Author: Liviu Taloi

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

 

1. Primul jurământ spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Buddha, încetez să mă mai refugiez în obiectele lumești.

În permanență ne refugiem în obiectele lumești, credem că dacă obținem job-ul dorit o să ne fie bine, sau partenerul dorit, sau casa dorită, vom fi satisfăcuți.

Primul jurământ merge și mai departe, el spune: ok, te poți bucura de tot ceea ce este bun în viața ta, dar nu căuta în ele refugiu, pentru că orice obiect care vine din karma va trebui mai devreme sau mai târziu, se degradează, este efemer.

Aceasta este natura karmei, vine și pleacă, urcă sau coboară. Întotdeauna a fost  și va fi așa.

2. Jurământul doi spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Dharma, mă oblig să nu mai rănesc nici o ființă vie.

Diferența dintre acest jurământ și cel din grupa jurămintelor de eliberare este: ”nici o ființă vie”, fie că ființă umană sau nu, deja născut sau încă nenăscut.

De ce? Toată calea pe care o facem este să ieșim din suferință. Este imposibil să ieșim din suferință atâta timp cât rănim alte ființe.

Dacă omorâm țânțarul care ne bâzâie, ne asigurăm de venirea altora asupra noastră. În cazul oamenilor, dacă credem că ne-am eliminat inamicul care ne amenința, și vom trăi liniștiți, este doar o iluzie. Inamicii se vor metamorfoza, vor veni din altă țară și se vor înmulți. De ce? Pentru că semințele de vătămare a vieții încă se mai află în curentul nostru de conștiință și sunt active.

Acest jurământ spune: ”dacă înțelegi că Dharma scoate făpturile din suferință, a face rău oricărei creaturi vii, contrazice complet Dharma.

3. Jurământul trei spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Sangha, voi evita de a mai avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale.

Ce înseamnă că voi evita de a avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale? Asta înseamnă că acum vom divorța? Nu, nu acesta este sensul acestui jurământ! Sensul este de a păzii cu multă grijă proaspăta și fragila concepție asupra vieții pe care a-ti dobândit-o și pe care o începeți să vi-o dezvoltați. Dacă locuiți cu cineva care nu este pe cale și nu a luat jurămintele, bineînțeles că nu o să mergeți să locuiți în altă parte, ci vă veți păzi mintea, adică nu veți permite minții voastre, a concepției voastre să se apropie de a lui.

Nu vă va fi ușor, de aceea este nevoie de grupuri care sprijină și învață împreună. Nu numai mintea noastră este așa cum este, cu toții suntem la fel, iar noi doar acum începem să ieșim din această stare.

Acest jurământ, vine să ne reamintească că trebuie să ne păzim cu multă atenție  mintea, să ne păzim noua concepția care înțelege karma și vacuitatea.

4. Jurământul patru spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Buddha, voi trata orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artei sau de calitatea materialului, ca pe însuși Buddha.

Dacă vă veți comporta cu lipsă de respect, cu dispreț în mod fizic, cu vorba sau cu gândul față de orice reprezentare lui Buddha, față de această entitate incredibilă care reprezintă iubirea necondiționată, compasiunea infinită, atotcunoașterea și abilitatea de a ajuta orice ființă vie, vă subminați obiectivele, vă deteriorați idealul pe care-l căutați.

Respectul față de orice reprezentare a lui Buddha nu este pentru că statuia sau fotografia este sfântă, ea în sine, ci pentru că ea reprezintă șansa noastră de a ieși din suferință.

De fiecare dată când voi vedea o astfel de reprezentare, indiferent de cine a realizat-o și de calitatea ei, voi fi pioasă față de ea. Și de fiecare dată o voi asocia cu locul la care tind să ajung. Când vom vedea astfel de obiecte, le vom trata cu respectul cuvenit, și nu le vom așeza pe podea, sau le vom arunca la gunoi. Chiar și orice material dharma, nu se lasă pe podea.

5. Jurământul cinci spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Dharma, voi trata orice material scris, începând cu orice literă scrisă, etc., ca Dharma însăși.

Acest jurământ spune, că orice carte de dharma pe care o vedem, chiar și dacă ea este scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoaștem, o vom trata cu respect.

Deci, ne vom referi la orice carte de Dharma ca la o carte sfântă, nu pentru că foile sau cerneala de tipar sunt sfinte, ci pentru că ea reprezintă înțelepciunea pe care dorim să o realizăm în inimile noastre, pentru a numai suferi, și pentru ai învăța și pe alții să nu mai sufere.

6. Jurământul șase spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Sangha, voi trata chiar și o bucată din roba aurită ca pe Sangha însăși.

Comunitatea de călugări budiști reprezintă teoretic Sangha, chiar dacă ea este formată din călugări începători, sau care fac parte dintr-un curent mai jos decât al nostru. Oricine care poartă roba de călugăr reprezintă pentru noi pe cei care au perceput vacuitatea.

Pe cel care poartă robă, îi dăm tot respectul cuvenit, pentru că el reprezintă comunitatea în care se învață înțelepciunea lui Buddha, și pe cei care ne pot îndruma.

Observați că toate aceste jurăminte ne ajută să ne consolidăm cât mai mult posibil imaginile mentale din curentul nostru de conștiință, pentru că întreaga noastră lume este o proiecție din cadrul imaginilor noastre mentale. Toate acestea dorim să le păzim cu strășnicie, pentru că ele ne vor scoate din suferință.

7. Jurământul șapte spune

A merge la refugiu iar și iar, în timp ce-mi reamintesc de înaltele calități ale obiectelor de refugiu.

Despre acest lucru am vorbit deja, acest jurământ spune ca atunci când ne-am întors la treburile noastre zilnice, și se întâmplă ceva neplăcut, ne aducem aminte că situația se datorește semințelor karmice pe care le ați plantat și care acum pocnesc. Cu alte cuvinte, a merge la refugiu, înseamnă a ne aminti de vacuitatea situației.

8. Jurământul opt spune

Pentru a-mi aminti de binefacerile lor, voi oferi obiectelor de refugiu, prima mea înghițitură de mâncare sau băut.

Aici, trecem la comportamentul nostru care să ne întărească imaginile mentale, deci dăruim ofrandă. De fiecare dată când vom începe să mâncăm, vom oferi prima înghițitură lui Buddha, Dharma și Sangha. Este binecuvântarea pe care o facem.

Și din nou ne întoarcem și spunem, că dacă nu înțelegem vacuitatea, toate acestea pot părea ca reguli religioase neclare. Fiecare jurământ vine să întărească dintr-un alt unghi, și din alt unghi aceste imagini mentale, pentru a deveni întruchiparea lor.

Dacă ne aflăm pe calea Dharmei, atunci când vom mânca, nu vom mai gândi că ne hrănim corpul fizic din carne și oase, pentru că și așa o să moară. Mai mult de atât, acest lucru nu justifică uciderea animalelor pentru a le mânca carnea doar ca noi să ne hrănim. Deci, ne vom gândi că singurul motiv pentru care mâncăm este ca să avem forța necesară de a practica, pentru a ajunge la iluminare. Iar dacă mâncăm, este pentru a ajuta ființele să nu mai sufere. Deci, dedicăm mâncarea în acest scop. Mâncarea noastră va deveni acum încă un act care ne întărește calea spre iluminare.

9. Jurământul nouă spune

Să-i încurajez și pe alții să-și ia refugiul.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru nu înseamnă misionarism, budiști nu sunt de acord cu așa ceva, ci este încurajată învățătura Dharma, de a-i învăța pe alții care sunt pregătiți să audă dharma. Singurul scop în discuțiile simple, este de a ne conecta cu oamenii, ca să vedem dacă îi putem ajuta cu dharma. Și întotdeauna îi putem ajuta, direct sau indirect. Dacă simțiți că oamenii sunt interesați să asculte, învățați-i, și dacă vedeți că după trei fraze ale voastre, celălalt schimbă subiectul, și vorbește de ce veți face mâine seară, opriți-vă, nu încercați de a forța lucrurile. Iar dacă ei nu vor să audă, nu mai spuneți nimic, ci comportați-vă ca un Buddha. Fiți Buddha.

Jack Kornfield (este un autor și profesor american de renume în mișcarea vipassana în budismul american Theravada. Sa antrenat ca, călugăr budist în Thailanda, Birmania și India. El a predat meditația la nivel mondial din 1974 și este unul dintre profesorii importanți care au introdus practica budistă Mindfulness în Occident). Acesta povestește despre o tânără care se întoarse acasă din Tailanda după ce se călugări-se. Părinții nu erau de loc mulțumiți de schimbarea fiicei lor. Tânăra nu mai dorea să se mai uite la televizor, nu mai bea bere. Părinții nu se așteptau la așa ceva. Tânăra povestește :” faptul că am devenit budistă nu era pe placul părinților mei, începură să apară frecușuri în familie. Singurul lucru care le-a plăcut a fost, că sunt un Buddha”. Nimeni nu o să se plângă de faptul că ne purtăm ca un Buddha. Aceasta este calea pe care budiști o încurajează, de a aduce dharma în viața oamenilor, fără a spune un cuvânt.

