine bună în fața celorlalți.
 
a. Este important să faceți cu bucurie ceea ce vă spune versetul și asta nu “pentru că a spus învățătorul”, ci cu o înțelegere a ceea ce faceți. Pentru că acum începeți să vă creați lumea voastră.
 
Acum aveți ocazia să terminați această karma și să începeți să creați ceva nou. De aceea, este important să faceți acest lucru cu bucurie.
 
b. Nu regretați. V-ați hotărât să le oferiți avantajul, nu veniți acasă mai târziu și spuneți: “Ah, ce am făcut?” pentru că ați stricat totul. Mintea vine de la ego și ea se va îndoi de tot ceea ce faceți.
 
Ea va spune: “Ai înnebunit? L-ai lăsat să plece de aici și nu ai spus nimic?”.
 
Ignorați această minte. Spuneți-i: “Îți mulțumesc foarte mult. Acum îmi creez lumea”.
 
Și dacă veți putea face toate acestea cu bucurie și fără regrete, atunci binefacerile voastre vor crește, vor deveni mai puternice și veți ajunge foarte departe.
 
Nu există altă cale, pentru că dacă ar fi existat atunci acești oameni nu ar mai fi apărut în viața noastră. Mult timp încercăm să ne facem dreptate, căutăm dreptatea.
 
Calea de a căuta dreptatea pentru noi nu funcționează. Dacă ar fi fost așa nu ni s-ar mai fi întâmplat lucruri groaznice. A căuta dreptatea pentru ceilalți este altceva.
 
 
Această cale este și cea a unui Bodhisattva
 
Bodhisattva este o persoană care aspiră la iluminare pentru toate ființele.
 
Un astfel de Bodhisattva care aspiră la iluminare pentru toate creaturile, de fapt, s-a vândut pe sine pentru a-i sluji pe toți ceilalți.
 
Un Bodhisattva spune: “ochii mei acum sunt și ai voștri. Mă uit la ceea ce vă va face fericiți și o voi face”. Bodhisattva urmărește să aducă binecuvântarea altora. El îi slujește pe ceilalți.
 
În mod sigur, a căuta dreptatea pentru mine este o antiteză a căii unui Bodhisattva. Bodhisattva încearcă să ajungă la iluminare. Nu poate ajunge acolo având “grijă de el însuși”.
 
El trebuie să aibă grijă de alții sau să-i includă pe toți ceilalți în ceea ce el numește “el însuși”. El nu va merge niciodată împotriva celorlalți. Acest lucru niciodată nu a funcționat, altfel nu am fi suferit.
– dacă vrem bogăție, va trebui să oferim altora bani.
– dacă dorim sănătate, va trebui să protejăm viața.
– dacă vrem ca bunurile noastre să nu fie știrbite, va trebui să protejăm proprietatea celorlalți.
– dacă vrem renume, va trebui să ne asigurăm că alții au renume.
– dacă vrem reputație, va trebui să ne asigurăm că reputația altora este bună.
 
Aceasta este calea unui Bodhisattva. Aceasta este practica unui Bodhisattva. Și este modul în care lucrează karma.
 
Și din nou, când vedem pe cineva care se rănește pe el însuși sau pe alții, dacă motivul nostru este de a preveni nedreptatea, atunci va trebui să acționăm.
 
Dacă motivul nostru este ca noi să avem dreptate, va trebui să fim foarte atenți. Cum vom ști? Este nevoie de o conștiință foarte înaltă, iar pentru acest lucru este nevoie de a medita mult.
 

 

Lecția 3 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 3
 
 
 Un rezumat
 
Textul pe care îl învățăm se numește:
 
བློ་སྦྱོང་ཚིག་བརྒྱད་མ།
Lo Jong Tsik Gyema
 
Lo Jong = transformarea minții,
Tsik = vers, verset,
Gyema = opt,
Ma = sufix pentru feminin.
Deci, cele opt versete de antrenare a minții.
 
Numele autorului este:
 
རྡོ་རྗེ་སེང་གེས།
Dorje Senge
 
Cunoscut și sub numele de:
 
གླང་རི་ཐང་པ།
Lang ri tangpa
 
De cele mai multe ori, marii maeștri au cel puțin două nume. Numele cu care s-au născut, numele de călugăr și câteodată au și nume secret. Dorje Sangee a fost un foarte mare învățat budist, considerat iluminat. El a trăit în secolul al unsprezecelea, în perioada curentului Kadampa.
 
 
སཀའ་གདམས་པ།
Ka Dampa
 
Cei care aparțineau curentului Kadmpa practicau cuvântul sacru, adică budismul. Ei au fost pionierii budismului din Tibet și au scris o întreagă literatură Lo Jong. Dorje Sangee este considerat ca fiind unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai curentului Lo Jong.
 
Scopul acestor scrieri este transformarea conștiinței. Dacă vom practica în mod curent și așa cum ni se spune în această învățătură, rezultatul va fi schimbarea minții. Ea va deveni mai inteligentă, mai iubitoare, mai relaxată, mai liniștită, mai mulțumită și cu mai multă compasiune. Reflectarea acestei transformări va fi schimbarea lumii în care trăim. Lumea va fi cu totul alta.
 
Nu pentru că ea este diferită, ci pentru ca va fi diferită pentru noi.
 
Lumea noastră este așa cum este acum, nu pentru că ea în sine este așa, ci pentru că noi o experimentăm diferit în funcție de karma noastră. Fiecare dintre noi percepe în alt fel lumea în care trăiește. Iar, atunci când trecem prin această schimbare, lumea noastră va părea diferită.
 
Revenim din nou la versetul al treilea:
 
3.             Fie ca pe tot parcursul zilei să fiu atent
                 La orice gând negativ sau răutăcios ce în minte se ivește
                 Şi cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
                 Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.
 
Am vorbit în lecția trecută despre porcul care simbolizează ignoranța și am spus că ignoranța este neînțelegere modului de funcționare a realității, a continuității conștiinței și în special a legăturii dintre cauză și efect.
 
 
Ignoranța înnăscută și ignoranța dobândită
 
Atunci când venim în această lume, venim cu ignoranță înnăscută. Ne-am născut cu ea din vieți anterioare. Ea se întărește pe parcursul acestei vieți. Sunt lucruri cu care venim odată cu nașterea și sunt lucruri pe care le învățăm de la societatea în care trăim. Tot ceea ce ne învață societatea este incorect, deoarece nu înțelege realitatea, iar noi le adoptăm cu timpul.
 
De exemplu, copilul vine acasă de la școală și spune: “Mamă, copiii m-au lovit”. Mama îi spune: “Data viitoare, lovește-i și tu pe ei”.
 
Acesta este doar unul dintre multele exemple de lucruri pe care le învățăm din mediul înconjurător care mai târziu ne vor provoca mari necazuri. Iar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că cei care ne învață nici ei nu le înțeleg. Profesorii și părinții noștri care ne-au învățat nu cunosc mecanismul karmic.
 
Lucrurile pe care le asimilăm se datorează adoptării diverselor concepții asupra lumii și a sistemelor diferite de valori ale culturii în care creștem. Cultura stipulează principii care sunt corecte, cum ar fi: ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, dar majoritatea lor sunt incorecte, deoarece ele au o înțelegere falsă a realității, iar, în momentul în care le adoptăm, începem să acționăm în conformitate cu aceste valori.
 
Cu toți deținem un sistem întreg de convingeri profunde, indiferent dacă îl denumim religie sau nu, nu contează. Iar adevărul este că acționăm în baza acestor credințe, a acestor stipulări, lucru care determină lumea noastră. Și multe dintre necazurile noastre vin de aici.
 
Când cineva începe să urmeze calea spirituală și începe să facă această schimbare în conștiința sa, după părerea dvs., care este nivelul cel mai ușor de eliminat? Înnăscut sau dobândit?
 
Bineînțeles că cel mai ușor este să scăpăm de cel dobândit, pentru că rădăcinile sale sunt mai puțin adânci în conștiință. Pe când, de ignoranța înnăscută, este foarte greu să scăpăm. Chiar și după ce am dobândit înțelegerea intelectuală a vacuității, încă mai avem de-a face cu ignoranța înnăscută, pentru că ea este literalmente “impregnată în noi”. Aproape fiecare gând pe care îl avem este îmbibat în ignoranță, cu excepția celor în care vrem să-i ajutăm pe alții.
 
Aproape orice alt gând este plin de ignoranță. Și chiar și cei care vor să-i ajute pe alții dețin o componentă a ignoranței, deoarece ei nu înțeleg cine sunt ei și cine sunt ceilalți pe care îi ajută. Nu ne înțelegem nici natura noastră și nici pe a celorlalți.
 
Deci, avem destule probleme. Avem nevoie de mult ajutor și una dintre cele mai frumoase practici pe care ni le-au oferit străvechii budiști din Tibet este acest text. După cum am văzut, chiar din primele versete, îndrumările sunt foarte, foarte simple, dar nu atât de ușor de implementat.
 
De exemplu, practica de a vedea fiecare persoană pe care o întâlniți ca fiind mai importantă decât perla ce îndeplinește orice dorință, nu este atât de ușoară. Mai ales dacă este ea este și o persoană enervantă.
 
 
Mecanismul ignoranței
 
Ca rezultat al acestei ignoranțe, începem să ne dorim lucruri sau să scăpăm de ele.
– Venim cu ignoranță în lume. Ignoranța crește pe măsură ce copilul crește. Cu timpul, sunt adăugate și alte straturi de ignoranță. Nu avem scăpare. Cu toți trebuie să creștem. Cu toți trebuie să învățăm să nu trecem strada când vin mașinile. Cu toți trebuie să trecem prin această etapă.
– Ca urmare a acestor semințe ale ignoranței din inima noastră, ni se pare că toate fenomenele ce apar în realitatea noastră vin singure, fără nicio legătură cu noi.
– Când apare un fenomen, instinctiv, îl apreciem imediat ca plăcut sau neplăcut. Deoarece acest proces se produce rapid, în marea majoritate a cazurilor, omul nici nu este conștient că face aceste deosebiri, excepție făcând cei care meditează mult.
– Imediat după aceea, vine următoarea etapă în care reacționăm. Ori ne simțim atrași de ceea ce este plăcut, ori căutăm să ne debarasăm de ceea ce este neplăcut. Atunci când credem că un anume lucru ne va aduce plăcere sau ne va provoca suferință sau disconfort, acest fapt ne conduce la un anume mod de reacție.
– Problema acestor forme de reacție este că ele se bazează pe ignoranță, pe neînțelegerea obiectului. De cele mai multe ori, pentru a obține obiectul pe care ni-l dorim sau pentru a scăpa de ceva nedorit, vom încălca moralitatea, lucru care ne va crea multă suferință în viitor.
– Și, în acest fel, continuăm să învârtim roata Samsarei, deoarece fiecare dintre acțiunile noastre se va înregistra în conștiința noastră, iar când acestea vor da rezultate, ele vor avea aceeași natură cu a cauzelor care le-au provocat, rămânând în continuare în ignoranță.
 
În posterul ce reprezintă roata vieții, există un inel împărțit în 12 secțiuni care descrie mecanismul samsaric.
 
Prima este ignoranța simbolizată de către o femeie oarbă care merge cu un baston. Această ignoranță cu care venim ne determină întreaga lume.
 
Deci, ceea ce este interesant, desigur, este modul în care oprim această roată, modul în care putem ieși din această situație disperată, pentru că ea este cu adevărat disperată.
 
În opinia budismului, am trăit în Samsara de veacuri sub toate formele de existență, în toate cele șase lumi reprezentate în Roata vieții. Și suntem încă aici. Suntem încă într-o lume plină de suferințe și trecem clipă de clipă, ori prin evenimente moderate în care nu suferim, ori dramatice.
 
 
Nivelurile diferite de suferință ale Samsarei
 
Cuvântul “suferință” din budismul Pali este “Dukka”. În tibetană, se spune Dukngel.
 
སྡུག་བསྔལ།
Duk ngel
 
Cuvântul simbolizează nu numai suferința grea, atunci când ne rupem un picior sau când vine un cutremur, ci suferința la nivel foarte, foarte subtil, nivelul zilnic, când suntem expuși constant lucrurilor. Tot timpul avem nevoie de ceva. Trebuie să mergem în diverse locuri, să mâncăm tot timpul, să ne golim tot timpul. Toate aceste schimbări, clipă de clipă, produc suferință la nivel subtil.
 
Când oamenii devin conștienți în meditații, încep să vadă dukka în acțiune. Ea este mereu acolo. Nemulțumirea există permanent în mintea noastră. Chiar și aceia dintre noi care sunt relativ mulțumiți de viață, chiar și faptul că suntem ființe umane și ne aflăm în Samsara, suntem profund afectați de sentimentul de insatisfacție, acesta fiind și motivul pentru care facem tot timpul ceva. În mod constant ne simțim neîmpliniți. De aceea ne sculăm dimineața din pat. Există în noi o stare profundă și permanentă de nemulțumire.
 
 
Antidotul
 
Așa cum am spus, pentru a opri roata, va trebui să-i neutralizăm cumva pe cei trei generali, pentru că ei sunt motorul. Rezultatul este revenirea în Samsara. Trebuie să-l neutralizăm pe Lordul morții.
 
Acest lucru înseamnă că trebuie să ne neutralizăm afecțiunile mentale, pe toate cele optzeci și patru de mii care există. Bineînțeles că nu vom lucra cu fiecare din cele 84.000 în parte, nu de la început.
 
La început vom lucra la diminuarea celor trei afecțiuni mentale principale ce se află în centrul roții. Să le înțelegem, să le cunoaștem. Să cunoaștem modul lor de funcționare, astfel încât să le oprim acțiunile.
 
Fiecare dintre ele are un antidot. De exemplu, care este antidotul pentru porc, pentru ignoranță? Înțelepciunea.
 
Antidotul ignoranței este înțelepciunea. Este înțelegerea modului de formare a realității noastre, a legăturii dintre lucrurile care apar în viața noastră și conștiința noastră. Ceea ce spunem este că tot ce apare în realitatea noastră este de fapt o proiecție din conștiința noastră.
 
Cu toate că am vorbit despre asta, ne vom întoarce și vom repeta mereu aceste lucruri, pentru că ele trebuie auzite și de șapte mii de ori. Nu pentru că este atât de greu de înțeles intelectual, dar este atât de greu să acționăm sub această înțelegere, să o asimilăm.
 
Și chiar după ani, după ce ați auzit aceste lucruri, când va veni cineva și va face ceva, veți spune: “ești un idiot”. Este nevoie de timp pentru a realiza că dacă întâlnim un idiot, el reflectă ceva în noi.
 
El ne dă șansa de a elimina acel aspect negativ care se află în noi. Este nevoie de mult timp pentru a ne asuma întreaga responsabilitate pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
 
 
Cine parcurge calea
 
Cine a parcurs această cale cu adevărat, va avea o viață incredibilă. Viața lui va fi nobilă. O viață în care nu mai are de ce să se plângă, nu mai are ce să reclame și, mai mult de atât, nu mai are pe cine să dea vina.
 
Nu mai există vreun guvern de care să se plângă, vreun polițist de care să se plângă, nici drumuri de care să se plângă. De ce? Pentru că înțelege profund că totul vine din el.
 
În dharma se povestește adesea despre barcă.
 
Odată un bărbat se plimba cu barca pe lac. Deodată văzu o ambarcațiune cu motor care se apropia cu viteză spre el. Barca lui fiind înceată, înțelese că cele două bărci stau să se ciocnească. Și își spune: “Ce face pilotul? Nu vede? O să mă lovească în curând!” În timp ce își spunea aceste lucruri, inima lui se umplea de frică și de îngrijorare și poate chiar de furie pe cel care pilota barca. Ambarcațiunea ajunge lângă el și vede că este goală. Nu există niciun pilot. Toată mânia, toată această energie s-a îndreptat spre ce? Nimeni nu era acolo.
 
Această istorioară vine să ilustreze puțin experiența cuiva care trăiește cu sentimentul de supărare. Barca este goală.
 
Înțelegerea vacuității duce la această conștientizare atât de profundă, că nu există nimeni spre care să ne îndreptăm emoțiile negative, ele sunt ca tigrul de hârtie. Iar când ajungem la această conștientizare, toate aceste sentimente vor dispărea.
 
Va trebui să muncim din greu pentru a înțelege aceste lucruri. Toate aceste sentimente negative nu au nicio putere în sine, decât cea pe care noi le-o conferim.
 
Budismul este plin de mijloace de a scăpa de afecțiunile mentale. Este nevoie de multă muncă și de mult timp pentru a scăpa complet de ele. Dar mai întâi va trebui să le domolim, pentru că atât timp cât ele ne cântă cu intensitate în conștiința noastră, ne vor tulbura, ne vor face să ne pierdem cumpătul. Ele ne întunecă mintea și nu putem vedea ce se întâmplă.
 
Deci, există multe mijloace în budism, dar în primul rând ele trebuie calmate și numai după aceea eliminate treptat- treptat.
 
 
Înțelepciunea eliberatoare
 
Așa cum am spus, antidotul împotriva ignoranței este înțelepciunea. Adică a înțelege faptul că lucrurile nu au o existență proprie de sine.
 
Nu numai că nu au nicio existență proprie de sine, dar nu au nici calități proprii de sine. În Sutra inimii scrie: lucrurile nu au început, nici sfârșit și nici calități. Necesită mult timp pentru a vedea toate acestea.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu au o existență proprie de sine și sunt lipsite de orice calitate proprie de sine? Cel mai important lucru pentru noi este că o persoană nu este nici bună și nici rea în sine.
 
O persoană nu este nici dușman și nici prieten, el în sine. În mod sigur ați auzit de situații în care prietenii au devenit dușmani. Se poate întâmpla în orice moment sau treptat.
 
Dacă ei, în sine, ar fi fost prietenii noștri, atunci ar fi fost mereu prietenii noștri. Dar oamenii își pierd prietenii, nu-i așa? Sau prietenii devin dușmani. Și se întâmplă și contrariul. Pentru că ei nu sunt nici dușmani în sine și nici prieteni în sine. Nu sunt nici buni și nici răi.
 
Dacă credeți că cineva este un om bun, în sine, atunci toată lumea l-ar vedea ca pe un om bun. Dar, întotdeauna se va găsi cineva care să creadă altfel despre el.
 
Lama Dvora Hla povestește despre un caz petrecut în Statele Unite. Un anume Johnny care a comis o crimă. La emisiunea TV, a lui Barbara Walters este invitată mama lui Johnny pentru ai se lua un interviu. Ea spunea: “Johnny este un băiat bun. Întotdeauna a fost un băiat cuminte”. Acest caz demonstrează din nou, că persoana în sine nu este nici bună și nici rea.
 
Bineînțeles că nu negăm lucrurile pe care le-a făcut. De asemenea, nu venim să negăm experiența pe care o avem. Pentru că, dacă vedem pe cineva care se poartă cu cruzime față de noi, în acele momente pentru noi el este un om crud. Noi nu venim să ne negăm acest fapt.
 
Noi nu infirmăm experiența prin care trecem, pentru că în acele momente suferim.
 
Ceea ce este important este să ne amintim că totul fără excepție, inclusiv acest lucru, este un rezultat karmic, o proiecție karmică pe un ecran gol – o proiecție rezultată prin plantarea seminței în care ne-am comportat cu cruzime față de alții.
 
Este posibil ca, atunci când am plantat, împrejurările să fi fost diferite, actul să fi fost diferit, persoana să fi fost diferită și intensitatea faptei să fi fost diferită. Se prea poate ca vorbele pe care le-am spus să fi fost nemiloase.
 
I-am spus cuiva ceva care l-a rănit, iar acum acest fapt se întoarce asupra noastră sub forma unei persoane care ne abuzează fizic.
 
Este foarte posibil. Este aceeași energie care se întoarce asupra noastră și întotdeauna ea se va întoarce amplificată.
 
Dacă nu ne mai amintim de ceea ce am făcut, aceasta nu înseamnă că acum nu suntem abuzați. Acum sunt agresați, dar nu e nimeni de vină! Nu avem pe cine învinui. Este energia pe care am semănat-o, iar acum se manifestă.
 
Celui care nu a ajuns să conștientizeze profund aceste lucruri, atunci când abuzul este mare, îi va fi foarte greu să-și mențină liniștea minții în aceste situații dificile.
 
Dar cel care a ajuns la aceste înțelegeri adânc în inima lui va continuă să-l iubească pe agresor. Abuzul este încă acolo, durerea este acolo, dar mintea nu este de loc tulburată.
 
Mintea rămâne la fel de liniștită ca lacul. Mintea are înțelepciunea care spune: “Culeg acum ceea ce am semănat”.
 
În momentul în care mintea este complet tăcută și inima este deschisă și iubitoare, totul se termină. Karma a rodit, s-a dezintegrat, s-a terminat. Lacul se calmează. Și încet, o astfel de persoană își elimină toate suferințele din viața lui până la ultima.
 
Dacă acesta și învață să purifice, el poate, de asemenea, să curețe preventiv karma, astfel încât să nu mai rodească deloc. Nu trebuie așteptat ca totul să rodească. Se poate purifica anticipat.
 
În acest context, vreau să vă dau un exemplu. În perioada în care chinezii au cucerit Tibetul, au prins și au închis mulți mari Lama. Se spune despre un Lama că ar fi petrecut optsprezece ani în închisoarea chineză din Tibet.
 
El spunea: “Aproape am pierdut-o, aproape că am pierdut-o.”, ca și cum ar fi spus: “Aproape că am eșuat”. În ce a eșuat? Să nu dea vina pe cei care l-au întemnițat.
 
În optsprezece ani, spunea el, de trei sau patru ori s-a aflat pe marginea prăpastiei, la limita în care și-ar fi pierdut iubirea față de ei.
 
Gândiți-vă – să stea optsprezece ani în tortură și inima lui să rămână deschisă. Gândiți-vă ce practică înaltă a făcut. Cei care au ieșit sunt ca perlele strălucitoare. Sunt incredibili.
 
 
Cele trei sfere ale vacuității
 
După cum am mai spus înțelegerea vacuității este antidot împotriva afecțiunilor mentale. Este înțelegerea că nu numai persoana care mă abuzează sau mă hărțuiește este goală de orice natură, dar și eu sunt goală de orice natură.
 
Această practică de aprofundare a acestor cunoașteri, nu o vom face astăzi, dar întotdeauna vor fi binevenite retreaturile în care veți putea medita și în care treptat- treptat veți ajunge la conștientizări profunde.
 
Ce înseamnă cele trei sfere ale vacuității? Eu sunt gol. Actul este gol și celălalt este gol. Fapta pe care am făcut-o este goală și sentimentul care vine în minte este, de asemenea, gol. Totul este gol.
 
În curând vom medita pentru a ilustra acest lucru pentru voi. Iar trucul este să rămâneți în acest loc. Dacă ați reușit să vă îndepliniți misiunea până la sfârșit, de a înțelege vacuitatea voastră, a emoției și a faptei – ceea ce noi numim vacuitatea celor trei sfere – ați reușit să faceți o breșă de ieșire din Samsara. De ce? Pentru că ați ucis porcul.
 
Făcând aceasta, ați întrerupt prima secțiune din cele 12. Fără prima secțiune care înseamnă ignoranța, toate cele 11 nu vor mai exista. Întreaga roată dințată se oprește, datorită faptului că fiecare secțiune nu o mai poate sprijini pe următoarea.
 
 
Dorința
 
Nu vom medita direct asupra ignoranței, ci asupra uneia dintre celelalte afecțiuni, și anume asupra porumbelului din centru, care înseamnă dorința. Dorința pentru acele lucruri pe care le găsim atractive și le dorim pentru noi înșine.
 
Eistă uneori impresia că budismul ne învață să nu ne dorim nimic, să nu fim adverși față de nimic, adică să devenim apatici – lucru care nu este de loc adevărat.
 
Bineînțeles că nu vrem să stingem focul care arde în noi, pasiunea pe care dorim să o păstrăm. Avem nevoie de pasiune pentru a ne face treaba, de a efectua practica și studiul.
 
Pentru toate acestea este nevoie să ne dedicăm. Trebuie sa depunem mari eforturi pentru a ne finaliza calea. Ea ar trebui să fie însoțită de pasiune. Pasiunea pentru iluminare este minunată.
 
În aceeași măsură și dezgustul pentru Samsara este minunat. Dezgustul față de Samsara este necesar, pentru a ne face calea.
 
De asemenea, pe de o parte, ar trebui să urâm această situație în care suferim și noi și toți ceilalți, iar, pe de alta, să fim entuziasmați de situația iluminării în care ne putem elimina suferința și în care am putea să-i ajutăm și pe ceilalți să-și oprească suferința.
 
Acestea sunt stările pe care dorim să le păstrăm.
 
Deci nu orice dorință și aversiune sunt neacceptate.
 
Care sunt cele neacceptate? Sunt acele dorințe și aversiuni care nu înțeleg de unde vin lucrurile plăcute sau neplăcute în viața noastră. Aceasta sunt cele care ies din gura porcului și sunt impregnate de ignoranță.
 
Ele sunt foarte dăunătoare. Ele sunt răspunzătoare de suferința ce ne-o provoacă. În limba engleză se spune ignorant liking sau plăcerea ignorantă.
 
 
Meditația asupra vacuității celor trei sfere,
asupra dorinței care își are originea în ignoranță
 
Așezați-vă confortabil.
 
Este important ca în meditație să vă țineți spatele drept.
 
Începeți să vă concentrați asupra respirației. Concentrați-vă pe acel punct în care aerul intră și iese prin nări. Fiți atenți la senzația pe care o aveți în acest punct.
 
Încercați acum să vă amintiți de ceva care vă încântă unul dintre simțurile voastre. Poate fi un obiect frumos sau o muzică care vă face plăcere sau o mâncare care vă place mult. Ceva de care sunteți foarte atrași. Poate fi și atingerea cuiva de care vă place.
 
Observați că atunci când vă amintiți de acest lucru, cum îl și clasificați imediat ca fiind plăcut. De cum începeți să vă gândiți la acest obiect, veți avea imediat sentimentul de “plăcere”. Și acest lucru se întâmplă aproape instantaneu când vă gândiți la acest obiect.
 
Încercați acum să identificați locul în care se află această plăcere. Oare obiectul aduce cu el plăcerea?
 
Să luăm prăjitura care vă place. Oare este prăjitura gustoasă, ea în sine? Se află oare acest ”deliciu” în prăjitură?
 
În cazul în care “deliciul” ar fi fost în prăjitură, atunci toată lumea care a venit în contact cu ea ar fi tânjit după ea. Cu toți știm că lucrurile nu stau așa. Nu tuturor le place această prăjitură. Deci ea în sine nu poate fi delicioasă. Și dacă este adevărat, atunci ce-o face atât de plăcută sau atractivă pentru voi? Unde se află plăcerea? Dacă ea nu vine de la prăjitură sau de la obiectul asupra căruia meditați, atunci de unde vine?
 
Și dacă spuneți că vine de la voi, pentru că nu există prea multe opțiuni, atunci căutați unde este acest “plăcut”. Unde se află acest loc “plăcut”? Să spunem că ne concentrăm pe simțul gustativ, este el pe limbă? Pe ce parte a limbii?
 
Sau să luăm un obiect care este frumos pentru ochi. Stă oare acest “plăcut” în ochi, sau în nas sau în ureche? Îl puteți găsi întru-unul din simțurile voastre? Unde se află?
 
Este ceva fizic? Este o senzație fizică sau este în mintea voastră? Încercați să găsiți unde se află.
 
Poate că acest ”plăcut” se află în contactul dintre organul de simț și obiect? Dacă da, unde este exact? Încercați să-l localizați. Unde se află? Unde este deliciul? Unde este atractivitatea? Unde este plăcerea?
 
Am văzut până acum că prăjitura ce reprezintă obiectul vostru atrăgător, nu este delicioasă în sine, deoarece nu toți o văd ca atare, deci ea este goală de calitatea de a fi delicioasă, în sine. Și am văzut, de asemenea, că și sentimentul de plăcere pe care ni-l dă prăjitura, este tot gol. Și, dacă îl veți căuta în continuare, nu-l veți putea găsi, pentru că nu are o existență proprie de sine. Este imposibil de găsit.
 
Ce se întâmplă cu voi?
 
Uitați-vă la voi când sunteți atrași de obiect sau de prăjitură. Ce se întâmplă cu voi în momentul în care apare dorința pentru un obiect sau pentru o persoană? Ce se întâmplă în mintea voastră, ce se întâmplă exact atunci când vreți obiectul sau o ființă umană?
 
Încercați să vă conectați la sentimentul pe care îl aveți.
 
Se poate să vă fie greu în aceste momente să urmăriți aceste lucruri. Mintea poate să fie distrasă sau neconcentrată, este ok. Decideți să faceți această meditație în viitor.
 
Fiți atenți acum la mintea voastră. Ce s-a întâmplat în mintea voastră de îndată ce vi s-a trezit dorința?
 
Poate că există dorința de a ține obiectul sau persoana. Poate că există o dorință pentru mai mult sau poate că există dorința de a nu renunța la ele, să le păstrați mereu cu voi.
 
Observați ce însoțește dorința. În măsura în care doriți să dețineți obiectul sau să nu renunțați la el sau vreți mai mult, acest lucru indică faptul că sunteți convinși că obiectul este cel care vă aduce plăcerea, credeți că plăcerea vine de la obiect sau de la persoană.
 
Dacă este așa, căutați-o din nou acolo. Duceți-vă din nou la obiect. Unde se află, în obiect, în prăjitură, în omul iubit sau în muzica plăcută? Unde este exact acest atribut de a fi plăcut? Ce ingredient al prăjiturii este plăcut ? Unde se află exact?
 
Dacă v-ați ales o persoană pe care o considerați plăcută și de care sunteți atrași, unde stă atracția? În chipul lui poate? Și unde mai exact în chipul lui? Nasul este atractiv? El este elementul care vă face plăcere? Poate sprâncenele lui? Căutați exact unde este atracția.
 
Este oare posibil să fiți atrași de această persoană fără să vă agățați de ea? Este posibil așa ceva? Încercați să vedeți cum este să vă doriți acest lucru și să-l țineți, spre deosebire de dorința de a face acest lucru fără a vrea să-l țineți. Există așa ceva?
 
Poate atracția să fie pură prin faptul că nu vreți să țineți acest lucru? Este oare posibil așa ceva? Sau este o antilogie, că nu există deloc așa ceva ? Verificați.
 
De multe ori ne dorim lucruri pe care nu le-am experimentat niciodată. Nu le știm nici măcar gustul. De multe ori ne dorim lucruri pe care nici nu le vom experimenta vreodată. Aceasta este meditația de contemplare atunci când apare dorința și aproape orice dorință care apare în noi se află adânc înrădăcinată în ignoranță. Faptul că există în noi dorința pentru un obiect indică faptul că noi credem că plăcerea vine de la el sau de la persoană.
 
Să presupunem că ați obținut ceea ce v-ați dorit. Ce se va întâmpla după aceea? Verificați. Vi s-a stins dorința sau apetitul pentru mai mult a crescut? Poate nu acum, ci poate o altă dată.
 
Și de unde a apărut această dorință? Poate vine de la faptul că v-ați dorit în trecut astfel de lucruri și această reminiscență se mai află încă în voi?
 
Se spune că cu cât ne dorim mai mult, cu atât dorința va crește și mai mult. Este ca și cum am bea apă sărată care nu ne poate sătura niciodată.
 
Deci, verificați dacă toate acestea sunt corecte pentru voi.
 
Încercați să vă concentrați gândul pe concluzia pe care o trageți din toate aceste observații. Iar dacă ați ajuns la o concluzie, la o conștientizare sau ați avut o experiență reală, încercați să rămâneți concentrați asupra ei.
 
Deschideți ochii încet.
 
—————————
 
Această meditație este un exemplu de meditație analitică, o meditație care observă și încearcă să examineze îndeaproape. Și, desigur că cu cât concentrația este mai bună, cu atât mai mult veți putea privi mai atent și veți afla mai multe și veți înțelege mai mult cum vă lucrează mintea.
 
Și, treptat, acești mari demoni ai afecțiunilor mentale, își vor pierde puterea. Atunci când vă veți uita la ei, se vor evapora pentru că ei sunt doar ca tigrii de hârtie. Ei sunt piloții care nu există în barcă, dar ne plimbă mereu.
 
 
Rezultatele afecțiunilor din sufletele noastre
 
Ne întoarcem la versetul trei. În acest verset ne rugăm ca pe tot parcursul zilei, în viața de zi cu zi, să ne uităm continuu la ceea ce ne trece prin minte și atunci când va apărea un gând negativ sau rău intenționat, să încercăm să-l oprim pentru că el ne face rău și îi rănește și pe alții.
 
Fiecare astfel de gând are un efect profund asupra vieții noastre. Am vorbit despre banda karmică ce imprimă orice gând, faptă sau vorbă și despre faptul că aceste înregistrări rămân o perioadă de timp în conștiința noastră, având aceeași nuanță cu a faptelor făcute, fie bune sau rele, cu ele rămânând și intențiile cu care au fost făcute.
 
Fiecare acțiune are mai multe consecințe și efecte asupra vieții noastre.
 
a. Primul rezultat se numește ” experiență corespunzătoare”. Un efect va fi că atunci când sămânța karmică rodește, se va întâmpla ceva în viața noastră care are aceeași nuanță, este de aceeași culoare.
 
Cu alte cuvinte, efectul va fi corespunzător faptei. De exemplu, dacă am fost generoși și alții vor fi generoși față de noi și ne vor ajuta când vom avea mai mare nevoie. Dacă am fost zgârciți, nu am dat atunci când am avut ce să dăruim, în viitor vom fi și noi puși în situația să nu primim atunci când vom avea nevoie mare de ceva.
 
Zgârcenia se va întoarce asupra noastră. Deci, acesta este ceea ce se numește un rezultat corespunzător. Rezultatul este, de fapt, compatibil cu fapta.
 
b. Există un al doilea tip de rezultat numit rezultat maturizat care determină următoarea încarnare. Nu orice act determină următoarea încarnare, dar există unele lucruri pe care le-am făcut în viețile noastre, care sunt în mod special dominante, cum ar fi fapte față de obiecte care sunt deosebit de importante pentru noi, oameni care ne-au făcut mult bine și față de care am acționat, fie cu multă iubire, fie cu ură. Oricum.
 
Deci persoana față de care acționăm determină intensitatea amprentei. Și sunt fapte care sunt atât de importante încât ele vor determina următoarea încarnare, și bună și rea. Deci, acesta este un rezultat maturizat.
 
c. Există întotdeauna un rezultat al obiceiului. Rezultatul ”obiceiul corespondent”. Adică dacă am mințit, atunci ne mărim tendința de a minți. Data viitoare ne va fi mai cu mult mai ușor să mințim și în cele din urmă vom deveni mincinoși patologici.
 
Fiecare act crește tendința de a continua să acționăm după același tipar. Cu alte cuvinte, obiceiurile creează pur și simplu noi tipare de comportament.
 
d. Cel de-al patrulea tip de rezultat este rezultatul de mediu. Și mediul în care trăim este afectat. Toate acestea sunt prezentate pe larg în cursurile ACI nr. 4 și 9.
 
În cursul 5 am vorbit despre faptul că dacă mă aflu într-o zonă dificil de trecut; gropi sau găuri sau pietre ascuțite sau sticlă spartă sau alte lucruri de acest gen, acesta este complet legat de obiceiurile mele de vorbire.
 
Dacă mă folosesc, de exemplu, de un limbaj aspru, dur, pe ton ridicat și nepoliticos cu oamenii, mă voi afla într-un loc unde sunt spini, cioburi, lucruri ascuțite și, probabil, scorpioni sau insecte care înțeapă.
 
Deci folosirea unui limbaj dur se va întoarce asupra mea, afectându-mi și mediul meu înconjurător.
 
Alte rezultate compatibile, dar la nivel de mediu pot fi- drumul se termină brusc, din cauza inundațiilor sau a căderilor de teren, sau a prăpăstiilor care ne apar în cale.
 
Aceste situații se datorează vorbelor dezbinătorii, a discuțiilor care au scopul să distanțeze oamenii unul de celălalt. Când ne referim la aceste lucruri ne referim la obiceiurile adânci de a face astfel de lucruri.
 
Ele ne creează realitatea și invers. Fiecare aspect al realității pe care îl trăim vine de la un astfel de obicei în trecut. Deci, este foarte important să le învățăm. Nu pentru a ne învinui pe noi înșine, ci pentru a ne uita la ceea ce există și să-l corectăm. Fiecare afecțiune mentală are un antidot.
 
 
Anatomia dorinței
 
Să luăm dorința pentru o ceașcă de cafea bună.
 
Întrebare: Oare vrea acest studiu să ne învețe să renunțăm la înghețată, să renunțăm la o masă bună, la o ceașcă de cafea sau să renunțăm la viață și să ajungem să ne mulțumim și cu o bucată de pâine?
 
Răspuns: De ce ne place să bem dimineața, de exemplu, cafea? Poate pentru că are gust bun, poate că este gustoasă, poate că este relaxantă sau excitantă sau orice altceva. Deci, se presupune că toate acestea vin de la cafea sau cafeaua în sine deține cumva aceste calități, aceste plăceri.
 
Este exact ceea ce am făcut în meditație, am încercat să găsim unde se află aceste calități în cafea. Unde se află relaxarea sau excitarea ce o încercăm să o obținem, în cafea?
 
Dacă veți căuta aceste lucruri în cafea, nu le veți găsi niciodată, pentru că dacă ar fi așa, atunci întregii lumi i-ar plăcea aceeași cafea și ar beneficia de aceste calități.
 
Și nu este adevărat, pentru că unora cafeaua le provoacă palpitații sau neliniști. Deci, putem împărți oamenii în două categorii, cei cărora le place cafeaua și cei care nu o agreează, de exemplu.
 
Observați cum am trecut de la cafea la om. Deja calitățile nu mai depind de cafea, ci depind de la persoană la persoană.
 
