Cursul 6

Sutra „Tăietorul de diamant”

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3 – a doua parte

Cele patru corpuri ale lui Buddha

Ceea ce este mai important pentru noi în acest moment este să descriem puțin corpurile lui Buddha. De ce este important? Pentru că vom fi cu toții într-o zi Buddha, deci va trebui să știm ce ființe cerești vom fi, și cum ne vom descurca cu toate aceste corpuri.

Corpul fizic al lui Buddha 

Primul corp se numește Rupakaya.

Rupa în limba sanscrită înseamnă formă.
Și Kaya – corp.

Deci Rupakaya – este corpul fizic al lui Buddha. Acest corp are mai multe aspecte:

1. Corpul manifestării – Nirmanakaya.

În limba tibetană se spune: Trulku.

Trul ku

Tibetanii pronunță „Tulku”. Litera „r” nu se aude. Există mari Lama care sunt încarnări ale ființelor iluminate, și ei se numesc Tulku.

În limba română vom spune corpul manifestării, deoarece el este corpul în care apare sau se manifestă Buddha.

De-am avea cu toții marele noroc să dobândim
Corpul de înger din câmpul Nirmankaya cât mai curând,
Ce se manifestă în forme diferite, în lumi diferite,
Pentru a îndeplini prin mijloace variate și moduri neașteptate,
Orice dorință din inima oricărei ființe.

Acest verset este luat din Tantra, de la Buddha însuși. Misiunea noastră este să devenim îngeri, iar îngerii sunt sinonimi cu Buddha; Deveniți un Buddha putem apărea pe mii de planete și putem lua orice formă astfel încât să-i putem ajuta pe ceilalți.

În acest verset îngerul este Buddha care ajunge la toate ființele și apare în modul care li se potrivește. Pentru noi, Buddha ar putea fi bătrâna care urcă în autobuz, și ne aruncă un cuvânt și dispare, sau zgomotul valurilor în timp ce stăm pe plaje lângă mare și, dintr-o dată conștientizăm ceva.

Buddha se manifestă exact în forma de a care avem nevoie, când avem nevoie, cum avem nevoie, și dacă a venit momentul să auzim Dharma, atunci Buddha va apărea ca cineva care predă Dharma, lucru care ne va avansa pe calea spirituală.

Buddha se manifestă într-o varietate de forme și într-o varietate de moduri, în moduri neașteptate – pentru că știe spontan de ce are nevoie fiecare ființă, și apare în mod simultan în fața tuturor ființelor după nevoia fiecăreia.

De asemenea, există descrieri despre felul în care apare Buddha; El este descris ca și luna care se reflectă într-o baltă de apă, în mod spontan și simultan. Când luna se ridică pe cer, fiecare baltă de apă o reflectă, adică, apare tuturor ființelor simultan.

Buddha are, de asemenea, un corp principal Nirmankaya și acesta este corpul în care apare Buddha atunci când ajunge la iluminare, așezat sub copac, având toate semnele, despre ce am vorbit mai devreme.

2. Corpul plăcerii – Sambhogakaya,

Un alt corp al lui Buddha, care se află și el în Rupakaya, în categoria corpului fizic, este Sambhogakaya, în limba sanscrită. În limba tibetană se spune: 

Long Ku

Ku înseamnă corpul lui Buddha, iar Lu corpul unui om obișnuit.

Ce este Sambhogakaya? El este, de asemenea, un corp fizic al lui Buddha, dar el este corpul în care Buddha se vede pe sine însuși așa cum stă în paradisul său. Este corpul sublim al lui Buddha. Doar cei care percep direct vacuitatea, Arya, pot vedea această formă a lui Buddha.

Diferența dintre cel care merge pe apă și posibilitatea de a vedea pe altcineva care merge pe apă nu este mare. Este adevărat că o persoană obișnuită nu poate merge pe apă și este, de asemenea, adevărat că o persoană obișnuită nu va putea vedea pe ceilalți mergând pe apă. Pentru ca un om care stă pe malul Mării Galileii să-l poată vedea pe Iisus mergând pe apă, el trebuie să fie deja aproape de nivelul lui Iisus. Dacă el nu are suficiente virtuți, atunci când Iisus va face miracolul, va privi pentru o clipă în altă parte și nu va vedea miracolul ce se petrece.