10. Jurământul zece spune

A merge la refugiu de trei ori dimineața și de trei ori seara , gândindu-mă la binecuvântarea acestuia.

Acest jurământ îl țineți când spuneți: ”până la iluminarea mea, mă refugiez…”, punând accent pe semnificația obiectelor de refugiu. Bineînțeles că nu vom îndruga aiurea cuvintele sfinte, acest lucru este forma cea mai grea a vorbiri inutile. Este ca și când am lua medicamentul ultim și l-am coborî la cel mai jos nivel – la vorbe goale.

Majoritatea dintre cei care practică rugăciunile zilnic, nu prea se mai gândesc la ceea ce spun. Deci, aici ne oprim din a mai spune rugăciunea ca pe niște vorbe goale, și o vom rosti cu intenție. Nu va fi ușor la început, dar merită efortul.

11. Jurământul unsprezece spune

În fiecare activitate făcută, îmi pun toată nădejdea în obiectele de refugiu.

Asta nu înseamnă că acum va veni Buddha și ne va salva din necazurile în care suntem. El nu va veni. A ne pune nădejdea în obiectele de refugiu, înseamnă a ne pune nădejdea în înțelepciunea karmei și a vacuității, și în aplicarea ei în situația noastră actuală.

În orice situație în care ne găsim, plăcută sau nu, trebuie să ne reamintim mereu că întreaga noastră lume este o proiecție din semințele noastre mentale, pe care le-am plantat în urma oricărei acțiuni făcute ( prin faptă, vorbă sau gând, în special cu gândul) și a reacțiilor noastre față de ea.

12. Jurământul doisprezece spune

A nu renunța cu nici un preț la cele Trei Diamante, orice s-ar întâmpla și nici măcar ca gest.

Care este sensul cuvintelor ”Cu nici un preț”? Vine cineva și ne pune pistolul la tâmplă și ne amenință: te împușc dacă nu renunți la cele Trei Diamante! Poate cineva să ne forțeze să renunțăm la cele Trei Diamante? Toate acestea sunt în gândurile noastre și nimeni nu ne poate forța să renunțăm la gândurile noastre.

Deci, acest jurământ vine să accentueze cât de prețioase și de importante sunt acestea pentru noi. El accentuează faptul că cele trei Diamante sunt cu mult mai importante și decât viața noastră actuală, pentru că ea vine din karma și din afecțiunile noastre mentale. Numai încrederea noastră în cele Trei Diamante ne poate scoate din suferință, de aceea ele sunt mai importante decât orice lucru material care ni se pare că ne aduce beneficii în viață.

Dacă cineva vă face plăcere sau vă dă ceva bun, bucurați-vă din toată inima, dar nu vă lăsați înșelați. Bucuria este temporară, trece repede. Aceasta este natura lucrurilor materiale.

Ce înseamnă ” nici măcar ca gest”? Asta înseamnă, a nu face asta nici din glumă, nici ca aluzie. Jurământul spune : ”faceți aceste Trei diamante să fie cele mai importante”.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

I. Jurămintele de refugiu

[1] Nu căuta refugiul în obiectele lumești și zeități, odată ce te-ai refugiat în Buddha.

[2] Nu răni nicio ființă vie odată ce te-ai refugiat în Dharma.

[3] Evită legătura strânsă cu persoanele care nu cred în cale, odată ce te-ai refugiat în Sangha.

[4] Tratează orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artistică sau de calitatea materialului, ca și cum ar fi Buddha însuși, odată ce te-ai refugiat în Buddha.

[5] Tratează orice material scris, chiar și o singură literă, ca și cum ar fi Dharma însăși, odată ce te-ai refugiat în Dharma.

[6] Tratează chiar și o bucată din roba aurie ca fiind însăși Sangha, odată ce te-ai refugiat în Sangha.

[7] Ia-ți refugiul din nou și din nou, în timp ce îți amintești de calități înalte ale obiectelor de refugiu.

[8] Pentru a-ți aminti de bunătatea lor, oferă obiectelor de refugiu, prima înghițitură din ceea ce mănânci sau bei.

[9] Încurajează-i și pe alții să-și ia refugiul.

[10] Ia-ți refugiul de trei ori dimineața și de trei ori seara, în timp ce te gândești la beneficiile acestui act.

[11] Puneți toată încrederea în obiectele de refugiu în orice activitate în care te implici.

[12] Nurenunța la cele Trei Diamante, chiar și cu prețul vieți tale, în nici o situație și nici măcar în glumă.

II. Jurămintele de eliberare 

Evită să faci următoarele acțiuni:

[13] A omorî.

[14] A fura.

[15] Comportament sexual inadecvat.

[16] A minți.

[17] Vorba care dezbină.

[18] Vorba dură, necuviincioasă.

[19] Discuțiile inutile.

[20] A râvni.

[21] Rea voința, bucuria de răul altuia, invidie.

[22] Concepția greșită.

III. Jurămintele pe viață a laicului

(Aceste jurăminte sunt pentru cei care nu sunt călugări( persoanele laice). Cei care au luat aceste jurăminte vor urmări în carnețel câte unul în fiecare zi.)

Evită următoarele:

[23] A nu omorî un om sau un făt uman.

[24] A nu fura un lucru valoros.

[25] A nu comite adulter cu cineva care se află într-o altă relație de cuplu.

[26] A nu minți despre realizările spirituale.

[27] A nu consuma alcool sau droguri și nici să le oferim altcuiva.

IV. Jurămintele Bodhisattva

A. Jurămintele de bază

28. A te lăuda, pentru a obține un câștig personal sau onoare;

29. A critica sau condamna pe ceilalți, pentru a obține un câștig personal sau onoare;

30. A nu dărui Dharma, din dorința de posesivitate;

31. A nu dărui lucruri materiale, din dorința de posesivitate;

32. A nu accepta scuzele altuia;

33. A lovi o altă persoană;

34. A abandona calea Mahayana negând faptul că scrierile ei au fost date de către Buddha;

35. A preda Dharma falsă;

36. A fura de la Diamantul Buddha;

37. A fura de la Diamantul Dharma;

38. A fura de la Diamantul Sangha;

39. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Căii ascultătorilor;

40. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Căii celor deveniți singuri Buddha;

41. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Mahayana;

42. A lua robele aurii, a bate sau a întemnița un călugăr sau o călugăriță;

43. A revoca cuiva statutul de călugăr sau călugăriță;

44. Fapta imediată a uciderii tatălui tău;

45. Fapta imediată a uciderii mamei tale;

46. Fapta imediată a uciderii unui Arhat;

47. Fapta imediată de a crea scindare în Sangha;

48. Fapta imediată de a face intenționat rău lui Buddha;

49. Concepția greșită;

50. Distrugerea orășelelor;

51. Distrugerea marilor orașe;

52. Distrugerea de zone întregi;

53. Distrugerea țărilor întregi;

54. A preda vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit mental;

55. A îndepărta pe cineva de la aspirația spre iluminarea completă;

56. A determina pe cineva să-și abandoneze jurămintele de eliberare personală;

57. A critica calea ascultătorilor, spunând: această cale nu poate elimina dorința și restul;

58. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți;

59. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă, prin falsa declarație că am perceput direct vacuitatea;

60. A primi ceea ce aparține celor trei Diamante, a comunității Sangha sau a unui călugăr sau călugărițe, atunci când cineva ni le dă;

61. A respinge practica de pace meditativă, prin legi care favorizează persoanele care practică mai ales studiul sau rugăciunea;

62. A renunța la aspirația spre iluminare.

B. Jurămintele secundare

(Jurămintele secundare 63-69 sunt legate de perfecțiunea generozității)

63. A nu oferi ofrandă zilnică celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea.

64. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

65. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

66. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

67.A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

68.A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

69.A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau invidie.

(Jurămintele secundare 70-82  sunt legate de perfecțiunea moralității)

70. A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

71. A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

72. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți.

73.A refuza de a încălca una dintre primele șapte jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru. [Există cerințe excepționale pentru cei cărora li se permite să acționeze în acest fel, iar acestea trebuie învățate serios cu un Lama calificat înainte de a întreprinde astfel de acțiuni.]

74.Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

75.Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.

76. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin aluzii.

77. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea forței.

78. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea ispitei.

79. Să uităm de noi și să acționăm într-un mod nesăbuit, sau să îi facem și pe ceilalți să se comporte la fel;

80. A crede că pentru a-i ajuta pe ceilalți trebuie să amânăm plecarea noastră din Samsara;

81. A nu a acționa pentru a opri zvonurile care ne defăimează.

82. A nu corecta pe cineva, când trebuie făcut acest lucru într-o manieră negativă.

(Jurămintele 83-89 sunt legate de perfecțiunea răbdării)

83. A răspunde cu aceeași monedă când cineva țipă la noi;

84. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este furios pe noi;

85. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este violent față de noi;

86. A răspunde cu aceeași monedă când cineva ne critică;

87. A ignora o persoană supărată pe noi, fără să încercăm să-i explicăm comportamentul nostru, din dorința de a-l răni, din mândrie sau lene;

88. A refuza să iertăm o altă persoană, atunci când ne cere scuze pentru că ne-a făcut un rău, din dorința de a-l răni, din răutate sau pur și simplu pentru că nu simțim nevoia să facem asta.