Deci, vom căuta să căutăm, în meditație, unde se află acestea în om. Iar dacă vom medita asupra acestor lucruri, vom vedea că nu le vom găsi nici în om.
 
După cum vedeți, nu se neagă realitatea convențională. În mod convențional dorim ceașca cu cafea.
 
Dar până nu vom înțelege vacuitatea noastră, vacuitatea dorinței pentru cafea și vacuitatea cafelei, atunci când nu vom primi o ceașcă de cafea, ne vom simți mizerabil sau nu ne va fi bine.
 
De ce? Pentru că noi dăm putere lucrurilor care nu au putere. Nu au deținut niciodată puterea. Acest lucru este imposibil.
 
Să spunem mai mult decât atât. Dacă dorim o ceașcă de cafea, cafeaua poate să ne stimuleze, să ne trezească sau nu.
 
Uneori acest lucru funcționează și alteori nu. Uneori suntem nervoși și vrem să ne relaxăm, iar când ne bem cafeaua devenim și mai tensionați! Ceea ce indică faptul că relaxarea sau plăcerea nu vin din ea.
 
 
Cum funcționează lucrurile?
 
Deoarece cauza relaxării nu este cafeaua.
 
Este cum ea funcționează. Cafeaua poate să ne învioreze dacă avem karma să ne învioreze, dacă nu avem karma, ea nu ne va înviora.
 
Toate lucrurile convenționale lucrează la nivelul de cum. Este cum funcționează lucrurile sau cum nu funcționează. Nu este niciodată de ce.
 
Atunci când începem să medităm asupra vacuității lucrurilor, putem să ne schimbăm obiceiurile și ele se schimbă, mai ales dacă sunt negative, dacă sunt dăunătoare.
 
Este o modalitate excelentă de a scăpa de ele, iar oamenii ajung la situația în care nu mai au nevoie de cafea și/ sau mănâncă extrem de puțin în retreat.
 
Când mintea devine foarte curată, aproape că nu vom mai avea nevoie de nimic. Această “nevoie” se datorează impurității minții. Acest trup nu are nevoie de lucruri, el produce gunoi și așa mai departe. El nu este pur.
 
În schimb, corpul lui Buddha este făcut din lumină, un trup care nu mai are nevoi. Acesta este creat de binefacerile făcute și produce permanent binefaceri. El nu are nevoie de nimic din exterior.
 
Toate legile pe care le cunoaștem, toate legile economice se bazează pe neînțelegere. Atât de mult este studiată economia și încă există în lume sărăcie.
 
De ce? Pentru că oamenii încă nu au înțeles ce produce abundența. Nu este adevărat că resursele sunt limitate și dacă eu am mai mult, atunci tu vei avea mai puțin.
 
Dacă înțelegem legile karmice, putem produce abundență pentru toată lumea. Putem avea și noi și ceilalți în aceeași măsură. Este o vorbă: a mânca prăjitura și ea să rămână mereu întreagă.
 
Toate obiceiurile noastre sunt un set de credințe în care credem și acționăm în conformitate cu ele. Reacționăm greșit și luăm decizii greșite, pentru că așa ne-am obișnuit și asta numai din cauza faptului că nu înțelegem karma și vacuitatea.
 
 
Nu orice act făcut din ignoranță este negativ
 
Să spunem că o persoană are pasiunea de a studia medicina și de a deveni medic, iar alta are pasiunea de a învăța muzică. Întrebarea este: și pasiunile vin din ignoranță?
 
Răspunsul este că deși lucrurile provin din ignoranță, nu neapărat le și respingem. Cuvântul ignoranță are într-adevăr o conotație negativă. Este adevărat că majoritatea dintre noi acționează din ignoranță, pentru că nu înțeleg karma și vacuitatea, dar aceasta nu înseamnă că tot ce fac este negativ.
 
A bea o ceașcă de cafea sau a vrea să studiem medicina nu este ceva rău. Depinde de ceea ce ne motivează.
 
În general, se poate spune că, dacă acest act aduce binecuvântare altora, atunci este o faptă bună, chiar dacă este făcut din ignoranță.
 
Persoana care dorește să meargă la facultatea de medicină și este motivată de dorința de a-i vindeca pe cei bolnavi, să-i ajute pe cei care sunt în durere, este minunată.
 
Dar ignoranța încă există pentru că nu înțelege cine este ea, nu înțelege cine este pacientul și nici nu înțelege de unde provine ajutorul.
 
Puteți spune că omul se vindecă datorită medicamentelor sau a tratamentelor primite, dar fiecare medic vă poate descrie situații în care a fost administrat același tratament la doi bolnavi suferinzi de aceeași boală, iar tratamentul să-l vindece pe unul și pe celălalt nu.
 
De ce? Pentru că totul este în funcție de karma persoanei respective. Cu cât doctorul va înțelege aceste mai bine, cu atât va deveni un doctor și mai bun. Pentru că nu este în “cum”, ci este în “karmă”.
 
 
Înțelepciunea maestrului Shantideva
 
Vom trece acum la câteva din versetele maestrului Shantideva.
 
 
Agresorul și victima
 
Versetul 67 din capitolul despre răbdare, capitol din cartea ”Ghidul de viață a unui Bodhisattva” scris de maestrul Shantideva.
 
                 Dacă cineva din ignoranță face ceva greșit
                Și celălalt îi răspunde supărat.
                Care dintre cei doi este vinovat?
                 Amândoi se comportă greșit!
 
Acest este un verset se referă la agresor și victimă.
 
Agresorul vine și atacă. El acționează greșit, de ce? Pentru că face rău altuia. Această karmă pe care a acumulat-o se va întoarce asupra lui în viitor sub formă de suferință. Deci, își provoacă singur probleme.
 
El crede că se salvează de o suferință imediată apărută în viața lui, dar în acest fel și-a creat o altă nenorocire care se va năpusti asupra lui în viitor. Karma are nevoie de timp pentru a se maturiza.
 
Fiecare acțiune de atac, se va întoarce ca atac. Acesta este sensul a face ceva greșit.
 
Cum rămâne cu victima sau cu cineva ce stă de-o parte și vede scena? Victima reacționează cu supărare, judecă agresorul și își închide inima. Și el acționează din greșeală.
 
De ce? Pentru că nu înțelege de unde provine acest agresor. El nu înțelege că semințele lui dau roade. El vede agresorul ca având o existență proprie de sine, că vine din exteriorul lui, reacționând prin ură.
 
Nu își asumă responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă. Și ura este și o formă de agresiune. Ea este un sentiment, un gând care ne garantează întoarcerea agresivității asupra noastră. Deci, ambii acționează în mod eronat.
 
Deci, dacă A abuzează de B, care este diferența dintre A și B? Este doar o chestiune de timp. A este abuziv, deci va suferi în viitor. B suferă acum pentru că a abuzat în trecut. De aceea va trebui să avem milă față de ei. Amândoi sunt în Samsara și amândoi își creează suferință în viitor.
 
Versetul 68
 
                 Din cauza acțiunilor mele trecute,
                Alții vin și mă rănesc acum!
                 Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                 Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
Ne putem referi aici din nou la barca goală. Din cauza ignoranței, am acționat în trecut greșit, iar din cauza acestui fapt, necazurile se întorc asupra noastră.
 
Deci, dacă totul depinde de ceea ce am făcut, atunci pe cine ne vom supăra acum? Este ca și când cineva ar merge pe acoperiș și cade, iar el se supără pe gravitație. Pe cine se supără? Pe forța de gravitație?
 
La aceste lucruri se referă versetul de față.
 
Versetul 69
 
                 După cum am constatat, un singur lucru mi-a mai rămas:
                 Să fac orice lucru merituos,
                În a acționa să intensific iubirea
                 Și să apropii unul de celălalt.
 
Dacă înțelegem bine vacuitatea și înțelegem reflexia karmei în oglinda goală, ce altceva mai putem face? Ce am făcut, din greșeală sau din neatenție sau deliberat, a rămas făcut.
 
Acum s- a întors, asupra noastră. S-a terminat. Dacă înțelegem acest lucru, ceea ce ne va rămâne de făcut, este doar să iubim oamenii și să-i apropiem unii de alții și să facem fapte merituoase.
 
Numai în acest fel ne creăm viitorul. Prezentul l-am creat cu propriile noastre mâini, în trecut, prin fapte, vorbe și gânduri. Cu prezentul nu mai avem ce face. Singurul lucru pe care-l putem face în prezent este de a reacționa cu înțelepciune.
 
Dacă vom reacționa cu înțelepciune, vom începe să ne creăm propriul nostru paradis. Și versetul 89 face parte și din această chestiune:
 
                Acest pescar îngrozitor, afecțiunile mentale,
                 Cârligul ascuțit și dureros în mine l-a înfipt.
                 Gardienilor iadului, acum mă va vinde
                Și în cazanele lor voi fi gătit.
 
Afecțiunile mentale sunt printre altele: furia, supărarea, ura, judecata, critica. El ne spune: acestea sunt precum un pescar îngrozitor care își înfige cârligul în noi.
 
Noi suntem peștele pe care l-a prins și acum ne va vinde paznicilor iadului ce vor face din noi mâncare. Numai din cauza lor vom fi aruncați în infern. Fapt care este foarte adevărat.
 

 

Lecția 2 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 2
 
Vom deschide această lecție cu o scurtă meditație în care vom privi dintr-un alt unghi aspectul de a ne considera inferiori față de ceilalți.
 
 
Meditația: Cu toții se află în răspunderea mea
 
Așezați-vă confortabil și încercați să nu vă mișcați pe perioada acestei meditații, ca să nu-i deranjați pe cei din jurul vostru. Acum închideți ochii.
 
Spatele să fie drept, fața relaxată, gura să fie ușor închisă, umerii să fie echilibrați, bărbia nici prea ridicată și nici prea coborâtă. Așezați-vă mâinile în poală, astfel încât mâna dreaptă să fie peste cea stângă.
 
Concentrați-vă acum pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de intrare a aerului în nări.
 
Nu încercați să vă controlați respirația, și nici să-i schimbați ritmul. Fiți doar atenți la ea. Fiți atenți la senzația trecerii aerului prin nări.
 
Dacă ceva v-a distras atenția, întoarceți-vă din nou la punctul de intrare a nărilor.
 
Gândiți-vă acum la cineva pe care-l percepeți că este mai bun decât voi dintr-un anume aspect. Poate viața lui este mai bună sau poate a reușit în viață mai mult decât voi, poate are mai multe lucruri decât aveți voi sau poate că relațiile lui de familie sunt mai bune decât ale voastre sau sunt cu mult mai avansați spiritual. În ce măsură credeți că el este mai reușit decât voi?
 
Încercați să vă analizați atitudinea obișnuită pe care o aveți față de el. Cum vă relaționați față de el, după părerea voastră, atunci când îl întâlniți?
 
Conectați-vă la sentimentul care apare în voi atunci când vă vedeți.
 
Vă gândiți oare să ajutați o astfel de persoană sau poate credeți că el nu are nevoie de ajutorul vostru, pentru că și așa este mai bun decât voi?
 
Gândiți-vă acum la faptul că și el se află în Samsara ca și voi. Chiar și dacă ar fi președintele țării, suferă la fel ca și voi.
 
Faptul că acest fel de persoane apar așa cum apar în viața voastră care se află și suferă în Samsara, este doar o proiecție a voastră. Dacă ei vă apar așa cum apar, este rezultat al modului vostru de a acționa în lume.
 
Vom face acum un contract nou cu acesta. Dacă până acum el ni s-a părut cu mult mai reușit sau cu mult mai avansat decât noi și nu ne-am asumat responsabilitatea față de el, acum vom deveni răspunzători de el.
 
Mai mult decât atât, conștientizați faptul că el a fost mama voastră într-una din viețile trecute și, de aceea, el este încă mama voastră.
 
Și chiar dacă credeți că vă este greu să vedeți acest lucru, încercați să vă prefaceți că simțiți că el este mama voastră. Această mamă a voastră suferă încă în Samsara. Ea nu s-a eliberat și încă mai are nevoie de voi.
 
Dacă voi sunteți fiul sau fiica lui va trebui să-l ajutați. El depinde de voi. Conectați-vă la recunoștința pe care o aveți față de mama voastră și decideți în inima voastră să-i puteți oferi tot ajutorul de care are nevoie.
 
Cu această persoană pe care ați adus-o în fața voastră, faceți un nou contract. Ea va intra acum în cercul ființelor de care veți avea grijă. Vă veți extinde cercul vostru de persoane, introducând în el și pe această mamă care are nevoie de voi.
 
Vedeți-o cum se află în Samsara, semn că nu cunoaște cum să iasă din ea și de aceea are nevoie de îndrumare.
 
Decideți că voi veți fi cei care o vor ajuta. Dar, ca să o puteți ajuta cu adevărat va trebui să faceți calea. Va trebui să învățați ceea ce trebuie, să vă transformați mintea și să practicați așa cum trebuie, pentru a ajunge în acea situație în care să o puteți ajuta.
 
Promiteți-i acum că veți face tot ce vă stă în putere ca să o puteți ajuta.
 
Ea devine mică precum copilul vostru. Ea este acum copilul vostru de care sunteți responsabili. Ea vine la voi să o adăpostiți și să o ajutați.
 
Deschideți încet ochii…
 
——————————–
 
Rezultatul acestor gânduri va fi progresul vostru. Această meditație este răspunsul la întrebarea: Oamenii încearcă tot timpul să-și ridice aprecierea de sine, această practică nu ne coboară valoarea de sine? Răspunsul acestei meditații este exact opusul.
 
 
Al treilea verset
 
3.           Fie ca pe tot parcursul zilei să fiu atent
               La orice gând negativ sau răutăcios ce în minte se ivește
               Și, cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
              Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.
 
Sfatul este ca fiecare strofă să fie practică două luni. Prima strofă ne-a învățat să considerăm pe oricine care vine în calea noastră ca fiind de mare preț, a doua ne spune să ne uităm la ce ne învață cel pe care-l întâlnim.
 
Venim spre el cu smerenie, ne coborâm și ne întrebăm: Ce mă învață acesta? Dacă și copilul debil mintal are ce să-și învețe mama, atunci oricine are ce să ne învețe.
 
 
Afecțiunile mentale
 
Vom vorbi puțin despre “gând negativ sau răutăcios”. Sensul aici este de afecțiune mentală. Există 84.000 de afecțiuni mentale. În centrul picturii ce reprezintă Roata vieții este un cerc cu trei animale: un porc, un porumbel și un șarpe. Din gura lui ies porumbelul și șarpele.
 
Acestea reprezintă cele mai mari afecțiuni mentale. Câteodată se mai numesc și cei trei generali, pentru că ei sunt cei care comandă forțelor răului să vină să ne hărțuiască. Ei nu vin din afara noastră, ci dinăuntrul nostru.
 
Ei sunt ca niște paraziți în conștiința noastră pe care trebuie să-i eliminăm.
 
Porcul simbolizează ignoranța. Ce este ignoranța? Este o stare a minții care nu înțelege de ce există boală, de unde vine agresiunea și nici de ce suntem în Samsara. Nu înțelege că ea este în Samsara.
 
 
Mașina Samsarică
 
De îndată ce apare un lucru înaintea noastră trecem prin următorul proces:
– în primul rând, ca rezultat al ignoranței, nu înțelegem de unde a venit,
– îl vedem apărând din afara noastră, fără să aibă vreo legătura cu noi, adică cu o existență proprie de sine. Aceasta este ignoranța înnăscută. Ne-am născut cu această stare de ignoranță care nu înțelege realitatea.
– în momentul în care obiectul a apărut, în mod automat – într-o fracțiune de secundă, deja decidem:
              plăcut sau neplăcut.
Imediat adjudecăm, la nivel de emoție: plăcut sau neplăcut.
– a doua reacție este:
               dorit sau nedorit,
               atrăgător sau neatrăgător.
Deci, când întâlnim ceva sau pe cineva, imediat îl însemnăm cu plus sau cu minus sau neutru.
– ceea ce se întâmplă după aceea hotărâm imediat: dacă persoana este plăcută vom fi atrași de ea, iar dacă este neplăcută vom căuta să ne debarasăm cât mai repede de ea.
 
Deci, ceva apare în fața noastră. Din cauza ignoranței înnăscute, nu înțelegem de unde a venit acesta. Apoi, reacționăm ca și când nu am avea nicio legătură cu el, ca și când a venit din afara noastră. Imediat îl și catalogăm: plăcut, neplăcut sau neutru.
 
Și, în final, reacționăm:
– ori cu pasiune, dorință, reprezentată prin porumbel.
– ori cu aversiune, reprezentată de șarpe. În situații extreme, poate fi ură, iar în cele subtile este îndepărtarea, adică ” acum sunt politicoasă, aștept să se termine evenimentul și nu vreau să-l mai întâlnesc vreodată”.
 
Această reacție este o funcție a ignoranței. Deoarece nu înțelegem de unde vin lucrurile, spunem: ”Cât de mult îmi place lucrul ăsta! Îl vreau! ” Sau, ”cât de mult îmi place o mașină mai mare! Voi munci din greu și nu voi mai petrece timpul liber cu copiii mei, ca să-mi obțin mașina” sau ”voi trage pe sfoară afacerea ca să obțin mașina pe care o vreau”.
 
– credem că lucrul dorit este exterior.
– nu putem face legătura, nu înțelegem de unde vine în viața noastră
– suntem gata să acționăm pentru a-l obține sau să ne debarasăm de acel ceva sau cineva de care nu ne place.
– iar pe drum, pe nesimțite, încălcăm preceptele morale.
 
De exemplu, văd un bărbat care îmi place, dar el stă de braț cu o doamnă. Voi încerca ușor să-i despart. Poate le sugerez ceva care să-i despartă. Între timp, deja mi-am plantat semințele dezbinării.
 
Sămânța este depozitată în conștiința mea, iar, în viitor când ea va rodi, mă voi găsi singură. Oamenii mă vor părăsi, pentru că am rupt relațiile dintre oameni, am dezbinat.
 
Apariția unui bărbat atractiv sau a lucrurilor plăcute în viața mea se datorează numai faptului că, în trecut, am făcut plăcere altora, am făcut lucruri plăcute pentru ceilalți. Am plantat semințe, iar acum când rodesc mă determină să am parte de lucrurile dorite.
 
Și invers, dacă am produs altora neplăceri sau dacă i-am rănit, rezultatul în prezent va fi că voi avea parte de lucruri pe care nu mi le doresc.
 
Marea problemă a noastră este că nu facem legătura între ceea ce am făcut în trecut și ceea ce se întâmplă în prezent și aceasta din cauza faptului că, ceea ce am făcut, a fost demult, iar acum nu ne mai aducem aminte.
 
De aceea, nu putem face legătura dintre evenimente. Aceasta este ignoranța.
 
Ignoranța nu vede legătura, nu înțelege cauzalitatea (relația dintre cauză și efect). Ignoranța crede că persoana în sine este plăcută sau neplăcută și aceasta este calitatea ei.
 
Iar datorită acestui fapt mă voi simți atrasă de ea sau voi căuta să mă debarasez de ea.
 
Adevărul este că nu există nimic care să aibă calități proprii. Omul poate să ni se pară plăcut sau neplăcut, reușit sau nereușit în funcție de ceea ce am făcut altora în trecut.
 
Din cauza faptului că nu înțelegem aceste lucruri vom reacționa din ignoranță, fapt ce ne vor crea multe probleme în viitor.
 
 
Cauzalitatea corectă și cauzalitatea aparentă
 
Orice acțiune pe care o facem lasă o amprentă karmică în conștiință. Semănăm karma. Karmei îi ia timp până va rodi. Întotdeauna va exista o perioadă de timp în care karma se coace, acumulează energie. Efectul nu va fi niciodată imediat cauzei.
 
Cauzalitatea pe care o vedem zilnic este aparentă, deoarece niciodată ea nu funcționează în prezent.
 
De exemplu, vreau să ajung astăzi într-un loc și mi se termină benzina. Fapt care mă determină să nu ajung unde trebuia. Ce cred în mod normal?
 
Consider că motivul pentru care nu am ajuns la destinație este că mi s-a terminat benzina. Acest lucru nu este niciodată adevărat. Faptul că mi s-a terminat benzina și nu am reușit să ajung la destinație este cum de nu am ajuns la întâlnire.
 
Dar, de ce nu am ajuns la întâlnire la timp, este complet legat de karma acumulată în trecut.
 
Întotdeauna va exista un decalaj de timp între cauză și efect, perioadă în care karma se coace.
 
Noi facem mereu legătura dintre evenimente în prezent sau într-un interval scurt de timp, iar karma nu funcționează așa. Și aceasta este tragedia noastră. Reacționăm în funcție de logica noastră care nu înțelege adevăratele cauze, iar pe baza acestor lucruri reacționăm în mod greșit și de aceea nu putem ieși din Samsara. Semănăm semințele care ne produc suferință.
 
Întrebarea este: Cât timp îi ia karmei până să se coacă?
 
Răspunsul este că perioada de coacere depinde de nivelul practicantului și de înțelegerea vacuității. La cel care a perceput vacuitatea, procesul de rodire este cu mult mai rapid, putând să vadă rezultate chiar și după câteva minute.
 
Bineînțeles că majoritatea dintre noi nu suntem în această situație și de aceea rezultatele pot apărea după diverse perioade de timp.
 
După cum am discutat în cursul nr. 5, timpul de rodire karmic depinde de calea karmică completă care cuprinde: motivația cu care a fost făcută fapta, finalizarea acțiunii, emoția care a însoțit-o, însușirea faptei. Rezultatele pot apărea, după luni, ani sau în viețile viitoare.
 
Dacă nu ne-am purificat karma ea poate să rămână și milioane de ani în curentul de conștiință. Una dintre legile karmice spune că, în cazul în care karma nu a fost purificată, este imposibil să o eliminăm din curentul nostru de conștiință și, când va veni momentul, ea va da roade.
 
 
Ce legătură este între toate acestea și verset?
 
Ziua trece, suntem cuprinși de emoții și reacționăm la evenimentele care se ivesc. De cele mai multe ori reacționăm negativ.
 
Acest verset se referă la sentimentele negative care apar în urma faptului că atribuim lucrurilor calități neplăcute, nedorite, reacționând față de ele cu aversiune, critică, supărare, ură sau gelozie.
 
Reacția noastră se datorează convingerii noastre că lucrurile în sine sunt bune sau rele, pe când noi spunem că ele nu au nicio calitate proprie de sine.
 
Faptul care demonstrează acest lucru este atunci când cineva ni se pare ca fiind dezagreabil, mama lui își vede fiul ca foarte plăcut, iar pentru a terța persoană el să apară ca neutru. Deci, dacă acest cineva ar fi fost el în sine o ființă neplăcută, atunci toate făpturile din întregul univers ar fi fugit de el dacă l-ar fi întâlni. Lucru care nu se întâmplă.
 
Chiar și cel mai rău om din lume este iubit de toți Buddha. Nu este adevărat faptul că oamenii sunt buni sau răi, ei în sine. Ei apar ca buni sau răi, pentru că noi îi proiectăm așa. Ei vin din noi.
 
Aceste calități nu le aparțin, pentru că, dacă ar fi fost așa, fiecare ar fi reacționat față de ei în același mod, lucru care nu se întâmplă.
 
 
Afecțiunile mentale ne amărăsc și pe noi și pe cei din jurul nostru
 
Atunci când reacționăm în modul nostru obișnuit apare un sentiment negativ. Acesta ne rănește, ne face să suferim. Dar, mai întâi de toate, ne provoacă suferința. Supărarea, de exemplu, influențează corpul fizic.
 
Ne produce neliniște, ne chinuie, ne amărăște. Și mai mult de atât, supărarea îi face nefericiți și pe cei din jurul nostru. Cine vrea să stea lângă un om supărat? Fiecare fuge de el, pentru că nu este plăcut. Energia lui este grea și dăunătoare și pentru noi și pentru ceilalți.
 
Deci, în acest verset Dorje Sangee se roagă: ”fie ca pe tot parcursul zilei, oriunde voi merge, oriunde mă voi îndrepta, să fiu cât mai atent la sentimentul negativ care se ridică și să-l retez încă din fașă, înainte de mă răni și pe mine și pe celălalt de lângă mine”.
 
Bineînțeles că, pentru a surprinde repede aceste sentimente dăunătoare, va trebui să ne dezvoltăm conștiința.
 
Și majoritatea dintre noi ne dăm seama de ceea ce s-a întâmplat doar a doua zi. ”Vai, ce-am spus, cum m-am comportat?”
 
Câteodată este suficient să spunem doar câteva cuvinte la timpul nepotrivit și să stricăm o relație de ani de zile. Cu toți cunoaștem aceste lucruri.
 
Una dintre cele mai bune căi de a ne dezvolta conștientizarea este meditația. A sta în meditație înseamnă să stăm liniștiți și să ne dezvoltăm concentrarea.
 
Atunci când atenția ne-a fost distrasă de la obiect va trebui să ne surprindem că am deviat și să revenim din nou asupra obiectului de meditație.
 
Acest act de a ne surprinde si de a reveni la obiect este un act al atenției. Este ca și când o parte a minții noastre supraveghează ce se întâmplă în restul minții și încearcă să o verifice în ce loc se află: este cu obiectul sau s-a îndepărtat de el?
 
 
Atenția și reamintirea
 
Atunci când ne antrenăm mintea în acest mod, adică a fi atenți la ceea ce se întâmplă cu ea, după care îi spunem: ”acum întoarce-te să-ți observi respirația”, ne folosim de doi factori pe care i-am denumit: atenția și reamintirea. Atenția care observă devierea și reamintirea care spune: Acum întoarce-te!
 
Dacă veți învăța să vă dezvoltați meditația, să vă antrenați zilnic, atunci în orice loc vă veți găsi: la muncă, acasă, veți fi din ce în ce mai atenți la sentimentele negative care apar în voi.
 
Un om care este avansat în practica meditativă, își surprinde sentimentul negativ care stă să apară doar într-o fracțiune de secundă, putând astfel să-l lichideze.
 
Un maestru în arta meditației nu se mai enervează, pentru că nu mai este sub controlul sentimentelor dăunătoare. Este extrem de plăcut să fii în preajma unei astfel de persoane.
 
Dacă ne vom antrena bine, ne vom putea controla din ce în ce mai mult mintea, atât în meditație, cât și în afara ei. În felul acesta, veți prinde din zbor sentimentele negative, înainte de a vă face rău și vouă și celorlalți.
 
 
Lucrurile nu sunt așa cum le percepem
 
Cel mai bun antidot la sentimentele dăunătoare care ne produc și nouă și celorlalți mari necazuri în viață este înțelegerea.
 
Înțelegerea este antidot împotriva ignoranței- reprezentată de porcul din centrul Roții vieții, deoarece toate necazurile noastre sunt cauzate de ea. În momentul în care ne-am eliminat ignoranța nu vom mai reacționa greșit, deoarece nu vom mai atribui lucrurilor:
               – calități proprii de sine,
               – o existență proprie de sine,
               – și acea natură solidă, ca și când ele ar fi așa cum le percepem.
 
Dacă, pe de o parte, lucrurile nu sunt așa cum le percepem și nu sunt ceea ce credem că sunt, pe altă parte, nu înseamnă că dacă cineva vine și țipă la noi, nu vom experimenta ceva neplăcut.
 
Noi nu mergem pe direcția de a nega această experiență, ci dorim să o eliminăm din viața noastră.
 
Și cum o putem elimina? Aici intră înțelepciunea.
 
Nu putem trage în cel care ne enervează. Poate că l-am eliminat din viața noastră, dar karma rămâne în continuare cu noi, virusul este încă activ.
 
Nu va trece mult și altcineva va veni să țipe la noi. Intre timp am acumulat karma ce ne va aduce în viitor alte necazuri. Deci, nu acesta este modul de a trata lucrurile.
 
Până nu vom lichida factorul care duce la apariția acestor situații, ele vor continua să vină. Putem să ne creăm un sistem de securitate, să ne formăm o întreagă armată care să tragă în dușmani, vor venii alții noi.
 
Dușmanii vor continua să ne atace, atât timp cât încă nu ne-am eliminat violența din inimile noastre.
 
Violența apare în viața noastră, din cauza faptului că nu ne-am eliminat semințele violenței pe care le-am plantat noi înșine, atunci când am acționat agresiv față de alții. Acțiunile pot fi sub forma vorbelor aspre, a actelor de violență și chiar a gândurilor agresive.
 
Chiar și un gând de critică pe care îl avem și care se repetă mereu se va întoarce asupra noastră sub forma inamicului în carne și oase, datorită intensificării karmei. Aceasta este încă o tragedie a noastră.
 
Dacă vom înțelege legile karmice, le vom putea utiliza în folosul nostru.
 
Dacă nu vom face nimic, nu încercăm să înțelegem aceste lucruri, atunci ceea ce am semănat negativ se va intensifica în conștiința noastră și se va întoarce ca un bumerang asupra noastră, sub forma dezastrelor, a nenorocirilor. Și nici nu vom ști cum de au căzut pe capul nostru.
 
 
Fără sămânță, pomul nu crește
 
Care este antidotul împotriva ignoranței? El este înțelepciunea, care înțelege de unde vin lucrurile.
 
Lucrurile nu vor apărea niciodată în viața noastră fără plantarea semințelor pentru aceste lucruri prin comportamentul nostru trecut. Pomul nu poate crește dacă sămânța lui nu există. Fără sămânță, copacul nu există.
 
Ignoranța înseamnă că nu suntem capabili să facem legătura dintre lucruri. Nu înțelegem de unde vin lucrurile, deoarece cauzele lor pot fi în viețile anterioare. Faptul că nu le vedem, nu înseamnă ca acestea nu există.
 
Cu cât vom dobândi mai multă înțelepciune, cu atât rodirea karmică va fi mai rapidă. Cei care sunt foarte avansați pe cale știu cu exactitate când și cui au făcut ceva negativ. Ei pot vedea cauza adevărată.
 
 
Medicamentul suprem
 
Cel care a dobândit o astfel de înțelepciune, este cel care a perceput vacuitatea în mod direct. Ca rezultat al meditațiilor și al studiilor intensive se poate ajunge la perceperea naturii goale a lucrurilor, a lipsei existenței de sine a lucrurilor, a faptului că lucrurile nu au nicio natură, în afara celei pe care o proiectăm din mintea noastră.
 
Cel care a perceput vacuitatea va avea în mâinile lui o unealtă extraordinară, de a reteza de la rădăcină toate aceste sentimente dăunătoare ce sunt rezultat al ignoranței.
 
Înțelepciunea acumulată în inimile noastre, ca urmare a practicii, a studiilor intensive și a comportamentului moral, este antidotul suprem împotriva Samsarei și a tuturor necazurilor noastre samsarice.
 
 
Determinarea în practică
 
Un alt aspect ce apare în verset:
               ”cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc”
 
Cuvintele pe loc, înseamnă imediat sau a acționa cu fermitate. Sensul acestor cuvinte este că nu ne jucăm cu sentimentul negativ care ne apare, nu-i dăm voie nici măcar să apuce să respire, ci îl stăvilim cu multă fermitate. Dacă, de exemplu, mă surprind că invidiez pe cineva îmi voi spune imediat: încetează cu acest lucru, acum!
 
Ideea este că în aceste situații nu trebuie să fim răbdători, ci să acționăm cu fermitate în a ne mobiliza și a stăvili sentimentele negative.
 
 
Cel mai mare dușman al nostru
 
Afecțiunile mentale ne-au omorât de un infinit număr de ori. Eră după eră. Ne-am învârtit în Samsara veacuri după veacuri și aceasta nu pentru că s-a tras în noi.
 
Aceia care au tras în noi ne-au omorât doar corpul fizic din acele vieți. Sentimentele dăunătoare pe care le-am luat după noi și karmele care s-au strâns viață după viață sunt cele care ne-au omorât de o infinitate de ori. Ele sunt dușmanii noștri cei mai mari și cei mai puternici.
 
De ce sunt puternici? Pentru că noi i-am întărit. Noi suntem cei care i-am întărit prin faptul că nu ne-am împotrivit lor, pentru că nu am făcut ceea ce suntem sfătuiți în verset.
 
Autorul ne spune: în clipa când prinzi unul, retează-i capul!. Nu ne jucăm cu sentimentele dăunătoare.
 
Apare în noi gelozia, imediat ne vom spune: ”destul cu asta, termină cu acest sentiment!, persoana vrea să mă învețe ceva”.
 
Ne vine supărarea, ne spunem: ”termină, de ajuns!, nu-mi folosește nici mie și nici celuilalt”. Mă fac singur să sufăr și îl fac și pe celălalt să sufere”.
 
 
Vor fi înfrângeri, dar nu vom renunța
 
Maestrul Shantideva ne spune că în lupta noastră contra sentimentelor vom suferi destule înfrângeri dăunătoare. În acest război, vor fi duse multe bătălii. La început, suntem slabi și afecțiunile mentale puternice.
 
Acestea pot fi comparate cu demoni uriași care ne-au asuprit vremi îndelungate.
 
Cu toate că, la început, vom suferi înfrângeri și eșecuri, efortul nostru de a le surprinde și de a ne lupta contra lor, va da rezultate. Faptul că ne amintim, chiar și a doua zi că am făcut o prostie, duce la formarea antidotului. Încet- încet ne vom dezvolta atenția și ne vom surprinde afecțiunile mentale și mai repede.
 
Dușmanul își va pierde cu timpul din forță, se va micșora, încercând încă să ne provoace, dar în final va fi terminat. Chiar și frecvența aparițiilor afecțiunilor mentale se va diminua, intensitatea cu care apar se va micșora. În tot acest proces, noi creștem și ne întărim.
 
După cum am mai spus, arma principală pe care o acționam în această luptă este înțelepciunea.
 
 
A acționa cu putere
 
Se spune că, în India, pisicile și câinii hoinăresc pe străzi, nimeni nu-i îngrijește și sunt plini de purici. Lumea nu-i iubește, iar oricine îi vede aruncă cu pietre în ei ca să-i izgonească.
 
Această imagine apare și în comentariile budiste, așa cum izgonim un câine vagabond sau hoțul care a intrat în casă, așa vom izgoni și afecțiunile noastre mentale. Față de ele trebuie acționat cu multă putere.
 
Întrebarea care se ridică este: Ce se întâmplă cu copiii când le apar astfel de afecțiuni mentale?
 
Răspunsul este că și karma copiilor funcționează exact ca a adulților. Și ei acumulează karma, chiar și furnicile acumulează karma, deci fiecare suportă consecințele faptelor lor.
 
Dar, deoarece gradul de conștientizare și intenția afectează foarte mult karma, la un copil ele sunt cu mult mai scăzute, deci și rezultatele karmice vor fi mai slabe în intensitate.
 
Dar, fără nicio îndoială, și copiii acumulează karma. Copiii au nevoie de noi pentru a-i învăța să se stăpânească, să-i respecte pe ceilalți. Dar, mai întâi de toate, noi înșine vom trebui să fim pentru ei un model, un exemplu personal.
 
Nu trebuie uitat faptul că oricine din viața noastră care este supărat, indiferent dacă este copil sau adult, el este doar o proiecție, deoarece nu există nimic care să aibă o existență proprie de sine.
 
Nu există nimic care să vină din exterior și să fie independent de noi. De aceea, cel care apare în fața noastră având un temperament dur, denotă faptul că acest virus încă este activ în noi, oferindu-ne în acest fel oportunitatea să-l conștientizăm și să-l eliminăm din conștiința noastră.
 
În acest sens el este învățătorul nostru. De aceea va trebui să-l prețuim și desigur să-l ajutăm, pentru că el nu știe să se ajute singur. El depinde de noi. Deoarece își acumulează karmă negativă, rolul nostru este să-l împiedicăm de a mai suferi.
 
 
 
Amprentele mentale
 
Revin din nou asupra ultimelor două rânduri ale versetului 3:
 
               ”Și cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
               Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.”
 
Doresc să detaliez modul în care suntem răniți.
 
Există trei forme de comportament: gând, vorbă și faptă. Vom numi toate acestea ca fiind fapte. La sfârșitul fiecărei fapte, rămâne o amprentă în conștiința noastră.
 
Banda karmică infinită funcționează în permanență, înregistrând totul.
 
Această bandă karmică înregistrează nu numai fapta care în sine este neutră, dar și intenția cu care a fost făcută. Putem înfige cuțitul într-un corp ori cu intenția de a ucide, ori cu intenția de a scote o tumoare dacă avem această abilitate.
 
Deci, actul în sine nu este nici bun și nici rău. Ceea ce se înregistrează este:
              – intenția pe care o avem.
               – mobilul care ne determină să facem ceea ce facem.
               – intensitatea emoției care însoțește fapta. Ea poate fi făcută din ură sau din iubire intensă.
 
Toate acestea sunt înregistrate. Acestea sunt ceea ce numim ”semințe karmice”. Ele nu pot fi șterse niciodată, rămânând în subconștientul nostru.
 
Conștiința noastră este enormă, cea mai mare parte a ei fiind inconștientă. Ea este compusă din toate aceste lucruri pe care le-am acumulat în nenumărate vieți. Semințele karmice stau ca avioanele pe pista de decolare, iar când condițiile de decolare s-au realizat, ele își iau zborul sau germinează.
 
Ce înseamnă că sămânța karmică germinează? Karma se întoarce, ceva se întâmplă în viața noastră care are aceeași nuanță cu amprenta lăsată în conștiința noastră.
 
De exemplu: am dat cuiva din dorința de a-l ajuta. Ceea ce mi se întoarce este de a fi eu ajutat când am mai mare nevoie. Deci dacă cineva mă ajută sau nu mă ajută este numai în funcție de sămânța plantată.
 
Noi suntem cei care ne creăm viitorul prin modul nostru de comportament.
 
Când înțelegem acest mecanism, atunci putem să începem în mod deliberat să ne creăm viitorul, pentru că ceea ce am făcut în trecut va da oricum roade, dar acum că înțelegem mecanismul, nu vom mai planta semințe care să ne aducă suferință, ci le vom planta intenționat pe cele corecte.
 