De aceea, îl vedem pe Dalai Lama ca pe un om tibetan bătrân, ceea ce nu înseamnă că el se vede pe sine așa. Pentru că dacă este un Buddha, atunci el se vede în corpul Sambhogakaya, corp făcut din lumină, un corp superb, care nu îmbătrânește, nu moare, este perpetuu. Aceasta este forma în care se percepe pe el însuși.

Cele cinci caracteristici ale corpului plăcerii 

Corpul plăcerii are cinci caracteristici:

a. Prima este locul – locul este întotdeauna același, adică paradisul lui Buddha numit Okmin în limba tibetană.

Okmin

Okmin înseamnă că nimic nu există deasupra lui.

Paradisul se află pe mai multe nivele, Okmin aflând-se la nivelul cel mai înalt. Deci Buddha stă întotdeauna în același loc, în paradisul lui sublim Okmin.

b. Cercul sau anturajul – Buddha este înconjurat de mulți Bodhisattva, de Arya, și de alte ființe mai înalte. În paradisul său nu întâlnește ființe care nu au perceput vacuitatea.

c. Semnele – Long ku. Buddha are pe corp toate semnele speciale.

d. Dharma – Activitatea principală a lui Buddha este Mahayana Dharma. El își învață discipolii Dharma.

e. Timpul – corpul plăcerii lui Buddha rămâne în paradis atâta timp cât există Samsara. Atâta timp cât mai există ființe care suferă, el rămâne. Odată ce nu va mai exista nimeni suferind, atunci nu va mai exista nici cauza pentru acest corp.

Buddha nu are nevoie de corp. Corpul lui este pentru noi.

Faptele lui Buddha 

Care sunt faptele lui Buddha? Ce face Buddha?

• • Fiecare act de bunătate din univers este un act săvârșit de Buddha.
  • Orice învățătură care vine să învețe oamenii să fie buni, ea este învățătura lui Buddha, chiar dacă ea este iudaică, sau islamică, sau creștină.

Orice învățătură care îi învață pe oameni să fie mai buni și să-i apropie de iluminare este învățarea lui Buddha, iar Buddha va apare întotdeauna potrivit nivelului la care se află omul în dezvoltarea lui.

Deci, dacă cineva este legat de iudaism, Buddha îi va apărea ca un profesor evreu. Dacă cineva este legat de creștinism, Buddha va apărea ca învățător creștin. Buddha se manifestă în funcție de karma ființelor.

Tot ceea ce îndreaptă oamenii spre iluminare, sunt acțiunile lui Buddha.

Cauzele corpurilor lui Buddha 

Ce produce corpul fizic al lui Buddha?
La sfârșitul fiecărei lecții spunem Dedicația:

Datorită faptei mele bune
Pe care am făcut-o chiar acum,

Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și înțelepciune.

Și astfel, să dobândească
Cele două corpuri sublime,
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

Corpurile sublime despre care am vorbim în această lecție provin din binefaceri.

În acest text avem două colecții:

• • Colecția de merite. Ea este cauza care va produce corpul fizic al lui Buddha.
  • Colecția de înțelepciune – produce corpul mental al lui Buddha.

Fuziunea dintre înțelepciune și binefaceri, se exprimă printr-o plăcere extraordinară și acesta este obiectivul nostru în practica noastră – să atingem această stare de plăcere sublimă a lui Buddha. Corpul Sambhogakaya se află permanent în plăcerea sublimă.

Corpul mental al lui Buddha  

3. Al treilea corp este corpul de esență – Svabhavakaya.

Ngo wo nyi ku

Natura supremă a lui Buddha – este vacuitatea lui.

Ea are două părți:

1) Vacuitatea minții lui: este vacuitatea pe care a avut-o întotdeauna, chiar și când a fost o persoană simplă ca noi și,

2) Încetările lui: sfârșitul gândurilor rele și sfârșitul ignoranței sale.