89.A permite gândurilor de furie să continue.

(Jurămintele 90-92 sunt legate de perfecțiunea bucuriei efortului)

90.A aduna un grup de discipoli, din dorința de a câștiga demnitate, servicii sau oferte materiale;

91. A nu lupta cu lenea, sau cu obiceiuri similare;

92. A petrece timpul pălăvrăgind, sau a te implica în activități inutile doar de dragul plăcerii;


(Jurămintele 93-99 sunt legate de perfecțiunea meditației)

93. A nu depune efort susținut pentru atingerea concentrării meditative, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

94. A nu ne strădui să depășim neliniștea sau dorul după ceva sau cineva, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

95. A nu ne strădui să depășim gândurile răutăcioase, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

96. A nu ne strădui să depășim somnolența sau moleșeala, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

97. A nu ne strădui să depășim atracția față de obiectele simțurilor, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

98. A nu ne strădui să depășim îndoielile nerezolvate, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

99. A considera senzația de plăcere obținută prin concentrare meditativă ca fiind o realizare spirituală importantă.

(Jurămintele 100-111 sunt legate de perfecțiunea înțelepciunii)

100. A respinge calea ascultătorilor, și a crede că bodhisattva nu trebuie să o învețe, sau să o practice – mai ales preceptele de eliberare personală, și să-o declare și altora;

101. A depune efort pentru a studia colecția de scripturi ale ascultătorilor, în timp ce colecția de scripturi Mahayana ne sunt accesibile, având și capacitatea mentală de a le studia;

102. A investi efort în studierea materialelor non-budiste atunci când nu este necesar;

103. A fi atras sau entuziasmat de textele non-budiste, chiar și atunci când există un motiv care justifică preocuparea pentru ele;

104. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu este atât de importantă”;

105. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această redactare este inferioară”;

106. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Autorul acestei părți nu este atât de bun”;

107. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu contribuie la bunăstarea ființelor vii”;

108. A ne lăuda pe noi înșine, din mândrie sau mânie;

109. A condamna sau critica pe ceilalți, din mândrie sau mânie;

110. A nu merge de a asculta Dharma, din mândrie sau mânie;

111. A te concentra pe ulcior, dar și nu pe ceea ce este în el: a te concentra pe profesor și nu pe ceea ce predă.

(Jurămintele 112-136 sunt legate de capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți)

112. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în îndeplinirea unei sarcini importante;

113. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor să ajungă undeva;

114. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor pentru a învăța o limbă străină;

115. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor pentru dobândirea unei meseri (cu condiția să nu fie ceva dăunător);

116. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în a-și proteja bunurile;

117. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în a-i apropia pe cei despărțiți;

118. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în planificarea unui eveniment de binefaceri;

119. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor să întreprindă în general o binefacere;

120. A nu îngriji pe cei bolnavii, din furie sau lene;

121. A nu încerca să le ușurăm suferința celor orbi, din furie sau lene;

122. A nu încerca să le ușurăm suferința celor surzi, din furie sau lene;

123. A nu încerca să le ușurăm suferința celor handicapați, din furie sau lene,;

124. A nu încerca, să le ușurăm suferința celor obosiți după o călătorie, din furie sau lene;

125. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor care sunt chinuiți de unul dintre cele cinci obstacole mentale;

126. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor bântuiți de gânduri precum răutatea față de cineva;

127. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor care au suferit o înfrângere de pe urma cuiva;

128. A nu încerca, din furie sau lene, să dăm argumentele potrivite celui care acționează într-un mod periculos;

129. A nu răsplăti pe cei care ne-au ajutat, din furie sau lene;

130. A nu ușura durerea unei persoane aflată în necaz sau doliu, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

131. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

 132. A nu ne îngriji de nevoile elevilor noștri, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

133. A nu găsi o cale de a ne înțelege cu cineva, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

134. A nu lăuda calitățile bune ale cuiva, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

135. A nu lua măsuri drastice pentru a-i opri și disciplina pe ceilalți atunci când este necesar, din afecțiune mentală sau lene;

136. A nu ne folosi de puterile noastre supranaturale atunci când este necesar.

C. Încălcările secundare împotriva aspirației spre iluminare

137. A nu sprijini cu Dharma pe cei potriviți să fie susținuți;

138. A nu sprijini cu lucruri materiale pe cei potriviți să fie susținuți;

139. A nu renunța la resentimente față de cineva care ne-a rănit;

140. A discrimina între oameni plăcând pe unii și neplăcând pe alții;

141. A nu ne duce la sfântul Lama;

142. A renunța la studiul permanent al cunoștințelor spirituale;

143. A renunța să examinăm și să contemplăm asupra a ceea ce am învățat;

144. A nu păstra în inimile noastre dorința de a-i ajuta pe ceilalți în timp ce ne bucurăm de mâncare sau îmbrăcăminte, etc .;

145. A ne implica într-o activitate virtuoasă fără a păstra în mintea noastră dorința de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor vii.

Faptele albe și negre

146. Fapta neagră de a înșela în mod intenționat Lama, mințindu-l;

147. Fapta albă este de a nu minți niciodată intenționat, nici măcar în glumă, nicio ființă vie;

148. Fapta neagră de a determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a
făcut-o;

149. Fapta albă de a aduce pe cineva pe care îl instruim, să aspire la iluminarea completă, mai degrabă decât să-l aducem să practice Calea inferioară;

150. Fapta neagră de a spune ceva neplăcut unui Bodhisattva, din mânie;

151. Fapta albă de a încerca să vedem fiecare ființă vie ca pe Buddha însuși, să le vedem ca fiind complet pure;

152. Fapta neagră de a ne comporta cu viclenie față de cineva, fără a ne asuma responsabilitatea personală pentru iluminarea lui;

153. Fapta albă de a menține o atitudine complet onestă față de orice ființă vie, fără nici o înșelăciune.

Tabelul de urmărire

Jurămintele se repetă într-un ciclu de 25 de zile.

În fiecare zi, urmați jurămintele din dreapta acelei zile.

Jurăminte	1	2	3	4	5	6	7
Ziua 1	1	26	51	76	101	126
Ziua 2	2	27	52	77	102	127
Ziua 3	3	28	53	78	103	128
Ziua 4	4	29	54	79	104	129
Ziua 5	5	30	55	80	105	130
Ziua 6	6	31	56	81	106	131
Ziua 7	7	32	57	82	107	132
Ziua 8	8	33	58	83	108	133
Ziua 9	9	34	59	84	109	134
Ziua 10	10	35	60	85	110	135
Ziua 11	11	36	61	86	111	136
Ziua 12	12	37	62	87	112	137
Ziua 13	13	38	63	88	113	138
Ziua 14	14	39	64	89	114	139
Ziua 15	15	40	65	90	115	140
Ziua 16	16	41	66	91	116	141
Ziua 17	17	42	67	92	117	142
Ziua 18	18	43	68	93	118	143
Ziua 19	19	44	69	94	119	144
Ziua 20	20	45	70	95	120	145
Ziua 21	21	46	71	96	121	146
Ziua 22	22	47	72	97	122	147
Ziua 23	23	48	73	98	123	148	149
Ziua 24	24	49	74	99	124	150	151
Ziua 25	25	50	75	100	125	152	153

 📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1, partea întâi, lecția 1a

 

Fiecare lecție de dharma se deschide cu două rugăciuni:

Ofranda mandalei

Ea este o rugăciune de recunoștință, de apreciere față de linia pe care vine această învățătură și care ne permite să practicăm în scopul de a ieși din suferință și de ai ajuta și pe ceilalți să iasă din suferință.

În această rugăciune oferim ofrandă învățătorilor. Ofranda cuprinde tot ceea ce este mai frumos în această lume. Tot ceea ce este mai frumos în lumea noastră exterioară și lumea noastră interioară. Ne imaginăm că toate faptele noastre bune, faptele făcute de alții, sau faptele marilor maeștri despre care am auzit sau am citit, sunt ca niște pietre prețioase. Și toate aceste nestemate strălucitoare le oferim învățătorilor, în semn de mulțumire și respect pentru învățătura pe care ne-o transmit și pentru că și-au dedicat întreaga viață ca aceste învățături să ajungă la noi. Mudra pe care o facem, reprezintă legendarul Munte Meru și cele patru continente, un fel de model mitologic al lumii.

Ideea este să dăruim întreaga noastră lume exterioară și interioară, cu tot ceea ce este mai frumos în ea. Va veni ziua în care vom vorbi mai în detaliu despre acest act al mandalei.