Ce legătură au toate acestea cu versetul? Să spunem că ne supărăm pe cineva. Amprenta lăsată va fi sub forma: ”el nu s-a purtat cum trebuie, am tot dreptul să mă supăr!”. Ce se petrece în tot acest timp în care ne enervăm?
 
– Mai întâi de toate, supărarea va acționa asupra întregului nostru sistem fizic: tensiune, probleme de inimă, mintea confuză.
 
– Pe lângă toate acestea, l-am amărât pe celălalt, i-am făcut viața mizeră. După cum știm, este foarte neplăcut pentru cineva să fie în preajma unui om supărat.
 
– După ce supărarea s-a potolit, va fi plantată sămânța.
 
Care este rezultatul acesteia? În viitor vom întâlni oameni supărăcioși, irascibili.
 
Dar cum karma se intensifică pe perioada de incubare, ceea ce se va întoarce asupra noastră, pot fi acte de violență grave. De aceea, autorul ne spune să ne oprim pe loc sentimentul de supărare. Să-l stăvilim cu toată puterea în clipa ce apare. Nu vrem să lăsăm acest sentiment să ia amploare.
 
Nu este adevărat că este bine să ne enervăm. Este exact ceea ce ne va crea suferința viitoare.  
 

 

Lecția 1 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 1
 
 
Sensul și tradiția studiului Lo Jong
 
བློ་སྦྱང།
 
Lo Jong
 
Lo este unul dintre cuvintele pe care tibetanii le folosesc pentru minte.
 
Jong are câteva sensuri, unul fiind cel de practică sau antrenament. Alt sens al acestui cuvânt este de purificare.
 
Deci, traducerea cuvântului Lo Jong este “antrenamentul minții” sau “transformarea conștiinței“. Îmbinarea dintre practică și purificare este cea care determină transformarea minții.
 
Lo Jong este o întreagă tradiție în cadrul budismului tibetan, iar acest text pe care îl vom învăța nu este unicul. Există multe texte Lo Jong care fac parte din aceeași tradiție. Din această tradiție se trage și Tong Len. De fapt, Tong Len este parte integrală a tradiției Lo Jong.
 
Acest text este printre cele mai scurte. Există altele și mai scurte.
 
Scopul lui Lo Jong este să ne schimbe mintea, să ne modifice comportamentul pentru totdeauna. Aceasta înseamnă că, dacă îl vom practica corect și cu multă atenție o perioadă de timp, ne va schimba în bine.
 
Acest studiu a fost conceput pentru a fi aplicat în viața zilnică și destinat să fie pus în practică la locul de muncă, în familie, cu soțul, cu soția, cu copiii și cu fiecare persoană pe care o întâlnim.
 
Această învățătură implică o anumită concepție asupra lumii și în acest sens putem spune că ea este un fel de filozofie, dar cu mult mai grea, nu din cauza principiilor sale, ci a aplicării lui în viață, după cum veți vedea puțin mai târziu.
 
A pune în aplicare aceste învățături în viața de zi cu zi, nu este ceva trivial și nici nu ne putem aștepta să ne fie ușor dacă vrem să se producă în noi transformări.
 
 
Scopul – deschiderea inimii
 
Ideea este să ne transformăm conștiința în situații în care viața noastră este pusă în pericol, nu atunci când suntem pe moarte, ci când se creează starea de conflict armat. Sirenele sună, se transmit mesaje la radio și la televiziune, mesaje despre amenințarea securității noastre.
 
Oamenii încep să simtă că viața lor poate fi în pericol și moartea poate să-i surprindă oricând. Toate neînțelegerile dintre oameni care existau într-o situație normală își pierd brusc din amploare.
 
Lama Dvora Hla povestește că s-a aflat în Statele Unite atunci când au avut loc atentatele din 11 septembrie, când s-au prăbușit Turnurile Gemene din World Trade Center (New York).
 
Lama Dvora locuise pe atunci într-o zonă vecină cu Union Square. Ea povestește că această piață se transformase într-un loc de întâlnire pentru cei care voiau să-și exprime sentimentele față de evenimente.
 
Imaginea locuitorilor New York-ului care veneau și aduceau sticle de apa și cutii pline de sandviciuri pe care le distribuiau trecătorilor era incredibilă. În acele zile, spiritul de omenie și solidaritate se trezise în inimile oamenilor. Lama Dvora povestește cum un necunoscut a oprit-o pe stradă să-i ofere flori. A fost un fel de revărsare a compasiunii, inima lor se deschise.
 
Oamenii stăteau în grupuri, discutând despre sensul vieții, pentru că moartea bătuse la ușă. Au fost șocați de incident, dar șocul a dat rezultate uimitoare până în prezent. Orașul nu mai este același.
 
Orașul este mai blând, mai plin de compasiune, mai iubitor. Ca urmare a acestei întâlniri cu moartea, oamenii s-au transformat. Moartea a devenit tangibilă și această conștientizare le-a deschis inimile, le-a dezvoltat compasiunea.
 
Care este scopul acestei povești? Scopul ei este similar scopului învățăturii Lo Jong, adică de a ne aduce în starea de deschidere permanentă a inimii, iar rezultatul va fi transformarea întregii noastre vieți. Nu numai din punctul de vedere al fericirii noastre, ci și din cel al mediului înconjurător, al modului lui de reacție față de noi. Toți ceilalți vor începe să ne vadă diferit.
 
Moartea este iminentă. Este doar o chestiune de timp. Numai atunci când ne apropiem de ea, ne amintim că ea există. Cu toții stăm la coadă ca să ne vină rândul de a muri și, de fiecare dată când cineva moare, este ca și cum ne-am apropia încă puțin de ea.
 
 
O chestiune de practică
 
Deci, dacă este așa, de ce să nu trăim bine? Acesta este scopul învățăturii. Cuvântul “Jong”, despre care am spus, înseamnă “practică”.
 
Ceea ce definește această învățătură este aspectul practicii. Maestrul Shantideva ne spune: “Totul este doar o chestiune de practică”.
 
Lo Jong ne învață că lucrând cu mintea, putem să o transformăm. Oricine poate ajunge într-un loc cu mult mai bun decât în cel care se află.
 
 
Textul și autorul lui
 
Textul pe care îl vom învăța se numește:
 
བློ་སྦྱོང་ཚིག་བརྒྱད་མ།
Lo Jong Tsik Gyema
 
Lo Jong = transformarea minții,
Tsik = vers, verset,
Gyema = opt,
Ma = sufix pentru feminin.
Deci, cele opt versete de antrenare a minții.
 
Deoarece, la tibetani, înțelepciunea este considerată de genul feminin, diferitele cărți de înțelepciune primesc sufix pentru feminin.
 
Numele autorului este:
 
རྡོ་རྗེ་སེང་གེས།
Dorje Sengge
 
El mai este cunoscut și sub numele de:
 
གླང་རི་ཐང་པ།
Lang ri tangpa
 
Dorje Sengge a trăit între anii 1054 – 1123.
 
Care sunt motivele pentru care sunt menționate numele lucrărilor și ale autorilor?
          a. Pentru a putea transmite mai departe învățăturile,
          b. Datorită respectului față de această tradiție,
          c. Și datorită respectului față de învățătorii noștri.
 
Odată când Geshe Michael era tânăr, se afla în India și aștepta trenul în gară. Cum aștepta el așa, auzi zvonul că tutorele lui Dalai Lama se afla și el în aceeași gară.
 
Geshe Michael cu mult entuziasm se apropie de acesta, spunându-i că a început să studieze într-o mănăstire tibetană. Mentorul lui Dalai Lama i-a zâmbit frumos și l-a întrebat: “Da, și ce carte studiezi?”
 
Geshe Hla nu și-a amintit de niciun titlu. De acea, va trebui să fiți atenți la numele textelor pe care le învățați, ca atunci când vă veți întâlni cu mentorul lui Dalai Lama să nu vă faceți de rușine în cazul în care veți fi întrebați.
 
Deci ce învățăm? Lo Jong Tsik Gyema, de Dorje Sengge. Cele opt versete de antrenare a minții.
 
Primul Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, a fost încarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche. Changkya Rinpoche a trăit între anii 1642-1714 și a servit ca Lama împăratului Chinei din acea vreme. De aici și numele său “chinezul”, deși el fusese de fapt tibetan. Pabongka Rinpoche (1878–1941) a fost învățătorul lui Ken Rinpoche.
 
Changkya Rinpoche se referă la Lo Jong-ul din opt versete ca “sfaturi pentru dezvoltarea minții iluminate” sau, cu alte cuvinte, “sfaturi pentru dezvoltarea inimii bune”. Iată citatul lui Changkya Rinpoche:
 
sempa chenpo langri tangpa dorje sengge dzepay jangchub semjong gi dampa tsikgye mar drakpa
 
Sempa chenpo = marele Bodhisattva,
Langri Tangpa Dorje Sengge = numele autorului,
Dzepay = scris /compus de către,
Jangchub = iluminare,
Semjong = antrenarea minții,
Sem un alt cuvânt pentru minte.
Dampa = sfaturi,
Tsikgey ma = opt versete,
Drakpa = cunoscut sub numele,
Cu alte cuvinte, se referă la “ceea ce este cunoscut sub numele de cele opt versete, sfaturi pentru dezvoltarea minții iluminate, compus de către marele Bodhisattva, Langri Tangpa Dorje Sengge”.
 
Motivul pentru care este adus acest citat este de a sublinia atitudinea sa față de Lo Jong ca o modalitate de a dezvolta inima bună, inima care aspiră să ajungă la iluminare pentru binele tuturor ființelor.
 
După ani în care a trăit Dorje Sengge, se poate vedea că ei coincid cu perioada în care budismul a intrat în Tibet. Budismul a ajuns în Tibet în câteva rânduri, acesta fiind primul dintre ele. Înainte de a ajunge budismul în Tibet, au existat cîteva religii și ritualuri.
 
Dacă Buddha a trăit acum 2500 de ani, budismul a intrat destul de târziu în Tibet, acum aproximativ 1000 de ani. Deci, putem spune că Dorje Sengge a fost unul dintre pionierii budismului în Tibet.
 
Deoarece Dharma a ajuns nu de mult și la noi, putem să ne considerăm pionierii budismului în România.
 
Primii care au învățat budismul în Tibet s-au numit:
 
སཀའ་གདམས་པ།
Ka Dampa
 
Este o mare onoare să fim numiți Kadampa. Noi suntem Kadampa.
 
Ka = cuvânt,
Dampa înseamnă îndrumări sfinte sau învățătura unui material sfânt.
 
Deci, semnificația cuvântului Kadampa este de cuvânt sfânt sau instrucțiune sau îndrumare.
 
Primii Kadampa au văzut învățătura ajunsă la ei ca pe o îndrumare personală și aici este cheia. Ei nu au considerat-o ca ceva banal, ci ca pe un ghid personal, ceva de practicat, ceva care le transformă conștiința.
 
Atunci când o persoană începe să meargă pe calea spirituală și avansează frumos, va veni etapa în care tot ceea ce va ajunge spre el va fi instruire și îndrumare. Va veni vremea în care va începe să vadă că toată lumea ce-l înconjoară îl învață.
 
Nu va mai fi doar un profesor care să-l învețe, ci fiecare va deveni profesorul lui. Acesta este și scopul acestei practici, de a aduce conștiința noastră în acest loc. Rolul versetelor acestui text este de a ne aduce să ne trăim viața relaționându-ne în mod egal față de oameni și cu multă compasiune.
 
Dorje Sengge a fost printre primii cu titlul de Geshe. În zilele noastre, acest titlu are o altă semnificație decât cea din trecut.
 
Astăzi, el este un titlu care se obține într-o mănăstire tibetană, după terminarea studiilor care durează 20-25 de ani și a programelor de dezbateri. La finalul acestora sunt susținute examene orale în fața unui public numeros și în fața învățătorilor.
 
Cuvântul Geshe este prescurtarea a două cuvinte:
 
དགེ་བའི་བཤེས་གཉེན།
Gewe Shenyen
 
Gewe = virtute, bunătate,
Shenyen = prieten.
 
Gewe Shenyen înseamnă prieten virtuos sau prietenul cel bun sau prietenul spiritual.
 
În perioada lui Dorje Sengge, numele de geshe nu era încă un titlu în mănăstire, ci era acordat în semn de respect față de cineva înțelept și considerat a fi un mare învățat al scripturilor.
 
Interpretarea literală a numelui lui Dorje Sengge este:
 
Senge = leu,
Dorje = diamant.
Adică, leul diamant.
 
Așa cum am menționat anterior, acest Lo Jong face parte dintr-un grup întreg de Lo Jong-uri.
Numele volumului care le cuprinde pe toate este:
 
བློ་སྦྱོང་བརྒྱ་རྩ།
Lo Jong Gyatsa
 
Gyatso înseamnă ocean. Este și numele monastic al lui Dalai Lama- Tenzin Gyatso.
Lo Jong Gyatsa înseamnă Oceanul tuturor Lo Jong-urilor sau Compendiul textelor Lo Jong.
 
Numele celui care le-a adunat este:
མུས་ཆེན་དཀོན་མཆོག་རྒྱལ་མཚན།
Munchen Kunchok Gyaltsen
 
În introducerea acestui compendiu de texte autorul povestește despre modul în care a practicat Dharma mulți ani, ajungând la rezultate mediocre și ajunsese să devină puțin frustrat de practica sa. Într-o zi, când se afla în piață, văzu trecând pe lângă el două femei.
 
Una era îmbrăcată în roșu, iar cealaltă în verde. Femeile trecură prin fața lui, privind din când în când în urma lor. Mersul lor era atât de ușor, încât lui Munchen Kunchok Gyaltsen i se păru că ele plutesc. El merse după ele și le ceru să-l învețe.
 
Se spune că acest lucru l-a ajutat să progreseze în practica sa.
 
Vom trece acum la textul nostru.
Vă voi citi textul în limba tibetană, iar voi veți repeta după mine. Acest lucru este o binecuvân-tare datorită faptului că de-a lungul anilor aceste cuvinte au primit o notă de sfințenie.
 
 
Primul verset: Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință
 
          dak ni semchen tamche la
          yi shin norbu le hlak pey
          dun chok druppey sampa yi
          tak tu che war dzin par shok
 
În limba română:
 
1.           Fie să învăț a prețui orice ființă vie
               Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință
               Și în inima mea cu drag să o păstrez
               Pe calea împlinirii țelului meu suprem.
 
În acest verset se vorbește despre perla care îndeplinește orice dorință. Ce este o perlă care îndeplinește orice dorință?
 
Legendele spun că pe fundul oceanului s-ar afla o nestemată, pe care dacă am găsi-o, am curăța-o, am pune-o într-o soluție specială de plante, după care am așeza-o pe un trepied, aceasta ne va îndeplini tot ce ne-am dori.
 
               Fie să învăț a prețui orice ființă vie
               Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință.
 
Desigur, se pune întrebarea: De ce celălalt este mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință?
 
 
Ascunsă în noroi
 
Piatra se găsește pe fundul oceanului sau pe fundul unei mlaștini, deci într-un loc noroios, la care se ajunge foarte greu.
 
În budismul tibetan este adesea folosită imaginea lotusului. Lotusul este o plantă care crește numai în mlaștină. Floarea lui este deosebit de frumoasă. Ea se înalță maiestuos deasupra mocirlei și, de asemenea, se ajunge cu greu la ea.
 
Deci, în acest verset, această perlă ce îndeplinește orice dorință care poate fi găsită doar într-un loc murdar, fiind nevoie de mult curaj pentru a merge si a o scoate, este comparată cu ceilalți. Cine sunt acești ceilalți? Toate făpturile din Samsara.
 
 
Noroiul Samsarei
 
Ce este Samsara? Samsara este roata tuturor formelor de existență ale ființelor vii. În roata vieții sunt reprezentate șase forme de existență:
               – Ființele umane
               – Animalele
               – Infernul
               – Spiritele flămânde. Ele suferă în permanență de foame și de sete și niciodată nu pot fi satisfăcute.
               – Zeii, făpturi care trăiesc în mare plăcere. Ei sunt ca zeii din mitologia greacă. Nu sunt nemuritori. Viața lor este foarte bună și plină de plăceri.
 
Conform budismului, toate ființele vii care trăiesc în aceste locuri se învârt mereu în această roată a Samsarei.
 
Conform budismului, conștiința continuă și după moarte. Unde se duce ea? Conștiința ajunge din nou într-unul din acele locuri, continuând să se învârtă până când va ieși din Samsara, până când va ajunge la Nirvana.
 
Această roată se numește Samsara sau Roata Vieții. Puteți să o numiți și “roata morții”, pentru că este același lucru.
 
Aceasta este roata tuturor ființelor care se află în ghearele Lordului Morții. El este cel care ține în ghearele lui toată roata. El nu este un demon pictat de cineva sau un demon exterior – ci el este o condiție cu care ne-am născut, el trăiește în noi.
 
El ne însoțește din momentul în care ne-am născut, măcinându-ne până când viața noastră se va termina.
 
Deci, cu toți ne aflăm în ghearele sale, precum și toate făpturile pe care le vedem, și cele pe care nu le putem vedea în condiții normale. Cei care ajung în meditații profunde pot vedea toate aceste forme de existență.
 
Toate aceste creaturi care apar în versetul nostru ca fiind toți ceilalți se află în această mlaștină unde trebuie să se nască din nou și din nou, să se îmbolnăvească, să îmbătrânească, să moară și din nou să se nască, să îmbătrânească, să se îmbolnăvească, să moară
. … dacă reușesc să îmbătrânească.
 
Acesta este motivul pentru care roata vieții se mai numește și “roata durerii” sau “roata suferinței”. Această revenire neîncetată în roata suferinței este impusă de către karma.
 
Nimeni nu caută suferință și, totuși, în ciuda voinței noastre, suntem forțați să ne naștem într-un trup impur care trebuie să se uzeze, să îmbătrânească și să moară.
 
Deci, în acest sens, cu toți trăim în această mlaștină unde se află acea perlă, iar treaba noastră este să îi scoatem de acolo. Versetul ne spune că oamenii sunt de fapt, mai prețioși decât această perlă ce poate îndeplini orice dorință.
 
De ce?
 
În continuare vom vorbi despre unele aspecte privind acest subiect.
 
Primul aspect este că aproape nicio ființă nu este capabilă să iasă singură din această condiție a suferinței, din această existență samsarică – de a fi in ghearele Lordului Morții.
 
Ele nu au această abilitate. Dar acela care va începe să le instruiască și să le îndrume de a ieși din suferință, va acumula multiple binefaceri.
 
Dorința de a ne perfecționa și de a ne transforma pentru a-i putea ajuta pe ceilalți, acumulează enorm de multe binefaceri, acumulează mai multe binefaceri decât am putea cere de la această perlă.
 
Și ce ne putem dori de la această perlă? O altă casă? Ea ne va fi luată într-o bună zi. Nu o putem ține. O altă mașină? Ea se va învechi sau ne va ucide. Atunci ce dorință de împlinit îi vom cere perlei?
 
Majoritatea dintre noi nici măcar nu știe ce să-i ceară! Orice credeți că vreți sau căutați în această viață, să presupunem că perla vă va putea îndeplini, binecuvântarea pe care o poate aduce nu se poate compara cu cea de a ajuta toate ființele de a ieși din suferință. Este incomparabilă.
 
Toți ceilalți ne permit, de fapt, să acumulăm binefaceri care să ne aducă în locul de a-i putea ajuta. Ei sunt un mijloc pentru noi.
 
Datorită lor, prin acțiunile noastre de a-i ajuta, acumulăm binefaceri care ne vor scoate dincolo de mlaștină, ne vor scoate din Samsara și, pe calea ce o facem, îi ajutăm și pe ei. Toate acestea se petrec împreună.
 
Un al doilea aspect despre care am început să vorbim este că nu am ști ce să cerem, cu excepția lucrurilor lumești pe care le dorim. Nici măcar nu știm ce înseamnă să nu fim în Samsara.
 
Nu avem nicio idee cum să cerem acest lucru. Nu cunoaștem plăcerea iluminării. Plăcerea uimitoare de a fi în afara Samsarei este de a avea:
 
               – un corp de lumină care nu mai suferă, nu se îmbolnăvește și nu se mai degradează. El este perfect în toate virtuțile. El este numit “corpul de diamant”. Nu întâmplător numele lui este Dorje
               – diamant. Corpul de diamant este corpul lui Buddha.
               – și o minte atotcunoscătoare, binecuvântată de o compasiune infinită, de iubire necondiționată pentru toate ființele. Această minte nu cunoaște cuvântul “suferință” și este în mod constant într-o imensă plăcere, plăcere care nu se poate descrie. Încercați să luați cel mai încântător moment pe care l-ați avut vreodată în viața voastră, multiplicați-l de un miliard de ori și tot nu veți ajunge la extazul iluminării. Nu există asemănare.
 
Mai mult de atât, nu avem idee ce înseamnă să fim în Paradisul Tantric. Deci, nici măcar nu știm ce să cerem.
 
 
Calea de a ajunge în paradis trece prin ceilalți
 
Nu putem ajunge în Paradisul tantric fără ceilalți. Și orice lucru care ne poate aduce în acel paradis, dacă este așa, este mai bun decât această perlă.
 
Învățătura ne spune că nu există nicio modalitate de a ajunge acolo dacă nu știm cum să ne relaționăm cu oamenii din jurul nostru, fără a învăța cum să ne transformăm relația față de tot ceea ce este în jurul nostru, și mai ales față de cei dificili.
 
Cel dificil poate fi:
– șeful care ne constrânge sau nu se uită la noi cu ochi buni,
– poate fi soțul sau soția cu care nu ne împăcăm și ne certăm,
– sau copilul nostru adolescent cu care ne este greu,
– sau hoțul care vine să ne fure bunurile,
– sau cineva care vine să ne hărțuiască,
– sau vrășmașul care vine să ne atace. Mai ales pe aceștia.
 
Învățătura ne spune că ei sunt biletul nostru de intrare în paradis. Avem nevoie de ei ca să ne putem ridica deasupra mlaștinii. Trebuie să învățăm cum să ne transformăm relațiile dintre noi, cum să-i transformăm pe acești oameni dificili din viața noastră, în altceva.
 
 
Cum îi transformăm? Lucrând în interiorul nostru
 
Lucrând în interiorul nostru, ei se vor transforma. Și aceasta este frumusețea acestei practici.
 
Nu este nevoie să-i schimbăm pe cei din jurul nostru. Ei se vor schimba datorită muncii pe care o facem în interior.
 
Munca noastră va trebui să fie cu toți cei care ne creează dificultăți, fie că aceste dificultăți sunt emoționale, financiare, sau orice altceva. Munca cu ei este exact ceea ce ne trebuie pentru a ne putea transforma conștiința.
 
Aceste dificultăți sunt obstacolele ridicate între noi și acest paradis despre care vorbim. Cei “dificili” ne dau ocazia să ne eliminăm obstacolele. Dacă nu ar fi existat nicio dificultate, nu am fi avut niciun obstacol. Oamenii nu ne-ar fi apărut ca fiind dificili daca am fi fost puri.
 
Buddha nu întâlnește oameni dificili. Nu există așa ceva în lumea lui. Cuvântul “om dificil” nu apare în dicționarul lui Buddha.
 
Dacă aceștia apar în viața noastră este pentru că ne oferă o șansă să purificăm această parte a conștiinței noastre. Treptat -treptat, această practică Lo Jong ne va conduce spre locuri mai înalte și în cele din urmă la iluminarea lui Buddha.
 
Maestrul Shantideva a scris versuri foarte frumoase pe această temă. El face o comparație între Buddha și ființele vii.
 
El spune: “Vreau să ajung la iluminare, vreau să ajung în paradisul lui Buddha, să fiu eu însumi Buddha“. Ei bine, am nevoie de cineva care să-mi arate drumul. Cine îmi va arăta calea? Cineva care a sosit deja la iluminare. Cineva care a făcut deja drumul. Cine a făcut drumul? Buddha sau toți Buddha.
 
Nu vorbim despre istoricul Buddha Shakyamuni, ci despre toate ființele iluminate. Gautama Buddha a fost doar unul dintre ele. El a fost întruchiparea unei astfel de entități iluminate. Cu toate că istoricul Buddha nu mai este aici, învățătura lui a rămas cu noi și împreună cu ea și întruchipările lui. El a spus că, odată ce va dispărea din această lume, el va continua să apară sub diverse forme, ca de exemplu sub forma învățătorilor Dharma.
 
Maestrul Shantideva spunea că avem nevoie de Buddha pentru a ne arăta calea spre acest minunat loc. Dar, ca să ajungem acolo va trebui să curățăm orice părticică impură din conștiința noastră.
 
Cum vom curăța? Va trebui să ne dezvoltăm răbdarea. Cum ne vom dezvolta răbdarea? Va trebui să ne întâlnim cu aceia care să ne testeze răbdarea. Ei trebuie să fie oameni enervanți, nu-i așa?
 
Pentru că nu ne putem antrena răbdarea cu cei care sunt plăcuți. Așa că avem nevoie de ei. Ei sunt perla noastră. Numai ei ne dau tot ceea ce dorim. La fel ca și Buddha.
 
Și, în acest sens ei sunt complet egali cu Buddha. Ei nu sunt egali cu Buddha în ceea ce privește modul în care gândesc, a cunoștințelor lor, a binefacerilor lor și așa mai departe.
 
 
Dar din punctul de vedere al binecuvântării pe care ne-o aduc, ei sunt egali cu Buddha. Toți Buddha ne arată calea și îi invită în mod special pe acești tipi dificili să lucrăm cu ei pe cale. Poate că ei sunt înșiși Buddha care ne apar în acest mod, ajutându-ne să ne înălțăm. Poate.
 
De aceea avem nevoie de ei. Practicantul serios va începe să-i prețuiască. În verset scrie:
 
               Fie să învăț a prețui orice ființă vie.
 
Cuvântul “a învăța“, este folosit în sensul de a observa în sfârșit că cel care îmi ridică un obstacol în calea mea, îmi oferă oportunitatea de a-mi transforma conștiința.
 
Versetul continuă:
 
               Și în inima mea cu drag să o păstrez
               Pe calea împlinirii țelului meu suprem.
 
Pe ei îi vom păstra cu drag în inimile noastre. Ei devin pentru noi foarte scumpi, pentru că nu ne putem lipsi de ei. Am nevoie de ei. Atât timp cât nu ne-am dezvoltat răbdarea la maximum, am nevoie ca ei să vină și să ne testeze.
 
Nu am avea cum să practicăm în alt fel. De aceea, orice ființă va deveni dragă inimii noastre.
 
 
O a doua modalitate de a traduce versetul
 
Ultimele două rânduri pot fi citite puțin diferit atunci când ne uităm la limba tibetană.
 
O a doua modalitate de a traduce este că ceea ce păstrăm prețios în inimile noastre este conștiința care ne duce la iluminare.
 
Cu alte cuvinte, această conștiință care ne duce spre iluminare este cu mult mai prețioasă decât perla ce îndeplinește orice dorință. Și care este această conștiință care duce spre iluminare? Ea este compasiunea supremă.
 
Starea în care compasiunea noastră este dezvoltată la maximum este cu mult mai valoroasă decât acea perlă, deoarece numai ea ne aduce iluminarea.
 
 
A treia modalitate de a traduce versetul
 
A treia modalitate este că ceea ce păstrăm prețios în inimile noastre este iluminarea însăși.
 
Se ridică întrebarea: dacă învățătura spune că trebuie să învățăm a prețui în inima noastră pe oricine care este dificil, mai mult decât acea perlă, ce se poate face în cazul în care persoana este violentă față de noi?
 
Răspunsul este: în situația în care cineva este violent va trebui să acționăm pe cât se poate pentru a preveni violența. În cazul în care cel violent nu poate fi înfrânat sau împiedicat cel mai bine este să ne îndepărtăm de violență.
 
Dacă nu suntem de acord cu acțiunile sale și dacă considerăm că acesta este dăunător va trebui să facem tot ceea ce ne stă în putință de a preveni fapta.
 
Indiferent de ceea ce vom face, inima noastră va continua să-l prețuiască mai mult decât perla dorită. Sub nicio formă nu ne vom închide nici inima față de el și nici nu-l vom judeca sau condamna. Inima noastră va rămâne în compasiune, pentru că acum el își provoacă multe probleme și suferință.
 
De unde a venit o astfel de persoană violentă? În mod sigur el vine dintr-o sămânță de violență pe care am plantat-o în trecut, ori în această viață, ori într-una anterioară, când am rănit pe alții.
 
Ca urmare a faptului că le-am făcut rău altora va rămâne o înregistrare în conștiința mea. Noi o numim “sămânță” sau “sămânță karmică”. Această sămânță va rămâne în incubator ani și chiar reîncarnări, acumulând energie.
 
Iar atunci când se va maturiza se va manifesta sub forma unei experiențe de confruntare cu cineva violent sau cu cineva agresiv sau de a fi răniți de cineva.
 
Deci, când ne apare o astfel de persoană, ce face el pentru mine? El îmi dezvăluie această sămânță de care nici măcar nu am știut că există și îmi oferă acum șansa de a o curăța.
 
Cum o voi curăța? Oare ar trebui să rămânem pe loc și să-i întoarcem și celălalt obraz? Uneori este bine să facem acest lucru. În cazul în care suntem destul de puternici și cineva vine să ne lovească, putem să-i spunem: “Bine, acum, aici!”. Acest lucru poate să-l trezească.
 
De cele mai multe ori, aceștia nici nu sunt conștienți de ceea ce fac. Dar nu, orice situație justifică un astfel de răspuns. Uneori va trebui să ne îndepărtăm de el, iar alteori va trebui să-l înfrânăm sau să-l oprim. Deci, faceți ceea ce este potrivit situației și folosiți ocazia.
 
În nici un caz nu vom răspunde violent, nici cu fapta și nici cu gândul, mai ales cu gândul. Nu-l vom critica, nu-l vom discredita, nu vom fi adverși față de el, pentru că toate acestea sunt tot forme de violență.
 
Dacă vom evita reacția obișnuită împotriva agresiunii sau a rănirii și vom rămâne deschiși, inima noastră se va transforma. Cu toate că vechea karmă va continua să se manifeste, noi nu vom mai planta semințe noi de violență.
 
Deoarece totul vine din ceea ce am semănat în trecutul nostru, cu trecutul nu mai avem ce face. El a apărut acum, iar acum ne poate învăța.
 
El este dovada a ceea ce am îngropat în mod inconștient în mintea noastră. Iar acum se ridică la suprafață, dându-ne șansa să reacționăm cu înțelepciune și cu dragoste. Nu întoarcem lovitura prin lovitură sau cum se spune “ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”.
 
Înțelegem că totul vine din trecutul nostru, din karma noastră. Și sub nicio formă nu ne vom închide inima. Iar prin faptul că nu mai reacționăm, începem deja să stricăm mecanismul acestei roți. Această roată are un mecanism. Deoarece reacția noastră obișnuită la agresiune va fi din nou agresiune, învârtim din nou roata.
 
Reacționând cu o lovitură la o lovitură sau ochi pentru ochi, nu facem altceva decât să invităm următoarea lovitură. Pentru că, lovind pe cineva, vom lăsa o nouă amprentă în conștiința noastră care se va întoarce din nou la noi.
 
Când începem să ne folosim de această înțelegere, vom începe să stricăm acest mecanism. Cu timpul, roata va înceta să mai funcționeze și noi vom putea ieși din ea.
 
Acesta este primul antrenament. Acest prim verset poate fi practicat câteva luni bune înainte de a trece la următorul verset. Pe oricine pe care îl vom întâlni și în special pe cel dificil îl vom prețui mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință. Încercați să vă trăiți viața în acest fel! Nu va fi ușor.
 
Al doilea verset: Eu sunt cel inferior.
 
Să trecem acum la cel de-l doilea verset:
“Kang du su dang drok pey tse dak nyi kun le men ta shing shen la sampa
takpa yi chok tu che par dzin par shok ”
 
 
2.           Cu oricine voi fi și în orice loc mă voi găsi
               Fie să pot, din toată inima mea,
               Să mă văd pe mine însumi inferior
               Și pe celălalt superior.
 
După ce versetul precedent ne-a spus să-i prețuim pe toți mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință, vom face un nou pas, un antidot la unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală. Care este acesta? Mândria. Mândria și aroganța.
 
Majoritatea dintre noi este afectată de aroganță și mândrie. Chiar și aceia dintre noi care nu ne gândim la noi înșine. Cu toate că măsura de aroganță și de mândrie este diferită de la persoană la persoană, cu toții le avem, fapt ce reprezintă un mare obstacol pe calea spirituală.
 
Mândria vine din egoul nostru. Este imposibil de ajuns la iluminare cu mândria. Nu putem lua cu noi în Paradisul lui Buddha nici măcar un strop de mândrie. Scopul practicii acestui verset este de a ne ajuta să ajungem la iluminare prin eliminarea treptată a mândriei noastre.
 
Dorje Sengge ne spune: Cu toată lumea pe care o întâlniți, cu oricine vă întâlniți, fără excepție, vă veți vedea inferiori față de ei, vă veți obișnui să vă vedeți ca inferior.
 
Este foarte normal să vă întrebați: “De ce sunt inferior? Cel puțin vom fi egali. Este democrație, nu? De ce să fiu inferior celuilalt?
 
Pentru că am nevoie de antidot la mândria noastră.
 
Când ne întâlnim cu oameni facem în mod automat unul din cele trei lucruri. Îi clasificăm imediat pe aceștia:
               – mai sus ca mine,
               – egal cu mine,
               – mai jos ca mine.
 
Acest lucru se întâmplă în orice sferă de preocupări. În sfera finanțelor, a succesului, a frumuseții, a bogăției, a inteligenței și așa mai departe. Ne trasăm o axă pe care măsurăm: este mai frumoasă decât mine, este mai puțin frumoasă decât mine; este mai bogat ca mine sau mai puțin bogat decât mine. Are mai mult succes, mai puțin reușit. De cum am întâlnit pe cineva, în mod automat, începem să comparăm. Îl vedem ori mai sus ca noi ori mai jos.
 
Autorul ne spune: În această practică, în mod conștient și deliberat vă veți vedea ca fiind inferior. Chiar dacă nu sunteți, arătați-vă inferior. Încercați să tratați lumea prin această prismă.
 
Încercați să vă vedeți inferiori față de oricine pe care-l întâlniți, față de cerșetorul de pe stradă sau persoana înapoiată sau inamicul agresiv oricine este el.
 
Ce însemnă a fi să inferior? A fi inferior înseamnă că avem ceva de învățat de la acea persoană. Ea vine să ne învețe ceva.
 
Poate că nu suntem de acord cu opiniile lui sau nu suntem de acord cu comportamentul său sau orice altceva, el nu a apărut întâmplător în viața mea. Nu există nimeni care să apară în viața noastră și să nu avem nimic de învățat de la el și acesta este adevărul.
 
În măsura în care nu îl vedeți în acest fel, este indiciu a cât de multă mândrie aveți în voi. Dacă veți spune “nu am nimic de învățat de la el/ea“, denotă mândria din voi.
 
Dorje Sangge ne spune: “practică invers, adică în mod deliberat pune-te într-o poziție inferioară”.
 
 
Apele zăpezii curg din vârful munților spre ocean
 
Profesorii de Dharma folosesc adesea următoarea metaforă: Dharma este ca apa pură de zăpadă. Soarele dezgheață zăpada de pe vârfurile munților, iar ea începe să curgă de pe povârnișuri. Pentru a putea să savurăm această apă curată, va trebui să fim la fel de jos ca oceanul.
 
Toată apa curge spre ocean. Dacă ne punem la același nivel cu oceanul, vom primi roadele Dharmei. Vom fi răsplătiți cu rodul studiului, cu acest fruct pur. Dacă mergem semeți și aroganți, nu vom putea învăța nimic.
 
Acesta este și motivul pentru care una dintre instrucțiunile de a veni la o lecție de Dharma este de a ne comporta respectuos.
 
Studentul alege în mod deliberat să vină cu smerenie, să vină de jos, pentru a putea fi deschis Dharmei, altfel Dharma nu va ajunge la el. Apa nu urcă, ci doar coboară. Aceasta este pilda. Care este morala? Dacă ne vom plasa pe poziție de inferioritate față de toate celelalte ființe, atunci ne vom putea bucura de frumusețea lor, de învățătură lor și de binele pe care ni le conferă, pentru că fiecare are ceva bun și frumos să ne ofere.
 
Gândiți-vă pentru o clipă, ce ar fi dacă v-ați plimba prin lume și fiecare persoană pe care o întâlniți vă oferă ceva bun. Fiecare persoană pe care o întâlniți vă întâmpină cu ceva frumos.
 
Ce ar fi pentru o asemenea persoană?
 
Uneori putem vedea oameni cu credință foarte profundă, așa merg ei. Iar, dacă veți privi in ochii lor, veți vedea că strălucesc de lumină și bucurie. Ei sunt foarte fericiți.
 
Întrebarea care se ridică este: oamenii încearcă tot timpul să-și ridice stima de sine, această practică nu ne-o coboară?
 
Răspunsul este: a ne considera inferiori față de ceilalți nu înseamnă să nu ne apreciem la justa valoare. Este exact opusul.
 
Dacă Buddha a venit să ne învețe ceva, este semn că el știe bine, că avem puterea de a face față situației. Buddha vine să ne sporească înțelepciunea și compasiunea.
 
Acum avem o șansă să putem face față acestei dificultăți cu care înainte nu ne-am putut măsura. Altfel, nu ar fi apărut ca o dificultate în viața noastră. Deci, acum ne ridicăm mai sus, astfel încât să putem reacționa cu înțelepciune în fața situației ivite.
 
De exemplu, când cineva devine manager pentru prima oară va trebui să se ocupe de un nou set de probleme pe care înainte nu știa cum să îl trateze. Deci, ce va face cu acei lucrătorii leneși cu care trebuie să lucreze acum?
 