Natura lui Buddha – vacuitatea  

Cu toții avem vacuitate. În acest moment nu avem Svabhavakaya. Vacuitatea pe care o avem este de om impur, dar pe măsură ce ea va deveni vacuitatea lui Buddha, ne vom transforma în Buddha.

Când vorbim despre „natura lui Buddha”, ne imaginăm că am avea niște semințe foarte pure în interior, acoperite de murdărie, iar dacă le curățăm, le vom găsi.

Cu alte cuvinte avem imaginea a ceva ce există, dar este ceva care nu există. Și acesta este motivul pentru care budismul dezbate puternic ideea de suflet. Este adevărat că continuăm să ne reîncarnăm de la o viață la alta, dar nu în sensul sufletesc, pentru că atunci când ne gândim la „suflet” ne gândim la ceva ce există, nu știm unde; În corp, în conștiință – ceva. Ceea ce spunem este: Nu! Aceasta este vacuitatea. Este ceea ce avem, este potențialul pur.

Cauza pentru care apărem în acest fel chiar acum, este proiecția impusă de conștiința noastră ca urmare a karmei impure pe care am acumulat-o. După ce ne vom purifica toată karma, nu vom mai putea proiecta lucruri impure. Pe de altă parte, vom proiecta numai lucruri pure și atunci ne vom vedea în corpul plăcerii sublime a lui Buddha, stând în paradis, strălucind de lumină.

Deci, să nu confundăm lucrurile și să credem că avem vreo sămânță pe undeva, pentru că nu avem.

Ceea ce nu avem, este ceea ce ne va aduce să fim Buddha; Ceea ce nu avem în noi.

Încetările lui Buddha  

Deci, primul lucru care face parte din Svabhavakaya – este vacuitatea.

Al doilea lucru, care este doar pentru Buddha și nu pentru noi –  încetările.

Ce a încetat la Buddha? Afecțiunile mentale și ignoranța au încetat complet. Încetările sunt permanente și ireversibile. Ambele lucruri, atât vacuitatea, cât și încetările, sunt lucruri care nu există. Nu există nici existența de sine și nici afecțiuni mentale. Când spunem încetările lui Buddha, ne referim la lipsa afecțiunilor mentale și la lipsa ignoranței. Deci, acestea sunt lucrurile pe care Buddha nu le mai are.

Asta înseamnă că Buddha nu mai are karma? Cu toate că legile karmice funcționează în continuare pentru Buddha, la el nu se mai numește karma, deoarece termenul de „karma” este folosit de obicei în sens negativ. Karma negativă s-a terminat pentru el.

Buddha nu este o făptură fără nicio cauză. El trebuie să aibă o cauză, iar cauza lui este legată de actele de binefacere pe care le face. Permanentele lui acte de binefaceri sunt cauza existenței sale.

Acest aspect al lui Buddha, Svabhavakaya – este aspectul care este cel mai important pentru noi, deoarece ne permite să ajungem la iluminare.

Tocmai datorită faptului că nu avem nicio natură proprie de sine; Nu suntem nici buni, nici răi, nici lungi, nici scurți, nu suntem condamnați să murim – suntem complet goi de orice natură proprie de sine, putem învăța cum să ne purificăm conștiința și putem ieși din lumea suferindă.

Când se naște un copil, el nu se naște tabula rasa. Mintea lui a existat înainte de a se naște, a avut vieți anterioare. Deci, dacă o ființă se naște copil, este semn că se află încă într-o lume suferindă, pentru că o ființă care nu mai suferă, nu s-ar mai naște într-un corp uman, decât dacă el este Tulku. Numai Tulku poate alege să apară ca ființă umană, dar nu pentru că suferă, ci pentru că va fi un beneficiu pentru ceilalți.

Există oameni care au acumulat deja multe binefaceri și care au perceput direct vacuitatea într-o viață anterioară, și se nasc în samsara ca să-și poată finaliza calea. Ei sunt este deja pe cale de ieșire. S-ar putea ca oamenii să perceapă vacuitatea pentru prima oară în această viață și apoi va trebui să se mai reîncarneze încă de câteva ori, înainte de a ieși afară.