Deci, să facem rugăciunea:

 

Rugăciunea de refugiu

În cea de-a doua rugăciune ne refugiem în Buddha, Dharma și Sangha. Ele reprezintă înțelepciunea și compasiunea pe care și noi dorim să le dezvoltăm în inimile noastre, iar ele ne vor proteja de orice formă de suferință și ne vor scoate din Samsara.

 

Rugăciunea de creștere a Bodhichitei

De obicei nu spunem această rugăciune. Ea este foarte scurtă, dar, întrucât vom învăța acest curs despre jurămintele Bodhisattva, a căror scop sunt tocmai dezvoltarea Bodhicittei, cred că ar fi potrivit să introducem și această rugăciune.

În limba tibetană sună așa:

„Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară, unde nu a fost,
Cea răsărită deja, să nu scadă.
Fie ca ea să crească și mai mult.”

Mintea noastră nu a început în această viață

Acest curs este diferit de toate celelalte cursuri. În toate celelalte cursuri sunt explicate conceptele așa cum au fost explicate de Buddha, astfel încât să le putem realiza în inimile noastre. În acest curs sunt prezentate o serie de jurăminte care sunt la un nivel de moralitate foarte ridicat, nivel pe care vrem să-l menținem pentru a putea ieși din Samsara.

Așadar, începem cu mintea, cu conștiința noastră. În primul rând, este important să ajungem la înțelegerea faptului că mintea noastră nu a început odată cu începutul acestei vieți. Ea a existat cu mult înainte de a intra în acest corp, încă înainte de a ne naște. Cursul 4 este în întregime dedicat dovedirii acestui fapt.

Pentru cei noi veniți, este foarte important să începeți cu acest subiect. Este adevărat că această înțelegere nu poate fi dobândită în cinci minute și uneori nici măcar după zece lecții. Dar ea este fondul a tot ceea ce se spune aici. Fără această înțelegere a continuității conștiinței, învățăturile nu ar avea sens, deoarece vorbim despre un nivel foarte ridicat de moralitate, care este adesea dificil de început și de încheiat într-o singură viață. El este înălțător.

Și dacă vă aflați aici, și aceste lucruri vă atrag, asta înseamnă că ați plantat semințele necesare cu mult înainte de a veni în această viață. Fiecare dintre cei care se află aici este la un nivel diferit de dezvoltare spirituală. În spatele fiecăruia dintre voi, există mii de ani, mii de vieți anterioare în care ați fost pregătiți pentru asta. Va veni ziua în care veți ajunge să vedeți asta. Mii de reîncarnări anterioare v-au pregătit ca să fiți aici.

Și acum am ajuns la o anumită maturitate

Lama Dvora Hla ne dă un citat foarte frumos din Cartea tibetană a vieții și a morții, scrisă de Sogyal Rinpoche (1947 – 2019). El a fost un lama tibetan Dzogchen din tradiția Nyingma. Sogyal Rinpoche ne descrie că pe parcursul a mii de vieți anterioare am avut întotdeauna un învățător lăuntric, învățătorul inimii noastre care ne-a ajutat să progresăm spiritual, dar nu l-am observat datorită afecțiunilor noastre mentale. El spune:

„După multe încarnări în care am acumulat binefaceri, vine momentul în care începem să-l vedem pe învățătorul inimii noastre sub forma unei persoane în carne și oase”. El spune: „Îl vom întâlni pe învățătorul nostru lăuntric sub forma unei ființe umane, care va începe să ne învețe în mod explicit cum să ieșim din suferință.”

Ceea ce el ne spune despre învățător este valabil și pentru acest studiu și pentru Dharma în sine. Ați atins suficientă maturitate. Și faptul că sunteți aici este o dovadă în acest sens. Faptul că sunteți aici indică că ați ajuns la o anumită maturitate spirituală iar acum sunteți gata să auziți aceste învățături.

Doresc să vă atrag atenția asupra faptului că nu există ceva despre care vă vorbesc și voi să nu-l știți. Numai voi dați sens cuvintelor pe care vi le spun, pentru că eu scot doar sunete. Sunetele pe care eu le scot, sunt unde sonore care vă ajung la urechi, după care sunt decodificate de nervi și ajung la creier, iar sensul lor este dat numai de voi.

De fapt, nu vă spun nimic nou, ceva pe care voi să nu-l cunoașteți deja.

Voi sunteți cei care mă proiectați acum, spunându-vă toate acestea. Dar toate lucrurile pe care le auziți se află deja în voi și întotdeauna s-au aflat în voi. Ele se află în toată lumea, dar nu toată lumea s-a trezit, ei încă dorm.

De cele mai multe ori, va trebui să se întâmple un dezastru ca lumea să se trezească. Ceva dificil care se întâmplă în viața lor și încep să întâlnească oroarea Samsarei. Cei care nu ajung la dharma, nu au văzut încă groaza Samsarei. Și asta nu pentru că viața lor Samsarică a fost prea blândă, ci datorită faptului că mințile lor au fost în permanență distrase de viața plină de suferință, încât nu mai au timp liber să se gândească și la altceva.

Învățătura care duce la practică

Ca urmare a studiului, începe să se dezvolte o înțelegere intelectuală a lucrurilor. Aceasta este o etapă spirituală destul de superficială. Dar este un început. Cu toții pornim de la o înțelegere intelectuală. Dar ea nu este suficientă pentru a ne elibera. Geshe Michael spunea că trebuie să auzim de 7000 de ori pentru ca învățătura să poată pătrundă suficient de adânc și să ne dăm seama că va trebui să facem noi înșine ceva pentru a aduce schimbările necesare de a ieși din suferință.

Numai atunci oamenii vor începe să caute o cale de a practica, de a medita, de a face yoga, mantre, rugăciuni, de a face ceva care să le schimbe conștiința cu mult mai profund.

În tradiția noastră, cele mai multe practici se fac acasă. Iar perseverența este un cuvânt cheie. Este mai bine să practicați mai puțin, dar constant decât să practicați trei ore, o dată pe săptămână. Cu alte cuvinte, numai dacă vom începe să practicăm în mod constant, lucrurile vor începe să se miște. Vor începe să se miște acele lucruri care erau blocate și nu se schimbau. Lucruri frumoase vor începe să se întâmple. Multă lume meditează, concentrarea lor evoluează și ca urmare se dezvoltă dorința de a păstra jurămintele.

Binecuvântarea luării jurămintelor

În Occident, când este auzit cuvântul „jurământ”, de multe ori i se dă un sens negativ. Adesea cuvântul „jurământ” pare ceva care ne limitează.

Matthieu Ricard, călugăr în budismul tibetan, spunea:

„Aceste jurăminte sunt aripile pe care ni le dau ființele iluminate pentru a zbura spre iluminare.”

Sunt multe fapte bune pe care le putem face, dar timpul nostru este limitat, atât pe parcursul zilei, cât și pe parcursul vieții noastre.

Iar acum ni se dă o listă care ne direcționează: „Fă asta și nu fă asta!”

Dar când începem să le urmărim în mod regulat în carnețel, vor începe să se întâmple lucruri uimitoare. Viața se va schimba, pentru că ele au un efect extrem de pozitiv asupra minții.

Întotdeauna se va pune accent pe importanța meditației, deoarece ea ne transformă mintea. Dar trebuie înțeles că meditația nu este suficientă pentru asta, avem nevoie de jurăminte.

Jurămintele spun: „Mă angajez pe această cale. Datorită compasiunii mele, îmi iau obligația să aflu care este cauza suferinței și cum să ies din ea și cum să-i scot și pe toți ceilalți din suferință”. Deci, jurămintele spun: „Doresc” sau „Îmi asum un angajament”.

Scopul jurămintelor Bodhisattva este de a învăța cum să-i servim pe ceilalți

Jurămintele Bodhisattva au ca scop servirea celorlalți. De a face mult bine în lume. De a face altora mult bine.

Dacă vom păstra jurămintele permanent lumea noastră se va schimba. Atunci când plantăm semințe karmice de a dori să-i ajutăm pe ceilalți, karma se va întoarce la noi, iar în cele din urmă, atât mintea cât și lumea noastră se vor schimba.

La fiecare nivel al jurămintelor, există etape în practica noastră, în gradul de seriozitate și în perseverența noastră în practică, iar pe măsură ce urcăm, se vor petrece schimbări uimitoare în realitatea noastră, deoarece totul funcționează pe baza înțelegerii karmei și a vacuității. Toate jurămintele funcționează pe această bază.

Lumea voastră se va schimba…

Lumea se va schimba. Ea va deveni mai vie, lucrurile vor fi mai frumoase, mai savuroase, iar oamenii mai plăcuți.

Lumea noastră se va schimba, pentru că ea este în întregime o proiecție venită din karma noastră. Începem să lucrăm în mod deliberat, pentru a ne manipula karma în direcția iluminării.

… Și, de asemenea, voi vă veți schimba

Și dacă veți practica – vă avertizăm de acum: veți suferi transformări! Lumea voastră interioară se va schimba și, drept urmare, se va schimba și modul în care veți percepe lumea.