Prin prisma acestei înțelepciuni, el se va folosi de ei, în sensul că își va spune. “O.k., ei sunt profesorii mei. Au venit să mă învețe ceva. Ce pot învăța acum de la ei? Este exact opusul.
 
Se spune că toți Buddha trăiesc în termeni de milioane de ani și sunt atotcunoscători. Ei cunosc exact ce are nevoie fiecare dintre noi în orice moment. Totul este deja planificat. Iluminarea voastră este bine planificată. Trebuie doar să vă faceți treaba și să vă relaxați. Buddha vă pândesc de după colț deja cu milioane de ani în urmă.
 
Ei vă determină să vă întâlniți cu aceia care vă dau ocazia pentru această transformare. Voi nu știți care dintre ei sunt iluminați și care nu. De obicei, aceștia nu vor apărea într-un mod plăcut, pentru că în cazul în care totul este plăcut, veți deveni leneși.
 
Dacă vă simțiți comod și totul este bine nu veți ajunge nicăieri.
 
Pentru cei care trăiesc în lumea zeilor totul este plăcut și încântător, muzica este fermecătoare, mirosurile sunt plăcute și toată lumea arată extrem de frumos. Dar, atunci când unui zeu îi vine vremea să moară, începe să piardă toate aceste lucruri minunate.
 
Când deja și-a consumat timpul de rămas în această lume, atunci când karma lui bună s-a epuizat, va trebui să cadă. Zeii nu se străduiesc să iasă din roată. Ei ajung să trăiască într-o lume plină de plăceri, datorită multelor binefaceri pe care le-au acumulat, după care cad in lumile inferioare.
 
Datorită faptului că ființele umane au un amestec de plăcere și suferință, Buddha le oferă oportunități prin oamenii dificili care le apar în viață, pentru a-i ajuta să crească spiritual și să înceapă să practice.
 
De exemplu, când mergem la petrecere și spunem: “Oh, toți acești oameni nu sunt spirituali. Ei sunt doar interesați să mănânce, să bea și să chefuiască. ” Dar, ei sunt profesorii noștri.
 
Nu știm care dintre ei este un Buddha care a venit în așa fel încât să ne distrugă mândria din noi. În acest mod trebuie trăită viața.”
 
Acest verset este, de fapt, unul dintre învățăturile mai înalte care spune: Mergi în lume cu paranoia inversă. Nu spune: “Toată lumea mă suspectează, toată lumea îmi vrea răul”, ci spune “Cu toți sunt Buddha, eu sunt singurul care nu am plecat de aici”. “Toți sunt Buddha, hai să văd ce încearcă ei să mă învețe de care nu mi-am dat seama încă.”  
 

 

Lecția 6 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 6

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 Practica compasiunii
 
În această lecție vom face ultima parte a meditației.
 
Și așa cum am spus concluzia este că ar trebui să mergem la cea mai înaltă practică pe care o putem face. Cu excepția practicii tantrice, cel mai puternic lucru pe care îl puteți face este să învățați, să meditați asupra vacuității și să dezvoltați compasiunea.
 
În meditația pe care am făcut-o anterior, am ajuns în seră și am trecut prin pasajul de sticlă. Am văzut că nu putem lua nimic cu noi și am ajuns la ușa albastră. Ușa albastră este ușa practicii – decidem să practicăm, să începem imediat, și vrem să mergem la cea mai înaltă practică de care suntem capabili. Și fiecare dintre noi poate practica compasiunea indiferent de unde vine și câtă meditație a făcut. Deci despre asta o să vorbim.
 
Karma pe care o vom acumula va fi foarte puternică, minunată! Și dacă vom muri mâine, atunci vrem să o acumulăm rapid. Și are rezultate aproape imediate. Pentru a avea succes în această practică trebuie să fiți printre oameni, trebuie să fiți înconjurați de oameni și să o practicați cu altcineva.
 
Acum am să vă spun câteva cuvinte despre practica compasiunii după metoda Maestrului Shantideva. La începutul capitolului despre meditație, maestrul Shantideva descrie bucuria vieții în pădure, în singurătate, și ne îndeamnă să ne petrecem și noi timpul în pădure, singuri, făcând meditație, plimbări, să ne gândim la ceilalți și să ne cultivăm dorința de a ajunge la iluminare.
 
 
Compararea de sine cu ceilalți
 
Prima meditație pe care ne-o recomandă să o practicăm este:
 
Dak shen nyampa
Dak shen nyampa
 
Dak înseamnă eu.
Shen = ceilalți,
Nyampa = egal, deopotrivă, la fel, la fel ca, egal cu.
 
Meditația cu privire la compararea de sine cu ceilalți sau a-i trata pe ceilalți ca și pe mine însumi.
 
 
Un singur trup
 
Iată un exemplu. Versetul 91, capitolul 8:
 
                     Sunt multe părți ale trupului separate,
                     Mâinile și toate celelalte,
                     Și cu toate astea, ca pe un singur trup
                     Le îngrijești cu drag de toate.
 
Ce ne spune maestrul Shantideva? Tu îmi spui că toate părțile ești tu, și tu ești toate acestea, despre ce vorbești? Uite, ai brațe, picioare și tot felul de părți, nu este așa ?! Și le tratezi pe toate ca pe un singur corp, așa-i ?! Te îngrijești de întregul corp! Nu este suficient doar ca mâinii tale să-i fie bine, trebuie să-i fie bine și piciorului tău, nu este așa?! Este același lucru.
 
 
Fericirea și suferința lor
 
Fericirea și suferința tuturor ființelor sunt exact ca ale mele.
 
                     La fel, fericirea și suferința ființelor simțitoare
                     Cu toate își doresc ca și mine, să fie fericite.
 
Ele doresc fericirea la fel cum îmi doresc și eu fericirea. Mâna mea vrea să se simtă bine la fel ca și piciorul meu. Nu este nicio diferență.
 
Maestrul Shantideva ne arată împotrivirile noastre. Dacă vine cineva și se opune: „Stai puțin, tu îmi spui că ei sunt eu și eu sunt ei?” Iar maestrul Shantideva dă un exemplu: „Stai puțin, dar tu ai grijă atât de mână cât și de picior, nu este așa?! De ce? De ce nu ai grijă doar de mâna ta?” Acesta este doar un exemplu.
 
Cineva întreabă: „ De ce dacă îmi place fereastra deschisă și celuilalt îi place fereastra închisă, de ce ar trebui să închid? De ce este mai importantă voința lui decât a mea?”
 
Răspunsul este, datorită Lordului Morții. Pentru că dacă cineva va merge numai după voința lui, Lordul Morții îl va prinde.
 
Am să vă spun o istorioară pe care poate ați mai auzit-o. Acum, aproximativ o mie, o mie două sute de ani, în Tibet, un înțelept budist dorea să progreseze în studiile sale. El voia să-și dezvolte Boddhichita și compasiunea și căuta un profesor care să-l învețe. Într-o zi a auzit despre un mare înțelept care trăia într-un oraș îndepărtat. Atunci a decis să călătorească spre acel oraș și să-l întâlnească pe cel care avea să-l învețe compasiunea. Călătoria a fost lungă, luând-i ceva timp ca să ajungă în acest oraș.
 
În cele din urmă sosi în oraș, și începu să întrebe oamenii unde îl poate găsi pe înțelept. Oamenii i-au răspuns:„ Oh, tocmai a murit, dar să nu-ți pară rău pentru că elevii lui sunt aici. Înțeleptul a avut trei elevi și fiecare este genial. Așa că poți studia cu ei”.
 
Așa că se duce și întreabă cine sunt elevii? Unde sunt elevii? Și în timp ce căuta, aude că între elevi s-au iscat certuri cu privire la cine va lua locul înțeleptului. Așa că el își spune: „Adică cum, voi merge să învăț despre compasiune cu niște oameni care se ceartă pentru moștenire? Mă duc acasă”. Dar oamenii îi spun: „Nu, nu, nu ai înțeles bine. Fiecare dintre ei vrea ca celălalt să primească moștenirea”.
 
 
„Dar durerea lor nu mă doare”
 
Împotrivirea obișnuită pe care o avem este să spunem: „Bine, bine, dar îl doare pe el, nu mă doare pe mine. De ce să mă preocup de durerea lui?” Versetul 92 spune:
 
                     Să nu spui: „durerea mea nu face
                     Altui corp durere!”
 
Ceea ce pe mine mă doare, pe ei nu-i dor.  Maestrul Shantideva răspunde: Știi de ce te doare?
 
                     Chiar și așa, durerea ta
                     Este ceva ce nu poți suporta
                     Din singurul motiv: că ești atașat de tine!
 
Știi de ce te doare? Pentru că ești atașat de „eu”. Din capul locului, nu ai mai fi avut dureri dacă nu te-ai fi atașat de acest „eu”.
 
Versetul 93:
 
                     Și tot așa, chiar dacă este adevărat
                     Că suferințele ce alții simt
                     Niciodată nu vin să te lovească,
                     Oricum este durere și greu de suportat
                     Datorită aceleiași atașări de sine.
 
Pe tine te doare că ești atașat de sine, pe ei îi dor pentru că și ei sunt atașați de sine. Oricum durerea este durere, și orice durere este greu de suportat.
 
 
Trebuie să opresc orice durere.
Pentru că este durere.
 
Apoi, el spune, singura concluzie logică este:
 
Versetul 94
                     Durerea altora trebuie să opresc,
                     Pentru că este durere; la fel ca durerea
                     Pe care o simt și eu.
                     Trebuie să acționez ca să-i ajut pe alți
                     Pentru că sunt ființe vii;
                     La fel ca și corpul meu.
 
De ce ar trebui să oprim durerea altuia? Pentru că este durere. Și pe ei îi dor, la fel cum mă doare și pe mine.
 
Pe oricine îl doare, trebuie să-i oprim durerea. Punct. Deoarece această împărțire între al meu și al celorlalți este artificială. Ea se bazează pe concepția de ego, care nu a existat și nu va exista vreodată, ceea ce ne provoacă toată suferința.
 
Versetul 95, spune contrariul:
                     Pentru că eu și alții
                     Suntem exact la fel,
                     În ceea ce privește dorința de a fi fericiți,
                     Care este diferența dintre mine și ei?
                     De ce mă ostenesc doar ca eu să fiu fericit?
 
De ce să am grijă doar de fericirea mea? Nu există nicio logică în asta. Și eu vreau fericirea, și ei vor fericirea. Iar ei sunt mulți, nu este așa ?!
 
Dalai Lama spunea: “Eu sunt unul și ei sunt mulți. Deci, pentru fericirea cui mă voi osteni? Pentru fericirea lor.”
 
Maestrul Shantideva ne doboară împotrivirile noastre una după alta.
 
Versetul 96:
                     Pentru că eu și alții
                     Suntem exact la fel,
                     În ce privește dorința de a nu suferi,
                     Care este diferența dintre mine și ei?
                     De ce mă protejez numai pe mine, și nu pe ei?
 
 
 
Schimbarea de sine cu ceilalți
 
A doua parte a meditației predate de maestrul Shantideva se numește:
 
Dak shen jewa
Dak shen jewa
 
Dak înseamnă eu.
Shen = ceilalți,
Jewa înseamnă a înlocui, a schimba.
Adică, schimbarea de sine cu ceilalți.
 
Cele două părți, împreună se numesc:
 
Dak shen nyam je
Dak shen nyam je
 
Ceea ce înseamnă, compararea și schimbarea de sine cu ceilalți.
 
 
Trei niveluri de practică a înlocuirii de sine cu ceilalți
 
Practica înlocuirii de sine cu ceilalți are trei niveluri.
 
1. Primul nivel
 
Este cel mai scăzut nivel al acestei practici. El nu este scăzut, este doar scăzut în cadrul practicii, dar este un nivel foarte ridicat. Mergem și ne punem în locul altora.
 
Un mod minunat de a face asta este cu ajutorul ochilor. Ne uităm spre ce se uită ochii celorlalți. Ochii noștri se îndreaptă spre ceea ce ne dorim. De obicei, majoritatea oamenilor lucrează cu ochii. Optzeci la sută din input-ul simțurilor este de fapt prin ochi. Iar oamenii ne conduc cu privirile lor.
 
Dacă vrem să ne înlocuim cu altul sau a ne pune în locul celuilalt, asta înseamnă că vrem să-i oferim ceea ce vrea mai mult, decât să ne oferim nouă ceea ce vrem.
 
Aceasta este practica. A da prioritate preferințelor celorlalți.
 
Deci, dacă sunt împreună cu cineva și mie îmi place fereastra deschisă, iar lui îi place fereastra închisă, atunci ce fac? Închid fereastra. De ce? Pentru că el vrea fereastra închisă, așa că am să vreau și eu fereastra închisă. Asta ne creează un pic de confuzie și un pic de schizofrenie și asta este toată frumusețea.
 
Cum vom ști? Uneori ei nu o să ne spună ce vor, mai ales dacă nu sunt apropiați de noi. Dacă sunt apropiați de noi, ne vor spune. Dacă locuiesc cu noi ne vor spune, iar atunci vom face ce spun ei. Ei ne spun să ne facem patul, vom face patul, chiar dacă nu dorim să-l facem. Dacă ei vor asta, vom face asta.
 
Toată această practică extinde linia de delimitare ego-ului și include și pe altcineva în interiorul acestei linii. Așadar, primul nivel este să vă lăsați conduși de ochii lor. Dacă vor ceva, de obicei vor privi mai întâi acolo. Așa că urmărim să vedem ce anume caută și mergem repede să le dăm.
 
Aceasta este practica, practica unui Bodhisattva, îi lăsăm să ne îndrume cu ochii lor, pentru că Bodhisattva vrea să ofere altora ceea ce vor.
 
– Să le dăm ce este bine sau ce vor?
 
Dacă celălalt vrea să mănânce ciocolată toată ziua și dacă este copilul meu, atunci îi voi da să mănânce ciocolată toată ziua?
 
Ca părinte, va trebui să fac ceea ce este bine, nu doar ceea își dorește copilul. Este de datoria mea ca părinte, să stabilesc anumite limite pentru el. Dar dacă nu mă aflu în acel rol, atunci este mai bine să nu mă pun în rolul de patron.
 
De multe ori nu le oferim oamenilor ceea ce își doresc, deoarece credem că nu este bine pentru ei. Așa că acordăm o oarecare importanță opiniilor noastre – şi asta este o linie fină. Este o limită unde ego-ul meu se joacă, dând importanță părerilor mele față de ceea ce este cu adevărat bine. Așadar, va trebui să fim conștienți de această linie și să lucrăm cu ea. Asta este tot.
 
– Bodhisattva face asta cât mai transparent.
 
Nu informează pe toată lumea: „Acum îți dau ciocolată, pentru că te-am văzut că îți place ciocolata”. O face în liniște la toate nivelurile: fizic, mental, emoțional. Ne lăsăm conduși și le dăm ceea ce vor.
 
– Și o facem unilateral.
 
Nu așteptăm ca ei să facă la fel. Aceasta este toată ideea. Facem și gata.
 
Jimpa, călugărul care servea în templul din New Jersey era expert în acest sens. Venea-i o dată, el privea cum îți place ceaiul și când îți place să-l bei, și data următoare te servea deja exact când și cum îl voiai. El știa pe fiecare cum îi place să-și bea ceaiul. Pe aceasta se focaliza. Și totul era liniștit. Jimpa era deosebit de smerit. Un Bodhisattva uimitor.
 
Deci, acesta este primul nivel. De ce se numește scăzut? El nu este deloc scăzut, câți dintre noi facem asta? De ce se numește scăzut? Pentru că în această practică încă mai există „eu și ei”.
 
2. Al doilea nivel
 
Acest nivel este unul mai profund, acela că ne înlocuim ochii noștri cu ochii lor, încercăm să intrăm în ochii lor. Vom privi lumea prin ochii lor. Nu mai așteptăm ca celălalt să ne arate ce-și dorește. Îl cunoaștem atât de bine, încât știm ceea ce-și dorește, și îi dăm lucrul dorit în prealabil.
 
3. Al treilea nivel
 
Al treilea nivel, este cel suprem, în care încercăm să ștergem linia dintre noi și ceilalți, pentru că această linie este cea care ne omoară. Această linie despărțitoare este cea care ne ține în Samsara. Și aceasta nu este o chestiune mică! Suntem condiționați să facem acest lucru de foarte multă vreme, în toate viețile anterioare. Întotdeauna am fost eu și ceilalți, iar eu am fost mai important. Confortul meu este mai important, nevoile mele sunt mai importante – acesta este modul nostru de a ne comporta, așa suntem obișnuiți. Din clipa în care am venit pe această lume suntem obișnuiți în acest fel. Deci, pentru a schimba acest obicei, nu este un lucru ușor. Dar exact această schimbare este necesară pe calea iluminării. Și nu este ușor, trebuie să fim direcționați spre ea, altfel obiceiurile vor prelua controlul.
 
În momentul în care le dăm mâncarea pe care și-o doresc, simultan și noi vom crede că este ceea ce ne dorim, chiar dacă nu este ceea ce noi ne dorim. Deoarece linia a fost ștearsă. Și mergem mai profund. Deja, nu ne mai sacrificăm pentru ei, pentru că ne-am pus în locul lor. Nu mai există linia care delimitează.
 
Mamele fac asta deja. Ele fac ce este mai bine pentru copil, chiar dacă nu este atât de bine pentru ele. Chiar dacă ar vrea să meargă la dans, pentru că nu poate lăsa singur copilul acasă, va rămâne acasă, și nu va regreta asta. Cu toții am făcut asta. Dar nu suntem obișnuiți să facem acest lucru cu cineva care nu este copilul nostru.
 
Cu toții avem instincte, dar și animalele au instincte. Vrem să mergem mai departe.
 
Ceea ce dorim este să-i facem pe toți instinctul nostru, pentru că acesta este nivelul la care acționează Buddha. Acesta este nivelul lui Buddha.
 
 
Linia care ne omoară
 
Această linie despărțitoare ne omoară.
 
Această linie despărțitoare pe care o punem între noi și ceilalți, este ca și când ne-am proteja pe noi și nevoile noastre; Practic este închisoarea noastră. În interiorul acestei linii suntem morți.
 
Când nu va mai exista nici o linie, nu vom mai muri, pentru că cine va muri? Acest „eu” cu care ne identificăm, care nu a existat și nu va exista vreodată, ca „elefănțelul roz cu două capete care zburdă prin cameră” și credem că există, și suntem gata să ne războim pentru a-l apăra, și suntem gata să încălcăm jurămintele pentru el – el este exact închisoarea care ne omoară. Sunt fălcile Lordului morții.
 
 
Sursa oricărei fericiri și a oricărei suferințe din lume
 
În două dintre cele mai cunoscute versete din cartea sa, maestrul Shantideva descrie sursa oricărei fericiri și suferințe care există în lume.
 
 
 
 
 
„Copiii” sunt oamenii obișnuiți, care nu au perceput vacuitatea.
 
De ce trebuie să ne îngrijim și de celălalt? Decideți, vreți să-l prindeți voi pe Yama, sau nu? Atâta timp cât sunteți atașați de ego, trebuie să muriți și să îndurați toate suferințele pe care le-am descris.
 
 
Agresorul și victima, amândoi sunt la fel de compătimit
 
Ce se poate face în cazul femeilor maltratate?
 
În primul rând trebuie să avem grijă de bunăstarea ei. Ea are nevoie să se relaxeze și să-i se găsească un loc liniștit și așa mai departe. Trebuie protejată.
 
Cei care se ocupă de asemenea cazuri știu asta. Femeia după despărțire își va găsi un alt bărbat care și el o va bate, pentru că aceasta este karma ei. Semințele sunt încă acolo. Legile karmice funcționează întotdeauna. O persoană nu poate suferi dacă nu a cauzat suferință mai întâi altora.
 
Înțelegerea noastră despre cauză și efect se bazează pe o concepție greșită și tocmai de aceea ne aflăm aici. Fără a înțelege cauza și efectul în conformitate cu concepția asupra lumii despre karmă și vacuitate, nu vom putea ieși din acest cerc vicios. Deci, până când femeia maltratată nu va înțelege cauzalitatea va continua să sufere, la fel ca oricare dintre noi care suferim.
 
Aceeași sămânță de agresiune pe care a semănat-o, poate într-o viață anterioară, este încă acolo, și va continua să se întoarcă la ea până nu încetează să mai producă agresiune. Și chiar dacă agresivitatea se face în gând, este suficient, pentru că karma se intensifică.
 
Iar acel bărbat care a bătut-o, va fi el bătut data viitoare, dacă nu se va opri din a face rău.
 
Bineînțeles că în această situație, nu este momentul să i se dea femeii o lecție de Dharma.
 
Ca terță persoană trebuie să previn nedreptatea. Fără să critic nici pe unul și nici pe celălalt și (totodată) să-mi păstrez inima deschisă pentru amândoi.
 
 
Este doar o chestiune de timp
 
Atât victima, cât și agresorul merită la fel de mult compasiunea noastră. Deoarece diferența dintre el și ea, este că ea suferă acum, iar el va suferi în viitor. Amândoi suferă. Diferența este doar de timp.
 
Oare este posibil ca după o astfel de situație, ambele părți să-și exprime regretul și să se ierte, karma lor se va termina?
 
Toată karma poate fi purificată, cu excepția celor făcute împotriva profesorului. Iar pe de altă parte trebuie să-i ajutăm.
 
Distincția pe care o facem, că li se întâmplă lor și nu nouă, este artificială, doar pentru că ne-am închis într-o mică coajă pe care o numesc „eu”. De fapt, eu sunt și lovitul și cel care lovește. Eu sunt cel care lovește și eu sunt ea care este lovită. Ambii sunt tot eu.
 
 
Cum putem opri ciclul nesfârșit al suferinței
 
Este important să înțelegem că în lumea dorințelor, lucrurile nu merg bine, deoarece oamenii nu înțeleg karma și vacuitatea, și reacționează în fața realității fără să înțeleagă de unde provine și astfel plantează din nou semințele pentru continuarea suferinței lor.
 
În ochii unui om care a perceput vacuitatea arătăm ca niște nebuni. Cine a ieșit din acest cerc al erorii și vede pe cel care bate, pe cel care l-a lovit, i se pare o nebunie. Cine lovește plantează încă o dată semințele agresiunii. Datorită loviturilor pe care le-am dat altora în trecut, karma rodește și acum primesc o palmă. Dacă acum îl lovesc încă o dată, am plantat iar semințele agresiunii.
 
Unele dintre jurămintele pe care le au călugării și, de asemenea, sunt incluse și în jurămintele Bodhisattva, este a nu răspunde violenței prin violență, a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva țipă la noi; a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva este furios pe noi; a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva este violent față de noi; a nu răspunde cu aceeași monedă când cineva ne critică. Nu răspundem. Și aici se termină. Am fost lovit, karma mea a rodit și cu asta s-a terminat, cercul se închide, nu mai reînnoiesc. Și așa începem să ieșim din Samsara.
 
 
Ieșirea treptată
 
Așadar, acesta este un proces treptat, pentru că va exista o perioadă de tranziție în care nu mai semănăm semințele răului, dar răul pe care l-am făcut în trecut se întoarce la noi. Și încet ne curățăm.
 
Maestrul Shantideva spunea: „Adună-i pe toți cei care te atacă într-un fel sau altul , îmbrățișează-i, sărută-i pentru că ei vor pleca din viața ta”. Dacă înțelegeți de unde provin ei și dacă încetați de a mai planta sămânța, aceștia vor dispărea treptat din viața voastră. Și atâta timp cât ei sunt aici, au un rol de jucat, vă învață ceea ce nu ați învățat încă. Dacă nu ați învățat încă, ei vor continua să apară.
 
 
 
Cu susul în jos
 
Cu totul invers, de cum suntem obișnuiți.
 
Celor care m-au rănit, mai ales lor, le datorăm recunoștință. Pentru că ei ne învață ceea ce altcineva nu ne poate învăța – ne reflectă acele semințe pe care nu le-am purificat încă.
 
Ei nu pot înceta să ne atace, să ne critice, să ne bată, să ne bârfească, să ne insulte, să ne înjunghie pe la spate – atât timp cât acest „virus” este activ în noi. Ei ne reflectă pe noi. Așadar, dacă înțelegem asta, atunci când unul dintre aceștia vine, îi vom spune: „Mulțumesc foarte mult, tu ești profesorul meu”. Și acestora vom trebui să le dăruim ofrande. Îi servim mai ales pe ei şi este cu totul invers decât suntem noi obişnuiţi.
 
Pe ici și pe colo cineva iese din acest cerc vicios și începe să învârtă spirala în direcția opusă. Tocmai prin acest act de eroism îl ia pe acest dușman, ca să zicem așa, și începe să-l slujească. În acest fel dușmanul devine prieten.
 
 
Oameni ciudați și sublimi
 
Pentru cel care a ieșit din cerc, noi arătăm ca niște nebuni. Răspundem cu foc la împușcături?! De unde au venit împușcăturile? Nu înțelegeți că ele au venit pentru că ați împușcat pe alții? Nu mai trageți!
 
Și în egală măsură și noi îl vom privi pe acesta ca fiind un ciudat.
 
Deci nu este ușor. Nu este ușor să fii profet. De ce? Deoarece până va veni dovada, va trece timp. Cei care trag în alții și alții trag înapoi – nu vor învăța niciodată. Pentru că este nevoie de timp. Maturizarea karmică necesită timp.
 
În filmul „Gandhi”, Gandhi aruncă actul de identitate în foc. Acțiunea se petrece în Africa de Sud. El știa că dacă face asta polițistul îi va rupe oasele. Iar polițistul i-a rupt oasele. Gandhi înțelegea consecințele de anvergură ale actului. Loviturile primite erau o rodire karmică, pe când ceea ce făcea el acum, rodeau altă dată, iar India va fi eliberată. El a văzut că prin micul act de ardere a unei buletin de identitate, gest care nu era moral, India va fi eliberată. Pentru că așa merge karma!
 
Este imposibil să ajungem la iluminare fără să învățăm. Multă vreme am făcut lucrurile așa cum am fost obișnuiți să le facem, și iată-ne din nou aici.
 
Dacă era corect să reacționăm loviturii cu lovitură, atunci de mult nu am fi suferit.
 
Cineva care s-a ocupat cu istoria lumii scrise de acum de cinci mii de ani, a descoperit că în istoria lumii au fost doar patruzeci și două de zile fără război.
 
 
Karma care aduce iluminare
 
Karma de a dori ca toată lumea să aibă parte de tot binele, va aduce tot binele din lume.
 
Modul în care vedem o lume lipsită de sărăcie, este dacă ne străduim să aspirăm prin gând, vorbă și faptă spre o lume în care să nu fie sărăcie.
 
Atunci de ce ar trebui să fim generoși?
 
Cei care sunt generoși știu că merită, pentru că abundența li se întoarce înapoi. Chiar dacă nu înțelege nimic din karma – belșugul se întoarce la el. Și acesta este motivul pentru care nu-i va lipsi nimic.
 
Dar există un motiv mult mai bun. Generozitatea mea este exact ceea ce va aduce abundența în lume. Pentru că această lume a fost creată din mine.
 
Am creat totul, inclusiv sărăcia. În măsura în care există sărăcie, înseamnă că nu mi-am perfecționat încă generozitatea.
 
 
Înțelepciunea care aduce desăvârșire
 
Ce-i lipsește generozității pentru a fi perfectă? Înțelepciunea. Trebuie să înțelegem vacuitatea pentru ca generozitatea să fie perfectă. În măsura în care există încă sărăcie în lumea mea, chiar dacă sunt super generoasă, se datorează faptului că încă nu am adus generozitatea la perfecțiune. Asta se întâmplă cu orice lucru.
 
 
Karma care aduce pace
 
Karma de a dori să fie pace în lume, va aduce pace în lume. De ce este bine să organizăm un seminar de pace? Ca să-i învățăm pe oamenii să-și calmeze agresivitatea din inima lor? De ce vom face asta?
 
Pentru că:
a. Vor suferi mai puțin.
b. Peste tot în lume vor exista mai puține agresiuni.
 
Pentru că așa funcționează lucrurile.
 
Budiștii care au această perspectivă globală, care și-au eliminat linia despărțitoare dintre ei și ceilalți, sau au șters o parte din ea – lucrează la acest nivel global. Ei vin și îi învață pe oameni cum să fie generoși nu numai pentru că va fi bine pentru toți ceilalți, ci pentru că va fi bine pentru toate ființele.
 
De aceea este util să se țină cursuri despre spiritualitate în afaceri. Și oamenilor de afaceri le va fi bine, dar și întregii lumi. Iar un Bodhisattva are această perspectivă.
 
 
Grija față de ceilalți nu este un lucru neobișnuit
 
Și dacă ne întoarcem o clipă la maestrul Shantideva, el ne spune că până la urmă nu vom crede că a lucra pentru alții este un lucru ieșit din comun, și nici nu ne vom simți aroganți atunci când lucrăm pentru celălalt.
 
rang gi se su ne len la rewa migyab
 
Rang = eu însumi,
Zas zos = a mânca
Lan la rewa = așteptare,
Mi kyab = nu este cazul.
Când îl vom vedea pe semenul nostru ca pe noi înșine, nu ne vom mai gândi deloc că grija pentru ceilalți este ceva ieșit din comun sau justifică aroganța, la fel cum niciun om nu se felicită pentru că s-a hrănit la cină.
 
 
Meditație
 
Meditația pe care o vom face include ultimii pași ai practicii.
 
Așezați-vă comod.
 
Concentrați-vă asupra respirației.
 
Încercați să numărați zece respirații fără să vă încurcați.
 
Mergeți la refugiu în cele trei diamante:
 
Diamantul Buddha – reprezintă înțelepciunea sublimă, compasiunea și iubirea imensă față de toate ființele.
 
Diamantul Dharma – reprezintă conștientizările înțelepciunii și ale compasiuni pe care le-am realizat în inimile noastre.
 
Diamantul Sangha – reprezintă pe toți învățătorii care au perceput vacuitatea și ne îndrumă pe calea perceperii.
 
Vedeți cum voi și toate ființele sunteți în aceeași barcă, în același loc al suferinței și durerii. Generați-vă în inima voastră aspirația pentru a scoate toată lumea din suferință. Și direcționați-vă practica către acest obiectiv.
 
Invitați-vă Lama. Priviți-l cum stă în aerul din fața voastră la nivelul ochilor. El este o figură sfântă, radiind lumină. Faceți-l să fie cât mai frumos. Prosternați-vă în fața Lamei, în timp ce-i admirați una dintre calitățile lui sublime. Aceasta este prosternarea mentală.
 
Oferiți-i Lamei ofrandă. Dacă ați făcut ceva frumos de la meditația anterioară, imaginați-vă această faptă ca pe o bijuterie superbă pe care o puneți într-o cutie elegantă și dăruiți-i.
 
Dacă aveți ceva care vă încarcă conștiința, confesați-vă acum Lamei, astfel încât să nu poată interfera cu meditația voastră.
 
Și amintiți-vă ceva bun pe care l-ați spus, gândit sau ați făcut și bucurați-vă. Puteți să vă bucurați de faptele bune a altcuiva, și de asemenea vă puteți bucura de faptele tuturor Buddha sau Bodhisattva sau ale învățătorilor voștri.
 
Rugați-l pe Lama să rămână cu voi și să continue să vă transmită învățătura.
 
Și acum vom trece la meditația conștientizării morții.
 
În primul pas ieșiți din pădurea deasă și anevoioasă de trecut, murdari, transpirați, cu hainele grele pe voi. Duceți în spate o povară grea. Și începeți să ieșiți din pădure într-o poiană mare în care se află o masă încărcată de mâncare, iar oamenii se înghesuie și se împing unul pe altul doar ca să apuce ceva de pe masă. Acesta este pasul vieții obișnuite. Viața este așa cum este, dacă nu ne dezvoltăm conștientizarea morții. Suntem încărcați de lucruri, relații, cariere, și alte cele. Încercăm să obținem tot ceea ce este mai bun pentru noi și suntem dispuși să-i împingem pe ceilalți și să-i călcăm în picioare pentru asta.
 
Luați-vă la revedere de la mulțimea înghesuită în jurul mesei, și începeți să traversați poiana în direcția podului spre castel. În timp ce traversați râul care înconjoară castelul, mergeți pe pod și aruncați treptat toate poverile în râu. Acestea sunt toate atașamentele voastre, toate lucrurile de care nu mai aveți nevoie cu adevărat. Toate lucrurile care vă leagă de viața de aici, de Samsara, și care vă fură minutele prețioase din viața voastră. Încercați să găsiți lucruri care sunt specifice vouă, acele lucruri samsarice care vă fură mintea, fie timpul sau banii. Și vedeți dacă le puteți arunca în râu.
 
Acest pas reprezintă etapa în care o persoană începe să mediteze, să-și dezvolte conștientizarea morții. Începe să conștientizeze că aceste lucruri nu le poate lua cu ea și își pierd o parte din importanță.
 
La capătul podului, stau de pază soldați înarmați cu săbii, cuțite și altele. Paznicii sunt robuști și amenințători. Iar voi va trebui să treceți printre ei. Paznicii reprezintă frica și groaza față de moarte, sentimentul rău pe care îl are omul atunci când se gândește la moarte și regretul profund pe care îl are cel care nu meditează corect atunci când moartea se apropie.
 
Treceți cu ușurință printre soldați și vă deplasați pe peluza din spatele lor care înconjoară palatul.
 
Dansați cu ușurință de-a lungul ierbii, parfumați, îmbrăcați în haine de mătase ușoare. Sunteți fericiți, radioși, plini de viață. Ați scăpat de tot ceea ce nu mai era necesar în viața voastră și ați rămas doar cu ceea ce vă sprijină sfânta voastră practică. Dansul ușor simbolizează acum meditația corectă asupra morții.
 
Ajungeți la castel. În centrul lui se află o curte luminată de lumina soarelui, la care vreți să ajungeți. Dar pentru asta va trebui să parcurgeți o mulțime de camere.
 
Prima cameră are o ușă aurie care reprezintă certitudinea morții. Intrați și vedeți în fața voastră o cameră rotundă. Imediat în dreapta se află un câine imens, amenințător, care-și arată colții, legat de perete. Câinele este gata să sară la voi, dacă ar putea. Câinele reprezintă karma morții noastre, faptul că această moarte nu poate fi oprită.
 
În centrul camerei, pe o masă rotundă, stă o clepsidră în care a mai rămas puțin nisip și care se scurge în jos. Această clepsidră simbolizează faptul că viața se termină din clipă în clipă. Nici măcar o singură clipă nu o putem readuce înapoi, și fiecare moment care a trecut ne apropie de moarte.
 
Clipele se scurg neîncetat. Situația pare mai gravă pe măsură ce îmbătrânim, dar de fapt ea continuă clipă de clipă.
 
Apoi ieșiți din cameră și intrați în coridorul lung, pe care îl parcurgeți aproape în fugă. Coridorul este întunecat și cu greu se poate vedea ceva. Pe pereții lui sunt atârnate imagini cu profesorii pe care i-ați avut și lucrurile pe care ei v-au învățat. Alergați de-a lungul lor și nu aveți timp să vă opriți. Acest lucru simbolizează faptul că nu aveți suficient timp pentru a practica, abia vă mai amintiți ce trebuie să faceți, treceți în fugă mereu de la un lucru la altul și nu aveți timp pentru a practica.
 
Ați ajuns la o ușă verde care simbolizează incertitudinea momentului morții, o deschideți și în fața voastră se află o cameră triunghiulară care se mărește pe măsură ce pășiți prin ea. Imediat la intrare, în dreapta voastră este o coș de gunoi cu o hârtiuță în interior pe care scrie numărul șaptezeci și doi. Numărul reprezintă minciuna statisticilor când vine vorba de rata de viață. Iar în măsura în care credem în această minciună, sperăm că mai avem mult timp de trăit. În acest fel, ne facem nouă înșine o mare nedreptate pentru că amânăm practica.
 
Camera este plină de lucruri familiare vouă, patul vostru, poate mașina voastră, canapeaua voastră și toate lucrurile pe care le folosiți. Și înțelegeți că fiecare dintre ele este o capcană. Și că oricare dintre lucruri poate exploda și vă poate ucide și asta simbolizează faptul că sunt puține lucruri care vă susțin în viață și, multe lucruri care vă omoară. De asemenea, chiar și lucrurile care vă susțin vă pot ucide.
 
Înaintați prin cameră și ajungeți la capătul ei. Dar, înainte de a ajunge în capătul ei călcați pe un ghimpe. Scoateți ghimpele din picior și vă curge o picătură mică de sânge, fapt care simbolizează cât de fragil este corpul, cât de ușor poate fi omorât, cât de ușor poate fi lovit. Unii viruși pot provoca SIDA, câțiva neutroni pot provoca cancerul. Este atât de ușor de omorât corpul.
 
Și acum ajungeți la o ușă roșie, o deschideți și pășiți într-o cameră dreptunghiulară, care reprezintă principiul că nu putem lua nimic cu noi, decât practica noastră dharmică.
 
Camera are pereți din sticlă ca o seră. Și interior este un pasaj care are și el pereți de sticlă. Străbateți pasajul interior și priviți prin peretele de sticlă pe ambele părți. Pe ambele părți, vă vedeți prietenii și rudele. Ei vorbesc între ei, vă ignoră, și nu vă pot vedea. Bateți în geam ca să le atrageți atenția, dar ei nu vă pot auzi și asta pentru că deja v-ați mutat într-o altă lume, sunteți deja în Bardo.
 
Acest lucru simbolizează faptul că nu puteți lua cu voi nimic în Bardo.
 
În timp ce înaintați prin pasaj, vedeți acum pe ambele părți ale geamurilor toate obiectele voastre preferate. Încercați să le atingeți, dar nu puteți, pentru că peretele vă separă. Înțelegeți că sunteți deja morți, sunteți deja în Bardo și nu mai aveți niciun control asupra acestor obiecte, dar încă mai sunteți atașați de ele.
 