4. Corpul înțelepciunii – Jnyana dharmakaya

În limba tibetană se spune:

Yeshe chu ku

Yeshe înseamnă înțelepciune.

Chu – Dharma.

Și Ku – corp.

Yeshe dhu ku înseamnă corpul de înțelepciune al lui Buddha. În sanscrită acesta se numește Janayana Dharmakaya.

Ce înseamnă înțelepciunea lui Buddha? Este atotcunoașterea/omnisciența lui.

Buddha știe totul: El cunoaște trecutul, prezentul, viitorul tuturor ființelor, care se află în orice loc, în același timp, în mod direct, spontan, și simultan, ceea ce îi permite să ajute toate ființele.

Cum dobândim înțelepciunea lui Buddha  

Cum se creează acest corp Jnyana Dharmakaya? În Jnyana Dharmakaya, Buddha are capacitatea de a ști nevoile fiecărei ființe, deoarece el poate citi mintea oricăreia. Dar, pentru a-și putea dezvolta această abilitate extraordinară, Buddha trebuie mai înainte să fie interesat să dezvolte așa ceva;

• • El trebuie să iubească enorm toate ființele.
  • El trebuie să aibă o compasiune imensă față de ele, să nu mai poată suporta faptul că ele suferă și că nu le poate ajuta.

Corpul înțelepciunii este asociat cu înțelegerea vacuității și așa mai departe, dar acest lucru nu se întâmplă fără această iubire imensă care vine de la Bodhichitta. Și aceasta este diferența între Nirvana obișnuită de iluminarea completă a lui Buddha, care vine împreună cu Bodhichitta.

Iubirea imensă este cea care creează atotcunoașterea. Omnisciența nu se poate dezvolta fără un interes uriaș, fără imboldul de nestăvilit de a ajuta toate ființele să ajungă la acest nivel.

Geshe Michael spune că ne afirmăm sub posibilitățile noastre. Căutăm în permanență să ne ajutăm pe noi înșine și, câteodată ajutăm pe unul sau doi din familie. Credem că acesta este maximul pe care îl putem face. El spune: „Cu toți ne-am născut cu potențialul de a ajuta toate ființele, și nu vom putea găsi fericirea completă până nu realizăm acest potențial. Și de aceea suntem aici.”

Aceasta este Jnyana Dharmakaya și, pe scurt, se spune „Dharmakaya”.

Atunci când cineva percepe direct vacuitatea, ce aspect al lui Buddha întâlnește? Dharmakaya. El percepe cele două corpuri mentale. Nu corpul fizic, ci corpurile mentale ale lui Buddha.

Un Arya, care se află în timpul meditației asupra vacuității, el nu întâlnește corpurile fizice, ci doar corpurile mentale. Doar după ce a ieșit din meditație, atunci are experiența: „L-am întâlnit pe Dumnezeu” – am întâlnit mintea lui Buddha, mintea unei ființe cerești, care poate vedea toate ființele, care iubește toate ființele și este capabilă de a ajuta toate ființele, iar apoi cade cu fața la pământ. Vacuitatea care apare copilului Arya în meditație, este conștiința divină a unei ființe divine.

Calitățile speciale ale înțelepciunii lui Buddha  

După cum am menționat,

• • Jnyana Dharmakaya este capabilă să vadă orice obiect din univers;
  • trecut, prezent, viitor;
  • Mai mult decât atât: Buddha poate vedea simultan realitatea convențională și realitatea supremă. Și chiar un Arya care a perceput direct vacuitatea, până când nu va deveni Buddha, nu va putea să vadă cele două realități simultan. Arya ori se află în meditația asupra vacuității, ori este în afara meditației în realitatea convențională.

Buddha nu iese niciodată din meditația asupra vacuității. El meditează permanent asupra vacuității și vede în același timp și realitatea convențională.

În Sutra inimii, de exemplu, Buddha este descris ca stând în meditație și conducând în același timp discuțiile dintre discipoli. Comentatorii spun: „Buddha doar se face că intră în meditație, pentru că el meditează continuu”.