Pentru cei din jurul vostru veți părea ciudați. Lama Dvora Hla povestește că odată a fost găzduită de bunica ei. „Nu te mai bucuri de viață”, îmi spunea bunica. I se părea că devenisem o ciudată. Vedea că nu mai îmi petrec timpul bârfind familia. Această sursă de plăcere dispăruse brusc. Era foarte frustrant pentru ea. I se părea că mă lipsesc de plăcerile vieții”.

De asemenea, se va schimba și concepția voastră asupra lumii

Dacă păreți altora în acest fel, se datorează faptului că preocuparea numărul unu pentru majoritatea oamenilor, este preocuparea față de propriul sine. Să-i fie lui plăcut, gustos, să-i fie bine numai lui, lui, lui…..

Bodhisattva coboară din acest tren. Nu într-o singură zi. Practica este de a ne îndrepta atenția către ceilalți. Și cu cât vom practica mai mult, cu atât vom părea mai ciudați.

Pe de altă parte, oamenii vor începe din ce în ce mai mult să aibă grijă de noi, pentru că preocuparea față de ceilalți, se reîntoarce la noi. Vom fi în situația ciudată în care lumea are grijă de noi și ne va privi ca și cum am fi niște sărmani.

Aceștia suntem noi și cei care nu practică. Așa îi vom privi după un timp în care ne-am păstrat jurămintele de șase ori pe zi. Ne uităm la ei și îi vedem cum suferă. Îi vedem cum se luptă încă cu afecțiunile mentale, cu necazurile, cu incertitudinile și poveștile lor. Și îi privim cu compasiune pentru suferința lor. Cu timpul vom începe să vedem inutilitatea ei. Îi vedem pe ceilalți cât de mult suferă datorită credinței lor în ficțiunea realității pe care singuri și-au creat-o. Și datorită compasiunii voastre pentru ei, veți căuta o modalitate de a-i ajuta.

Ce vor spune ei despre noi ? Ei vor spune: „Câtă naivitate. Cum adică să fi în slujba altora? Să nu mă mai îngrijesc de mine? Ce prostie este asta!”… Vor gândi cât suntem noi de naivi.

Dar, nu va fi tot timpul așa, este doar o perioadă de tranziție, pentru că dacă vom continua să practicăm bine, ei se vor schimba în ochii noștri. Vom începe să-i percepem altfel. Deci este un avertisment.

Baza jurămintelor Bodhisattva – Jurămintele de eliberare individuală

Pentru ca aceste jurăminte să funcționeze, va trebui să începem cu jurămintele de eliberare individuală.

Jurămintele Pratimoksha sunt cele zece jurăminte de eliberare și acestea sunt explicate pe larg în cursul 9. Esența lor este de a evita rănirea celorlalți.

În limba tibetană, jurămintele de eliberare individuală se numesc:

སོ་ཐར།
Sotar

Tibetanii au obiceiul să ia o silabă de la un cuvânt și să o combine cu silaba de la alt cuvânt și să facă un alt cuvânt mai scurt.

So vine de la cuvântul Sosor – care înseamnă individual,
Tar – vine de la Tarpa , care înseamnă eliberare, libertate.

În prelegerea „Cum să fim fericiți” am vorbit despre cum să urcăm pe scara fericirii. Atâta timp cât continuăm să rănim pe alții, nu vom ajunge nicăieri. Vom rămâne blocați. Deci, în primul rând, va trebui să practicăm jurămintele bine și să ținem carnețelul. Altfel, nu se va întâmpla nici o schimbare. Nu se va întâmpla nimic.

Este o problemă de practică zilnică. Schimbarea nu va veni doar din auzirea lucrurilor. Trebuie să le practicăm. În faimosul verset al maestrului Shantideva ni se vorbește despre calitățile bune pe care le poate avea durerea:

Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.

Dacă vrem să începem cu adevărat o cale spirituală, este important să înțelegem aceste lucruri, iar pe de altă parte de a ne abține de a mai face altuia vreun rău. Odată ce am înțeles prin suferința personală prin care trecem ce daune provoacă, nu vom mai dori să cauzăm nimănui nici-o durere. Iar atunci suferința va înceta să mai vină, și, în acest fel, ne purificăm.

Care sunt jurămintele de eliberare personală?

Ne vom referi aici la cele cinci jurăminte de eliberare personală pentru cei care nu sunt călugări.

1. A nu ucide nicio făptură vie sau făt uman.
2. A nu lua nimic fără permisiune. În această categorie intră obiectele, banii, drepturile de autor, și neacordarea atenției. Dacă cineva nu dorește să petreacă timp cu noi, nu îl vom forța să facă asta.
3. A nu comite adulter. Pentru majoritatea oamenilor care nu sunt călugări, înseamnă mai ales evitarea adulterului. Acest jurământ mai cuprinde evitarea utilizării abuzive a sexualității noastre. Sexualitatea nu trebuie să devină un instrument care să-i rănească pe alții. Cu toții știm câtă durere ne poate provoca atunci când cineva ne rănește sexual, fapt care se poate întâmpla doar dacă purtăm aceste semințe cu noi. Și mai ales cei dintre noi care am experimentat durerea, nu mai vrem să semănăm astfel de semințe.
4. A nu minți. Și aici, în contextul acestor cinci, spre deosebire de cele zece, este să nu mințim despre realizările noastre spirituale. Nu vom afirma că „Am perceput vacuitatea!” sau că „Pot citi viitorul cuiva!” dacă nu avem cu adevărat această abilitate. Aceasta este o karmă foarte grea. Este foarte important să nu mințim despre realizările sau abilitățile noastre spirituale, pentru că tocmai asta ne va împiedica să obținem adevăratele realizări și abilități spirituale.
5. A nu consuma alcool sau droguri care ne întunecă mintea.

Așadar, acestea sunt cele cinci care stau la baza jurămintelor Bodhisattva. Aceasta este varianta jurămintelor de călugăr pe care le iau oameni care nu sunt călugări și ea este nivelul minim. Fără ele, nici măcar nu am început să practicăm.

Păstrarea jurămintelor duce la plăcerea divină

În budism există 18 nivele de puritate a minții (numite Samten), care ne aduc în final în paradis, la puritatea perfectă a lui Buddha, care este fericirea perfectă. Aceasta este Ananda.

Ananda este cuvântul sanscrit pentru plăcerea supremă/extaz/beatitudine. O ființă iluminată se află permanent în extaz.

În jurul unei ființe iluminate se află numai ființe divine. Pe măsură ce progresăm în practica noastră spirituală, vom fi înconjurați din ce în ce mai mult de oameni spirituali. Oamenii din jurul nostru vor fi mai plăcuți, mai plini de compasiune și cu dorința de a-i ajuta pe alții.

Acesta este un semn că ne îndreptăm acolo.

Este important să înțelegem că nu există o realitate obiectivă. Nu există vreo bază față de care să ne raportăm. Nu înseamnă că ei sunt „acolo” și eu sunt „aici”. Pentru că atunci când spunem: „Ei sunt acolo”, decidem că acela de „acolo” este ceva obiectiv și astfel urcăm pe o scară care este în afara noastră, obiectivă. În budism așa ceva nu există.  Nu există o altă realitate decât cea pe care noi o proiectăm din conștiința noastră și care ne este impusă de karma noastră.

Deci, ce se întâmplă? Pe măsură ce mintea noastră începe să se purifice, începem să ne păstrăm moralitatea la nivele din ce în ce mai înalte, iar atunci vom fi forțați de karma noastră să proiectăm o lume care va fi din ce în ce mai pură.

Nu vom mai avea o bază de comparație. Acest lucru se va întâmpla automat. Nu ne vom mai aminti dacă a mai fost și altceva, pentru că nu va mai fi realitatea voastră. Acesta este motivul pentru care spunem că pentru milioanele de Buddha cuvântul „suferință” nu există. Ei se află într-o altă lume.

Vom fi într-o altă lume și va fi un proces treptat. Datorită faptului că procesul este treptat, de multe ori nu vom simți aceste schimbări, dar cel de vizavi va vedea progresul.

Deci dacă învățăm, dacă luăm jurămintele și le păstrăm în timp, schimbarea va veni. Vom deveni o persoană frumoasă atât în interior cât și în exterior. Karma noastră se va schimba, iar lumea va începe să arate altfel. Și mai târziu vor începe să se petreacă minuni.

Cei care au învățat bine despre jurăminte și și-au făcut temele, pot să le primească dacă doresc. Nu este obligatoriu, nu face parte din curs, este alegerea fiecăruia. Jurămintele Bodhisattva se află la un nivel de moralitate mult mai ridicat decât cel pe care l-am menționat anterior, despre „a nu fura”, „a nu minți”, „a nu ucide”.

Jurămintele Bodhisattva deschid calea către Tantra

Și, bineînțeles, mai există și un alt nivelul de jurăminte care este mai înalt, și anume jurămintele secrete. Jurămintele Bodhisattva sunt cele care deschid calea către jurămintele secrete, adică către Tantra. Dacă ele vor fi bine păstrate o perioadă bună de timp, ele ne vor aduce învățătorul tantric. Ne vor aduce studiul secret.