La capătul coridorului de sticlă, pe un pat, vă vedeți trupul dezbrăcat, culcat cu fața în sus. Trăsăturile feței sunt estompate, chipul este de nerecunoscut și acest lucru reprezintă faptul că vă veți pierde acest corp pe care l-ați îngrijit cu atâta atenție și pe care l-ați cultivat, iar după câteva clipe după ce v-ați mutat în Bardo, n-o să vă mai aduceți aminte nici măcar cine ați fost.
 
Toată energia ați investit-o în ceva ce nici măcar nu vă veți mai aminti de el.
 
Și acum ajungeți la o ușă mare albă care reprezintă cele trei decizii pe care trebuie să le luați acum. Deschideți ușa și intrați într-o cameră mică, rotundă, cu turelă, ca în interiorul unui turn, iar ferestrele sunt sus ca niște fante. Lumina soarelui pătrunde prin aceste fante și luminează centrul camerei. Doar că voi stați într-o parte, încă în umbră.
 
În stânga voastră, sprijinit de perete, se află un baston lung din lemn, mai înalt decât voi. Vi se pare familiar și îl țineți în mâna stângă, iar aceasta reprezintă prima decizie pe care trebuie să o luați și spuneți: „Dacă moartea este certă, atunci va trebui să încep să practic”.
 
Ținând bastonul în mână faceți un pas spre centrul camerei, încă nu în centru.
 
Loviți puternic podeaua cu bastonul, reprezentând decizia de a începe practica acum, chiar de astăzi. De asemenea, reprezintă și faptul că începeți să vă gândiți și să acționați ca și când ați muri în această seară. Sunetul bastonului care lovește podeaua este cel care ar trebui să vă reamintească de această decizie.
 
Întotdeauna când pășiți, începeți mai întâi cu piciorul stâng. Faceți un pas înainte, și încă un pas și acum stați în centrul camerei luminat de soare. Ridicați bastonul în sus și țineți-l cu multă putere, ceea ce reprezintă faptul că din moment ce numai practica spirituală vă poate ajuta la moarte, decideți că este singurul lucru pe care îl veți face acum în viața voastră. Ținând bastonul ridicat în sus în lumina soarelui, ar trebui să vă reamintească că sunteți pe cale să faceți cea mai sacră practică pe care o puteți face, reducând din alte activități. Vom reduce chiar și din activitățile dharmice care sunt mai joase, și le vom face numai pe cele mai puternice.
 
Priviți în dreapta și vedeți o ușă albastră, un albastru închis, vă întoarceți capul spre acea ușă care este ușa practicii. Ea reprezintă practica înlocuirii de sine cu ceilalți.
 
Intrați pe ușă. Acum camerele sunt mult mai mari și sunt ovale, continuați să înaintați prin camere spre curtea interioară. În prima cameră, se află o masă în centru, acoperită cu o față de masă. Lângă masă stă o persoană dar de partea cealaltă a mesei. Pe masă, în fața voastră se află o farfurie și un pahar plin cu băutură. Ajungeți lângă masă și vă așezați în fața acelei persoane, care vă privește. Scoateți o lupă din buzunar și vă uitați la ochii lui prin lupă. Îl vedeți cum își aruncă privirea spre mâncarea și paharul din fața voastră. Și, desigur, le oferiți farfuria voastră, iar asta reprezintă: că le satisfaceți nevoile fizice. Desigur, în măsura în care aceasta respectă un standard moral și legal.
 
Apoi îi oferiți paharul, ceea ce reprezintă împlinirea nevoilor lui emoționale.
 
Și aveți și desertul pe care i-l dați. Desertul reprezintă împlinirea nevoilor lui spirituale. Poate l-ați dus la un film care i-a ridicat moralul sau ceva de acest gen.
 
Acesta este primul nivel al înlocuirii de sine cu celălalt, și treceți în camera următoare.
 
Următoarea cameră este, de asemenea, mare și ovală și o persoană similară stă lângă masă. Din nou se petrece aceeași scenă cu mâncarea, băutura și desertul care sunt pe masă în fața voastră, dar acum vă duceți la acea persoană și îi spuneți, hai să ne schimbăm. Așa că acum el stă în locul vostru și se ospătează cu mâncarea și băutura. Acest act este de a vă pune în locul altuia, și încercați să înțelegeți ce vrea el.
 
Acum intrați în a treia cameră care este, de asemenea, mare și ovală, iar în mijloc se află o măsuță ca cea de la cafenea, și o persoană stă de partea cealaltă a mesei. În mijlocul mesei este așezată o prăjitură mare. Scoateți din buzunar o sfoară, și încercuiți masa prin partea stângă. După care așezați sfoara, într-un cerc mare care înconjoară masa, pe voi și pe cealaltă persoană. Asta reprezintă ștergerea liniei care vă diferențiază de celălalt.
 
Persoana din partea cealaltă a mesei, întreabă de ce nu ați pus sfoara între voi? Iar voi îi răspundeți: separarea este artificială.
 
Acum ciocăniți cu degetul de trei ori pe fruntea celuilalt, iar el ciocănește de trei ori pe fruntea voastră. Aceasta reprezintă meditația asupra dușmanului comun. Nu este suficient să vă neutralizați numai afecțiunile voastre mentale. Toate afecțiunile mentale ar trebui neutralizate, deoarece sunt dușmanul comun al tuturor.
 
Acum amândoi țineți aceeași furculiță și mâncați împreună din tort.
 
Acest lucru reprezintă faptul că nu este cu adevărat satisfăcător să muncim doar pentru propriile noastre scopuri. Acum vă ridicați și mergeți spre ușa următoare, care este toată din argint. Camera în care intrați are formă hexagonală. În centrul ei se află un arzător mare de tămâie. Fumul de tămâie iese și umple camera.
 
Aceasta reprezintă Bodhichita, compasiunea care vrea să ofere celuilalt toată fericirea și să ia de la el toată suferința. Și reprezintă decizia voastră să munciți din greu și să vă străduiți să deveniți un înger tantric, astfel încât să-i puteți ajuta cu adevărat pe toți ceilalți.
 
În ultima parte a meditației, ieșiți în curtea interioară, care reprezintă iluminarea tantrică.
 
Dacă ați dobândit înțelegerea vacuității și dacă vă păstrați bine jurămintele, nu mai trebuie să muriți. Acesta este scopul final al meditației asupra morții.
 
Nu există altă cale de a ajunge acolo.
 
În continuare îndreptați-vă atenția spre Lama dinaintea voastră. Așa cum am făcut înainte, îl invitați să vină la voi. Îl vedeți cum se ridică ușor în aer, se micșorează, se întoarce în direcția în care priviți și alunecă ușor spre tronul splendid din inima voastră.
 
Bucurați-vă de prezența lui uimitoare în inima voastră.
 
Vedeți o lumină aurie care se răspândește în tot corpul vostru și iese afară.
 
Dedicați această karmă minunată deciziilor pe care tocmai le-ați luat, a rarității acestei meditații și a acestei practici. Și lăsați lumina care iese din corpul vostru să atingă cât mai multe ființe.
 
Puteți să deschideți încet ochii.
 
 
Sfârșitul morții
 
Vreau să vă citesc câteva versete ale maestrului Shantideva despre aspirația spre iluminare.
 
Iată ce spune:
 
Capitolul 1, versetul 10:
                    Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
                    Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
                    Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
                    În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.
 
Capitolul 3, versetul 28:
                    Aspirația ca nectarul suprem al nemuririi
                    Distruge moartea în fiecare ființă vie.
                    Ca o comoară care nu se epuizează niciodată
                    Și are puterea de elimina orice fel de sărăcie.
 
Versetul 29:
                    Aceeași dorință este medicamentul suprem
                    Ce pune capăt bolilor de orice fel ale ființelor vii.
                    Ea este ca un arbore ce adăpostește
                    Călătorii obosiți ce rătăcesc singuri
                    Pe căile existenței ciclice.
 
Versetul 30:
                    Dorința este un pod mare
                    Ce permite ființelor vii să evadeze
                    Din tărâmurile inferioare.
                    Dorința este luna care în minte răsare
                    Pentru a elimina afecțiunile mentale
                    Ce chinuiesc ființele simțitoare.
 
Versetul 31:
                    Dorința este minunatul soare
                    Ce se ridică să îndepărteze,
                    Și ultimul din vălurile ignoranței
                    Din fiecare ființă simțitoare.
                    Dorința este însăși esența
                    Untului distilat din
                    Laptele Dharmei sfinte.
 
 
 
Scopul practicii tantrice..
 
.Acea curte interioară este scopul Tantrei.
 
Scopul Tantrei este de a fi pur, de a transforma toate lucrurile inferioare din viața noastră, toate energiile impure din viața noastră în puritatea Bodhichitei care vrea să îi scoată pe toți din suferință și să-i aducă la fericire. Și aceasta este exact calea de a învinge moartea. Altă cale nu există.
 
Faceți această meditație. Puteți lua părți din ea sau puteți să faceți toată meditația. Ea este destul de lungă, și are multe etape. Este bine s-o faceți în fiecare zi, poate o lună. Mai târziu puteți trece și la alte meditații, și apoi să reveniți din nou la ea. Dacă veți practica bine toți pașii, veți putea să o faceți rapid în gând și fără să stați pe perna de meditație.
 
Această conștientizare a morții va trebui să evolueze, astfel încât în fiecare moment să faceți exact ceea ce trebuie. Veți ajunge în locul în care veți înțelege pe deplin sensul vieții. Iar atunci nu veți mai avea regrete. Și dacă faceți toate lucrurile de aici – vă va pune automat pe calea care vă va duce spre Tantra și vă va scoate din moarte.
 
Binefacerea pe care o veți acumula din practica înlocuirii de sine cu ceilalți, vă va aduce învățătorii tantrici, pentru că ei sunt atrași de ea ca albinele la miere. Ei miros binefacerea încă de departe.
 

 

Lecția 5 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 5

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 Meditația conștientizării morții conduce la trei decizii
 
Vom enumera cele trei principii ale meditației asupra morții, dar nu ne interesează doar enumerarea lor, ci dorim să le aplicăm în practică. Dacă ați observat, studiul nostru nu este academic. El este complet orientat către practica noastră pentru a ne scoate din suferință.
 
Întreaga orientare a acestor studii este non-academică; Nu ne interesează un discurs filosofic interesant. Interesul nostru este ca fiecare persoană care își dedică timpul lui prețios și rar, și stă și ascultă aceste lucruri, este pentru ca aceste studii să-l servească pe calea spirituală, astfel încât să le poată aplica și să iasă din suferință.
 
Prin urmare, urmând cele trei principii, vrem să le transpunem pe fiecare într-o decizie practică pe care trebuie să o aplicăm în viața noastră.
 
Je Tsongkapa, spune pe scurt: „Urmând cele trei principii ar trebui să vină trei decizii. Fiecare principiu duce la o decizie”. De fapt, Je Tsongkapa a direcționat meditația în funcție de aceste decizii.
 
Prima decizie: Deoarece moartea este certă – trebuie să începem practica spirituală
 
Primul principiu spune că moartea este certă. Dar, pentru a practica conștientizarea acestui lucru, este nevoie de timp. Odată ce începem să interiorizăm principiul că moartea este sigură, acest lucru conduce la concluzia – că dacă trebuie să murim și după moarte va trebui să ne reîncarnăm într-o formă de existență suferindă, moartea în sine fiind o mare suferință – atunci concluzia este că trebuie să practicăm. Al treilea principiu spune că acesta este singurul lucru care ne va ajuta. Așadar, dacă acesta este singurul lucru care ne va ajuta și dacă moartea trebuie să vină, atunci cu siguranță trebuie să ne angajăm în practica spirituală. Deci, primul principiu duce la concluzia că trebuie să începem practica spirituală.
 
Dar ce înseamnă să urci pe calea practicii spirituale? Spunem că există trei tipuri de înțelepciune:
 
To Sam Gom Sum
To Sam Gom Sum
 
Sum înseamnă trei. Pentru că în scrierile tibetane apar multe liste, ei pun la sfârșitul propoziției numărul de elemente enumerate pe listă. Primul nivel de practică – învățarea
To este înțelepciunea învățării. Sensul cuvântului To este de a asculta.
Topa înseamnă a asculta.
 
Deci, în primul rând, trebuie să ascultăm învățătura. Cum ar fi să ascultăm învățătura:
           – pe care o facem la cursuri,
           – cea care este înregistrată,
           – și cea pe care o citiți din cărți.
 
În primul rând trebuie să învățăm. Din aceste învățături dobândim înțelepciune, dobândim cunoștințe, începem să înțelegem calea, primim îndrumări pentru această cale, începem să căpătăm perspective – acesta este primul nivel de înțelepciune.
 
Acesta este un nivel intelectual de cunoștințe. Este un nivel pe care îl înțelegem în profunzime, și dobândim cunoștințe.
 
Spunem că acest nivel este necesar, pentru că altfel nu am ști ce să facem. Există școli care spun doar să stăm și să medităm, și nu trebuie făcut nimic altceva. Khen Rinpoche reacționa la aceste idei foarte frumos. El stătea pe scaunul lui, și lângă el era o fereastră care dădea în grădină. În grădină erau mulți copaci, iepuri și multe veverițe. Cu toții erau prietenii lui. Khen Rinpoche privea pe geam și spunea: „Am prieteni foarte buni aici, stau foarte frumos în meditație, pot sta în meditație și o mie de ani și nu se va întâmpla nimic”. De ce? Pentru că trebuie să știm ce să facem în meditație. Ca să stăm în meditație și să visăm, nu ne scoate din suferință, ci doar ucide timpul. Deci, ceea ce se spune este că avem nevoie de o bază de învățătură. Spunem că trebuie să avem fundamentul învățării.
 
Al doilea nivel este contemplarea, reflecția.
 
Sam = reflecție, a contempla, a gândi.
 
Deci, după ce am învățat, începem să ne gândim, să reflectăm asupra celor învățate. În meditațiile analitice asta facem, ne gândim la aceste lucruri. Putem face asta cu ochii închiși stând pe perna de meditație, sau când mergeți pe jos. Concentraţi-vă mintea doar pe un singur gând şi asta îi conferă mai multă energie.
 
Acest nivel de Sam, de meditație analitică: De unde știm că este suficient? Meditația ar trebui să conducă la o experiență. Ar trebui să-l coboare de la nivelul intelectului la experiență. La nivelul în care simțim că lucrurile au fost integrate, interiorizate. De aceea este nevoie de multă muncă, de o muncă repetitivă. Și ce ne-a spus Je Tsongkapa despre meditația asupra morții? Că ea trebuie făcută iar și iar.
 
Al treilea nivel – meditația
 
Gom = meditație. Este nivelul la care se ajunge după ce am atins acest nivel de experiență.
 
Deci putem spune că cele trei nivele sunt a asculta, a contempla și a medita.
 
Am vorbit despre certitudinea morții. Știm că este sigură, dar nu am interiorizat-o, pentru că nu trăim așa. Deci meditațiile pe care le facem aici au menirea de a aduce la integrarea acestor lucruri, de a le apropia de experiența noastră, ca să fie modul în care ne vom trăi viața.
 
Sunt subiecte pe care dorim să le imprimăm în conștiință. Acum că am înțeles deja, că am interiorizat deja, ne-am eliminat deja complet îndoielile, acum vrem să ne obișnuim cu ea, și acesta este Gom, de a ne obișnui cu acest principiu într-atât încât să devină instinctiv, iar când va veni momentul , să nu fim ispitiți de lucrurile deșarte. Pentru că ispitele vor veni și vechile obiceiuri proaste pe care le avem ne vor stăpâni, așa că vrem să o imprimăm bine în conștiință. Aceasta este etapa meditației.
 
Și bineînțeles când vine vorba de înțelepciunea vacuității, după ce am învățat mult și am fâlfâit pixul de nenumărate ori, ne-am gândit, l-am verificat, va trebui să ajungem să-l experimentăm.
 
Și nu este deloc ușor să experimentăm vacuitatea. Și dacă am ajuns la ea, care este poate unul dintre cele mai grele lucruri de făcut, atunci vrem să rămânem fixați pe ea, și asta înseamnă Gom. Este o meditație în care ne fixăm mintea.
 
După cum știm, a sta fixat pe obiect nu este ușor, pentru că atunci când stăm în meditație, primul lucru este că mintea fuge, mintea este distrasă. Așadar, trebuie să dezvoltăm o tehnică de meditație, mai ales atunci când ajungem la problema vacuității, vrem să fim capabili să ne fixăm mintea pe ea. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne dezvoltăm fixarea meditativă, concentrarea pe un singur obiect, pentru a putea folosi această abilitate la perceperea vacuității. Nu este ușor, deoarece trebuie să înțelegem bine ce este vacuitatea. În primul rând trebuie să învățăm despre vacuitate și să ne dezvoltăm meditația. Două lucruri care nu sunt ușoare, și care necesită mult studiu, reflecție și meditație.
 
Așadar, atunci când spunem că primul principiu duce la decizia de a începe practica spirituală, asta înseamnă To Sam Gom Sum. Adică ce înseamnă să începi o practică spirituală?
 
 
Pe ce subiecte trebuie să ne concentrăm în meditație?
 
Care sunt subiectele în practica spirituală? Pe ce să ne concentrăm?
 
Pe cele trei căi principale, cursul numărul 1, în variații diferite, cu accente diferite, în detalii diferite.
 
1. Să înțelegem suferința, să înțelegem că suferim. În mod direct, și nu pentru că ne-a spus cineva. Să înțelegem că toată această lume suferă. Inclusiv lucrurile minunate din interior. Să înțelegem cu adevărat acest lucru.
 
2. A învăța să ne dezvoltăm compasiunea. Și noi suferim, dar și toți oamenii din jurul nostru suferă. Cu toții ne aflăm în aceeași barcă, în același calvar. Să ne ajutăm și pe noi înșine, dar pe ceilalți și mai mult. De ce? Pentru că ei sunt mulți și eu sunt doar unul. Deci, principiul democratic, spune Dalai Lama, câștigă: trebuie să îi ajut.
 
3. Concepția corectă, adică a înțelege vacuitatea.
 
Așadar, acestea sunt cele trei mari probleme pe care trebuie să ne concentrăm în studiul nostru. Pe asta ne concentrăm în studiile noastre. În cursul 1 am intrat mai în amănunt.
 
A doua decizie:   Deoarece data morții este incertă, practica spirituală trebuie începută imediat.
 
Dacă moartea este certă, prima decizie a fost că trebuie să începem practica spirituală, pentru că tocmai asta ne va ajuta. A doua decizie spune: Dar nu știm când vom muri. Atunci când vom începe practica spirituală? Imediat. Deci, a doua concluzie o ridică pe prima la nivelul următor: începem imediat.
 
Dacă nu am început încă, și încă ne mai codim, ce înseamnă asta? Că încă nu am înțeles principiul doi. Încă nu l-am interiorizat suficient. Deci ce vom face acum? Vom intra în camera verde, vom vedea coșul de gunoi, mobilierul capcană și ghimpele de la capătul camerei și vom medita asupra acestor lucruri până când le vom integra. Până când ne va fi foarte clar că putem muri în orice moment și că orice ne poate ucide. Și chiar și lucrurile pe care ne bazăm pentru trai ne pot ucide. Moartea poate veni în orice moment. Dacă încă mai șovăim, înseamnă că nu am terminat încă această meditație, și va trebui să medităm iar și iar.
 
Când facem meditația asupra morții? – Tot timpul. La început, la mijloc și la sfârșit.
 
Cât timp trebuie făcută meditația asupra morții? Je Tsongkapa ne spune să o facem tot timpul: la început de cale, în mijlocul căii și la sfârșitul căii, tot timpul.
 
Acesta este întotdeauna factorul motivant. Teama sănătoasă pe care vrem să o dezvoltăm față de moarte, este că moartea ne va apuca înainte de a ajunge la realizările spirituale. De aceea nu avem timp de așteptat.
 
Avem nevoie de o perspectivă corectă. Să înțelegem efemeritatea acestei vieți. Viața asta este un strop dintr-o infinitate. Bine, bine ne-am întreținut corpul – ce fac cu restul vieții? Am mâncat mâncare sănătoasă, vegană și toate combinațiile potrivite timp de nouăzeci de ani, și ce-a ieșit din asta? Ce am făcut cu acești nouăzeci de ani?
 
Orice lucru care este făcut pentru această viață nu are nici o valoare în comparație cu cel pentru continuitatea conștiinței noastre. Practicantul spiritual pe asta pune accentul.
 
De unde știm câtă perspectivă avem? Priviți ce alegeți să faceți în viața de zi cu zi.
 
Dacă ne uită la Lama Zopa, el trăiește în acest fel. Dacă se întâlnește cu noi la prânz, înainte de a mânca, binecuvântăm mâncarea. El se așază și mai întâi trimite binecuvântări. El trece prin fiecare univers, încet, le vizitează pe toate. Patruzeci și cinci de minute, stă în fața mâncării și binecuvântează, iar apoi mâncă cinci minute. Mâncarea este doar combustibil pentru corp și a terminat. Și dacă nu am ajuns încă aici, atunci ar trebui să facem multă meditație asupra morții.
 
 
Crearea condițiilor pentru practica spirituală:
o trecere treptată și înțeleaptă
 
Deci, dacă trebuie să începem practica imediat, ce înseamnă asta? Trebuie să ne facem timp pentru asta, trebuie să ne creăm condiții pentru asta, trebuie să ne creăm un loc, timp și liniște.
 
Și aici este vorba de a face lucrurile cu înțelepciune. Asta înseamnă să nu facem lucrurile la repezeală, pentru că vor duce la o reacție opusă, ceea ce nu este bine. Din locul în care ne găsim, trebuie să facem trecerea treptat și cu înțelepciune, după cum ni se potrivește, astfel încât să nu avem un șoc. Această trecere trebuie să ne promoveze, și nu să ne determine de a rămâne în același loc.
 
Să părăsim locul de muncă, să nu-l părăsim? – această dilemă este o problemă de echilibru, un echilibru care este foarte delicat și este complet personal. Fiecare va decide diferit față de această problemă, în funcție de situația sa și de disponibilitatea sa de a practica, și de câtă abilitate are de a practica.
 
Pot decide: „Bine, de azi încep să practic! Mă așez în meditație și după un minut, mintea îmi rătăcește. Nici măcar un minut de meditație nu pot face, atunci ce voi face dacă am douăzeci și patru de ore așa? Deci, poate nu sunt încă pregătită. Poate că ar trebui să mai acumulez binefaceri în afară, înainte să pot acumula binefaceri pe perna de meditație”. Deci fiecare trebuie să-și găsească singur echilibrul.
 
Și am mai menționat, că este bine să nu stăm pe spatele cuiva.
 
 
Practică spirituală la locul de muncă
 
– Munca în sine poate deveni o practică.
 
Dacă suntem într-o etapă în care mai trebuie să muncim, munca poate deveni o practică. Munca este inseparabilă de practică. Oriunde muncim, munca pe care o facem, oamenii cu care venim în contact, locul în care venim să lucrăm, ceea ce este important este de cum venim să muncim. Nu este atât de important ceea ce facem, ci cum o facem.
 
După cum știm, sunt medici care vin la muncă, își fac slujba și pleacă acasă, iar alții vin cu multă compasiune. Și asta face toată diferența. În ceea ce privește karma acumulată din munca făcută cu compasiune nu se compară cu cea care este făcută fără ea. Dacă venim și munca ne deschide inima și continuă să ne deschidă inima din ce în ce mai mult – este nemaipomenit. Și acest lucru este posibil în orice loc de muncă, nu neapărat în munca de medic. Oriunde lucrăm cu oamenii – fie că e vorba de șefii noștri, fie că este vorba de colegii de muncă, de clienți, orice persoană cu care intrăm în contact, poate deveni un mijloc de a ne deschide inima și înțelepciunea noastră, indiferent de munca pe care o facem.
 
– Munca poate fi o modalitate bună de a practica jurămintele noastre.
 
Munca poate fi o modalitate de a practica jurămintele cu oricine suntem. Mai ales în locurile de muncă grele, unde șefii țipă și ne este greu să ne stăpânim răbdarea, ne enervăm repede, există nedreptate și de ce nu , acesta este un loc minunat pentru a practica Dharma. Dacă v-ați luat jurămintele, le păstrați și le urmăriți în carnețel, veți practica bine.
 
Geshe Michael este un exemplu fantastic în acest sens, pentru că este un om care a perceput vacuitatea. El știe deja că este pe calea spre iluminare, în maximum șapte vieți, iar Lama lui îl trimite să lucreze în Manhattan. Khen Rinpoche i-a spus: „Dă-ți jos roba de călugăr, îmbracă-te în costum și cravată, fă-ți o tunsoare obișnuită și du-te să muncești în Manhattan, unde nervii se dezlănțuie. Și dintre toți la care a fost să caute de muncă, a găsit o pereche de israelieni tocmai pentru a-l antrena bine și într-adevăr l-au antrenat bine. Geshe Michael și-a ținut toate jurămintele bodhisattva la locul de muncă și le-a adus la un nivel uimitor. Deci orice loc de muncă, în care este o nebunie curată, poate fi un loc de muncă bun de practică.
 
– Dacă știi să câștigi bani [atunci] mai degrabă folosește-i pentru o cauză bună.
 
Ultimul motiv pentru a munci este de a economisi mulți bani. Însă, dacă aveți capacitatea și talentul și așa mai departe – strângeți banii și folosiți-i în scopuri bune. Este minunat. Și asta va fi și o practică; Așa că nu strângem banii pentru noi, pentru că oricum va trebui să-i pierdem, nu este așa?! Toți marii bogătași, inclusiv cei non-budiști, inclusiv cei care nu sunt practicanți spirituali, ajung într-un punct în care înțeleg deja că nu vor duce cu ei banii în mormânt și încep să înființeze fonduri de caritate. Puteți strânge banii din capul locului pentru scopuri caritabile și atunci este minunat. Deci, nu separăm munca de practică.
 
– Nu lăsa munca să devină o capcană.
 
În același timp, nu permiteți ca munca să devină o capcană. O mulțime de oameni se lasă prinși în capcana carierei, a promovării, a respectului și a reputației. Toate aceste avantaje pe care meseria ni le oferă, ele sunt obiective lumești. Toate acestea sunt lucruri pe care nu le vom putea lua cu noi. Deci nu pentru asta muncim. Dar, dacă tot trebuie să muncim, vom munci pentru a ne dezvolta înțelepciunea și compasiunea și de a acumula binefaceri. Și dacă trebuie să munciți, faceți din ea o practică, și nu cădeți în capcană.
 
– Creează-ți condiții pentru a putea în merge în retreat-uri.
 
În orice job pe care îl aveți, creați-vă condiții pentru a putea merge în retreat-uri. Dacă continuați să studiați cu mine, mai devreme sau mai târziu vă voi spune: ar trebui să mergi la un retreat. Trebuie să aveți un loc de muncă care vă permite să vă retrageți pentru o perioadă de câteva săptămâni. Când va fi asta? Asta depinde de voi.
 
– Evitați criza vârstei mijlocii.
 
Auzim multe despre criza vârstei mijlocii. Știți de unde apare această criză în mijlocul vieții? Când un bărbat ajunge în mijlocul vieții, el nu mai este tânăr, dar încă nu este bătrân și începe brusc să vadă că nu a profitat de viața lui. Aceasta este criza. El începe să înțeleagă că viața trece și atunci? Deodată vin întrebările. Bine, mi-am făcut o profesie, mi-am făcut doctoratul, am cumpărat mașină, am cumpărat casă, am plătit ipoteca și acum ce?
 
Această criză va fi complet evitată dacă faceți practica. Și dacă ea a sosit, începeți să practicați – și ea va trece imediat.
 
Dacă înțelegem sensul acestei vieți prin practica spirituală, ea previne toate crizele și le rezolvă pe cele care există. Și dacă nu o facem acum, vom ajunge la momentul în care vom regreta ceea ce nu am făcut.
 
– Avem nevoie de o Sangha care ne sprijină.
 
Avem nevoie de oameni în jurul nostru care să ne ajute în practică. Pe parcursul întregii căi, avem nevoie de ei, la niveluri diferite. Și cu siguranță, la început de cale, avem nevoie de oameni care să ne sprijine în practică. Trebuie să fim într-un grup de sprijin.
 
Pe de o parte, vom începe să fim din ce în ce mai diferiți de cei din jurul nostru, și pe de alta, obiceiurile noastre vechi le mai avem încă în mintea noastră și sunt foarte puternice. Când vom ieși de la lecție, lucrurile obișnuite ne vor atrage. Așa este calea lumii. Așa că, în mod conștient ne vom înconjura de oameni care să ne sprijine. Sangha este un factor foarte important pe cale. Avem nevoie de un grup de asistență, altfel lucrurile învățate vor fugi de la noi.
 
A treia decizie: Deoarece numai Dharma ne poate ajuta, trebuie să practicăm cea mai înaltă practică pe care o putem.
 
Am spus că în momentul morții, nu există nimic altceva decât Dharma care ne poate ajuta. Suntem deja în Dharma. Și când am vorbit despre asta, am spus în mod special, că trebuie să ajungem la un nivel de conștientizare destul de profund înainte de a o putea lua cu noi în viața următoare.
 
Nimic nu se pierde. Întrebarea este dacă nivelul de conștientizare este suficient de puternic pentru a se materializa și a preveni existența nefericită. Așadar, a treia concluzie ar fi, dacă Dharma este singurul lucru care ne poate ajuta și aceasta este un nivel profund de conștientizare, atunci ar trebui să începem să practicăm cea mai înaltă Dharma de care suntem capabili în prezent.
 
Nu trebuie să ne forțăm pe noi înșine să facem ceva de care nu suntem capabili în acest moment, pentru că nu va aduce binecuvântare nimănui. Dar din locul unde ne aflăm astăzi, trebuie să ne asigurăm că nu ne pierdem timpul în zadar.
 
– Deci, dacă cineva obișnuiește să facă o jumătate de oră de meditație în fiecare zi și îi merge bine, este minunat, și poate că este timpul să facă trei sferturi de oră de meditație și dacă îi este bine trei sferturi de oră, poate să facă o oră de meditație.
 
– Și dacă este bine, ar trebui să ne uităm la ce medităm. Poate ar trebui să progresăm în conținutul meditației, în calitatea meditației. Deci, de unde ne aflăm vom urca la nivelul următor.
 
– Și dacă a venit timpul nostru pentru practica tantrică? Lama Khen Rinpoche spunea: „Dacă sunteți gata, trebuie să vă ofer practica, nu vă pot amâna. Dar nu v-o dau înainte de a fi pregătiți, pentru că nu va funcționa. Nu rămâneți impasibili în locul în care sunteți, cu siguranță nu acolo unde nu există practică, ci chiar și atunci când practicați deja”.
 
Vă amintiți cine a alergat mai repede, Lordul morții sau bogătașul din Basra? Yama aleargă mai repede, iar noi suntem în cursă cu el. Va trebui să alergăm repede, repede pentru că altfel el ne va prinde din urmă.
 
 
Ce cale spirituală trebuie aleasă?
 
Și asta este o mare întrebare. Deoarece există atât de multe căi spirituale și atât de mulți profesori spirituali și atâtea concepții asupra lumii și atâtea religii, pe care cale vom merge? Asta ne poate zăpăci cu totul. Și mai ales în Israel – care este o răscruce de căi. Toți profesorii de toate religiile și de toate tipurile vin aici, ceea ce este minunat, deoarece le permite oamenilor să aleagă. Dar pe de altă parte, este teribil de încurcat.
 
Cum se explică asta? Nu există încă o maturitate. Există o trezire, dar încă nu există maturitate. Există o sete spirituală mare. Condițiile de securitate din Israel trezește cu siguranță această sete, oamenii caută răspunsuri la întrebări și la situațiile dificile – ceea ce este minunat. Dar acum fiecare care vine are o pălărie și o robă și spune: „Eu sunt învățător” și atunci toată lumea vine după el. Și este periculos pentru că între timp Yama fuge după noi, timpul se termină și este imposibil să-l întoarcem înapoi.
 
Calea pe care ar trebui să o alegem este aceea care ne va scoate din suferință, atât pe noi cât și pe ceilalți, calea care duce la Nirvana și la iluminare. Ea ar trebui să ducă într-un loc, nu numai în această viață, ci și în viața următoare, unde nimeni nu va mai trebui să sufere și să aibă parte de toată fericirea.
 
Dacă sunteți în căutarea unei căi, atunci ea ar trebui să aibă câteva criterii:
 
• Criteriul numărul unu. Care este aria ei? Dacă ne aduce la liniște și pace în această viață, dacă acesta este unicul ei scop – nu este o cale adecvată. Dacă aria ei este doar pentru această viață, ne pierdem timpul. Viața asta va trece oricum și nu o putem lua cu noi. Timpul în care avem un corp sănătos și conștiința clară este pentru o clipă în comparație cu cantitatea de muncă spirituală care trebuie făcută. De aceea va trebui să facem la maximum munca în timpul scurt care ne-a mai rămas. Trebuie să fim eficace la maximum, pentru că altfel corpul sănătos și mintea clară vor dispărea înainte de a o face. De aceea vrem să ne expunem conștiința la această învățătură care are o anumită viziune ce funcționează. Dacă oamenii se declară „eu sunt profesor”, nu este suficient. Vrem să știm că ceea ce ne învață este ceva care funcționează.
• Calea ar trebui să provină dintr-o sursă autentică,
• ea ar trebui să fie practicată de către mai multe generații, și să nu fie distorsionată,
• și că ea dă rezultate. Nu dorim să fii primul cobai al unei noi învățături, nu ne putem permite asta, viața se va termina.
• Chiar și Lama Khen Rinpoche spunea: „Orice veți face, mergeți să predați în lume, dar vă rog să nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect. Învățăturile lui Buddha sunt perfecte. Nu există un singur cuvânt a lui Buddha care să nu ne aducă la iluminare. Nu-l îmbunătățiți, nu este nevoie de îmbunătățiri. “
 
Oamenii combină dansul, combină terapia, combină una și combină alta – nu este nevoie să-l îmbunătățim pe Buddha.
 
Deci,
a. Calea trebuie să provină dintr-o sursă autentică,
b. Ea trebuie să fie testată de generații și să fie curățată de distorsiuni, pentru că fiecare învățătură pură de-a lungul generațiilor se denaturează, iar atunci vin generații de mari maeștri, care o curăță de denaturări. Noi vrem ca ea să fie cât mai curată și pură.
c. Trebuie să vedem că sunt oameni care au parcurs această cale și au ajuns la rezultate și au atins iluminarea. Pentru că altfel, ne pierdem timpul cu ceva care nu este dovedit. Poate este o mașină fără roți. Ca mașina să funcționeze ea are nevoie de motor, de roți, carburator, volan, frâne, toate trebuie să fie acolo în locul potrivit și în ordinea corectă.
 
Și nici măcar nu știm totul. Deci trebuie să ne bazăm pe cineva, trebuie să ne bazăm pe o autoritate, până când vom atinge iluminarea. Fără îndoială, că este nevoie să ne verificăm profesorii. Să verificăm învățăturile pe care le predă și cum le aplică. Este important. Nu ne putem permite să ne irosim această viață, pentru că ea este rară și prețioasă și trece într-o clipă.
 
Buddha este un îndrumător minunat, Nagarjuna este un îndrumător minunat, Je Tsongkapa este un îndrumător minunat, Pabongka Rinpoche este un îndrumător minunat, Khen Rinpoche este pentru noi un cadou de neprețuit. Trebuie să vedem cum rezonează învățăturile în inima noastră. Mergeți la cursul Pregătire pentru Tantra, care prezintă calea până la iluminare, așa cum a descris-o Je Tsongkapa, și vedeți dacă rezonează cu voi.
 
Mai trebuie să fim atenți și la ceea ce suntem expuși, pentru că tot ceea ce citim lasă o amprentă în minte. Deci în timpul nostru de lectură, la ce să ne expunem mintea?
 
Nu avem timp să citim prostii. Revistele ar trebui citite decât în baie. Nu avem timpul necesar pentru toate prostiile, pentru că timpul se termină. Și nu numai că timpul se termină, dar și tot ceea ce citim lasă amprente în minte. Iar apoi vom sta într-un retreat mai lung și fiecare film pe care l-am văzut și fiecare melodie pe care am auzit-o ne va fredona în minte și ne va distrage atenția.
 
Uneori avem nevoie de o pauză. Muncim din greu, facem meditație, uneori avem nevoie de puțin divertisment. Aceste pauze sunt necesare, permiteți-vă, să faceți o pauză, să faceți o călătorie, să mergeți la un film, la un spectacol – este frumos.
 
Dar imediat ce am terminat să ne odihnim, va trebui să revenim. Acesta este și sfatul maestrului Shantideva. El spune: „Când mergi pe o cale, nu vrei să-ți expui simțurile la toți stimulii, pentru că atunci mintea va fi plină de toți acești factori stimulanți și nu se va putea dedica meditației. Așa că mergi cu privirea în jos, dar uneori ai nevoie și de odihnă, iar atunci ridică-ți puțin ochii, salută-i pe cei pe care îi întâlnești, binecuvântează-i frumos, și când ai terminat să te odihnești, coboară-ți privirea din nou în jos”.
 
– Practică exterioară și interioară.
 
Deci, se practică tot timpul, și dacă este nevoie de o pauză, se va lua o pauză. Și de câtă pauză avem nevoie să luăm, asta depinde de cât de puternici sunt mușchii noștri de practică. Unii oameni spun „mă duc un an în retreat”. Ei bine, nu toată lumea este capabilă să stea retras un an. Va trebui mai întâi să acumulăm multe binefaceri în lume, pentru că după o lună, nu vom mai dori să rămânem în retreat. Lama Christie-Hla a stat în retreat timp de trei ani, trei luni și trei zile. Ea spunea că cei trei ani s-au terminat – și nu mai putea medita. Dar mai avea trei luni de stat. Lama Christie spunea că a stat acolo trei luni și a fost o pierdere pentru ea, pentru că nu mai putea face nimic. De ce? I s-au terminat binefacerile. Îi venise timpul să iasă în lume, să-i învețe pe oameni, să fie în legătură cu ceilalți și să-și aducă contribuția în exterior.
 