• • Și are compasiunea supremă tot timpul.

Bodhisattva  

Când cineva percepe pentru prima oară vacuitatea, această experiență durează foarte puțin. Cu timpul, aceste meditații vor fi mai lungi, dar pentru aceasta, el va trebui să acumuleze în mod constant multe binefaceri, multă karma bună.

Cu toate că vacuitatea pe care o percepe un Bodhisattva este aceeași vacuitate, mintea lui dezvoltă abilități din ce în ce mai înalte.

Mintea unui Bodhisattva la nivelul opt² care percepe vacuitatea, este diferită față de cea a unui Bodhisattva la primul nivel care percepe vacuitatea, cu toate că vacuitatea pe care o percep este aceeași.

[nota de subsol, 2]:  O persoană care practică Mahayana și percepe direct vacuitatea, devine un Bodhisattva la primul nivel din moment ce are adevărata Bodhichitta. Există zece niveluri de Bodhisattva pe care trebuie să le dezvolte înainte de a deveni un Buddha perfect și la fiecare nivel își desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni. [final nota de subsol]

Vacuitatea nu poate fi percepută înainte de a se ajunge la Shine, deoarece mintea trebuie să ajungă la un anumit nivel de concentrare. Experiențele de percepere a vacuității se vor prelungi cu timpul și vor progresa. Și cu toate că vacuitatea este aceeași, diferența nu este în obiectul perceput, ci în subiect – mintea care o percepe va fi la un alt nivel.

Să ne întoarcem puțin la Sutra, Buddha spune:

O, Subhuti! Ce părere ai? Toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha sunt, ca atare, false. În măsura în care acestea nu există deloc, toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha nu sunt false. Și așa ar trebui să-l vezi pe Cel Astfel Plecat: ca pe cineva care nu are semne, niciun semn”.

Acest subiect legat de semne se repetă de două ori în Sutra. De două ori Buddha vorbește despre semnele sublime și de vacuitatea lor. Buddha nu greșește, el nu vorbește fără rost. Deci, dacă se revine de două ori asupra aceluiași lucru înseamnă că există un motiv.

Comentatorii spun că motivul pentru care revine de două ori peste acest subiect aici este:

1. prima oară, se face referire al corpul fizic al lui Buddha,
2. și a doua oară la corpul mental al lui Buddha.

Vacuitatea corpurilor lui Buddha  

Ce înseamnă când spunem: corpul fizic al lui Buddha nu are existență proprie de sine? Asta înseamnă că el este o proiecție a lui Buddha.

– De unde provine corpul plăcerii lui Buddha? Din binefaceri, din colecția de merite.

– De unde provine corpul înțelepciunii lui Buddha? Din complexul de înțelepciune – de la dezvoltarea concentrării meditative și din dobândirea înțelepciunii din starea de Shine. Acestea sunt cauzele karmice ale corpului înțelepciunii lui Buddha.

• Deci, originea corpului fizic al lui Buddha – se află în colecția de merite pe care le facem.
• iar originea corpului mental al lui Buddha – se află în cele două perfecțiuni – perfecțiunea meditației și a înțelepciunii.

Ce înseamnă că trupul fizic și mental al lui Buddha sunt goale? Asta înseamnă că Buddha își proiectează corpul plăcerii, sau corpul manifestării care poate apărea simultan pe un milion de planete, datorită tuturor binefacerilor pe care l-a făcut.

Așa cum karma noastră ne forțează să ne proiectăm pe noi înșine așa cum suntem în prezent, așa și karma lui Buddha, care se numește de fapt „Colecția de merite a lui Buddha” – îl forțează să se proiecteze pe sine, fie într-un corp al plăcerii divine stând în paradisul sublim al lui Buddha, fie într-un corp al manifestării, putând apărea și ajuta orice făptură din univers, fie cu atotcunoașterea care știe de ce are nevoie fiecare ființă, etc.

Totul provine din proiecțiile lui Buddha însuși. Ele, în sine sunt goale și inexistente. Este ceea ce ne spune Buddha în Sutra:

„Toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha sunt, ca atare, false. În măsura în care acestea nu există deloc, toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha nu sunt false”.