Studiile tantrice determină ca schimbarea să fie mult mai accelerată. Ea devine de un milion de ori mai rapidă decât fără ele. Schimbarea corpului și a conștiinței este resimțită în așa măsură încât procesul poate fi finalizat într-o singură viață, dacă karma o permite. Și scopul acestui studiu (curs) este să ajungeți la aceste studii.

Există patru niveluri de Tantra.

4. Tantra numită „Anutara Yoga Tantra” care este cea mai înaltă. Învățătorii spun că trebuie să intrăm în Anutara Yoga Tantra, deoarece generația noastră este degenerată din punct de vedere spiritual. Avem nevoie de cele mai puternice instrumente pentru a ne elibera într-o singură viață.
3. Yoga tantra.
2. Kriya tantra.
1. Charya tantra.

În tantrele „inferioare”, care nu sunt inferioare, ci foarte avansate, jurămintele lor tantrice se numesc jurămintele Bodhisattva. Ele sunt incredibile și dacă sunt păstrate cum trebuie, deschid calea spre iluminare. Tantra cea mai înaltă, are rolul de a accelera procesul, dar esența sa este deja aici.

Stratagema este să le ținem de șase ori pe zi.

Studiul jurămintelor este esențial și totuși foarte rar

Mulți oameni primesc jurăminte, dar nu au nici o idee despre ce primesc. De multe ori nici nu știu că le-au primit, pentru că ele pot face parte dintr-un ritual tantric. Lama Dvora Hla povestește că a fost la un curs în Dharmasala despre „Modul de viață al unui Bodhisattva” susținut de Dalai Lama. La acel curs, Dalai Lama a conferit publicului jurămintele bodhisattva în limba tibetană. Oamenii nici măcar nu și-au dat seama că le-au primit. Nu este prea eficient dacă nu știm ce primim.

De aceea acest curs în care ne sunt explicate aceste jurăminte este foarte rar.

Acest curs a fost redactat de Geshe Michael. El a fost primul care a început să facă acest lucru. Mulți Lama i-au apreciat munca. El nu a inventat nimic. Geshe Hla a strâns învățătura din scrierile autentice budiste și le-a transmis apoi elevilor din Occident. Acesta este motivul pentru care acest curs este foarte rar, iar faptul că vă aflați aici este un mare privilegiu.

Este important să subliniem faptul că această cunoaștere vine de la Buddha, o entitate iluminată și atotștiutoare. Și pentru că Buddha este omniscient, el a putut să vadă exact unde vom fi și când vom fi și cine are nevoie de ea.

Motivația de a lua jurămintele este Bodhichita.

Bodhichita – este marea compasiune pentru toate făpturile care trăiesc în suferință și dorește să le ajute să iasă din ea.

Înainte ca Bodhichita să se dezvolte, omul trebuie să-și dezvolte mai întâi aversiunea față de suferința lui și față de suferința celorlalți din Samsara. Dar înainte de asta va trebui să-și dezvolte conștientizarea profundă a suferinței.

În continuare, vom trece pe scurt asupra tipurilor de suferință, conform învățăturii budiste.

Trei tipuri de suferință.

1. Suferința suferinței.

Dukngel gi dukngel

Dungyel – înseamnă suferință.
Kyi – este cuvânt de legătură, adică al.

Adică suferință a suferinței.

Ce înseamnă suferința suferinței? Ea este forma cea mai aspră a suferinței:

– Boala,
– Foametea,
– Războaiele,
– Lipsurile,
– Pierderea celor dragi,
– Trădarea.

Nimeni nu le dorește. Este forma crudă a suferinței și cea mai grea.

2. Suferința schimbării.

Gyurway dukngel

Gyurway înseamnă schimbare.

Traducerea cuvântului Dungyel ca suferință este mai puțin potrivită în acest context. În sanscrită se spune Dukha, opusul lui fiind Sukha. Sukha înseamnă mulțumire, plăcere. Deci Dukha – ar însemna nemulțumire, disconfort, incomod. Disconfortul sau nemulțumirea care apare în urma schimbării.

Acest nivel al suferinței are grade diferite. De exemplu, mașina s-a stricat. Trebuie să ajung la muncă și nu pot.

Este firesc ca mașina să se strice într-o bună zi, pentru că lucrurile sunt perisabile, nu este așa?

Tot ceea ce există în lumea noastră este perisabil, este efemer. Orice relație pe care o avem, orice aparat casnic pe care îl avem se strică. Toate acestea sunt determinate de forțele karmice care și ele sunt perisabile. Ele ne provoacă suferință, disconfort, nemulțumire.

Și nemulțumirea are grade diferite. Nemulțumirea de faptul ca ni s-a stricat mașina este diferită de cea în care stomacul s-a golit și acum trebuie să cautăm din nou de mâncare.

3. Suferința atotpătrunzătoare.

Kyappa duje kyi dukngel

Kyappa – înseamnă ceva care este peste tot.

Ea se află în toată Samsara. Peste tot în roata vieții. Fiecare ființă și fiecare loc din roata vieții se află în fălcile Lordului Morții. Orice lucru bun este suferință și orice lucru rău este suferință.

Avem nevoie de timp pentru a vedea asta. Și este foarte important să ajungem în faza în care să ne dăm seama că nu există nimic bun care să nu se sfârșească, deoarece tot ce vine bun sau rău, vine din karmă.

Faptul că ne-am născut ființe umane, înseamnă că avem o karmă minunată. Nu numai că avem un corp uman, avem și inteligența necesară de a înțelege lucrurile, am întâlnit învățătura și profesori care ne învață. Dar datorită faptului că ea a rodit, este pe cale să dispară. Însuși faptul că omul se naște, după vârsta de 18 ani el începe să îmbătrânească, dacă a apucat să ajungă la vârsta de 18 ani.

Orice lucru pe care îl avem în Samsara trebuie să-l pierdem. Nu putem păstra nimic.

Pentru cei care au ieșit din Samsara, toate acestea nu se mai întâmplă. Ei își creează în mod permanent plăcerea sublimă, iar când ne privesc, ne privesc cu multă compasiune. Ei ne văd cum suntem conduși de forțele karmice nemiloase și cât de neputincioși suntem în fața lor, și caută în orice fel să ne ajute. Uneori, ei se manifestă în acel dezastru care să ne împingă să începem să învățăm, să începem să pășim pe cale. Acesta este modul în care ei ne văd.

Deci, acestea sunt cele trei tipuri de suferință. Fiecare dintre voi își cunoaște viața, cunoaște suferința vieții sale, altfel nu ați fi fost aici.

Și dacă vorbim acum despre suferință, este pentru a vă motiva. Fără motivație nu veți asculta bine învățătura, nu o veți lua suficient în serios.

Suferința morții și bardo

Există și alte tipuri de suferință: Suferința morții și cea din Bardo. Fiecare dintre noi va trebui să treacă prin moarte și prin Bardo.

În permanență suntem conduși de forțele karmice. Avem karma care ne-a adus în această viață, care a creat conexiunea dintre conștiință și corpul uman. Suntem protejați de această karmă atâta timp cât existăm. De îndată ce această karmă s-a consumat, asta înseamnă moarte. După ce legătura dintre minte și corp s-a întrerupt, vom fi târâți fără milă de curenții karmici.

Pentru a dobândi starea de fericire, Ananda, unul dintre lucrurile esențiale este de a face meditația asupra morții.

Renunțarea

O bună meditație asupra morții conduce la renunțare, la dezgustul față de această existență în care suntem sub controlul permanent al forțelor karmice. Noi încă nu știm ce să facem cu asta și în continuare va trebui să ne confruntăm cu pierderea celor dragi și a lucrurilor noastre preferate.  Vrem să ieșim din Samsara.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi spuneau: „Uite mi se întâmplă asta și asta, iar eu sufăr. Ce să fac?”. Ken Rinpoche răspundea: „Așa este Samsara. Aceasta este natura Samsarei. Samsara nu poate fi reparată. Nu-ți place?” , spunea el, [atunci]  „Ieși din ea!”.

Ieșirea din Samsara este posibilă. Samsara nu poate fi remediată. Așa este natura ei.

Atâta timp cât ne învârtim în roata vieții, vom fi supuși legilor karmice. În prezent avem un scurt timp de repaus.

Lama Dvora Hla își amintește de Ken Rinpoche, cu puțin timp înainte ca acesta să moară. Ea spunea: Ne-am așezat acolo în templu și Ken Rinpoche ne spunea: „Aveți parte acum de un corp uman. Aveți o naștere foarte reușită. Totul se va termina. Totul are un sfârșit. Fiecăruia dintre voi îi va veni sfârșitul. Profitați de acest timp. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți pentru a ieși de aici.”

Acesta este motivul pentru care suntem aici. Acesta este motivul acestor învățături și al jurămintelor.

Avem tendința de a gândi: „Ah! Eu am făcut asta și el m-a rănit”. Este doar o chestiune de timp pentru cel care ne-a făcut rău. El și-a acumulat karma care atunci când va rodi, va fi el cel rănit, dacă nu a și rodit între timp. Culegem ce semănăm.