Pentru a avea succes în interior, va trebui să contribuim în exterior. Și pentru a contribui în exterior, va trebui să facem o muncă interioară. Și aceasta este o spirală care urcă.
 
 
 
Și așa mai departe până când se va ajunge la iluminarea completă a lui Buddha.
 
Este un astfel de dans din exterior și din interior, un dans între metodă și înțelepciune, cum numim noi.
 
– Este important să ne potrivim practica pentru a fi eficientă.
 
Este bine să ne consultăm cu profesorii, sau cu cei care au parcurs deja un drum lung, care sunt poate cu câțiva pași înaintea noastră, mai experimentați și care ne pot sfătui. Dacă decideți să faceți meditație timp de o oră în fiecare zi și după cinci minute de stat ați început să visați în tot restul de 55 de minute, atunci poate o oră nu este încă pentru voi. Așadar, poate ar trebui început cu cinci minute, după care să mărim la zece minute, un sfert de oră și așa mai departe. Zece minute de meditație bună este o realizare minunată. Dacă ați fost concentrați timp de zece minute, este foarte bine, atunci după câteva săptămâni veți merge până la 11 minute. Așa se face, este imposibil să sărim peste etape. „Mușchii” binefacerilor trebuie dezvoltați treptat.
 
– Practica paranoiei inverse.
 
Ce este paranoia? În paranoia, o persoană se teme mereu să nu fie urmărită, să nu fie hărțuită și așa mai departe. (în dicționarul explicativ dex – paranoia este o boală mintală cronică care se manifestă prin idei fixe, prin susceptibilitate și orgoliu exagerat, prin mania persecuției, uneori și prin halucinații.)
 
Paranoia inversă este: „Toți cei din jurul meu au venit să mă ilumineze, și eu sunt singurul idiot. Cu toții sunt Buddha. Tot ceea ce ei îmi spun, tot ceea ce îmi fac, sau mă enervează, fac asta numai pentru mine ca în sfârșit să pot progresa”.
 
Paranoia inversă este o practică minunată. Ea ne spune să-i tratăm pe toți cei pe care îi întâlnim și tot ceea ce auzim, ca fiind Buddha.
 
Noi o numim:
 
Nam Dak
Nam Dak
 
Nam Dak înseamnă a vedea lumea ca fiind pură.
 
Lumea este deja curată, și toți care se află în ea au venit să ne învețe. Dar, noi nu putem s-o vedem așa. Dacă putem vedea că fiecare eveniment care se petrece este ca și cum Buddha l-a planificat și l-a orchestrat, este un mod minunat de a ajunge la o lume curată.
 
Buddha a compus această capodoperă pentru noi, astfel încât să putem ajunge la iluminare.
 
Dacă trăim așa, mintea noastră va fi teribil de dulce. Nu va mai există nici un rău în lumea noastră, nimeni nu va mai fi un nesuferit. Toți ceilalți sunt profesorii noștri, cu toți sunt Buddha. La început, ne vom preface că este așa, până când va veni ziua în care va fi așa. Dacă doriți o concluzie practică pentru aceasta: „Nu există nimeni în viața noastră care să fie accidental, nu există coincidențe. Totul este orchestrat”.
 
Tot ceea ce este nevoie, este doar o mică schimbare în mintea noastră și vom trece într-un alt univers. Întreaga tranziție între universuri este o schimbare karmică. Asta e tot. Totul se schimbă în funcție de karma noastră, și alte proiecții ne vor fi impuse.
 
 
Semințe și fructe
 
Un seminar de genul acesta seamănă în noi semințe. Iar acum vine rândul nostru de a le uda, de a le lăsa să germineze, să se coacă și să dea roade. Fără asta nu va veni niciun rezultat. Fără a le uda, semințele singure nu sunt suficiente.
 
Este imposibil fără semințe – de aceea avem nevoie de înțelepciunea acestei învățături. Dar semințele singure nu sunt suficiente, trebuie să le udăm, să le oferim condiții, și asta este practica noastră.
 
Fără toate aceseta, marii Lama ne asigură că nu se va întâmpla nimic. Karmele acumulate, la sfârșitul vieții ne vor duce acolo unde vor duce. Chiar și în această viață lucrurile se vor întâmpla așa cum s-au întâmplat și până acum, și nu va exista nicio schimbare.
 
Cum știm că practicăm corect? Cum știm că am urcat pe calea cea bună? Vor începe schimbări în viața noastră de acum. Lucrurile care erau blocate și care erau la fel tot timpul, încep să se miște. Acesta este un semn că facem ceva bine.
 
Noi nu ne referim la o schimbare care se întâmplă oricum, vorbim despre o schimbare neobișnuită, acea persoană cu care nu ne-am înțeles timp de zece ani, se schimbă și asta dintr-odată. Lui nu i s-a întâmplat nimic, ci doar karma noastră s-a schimbat. Iar acesta este un indiciu că facem ceva corect.
 
 
 
*******
 
 
Cum să ne comportăm față de cineva care trage să moară
– sfaturile lui Khen Rinpoche –
 
 
Acesta este un alt subiect pe care vreau să-l abordez, și este un pic separat de ceea ce am vorbit până acum. Subiectul se referă la cum ar trebui să se comporte un budist în prezența unui muribund sau a unei persoane apropiate de noi care este pe cale să moară sau moare.
 
V-am povestit într-o lecție anterioară despre comunitatea budistă de mongoli Kalmyk care s-au stabilit în New Jersey și l-au adus pe Khen Rinpoche la ei. Atunci când oamenii din acea comunitate se îmbolnăveau și trăgeau să moară, erau transportați la spital. Directorul spitalului s-a adresat lui Khen Rinpoche pentru a-l sfătui cum să se comporte cu această comunitate atunci când sunt pe cale să moară. Cu acea ocazie, Geshe Michael s-a așezat și l-a chestionat pe Khen Rinpoche, după care a așternut pe hârtie ceea ce el ia spus.
 
Iată înțelepciunea lui Khen Rinpoche în legătură cu acest subiect.
 
 
Cum să avem grijă de o persoană muribundă
 
Deci, primul lucru este cum să tratăm o persoană muribundă, cum să ne comportăm cu persoana care moare.
 
– Să-l ajutăm de a se elibera de lucrurile care îi încarcă conștiința.
 
Dacă este clar că persoana este predispusă să moară, și ea poate încă vorbi, este bine să-l încurajăm să ajungă la iertare. Dacă are vreun cont deschis cu cineva, să-l ierte. Dacă are ceva pe conștiință, să mărturisească. Practica confesiunii este minunată. Este bine de a invita un preot pentru spovedanie. Nu întotdeauna este nevoie de un preot pentru asta. Un prieten apropiat poate fi la fel de bun ca și preotul. Ceea ce trebuie să facem este să-l ascultăm pe cel care trage să moară, și să-i spunem: „gata, acum că ai scăpat de povară, nu mai trebuie să porți asta după tine”. Faptul că îi spunem așa, asta îl calmează și îl va duce la următorul subiect.
 
Acest lucru pe care îl facem cu o persoană care moare este un mare bine pentru el. Faptul că îl ajutăm să-și mărturisească păcatele, să se elibereze de sentimentele de vinovăție, și îi dăm puterea să le depășească, este un mare bine pe care i-l facem.
 
– Să-i întărim spiritul.
 
În paralel, va trebui să-l încurajăm să-și amintească de lucrurile bune pe care le-a făcut în viața lui, de binecuvântarea pe care a adus-o celorlalți, și acesta ar trebui să fie ultimul lui gând.
 
Este bine să-i întărim starea lui sufletească, spunându-i cât de mult îl iubim și cât de bun a fost cu noi. Pe de altă parte, și noi înșine trebuie să renunțăm la toate nemulțumirile și socotelile pe care le-am avut față de el până în acel moment. În aceste momente nu trebuie să-l răscolim. Deoarece karma proiectoare, ca și ruleta rusească, îl va proiecta în existența următoare. Așa că, dacă putem să-i direcționăm gândul într-o direcție bună, va exista șansa să-i activăm acea karmă care să-l proiecteze într-o existență mai bună și atunci i-am făcut o mare favoare. Vom face atât cât putem, îl vom lăsa să mărturisească ce-i stă pe suflet, și îl ajutăm să aibă un sentiment bun despre viața lui, despre sensul vieții lui, despre semnificația pe care a avut-o pentru noi și așa mai departe.
 
– Nu-l deranjăm.
 
În timp ce muribundul stă pe patul său de moarte, este foarte important să nu-l deranjăm, să nu izbucnim în plâns, să facem crize de isterie, panică – nu ajută pe nimeni, și pe de altă parte, este foarte deranjant.
 
Dacă cineva se va purta așa, îl vom scoate din cameră, cu blândețe.
 
Accentul este pus pe persoana care moare: el nu trebuie să fie deranjat. Atmosfera va trebui să fie plăcută. Putem aprinde lumânări, putem pune ceva plăcut mirositor. Camera trebuie să fie liniștită și plăcută. Noi suntem cei care îl sprijinim în trecerea lui din această lume, pentru că el se mută într-un alt loc.
 
– Încercarea de resuscitare cardio pulmonară (CPR).
 
Oamenii întreabă ce se întâmplă cu încercările de resuscitare. Aceste încercări, provoacă perturbări? Da, după ce am ajuns la concluzia că aceste încercări nu mai pot ajuta. Atâta timp cât mai există speranța că-l vor ajuta, trebuie făcute surescitările. Dar dacă este deja clar că ele nu mai ajută, atunci cel pe moarte nu mai trebuie să fie deranjat.
 
– El nu a murit când i s-a sfârșit respirația.
 
Chiar și când undele creierului s-au oprit, mintea converge spre inimă, în chakra inimii, și va rămâne acolo o vreme.
 
Acest lucru variază de la persoană la persoană. Cu toate că în exterior pare mort, mintea lui poate fi încă în corp, în chakra inimii. Și, prin urmare, este important să nu-l zdruncinăm, să-l lăsăm în liniște, pentru că el se află în meditație.
 
Acesta este timpul în care medităm cu toții, în momentul morții. Atunci mintea grosieră nu mai funcționează, dar nivelurile minții mai subtile încă funcționează.
 
– Cum putem ști că mintea a părăsit în sfârșit corpul?
 
Unele lichide sunt secretate din nas și din organele genitale. De multe ori le curge sânge din nas.
 
O persoană aflată în stadiile incipiente ale morții poate elimina lichide, dar nu ne referim la asta. Secrețiile apar în etapele ulterioare.
 
– Până atunci cel mai bine este să nu-l zdruncinăm deloc și să nu-l atingem.
 
Atâta timp cât respiră, îl putem ține de mână și așa mai departe. Dar, când semnele de viață au încetat și a intrat în această meditație a lui, cel mai bine este să nu-l atingem, până când fluidele vor începe să apară. Ele nu apar întotdeauna; Dacă o persoană este foarte deshidratată în procesul morții sale, se prea poate ca secrețiile să nu apară, sau dacă este sub influența multor medicamente, droguri, atunci ele perturbă toate aceste semne. În orice caz, ca să fim siguri, nu-l zdruncinăm și nu-l atingem o perioadă.
 
– Pentru cât timp?
 
Pentru majoritatea oamenilor o jumătate de oră este suficientă, dar nu știm, atunci pentru siguranță nu-l mișcăm timp de trei ore.
 
Este recomandabil, dacă puteți, să discutați în prealabil cu personalul spitalului și să le spuneți că acest lucru îl dorește familia și, de obicei, ei răspund cererii noastre.
 
– Prima atingere – pe creștetul capului.
 
Dacă nu aveți de ales și trebuie să-l atingeți, atunci primul loc unde îl putem atinge este pe creștetul capului, pentru că dacă mintea încă doarme în inimă, atunci o atingere o va trezi. Marii Lama spun că este foarte important prin ce loc iese mintea din trup.
 
Dacă iese prin partea superioară a corpului, atunci va avea o șansă bună ca acesta să meargă către lumi mai bune. Deci, dacă trebuie să fie mișcat, și dacă au trecut deja cele trei ore, prima atingere va fi o atingere puternică pe creștetul capului.
 
Lama Dvora Hla povestește: „După ce mama mea a murit, a fost pusă la frigider. Când am sosit, mama stătuse în frigider, după părerea mea cam cincisprezece ore. Atunci am rugat personalul să o scoată de acolo. Și când i-am atins creștetul capului era încă fierbinte, iar partea corpului care se afla pe targa de metal era înghețată, deoarece temperatura acolo era foarte scăzută, iar creștetul ei era cald. Era uimitor, că încă mai exista acolo vibrație”.
 
– Este important să nu vă grăbiți să răciți trupul mortului.
 
În ceea ce privește răcirea, am văzut că aceasta este o idee foarte proastă. Trupul mortului se poate băga la frigider câteva ore mai târziu, dar nu înainte de cele trei ore. Nu-l puneți în frigider înainte.
 
Atâta timp cât mai există șansa ca mintea să fie în corp, răcirea poate să-l facă să caute căldură și această răcire poate foarte bine să-l trimită în infernul fierbinte, activând în acest fel karma care îl va proiecta acolo.
 
Așadar, nu-l băgați la frigider până când nu au trecut cele două-trei ore.
 
Să nu vă fie rușine să vorbiți cu personalul din spital, și dacă este cazul din toate schimburile. Pentru că dacă o persoană trage să moară, nu putem ști în ce tură va muri, de aceea trebuie să-i rugăm pe toți să nu-l bage în frigider până nu va trece ceva timp. Nu fiți timizi, este important.
 
– Donarea de organe.
 
Donarea organelor, în general este un act de bunătate. Dar, înainte de a lua organe de la o persoană, el ar trebui să fie mort. Adică, mintea să părăsească corpul, Asta înseamnă, pentru majoritatea oamenilor, că după cele trei ore semnele de viață s-au oprit.
 
Dar în general, organele nu mai sunt adecvate.
 
Moartea clinică nu este încă moarte. Și chiar dacă nu mai există semne clinice de viață, mintea este încă în corp. Și dacă cineva începe să-i scoată organele ucide ființa umană.
 
Deci, noi nu dorim să provocăm uciderea, și nici nu vrem să-l omoare altcineva.
 
În concluzie, dacă este posibil să donăm organe după ce mintea a plecat din trupul celui mort – este bine, dar după cum se aude acest lucru nu este posibil. Deci, în acest caz, fiecare va decide în mod personal.
 
Desigur, că persoanele care trăiesc și care donează un organ, cum ar fi cei care donează un rinichi – este o altă chestiune, este o mare generozitate.
 
Dacă corpul meu poate fi folosit de altcineva fără să mă omoare – asta este o binefacere minunată. Dar, niciodată, niciodată, nu trebuie făcută donarea pentru bani. Karma celor care vând organe, nu este bună.
 
– Conectarea și deconectarea de la aparate.
 
În ceea ce privește conectarea la aparate – cer să nu mă conecteze la ele, în cazul în care nu mai există nicio șansă. Dar, dacă cine este deja conectat, sub nici o formă nu trebuie deconectat, pentru că îl omoară. Și nu vrem să fim noi cei care să-l omoare.
 
– Crima din milă?
 
Ce se întâmplă dacă persoana vrea să fie deconectată de la aparate?
 
Întrebarea este cine va face munca? Cine va fi călăul? Cine va acumula karma negativă? Dacă bolnavul are o anume înțelegere, nu-i va cere nimănui asta. Eu pot să cer să nu fiu conectată la aparate, dar ca să cer altuia să mă deconecteze – este ca și cum aș cere cuiva să acumuleze karma omorului.
 
Este adevărat, nu este ca și crima din ură sau ceva asemănător, este diferit, dar este tot o karmă a omorului și asta înseamnă că, în viitor, aceeași persoană va suferi karma rănirii vieții, sau nu va fi sănătos, sau va avea o moarte prematură sau accidente etc. Vom face tot ceea ce putem pentru a-i ușura suferința, dar fără să-l omorâm.
 
Dar, dacă i se face eutanasie?
 
Noi știm ce îl așteaptă în cealaltă parte? De ce trebuie să-l grăbim? În cele mai multe cazuri, ceea ce îl așteaptă în cealaltă parte este mult mai rău decât ceea ce vedem aici.
 
Dacă adunăm toate suferințele tuturor oamenilor din lume pe tot parcursul vieții lor și le punem la un loc, nu echivalează cu o secundă de suferință în infern. Și majoritatea oamenilor merg acolo, deci ce să-l grăbim?
 
Așadar, s-ar putea ca o persoană să sufere cumplit aici, iar suferința lui îl purifică de suferințe mult mai grave în viitor. Ce știm noi? Noi știm ceea ce vedem aici și nu putem vedea din cealaltă parte. De asemenea, și marii Lama spun că nu le facem nici o favoare făcând acest lucru. Trebuie făcut tot posibilul pentru a le alina suferința și a nu a-i omorî.
 
Lăsați-i să plece singuri. Este greu să-i vedem pe cei dragi suferind.
 
 
Imediat după moarte
 
Dacă moartea este bruscă, un accident sau ceva de genul acesta, de multe ori când se întâmplă acest lucru, mintea persoanei moarte este încă în preajma accidentului, și este atașată de trup, pentru că s-a întâmplat brusc.
 
Rugăciunile noastre în acest caz îl pot ajuta pe cel care a murit, ca să meargă mai departe. Rugăciunile care se spun depind de religia persoanei care a murit. Dacă era evreu, se vor spune Psalmi, dacă a fost budist, există rugăciuni budiste. Dacă nu știți ce a fost, spuneți rugăciunile pe care le cunoașteți.
 
Făpturile în Bardo, trăiesc cel mult șapte zile, dar se poate repeta de șapte ori, adică mor în Bardo și se renasc în Bardo, deci maximul este de patruzeci și nouă de zile. Majoritatea făpturilor se nasc cu mult înainte de asta. Dar, în orele imediate de după accident, mintea este încă în preajma accidentului, deci se poate merge la locul accidentului și să se facă rugăciunile acolo, pentru a a-l ajuta să meargă mai departe.
 
Deci, cel mult patruzeci și nouă de zile, cu excepția marilor Lama care au ajuns la iluminare, fie înainte de moarte, fie în momentul morții. Sunt Lama care ajung în Bardo – aceștia sunt practicanți foarte avansați. Se spune despre Je Tsongkapa, despre Naropa, că ar fi a ajuns la iluminare în acest astfel. Cele aproximativ șapte zile și patruzeci și nouă de zile, nu se aplică aceștor mari practicanți, pentru că au ajuns la controlul deplin al minții. Ei nu se mai reîncarnează datorită karmei, ci se reîncarnează numai dacă ei decid asta, și dacă este benefic pentru ființe.
 
Este posibil să însoțim morții? Pentru a face asta este nevoie de puteri paranormale pentru a ști unde se află mintea mortului, iar majoritatea dintre noi nu le avem. Pentru cei care le au, ei pot face asta. Dacă am avea capacitatea de a ști unde este mintea lui și ce i se potrivește în același timp și dacă ne poate auzi, atunci poate fi ajutat.
 
 
Cum îi putem ajuta pe cei care au murit?
 
Cei care au murit deja, pot fi ajutați? Se pot face ritualuri în mănăstiri. Majoritatea oamenilor care mor sunt încă atașați de ceea ce au avut în viața lor: de corpul lor, de hainele lor, de bunurile lor. La tibetani, hainele mortului se pun pe un scaun, ca să-l atragă, apoi fac rugăciuni pentru a-l trimite mai departe pe calea lui. Ne putem ruga pentru ca cel care a murit să aibă parte de o viață spirituală bună, să poată finaliza cele șase perfecțiuni ale unui Bodhisattva. Există ritualuri în care se ard semințe care simbolizează faptele lor rele. Ele sunt purificate, ca și cum ar fi pentru viața următoare.
 
Se poate spune mantra Om Mani Padme Hung dacă nu cunoașteți o altă mantra și dacă cel mort nu a avut altă practică(1). Există mantre mai puternice, deci depinde de practica voastră și de a lui.
 
Atâta timp cât el este în Bardo, are o șansă dacă oamenii care fac rugăciunile sunt ei înșiși foarte curați. De aceea, îi lăsăm pe călugări sau pe Lama să facă aceste rugăciuni. Dacă există o legătură puternică cu Lama și dacă Lama este foarte pur, el poate face uneori ceva.
 
Odată ce mintea a părăsit deja corpul, karma deja îl proiectează în următoarea existență, iar în Bardo va fi deja în conformitate cu următoarea lui întrupare. Întruparea este deja determinată. Dacă este menit să fie un animal, nu-l putem readuce brusc să fie om, dar s-ar putea să fie un animal cu condiții de viață mai bune. Pentru ca el să nu fie un animal, trebuie să facă multă practică în viața lui, pentru că după aceea, va fi foarte greu. De aceea ni se spune să practicăm acum.
 
___________________________________________
(1)O altă mantra care se poate folosi în asemenea ocazii este „Om Ami Dewa Hri”. (https://www.youtube.com/watch?reload=9&v=unnqydmLXrs&feature=youtu.be)
 
 
Când o persoană este în doliu
 
Conform budismului, doliul este o situație de nebunie temporară. Pentru că persoana în doliu, datorită intensității întristării și a emoțiilor, poate încălca jurămintele. Se spune că legile karmice la acea vreme sunt întrerupte o perioadă, ca și cum l-ar ierta, din cauza doliului.
 
A-l consola pe cel în doliu este o faptă de mare bunătate. Acesta nu este momentul pentru a-l învăța Dharma, pentru că nu aude și nu receptează nimic, din cauză că este foarte trist. Iar intensitatea emoțiilor poate fi extraordinară.
 
Acesta este timpul să-l ascultăm, să-l mângâiem, să-l iubim. Să-l ascultăm, să-l ascultăm, să-l ascultăm, și să-l lăsăm să plângă. Iar mai târziu, după ce s-a calmat, dacă este deschis, atunci îl putem îndruma.
 
Trebuie lăsat să jelească, este extrem de important.
 
 
Cum să ne comportăm cu trupul mortului?
 
Trebuie înmormântat sau incinerat? Odată ce mintea a părăsit corpul, trupul este doar o bucată de carne. Ce să facem cu el, din punct de vedere al budismului? – nu contează.
 
Dacă este posibil ca el să aducă binecuvântare cuiva – tibetanii aruncă trupul ca mâncare pentru păsările de pe câmp. Uneori, incinerarea este mai de preferat decât îngroparea, deoarece un mormânt ocupă spațiu, iar bucata de pământ ar putea fi folosită pentru viață. Excepție este în cazul în care persoana a murit din cauza unei boli contagioase și există credința că fumul poate dăuna altora, atunci în acest caz, este mai bine de îngropat.
 
Dar, în afară de asta, se preferă incinerarea, doar pentru a nu consuma resurse.
 
Khen Rinpoche a avut o ceremonie de incinerare foarte frumoasă. Elevii lui au muncit zi și noapte să construiască ladă specială pentru foc, și asta trebuia să se facă rapid. După aceea, au adunat toată cenușa în două urne, pe care le-au învelit – pentru că era un lucru sacru. Iar mai târziu, conform instrucțiunilor lui Khen Rinpoche, doi dintre elevii săi veterani, au luat aceste urne și au urcat pe vârful unui munte din New Jersey și i-au împrăștiat cenușa peste tot. Și asta a fost. Ceea ce a mai rămas, este doar învățătura lui, și nu corpul său.
 
 
Fătul uman este considerat ca persoană
 
Dar avortul? Potrivit budismului, viața începe în momentul fertilizării, iar avortul este omor. Cu toții avem această karmă și avem multă muncă de făcut pentru a o purifica.
 
 
Contracepția
 
Cum rămâne cu contracepția? Contraceptivele sunt bune atât timp cât împiedică fertilizarea, și nu dacă acționează după fertilizare.
 
 
Îndatoririle karmice
 
– Oricine a făcut vreodată ceva pentru noi, avem o datorie karmică față de el.
 
– Toți cei care v-au adus cumpărătura de la supermarket îi sunteţi datori, nu doar cu bani, ci şi pentru că vă susține.
 
– Părinții noștri care ne-au dat acest corp cu care putem ajunge la iluminare – avem o datorie karmică imensă față de ei.
 
– Profesorii care ne învață vacuitatea, care ne direcționează întreaga carieră spirituală – este o datorie care nu poate fi rambursată.
 
Deci, datorăm o mulțime de lucruri multor ființe la niveluri diferite. Trebuie să rambursăm toate datoriile.
 
Cei care au ieșit din retreat-ul de trei ani, au spus că după trei ani – li s-au accentuat mult conștientizarea acestui lucru. O parte din pofta lor de mâncare care le făcea plăcere s-a stins. Mâncarea este doar combustibil. Deoarece nu vrem să consumăm dincolo de ceea ce avem nevoie pentru a ne menține această mașină pentru a ajunge la iluminare. Și nu doar mâncarea, dar, în general, consumul scade. Îți dai seama ce datorie karmică uriașă ai față de univers și față de toți oamenii din univers și nu vrei să o crești, vrei să începi să o rambursezi.
 
Cum vom înapoia datoria? Vom practica ca să ajungem la iluminare și să-i scoatem pe toți din suferință. Aceasta este cea mai minunată contribuție pe care le-o putem aduce.
 
Și dacă avem o datorie karmică serioasă față de cineva, am rănit pe cineva și așa mai departe, vor veni să-și primească datoria, ne vor hărțui și demonii ne vor bântui, acestea sunt obstacolele noastre în calea iluminării. Toate aceste datorii trebuie rambursate.
 
 
Purificarea karmică și puritatea inimii
 
Dacă sunt oameni care au ucis mulți oameni în războaie, asta înseamnă că dacă vin să-și revendice viața, atunci nu mai are nicio șansă de a progresa?
 
Lama Zopa spunea: „Oamenii din această lume au oroare de Hitler sau de Stalin sau de Mao Zedong care au ucis milioane de oameni. Dar chiar și o persoană ca Mao Zedong, dacă și-ar fi purificat faptele în timpul vieții sale, ar fi avut șansa de a ajunge la iluminare chiar în același curs al vieții. Dacă ar fi intrat în tantra și ar fi făcut cum trebuie purificarea, și-ar fi terminat toate datoriile în timpul unei singure vieți”.
 
Spre deosebire de ei, există cei care nu pot să-și ramburseze datoriile. Există păcate mult mai mari decât cele ale lui Mao Zedong, Hitler și Stalin. Hitler a omorât șaizeci de milioane. Acest număr comparativ cu numărul de ființe din întreaga lume – este infim față de numărul de ființe din lume. Există păcate cu mult mai mari pe care le facem împotriva tuturor ființelor din lume.
 
Ce poate fi un asemenea păcat? De exemplu, cineva ajunge pe calea tantrică, și este atât de aproape să salveze toate ființele și se întoarce înapoi, își rupe jurământul, acesta este un păcat cu mult mai mare! Noi nu știm asta, deoarece vederea noastră este atât de limitată. O astfel de persoană nu va mai putea ajunge la iluminare în această viață și , de asemenea, calea lui va fi blocată pentru foarte mult timp. Și aceasta este o tragedie inegalabilă în univers.
 
Cu cât ești mai înalt și ești mai aproape de iluminare, cu atât căderea este mai puternică.
 
Așadar, este posibil ca Hitler să nu fi fost deloc aproape de iluminare și atunci el a provocat o nedreptate atât de cumplită, dar chiar și o astfel de nedreptate poate fi purificată. Lama Zopa ne spune: „Mao Zedong a ucis milioane de oameni în China, dar nu au fost profesorii săi. Pe de altă parte, oricine încearcă să-și rănească profesorii este un dezastru cumplit. Pentru că aceștia îi trasează calea către iluminare, și chiar dacă se va întâmpla peste cine știe câte vieți – a semănat acum semințele. Dacă cineva își lovește profesorul – este un dezastru cumplit. Trebuie să fim foarte atenți la respectul pe care îl dăm celor care ne-au învățat”.
 
 
*******
 
Concluzia este că ar trebui să mergem spre cea mai înaltă practică pe care o putem face.
 
În afară de practica tantrică, cel mai puternic lucru pe care îl puteți face este să învățați și să meditați asupra vacuității și să vă dezvoltați compasiunea. Fiecare dintre voi poate practica compasiunea indiferent de unde ați venit și cât de multă meditație ați făcut. Și aceasta este o karmă foarte puternică și minunată! Și dacă vom muri mâine, atunci vrem să o acumulăm rapid. Și are rezultate aproape imediate.
 
Deci despre asta vom vorbi, în lecția următoare. 

 

Lecția 4 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 4

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 Să facem un scurt rezumat al lecțiilor anterioare
 
Vom enumera din nou cele trei principii ale meditației asupra morții:
 
1. Primul principiu – moartea este certă.
2. Al doilea principiu – data morții este incertă.
3. Al treilea principiu – în momentul morții, nimic altceva nu ne poate ajuta decât Dharma.
 
Primul principiu – moartea este certă
 
Am spus că fiecare dintre principii are trei considerente.
 
1- a. Primul considerent este că moartea nu poate fi oprită, nu există nimic care să o oprească și am dat povestea Basra. Acest considerent este simbolizat în meditația noastră, de câinele înlănțuit, câinele sălbatic fioros care vine să ne devoreze și nu poate fi oprit. Nu este nimic care să-l oprească.
 
1- b. Al doilea considerent este că fiecare clipă a vieții se scurge, și nu mai poate fi adusă înapoi. Acest lucru este simbolizat de acea clepsidră așezată în mijlocul camerei rotunde și galbene. Și aceasta este partea cea mai importantă din primul principiu, aceea că moartea ar putea veni în seara asta. El ar trebui să fie lucrul care ne direcționează viața și ne direcționează deciziile pe care le luăm în fiecare moment: ce să facem, cum să acționăm – toate alegerile noastre ar trebui să fie dictate de conștientizarea faptului că data morții este incertă. Și ar putea fi diseară.
 
1- c. Și al treilea considerent este că nu apucăm să practicăm suficient până în momentul morții. Acest considerent a fost simbolizat în meditația noastră prin fuga rapidă prin coridorul lung, care are pe pereți imaginile tuturor profesorilor pe care i-am avut și toate învățăturile pe care le-am primit pe parcursul anilor. Acest lucru înseamnă că nu vom apuca să realizăm tot ceea ce am dori să practicăm.
 
Al doilea principiu – data morții este incertă.
 
Și acest principiu are trei considerente.
 
2-a. Primul considerent este că ne aflăm pe continentul Dzambuling, iar pe acest continent durata de viață nu este fixă.
– Nu este corect să gândim că, dacă cineva este tânăr, are o viață lungă.
– Nu este corect să credem că dacă cineva este sănătos, atunci are o viață lungă de trăit.
Nu avem nicio indicație despre cine ar putea avea o viață lungă. Sunt foarte puțini cei care știu să citească karma și numai ei pot ști asta.
 
2-b. Al doilea considerent este că există multe lucruri care ne pot omorî și doar câteva lucruri care ne susțin.
 
Și nu numai asta, chiar și puținele lucruri care ne susțin în viață, și ele ne pot ucide. Și, de fapt, am văzut că nu există un nici măcar un singur lucru care să ne susțină și care să nu ne omoare.
 
În acest context, am vorbit despre lucruri interioare care ne susțin: elementele și echilibrul dintre ele. Acest echilibru este necesar pentru a avea sănătate. Elementele în limba tibetană se numesc Sa chu me lung, adică pământ, apă, foc și aer.
 
Și am mai spus, de asemenea, că dacă acest echilibru este perturbat – boala se instalează, iar dacă este complet perturbat, atunci va veni moartea.
 
Așadar, aceleași lucruri care ne susțin, pe care sunt construite viețile noastre, sunt exact acele lucruri care ne pot ucide din interior. Iar din exterior – aceeași mașină care ne duce în tot locul, ne poate ucide. Oamenii pot aluneca în jacuzzi, sau frumoasa casă pe care încă plătim ipoteca, se poate prăbuși și ne poate ucide. Ne putem îneca cu mâncarea pe care o mâncăm. Medicul la care venim să ne vindece – medicamentul pe care ni-l dă ne poate ucide.
 
Deci orice lucru care ne susține, dacă avem karma așa, ne poate omorî. Majoritatea oamenilor nu țin cont de asemenea lucruri, de aceea atunci când devenim conștienți de ele, va intensifica sentimentul de urgență al acestui moment, deoarece nu știm cât de mult timp ne-a mai rămas.
 
2- c. Al treilea considerent – corpul nostru este foarte fragil, și este foarte ușor de omorât. Nu numai că sunt multe lucruri care ne omoară – dar este și ușor de omorât. Am spus că este suficient să astupăm gura și nările cuiva și în câteva minute s-a dus. Sau putem trece printr-un loc unde s-au făcut teste nucleare și o particulă de radiație poate dăuna unei celule sănătoase din corpul nostru, și apoi să apară cancerul.
 
3. Al treilea principiu – în momentul morții, nimic altceva nu ne poate ajuta decât Dharma. Vom discuta mai pe larg acest principiu. Cele trei considerente sunt legate de acele lucruri la care apelăm de obicei pentru ajutor.
 
3-a. Prietenii și rudele nu ne pot ajuta
 
nyenshe chik kyang trisa mepa
nyenshe chik kyang trisa mepa
 
Nyen = apropiat,
She = prieten,
Nyenshe = prieten apropiat.
Chik kyang = nici măcar unul,
Tri = a lua,
Sa mepa = a nu putea.
 
Adică, nu vom putea lua nici măcar unul dintre toți prietenii și rudele noastre.
 
 
Plecăm singuri
 
Ceea ce este trist este faptul că nimeni nu poate veni cu noi. Dar există o excepție. Dacă ambii parteneri practică bine tantra și ajung la stadiile avansate împreună, atunci pot pleca împreună. Dar nu sunt mulți.
 
Aceasta este singura excepție în legătură cu rudele și prietenii.
 
La două secunde după ce ne-am dat ultima răsuflare – suntem singuri. Complet singuri.
 
Existența noastră samsarică este temporară și trecătoare și cu siguranță va fi uitată…
 
Vom fi uitați. Poate va fi o generație de copii și o altă generație de nepoți care ne vor mai ține minte, dar peste alte trei sau patru generații nimeni nu-și va mai aminti cine am fost. Este posibil să apărem într-un arbore genealogic, și asta este tot ce mai rămâne. Iar peste încă o mie de ani, nici despre acest arbore genealogic – nimeni nu va mai ști ce înseamnă. Veți fi complet uitați.
 
Ceea ce credem că suntem acum, este complet alternativ, inclusiv numele nostru, inclusiv istoria noastră.
 
Peste încă cinci mii de ani, nimeni nu va mai ști de existența noastră. Noi înșine nu știm cine a fost aici în urmă cu cinci mii de ani,
 
Nu avem habar cine au fost strămoșii noștri, ale căror gene le purtăm. Și oamenii care ne iubesc atât de mult astăzi și pe care și noi îi iubim – peste un timp și ei vor pleca. Toată generația de acum va pleca, și toată generația următoare va pleca.
 
 
… ca un vis care trece într-o clipă
 
Conștiința pe care o avem acum în comparație cu cea din Bardo este ca un fel de vis. În ultimele momente înainte de moarte, mulți oameni își văd viața trecând rapid prin fața ochilor – ca și cum s-ar trezi dintr-un vis. Ca și când vă treziți dintr-un vis și s-ar putea să vă mai aduceți aminte de câteva imagini din vis, iar apoi vor trece și ele.
 
Așa va fi viața pe care o avem chiar acum, în momentele morții. Va arăta ca un vis din care v-ați trezit, și s-a terminat. Totul a plecat.
 
Și personajele din vis unde s-au dus? La fel și cu personajele care apar în viața noastră. Aceeași realitate. Trăim într-un vis, într-o iluzie, într-o iluzie de proiecții care provin din karma.
 
Uneori, în meditație profundă oamenii își pot aminti frânturii dintr-o viață anterioară. Iar dacă sunt și mai avansați, își pot aminti de viețile anterioare, dar majoritatea dintre noi nu-și amintesc. Și toate aceste lucruri vor dispărea.
 
Așadar, acesta a fost primul considerent al principiului al treilea.
 
Ne putem lua practica cu noi? Să spunem că facem o practică adecvată în această viață, dacă ne vom naște din nou ca ființă umană, oare putem lua cu noi practica?
 
Răspunsul este da și nu.
 
Cu toții avem trei tipuri de minți: Una grosieră, alta medie și mai avem și o minte subtilă. Ceea ce trece din această viață la următoarea este mintea cea mai subtilă.
 
În general, cunoștințele de geografie și istorie se află în mintea grosieră, și deci, se vor duce. Cine înțelege matematica – și aceasta este mintea grosieră, se va duce și asta. Tendința de a înțelege matematica poate fi adânc înrădăcinată, prin urmare, va există cineva cu mai mult talent în matematică și altcineva cu mai puțin talent. Tot la fel și în muzică – Mozart de exemplu.
 
Există semințe karmice ca urmare a tot ceea ce facem.
 
Tot ceea ce facem lasă o sămânță karmică, lasă o amprentă în conștiința noastră, la bine sau la rău. Toate aceste karme le purtăm după noi. Câtă putere au? Asta este întrebarea.
 
Care este forța cu care rodește și se manifestă în următoarea viață? Şi asta este o întrebare.
 
Pentru că, dacă karmele sunt slabe și există altele mai puternice, care provin din vieți mult mai vechi, ele se vor manifesta. Și atunci puținele binefaceri pe care le- am făcut aici, fără prea multă înțelepciune, este o karmă slabă a cărei amprentă este slabă. Aceasta este toată ideea.
 