Nu numai că corpurile lui Buddha sunt goale, datorită minții lui care îl obligă să le proiecteze, dar și mintea însăși este, de asemenea, goală. Ultimul lucru pe care-l percepe cineva direct, înainte de a putea ajunge la iluminare, este că, nici mintea care înțelege toate aceste lucruri nu are nici o existență proprie de sine.

Cum poate o minte goală să proiecteze realitatea? 

Gol  nu înseamnă inexistent. Există și funcționează. Gol  înseamnă gol de o existență proprie de sine, independent de ceea ce am făcut altora în trecut. Acesta este sensul de „gol”.

Acest corp este gol, cu excepția faptului că există și funcționează. El este gol de existența proprie de sine, independent de ceea ce am făcut altora în trecut.

Mintea mea este de asemenea goală. Mintea mea proiectează ceea ce proiectează din semințele karmice și ea fiind, de asemenea, o proiecție.

Ceea ce ajută să vedem vacuitatea minții este, de exemplu, să o vedem ca pe un concept sau etichetă pe care o aplicăm pe o secvență de momente, și neavând vreo existență de sine. Mintea nu este ceva care există de la sine, fără ca eu să nu o proiectez pe un cumul de momente. Este foarte dificil de perceput vacuitatea minții.

Dacă mintea este goală de o existență proprie de sine, atunci cum o afectează karma? Tocmai datorită faptului ce ea este goală, poate fi afectată de karma. Dacă nu ar fi fost goală, și ar fi fost fixă, atunci nu ar fi fost afectată de karma. Tocmai pentru faptul că mintea este goală, contează ceea ce fac altora. De exemplu, dacă fac multe lucruri bune pentru alții, sunt forțat să experimentez o minte care este fericită tot timpul.

Vacuitatea și existența dependentă 

Să privim la corpul fizic. El există și funcționează, și în același timp, este gol de o existență proprie de sine, care ar fi independentă de ceea ce am făcut altora în trecut. Dacă v-aș întreba, oare poate exista vreun corp care să existe independent de ceea ce am făcut altora în trecut? Răspunsul este nu. Nu există un astfel de corp. Deci, în acest sens, el este gol.

De ce semnele sunt false și, prin urmare, reale? 

În ce sens sunt false? Semnele sunt false deoarece ele nu au existență proprie de sine. Ce înseamnă că nu au o existență proprie de sine? Că ele nu există independente de proiecțiile lui Buddha. În acest sens ele sunt false.

În ce sens sunt ele reale? Datorită existenței convenționale. Ele au o existență convențională și funcționează. Care este funcția semnelor lui Buddha? Funcția lor este de a-l recunoaște pe Buddha.

Pe care din trupurile lui Buddha se află acestea? Pe corpul plăcerii.

Cine poate vedea corpul plăcerii? Doar Arya și Bodhisattva. Doar așa îl recunosc pe Buddha.

Semnele au mai multe roluri. De exemplu, Buddha are un smoc de păr creț și atât de lung, încât poate ajunge la capătul universului. El poate ajunge la distanțe enorme și să verifice ce se petrece.

De ce trebuie să învățăm despre corpurile lui Buddha? 

Atunci când Geshe Michael ne-a descris experiență lui personală, ce înseamnă să percepi vacuitatea, motivul lui a fost ca să ne împărtășească această cunoaștere și să planteze semințe în noi, ca atunci când ele vor rodi să ne aducă mai aproape de această experiență.

Același lucru este și atunci când învățăm despre trupurile lui Buddha. Când auzim despre ele, ne vom apropia de această situație. Atunci când facem rugăciunea:

„Fie ca toate ființele să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc”.

știm ce dorim pentru toate ființele, ce ne dorim pentru noi înșine. Și de fiecare dată când spunem această rugăciune, va trebui să reflectăm la aceste corpuri sublime pe care le dorim pentru toate ființele și pentru noi înșine, fapt care va întări semințele plantate în mintea noastră.