Cum începem să ieșim din Samsara?

Samsara înseamnă roată. În trei dimensiuni, ea este o spirală. Atâta timp cât nu dobândim înțelepciune suntem într-o astfel de spirală.

Dacă țipă cineva la noi și noi țipăm înapoi la el, începe o nouă spirală. Am țipat, va țipa altul la noi. Privind din lateral, spirala coboară. În felul acesta ne afundăm mai adânc în suferință.

Va trebui să inversăm spirala: cineva țipă la noi, ne insultă pentru ceva care nu am făcut, ne dăm seama că tot ceea ce ni se întâmplă este doar ceea ce am semănat, iar acum ni se întoarce înapoi, ce vom face? În primul rând nu mai învârtim roata din nou. Ea se oprește aici. La început va trebui să ne înfrânăm reacția, iar mai târziu îi dăruim iubire.

Ce veți face în cazul în care șoferul de taxi vă înșală? Îi dublați bacșișul. Este ceea ce îi va elimina. Inversați Samsara. Această Samsara este alcătuită dintr-o mulțime de mici Samsare care se petrec în fiecare clipă. Ca să o inversăm pe cea mare, va trebui să le inversăm pe cele mici.

La început, înainte de a le putea dărui iubirea, cel puțin nu mai țipăm. Încă vom continua în sinea noastră să-l judecăm, să întoarcem situația pe toate fețele. Așa este la început. Este nevoie de mult timp pentru ca aceste lucruri să fie integrate. Din momentul în care auzim și înțelegem aceste lucruri până când ne vom comporta în conformitate, va trece mult timp. Și cu toate că am auzit toate acestea, obiceiul nostru este să țipăm înapoi. Ajungem acasă și ne amintim de ceea ce am învățat: „Vai de mine! Ce am făcut! Acum mi se va întoarce înapoi!”. Dar, acesta este un început minunat.

Data viitoare această perioadă se va scurta și va veni ziua când vom deschide gura pentru a țipa înapoi și o vom închide imediat. Este antidotul. Aceasta este puterea de purificare. Și, treptat-treptat, acești demoni, afecțiunile mentale, încep să devină din ce în ce mai mici, pentru că ei sunt făcuți din nimic. Sunt ca și curcubeul. Ni se pare că este atât de aproape și că-l putem prinde. Sau sunt ca norii negri de ploaie.

Afecțiunile mentale nu există cu adevărat. Nu au nicio existență proprie de sine. Așadar, dacă aplicați această contra-forță, veți ajunge să le purificați pentru că ele nu sunt parte din voi. Afecțiunile mentale sunt ca nori care nu sunt parte a cerului. Ele doar înnorează cerul.

Oamenii când aud de înfrânarea de la reacții spun: „Ce? Sunt masochist?”. Răspunsul este categoric: Nu!

A căuta cum să fim cu adevărat fericiți nu este masochism. Nu înseamnă „Bine, bine, vrei să mă lovești, atunci lovește-mă pentru că eu sunt Bodhisattva”. Nu este așa. Vrem să fim cu adevărat fericiți. Ne-am săturat de cei care ne lovesc, care ne critică și țipă la noi. Nu ne plac deloc aceste lucruri. Vom acționa cu toată forța spirituală pentru ai îndepărta de noi, pentru ai scoate cu totul din viața noastră.

Cum îi vom îndepărta din viața noastră? Iubindu-i. Pentru că ei sunt ca norul. Nu au nici o esență proprie. Ei sunt doar o proiecție mentală.

Rugăciunea pentru o viața lungă a Sfinției Sale Dalai Lama al 14-lea. Sfinția sa Dalai Lama este considerat de mulți drept întruchiparea lui Avalokiteshvara sau Chenrezik care înseamnă Buddha Compasiunii. El este numit și Tenzin Gyatso, ce înseamnă Oceanul de învățătură a Dharmei.

Gang ri raway korway shing kam dir

Pen dang dewa ma lu jungway ne

Chenresik wang tendzin gyatso yi

Shab pe si ta’i bardu ten gyur cik

„În țara înconjurată de munți înzăpeziți, Tu sursă a oricărei fericiri și beneficiu, Tenzin Gyatso, manifestarea lui Chenrezik, acolo locuiești. Rămâi cu noi, te rog, până Samsara va lua sfârșit.”

înapoi la curs, ACI 7

 

Lecția 1, partea a doua, lecția 1b

 

Bodhicitta

După Renunțare, următorul pas, al celor „Trei căi principale”, este Bodhicitta.

După ce omul înțelege în ce mocirlă se află, în ce necaz se află, pentru puțin timp încetează să mai fie preocupat doar de propria-i suferință și când se va uita în jurul lui, își va da seama că toată lumea se află în aceeași mocirlă ca și el.

Toți oamenii din jurul nostru sunt în aceeași mocirlă ca și noi.

De vreme ce mintea noastră nu a început în această viață, ea existând din totdeauna, asta înseamnă că am trăit în Samsara o infinitate de vieți pe parcursul a nenumărați eoni. De asemenea, fiecare ființă pe care o întâlnim a fost alături de noi sub nenumărate forme și relații. Printre altele, fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Fiecare ființă pe care o întâlnim, a fost mama noastră într-o viață anterioară și ea va rămâne în continuare mama noastră, pentru că mama care ne-a născut va rămâne mama noastră chiar și după ce ne-a dat viață.

În „Cele trei căi principale”, Je Tsongkapa, spunea:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu.
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență

De durerea mamelor tale și tot ceea ce li se întâmplă,
Și încearcă să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

– Mamele noastre sunt târâte de cele patru râuri tumultoase. Aceste râuri sunt:  constrângerea de a se naște în lumea suferinței, de a îmbătrâni, de a suferi de boli și de a muri.
– ele sunt înghesuite în celule de oțel – celula reprezentând atașamentul de „natura de sine” a lucrurilor,
– sunt legate în lanțurile karmei – încătușate de puterea propriilor fapte trecute,
– și sunt scufundate în întunericul ignoranței.

Acestea sunt toate ființele. Ele trăiesc în ignoranță, în cușca karmei.

– Ele sunt târâte de curenții otrăvurilor din mintea lor,
– și sunt nevoite să treacă printr-un ciclu nesfârșit de nașteri în oceanul de vieții suferinde.

Toate ființele își creează permanent propria suferință și nici măcar nu știu că fac asta. Și cu siguranță ele nu se pot ajuta singure.

De aceea, va trebui ca noi să le ajutăm, iar aceasta este unica motivație a acestor jurăminte.

Aceasta este compasiunea enormă pe care o simțim față de toate ființele și dorința de a ajunge noi înșine în situația de a le putea ajuta. În acest moment când ne uităm la suferința oamenilor din jurul nostru, ne dăm seama că nu-i putem ajuta cu adevărat. Putem să-i ajutăm într-o mică măsură. Putem oferi vitamine cuiva. Putem să facem un masaj cuiva. Am putea să oferim un acoperiș deasupra capului cuiva, dar nu-i putem scoate din suferința atotpătrunzătoare.

Lama Art Engle spunea: “Ați observat? Medicii își pierd 100% din pacienții lor.“

Definiția Bodhicittei

Semkye Pani Shendun chir
Yangdak Dzokpay Jangchub Du.

Semkye este mintea care se trezește. Aceasta este mintea iluminării sau mintea care generează aspirația spre iluminare. Acesta este Bodhichita.

Pa – face cuvântul Semkye un substantiv: Semkye pa.
Ni – nu face parte din cuvânt. Este un semn de punctuație. Separă subiectul propoziției de ceea ce îl descrie.
Adică: „Această propoziție va fi despre Bodhicitta”.
Shendun chir.
Shen înseamnă celălalt, alții.
Dun – în beneficiul, interesul, bunăstarea celorlalți.
Shendun chir împreună – în beneficiul celorlalți.

Yangdak înseamnă autentic, corect.
Yangdak Dzokpay înseamnă complet perfect.
Jangchub – iluminarea. Adică iluminarea completă.

Când se traduce limba tibetană, se începe de la coadă la cap.
Dö – a dori, a aspira.

Deci ce este Bodhichitta?

Bodhichitta este mintea care generează aspirația/dorința de a ajunge la iluminarea completă de dragul tuturor ființelor simțitoare.

Când spunem „mintea care generează”, ne referim de fapt la gândire. Este gândirea din fundal, cea care ne însoțește în timp ce facem ceea ce facem și ne gândim la ceea ce facem. În fundal stă motivația. Mintea unui Bodhisattva, care are Bodhichitta, este impregnată de această dorință puternică de a ajuta toate ființele. Și orice acțiune pe care o întreprinde este scăldată în această Bodhichitta.

Cele două tipuri de Bodhichitta:

1. Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune (a gândi ca un Bodhisattva) cum ar fi: „Doresc ca ei să nu mai sufere. Le doresc numai bine.” Ne exprimăm dorința de a-i ajuta.