Întreaga idee este să dobândim suficientă înțelepciune și înțelegere pentru ca binefacerile noastre să se impregneze suficient de puternic, astfel încât să putem prinde momentul. Pentru că ceea ce ni se întâmplă este că facem puține fapte bune și cădem, iar și iar. Va trebui să atingem un anumit nivel pentru ca aceste binefaceri să ne rămână în minte, să dobândim conștientizări.
 
Dacă am dobândit, de exemplu:
– Bodhichitta,
– sau o adevărată compasiune față de toate ființele, asta va veni cu noi.
– Dacă am perceput direct vacuitatea, cu siguranță va veni cu noi.
– Dacă ne-am dezvoltat o adevărată aversiune față de viața lumească – va veni cu voi.
 
Ideea este să percepem vacuitatea, pentru că este singurul lucru care ne asigură că vom ieși din Samsara. Și pentru asta este nevoie de multă muncă. Acest lucru nu se va întâmpla dacă ne vom continua viața normală și vom ajunge ocazional la o lecție de Dharma.
 
3-b. Bunurile acumulate nu ne pot ajuta.
 
nor gyi dultren kyerdu mepa
nor gyi dultren kyerdu mepa
 
Nor = bunuri, proprietăți,
Dultren = moleculă, atom, particulă,
Kyer = a purta.
 
Deci, al doilea considerent este că nu putem lua nici măcar o singură moleculă din toate bunurile pe care le-am acumulat.
 
Dacă ne gândim puțin la asta, poate fi destul de deprimant. De ce avem pantofi? Pentru că vrem să mergem undeva, nu este așa?! Dacă nu vrem să mergem undeva nu avem nevoie de pantofi. De ce vrem să mergem undeva? Pentru că dorim ceva, altfel nu vom merge nicăieri. Vrem ceva, dorim ceva. Tot ce avem este așa. Ne punem speranța în aceste lucruri ale noastre. De fapt, suntem extrem de atașați de lucrurile noastre.
 
Chiar și într-un mod atât de practic cum am menționat mai înainte despre încălțăminte, sau haine, sau orice altceva, niciunul dintre aceste lucruri nu poate veni cu noi.
 
Și dacă ne uităm cât de mult suntem preocupați de aceste lucruri, la cât de atașați suntem de ele și cât de important este pentru noi aspectul, forma și prețul lor, vedem cât de multă energie a vieții și momente prețioase ale vieții investim în lucrurile pe care le vom pierde.
 
 
Semințele lăcomiei
 
Dacă mai și râvnim la ceva pe care îl au alții, atunci este și mai grav! Datorită atașamentului nostru față de bunuri, vom acumula karma negativă care va veni după noi. Ceilalți vor muri, noi vom muri, lucrurile lor cine știe unde vor ajunge, cu siguranță nu vor veni cu noi, în schimb lăcomia va veni cu noi. Aceste semințe le vom purta cu noi.
Dacă vom privi foarte atent în carnețelul nostru, vom vedea la ce nivel adânc merg lucrurile.
 
 
Trebuie să ducem un trai modest și demn
 
Asta înseamnă că acum trebuie să aruncăm totul și să trăim din mila altora? Nu, nu asta se spune. Și nici nu este o karmă bună. Ceea ce este de dorit, este să fim capabili să ne întreținem, dar nu mai mult de atât. Trebuie să avem abilitățile necesare profesionale care să ne ofere un trai modest și nu dincolo de asta. Dincolo de asta, ne vom dedica timpul Dharmei, deoarece timpul se scurge. Fiecare moment din viață trece.
 
Dacă ne bazăm pe alții, atunci le răpim din viața lor, le luăm energia vieții lor. Deci nu vrem să facem asta. Vrem să fim independenți în general.
 
Uneori ne sprijinim profesorii – și asta este o altă problemă, este deja altă karmă. Dar în general vrem să fim independenți și să nu stăm lângă masa altora. Și în același timp, va trebui să ne reducem nivelul nostru de așteptări la un nivel care ne susține și nu mai mult de atât. Și restul îl vom dedica altora și Dharmei.
 
Oamenii lucrează cincizeci de săptămâni pe an, și primesc doar două săptămâni de vacanță. Asta este un lucru foarte trist. Munca principală se face în retreat-uri.
 
Dacă un retreat tantric se face mai puțin de cinci săptămâni, atunci nu se va intra suficient de adânc. Este nevoie de mult timp pentru a trece de la o minte agitată din viața obișnuită la un nivel meditativ profund.
 
3-c. Prețiosul nostru corp nu ne va putea ajuta.
 
Ceea ce enumerăm aici sunt lucrurile la care apelăm de obicei pentru ajutor. Așadar, rudele și prietenii nu-i putem lua, bunurile noastre nu le putem lua, și care este al treilea lucru de care suntem atât de obsedați? Este corpul nostru.
 
sha ru kyang dorwa
sha ru kyang dorwa
 
Sha = carne,
Ru = oase,
Kyang = chiar și,
Dorwa = a renunța.
Deci, va trebui să renunțăm chiar la carnea și oasele noastre.
 
Dacă vă aduceți aminte, despre exemplul hoțului prins într-o țară în care pedeapsa este amputarea mâinii și despre groaza lui când este târât spre pedeapsă. Ochii lui ies din orbite, gura îi este uscată, este alb la față și plin de spaimă și neliniște. Și asta doar că i se taie o mână.
 
Am descris mai înainte și experiența în momentul morții. În momentul morții, nu doar o mână se duce, ci totul se duce:
– tot corpul nostru,
– mintea noastră, 
– chipul nostru,
– numele nostru,
– amintirile noastre.
Toate dispar.
 
Deci, putem să ne imaginăm groaza care va pune stăpânire pe cel care va muri în măsura în care este astăzi este atașat de aceste lucruri, se identifică cu corpul lui și crede că este el.
 
Oricine a fost violat sau violată are acest puternic sentiment de profanare – de unde vine? Din atașament. Dacă nu există nici un atașament față de corp, atunci nu există nimic de profanat. Acesta este doar un exemplu din atâtea și atâtea. Gândiți-vă la aceste sentimente grele pe care le purtăm după astfel de acte – în momentul morții sentimentele vor fi de un milion de ori mai intense. Pentru că totul ni se ia.
 
Oare ar trebui să dedicăm timp și eforturi pentru a ne cultiva corpul?
 
Dacă facem sport sau masaj sau orice altceva, pentru a ne simți bine în această viață, dacă acesta este obiectivul – este pierdere de timp, deoarece nu putem lua corpul cu noi. Viața noastră, dacă ne uităm la tot ce am învățat în cursul nostru este o bulă mică.
 
Atunci să facem sport sau să nu facem?
 
Dacă contribuie la sănătatea mea și, în consecință, acum mă simt mai bine, voi folosi acest sentiment bun pentru a-mi aprofunda calea spirituală și pentru a da mai mult altora. Dacă lipsește – este complet lipsit de sens.
 
Același lucru putem spune despre orice activitate lumească. Evreii religioși binecuvântează mâncarea și băutura înainte de a mânca sau a bea.
 
Fiecare clipă, fiecare decizie ar trebui să aibă în ea ceva sfânt, și nu ceva banal. Pentru că acel lucru banal nu-l putem lua cu noi nicăieri. Nu are sens.
 
Corpul pe care-l cultivăm, va fi cel care ne va ucide. El ne va trăda. Investim în inamic.
 
Cu excepția cazului, în care ne folosim de corp ca instrument pentru a ajunge la iluminare. Atunci va fi cel mai bun prieten al nostru. Și pentru că avem nevoie de el, atunci va trebui să-i prelungim viața și sănătatea, și să fim foarte atenți să nu-i facem vreun rău.
 
Pentru asta există jurăminte. Acum corpul nostru este un templu. În caz contrar, va deveni un corp urât mirositor. Asta va face.
 
 
Suferința care vine din atașamente
 
Ființa Bardo care s-a desprins deja de corp și se vede întins pe pat – dacă a fost foarte atașat de corpul său, și moare cu acest atașament, va fi plin de mânie și ură față de oamenii care se ocupă de corpul lui, îl disecă sau îl arde sau îl îngropă, orice ar face, el este furios. O astfel de persoană suferă foarte mult. În măsura în care a lucrat la eliberarea de atașamente în această viață, atunci el se va afla într-un loc complet diferit.
 
Cu toții – și acesta este probabil un aspect la care trebuie să fim atenți în practica noastră – avem un atașament special față de chipul nostru. Și mai atașați sunt cei care sunt frumoși. Oamenii care au o față frumoasă sunt atașați în special de chipul lor. Iar cei mai mulți vor suferi în momentul morții. Oamenii care erau frumoși, când îmbătrânesc și încep să își piardă frumusețea, suferă foarte mult.
 
Ar trebui să ne gândim că atunci când va veni momentul morții, vom fi luați din acest corp și că identificarea cu acest corp va fi inevitabil ruptă – totul va fi uitat. Fața noastră, pe care ne place atât de mult să o vedem în oglindă, ni se va lua. Numele nostru pe care-l iubim atât de mult, ni se va lua.
 
Iar ființele Bardo, acei oameni care au murit în acest fel – și așa suntem aproape toți – sunt foarte supărate, și suferă foarte mult din cauza asta. Se simt pângărite.
 
Deci, aceasta este o meditație importantă. Toate aceste lucruri spre care ne orientăm în prezent pentru sprijin, ajutor și confort, ne consolează. Și dacă putem consola și pe cineva când suferă, este bine. Dar este important ca în practica noastră, să nu fim confuzi și să nu ne atașăm și mai mult de lucruri, ci dimpotrivă!
 
Orice lucru al simțurilor, de care suntem atașați, nu numai de corp și frumusețe, poate de muzică sau de lucrurile frumoase din jurul nostru, ce facem? Ne petrecem timpul cumpărând ornamente pentru a ne decora casa, sau cumpărăm haine frumoase. Ne dedicăm timpul lor. Cu cât ne agățăm mai mult de lucruri, cu atât vom suferi mai mult. Iar în momentul morții suferința noastră va fi mai mare. În acest fel, karmele care vor fi activate, vor fi mai rele.
 
Așadar, toată această muncă trebuie făcută acum din conștientizarea acestui lucru. Este un proces treptat care nu se face deodată. Asta nu înseamnă că dacă am auzit toate acestea, nu ne mai identificăm acum cu corpul. Lucrurile nu merg așa, este parte a practicii.
 
 
Ceea ce vine cu noi este karma pe care am acumulat-o…
 
Cel de-al treilea principiu spune că tot ce vine cu noi este acest flux de conștiință. De fapt, mintea subtilă din curentul conștiinței mele este plină de karmele pe care le-am acumulat. Vine cu noi. Dacă am neglijat pe cineva, de exemplu, pentru a avea grijă de mine însumi – eu mă duc, el se duce, dar karma de a neglija pe cineva va rămâne.
 
Și nu îmi voi mai aminti nici cine a fost el, nici cine am fost eu și nici ce a fost, dar karma faptei va rămâne. Si invers. Karma de a da ajutor celorlalți și ea va rămâne.
 
Ceea ce vine după noi sunt amprentele lăsate în curentul nostru de conștiință, în urma a ceea ce spunem, facem, gândim.
 
Tot ceea ce spunem, facem și gândim – de cele mai multe ori, mai puțin facem și spunem, dar gândim tot timpul – toate acestea rămân la noi.
 
 
…și karma produce întreaga noastră lume…
 
De aceea, în Abhidharma Kosha este scrisă celebra frază:
 
Ceea ce înseamnă „Diversitatea lumilor se naște din karma”.
 
Tot ce există în lumea noastră este creat din karma, care sunt aceleași amprente pe care le-am lăsat în minte în urma acțiunilor, cuvintelor și gândurilor noastre. Ele ne creează întreaga lume. Aceste amprente care se află în curentul nostru de conștiință, vin după noi și ne vor crea următoarea viață. Iar acest curent de conștiință – este plin de aceste karme.
 
Cu excepția cazului în care suntem un practicant tantric foarte avansat, și avem o relație minunată cu Lama.
 
În măsura în care credem că există vreun confort în sănătatea noastră, în prietenii noștri, în lucrurile noastre – al treilea principiu vine să ne trezească din minciună.
 
 
…și, prin urmare, va trebui să fim atenți
la acțiunile, vorba și gândirea noastră…
 
Și dacă toate acestea sunt adevărate, atunci pe ce ar trebui să ne concentrăm? Ar trebui să ne concentrăm pe plantarea de semințe potrivite.
 
Ken Rinpoche spunea: „Ce semințe ați plantat astăzi?” Ele vor veni cu noi. Ce gânduri ai avut? L-ai ajutat pe aproapele tău astăzi? Cât timp ai fost ocupat să îi ajuți pe ceilalți sau să te gândești cum să îi ajuți pe ceilalți și cât timp ai fost ocupat cu manichiură, pedichiura, produse cosmetice, livrări, supermarket – toate lucrurile pe care le facem. Cu alte cuvinte, cât timp ai fost ocupat cu tine însuți, și cât timp ai dedicat altora? Toate acestea ne determină karma.
 
 
… mai ales când vine vorba de Lama noastră
 
Și după cum s-a spus, dacă avem legături strânse cu un Lama – acest Lama a fost întotdeauna cu noi, și va veni întotdeauna cu noi. Întrebarea este la ce nivel suntem. Oare putem beneficia în prezent de o astfel de relație? Lama se află deja cu noi de mii de ani și va continua să fie cu noi. Dar, suntem prea orbi pentru a-l observa și de a ne ajuta de el. Lama încearcă să ne ajute tot timpul. El încearcă să străpungă întunericul adânc care ne înconjoară. Și când reușește, deja începem să recunoaștem în cineva ca fiind acesta. Este foarte important să cultivăm și să întărim această karmă cu un Lama, deoarece el este unul dintre singurele lucruri care ne pot ajuta.
 
Oare a fi un bun budist înseamnă a fi neapărat sărac? Nu, nu spunem asta.
 
Pot fi oameni care aud această lecție și spun: „Așadar, nu trebuie să mă bucur de nimic bun în viață”. Nu asta este ceea ce învățăm. Budismul ne învață să ajungem la plăcerile cele mai mari. Cu siguranță, că toți Buddha și Bodhisattva doresc din toată inima să ne bucurăm cât mai mult. Nu este nicio problemă de a ne bucura de lucruri. Aceasta este o greșeală pe care unii oameni o fac atunci când se referă la budism ca la ceva care ne limitează: să nu râdem, să nu zâmbim, trebuie să stăm nemișcați, să fim ca o plantă și orice vine este în ordine. Nu asta a venit Buddha să ne învețe!
 
Lama Dvora Hla spunea: „Acest lucru m-a atras atât de mult să mă apropii de Geshe Michael, pentru că după un șir lung de profesori pe care i-am avut mulți ani, care erau foarte serioși, deodată am întâlnit pe cineva care era plin de bucuria vieții, care savura viața. Pentru mine a fost atât de înviorător să-l întâlnesc”.
 
Ideea este că, odată ce aveți suficientă putere, va trebui să vă folosiți de ceea ce aveți pentru ai ajuta pe alții. Dacă sunteți puternici și știți să gestionați un proiect – luați-vă un proiect care să-i ajute pe ceilalți. Dacă știți să faceți bani – folosiți-vă de cunoașterea voastră de a-i ajuta pe ceilalți. Și bucurați-vă între timp. Este în regulă, este minunat.
 
Deci, ideea este să deveniți mai puternici, ca să vă puteți asuma din ce în ce mai multă responsabilitate pentru tot mai mulți oameni, de a le aduce binecuvântare la un nivel din ce în ce mai mare.
 
Așadar, dacă astăzi puteți hrăni un vecin, poate mâine veți putea amenaja o cantină socială pentru nevoiași, și poate mai târziu îi puteți învăța cum să-și câștige traiul. A învăța pe cineva o profesie este un nivel mai înalt, iar cel mai înalt nivel, desigur, este predarea Dharmei. Dar pentru asta va trebui să vă faceți temele, nu este așa?
 
 
Toată plăcerea și fericirea noastră vin din ajutorul dat celorlalți
 
Asta nu înseamnă că dacă acum avem grijă de ceilalți, ne vom bucura mai puțin – este exact invers. De ce Buddha se află într-o permanentă plăcere supremă, atât de sublimă, care este dincolo de orice ne putem imagina? Pentru că îi ajută pe ceilalți neîncetat.
 
Cu cât suntem mai implicați în a da ajutor altora, cu atât plăcerea noastră va fi mai mare. Și oricine iubește să ajute oamenii, vă poate spune acest lucru.
 
Cei cărora le place să-i ajute pe ceilalți nu au momente de depresie – nu au timp pentru depresie. Ei trebuie să-i ajute pe ceilalți.
 
Dacă va veni cineva la voi și va începe să vă povestească despre depresiile sale, întrebați-l: „pe cine ai ajutat azi?” Maestrul Shantideva spunea:
 
                    Toată fericirea ce există în lumea întreagă
                    Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
                    Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
                    Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
 
El a scris cuvântul „toată”, ceea ce nu este o exagerare. El ne spune, că toată fericirea pe care o avem în această lume, vine numai din ajutorul dat altora.
 
Dacă nu i-ați ajutat pe alții, puteți face toate masajele din lume și veți ieși cu dureri de mușchi. Dacă i-ați ajutat pe alții – masajul vă va face o mare plăcere. Pentru că plăcerea nu vine din masaj. Masajul este cum vine plăcerea. Iar cauza este că i-am ajutat pe ceilalți.
 
Nu de la yoga suntem flexibili. Acest lucru se datorează faptului că i-am ajutat pe alții, și atunci yoga ne va face maleabili. Dacă nu i-am ajutat pe alții – yoga ne poate rupe piciorul. Este cum lucrurile vin și nu de ce vin. Și până nu vom înțelege asta, vom continua să suferim.
 
Maestrul Shantideva spune și contrarul, și anume că orice suferință, fără excepție, mentală, fizică sau sufletească sau de orice altă natură, va proveni din grija față de noi înșine sau dacă i-am rănit pe alții. El spune: “…De aici vine totul: şi suferinţa, şi fericirea.”
 
Un psiholog foarte cunoscut din Statele Unite, care nu mai este în viață, a spus că cineva a venit la el și i-a povestit despre mătușa lui a cărui soț murise, că ea a devenit extrem de deprimată și nu știe cum să o ajute. Mătușa lui era atât de deprimată, încât nici la doctor nu putea merge. Așadar, psihologul întreabă: Există ceva care să o intereseze? Omul îi spuse: „Da, adoră florile și copiii”. Atunci psihologul îl sfătuiește în felul următor: „Spune-i să crească flori în ghivece și să le aducă la grădinițe”. Și asta a scos-o din depresie, ajutându-i pe alții.
 
Focalizarea pe celălalt este ceea ce vă va ajuta. Dacă găsiți un lucru cât de mic care să-l intereseze pe cel deprimat, mergeți pe asta, numai așa îl veți putea ajuta. Când veți cădea voi, căutați pe cineva pe care-l puteți ajuta. Mutați-vă focusul pe celălalt.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă confortabil, și închideți ochii. Spatele să fie drept, umerii echilibrați, bărbia nici prea ridicată și nici prea coborâtă. Fața relaxată, gura închisă ușor. Mâinile sunt așezate în poală, palma dreaptă peste palma stângă dacă vă este comod așa.
 
Concentrați-vă asupra respirației. Găsiți un punct mic la intrarea în nări și concentrați-vă pe senzația trecerii aerului prin nări.
 
Refugiați-vă în cele trei diamante: diamantul Buddha, diamantul Dharma și diamantul Sangha a căror esență este compasiunea și înțelepciunea din inima voastră, conștientizările voastre și esența lor, sunt unicul refugiu care nu dezamăgește.
 
Generați-vă motivația Bodhicittei, a dorinței de a vă dezvolta înțelepciunea și compasiunea, astfel încât să puteți ajuta toată lumea să iasă din suferință și să atingă fericirea sublimă a lui Buddha.
 
Invitați-l pe Lama, pe profesorul vostru spiritual, o figură minunată. Vedeți-l tânăr, radiind de lumină, plin de frumusețe, care are calități spirituale sublime, cunoaștere infinită, compasiune care nu cunoaște limite, iubire necondiționată pentru toate ființele și o mare iubire pentru voi. Vedeți-l cum vă privește cu mare dragoste.
 
Prosternați-vă mental în timp ce-i admirați calitățile lui sublime.
 
Oferiți-i ofrandă. Ea ar putea fi o priveliște frumoasă pe care ați văzut-o. Ar putea fi o melodie care v-a încântat sufletul. Ar putea fi ceva frumos pe care îl aveți, mai ales dacă este ceva la care țineți foarte mult, sau ar putea fi o faptă bună pe care ați făcut-o.
 
Dacă există ceva care vă stă pe suflet în momentul de față, ceva ce ați spus astăzi și pe care îl regretați, sau o faptă pe care ați făcut-o și de care nu sunteți mândri, mărturisiți-i acum Lamei.
 
În continuare, amintiți-vă de ceva minunat pe care l-ați făcut, spus sau gândit în această zi și bucurați-vă că faceți aceste lucruri și de minunata karmă pe care ați acumulat-o.
 
Rugați-l pe Lama să vă ajute pe cale. Rugați-vă să aibă o viață îndelungată și să fie alături de voi, atâta timp cât aveți nevoie de el și să vă conducă pe cale.
 
Și acum, ați părăsit deja pădurea deasă. Ați aruncat toate poverile grele în apă și ați lăsat în urmă toate persoanele care se înghesuie în jurul mesei pline de mâncare și băutură. Toate acestea simbolizează eliberarea de atașamentele pe care le aveți față de lucrurile lumești, de plăcerile lumești, eliberarea de toate bunurile și de toate lucrurile care vă împovărează. Ați trecut deja de paznicii înarmați care simbolizează meditația greșită asupra morții, cea care implică panică și frică. Ați trecut de gazonul verde din fața castelului, simțindu-vă ușori, pregătiți să parcurgeți calea spirituală.
 
Ați intrat în camera galbenă prin ușa aurie. Ușa aurie simbolizează primul principiu al meditației asupra morții care spune că fiecare dintre noi trebuie să moară și că moartea este sigură.
 
Deschideți ușa și imediat la intrare vedeți un câine sălbatic, uriaș, agresiv, cu colții scoși care este legat de perete. El simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită. Nu există nimic care să oprească moartea. Prin faptul că ne naștem, va trebui să murim chiar dacă vom face totul bine.
 
Înaintați spre centrul camerei rotunde și vedeți clepsidra în mijlocul camerei, stând pe un soclu. Clepsidra simbolizează faptul că viața se scurge clipă de clipă, și fiecare clipă care a trecut, nu poate fi adusă înapoi. Vă uitați la clepsidră și vedeți că aproape tot nisipul s-a epuizat, și că a mai rămas foarte puțin nisip în ea. Ne maturizăm, îmbătrânim, viața se scurge permanent și se termină.
 
Apoi ieșiți din această cameră, și alergați pe un coridor a cărui pereți sunt tapetați cu imagini ale profesorilor voștri și a învățăturilor primite. Fugiți repede pe coridor și nu aveți timp să mai zăboviți. Nu aveți timp să cercetați amănunțit aceste imagini, fapt care simbolizează faptul că, atunci când vine moartea, vom avea sentimentul că am ratat ocaziile, că nu am reușit să facem tot ce ne-am dorit și că niciodată nu am avut suficient timp.
 
La capătul coridorului se află o ușă uriașă, dreptunghiulară și verde, care simbolizează cel de-al doilea principiu al meditației asupra morții, care spune că nu se știe data morții, și faptul că nu avem nicio certitudine când moartea ne va ataca.
 
Următoarea cameră are forma unui triunghi și se intră prin vârful triunghiului. Camera se deschide și se mărește pe măsură ce intrați.
 
Imediat ce intrați, vedeți un coș de gunoi. Deschideți capacul coșului și în interior veți găsi o bucată de hârtie cu numărul 72 scris pe ea, număr ce reprezintă rata vieții noastre. El simbolizează minciuna din statistici, deoarece statisticile nu se aplică pe noi individual și în măsura în care ne lăsăm să ne dirijeze, ne facem nouă înșine o mare nedreptate, pentru că atunci credem că avem timp. Observați cât v-ați bazat pe astfel de cunoștințe publicate în ziar și cât de mult ați crezut că aveți timp.
 
Camera se mărește pe măsură ce înaintați în ea. Ea este mobilată, cu covoare pe jos și când intrați în interior, sunteți conștienți că totul este o capcană. Aici există un fitil care, dacă îl atingeți, totul va exploda. Și înțelegeți că acest lucru înseamnă că unul dintre lucrurile care se află în această cameră, care este și unul dintre lucrurile din viața voastră care vă susține, va fi cel care vă va ucide. Aceleași lucruri pe care le folosiți pentru existența voastră, unul dintre ele probabil vă va ucide.
 
Și acum înaintați spre ușa care se află pe latura de pe baza triunghiului și chiar înainte de a ajunge la ușă, pășiți pe un ghimpe.
 
Vă aplecați pentru a scoate ghimpele și o picătură mică de sânge iese din picior. Acest lucru simbolizează faptul cât de ușor este ca acest corp să fie omorât; Chiar și un mic ghimpe îl poate ucide dacă se infectează. Chiar și o rază alfa care lovește un cromozom poate duce la cancer. Este foarte ușor să omorâm corpul fizic.
 
Următoarea ușă este o ușă roșie care se află pe baza triunghiului care duce spre o altă cameră alăturată din castel și simbolizează cel de-al treilea principiu al meditației asupra morții care spune că în momentul morții, numai practica spirituală pe care am făcut-o înainte de moarte, ne poate ajuta.
 
Deschideți ușa și intrați într-un fel de seră, cu pereți de sticlă, și treceți printr-un fel de pasaj care se află în mijloc, cu pereți de sticlă transparenți și puteți vedea ce se află dincolo de pasaj. Pereții exteriori sunt, de asemenea, din sticlă. Lumina soarelui pătrunde în interior și puteți vedea ce se află pe ambele părți ale pasajului.
 
Prin geamurile pasajului vă vedeți toți prietenii, rudele, membrii familiei voastre și pe toți oamenii pe care îi iubiți. Numai voi îi puteți vedea, ei nu vă pot vedea și nu vă pot auzi. Sunteți invizibili pentru ei, așa cum sunt ființele din Bardo, care pot vedea toate aceste lucruri, dar oamenii nu le pot vedea. Acest lucru reprezintă faptul că nu puteți lua cu voi pe niciunul dintre persoanele voastre preferate. Acel perete de sticlă vă separă. Nu mai puteți interacționa cu ei. Chiar dacă îi puteți vedea din Bardo, nu puteți comunica cu ei.
 
Înaintați prin pasaj, și pe la jumătatea drumului, începeți să vedeți toate obiectele care vă sunt dragi, dincolo de pereții pasajului. Puteți vedea acolo, toate pozele care vă plac, toate fotografiile de familie , toate hainele, toate bijuteriile, mobilele, toate cărțile pe care le-ați iubit, toate filmele, toate înregistrările video, toate discurile de muzică care v-au plăcut, toate obiectele de care sunteți atașași și de care vă este drag. Toate acestea sunt dincolo de peretele de sticlă și acest perete vă separă și nu le puteți atinge. Vă simțiți supărați și frustrați de asta. Nu puteți lua niciunul dintre articolele voastre preferate.
 
Continuați să mergeți prin pasajul de sticlă spre capătul acestei încăperi, și vedeți dincolo de sticlă un corp gol întins pe o masă. Acesta este corpul vostru, dar trăsăturile feței sunt neclare și nu vă puteți recunoaște deloc chipul. Liniile feței sunt neclare și înțelegeți că sunteți forțați să lăsați în urmă corpul, chipul, numele și identitatea voastră. La scurt timp după ce veți muri, nimeni nu-și va mai aduce aminte de voi.
 
Acum întoarceți-vă atenția spre Lama din fața voastră care vă însoțește mereu în meditație și pe calea voastră spirituală. Cereți binecuvântarea lui, astfel încât să puteți asimila aceste lucruri în profunzime, ca să puteți profita din plin de rarele oportunități ale acestei vieți.
 
Invitați-l să vină la voi. Lama răspunde cu bucurie chemării voastre. Vedeți-l cum se ridică ușor în aer, el este făcut din lumină, se micșorează la dimensiunea unui deget, se întoarce pe aceeași direcție în care priviți și se așază ușor pe creștetul capului vostru.
 
Pregătiți-i Lamei în inima voastră un tron minunat, decorat cu flori de lotus și raze albe de lumină. Vedeți cum Lama alunecă ușor spre tronul din inima voastră, și se așază pe el. Lama locuiește acolo cu voi, și oriunde mergeți îl purtați cu voi. Lama continuă să radieze lumină și să vă îndrume pe calea voastră. Petreceți ceva timp cu el și bucurați-vă de strălucirea lui.
 
Dedicați karma meditației. Bucurați-vă de meditația pe care ați făcut-o, bucurați-vă, de asemenea, și de conștientizarea pe care ați dezvoltat-o acum, și trimite-ți această binecuvântare celorlalți. Imaginați-vă că raze de lumină țâșnesc din inima voastră și ies prin porii pielii voastre. Nenumărate raze de lumină ies prin toți porii pielii, se răspândesc în spațiu și ating ființele din toată lumea. Ori de câte ori razele de lumină întâlnesc ființe, le binecuvântează și le aduce fericirea.
 
Acum puteți să deschideți ochii.
 
 
Din cuvintele înțelepților
 
În lectura cursului sunt multe versete frumoase. Vă voi citi unul…
 
Un înțelept pe nume Dolpa a spus cândva:
 
                    De-a lungul căii pe care mergi
                    Practică pentru a reuși să acumulezi
                    Energia tuturor faptelor tale bune,
                    Și să te purifici
                    De toate obstacolele spirituale. (asta înseamnă tsok sak și drip jang)
                    Și de asemenea, roagă-te mult
                    Către îngeri și al tău Lama.
 
Dacă vă amintiți, am spus despre Je Tsongkapa că jumătate din viață și-a petrecut-o în rugăciuni, și era deja complet iluminat?
 
                    Dacă apoi îți pui toată inima
                    În contemplarea acestei atitudini,
                    Și dacă te concentrezi pe ea
                    Atunci o vei putea realiza.
                    Toate lucrurile produse de cauze
                    Au o natură de bază, acea
                    Că nu pot rămâne niciodată la fel,
                    Și vei descoperi că poți ajunge
                    La anumite tipuri de atitudini
                    Pe care le-ai crezut că nu le vei putea dezvolta
                    Nici peste un secol.
 
Despre ce ni se vorbește aici? Ni se vorbește despre practică. Făcând o practică adecvată, primind îndrumările necesare, rugăciunile și cu ajutorul îngerilor și a Lamei, putem să ne eliberăm din cătușele karmei. Ele sunt groase și ne leagă foarte strâns. Și ignoranța ajută la asta. Însă există o practică care ne poate elibera de ele, și acesta este al treilea principiu, și anume- numai Dharma ne poate elibera. Doar practica serioasă a Dharmei ne poate elibera. Asta ne spune.
 
Je Tsongkapa, ne sfătuiește: „ contemplă în mod repetat asupra morții tale, până când vei fi complet dezgustat de toate faptele lumii. Va trebui să continui să meditezi până când vei avea acest sentiment „asta nu este casa mea, asta nu este casa mea”, pentru că numai atunci vei avea dorința de a ieși. Atâta timp cât crezi că este casa ta, nu ești impulsionat suficient pentru a ieși de aici și atunci vei continua să suferi”.
 
El spune: „Trebuie să faceți aceste meditații încă o dată, și încă o dată până când veți ajunge să aveți o totală aversiune față de toate faptele lumii – până când le puteți vedea ca pe niște bijuterii frumoase oferite celui târât la eșafod.
 
Așa ne spune Je Tsongkapa cum să ne uităm la această lume. Dacă cineva este dus la eșafod, putem să-i oferim o mulțime de bijuterii strălucitoare , dar pe el nu-l va mai interesa. Așa ne atrag toate lucrurile care strălucesc în Samsara. „Ia-mă, vino după mine, cumpără-mă, obține-mă, petreceți timpul cu mine”.
 
El spune: „Trebuie să vă dezvoltați exact aceeași atitudine pe care o are cel sortit la moarte față de bijuteriile pe care i le oferiți. Spuneți „Nu, mulțumesc, nu mulțumesc” și continuați-vă drumul, pentru că va fi cu mult mai bine”.
 
 
O imagine de ansamblu asupra etapelor meditației de până acum
 
În continuare, doresc să vă ofer o imagine de ansamblu asupra pașilor pe care i-am făcut până acum, o privire rapidă de ansamblu.
                    • La început am fost în pădurea deasă, obosiți și transpirați cu rucsacul greu, pe care-l purtăm în spate. Simbolizează viața în Samsara, o viață normală în care suntem atașați de toate lucrurile pe care încercăm să le obținem în Samsara. Purtăm după noi bunurile, relațiile, corpul și toate preocupările pentru acestea.
                    • În sfârșit, ieșim din pădure într-o poiană și vedem acolo mese pline cu de toate și multă lume care se înghesuie și se împing unii pe alți pentru a apuca ceva de mâncare și băut. Și noi ne împingem pentru a ajunge la masă, pentru că venim flămânzi și însetați din pădure. Acest lucru simbolizează modul în care fugim după plăcerile zadarnice ale acestei lumi, și suntem chiar dispuși să-i călcăm pe ceilalți în picioare numai ca să le obținem. Suntem gata să încălcăm jurămintele pentru ele, și în tot acest timp acumulăm karma care ne va provoca suferință.
                    • Ne eliberăm de mulțime și începem să mergem spre podul care se întinde peste canalul cu apă care înconjoară palatul. Acest lucru simbolizează refugiul în viața spirituală. Ne eliberăm de atașamentul nostru față de Samsara și începem să pășim pe calea noastră spirituală.
                    • Urcăm pe pod și începem să aruncăm toată greutatea pe care o purtăm cu noi în apă. Simbolizează eliberarea de lucrurile de care suntem atașați. Traversăm podul și în capătul lui se află paznicii înarmați și trebuie să trecem printre ei. Acești paznici reprezintă panica și frica obișnuită față de moarte pe care o au oamenii care sunt atașați de viață. Ei se identifică cu corpul lor, se atașează puternic de el, și de aceea le este frică să nu-l piardă. Atâta timp cât ne identificăm cu acest corp, va exista frica. Așadar, o parte din practică este de a ne elibera de această identitate, pentru că corpul nu este ceea ce suntem, este o minciună. Apoi trecem printre soldați, ceea ce înseamnă că ne-am eliberat de atașamente. Paznicii ne lasă în pace să trecem. Nu practicăm panica morții – nu asta este meditația noastră.
                    • Ne îndreptăm spre castel și intrăm printr-o ușă aurie spre o cameră rotundă. Ușa aurie simbolizează primul principiu potrivit căruia moartea este certă.
                    • Deschidem ușa, și mai întâi ne întâlnim cu câinele uriaș, amenințător și cu colții scoși. El este legat în lanțuri de perete, și simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită. Moartea stă acolo cu colții scoși, gata să ne devoreze.
                    • Înaintăm spre centrul camerei, unde se află o clepsidră pe o masă rotundă. Aproape tot nisipul din clepsidră s-a epuizat, ceea ce simbolizează că toate clipele vieții noastre se scurg și nu mai pot fi readuse înapoi.
                    • Ieșim din această cameră într-un coridor pe care îl străbatem în fugă. Pe pereții coridorului sunt atârnate imaginile profesorilor pe care i-am avut și învățăturile dharma pe care le-am primit. Asta simbolizează faptul că nu avem suficient timp pentru a învăța totul și pentru a integra tot ceea ce am învățat. Viața noastră este foarte scurtă, și trebuie folosită bine.
                    • La capătul coridorului întâlnim o ușă verde care simbolizează al doilea principiu potrivit căruia data morții este incertă. Intrăm într-o cameră triunghiulară, din vârful ei și care se mărește pe măsură ce înaintăm în ea.
                    • Imediat la intrare vedem un coș de gunoi. Ridicăm capacul și vedem în interior o bucată de hârtie pe care scrie numărul 72. Numărul simbolizează minciuna ratei de viață. În măsura în care credem în această minciună, vom trăi cu iluzia că mai avem mult timp de trăit, pe când adevărul este, că nu avem nici cea mai mică idee de cât timp ne-a mai rămas de trăit.
                    • Continuăm să mergem prin cameră, si vedem în ea multe piese de mobilier: fotolii, canapele, mese, covoare și așa mai departe, lucruri de care ne folosim în viața noastră, dar înțelegem că totul este o capcană. Și dacă atingem un fitil pe care nu-l putem vedea, ceva îl va face să explodeze și ne va ucide. Acest fapt simbolizează faptul că orice ne poate ucide, inclusiv lucrurile care ne susțin în prezent. Este foarte ușor să fim omorâți, sunt multe lucruri care ne pot ucide și puține ne susțin viața. Și chiar și cele care ne susțin pot deveni ceva care să ne omoare.
                    • Înaintăm prin cameră, iar când să ieșim din cameră, călcăm pe un ghimpe și ne curge o picătură mică de sânge. Simbolizează faptul – cât de ușor este să fim omorâți, chiar și un lucru mic ne poate ucide. Un os rămas în gât ne poate ucide. Astuparea nasului și a gurii ne poate ucide. Un neutron care lovește unde nu trebuie, poate să ne omoare. Trecerea străzii ne poate omorî.
                    • Următoarea ușă, de la baza triunghiului, este roșie și simbolizează cel de-al treilea principiu. Iar acest principiu spune: Când va veni ziua morții tale, numai Dharma te poate ajuta. Doar conștientizările dharmice pe care le-am dobândit prin practică ne pot ajuta.
                    • Și această ușă duce într-un fel de seră cu pereți dubli. În mijlocul serei există un pasaj cu pereți de sticlă. Sera are și ea pereții din sticlă și este inundată de lumina soarelui. Intrăm în pasaj și putem vedea ce se află pe părțile laterale. Ceea ce vedem prin geamurile pasajului sunt prietenii și rudele noastre. Nu-i putem atinge, și ei nu ne pot vedea. Nu putem comunica cu ei. Ne este dor de ei, suntem atașați de ei, dar ne-am despărțim de ei. Atunci când am trecut în Bardo, nu-i putem lua cu noi.
                    • Avansăm mai departe prin pasajul de sticlă și vedem dincolo de pereții de sticlă toate bunurile noastre, toate obiectele care ne sunt dragi. Nu le putem atinge, nu ne putem bucura de ele. Nu putem lua nimic cu noi. Suntem foarte frustrați, supărați și mâhniți. Încercăm să le atingem – și nu este posibil.
                    • Continuăm mai departe și ne vedem corpul dincolo de peretele de sticlă, având trăsăturile feței șterse, estompate. Nu mai este posibil să știm cine eram. Simbolizează faptul că nu putem lua cu noi nici trupul, nici chipul, nici identitatea, nici numele, nici cunoștințele noastre despre geografie, istorie și biblie – toate acestea nu le putem lua.
 