În limba tibetană se spune:

2. Bodhicitta acțiunii este dorința de a acționa (a acționa ca un Bodhisattva). Este atunci când spunem: „Da, doresc atât de mult ca nimeni să nu mai sufere, dar cum voi face asta? Cine va face asta? Eu voi face totul, pentru că ființele sunt toate mama mea, și ele mă așteaptă – le sunt dator, și numai eu le pot ajuta pentru că ele nu se pot ajuta singure. Ele sunt închise în celule de oțel și sunt târâte de curenții râurilor tumultoase, de aceea numai eu le pot ajuta. Şi asta datorită faptului că am ajuns la aceste cunoștințe.” Și atunci încep să practic și să mă purific.

În limba tibetană se spune:

Practicantul care se află la un nivel înalt își dă seama că toate ființele suferinde sunt toate proiecțiile sale. El își spune: „Dacă ele sunt o proiecție a minții mele, impusă de karma mea, și ele suferă, asta înseamnă că am karma impură, că mintea mea nu este pură. Cauza pentru care trăim într-o lume plină de suferință este că mintea noastră nu este pură.”

Practic, modul suprem de a le ajuta este de a ne purifica mintea și apoi le vom proiecta diferit, pentru că ele sunt numai creația noastră. Noi le-am creat. Ele suferă din cauza noastră. De ce mintea noastră nu este pură? Pentru că am păcătuit în trecut, am avut gânduri necurate în trecut. Fapt care ne-a creat karma. Și ea ne-a creat lumea.

În budism, asta facem. Reparăm lumea reparându-ne pe noi înșine. Și spunem că aceasta este singura cale de a repara lumea. Deoarece lucrurile pe care le facem afară, atât timp cât nu se bazează pe schimbarea karmică în noi, nu pot dura.

Întrebarea frecventă care o pun oamenii este: „Dacă Buddha vede lumea suferindă, asta ar însemna ca și când mintea lui nu ar fi curată, dar acest lucru nu se poate întâmpla pentru că el este un Buddha?”

Aceasta întrebare este dificilă pentru noi, pentru că deocamdată suntem blocați în această minte.

Am vorbit despre perceperea directă a vacuității. Atunci când cineva percepe vacuitatea, el percepe vacuitatea lui însuși, vacuitatea trupului său și vacuitatea minții sale. Când iese din această experiență, percepe și vacuitatea celorlalți. El și-a văzut iluminarea în timpul experienței, după care va trebui să muncească încă puțin pentru a o realiza.

Ca urmare a înțelepciunii dobândite din perceperea vacuității, înțelege foarte bine ce este karma și vede potențialul pe care îl au cu toții (noi toţi). El vede nestemata strălucitoare care se află în fiecare dintre ei. Inima lui se umple de compasiune pentru că vede acest potențial în ei și cum suferă în zadar datorită ignoranței lor.

Atunci ce diferă între cel care încă nu a realizat acest potențial şi cel care a realizat potențialul? Ceea ce diferă este timpul. Cu puțină muncă, fiecare va realiza acest potențial, deoarece fiecare dintre noi are această natură a lui Buddha, acest potențial de a ajunge la iluminare. Fiecare lucru viu are acest potențial, inclusiv muștele și țânțarii. Este doar o chestiune de timp.

Pentru Buddha, nu există trecut – prezent- viitor. Toate timpurile și toate lucrurile – sunt toate aici. Și din moment ce fiecare dintre noi va fi iluminat, la urma urmelor, ce va vedea Buddha? Pe mine care suferă sau pe mine iluminat(ă)?

Desigur, că întrebarea este cât va dura? Și aceasta este motivația de a lua jurămintele și apoi de a intra în Tantra, pentru a putea face totul repede, pentru că atâta timp cât nu ne-am purificat, ființele vor continuă să sufere, pentru că aceasta este lumea noastră.

Textele din care învățăm

1. Primul text se numește:

Jangchub shunglam

Chub înseamnă iluminare.
Lam – cale.
Jangchub este prescurtarea lui Jang chub sempa. Nu am scris Sempa.    Jang chub sempa înseamnă Bodhisattva.
Shunglam – calea înaltă.

Deci Jangchub shunglam înseamnă Calea cea înaltă pentru Bodhisattva.

Acest text a fost scris de Je Tsongkapa, care a trăit în anii 1357 -1419.

Je Tsongkapa

Calea cea înaltă pentru Bodhisattva este cel mai important text legat de jurămintele Bodhisattva. Je Tsongkapa s-a folosit de surse mai vechi, așa că acesta este unul dintre cele mai importante care au fost traduse. Cartea nu a fost tradusă în totalitate deoarece include și jurămintele Tantrice – pe care le veți primi atunci când veți ajunge la ele.

2. Al doilea text se numește:

Norbu ö treng

ö înseamnă lumină.
Norbu – piatră prețioasă.
Treng – șirag.
Norbu ö treng înseamnă Șiragul de pietre prețioase strălucitoare.

Acest text a fost scris de:

Geshe Tsewang Samdrup

El a trăit la începutul secolului al XI-lea. El a fost învățătorul celui de-al 11-lea Dalai Lama și a scris un text important folosit atunci când sunt studiate jurămintele în mănăstiri.

Așadar, acestea sunt textele pe care le vom folosi direct și ele se bazează pe texte anterioare pe care nu le vom folosi în acest curs, ci doar le vom numi.

Textul lui Je Tsongkapa nu este ușor de citit. Geshe Tsewang Samdrup s-a bazat pe textul lui Je Tsongkapa și l-a întocmit sub forma unui manual.

De unde a luat Je Tsongkapa jurămintele?  Nu el le-a inventat, ci le-a luat din surse anterioare.

1. Prima sursă este sutra lui Buddha pe nume:

Namkay nyingpoy do

Do – sutra. Aproape întotdeauna când spunem sutra spunem Buddha.
Nyingpo – inimă sau esență.

Ce este Namka? Namka – înseamnă cer sau spațiu.

Namkay nyngpoy do înseamnă „Sutra Esenței Spațiului” sau „Sutra Esenței Cerului”.

Ce este spațiul sau cerul? Ele reprezintă vacuitatea. Sunt cuvinte criptate pentru vacuitate.

Această sutra a fost rostită de către Buddha și conține 13 jurăminte din cele 18  jurăminte de bază. Există 18 jurăminte de bază și alte 46 de jurăminte secundare. Deci, 13 din 18 sunt enumerate în această sutra.

2. A doua sursă se numește:

Tab la kepay do

Tap kye – pricepere, abilitate.
Tab la kepay do înseamnă „Sutra Abilităților”.

Ce înseamnă abilitate în budism? Abilitatea de a ajuta toate ființele. Un Bodhisattva caută să-și dezvolte priceperea, abilitatea de a ajuta ființele.

Tap – metodă.
Tap kye împreună înseamnă „metoda”. Este modul în care îi ajutăm pe ceilalți.

Această sutra conține un singur jurământ de bază. Deci, până acum avem 14 jurăminte de bază.

3. A treia sursă importantă care nu vine direct de la Buddha, se numește:

Jang chub sempay sa

Sa înseamnă pământ, dar are și sensul de nivel.
Jang chub sempay înseamnă Bodhisattva.

Acest nume înseamnă Nivelurile unui Bodhisattva.

În sanscrită se spune “Bodhisattva Bumi“. Acest text a fost scris de marele înțelept Asanga. Se estimează că ar fi trăit în anii 350 e.n.

El a primit învățătura direct de la Maitreya. Tradiția spune că s-ar fi ridicat în paradisul lui Maitreya și a primit învățătura acolo. Lama Dvora spune că a primit de la Lama Art un studiu care se bazează pe o carte foarte importantă, despre cele trei tipuri de moralitate ale unui Bodhisattva. Acest studiu nu va fi transmis în acest curs, dar el va fi pus la dispoziția cititorului.

Textul Jang chub sempay sa conține 4 jurăminte de bază. Împreună avem deja 18 jurăminte de bază.

4. A patra sursă se numește:

Lappa kuntu

În limba sanscrită se spune  Shiksa Samuchaya. Acest text a fost scris de către maestrul Shantideva (695-743 e.n.) sau Shiwa-hla. El a scris și celebra carte pe care o studiem constant: „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”. Lappa kuntu sau Shiksa Samuchaya înseamnă „Compendiu de sfaturi pentru Bodhisattva”.

Kuntu – colecție, compendiu.    Maestrul Shantideva a luat cele 18 jurăminte de bază și le-a pus pe toate într-un singur text.

5. A cincea sursă se numește

Dompa nyi shupa

Dompa – jurăminte.
Nyi shu – douăzeci.
Pa – „Cele douăzeci”.

Deci „Cele douăzeci de versete despre jurăminte”, scrisă de maestrul Chandragomi (925 e.n.). Acesta este textul clasic pentru cele 46 de jurăminte secundare. Deci avem 18 în Shiksa Samuchaya și 46 de jurăminte secundare în Dompa nyi shupa.

Deci în total 64 de jurăminte Bodhisattva.

înapoi la curs, ACI 7