Descrierea tuturor camerelor este dată de Geshe Michael. Aduceți mulțumirile și recunoștința voastră lui Geshe Michael care a creat această meditație. Desigur, şi lui Je Tsongkapa, care ne-a învățat, întregii linii de la Je Tsongkapa până la voi, şi liniei de la Buddha la Je Tsongkapa. Dacă lanțul s-ar fi rupt – nu ar fi ajuns nimic la noi. Când înțelegeți aceste lucruri, ar trebui să vă gândiți imediat la modul în care veți transmite și voi aceste învățături mai departe. 

 

Lecția 3 – Meditatia Moartea și sfârșitul morții

Moartea și sfârșitul morții – meditația de conștientizare a morții

înapoi la curs, Moartea și Sfârșitul Morții

Lecția 3

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
 
 
Perspectiva morții
 
 
Imaginați-vă momentul în care vă aflați în avion, în zbor. Și auziți următorul mesaj la difuzor: “Vă rugăm să nu vă alarmați, dar avem o defecțiune. Ne pregătim pentru o aterizare forțată. Nu vă alarmați, suntem în control. Vă rugăm să îndepărtați lucrurile de pe culoarul de trecere”. Și imaginați-vă că sunteți acolo și auziți acest mesaj.
 
În Israel, sunt cunoscute astfel de situații de urgență, pentru că se trag cu rachete, rar dar se întâmplă. Deodată, toți călătorii care erau în discuții contradictorii cu privire la pisicile sau la câinii lor, sau tot felul de alte lucruri – dintr-o dată vin și spun: „Te pot ajuta?”.
 
Vom trece acum la al doilea principiu. În curentul Gelugpa pe care îl învățăm, există întotdeauna o mulțime de liste. Deci vom continua cu aceste liste. În lecția anterioară am vorbit de primul principiu.
 
2. Al doilea principiu – data morții este incertă.
 
Nam chi ma nge
Nam chi ma nge
 
Și al doilea principiu are trei considerente.
 
Chi este prima silabă a cuvântului Chiwa, care înseamnă moartea.
 
Nge = certitudine,
Ma nge = incertitudine. Ce este incert? Data morții.
Nam = când.
 
Moartea este certă și data morții este incertă.
 
Dintre toate principiile meditației asupra morții, acesta este cel mai important, deoarece suntem blocați în el. Cu toții știm că vom muri, nu este așa ?! Dar, nu credem că se va întâmpla încurând. Iar scopul, esența meditației, este de a submina această încredere pe care o avem în noi.
 
 
Cele trei considerente a celui de-al doilea principiu
 
2 – a. Pe continentul Dzambuling durata de viață nu este fixă.
 
dzamling tse la ngepa mepa
dzamling tse la ngepa mepa
 
Dzamling = continentul
Dzambo, Tse = durata vieții,
Ngepa mepa = incert.
 
Deci, durata vieții pe continentul Dzambo este incertă.
 
În cursul 8, am vorbit despre modelul lumii, despre ocean și continente. Iar în acest model, noi ne aflăm pe continentul numit Dzambo. Și pe acest continent durata de viață a ființelor umane nu este fixă.
 
Și după cum am menționat, conform Abhidharmei Kosha, există continente care sunt diferite de al noastru. Natura karmei noastre este să mergem când în sus și când în jos. Iar când karma pentru această viață se va termina și această viață se va termina.
 
 
Durata de viață nu se aplică unei persoane specifice
 
Este adevărat, că s-au făcut statistici privind durata de viață pentru bărbați și durata de viață pentru femei, iar în diferite țări, aceasta variază. Dar asta nu mi se aplică mie personal. Nu trăiesc după durata vieții decisă de o statistică, trăiesc după karma mea.
 
Durata de viață în lumea în care trăiesc nu are niciun sens pentru mine, personal.
 
Vă mai amintiți în cursul 8 când am vorbit despre lumi în care durata de viață a scăzut de la 1030 de ani, adică de la o viață foarte lungă, aproape nesfârșită, la optzeci de mii de ani – și nu mai suntem acolo, suntem deja la o durată de viață de 100 de ani, corect? Suntem în declin. Ceea ce indică faptul că viețile noastre sunt foarte impure, ceea ce indică faptul că mințile noastre sunt foarte impure, că suntem plini de afecțiuni mentale.
 
Iar faptul că trăim într-un corp care produce murdărie atestă acest lucru.
 
Ori de câte ori etica va scădea, cu alte cuvinte oamenii își vor păstra mai puțin jurămintele, își vor păstra mai puțin moralitatea, acest lucru le va reduce longevitatea, speranța de viață.
 
Acest lucru se reflectă prin faptul că în lumea noastră, orice ar face știința și orice ar face medicina, atunci când se mărește durata de viață, va veni un virus sau un război, sau alte boli care vor scurta media de viață. Iar bolile, războaiele și armele sunt o expresie a impurității minții noastre.
 
Și foarte important, este să dăm atenție acestui punct deoarece, individual, este imposibil de știut cât timp vom trăi.
 
Durata medie de viață unei femei din lumea occidentală sau din România este irelevantă pentru mine personal. Unele femei mor la patruzeci de ani, iar unele mor la vârsta de o sută de ani, iar altele mor la cinci ani, deci este irelevant pentru mine. Mulți oameni buni mor tineri, și o mulțime de oameni răi trăiesc vieți îndelungate.
 
Templul din New Jersey – unde Ken Rinpoche a trăit și a predat mulți ani până la moartea sa – a fost construit de către o etnie mică care își are rădăcinile în Mongolia și Genghis Khan numită Kalmyk. Călugării acestei comunități au o poveste interesantă. Genghis Khan în urmă cu câteva sute de ani a plecat să cucerească Europa și la un moment dat sub influența unui călugăr tibetan ce făcea parte din curentul Sakya, a venit în Mongolia, iar fiul său a devenit budist. Acesta a decis să oprească toate războaiele pe care le purta și a dat comandă armatei să se retragă. O parte din armată s-a retras și o parte a rămas blocată lângă un râu din Rusia. Ei au rămas acolo și s-au stabilit în Rusia. Cu timpul comunitatea mongolă numită Kalmikya s-a mărit. Mai târziu naziștii i-au persecutat și aceștia s-au împrăștiat în toată Europa. Au ajuns în Franța, Iugoslavia.
 
Apoi au emigrat în Statele Unite. O fundație lăsată în urmă de Tolstoi, a donat o parte din banii ei pentru achiziționarea de terenuri pentru această etnie Kalmyk din New Jersey, SUA. Și așa s-au stabilit în New Jersey. De multe ori membrii comunității au nume de familie ruse, pentru că au trăit în Rusia timp de câteva sute de ani. Și mulți dintre ei vorbesc rusa.
 
Acești Kalmyk erau budiști și căutau un Lama. Atunci s-au adresat lui Dalai Lama și l-au rugat să le trimită un Lama. Iar Dalai Lama l-a trimis pe Ken-Rinpoche la ei. Și în acest fel au primit un maestru de prim rang. Dalai Lama nu a trimis întâmplător un asemenea maestru pentru a servi în această calitate. Apoi Dalai Lama l-a trimis pe Geshe Michael la Ken Rinpoche. Lama Art Engle a studiat cu Ken Rinpoche, și așa am câștigat cu toții un mare maestru. Cei din Kalmyk n-au avut habar pe cine primesc.
 
Dar unii știau cine este el, și aceștia erau călugării tibetani refugiați care veniseră să fie alături de Ken Rinpoche. Atunci când chinezii au cucerit Tibetul, tibetanii au început să fugă, și au ajuns în India. Datorită faptului că Tibetul este în Himalaya, la înălțime foarte mare, iar India este la joasă înălțime, tibetanii nu erau obișnuiți să trăiască în această climă. Plămânii lor erau obișnuiți cu aerul rarefiat al Tibetului, iar când au venit în India, au început să se îmbolnăvească de tot felul de boli, inclusiv tuberculoza. Mulți dintre ei au făcut tuberculoză în India și pentru că nu au primit tratament adecvat, mulți dintre ei au suferit și au murit de tuberculoză.
 
Așa au venit călugării tibetani, după ce au petrecut ceva timp în India, și au ajuns în New Jersey și s-au stabilit acolo, în micuța casă a Lamei. Unul dintre ei avea un plămân scos, datorită tuberculozei. El gâfâia tot timpul, și gâfâitul lui era foarte zgomotos. Și întotdeauna era cel mai bolnav. Toți ceilalți călugări sănătoși au murit înaintea acestui călugăr bolnav cu un singur plămân. Deci aceasta este povestea. Lama Dvora Hla spune că atunci când sosise la studii cu Ken Rinpoche nu mai rămăsese nici unul dintre călugări.
 
 
Din cuvintele înțelepților
 
Vom citi din lectura cursului:
 
                     Dimineața o mulțime de oameni stăteau aici;
                     Până seara, unii din ei lipseau.
                     Seara, o mulțime de oameni stăteau aici;
                     Până dimineața, unii din ei lipseau.
 
                     Vedem că bărbații mor, vedem că femeile mor,
                     Îi vedem pe cei aflați în floarea sănătății că mor;
                     Atunci, cum poți arăta cu degetul spre cineva
                     Și să spui: „Este încă tânăr, cu siguranță mai are de trăit.”
 
                     Unii mor încă din pântec,
                     Unii mor la naștere,
                     Unii mor din picioare,
                     Unii mor în timp ce fug.
 
                     Unii sunt bătrâni, alții sunt tineri,
                     Unii sunt puternici, alții mai puțin,
                     Ei merg și apoi se aruncă,
                     vÎntr-un curent constant,
                     Ca și fructul copt care cade din copac.
 
Este imposibil de prezis când va muri cineva. Iar asta nu are nicio legătură cu toți factorii la care gândim. Până aici a fost 2 a, adică durata de viață în Dzambuling nu este fixă. Nici vârsta și nici sănătatea nu determină momentul când cuiva ia venit timpul să plece.
 
2 – b. Multe lucruri ne pot ucide și foarte puține care ne susțin în viață.
 
chikyen shintu mang shing sunkyen nyungwa
chikyen shintu mang shing sunkyen nyungwa
 
Chikyen = factori care ne pot ucide,
Shintu mang = foarte mulți,
Shing = și,
Sunkyen = factori care ne pot susține viața,
Nyungwa = puțini.
Adică, lucrurile care ne pot ucide sunt foarte multe, în timp ce lucrurile care ne pot susține în viață sunt foarte puține.
 
Să vedem care sunt lucrurile care ne pot ucide. Când ne referim la ele, ne referim la cele din lumea convențională. Așadar, aici le vom împărți în două tipuri:
• Cele interioare,
• și cele exterioare.
 
 
Cele patru elemente care alcătuiesc corpul
 
Ce avem în interior? Din ce suntem constituiți? Când vorbim despre uciderea corpului, desigur, nu vorbim despre minte. Deci corpul, potrivit celor care meditează, este constituit din patru elemente.
 
Cele patru elemente sunt sa chu me lung.
a. Sa este elementul pământ.
b. Chu este elementul apă.
c. Me este elementul foc.
d. Lung este elementul aer.
 
Și ce înseamnă asta? Când cel care meditează începe să se conecteze la corpul său, el nu gândește în termeni de atomii de carbon sau moleculele de ADN, pentru că nu în acest fel își experimentează trupul. Nimeni nu experimentează moleculele de ADN. Ceea ce experimentăm este ceea ce provoacă fermitatea și greutatea în corp. Ceea ce determină curgerea fluidelor prin trup.
 
– Deci, Sa este această soliditate și duritatea corpului. Când ne doare să stăm pe perna de meditație este din cauză a Sa care ne apasă.
Chu este tot ceea ce curge prin corp. Fluxul de lichide din organism.
Me este căldura corpului.
– și Lung este tot ce este în mișcare.
 
Așadar, acestea sunt elementele care alcătuiesc corpul. Uneori lista conține cinci elemente pentru că se adaugă la ele și spațiul, alteori șase. Dar aceasta este lista acceptată cu patru elemente.
 
 
O bună sănătate este un echilibru rar
 
Conform medicinei tibetane, și nu doar a celei tibetane, aceste elemente sunt în conflict între ele. Diferite organe sunt responsabile de diferite elemente. Ca de exemplu, plămânii – rolul lor este să răcească corpul. Digestia în stomac încălzește corpul. Așadar ar trebui să existe un echilibru între ele și dacă nu sunt în echilibru, atunci apare boala. Deci, practic, unul funcționează împotriva celuilalt între elemente. Medicina tibetană spune că echilibrul dintre ele este un eveniment rar și este aproape un accident. Adică: starea de sănătate este aproape în întregime o coincidență.
 
În acest mod sunt explicate bolile, boala este un dezechilibru dintre diferitele elemente. Iar tratamentele lor vin pentru a restabili acest echilibru. Deci, cei care au probleme cu plămânii sau cu respirația, atunci vor primi tratamentul pentru a echilibra elementul aer.
 
Când echilibrul este perturbat între elemente, bolile vin, iar când este complet perturbat atunci va veni moartea.
 
Deci, în acest sens, practic, ceea ce ne alcătuiește este și ceea ce ne va ucide.
 
Existența corpului nostru, este posibilă prin echilibrul relativ dintre aceste elemente, iar când acest echilibru se va perturba, vom muri.
 
Datorită ignoranței, a neînțelegerii realității și a karmei, datorită nepăstrării jurămintelor, acumulăm fapte rele și karma rea. Și drept urmare, toate lucrurile care ne susțin viața se diminuează.
 
Acesta este motivul pentru care corpul se uzează și îmbătrânește. Și acesta este motivul pentru care echilibrul dintre elemente este perturbat.
 
Asta la nivel personal. Și la un nivel mai general, pentru că cu toții suntem așa, dintr-o dată, avem mâncare nehrănitoare, cum ar fi fast food. Există din ce în ce mai multe mâncăruri, dar mai puțin hrănitoare. Același lucru se întâmplă și cu vitaminele, medicamentele – sunt din ce in ce mai puțin eficiente. Virușii devin imuni la tratamentele de care dispunem. Si așa mai departe. Iar acest fapt, este o expresie a faptului că karma noastră este în degenerare.
 
 
Orice lucru exterior care ne susține viața ne poate ucide
 
Orice lucru exterior care ne susține viața, ne poate ucid, cum ar fi mâncarea, și medicamentele. Puteți mânca cel mai bun aliment vegetal organic din lume și puteți să vă înecați cu el. Când vine karma – ne vom îneca cu această mâncare. Găsiți greșeala.
 
Așadar, dacă înțelegem asta, atunci ce vom face – vom mânca mâncare ecologică sau nu vom mai mânca mâncare ecologică?
 
Răspunsul este că ne vom păstra jurămintele. Dacă păstrăm jurămintele, atunci hrana ecologică ne va aduce sănătate, iar dacă nu atunci ne va sufoca. Este exact așa. Pentru că orice lucru care îmi susține viața poate fi ceva care mă omoară. Și totul depinde de karma și totul depinde de cât de bun sunt cu ceilalți.
 
Ceea ce noi spunem este că moartea este înrădăcinată în viață. Acel lucru care ne susține este dușmanul nostru. Din exterior și din interior.
• Ori sunt elementele din interiorul corpului,
• Ori alimentele, medicamentele și toate celelalte lucruri despre care am vorbit în cursul prezent.
 
Nu există excepție. Sunt cazuri în care oameni au murit în noua lor cadă de baie, au alunecat și au căzut. Sau în noul Lexus pe care l-au cumpărat, acel Lexus i-a ucis. Nu veți găsi excepție. Este foarte ușor să fim omorâți.
 
2- c. Corpul nostru este extrem de fragil.
 
lu shintu nyam chungwa
lu shintu nyam chungwa
 
Lu = corp,
Shintu = mult,
Nyam chungwa = slab, fragil.
Adică, corpul nostru este foarte fragil și slab.
 
Corpul este foarte fragil, foarte ușor de rănit. Este suficient ca cineva să vă astupe gura și nasul și în cinci minute și s-a terminat cu voi. Creierul nu mai primește oxigenul necesar. Este atât de ușor să omori pe cineva. Atât de ușor.
 
Chiar și o plantă spinoasă care vă înțeapă, vă poate ucide. Locul se poate infecta cu microbi care nu au niciun leac și s-a terminat. Și există tot felul de povești de genul acesta. Je Tsongkapa ne dă ca exemplul, un simplu ghimpe care ne poate ucide, o înțepătură de ghimpe.
 
Ar putea exista oameni care să-și prelungească viața. Dar nu știu cât timp am eu. Și dacă mă gândesc: „Ah, trebuie să am timp, pentru că bunica a trăit mult, tatăl meu a trăit mult timp!” , dar acesta nu este un criteriu, pentru că eu nu știu cât timp mai am de trăit. Prin urmare, este de preferat să ne dezvoltăm conștientizarea morții.
 
Adevărul este că nu știm cât timp mai avem de trăit, și cu cât conștientizarea morții este mai puternică și suntem mai conștienți de posibilitatea că se va întâmpla în această seară, atunci și acțiunile noastre de dimineață vor fi cu mult mai semnificative, iar viața noastră de-a lungul zilei va fi plină de mireasmă. Ne vom bucura din toată inima și ne va fi bine. Pentru că nu ne mai amăgim. Nu ne mai risipim timpul cu acțiuni inutile, cu conversații inutile și studii inutile, ci ne vom folosi de timpul nostru în a face lucruri care ne pot susține, ne pot scoate din suferință și ne pot duce la plăcerea sublimă a lui Buddha.
 
Și am vorbit despre cât de puține sunt ocaziile pe care le avem. Acum suntem prea tineri, mai târziu vom fi prea bătrâni. Acum dormim, acum suntem bolnavi. Acum jelim, și asta este tot, s-a terminat.
 
Timpul real pe care îl avem de practicat este puțin.
 
Marii Lama ne fac o socoteală: trăim optzeci de ani, și dacă ei cuprind cinci ani de practică este bine.
 
Și ce înseamnă cinci ani de practică? Dacă înțelegeți ce presupune practica, este nimic.
 
În cursul 8 am vorbit despre eonul de distrugere. Chiar și uriașul munte Meru, va fi cuprins de flăcări. Și să nu mai vorbim de acest corp care este atât de ușor de lovit și de omorât.
 
Deci acesta a fost al doilea principiu.
 
 
Din cuvintele înțelepților
 
                     Uneltele Lordului Morții
                     Sunt chiar lumea din jurul nostru;
                     (El nu are nevoie de unelte speciale. Lumea din jurul nostru este unealta lui).
                     Viețile noastre sunt la fel ca lumânările
                     Ce stau în mijlocul furtunii.                     
                    
                     “Scrisoare către un prieten” – scrisă de Nagarjuna către prietenul său regele. Scrisoarea este plină de înțelepciune.
 
El spune:
Viața noastră este plină de pericole și este vulnerabilă ca stropul de apă purtat de vânt.
 
Chiar și faptul că ajungem să expirăm după ce inhalăm sau ne trezim după somnul unei nopți, este în sine un mare miracol.
 
                     Viața noastră este plină de pericol,
                     Și suntem mai fragili
                     Decât o bulă de apă
                     Ce de vânt este purtată.
                     Faptul că trăim suficient
                     De a expira după inspir,
                     Sau, după o noapte de somn, din nou să ne trezim,
                     Este un adevărat miracol.
 
Și din nou un citat din “Patru sute”, textul cu patru sute de versete ale discipolului lui Nagarjuna.
 
El spune:
 
                     Singure nu au puterea de a ne crea;
                     Numai în grup
                     Elementele din noi pot acționa.
                     Ca atare, ar fi o greșeală
                     Pentru o persoană să gândească
                     Că în acest război interior
                     S-ar putea simți bine vreodată.
 
Între cine se duce războiul? Între elemente.
 
                     Multe lucruri sunt care ne omoară;
                     Puține și rare sunt cele care ne susțin,
                     La fel și ele ne omoară.
                     Ca atare, va trebui să facem Dharma cât putem.
 
Chiar și lucrurile care ne susțin viața, de fapt ne omoară. Și de aceea va trebui să practicăm Dharma pe cât putem, pentru că nu avem timp suficient. Aceasta este pilda de aici.
 
Construcții uriașe” (este, de asemenea, scrisă de Nagarjuna):
 
                     Construcții uriașe ca Pământul însuși,
                     Muntele din centrul lumii,
                     Și mările, toate vor arde
                     Când cei șapte sori se vor ridica.
                     Și nici praful nu va mai rămâne.
                     Cine atunci va mai menționa
                     Acel lucru fragil numit om?
 
Când nu va mai rămâne nimic, despre ce mai putem vorbi?
 
                     Lordul morții nu este părtinitor cu nimeni;
                     Când lovește, face asta brusc.
                     Să nu spui niciodată „voi face mâine”;
                     În schimb, practică Dharma imediat.
 
                     Nu este un lucru bun pentru o ființă umană
                     Să spună vreodată: „Voi face mâine”;
                     Mâine când nu vei mai fi aici,
                     Ea va fi o zi care, dincolo de orice îndoială, va veni.
 
Spunem mâine, mâine; Dar dacă în fiecare zi spunem „mâine”, într-o zi va veni mâine și nu vom mai fi aici. Pentru că moartea va veni la un moment, și ne va smulge din această viață. Dacă amânăm și lăsăm lucrurile mereu mâine, el ne va lua în una din acele dimineți. Nu există scăpare.
 
                     Lordul spiritelor îți va lua
                     Acest corp pe care l-ai închiriat,
                     Sănătos, mulțumit și plin de energie,
                     Și chiar în acel moment inima i-o va smulge.
 
Lordul Spiritelor va lua acest corp pe care l-ai închiriat ...” ceea ce ni se spune este că acest corp pe care îl avem nu-l deținem, este închiriat. Nu avem niciun control asupra lui, trăiește cât trăiește, și moare când îi vine vremea.
 
                     Acum stai fără griji, nederanjat de moarte, boală,
                     Declin și altele la fel,
                     Dar când ziua va sosi
                     Și față în față cu ele te vei întâlni
                     Nu vei mai ști de sufletul tău.
 
Despre ce vorbește autorul? El vorbește despre această indiferență față de conștientizarea morții. Lipsa conștientizări morții va provoca panică în momentul morții, și nu ne vom putea folosi de acest moment crucial pentru a trece spre o lume mai bună.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă comod și cu spatele drept. Încercați să găsiți o poziție confortabilă și să nu vă mișcați, pentru a nu deranja pe ceilalți.
 
Concentrați-vă asupra respirației.
 
Mergeți la refugiul spiritual, la Buddha care a realizat perfect înțelepciunea și compasiunea, la Dharma, care este realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră și la Sangha care vă ghidează pe calea voastră.
 
Vedeți că nu există niciun alt refugiu pe care să vă puteți baza. Nu există nimic în lumea materială cum ar fi lucrurile de tot felul, reputația, sentimentele bune, laudele, în care să aveți încrederea că ele vor continua să existe și să vă susțină.
 
Generați-vă Bodhichitta, dorința de a practica și de a vă perfecționa astfel încât să îi puteți ajuta pe ceilalți. Imaginează-ți cum ar fi dacă ați putea trimite mii de replici de ale voastre pentru a ajuta pe oricine suferă.
 
Invitați-l pe Lama să vină la voi. Vedeți-l pe el sau ea în aerul din fața voastră. O figură sfântă, înconjurată de aură, de o rară frumusețe. Este plin de compasiune și iubire pentru voi, și extrem de dornic să vă ajute pe calea voastră. Nu au niciun alt interes.
 
Alege una dintre virtuțile lui sublime și admirați-o în inima voastră.
 
Oferiți-i ofrandă. Poate fi o faptă bună sau un gând bun al vostru. Poate fi ceva material pe care îl aveți, mai ales dacă este ceva la care țineți mult. Acesta este ofranda cea mai frumoasă, deoarece această karm de a vă elibera de atașamente, este o mare binecuvântare pentru voi.
 
Dacă există ceva care vă stă pe suflet chiar acum, destăinuiți-vă Lamei.
 
Și dacă există ceva minunat pe care l-ați făcut, spus sau gândit de la meditația anterioară și până acum, atunci bucurați-vă de el. Bucuria vă va da energie pozitivă care vă va ajuta în meditație.
 
Cereți Lamei să vă învețe.
 
Rugați-vă ca Lama care vă îndrumă să aibă parte de viață lungă. Rugați-vă ca el să continue să vă îndrume pe calea voastră, și să fie prietenul vostru cel bun care să vă susțină pe calea spirituală.
 
Reveniți din nou la concentrarea pe respirație.
 
Vedeți-vă stând în pragul castelului. Ați ieșit din pădurea deasă, ați lăsat în urmă mulțimea care se înghesuia și se împingea să apuce lucruri, după care ați aruncat în râu tot ceea ce vă deranja. Ați trecut la meditația corectă asupra conștientizării morții, ceea ce vă face să fiți ușori și gata de practică. Și acum stați la intrarea în castel.
 
Scopul vostru este să ajungeți în curtea interioară a castelului, ceea ce simbolizează iluminarea după care tânjiți, fericirea sublimă a lui Buddha. Dar pentru a ajunge acolo, va trebui să parcurgeți o mulțime de camere.
 
Prima ușă pe care o întâlniți este o ușă aurie și intrați într-o cameră rotundă. Camera rotundă și ușa aurie simbolizează primul principiu de conștientizare a morții care spune că moartea este certă. În interior este răcoare și întuneric. Cu greu se poate vedea ceva. Imediat la intrare, înlănțuit de perete, se află un câine imens, un câine sălbatic, agresiv. Înalt cam de un metru și jumătate, uriaș, înfricoșător, și își arată amenințător colții.
 
Acest câine reprezintă certitudinea morții. Simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită.
 
Camera este rotundă, și înaintați spre centrul camerei. În centrul său se află un soclu pe care este așezat o clepsidră. Acest ceas reprezintă al doilea principiu, faptul că viața se termină din clipă în clipă și nu există nici o modalitate de a opri acest proces și nici de a-l încetini. În fiecare moment care trece, ne apropiem de moarte.
 
Așadar, întreaga încăpere rotundă cu ușa aurie, simbolizează certitudinea morții, câinele simbolizează munca neîntreruptă a morții, iar clepsidra reprezintă că viața se termină din moment în moment. Toate aceste elemente reprezintă primele două considerente ale primului principiu.
 
Intrați acum pe un coridor lung. Pe pereți lui sunt atârnate tablouri care înfățișează imaginile diferiților profesori pe care i-ați avut, poate profesori de Dharma pe care i-ați avut și poate imagini ale învățăturilor la care ați participat.
 
Coridorul este plin de astfel de imagini, dar, datorită faptului că alergați foarte repede, nu aveți timp să vă opriți și să studiați bine toate aceste învățături. Trebuie să alergați repede. Ceva vă precipită. Acest lucru simbolizează faptul că, chiar dacă suntem în viață, nu avem suficient timp pentru toate învățăturile și practicile pe care trebuie să le faceți. Și acesta este al treilea considerent al primului principiu.
 
Voi repeta toți pașii pe care i-am făcut până acum în meditație, inclusiv meditația anterioară pe care am făcut-o. Am avut 6 părți:
 
Primul pas a fost să ieșiți din pădure deasă. Sunteți obosiți, transpirați, greoi și vă năpustiți peste masa plină cu mâncare care se află în poiană. Acest pas reprezintă modul nostru obișnuit de viață, în care fugim după plăcerile zadarnice ale acestei lumi și nu facem meditația conștientizării morții. Acesta este primul pas. Încercați să faceți această scenă când ieșiți obosiți din pădure cât mai reală. Gândiți-vă la viața voastră. Care sunt greutățile voastre, ce vă obosește și ce vă epuizează. Ce reprezintă pentru voi acea năpustire asupra mesei cu mâncare? Ce reprezintă asta pentru voi, personal, în viața voastră?
 
Al doilea pas, a fost să traversați podul. În timp ce traversați podul, începeți să aruncați în apă toate greutățile pe care le purtați, care vă împiedică și vă epuizează. Această trecere reprezintă gândirea a cât de bine ar fi să ne dezvoltăm conștientizarea morții pentru a da sens vieții și a nu o risipi. Deci, gândiți-vă acum: care este acea povară pe care o duceți în spate? Ce aveți în rucsacurile grele pe care le purtați mereu după voi, care vă leagă și vă împovărează și nu vă permite să dansați ușor pe iarbă? Începeți acum, pe cât puteți să vă detașați de lucrurile de care sunteți legați, slăbiți puțin strângerea. Poate puteți renunța la o anumită parte și, la cealaltă mai puțin. Așa cum vi se potrivește în acest moment. Nu vă forțați cu nimic. Faceți asta cu înțelepciune și compasiune față de voi înșivă.
 
Al treilea pas, a fost să treceți de paznicii înarmați ai castelului. Aceștia reprezintă toate meditațiile greșite asupra morții, care nu creează decât panică și teamă și care nu ne servesc la nimic. Pe de altă parte trecerea printre ei reprezintă meditația care ne eliberează, care susține practica și susține calea spirituală. După ce ați trecut de paznici, deveniți ușori, curați, parfumați și înaintați în pas de dans pe gazonul care duce spre castel.
 
Al patrulea pas, a fost să intrați în castel prin ușa aurie care simbolizează primul principiu al certitudinii morții.
 
Al cincilea pas conține primele două considerente ale certitudinii morții: Există câinele care simbolizează faptul că moartea nu poate fi oprită. Câinele simbolizează karma voastră, care determină când va veni moartea. În centrul camerei se află clepsidra, care simbolizează viața care se scurge clipă de clipă, fără să putem adăuga vieții nici măcar o singură clipă și fără să putem întoarce timpul înapoi.
 
Al șaselea pas, a fost acela în care alergați de-a lungul coridorului acoperit cu imagini ale profesorilor voștri și a diferitelor învățături primite, a meditațiilor pe care le-ați făcut și ceea ce ați învățat. Trecerea rapidă prin coridor simbolizează cel de al treilea considerent al primului principiu. El spune că aveți prea puțin timp pentru a practica, iar când va veni moartea veți simți că nu ați apucat să studiați așa cum trebuie, iar viața s-a scurs.
 
Puteți deschide încet ochii.
 
———————————————-
 
Întrebarea care se ridică este: De ce folosim imagini vizuale? Se spune că optzeci la sută dintre condiționări sunt prin vedere. Acesta este motivul pentru care tibetanii folosesc foarte puternic vizualizări pentru a lăsa amprente în conștiința noastră și pentru a crea astfel karma. În meditație, în mod conștient creăm karma, prin aceste vizualizări. Aceste imagini ne ajută să ne dezvoltăm conștientizarea.
 
Dacă v-am da o listă cu nouă lucruri și trei decizii, veți vedea că în viața de zi cu zi le veți pierde. Ideea este ca toate aceste lucruri să fredoneze în mintea voastră tot timpul. Deci, întreaga vizualizare a castelului și a încăperilor (vom trebui să străbatem multe încăperi) vine să se întărească amprenta lăsată în conștiința noastră și de asemenea, să ne obișnuiască mintea.
 
Dar ce se întâmplă cu cei a căror gândire este complet abstractă?
 
Tibetanii spun, după multă practică, mai mult de o mie de ani, că este minunat să ne folosim de aceste vizualizări. Și de fapt în acest fel, ne creăm karma mult mai rapid. Karma pe care ne-o dorim. Pentru mulți dintre noi, vizualizările sunt la început dificile. Aceasta este ceva care poate fi dezvoltat și trebuie dezvoltat. Aceasta este o parte a căii. Puțini sunt cei carora le este ușor să vizualizeze. Pentru majoritatea oamenilor la început este dificil.
 
Tot ce vedem este o proiecție din mintea noastră, a unei imagini așezate acolo.
 
Nu există nicio pagină aici așa cum credem noi că există, și nici pixul nu există așa cum credem că el există. Dacă ne uităm cu ce este ocupat creierul nostru, optzeci la sută din acesta este ocupat cu ceea ce captează vederea și numai restul este ocupat cu ceea ce captează celelalte simțuri. Desigur, ca asta este o medie, pentru că există diferențe între oameni.
 
Tot ce experimentez este proiecția unei imagini din mintea mea, din domeniul vederii. Deci, dacă vreau să încep să schimb, este bine să lucrez cu vizualizările. De aceea, tibetanii pun mult accent pe ele. De cele mai multe ori vedem visele, care sunt și ele imagini. Așa funcționează mintea noastră, în imagini.
 
Și sunetele joacă, de asemenea, un rol important. Lama Dvora Hla spune că a auzit un mare profesor de yoga afirmând că sunetul este important și nu imaginea.
 
Acum să revenim.
 
1. Primul principiu a fost că moartea este sigură/certă.
2. Al doilea principiu a fost că momentul morții este incert.
3. Al treilea principiu: Odată cu venirea morții, nu există nimic care să poată ajuta decât Dharma.
 
chiway tse chu matok gang gi kyang mipenpar sampa
chiway tse chu matok gang gi kyang mipenpar sampa
 
Sampa înseamnă gând; Fiecare dintre principii este un gând. Deci acesta este gândul în momentul morții.
Chiwa = moarte.
Tse = timp, în momentul morții,
Chu ma topka, înseamnă dharma pe care nu am realizat-o în inimile noastre.
Mipenpa = nu ajută.
 
Dharma pe care nu am realizat-o în inimile noastre nu ne va putea ajuta. În măsura în care nu am dobândit conștientizări, nu există nimic care să ne ajute.
 
Sau într-un limbaj pozitiv: Conștientizările pe care le-am obținut prin practica Dharma este singurul lucru pe care îl putem lua cu noi în momentul morții.
 
Există și un mic adaos – și asta este legat de Lama; Dacă am dezvoltat o relație adecvată cu Lama (și trebuie să învățăm cum să o facem) – atunci și Lama va veni cu noi.
 
Dar în afară de asta nimic.
 
 
Procesul morții
 
Ce se întâmplă în momentul morții? Practicanții avansați au capacitatea de a citi mintea și văd ce se întâmplă în mintea celui decedat.
 
Vă aduceți aminte de Sa chu me lung? Ele sunt toate elementele care țin corpul împreună. În momentul morții Sa chu me lung, se descompun. Ele vor înceta să mai funcționeze, unul după altul.
 
Ce înseamnă că încetează de a mai funcționa?
 
Cum funcționează elementul pământ? Dă soliditate, dă duritate. Ce se întâmplă când se descompune? Apare senzația de greutate, pierderea capacității de mișcare. Cel care moare, are halucinația ca munții cad peste el. Deodată, totul se prăbușește asupra lui. Acest lucru se întâmplă atunci când elementul pământ încetează să mai funcționeze.
 
După care, elementul apă încetează să mai funcționeze. Elementul apă este responsabil de toate fluidele care curg. Cum se manifestă încetarea elementului apă? Există o uscăciune teribilă în corp; Limba se umflă. Persoana se simte însetată, dar nu mai este în stare să bea. Halucinația pe care o are este că se înecă într-un ocean imens de apă. Cea ce este o suferință cumplită.
 
Apoi simte ca și cum ar arde, când elementul foc nu mai funcționează.
 
Iar când elementul aer încetează să mai funcționeze, persoana simte că este prinsă într-o tornadă uriașă pe care nu o poate controla. Toate „catastrofele naturale”, cutremurele, inundațiile, incendiile și tornadele – toate se întâmplă în momentul morții și nu avem niciun control asupra acestui proces.
 
Mintea, care se sprijinea pe corp, este, de asemenea, în haos. Și toate lucrurile vii sunt reduse la nimic. Dacă elementele m-au făcut o ființă vie, ele vor înceta să mai funcționeze. Iar toți cei care stau în jurul patului meu văd un trup inert. Dar eu nu mai am această experiență deja. Tot ce am crezut a fi eu – a dispărut. Totul dispare. Mintea care înțelegea ceva, recunoștea ceva, iubea sau ura pe cineva – totul se șterge. Totul ni se ia cu forța.
 
Persoana care moare, trece printr-o serie de halucinații înfricoșătoare. Și toată lumea trece prin aceleași halucinații.
 
Nu ne vom mai putea aminti de nicio persoană din viața noastră. Simțurile se duc primele. Apoi, memoria se estompează și cel mort nu-și mai amintește nimic de ce a avut în această viață, nimic. Iar când va ajunge în Bardo nu-și va mai aminti absolut nimic. Și indiferent de câte bunuri a avut, nu-l vor ajuta cu nimic.
 
 
Dar acest proces este diferit pentru practicanții serioși
 
Pentru un practicant serios, cel care se bazează pe practică, toate aceste treceri vor fi complet diferite.
 
Fiecare persoană obișnuită care moare, și care nu este un practicant tantric serios, trece prin această suferință. Conștiința lor, când începe să se separe, se va afla sub forțele karmice. Iar acest lucru nu se poate vedea, și nimeni nu poate să-l relateze. Mintea nu se mai exprimă prin corp. Practicanții foarte avansați învață să controleze procesul înainte de a muri, așa că ei îl știu.